Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol.

1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000

ENOH SI ILIE (Despre Apocalipsa) Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Cnd vor predica ei cu mare putere si vor nfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, ct va mparati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamntul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne n Ierusalim ca sa ntoarca pe evrei, caci ei nu se ntorc pna nu vine Ilie si Enoh. Vor ntoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos. Cnd vor predica ei, i va auzi tot pamntul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de cnd i s-au descoperit Sfntului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se ntrebau oamenii: "Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda n America?" Acum, daca ar predica, i vede la televizor toata lumea si i aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Cnd vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum nvie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, cnd va mparati peste toata lumea, timp de 1260 de zile. Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de nenchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si n Italia si n Belgia si n Olanda si n Bulgaria si n Grecia si n Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai nainte ct are sa se nmulteasca mintea, adica stiinta. Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: n vremea de apoi se va nmulti mintea foarte, si se vor ntelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor nconjura lumea. Toate cte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani nainte. Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani nainte de venirea Domnului, la capitolul 60 ntreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se ntrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8). Ai auzit? Cu 2800 de ani nainte a spus de avioane. Ce-a zis? "Ca zboara ca porumbeii

spre porumbarele lor". Ca ei nu zboara, dect de la un aerodrom la altul, ca sa alimenteze. Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si ntreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si ntrec carele oamenilor? Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat n cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamntului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni ti lasa pomii nfloriti. Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti. - Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba? - Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai cstige cnd vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii. - Dar daca eu sunt nchis ntr-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt n siguranta? - Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime n jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt mpiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata. Am grait cu dnsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios! Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Att o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici n casa, nici n beci, nici n apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni. Toate-s scrise, fratii mei. Si Mntuitorul a spus: Cerul si pamntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!

VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA Iubiti credinciosi, Cu ct ptrundem n Sfintele Scripturi mai adnc prin teologie si prin tlcuire, cu att ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfnt si ntelegem mai mult cuprinsul lor. Mntuitorul spune: Cercetati Scripturile, cci ele mrturisesc pentru Mine. Deci stim din gura lui Hristos c Sfintele Scripturi sunt mrturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: n calea mrturii-lor Tale, Doamne, m-am desftat ca de toat bogtia. Mare adevr este n aceste cuvinte. Cine alearg pe calea mrturiilor sau pe calea dumnezeiestilor Scrip-turi si pe calea ntelesurilor duhovnicesti din ele, pururea se veseleste de nltimea tainelor care se afl n ele. Duhul Sfnt fericeste mai departe pe cei ce le cerceteaz, zicnd: Fericiti cei ce cearc mrturiile Lui, cu toat inima l vor cuta pe Dnsul (Ps. 118, 2). Duhul Sfnt nsusi fericeste pe omul care cearc mrturiile Lui, adic cearc cu de-amnuntul ntelesul duhovnicesc al Sfintelor si dumnezeiestilor Scripturi. Pentru care pricin caut omul cu toat inima pe Dumnezeu n calea Scripturilor? Pentru ntelegerea celor ce citeste. Cci, rugndu-se la Dumnezeu s-i deschid ochii mintii, ntelege taine mari si negrite, att ct este cu putint omului a ntelege, si atunci alearg cu toat puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Evanghelie de astzi ncepe asa: n vremea aceea, a venit Iisus Hristos n latura Gadarenilor si i-au iesit nainte doi ndrciti foarte cumpliti, care locuiau n morminte. ndrcitii nu puteau sta n case, ci se ascundeau n criptele din morminte. Deci doi din acesti ndrciti au iesit naintea Mntuitorului, si Sfnta Scriptur spune c erau foarte cumpliti, nct din cauza lor nimeni nu putea s treac pe calea aceea, cci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor. Si ce-au fcut ndrcitii acestia, mai bine-zis diavolii din ei, cnd au vzut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mntuitorul lumii? Au nceput a striga foarte tare ctre Dnsul: Ce este nou si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preanalt? Adic: "Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am fcut Tie nimic. Noi i chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati nou tot de puterea Ta si pe care i avem n stpnire si n care locuim noi". Dar apoi, temndu-se de puterea Mntuitorului, au zis: Ai venit s ne muncesti pe noi mai nainte de vreme? Auzi ce spun diavolii? Din aceast pericop evanghelic nvtm trei lucruri mari:

- nti, c si diavolii au credint si cunostint; - al doilea, c ei nu fac nimic fr voia lui Dumnezeu; si - al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiasc, ca s nu-i alunge n gheena mai nainte de judecata viitoare, c muncile iadului sunt foarte grele. Deci nu toti diavolii se afl desvrsit la munc pentru cderea lor, asa cum nici pctosii nu se afl definitiv n iad, cum spun dumnezeiestii Printi. De aceea ziceau diavolii acestia: De ce ai venit s ne muncesti nainte de vreme? Adic: "Nu-Ti ajunge c ai s ne muncesti desvrsit ncepnd din ziua Judectii? Ai venit s ne muncesti pe noi nainte de judecat?" Cci multi din ei au rmas n vzduh, cum zice marele Apostol Pavel ctre efeseni: domnii puterii vzduhului; duhurile ruttii rspndite n aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se lupt cu noi de la nltime. Asa si diavolii slsluiti n cei doi oameni, nc nu erau n gheen, ci erau din cei din vzduh. Ei intraser n acesti doi ndrciti si se temeau ca nu cumva Hristos s-i scoat din oameni si s-i trimit n gheena, unde se munceau alti conductori de-ai lor, care intraser de la nceput acolo. Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva n Evanghelia sa; zice c Hristos a ntrebat pe diavoli: Cum v este numele? Cci si diavolii au nume. Si au rspuns ei din cei ndrciti: Legheon ne este numele. Adic: "Eu nu sunt numai unul, ci suntem 6000 de diavoli" (Legheon sau legiune. Legiunea roman avea 6000 de ostasi). Dar cu toate c erau asa de multi, se rugau lui Hristos s nu-i trimit n gheen. Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit s fie att de multi ntr-un om? Are foarte mult putere, cci spune Iov: Adncul fierbe ca o cldare naintea lui si cine va descoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechiel, vorbind de mpratul Tirului si al Sidonului, zice despre cderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai n mijlocul cetelor celor scnteietoare din cer si toate flautele si muzicile cerului te ludau pe tine. Si frumusetile tale te-au nselat pe tine, adic te-au vopsit cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe. Auzi cum era satana nainte de cdere? Era un heruvim ocrotitor, nfrumusetat cu mare podoab, sau cum mai zice Isaia, era luceafrul care rsare dimi-neata din ceruri. Cci zice: Cum ai czut din fala ta, stea de dimineat? Vezi cine era si ct putere avea? Dar aceast putere o au numai cnd si ct le ngduie Dumnezeu. Stiti de ce? Pentru c "puterea drceasc - cum spune Sfntul Grigorie Cuvnttorul de Dumnezeu - este ngrdit de puterea dumnezeirii".

Frnele puterii satanei sunt n mna lui Dumnezeu. El este cinele lui Dumnezeu si nu poate s fac nimic fr porunc. Ati vzut la Iov cum satana a cerut voie s-l ispiteasc, si cnd i-a dat voie, a adus ispite, pogornd si foc din cer, si ntr-un ceas a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de cmile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si casele le-a drmat printr-un cutremur. Ai vzut ce poate el? Dar numai cnd i d voie Dumnezeu. Deci, cum v-am spus, toat puterea drceasc este ngrdit de puterea dumnezeirii si el nu poate face nimic pn nu i d voie Dumnezeu. Si ce-au zis acesti diavoli? "Acesta Care este de fat este Fiul lui Dumnezeu Cel Preanalt". Credeau aceasta diavolii si mrturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti Fiul lui Dumnezeu Celui Preanalt. Auzi mrturisirea diavoleasc? Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a diavolilor este mntuitoare? Nu, nicidecum. Sfntul Apostol Iacov ne nvat: si diavolii cred n Dumnezeu si se cutremur. De ce se cutremur diavolii? Erau 6000 n fata lui Iisus si tremurau ca varga si se rugau s nu-i trimit n gheen mai nainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, dac n-au zis: "Iart-ne, Doamne! Ne pocim! Ne vom face slugile Tale!" N-au zis. Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucrtoare si mntuitoare! Cnd credinta este numai cunosctoare, nu mntuieste pe nimeni. Adic, dac cred eu c este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu att nu m mntuiesc. Cci zice Sfntul Apostol Iacov: Tu crezi c unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii cred si se cutremur. Ce folos au de credinta lor? Este o credint cunosctoare si iscoditoare, care nu foloseste nimnui. Ea nu mntuieste nici pe diavoli, nici pe oameni. Dar este o alt credint, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinta cea lucrtoare care se lucreaz prin dragoste. Cel ce o are, pseste de la credint la fapte. Se smereste, ascult, miluieste, iart, posteste, privegheaz, duce viat curat, cu sfintenie, iart pe toti cei ce l-au suprat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum si Tatl nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucrtoare sau credinta care se lucreaz prin dragoste. Deci tineti minte c si diavolii au credint, dar numai credint cunosctoare, si vai de noi pctosii dac ne vom asemna cu ei, dac numai vom crede c este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va mplini cu noi cuvntul care zice: Multi vor zice Mie n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am vindecat? Nu n numele Tu am propovduit? Si voi zice ctre ei: Duceti-v de la Mine, blestematilor,

n focul cel vesnic! Nu v cunosc pe voi. Dar de ce? "M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati fcut chiar minuni n numele Meu, dar n-ati lucrat poruncile Mele. Nu v cunosc pe voi!" Asa, fratilor, s nu ne asemnm diavolilor, care nu mplinesc poruncile lui Dumnezeu. Dar s vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice c acolo lng lac pstea o turm mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, dac ne scoti pe noi din acesti doi oameni, d-ne voie s ne ducem n turma aceea de porci. Adic: "Doamne, dac ne scoti din zidirea fcut dup chipul si asemnarea Ta, din oamenii acestia care pot s fie biserica Ta, nu-ti cerem s ne ducem n alt om, ci d-ne voie s ne ducem n aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti, la care noi i nvtm pe oameni". Si a ascultat Hristos rugciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si ndat ce le-a dat voie, au intrat diavolii n porci si s-a aruncat turma n mare si s-a necat. Si erau ca la 2000 de porci. Oare de ce a ascultat Mntuitorul rugciunea diavolilor? A ascultat-o fiindc rnduia prin diavoli o pedeaps celor ce aveau porci. Pentru c porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om pctos, care se tvleste n mocirla frdelegilor, a lcomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a dat voie, pentru a arta simbolul omului n care locuiesc diavolii, cci ei se odihnesc pururea n oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari. Diavolii, temndu-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai ru n porci si n mare si oriunde ne-am duce dect n om, dar e mai bine dect n gheena". Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi mai pe larg acest lucru. Ati citit n psalmul 74 cuvntul: Paharul este n mna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestectur . Oare ce s fie aceasta? Paharul mniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestectur. Iat ce vrea s nsemne aceasta, dup mrturia Sfntului Andrei al Cezareei, care a dat cea mai nalt tlcuire la Apocalips, el punnd cuvntul acesta n legtur cu muncile cele de dup judecat. Paharul cu vin neamestecat si totodat plin de amestectur este focul iutimii mniei Domnului n veacul de acum, cnd vine asupra noastr, a tuturor popoarelor pmntului, amestecat cu mil. Pn la sfrsitul lumii vor veni multe rni peste popoarele lumii: robie, rzboaie, foamete, secet, boli, holer, cium, tulburri; dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.

Pn n ziua judectii, focul mniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu mil. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a mbolnvit, dar poate s ne ridice din boal, dac ne rugm. Vine peste noi secet, dar, dac ne rugm, o deprteaz. Deci, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: "Precum noptile urmeaz zilelor si zilele urmeaz noptilor, asa si n veacul de acum, bucuriile urmeaz scrbelor si scrbele vin iarsi dup bucurii". Dup bucurii vin necazurile si dup necazuri iarsi bucurii. Nu se judec Dumnezeu acum deplin cu noi. Dar cnd va veni paharul iutimii mniei Domnului neamestecat? n ziua judectii. Iat ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judectii: "Iutimea mniei Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au fcut voia lor, fr de mil si fr de crutare". Si totusi zice c va fi plin de amestectur. Ce vrea s zic? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mniei Domnului cu mil. Dar amestectura de care vorbeste, nseamn multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci curvarul si tlharul la fel cu cel ce a jurat strmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotriv la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, dup cum fericirile raiului sunt iarsi felurite. Cci zice Hristos: S nu se tulbure inima voastr, n casa Tatlui Meu sunt multe lcasuri. Eu m duc s v pregtesc vou loc. Dup cum n rai sunt multe lcasuri, asa si n iad sunt multe feluri si neasemnate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie. Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: "Nu ne trimite, nu ne munci n gheen nainte de vreme; suntem noi munciti destul, am czut din darul Tu, am fost ngeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihnite; ne ndulceam de slava Ta n ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, ct era cu putint nou, ntelegeam teologia adnc despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stm prin vzduh; ne-am bgat printre dobitoace, prin oameni, stm n locuri spurcate, stm n pduri, n pustii, n lacuri. Ne rugm, las-ne aici, c este destul munc, fat de dregtoria, de cinstea noastr cea dinti! Nu ne trimite nainte de vreme n gheen!" Iat ct se tem diavolii de gheen! Cu att mai mult ar trebui s ne temem noi si s nu mai facem voia lor. De gheen se tem diavolii foarte tare, cci este locul pe care-l vor mosteni de la judecat pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci paharul iutimii mniei Domnului va veni neamestecat cu mila. Dar s trecem mai departe, la celelalte nvtturi din Sfnta Evanghelie. Si s-au aruncat diavolii cu turma de porci n mare, iar pstorii ei vznd aceasta, au fugit cu spaim n cetatea Gadara. Ati vzut? S-au dus cu spaim si cu strigt mare: "Oameni buni, iesiti s vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi ndrciti de care nu se putea

apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a trimis n porci! Dar iat ce au ptit porcii nostri; s-au necat toti n Marea Galileii". S-au necat n lacul Ghenizaret 2000 de porci. Spaim mare, cci era averea acelei cetti. Dar dreptatea lui Dumnezeu a ngduit paguba pe care au suferit-o stpnii porcilor si fiindc n cetatea gherghesenilor locuiau alturi de pgni si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credint cu pgnii cu care triau mpreun, nu numai c hrneau porcii pentru negotul lor, dar si mncau din crnurile lor, clcnd prin aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumneze-iasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cettii, cu mic cu mare, de la btrn si pn la copil, cci i cuprinsese spaima. Toti se ntrebau: "Cum a venit un vnt, a luat porcii si i-a dus n mare si am rmas fr ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvntul si a aruncat porcii n mare?" Dar frica lor a fost o fric binecuvntat? Fratilor, frica Domnului cea curat, zice psalmistul, rmne n veacul veacului. Dar este si o fric rea, o fric ptimas. Cci zice proorocul: Acolo s-au temut de fric, unde nu era fric. Aceasta este o fric rea, care ntunec mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Dac era cealalt fric, frica curat a Domnului, ei, cnd ar fi vzut minunea aceasta, ar fi czut cu totii la picioarele lui Hristos si ar fi spus: "Iart-ne, Doamne! Mntuieste-ne, Doamne! Credem n Tine!" Dar ce-au fcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din locurile noastre, du-Te de aici! cci i-a cuprins frica. Aceasta este rsplata, multumirea gadarenilor, c le-a vindecat ndrcitii si le-a artat puterea Sa n minunea svrsit acolo. Aceasta este o fric rea, adus de diavoli. Heruvimii si serafimii se cutremur n fata Domnului, dar cu frica cea curat. Fric zice Isaia proorocul - au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase aripi si cu dou si acoper fetele, cu dou picioarele si cu dou zboar si umplu vzduhul, strignd cu glas mare: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, plin este cerul si pmntul de slava Lui. Aceasta este frica cea bun, care rmne n veacul veacului si peste ngeri si peste heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o d Dumnezeu si nou. Este frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, l si iubeste. La gadareni n-a fost aceast fric, ci o fric ptimas, cci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere s trimit porcii n mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si rnduieli si ne va pedepsi pentru pcatele noastre. Mai bine s-i spunem s plece de aici. S nu ne mai pricinuiasc cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a pricinuit pn acum". Era fric rea, fric ptimas. Numai o fric este binecuvntat: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca s ne rugm Lui. Frica prin care ne temem s nu ne pgubim n avere, s nu ptimim ceva ru n lumea aceasta, este fric de la diavol. Aceast fric au avut-o gadarenii. De aceea L-au rugat

pe Hristos s-i prseasc. Si Mntuitorul, blnd si preabun, vznd mpietrirea, necredinta, nemultumirea si rutatea lor, S-a suit n corabie si S-a dus n cetatea Sa. Din aceast Evanghelie noi am putea trage mii de nvtturi, din fiecare cuvnt, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem s ne lungim prea mult, ci trebuie s scurtm cuvntul. S tineti minte. Evanghelia de astzi este nvt-tur pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, atunci cnd Dumnezeu i face un bine, l uit pe Dumnezeu! Se afl un om n rzboi pe front; cad proiectilele n stnga si n dreapta lui; cad obuzele, trag mitralierele, se bombardeaz, nu se vede de fum si de flcri. Si omul nostru zice: "Doamne, dac m scoti de aici, clugr m fac! Doamne, dac m scoti de aici, toat averea mea o dau sracilor! Doamne, dac voi scpa, nu mai fumez, nu mai triesc cu femeia altuia...". Face mii de fgduinte lui Dumnezeu cnd este n primejdie si necaz. Dar cnd a venit acas, uit tot. Si n loc s-i multumeasc lui Dumnezeu c l-a izbvit, se face ca o aspid surd care-si astup urechile de la orice ndemn bun. Altul vrea s fac o cas si cnd o porneste spune: "Doamne, ajut-m s pot scoate autorizatie de la conducere, s capt lemn, s pot cpta piatr, s cstig un ban, s gsesc de lucru! Ajut-mi, Doamne, s fac casa!" Si cnd a terminat-o, n loc s aduc multumire lui Dumnezeu, uit. Se pune pe but. Intr ntr-nsa beat si njur. Aceasta este multumirea lui fat de Dumnezeu, Care l-a ajutat s-si fac cas. Uit c i-a dat mijloace si putere s o ridice. Altul vrea s-si mrite sau s-si nsoare copiii. Altul, s reuseasc la examen; altul la operatie; altul s scape de judecat si face fgduinte mari: "Am s fac, Doamne, asa, dac m vei scoate la liman!" Dar, dup ce l-a scos, a uitat tot. Bine a zis Sfntul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea bun din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uitm. El ne-a dat viat, minte, sntate, ochi, lumin, cldur, ap, ploi la vreme, hran, poame cu tot felul de dulceti, livezi, vite, psri. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El si prin El si ntru El sunt. Si iarsi: Ce ai, omule, ce n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, ntelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si dac le-ai luat, de ce te mndresti ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si ntru El. Cci zice apostolul: ntru El si prin El ne miscm. Deci, dac toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si ntru El, ce mai este al nostru? Si voi - zice - sunteti ai Lui si rscumprati cu sngele Lui. Si ct ar trebui s-L iubim pe

Dumnezeu! Ct nemrginire si netrmurire de dragoste are Sfnta Treime! Iar Tatl ne cere n porunca ntia: S iubesti pe Domnul Dumnezeul tu din toat inima ta, din tot cugetul si din toat puterea ta; din inima noastr, adic din suflet; din cugetare, cu mintea; si din vrtute, adic cu trupul, cu toat fiinta. Dar de ce? Pentru c fiinta noastr nu se poate desprti de Dumnezeu, nici nu poate creste, nici nu poate s se miste fr El. Si dac attea daruri avem de la Dumnezeu si attea buntti, trebuie s-I multumim pururea si s umplem gura noastr de multumire. Azi dimineat o femeie a pltit dou pomelnice pentru vii si zice: "Multumim Preasfntului Dumnezeu pentru binefacerile Lui c ne-a ajutat nou". Sunt si suflete recunosctoare. Stiti ce a fcut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca s-i fac si mai bine. Cci asa zice Sfntul Isaac Sirul: "Dac i multumesti lui Dumnezeu pentru putin, l misti s-ti fac si mai mare bine". El zice asa: "Dac tu, omule, mi multumesti pentru putin, pe urm Eu am s-ti fac si mai mare bine si n veacul de acum si n cel viitor". Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu n toat vremea pentru binefacerile Lui. Asa, Abel, la nceputul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, dup potop a adus jertf de multumire c a scpat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptur c a cutat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit ntru miros de bun mireasm. De ce? Pentru c si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus c i-a dat Dumnezeu oi, cellalt c l-a scpat Dumnezeu de potop. Avraam a adus si el de trei ori jertf de multumire si a fcut trei jertfelnice; unul la stejarul cel nalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea n pmntul Hebronului, pentru c l-a binecuvntat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi nmulti smnta ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertf de multumire, ba l-ar fi adus la urm si pe Isaac, fiul su, drept jertf, cea mai nalt jertf pe care ar fi putut s o aduc, multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul nscut fiu al su, pe care l-a cstigat de la Dumnezeu la btrnete. Isaac a adus si el jertf de multumire si Dumnezeu i-a nnoit fgduinta pe care i-o fcuse tatlui su si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi nmulti smnta ta. Iacov de asemenea a adus jertf lui Dumnezeu n Sichem si a nltat stlp si jertfelnic, pentru c l-a scpat Dumnezeu din mna lui Isav, fratele su si s-a ntors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si acum m ntorc cu dou tabere. A adus jertf de multumire si Moise, cnd se btea cu Amalic si l-a biruit n pustie. A

adus jertf de multumire Isus al lui Navi, cnd a cucerit cetatea Ierihonului unde erau adunati cei sapte mprati. A adus jertf de multumire Samuil, cnd i-a ajutat Dumnezeu s fac pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului n Armatem. Si nu ne ajunge vremea s spunem cti au adus jertf de multumire lui Dumnezeu. Auziti pe Aposto-lul Pavel care spune: Nencetat v rugati, ntru toate multumiti. Deci, fratii mei, s v rmn n inimi scris din Sfnta Evanghelie de astzi: Totdeauna cnd ti ajut Dumnezeu s faci un gard, o fntn, un grajd, o cas, o punte, s mriti o fat, s nsori un biat, s iei un examen, s-ti reuseasc o operatie, s-I aduci lui Dumnezeu jertf de multumire si s-I multumesti din toat inima, cci prin aceasta l pleci pe Dumnezeu s-ti fac mai mare bine n viitor. Iar dac nu-I veti aduce multumire si dac veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astzi, care au gonit pe Mntuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem s-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem s primim binefacerile Tale!" S nu fie!... Dumnezeu si Preacurata Lui Maic si toti sfintii s ne ajute tuturor s-I multumim pururea lui Dumne-zeu din toat inima pentru binefacerile Lui! Amin.

DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA Fiindc azi n cuvintele Evangheliei ati auzit la fericirea a cincea pe Mntuitorul nostru zicnd: Fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui, vom arta printr-o oarecare istorioar ct poate naintea lui Dumnezeu milostenia si cum ajut ea chiar si celor mai pctosi dintre oameni, spre a se ntoarce la pocint si spre a se mpca cu Dumnezeu, pe Care ei L-au suprat foarte mult cu pcatele si frdelegile lor. Pentru a cunoaste adevrul n aceast privint, ascultati cu atentie cele ce urmeaz: Era un mare sihastru cu numele Pafnutie, pustnic avnd darul preotiei, desvrsit n fapta bun si fctor de minuni. Odat acest mare sihastru a fost ispitit de gndul acesta: cu cine ar fi el asemenea la fapta bun si dac mai este cineva dintre oameni care s-l ntreac pe el n lucrarea duhovniceasc. Acesta poate a fost si un gnd de mndrie, sau poate anume a venit acest gnd n inima sa, ca Dumnezeu s-i arate lui tainele Sale, pe care el nc nu le cunostea. Deci zbovind gndul acela n inima lui, el a alergat la Dumnezeu prin rugciune si sa rugat s-i descopere acest lucru, adic s-i arate cine ar fi asemenea lui cu vietuirea duhovniceasc sau de este cineva care l ntrece. Si asa rugndu-se el cu struint ctre Preabunul Dumnezeu, a auzit un glas, zicndu-i: "Pafnutie, nc nu ai ajuns n msura cutrui cimpoias care cnt pe la nunti n orasul Alexandria". La auzirea acestor cuvinte, btrnul sihastru a oftat, a suspinat din greu si s-a smerit foarte cu mintea si inima lui, zicndu-si: "Dac eu nc n-am ajuns la msura acelui lutar ce cnt pe la nunti si dac acela este mai bun dect mine, apoi mare este puterea Mntuitorului meu. Nici n-am s mnnc si nici n-am s beau, pn nu voi afla pe acel om minunat pe care mi l-a descoperit Domnul". Si asa btrnul pustnic si-a luat toiagul su si a pornit spre orasul Alexandria. Ajungnd el acolo cu mult osteneal, cuta pe acel cimpoias ntrebnd din om n om pn ce l-a aflat n casa lui, pregtindu-se tocmai atunci s se duc spre a cnta la o nunt. Acela cnd a vzut pe btrnul sfnt cu barba alb ca zpada si cu haine vechi, pustnicesti pe el, a czut n ge-nunchi naintea lui si s-a nchinat pn la pmnt. Apoi, ducndu-l n cas dup obiceiul locului, i-a splat picioarele sale cu ap rece, cci era mare cl-dur si fierbinteal, si apoi i-a pus masa. Dar Sfntul Pafnutie i-a zis: - M jur pe Dumnezeul Cel viu c nu voi gusta din masa ta, nici nu m voi odihni la tine pn ce nu-mi vei spune viata ta si care sunt faptele tale bune. Iar cimpoiasul i-a spus:

- Sfintite Printe, ce viat si ce fapte bune cauti la mine, un lutar care supr pe Dumnezeu cntnd pe la nunti? Atunci sfntul sihastru i-a spus: - Te jur pe Dumnezeu s nu tii taina ascuns de mine, cci eu nu de voie am venit aici, ci sunt trimis la tine de ngerul Domnului. Atunci cimpoiasul a spus: - Ce lucruri vrei s auzi de la mine, printe sfinte, c eu n viata mea am fost cpetenie de tlhari si nu este pcat pe care s nu-l fi fcut. Iar acum, dup cum vezi, sunt lutar si cnt pe la nunti. Deci ce fapte bune poti s afli la un asemenea om? Iar sfntul i-a zis: - Eu am venit aici nu ca s-mi spui faptele tale cele rele, ci pe cele bune. Vezi c team jurat cu numele Domnului si nu poti s tinuiesti cele ce caut eu de la tine. Cci eu cu mult osteneal, cu foame si cu sete, din munti deprtati am venit pn la tine ca s m folosesc. Atunci cimpoiasul a chemat pe sotia sa si i-a zis: - Adu, te rog, un scaun pentru sfntul btrn, c iat st n picioare si se osteneste dup atta cale. Dup ce a stat btrnul sihastru pe scaun, cim-poiesul a nceput a-i spune asa: - Printe sfinte, eu pctosul si necuratul nu sunt vrednic s primesc n casa mea un om asemenea sfintiei tale, cci multe rutti am fcut n viata mea. Dar fiindc m-ai jurat cu numele Domnului si fiindc zici c ai avut vestire de la nger s vii la mine pctosul cel cu totul nevrednic, apoi ti voi spune sfintiei tale si unele fapte bune pe care le-am fcut pe vremea cnd eram sef de tlhari si aveam sub conducerea mea mai mult de 30 de hoti, asemenea mie. Si iat ce am a-ti povesti: Mergnd noi odat clri pe cai si pe cmile pentru a mai prda pe undeva - cci desi fceam prdciuni mari si mai bteam pe unii, dar moarte de om n-am voit s fac niciodat -, deodat, mergnd noi prin pustie, iat c ntlnim o fat foarte frumoas la chip, care mergea pe o crare. Cum au vzut-o tova-rsii mei, care erau si cam ametiti de vin, au vrut s o prind si s o batjocoreasc. Iar aceea, vzndu-se n aceast primejdie si cunoscnd c eu sunt mai-marele lor, a alergat la mine cu lacrimi si s-a

prins de picioarele mele rugndu-se s nu o las pe mna acelora ca s o batjocoreasc. Si mi-a spus: - Eu, domnule vtaf, am pierdut niste vite si acum am rtcit pe aici cutndu-le si iat c am czut n minile voastre, dar v rog foarte mult, pentru Dumnezeu, nu m lsati. Fie-v mil de mine care nu am pe nimeni n pustia aceasta ca s m ajute, dect pe Bunul Dumnezeu. Iar eu i-am zis: - Nu te teme, fat, c nu ti se va ntmpla nimic. Numai ti cer ca si tu n viata ta s te rogi lui Dumnezeu s fac mil cu mine si s m scape de primejdie si de moarte nprasnic. Si asa am dat ordin la toti, ca nimeni s nu se ating de ea, ci s-o lase s se duc cu pace. Vznd biata fat c a scpat din primejdie si de batjocur, mi-a srutat picioarele si mi-a zis: - S-ti dea Dumnezeu plat n ziua judectii si s aib mil de tine precum si tie ti-a fost mil de mine. Si zicnd acestea, s-a dus n drumul ei... Mai trecnd apoi ctiva ani de hotie, s-a ntmplat c am dat peste alt fat tnr si frumoas lng cetatea Alexandriei n pdure, care tinea n mn o funie lng un copac si se pregtea s se spnzure. ndat ce au vzut-o tovarsii mei, au prins-o si voiau s-si bat joc de ea. Dar eu le-am spus: - Dati-i pace, s vedem ce are de gnd. Si am ntrebat-o: - Ce-i cu tine, fat? Iar ea a rspuns: - Vd c voi sunteti hoti. Deci v rog pe voi s m omorti, aici, cci nu mai vreau s triesc. Iat, dac nu soseati voi, cu funia asta eram gata s m spnzur. - Dar de ce? - Un biat de bun neam a vrut s m ia n cstorie. Dar acum nu mai vrea s m ia pe

mine pe motiv c sunt srac; iar el are avere mult si de aceea vrea s ia pe o alta bogat, asemenea lui. - Si ce ti-a zis mirele tu? - Mi-a spus c dac nu am o sut de galbeni de aur nu m ia. Si eu am numai patru, c mama mea este vduv si srac. Atunci mie mi s-a fcut mil foarte tare de frumusetea si tineretea ei si am zis ctre tovarsii mei: - Mi, dati fiecare dintre voi cte cinci galbeni. Iar eu i-am dato sut, si asa cu totii i-am fcut fetei 250 de galbeni pe care i-am dat n mn, zicndu-i: - Du-te copil cu Dumnezeu si s ai parte de o cstorie fericit, numai ai grij ca n rugciunile tale s nu ne uiti nici pe noi! Atunci biata fat, vznd aceast ntmplare fe-ricit care i-a schimbat necazul n bucurie, a lcrimat si a zis: - S fac Dumnezeu mil cu voi, asa precum si voi m-ati miluit pe mine. Plecnd ea, am zis ctre nsotitorii mei de tlhrie: - Vedeti, fratilor, c azi am avut fericita ocazie s scoatem un suflet de la moarte? Unii din ei au si plns de bucurie, c i-am oprit a face ru unui suflet dezndjduit de viat. Apoi am aflat c, ducndu-se ea la Alexandria si vestind tnrului c are attia galbeni, acela o ruga s mearg dup el, si asa s-au fcut toate dup dorinta lor. Altdat, mergnd noi prin vile muntilor, am gsit o alt femeie tnr, care abia se tinea pe picioa-re si plngea cu amar, c era gata s moar de foame. Si am ntrebat-o: - Ce-i cu dumneata pe aici? Iar ea, cznd n genunchi, a nceput a spune asa: - Domnilor, nu v cunosc, dar v rog dac aveti o buctic de pine, dati-mi, cci

altfel mor de foame. Sunt sapte zile de cnd nu am gustat nimic, nici ap si nici hran. Sotul meu este cpitan de vapor si a pierdut corabia ntr-o furtun, dar el a scpat viu. ns l-au condamnat la nchisoare pe viat, nvinuindu-l c n-a condus bine corabia si c de aceea a pierdut ncrctura n valoare de 5000 de galbeni. Si asa pe sotul meu lau ridicat si toat averea noastr a fost luat. nc si pe copiii nostri i-au luat. Iar eu de abia am scpat cu fuga de n-am czut n minile lor. Asa am venit n pustia aceasta rugndu-m lui Dumnezeu ca ori s mor aici, ori, de este voia Lui s mai triesc, s fac mil cu mine si, cu judectile pe care le stie, s fac minune cu mine ca s scap cu zile si s nu m nchid si pe mine pe toat viata. Asa m-am rugat, fiind hotrt mai bine s mor aici de foame si de sete, dect s merg n cetate, unde stiu ce m asteapt. Deci, vznd primejdia n care a czut aceast familie, am zis ctre acea femeie necjit: - Femeie, ct ai zis c a pierdut sotul tu? - Ca la 5000 de galbeni, a spus ea. - Hai cu noi! - Nu pot merge, cci, dup cum vedeti, am slbit foarte mult de foame si de sete. Atunci i-am dat s mnnce pine si s bea ap. Iar dup putin odihn ntrindu-se, ncet-ncet a mers cu noi pn la pestera noastr tlhreasc. ns ea foarte se temea, nestiind ce hotrre vom lua asupra ei. Cnd am ajuns la pester, ea a czut n genunchi la rugciune ctre Dumnezeu, apoi a zis ctre noi: - V rog, fratilor, s v fie mil de mine, cci vedeti n ce necaz sunt. Atunci eu i-am zis: - Femeie, eu sunt cpetenie peste banda aceasta de hoti. Priveste la vasul aceasta plin cu bani de aur. Ia-ti de aici 5000 de galbeni. Iar femeia uimit, neavnd n ce-i pune, si-a luat basmaua de pe cap si, numrnd banii, i-a pus n ea. Apoi i-am dat pine s se hrneasc si, scotnd-o pn aproape de cetate, ne-am desprtit de ea, spunndu-i: - Du-te, femeie, si plteste ceea ce datorati statului si scoate-ti sotul, copiii si averile voastre.

Aceasta, sfinte printe, a fost n viata mea a treia fapt bun fcut cu femeile. Alt dat, mergnd cu ceata mea de tlhari prin pustie ca s ne ascundem przile ce le fcusem, am ntlnit doi oameni, frati de mam dup spusa lor. Acesti oameni erau numai n cmas, desculti, cu capetele goale si foarte tristi. Eu, vzndu-i, i-am ntrebat: - Unde mergeti voi asa prin pustia aceasta? Iar ei au zis: - Domnule, noi am avut sub paza noastr averea unui mare dregtor mprtesc. Si fiind noi paznicii acelui aur, ntr-o noapte a venit o ceat de hoti, au spart casa dregtorului care tocmai atunci era plecat si au luat acea avutie n valoare de 10.000 de galbeni. Cnd a venit boierul a dat vina pe noi, spunnd c am fost complici cu acei hoti la prdarea averii lui. Iar noi, vznd primejdia n care am czut, am fugit, ca s nu ne ia n stpnire si s ne pedepseasc cu amare chinuri si nchisoare. Atunci eu le-am spus: - ntoarceti-v napoi, cci pe boierul acela l stiu eu (cci ei fuseser hotii care l-au prdat) si o s-l facem s-si gseasc toate lucrurile care i s-au furat, dar cu conditia s v dea vou pace. Ei au zis: - Noi, domnule, nu ne mai ntoarcem, cci am auzit c acel boier vrea s ne piard cu moartea. - Nu v temeti, le-am zis. Haideti cu noi! Si asa ei au prins curaj si s-au ntors. Iar cnd a nserat, ne-am dus cu ei la boier si iam spus: - Stii cine te-a prdat? - Nu. - Noi, pe care ne vezi. Apoi am adugat: Iat lucrurile tale si banii ti. Ia-le si s stii c dac vei pedepsi pe acesti oameni nevinovati, apoi vom veni cnd nici nu gndesti si ti vom lua si averea si viata.

Si asa acela cu jurmnt a fgduit c nu-i va pedepsi pe acei oameni nevinovati, care adormiser tocmai n vremea cnd noi am prdat pe acel boier. Dup o vreme, Sfinte Printe Pafnutie, am czut si noi n mna stpnitorilor, c asa este viata de tlhar. Ceata s-a desfiintat si eu am fost btut si schingiuit. Am dat napoi pe ct am putut din cele furate si fiindc nu fcusem n viata mea moarte de om, am scpat cu 20 de ani nchisoare. Dup o vreme a fost o oarecare gratiere si mi s-au mai sczut din ani si asa am venit si eu la casa mea avnd vrsta de peste 50 de ani. Si vznd c nu am cu ce tri, fiind foarte srac, m-am apucat s cnt si eu din cimpoi pe la nunti, cci stiam bine s cnt din tineretile mele, ca s-mi cstig astfel pinea cea de toate zilele. Si asa pn azi mi petrec zilele cu sotia mea, cu care, dup ce am venit de la nchisoare, m-am sftuit s triesc n curtie, ca fratii, ea nvoindu-se bucuroas la acest lucru, fiind femeie cu frica lui Dumnezeu. La sfnta biseric mergem, din toat srcia noastr facem putin milostenie si, pe ct putem, ne rugm si postim. Iat, sfinte printe, aceasta este petrecerea noastr pe acest pmnt. Atunci Sfntul Pafnutie a zis: - Frate, las cntrile acestea lumesti care stric sufletele multora si hai cu mine la clugrie, iar pe sotia ta du-o la o mnstire de clugrite. Auzind ei de la sfntul btrn aceste cuvinte, cu mare bucurie s-au fgduit s fac cele poruncite lor. Si nu dup mult vreme, cimpoiasul Ioan - cci asa i era numele a venit n pustie la sfntul staret. Iar acesta l-a pus ntr-o pester aproape de el si l-a nvtat cum s se roage, dndu-i o Psaltire n mn spre a o citi ziua si noaptea. Iar hrana cea de trebuint odat pe zi o primea de la btrnul. Asa fericitul Ioan cimpoiasul a petrecut n sfnta pustnicie 15 ani, dup care, vzndusi cu 40 de zile mai nainte sfrsitul, s-a mai spovedit o dat de tot ce gresise, s-a mprtsit din mna staretului celui sfnt cu Preacuratele Taine ale lui Hristos si, adormind n Domnul ca un fericit sihastru, s-a dus s se odihneasc cu sfintii lui Dumnezeu ntru desftarea cea negrit si vesnic.

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT N NGER DE LUMINA Smerenia este o fapt bun pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mnnc niciodat; noi ne ostenim, dar el nu st degeaba; noi citim prin crti, dar el este teolog mare, stie toat Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iart-m"! Am s v spun o istorioar sfnt din cartea Everghetinos. La o mnstire de maici, o clugrit, sraca, era paraclisier, n viata de obste. Paracli-sierul se duce la ora 11 (23) noaptea, c Utrenia se face la miezul noptii, si scoal pe staret. Asa am apucat si noi. Cnd eram paraclisier, aveam un clopotel n mn si un ciocan. M duceam si bteam de trei ori n us si ziceam: "Pentru rugciunile Sfintilor Printilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din cas zicea: "Amin". Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rnduiala si asa am apucat noi. Asa era si aceast clugrit. Ea, ca s nu doarm, ce fcea? Citea la Psaltire de cu sear si pn la Utrenie, si cnd era ora 11(23) fuga la staret s ia blagoslovenie ca s mearg s toace, s scoale maicile la rugciune. Diavolul avea mare ciud pe ea, c-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gndit diavolul s-i fac, ca s-o ocrasc stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trgea clopo-tele. Dar nu le trgea cnd trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta: - Nebun, hi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele? Dar ea zicea: - Iart-m, maic staret, c am gresit! Ea nu stia c-i dracul, credea c alt clugrit vrea s-i fac ei ru. Alt dat, de dou ori le trgea, si de cu sear si dup miezul noptii, dup ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trgea, ca s tulbure pe clugrita care citea la Psaltire. Dar ea ce-a fcut? "Mi, am s m duc n clopotnit! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce n mn si niste lumnri, c nu erau pe atunci becuri, ca s citeasc n clopotnit, s vad care-i maica aceea, c de attea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, c sun clopotele nainte de vreme. Cnd s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe cellalt si se agat cu mna de funie ca s trag clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, cnd l-a

vzut, a zis: - n numele lui Iisus Hristos, stai! S te lege puterea dumnezeirii! - Vleu, roaba lui Dumnezeu, d-mi drumul, c nu mai vin niciodat! - Nu. Stai! - D-mi drumul! M jur c nu mai vin la m-nstirea asta! - Nu! Stai s vin maica staret si maicile din consiliu, care de attea ori m-au pus la canon, c eu trag clopotele. - D-mi drumul, roaba lui Dumnezeu! - Nu. S te lege puterea lui Dumnezeu si Sfnta Cruce! Stai asa, cu mna pe funie! Si ea sraca s-a dat jos din clopotnit si s-a dus la staret. - Maic staret! - Ce-i cu tine? - Hai s vezi cine trage clopotele, c de attea ori m-ai pus la canon! Maica staret a luat cteva maici din consiliu si s-a dus s vad cine trage clopotele. Ea a crezut c este o maic care trage clopotele, ca s-o supere. Cnd a ajuns si l-a vzut: - Vleu! Maic, alung-l de aici! Vai de noi, murim de fric! i urt tare! Si, pe fug, cnd a vzut c dracu-i clopotar! - Nu! Lsati-l! Nu poate s se duc, c-i legat. Dar el striga: - Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, c nu mai vin la mnstirea asta n veac! - Nu! Stai aici s aduc tot soborul mnstirii s-ti ceri iertare de la maici, c ai tulburat toate maicile, cnd sunai clopotele nainte de vreme! - Asta n-o pot face! Ai vzut rutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic n iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot mpotriva lui Dumnezeu, cci au czut din mndrie. Si au tras clopotele s se adune maicile. - Mi, dracul n clopotnit! l pune aceea s-si cear iertare.

Cnd l vedeau, tipau si fugeau care ntr-o parte, care n alta. - Zi, iart-m! i spuneau maicile. - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! S vedem un drac c s-a fcut nger cum a fost nainte. Vezi, dac a czut din mndrie, nu poate zice "iart-m". Asa si noi. Cnd vei vedea c cineva ti cere iertare, si tu, dac nu zici: "Dumnezeu s te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iart-m". Sau dac ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, c nu zici "iart-m". "Nu vreau s zic "iart-m"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!" - Nu zic "iart-m"! Atunci a zis clugrita: - Uite ce-i! Dac nu zici "iart-m", s ne cnti o cntare, cum cntai tu cnd erai nger nainte. - Dac voi cnta, v topiti ca ceara. - Nu ne temem! - Si ce cntare s cnt? - Cnt Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule. Cnd a nceput s cnte, plngea tot soborul mnstirii. Cnta frumos tare. Dar stii cum cnta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte, si gata. Pn acolo! Miluieste-ne, nu voia s zic. - Zi "miluieste-ne"! - Nu pot, c dac zic m fac nger! - Asta vrem noi! Cnt miluieste-ne, c nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mine, s vin toate satele s te vad aici clopotar! Puterea dumnezeirii s nu-ti dea drumul, pn nu zici miluieste-ne. Cnta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fr de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea. - Zi miluieste-ne! - Nu pot! - S te ard puterea Sfintei Cruci! - Vleu! Dati-mi drumul, c nu mai vin n veac aici! Am s spun la tot iadul ce-am ptit aici.

- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"! Cnd a vzut c-l arde puterea Sfintei Cruci, a cntat. Si cnd a cntat miluieste-ne pe noi, a strlucit ca soarele si a zburat la cer. S-a fcut nger. Si atunci maicile au nceput a face metanii: - Multumim Domnului c am vzut un drac care s-a fcut nger napoi, c a zis miluieste-ne pe noi! De aceea, dac cineva a gresit ceva, s zic imediat: "Iart-m, frate, c am gresit!"

CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI Frati crestini, vreau s v vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu si de ascultarea omului de Dumnezeu si de ascultarea tuturor zidirilor Sale. Dar vreau mai ales s vorbesc despre chemarea neamului celui cuvnttor al oamenilor si s v spun n cte chipuri ne cheam Dumnezeu pe noi. Dumnezeu cheam popoarele pmntului la pocint prin foamete, cu secet, cu boli, de parc le-ar spune: Iat, Eu sunt Acela despre Care spune Ieremia proorocul c voi da ploaie peste zece cetti si peste dou nu voi ploua. Si iarsi, voi da ploaie peste dou cetti si peste zece n-am s dau ploaie, ca s v art c Eu sunt Dumnezeul norilor si Tatl ploilor, cum a zis si Iov. Am auzit c la televizor, cnd se d buletinul meteorologic, se arat harta trii spunndu-se: aici plou, si se arat vreo 10-15 puncte unde plou n tar, iar n cea mai mare parte a trii nu plou. Auzind aceasta, foarte m-am folosit. Si mi-am adus aminte de cuvintele proorocului Ieremia si mi-am zis: Iat cum se mplinesc sub ochii nostri, c plou n cteva sate si n 20-30 nu plou. Deci n mna lui Dumnezeu sunt ploile si norii si furtunile si vnturile. Cci spune Hristos: Anii si vremile le-a pus Tatl ntru a Sa stpnire. Nimeni nu-I poate cere socoteala Lui de ce a lsat secet sau furtun; nimeni nu poate opri vnturile si ploile, nimeni nu le poate aduce, dect mna cea atotpu-ternic a lui Dumnezeu. Deci, iat, uneori ne cheam Dumnezeu cu secet, alteori cu grindin, alteori cu fulgere, cnd trsneste pe multi, alteori ne cheam cu foamete, alteori cu boli.

Alteori d Dumnezeu boal si molim si nu este cas unde s nu fie un bolnav. Alteori ne cheam cu rzboaie, alteori cu robie, alteori cu glasul Scripturilor cnd zice: Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati si Eu v voi odihni pe voi. Si alt dat zice: Cel ce vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea sa si s-Mi urmeze Mie. Deci iat c ne cheam Dumnezeu si prin stihii, si prin cutremure si prin secet; ne cheam prin boli si prin necazuri, prin scrbe, prin toate cheam popoa-rele la El s cunoasc c este un Tat n cer si c poate face cu popoarele cte voieste. Ce spune Isaia? Doamne, Tu ai zidit pmntul ca pe o nimica si toate popoarele pmntului naintea Ta sunt ca o pictur ntr-o cad (Isaia 40, 15). Ce putere are o pictur ntr-o cad? Sau ce este de vei lua o lingur de ap din oceanul cel fr de margini al mrilor? Asa suntem noi de mici si de slabi naintea lui Dumnezeu. Ne cheam Dumnezeu prin glasul Scripturii, ne cheam prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastr cu secet sau cu ploaie prea mult sau cu cutremur; ne cheam Dumnezeu prin arsit, dar ne cheam si n alt fel. Cum? Prin glasul constiintei. Nu vezi, cnd pctuim sau gresim, ne mustr cugetul ndat. Te ntreab: "Omule, de ce ai fcut aceasta? De ce ai furat de la vecinul? De ce ai luat femeia altuia? De ce ai omort pruncul nevinovat n pntece? De ce ai rs de cele sfinte? De ce fumezi? De ce nu mergi la biseric Duminica si srbtoarea? De ce nu cresti copiii n frica lui Dumnezeu? De ce nu postesti cele patru posturi de peste an si vinerea si miercurea si te faci asemenea cu iudeii? De ce ursti pe fratele tu? De ce hulesti pe Dumnezeu cnd esti n scrb?" Prin toate ne mustr constiinta cnd gresim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheam la El: "Omule, ai gresit. Eu te iert, dar s nu mai faci. Vino la Mine, cci la Mine este izvorul iertrii, al iubirii si al milostivirii. Pune nceput bun de azi nainte, s nu mai pctuiesti". Deci constiinta este glasul lui Dumnezeu n inima noastr. Aceast lege s-a pus nainte de toate legile omenesti. Zic o seam de oameni putin credinciosi: "Pe noi, crestinii, Dumnezeu o s ne judece si o s ne pedepseasc dup Evanghelie, dar popoarele care nu cunosc pe Dumnezeu, cum este China, cum este Japonia, India, care se nchin la zei si la vrjitori, cum are s le pedepseasc Dumnezeu? Cci n-au avut Evanghelia si n-au stiut ce este pcat. De aceea nu se pot ndrepta". Auzi ce spune dumnezeiescul Apostol Pavel n Epistola sa ctre Romani: Cele nevzute ale lui Dumnezeu, de la nceputul zidirii lumii prin fpturi ntelegndu-se se

vd, adic vesnica Lui putere si dumnezeire (Romani 1, 20). Deci toate popoarele lumii, n ziua judectii, se vor judeca dup patru legi. Asa dogmatisesc Sfintii Printi. Cei ce n-au avut legea scris, se vor judeca dup dou legi: dup legea constiintei, pe care a pus-o n om la zidirea lui, si dup legea zidirilor. Cum, dup legea zidirilor? Iat cum: Toate care sunt n jurul nostru vorbesc cu noi. Cci spune Sfntul Grigorie de Nyssa n Viata lui Moise: "Ca o trmbit din naltul cerului vorbesc zidirile cu noi si strig c este un Ziditor". Si ce spune proorocul David: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea minilor Lui o vesteste tria. Cum vorbesc cerurile cu noi? Cum vorbeste tria cu noi si vesteste puterea lui Dumnezeu? Iat cum: Cnd te uiti seara la cerul nstelat si-l vezi plin de stele si mpodobit ca un candelabru plin de lumin si vezi luna plin strlucind pe cer si rnduiala cea prea frumoas cu care se conduc stelele si galaxiile si constelatiile cerului cu atta precizie, nct nici cei mai mari savanti ai lumii nu ajung s fac calendarul dup ele, atunci zici cu proorocul: Doamne, ce este omul, c-l pomenesti pe el sau fiul omului, s-l cercetezi pe el? Si atunci ti dai seama c aceste stele, aceste miscri ale lor sunt fcute si purtate de mna lui Dumnezeu. El a fost Creatorul, El este Crmui-torul lor. ti dai seama c lumea aceasta are o minte care le ndrum, c este un Dumnezeu Care le-a fcut si o mn nevzut care le poart de grij, ca si nou. Asa vorbesc cerurile cu noi, nct vzndu-le, cunoastem prin ele pe Ziditorul cerului. Cnd ne uitm la soare si-l vedem cum lumineaz, c nu putem s-l privim dect cteva minute si orbim, ne aducem aminte de Cel ce a fcut soarele att de frumos, att de luminos. Si ne dm seama c Cel ce l-a fcut pe el, Soarele drepttii, strluceste de miliarde de ori mai mult ca el. Si asa soarele laud pe Dumnezeu. Cci se zice: Ludati-L pe El soarele si luna, ludati-L pe El toate stelele si lumina. Cum laud soarele pe Dumnezeu? Cum l laud luna, stelele, cerurile, tot firmamentul, toat zidirea? Prin existenta si prin miscarea lor. Cci "altele sunt contemplatiile zidirilor si altele sunt legile lor", zice Sfntul Maxim Mrturisitorul n Filocalie. Contemplatia are loc cnd ne gndim la cine le-a fcut. Iar legile lor sunt rnduielile dup care se misc n univers. Si amndou sunt fcute de Dumnezeu: existenta lor si legile dup care se misc ele. Asa vorbesc cu noi soarele, luna, stelele si cerurile, florile si psrile, animalele si fiarele, vile si apele, noianurile si aerul, vnturile si toate stihiile. Toate vorbesc cu noi si ne spun c este un Ziditor, un Dumnezeu n cer Care le-a fcut, le tine si le misc. Deci dup legea constiintei si dup legea zidirilor se vor judeca cei ce n-au avut legea cea scris. ncepnd de la Moise, cruia Dumnezeu i-a dat tablele Legii pe Muntele

Sinai, poporul iudeu se va judeca dup Legea scris, iar toate popoarele care au cunoscut Evanghelia, se vor judeca dup Legea darului, legea dragostei si a desvrsirii. De la nceputul lumii, astzi si vesnic, zidirea vorbeste despre Ziditorul ei. Un necredincios oarecare mergea pe Oceanul Atlantic, pe un vapor mare, un transatlantic. Si un srman misionar predica pe vapor noaptea despre Dumnezeu, despre minunile Lui care se vd pe cer, sus, pe pmnt si n ape. Iar necredinciosul, ca s ia n batjocur pe misionar, a luat binoclul si se tot uita lung la stele. Iar misionarul lui Hristos predica cu foc, pentru c Dumnezeu d putere mult n cuvnt celor ce-L binevestesc pe El si-L predic pe Dumnezeul Cel adevrat, pe stpnul Zidirii. La urm vine cel necredincios si zice ctre preot: "Printe, tot predici pe Dumnezeu, dar eu m-am uitat prin binoclu la stele si nu L-am vzut. Nu stiu unde-I". Iar misionarul lui Hristos i-a spus: "Bine zici frate, c nu-L vezi, si n acest fel nici n-ai s-L vezi n veacul veacului. Dar stii de ce? Ca s-L vezi pe Dumnezeu trebuie s cureti inima de necredint si de pgntate, cci asa ne nvat pe noi Evanghelia, spunndu-ne n fericirea a sasea: Fericiti cei curati cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu. Deci drept ai zis, pentru c nu L-ai vzut si nici n-ai s-L vezi n veacul veacului, pn ce nu-ti vei curti inima ta de necredint, de rutate si de pcate. Atunci ai s-L vezi pe Dumnezeu prin lumina credintei". Asa si azi. Sunt multi oameni care nu aud chemarea lui Dumnezeu. Si dac nu o auzim, o s pun biciul pe noi, o s ne cheme mai aspru. Dac ne vom ntoarce, El o s dea ploaie timpurie si belsug si sntate si fericire, c n mna Lui este viata si moartea. Iar dac nu, stie El cum s trag frul calului. Cci zice Ilie Miniat c lumea aceasta este ca un cal sirep, care alearg pururea spre pierzare, alearg la pcate, spre fundul iadului. Dar Dumnezeu va pune fru acestui cal neastmprat. Si care e frul calului? Care e frna lui Dumnezeu cu care trage lumea la Dnsul? Sunt bolile, seceta, robiile, rzboa-iele, moartea, suferintele si toate necazurile. Cnd este rzboi, ce cerem? "D, Doamne, pace!" Cnd suntem bolnavi cerem: "Dne, Doamne, sntate". Cnd nu plou: "D-ne, Doamne, ap, c murim de sete!" Cnd suntem robi: "Scap-ne, Doamne, de robie!" Deci bine ne face Dumnezeu. Stie El s tin n fru aceast lume, care alearg ca un cal sirep la prpd, la pierzare. Auzi ce spune proorocul: ns cu zbal si cu fru, Doamne, flcile lor vei strnge, ale celor ce nu se apropie de Tine. Nu ne apropiem de bun voie, ne pune zbal si fru si ne ntoarce napoi, pentru c are putere, cci este Dumnezeu, Care poate s coboare n iad, s ridice, s omoare si s fac viu. Deci, fratii mei, cnd vom ntelege c Dumnezeu ne cheam prin boli, prin suferinte, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin secet, s nu stm mpietriti, ci s ne

ntoarcem acas la Tata si s zicem: "Iart-ne nou, Doamne, pcatele si ne miluieste pe noi". Atunci Bunul Dumnezeu ne iart, pentru c El nu ne ceart din ur. Adevratul printe nu bate copiii si din ur. Doamne fereste! Care mam sau tat ar vrea s-si bat copiii degeaba, s-si bat joc de dnsii? Nu! Ci dac vede c vreunul azi nu ascult si mine nu ascult si poimine nu ascult, si-i ncptnat si-i rspunde mpotriv si face dup voia lui cea rea, pune mna fr s vrea pe varg sau pe curea sau pe bt. Pentru ce? Pentru c vede c acest copil a pornit pe ci rele si merge din ru n mai ru, se duce n prpastie si dac l va bate mai pe urm, va fi prea trziu. Asa face si Dumnezeu cu noi. Noi suntem toti fiii lui Dumnezeu dup dar. Auzi ce zice Scriptura: Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Prea nalt toti. Iar voi ca niste oameni muriti si ca unul din boieri cdeti, adic ca unul din diavoli. Dac suntem fiii lui Dumnezeu dup dar si avem darul punerii de fii prin Sfntul Botez, avem Biserica mam si pe Dumnezeu Tat, dup cum zicem pururea: Tatl nostru Care esti n ceruri, dac-i asa, s stm pururea cu ochii mintii la Tatl nostru si s stim c dac nu vom voi de bun voie s-L iubim si s-L cunoastem c exist, El va pune mna pe varg. Dar mai bine s ascultm din dragoste si s-L iubim pe Dumnezeu si s facem poruncile Lui din cumintenie, ca El pururea s aib mil de noi si s ne poarte de grij. Apostolii au ascultat de Hristos, proorocii au ascultat, cerul ascult, pmntul ascult, roua ascult, grindina ascult, stelele ascult, noianurile si toat natura ascult! Numai omul, fiinta cea rational, nu vrea s asculte de Printele su Cel ceresc. Dar bgati de seam c mna lui Dumnezeu are si varg cu care ne poate bate. Deci s stm bine, s lum aminte! S nu uitati, de astzi nainte, c orice necaz care vine peste noi, este o chemare a lui Dumnezeu. Cci zice: Dumnezeu bate pe tot fiul pe care-l primeste. Si s nu crtim dac suntem chemati ntr-un fel sau altul, cci spune Apostolul Pavel: Fiecare, ntru ceea ce este chemat, ntru aceea s rmn! Te-a chemat Dumnezeu srac, nu dori s te mbogtesti; te-a chemat s fii clugr, clugr s rmi pn la moarte; te-a chemat s fii preot, preot vrednic s fii; te-a chemat s fii meserias, meserias bun si cinstit s fii; te-a chemat s fii filosof sau mecanic sau n alt serviciu, asa s rmi. Dar s slujesti cu cinste, s cunosti c Dumnezeu este Cel ce te-a chemat ntr-un fel sau altul si fiecare din noi ntru ceea ce este chemat, ntru aceea s rmn! Amin.

SFATURI DUHOVNICESTI - Printe, ajungem uneori ntr-o astfel de stare, nct nici nu ne putem ruga, nici nu putem dormi, nici nu putem mnca, nici nu putem vorbi, nu avem nici o dispozitie. - Auzi ce zice dumnezeiescul printe Isaac Sirul, c eu nu voi nceta s aduc pilde, nu de la mine, c eu sunt izvorul a toat rutatea si viclenia si smerenia. Ce vorbim, vorbim de la Sfintii Printi ca s ne folosim. Cnd vei vedea c esti ntr-o astfel de stare, te sftuiesc, omule, s te culci. Si chiar de nu dormi, stai culcat s se linisteasc simtirea. - Dac nu avem Sfnta Liturghie n fiecare zi la mnstire, cum ne putem mntui? - Nu numai Liturghia te mntuieste. Nu auzi ce spune Sfntul Grigorie Sinaitul? "Cine are rugciunea mintii, are si Liturghia, are si toat pravila Bisericii tot timpul". D-api acei care au trit n pustie, cum a fost Sfntul Marcu de la pester, la care s-a dus Sfntul Serapion, de 95 de ani nu vzuse om, acela sttea la slujb? Era n timpul prigoanelor. Si ai vzut, cnd se ruga era stlp de foc de la pmnt pn la cer. "Dar cei care au trit n pustie ani de zile, cum spune Sfntul Ioan Gur de Aur, si se mprtseau la trei-patru ani, oare pentru nevrednicie se mprtseau asa rar?" Auzi ce spune Sfntul Efrem: "Biserici aveau pe limbile lor si altare n inimile lor". Totdeauna erau n comuniune cu Dumnezeu n rugciune. Pentru c rugciunea care se face n biseric este rugciune obsteasc. Dar nu cumva s rmnem numai la aceasta si s nu avem o rugciune proprie, c ne nselm. C spune Sfntul Teofan Zvortul: "Vai de cei ce au nghetat la rnduiala tipicului bisericesc si n-au rugciunea lor proprie!" - Dar nu este pcat ca atunci cnd este Liturghia, eu s-mi zic rugciunea inimii sau alt rugciune si s nu fiu atent la slujb? - Nu-i adevrat! Pentru c are mare legtur liturghia inimii cu cealalt de la sfntul altar. Aceasta este o rugciune obsteasc si are mare putere, mai ales Sfnta Liturghie, si o ajut pe cea din inim. C dac vine o prigoan si te-ai dus ntr-o pustie, sau ntrun sat, sau ntr-un bordei, mai ai Liturghie? n msura n care se roag, auzi ce zice Sfntul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna voint, c de

bun voie aleg s m rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bun mireasm, tmia, care se ridic de pe altarul inimii este rugciunea, s se ndrepteze rugciunea mea ca tmia naintea Ta. De pe altarul inimii. Omul este un fel de biseric n biseric. n zadar te duci n altarul sta, dac nu ai rugciunea cea din inim. Putin ti foloseste. De aceea, mergerea la biseric ti ajut foarte mult ca s ntresti rugciunea din inim, dar nu o schimb pe aceea. Tocmai rugciunile si momentele Sfintei Liturghii, dac tu ai lucrare luntric, ti ntresc aceast lucrare. Mai mult ti nvpiaz inima de dragostea lui Dumnezeu, cnd auzi momentele Sfintei Liturghii, cnd iese cu Sfintele Daruri, cci credinta vine prin auz. Ai vzut c a ntrebat cineva pe Sfntul Nichifor: "Dac merg n biseric, s ascult strana si Liturghia si celelalte, sau s zic rugciunea inimii?" Dac n-ai sporit n rugciunea mintii, ascult cu mare atentie Liturghia si strana, c te ajut s te concentrezi cu mintea n inim. Foarte mult te ajut. Iar dac ai ajuns la rugciunea de sine misctoare a mintii, este ca ceasul, ai pornit inima, eu dorm si inima mea vegheaz. Permanent inima se roag. Atunci si fr s vrei vei rmne cu rugciunea asta luntric si n timpul Liturghiei si n timpul celorlalte rugciuni, c ajungi la o rugciune de sine misctoare. Permanent se roag inima. Nencetat, cum zice apostolul. Eu am scris cteva predici despre treptele rugciunii. Am vrut s scriu si una despre rugciunea contemplativ, care-i mai nalt dect rugciunea inimii, dar nu are nici un rost la oamenii de azi, c nu o nteleg; este pentru cei desvrsiti, aceea este n extaz, rugciunea cea de foc, n rpire. Am pus acestea pe care le poate ntelege oricine. Noi le-am citit, si numai cu att am rmas. Le-am nteles, dar nu le-am lucrat niciodat n viat. Asa este. - Cum cunoastem noi care este calea cea bun a mntuirii? - Sfatul bun te va pzi si cugetul drept te va apra. Si iarsi zice Scriptura: Cei ce n-au sftuitori, cad ca frunzele. De aceea este bine, mam, s ne mai sftuim. - Cum putem tri noi n viata de obste fr tulburare? - Zice Sfntul Ioan Gur de Aur: "Tria celui din obste este ascultarea; tria mpratului st ntru mult ostire; iar tria celui din liniste este multa rugciune. Si cderea celui din obste este neascultarea - cnd nu face ascultare; si cderea celui din liniste, mputinarea rugciunii". La pustie aveam timp s m rog 14 ore si mai mult.

- Cum trebuie s ne purtm, noi crestinii ortodocsi fat de oamenii eretici? - Nu cumva socotind noi c iubim pe aproapele, s ne lsm clcati de cei strini de dreapta credint n Hristos, care voiesc a ne deprta pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strmb si eretic. Iar dac voiesc a ne ataca credinta noastr cea sfnt sau Sfnta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie s o aprm cu toat puterea pn la moarte, dup cum zice Sfntul Nicodim Aghioritul n Rzboiul nevzut. Se cade, asadar, oricrui preot ortodox si oricrui crestin al Bisericii noastre dreptmritoare, s fie un bun ostas al lui Hristos cu toat evlavia si cu mnie brbteasc si tare s apere, prin cuvnt si prin scris, adevrul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blnd acolo unde nu trebuie a te purta cu blndete. Acelasi lucru ne nvat si Sfntul Pimen cel Mare, zicnd: "Se cade nou a rbda toate, mcar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar tia mna noastr cea dreapt, iar dac cineva voieste a ne deprta si a ne desprti pe noi de Dumnezeu, atunci s ne mniem" (Pateric, Cuvntul 118). Si iarsi zice: "ntia oar fugi, a doua oar fugi, a treia oar f-te sabie cu cel ce vrea s te despart pe tine de dreapta credint". - Dar cum trebuie s ne comportm cu acesti oameni? - Auzi ce spune apostolul? Biserica este Trupul lui Hristos. Cap al Bisericii este Hristos. Toate sectele mistice si rationaliste, nu numai din Romnia, care s-au desprtit de Biseric, s-au desprtit de Hristos. Nu mai au legtur cu Hristos. Gata. Asa este. Si pe sectari, nu n cas, nici n ograd s nu-i primesti, ca nu cumva s ne mprtsim de lucrurile cele rele ale lor si de ereziile lor. - Si dac vin cu tot felul de crti, ce s facem cu ele? - Pe foc, pe foc, pe foc! Ei au diavoli numiti arhiconi, zice Sfntul Ioan Gur de Aur. i nvat toat Scriptura pe de rost, dar pe dos, pe dos, pe dos. Le tlcuieste toat Scriptura pe dos. Din Scriptur ti vorbeste, dar pe dos, nu cum spune Biserica si dogmele Bisericii. S nu vorbiti cu ei. - De ce Biserica Ortodox nu se prea implic n misionarism, ca s fac cunoscut dogma ortodox n alte prti, cum fac catolicii si celelalte confesiuni? - Biserica Ortodox trieste! Cea mai mare nvttur este trirea. Eu am la spovedanie popor de la tar. Tin traditia sfnt cum au nvtat-o de la printii lor. Datorit poporului se tine mai tare Ortodoxia la noi.

- n cte feluri se mpart oamenii pe pmnt, din punct de vedere al credintei n Dumnezeu? - Oamenii de pe pmnt se mpart n trei grupe: crestinii, care cred n Hristos; necrestini sau pgnii, care nu cred n Evanghelia lui Hristos, ci n anumiti oameni zeificati, precum Brahma, Buda, Confucius, Mahomed etc., si a treia grup, ateii, care nu cred n nici o divinitate. Necrestinii se mpart si ei n trei grupe: monoteisti - evrei si mahomedani; dualisti care cred n dou principii, al binelui si al rului; si politeisti, care cred n mai multi idoli sau zei mincinosi. Crestinii se mpart la rndul lor n trei mari confesiuni si Biserici: ortodocsi, catolici si protestanti. Din protestanti s-au format mai multe ramuri, ca protestanti de Confesiune Augustan (luterani), reformati, anglicani, metodisti, prezbiterieni si grupri neoprotestante. - Care din aceste categorii de crestini au harul mntuirii? - Biserica noastr Ortodox nvat c harul este dat tuturor oamenilor (Tit 2, 11), deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin (I Timotei 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea s-l primeasc si s conlucreze cu el sau s-l resping. Cei dinti se mntuiesc, cei din urm, nu (nvttur de Credint Ortodox). Biserica Ortodox, fiind Biseric apostolic, are harul mntuirii. - Care dintre crestini se vor mntui? - Numai crestinii care slujesc lui Dumnezeu ntru adevr, aceia se vor mntui, dup cum spune Duhul Sfnt: Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheam pe El ntru adevr (Psalm 144, 18). Despre oamenii care nu au primit credinta n Dumnezeu nu putem zice c se mntuiesc, deoarece apostolul ne nvat: Este un Domn, o credint si un botez (Efeseni 4, 5; I Corinteni 12, 12). Si iarsi: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul aceasta (dreapta credint) (Galateni 6, 16) si n alt loc: Cine nu se lupt dup lege, nu se ncununeaz (II Timotei 2, 5). - Toti oamenii au harul Sfntului Duh? - Pgnii, necredinciosii si apostatii (lepdatii de dreapta credint) nu au harul Preasfntului Duh. n Vechiul si Noul Testament, harul Sfntului Duh a fost fgduit tuturor celor ce vor crede n Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Fapte 2, 17-18). n vremea de apoi multi nseltori si hristosi mincinosi se vor arta cu

viclenie c au harul Sfntului Duh si vor face semne mari si minuni false cu puterea satanei, spre a nsela pe multi si a-i ndeprta de la dreapta credint, precum a zis Domnul (Matei 24, 24). Vrjitorii, proorocii mincinosi, ereticii, nsel-torii si fctorii de minuni false sunt urciune naintea Domnului si Dumnezeu nu ascult de ei (Levitic 20, 27; Deuteronom 18, 10-12). Crestinii care cad n pcate grele ntristeaz Duhul Sfnt (Efeseni 4, 30). Totusi nu pierd harul mntuirii. Dac se vor ntoarce din toat inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune, iarsi dobndesc harul Preasfntului Duh, fiindc primul pcat mpotriva Sfntului Duh svrsit de ei este, dup cum zice n nvttura de Credint Ortodox, "rutatea nencrederii adevrului artat si dovedit, al dreptei credinte n Hristos". - Printe Cleopa, dati-ne un cuvnt de ncheiere. - Cuvnt de ncheiere trebuie mai nti s m prihnesc pe sinemi c vorbesc ce nu fac. Si de aceea v rog s v rugati pentru mine, pctosul, ca s-mi aduc aminte de cuvintele Sfntului Ioan Scrarul: "Cade-se celui ce nvat si nu face, ca, rusinndu-se de cuvintele sale, s nceap si el a lucra ntr-o bun zi". Asa si eu, poate vorbind la altul, m gndesc si eu vreodat s fac. Pentru c de vorbit este usor. Nimic nu-i mai usor ca vorba. Amin.

O MINUNE CU SFNTA ICOANA A MNTUITORULUI Am s v spun o istorioar, ca s vedeti c taina Crucii s-a mai repetat uneori si n chip vzut. Iat ce s-a ntmplat. ntr-o cas oarecare bolea un biet crestin srac si era aproape de moarte. Neavnd cui s vnd casa, a lsat-o cu chirie unui evreu pentru un timp, spunndu-i: - Uite, rmi n casa mea, c eu acum mor si la urm va rmne la niste nepoti ai mei. Cnd a murit crestinul acela, a rmas n casa aceea o icoan a Mntuitorului Iisus Hristos. Evreul acela, nefiind cu ur ctre crestini, a lsat icoana pe perete si si vedea de treburile lui. Dar a venit ntr-o zi la dnsul alt evreu si i-a zis: - Cum stai tu, mi, cu icoana n cas? Uite icoana lui Hristos!

Iar el a rspuns: - Asa am gsit casa cnd am venit si n-am ndrznit s iau icoana de la locul ei, c am auzit c acela-i lucru sfnt. Este Hristos! ns evreul acela, fiind ru si necredincios, a cerut icoana, si nu s-a lsat pn ce nu i-a dat-o. Si a luat icoana Mntuitorului de acolo, a dus-o la el acas, departe, a chemat si pe altii si le-a zis: - S facem si noi cu icoana lui Hristos, cum au fcut printii nostri! Si au pus icoana pe un stlp si au rstignit-o cu cuie. Unde erau minile Mntuitorului pictate au btut cuie si dup ce au pus sfnta icoan acolo au nceput a o lovi n fat, btndu-si joc de ea. Unii l scuipau, altii strigau: Hoo, coboar-Te de pe cruce! Si n fel si chip ziceau. Dup cum au fcut printii lor, asa au fcut si icoanei Mntuitorului, ca s fac mcar simbolic din ceea ce au fcut printii lor, s le urmeze rutatea. Iar unul din ei a zis: - Eu am auzit c unul L-a mpuns cu sulita n coast! Si n batjocur, cum rdeau ei acolo, au luat o sulit si au mpuns icoana. Dar deodat, cnd au mpuns-o, a nceput s curg snge mult, nct i-au cuprins spaima pe toti, si au fugit la scoala lor si au spus rabinului: - Iat ce am fcut noi! Am rstignit icoana lui Iisus Hristos si, cnd am mpuns-o, a curs snge! Si a venit nvttorul lor, rabinul, si a vzut adevrul. Apoi a zis: - Vedeti? Acum s-a stabilit mai tare si mai clar dect toate c printii nostri au fost ucigtori de Dumnezeu Cel Viu si de Omul Iisus Hristos! Deci, dac a curs snge din icoana aceasta uscat de lemn, suntem toti vinovati de sngele Lui si trebuie s ne botezm! Si, ducndu-se la scoal cu icoana nsngerat, s-au botezat toti aceia, toat scoala lor, si mult popor evreiesc a trecut la dreapta credint, vznd sngele lui Hristos curgnd din Preasfntul Su Trup zugrvit pe icoan, dup attea sute de ani de la rstignirea Sa pe Golgota.

ALTA MINUNE, CU SFNTA CRUCE n India, unii din misionarii nostri crestini pre-dic Evanghelia cu rvn, mai ales cei catolici. Un biet misionar a reusit ntr-o comun s converteasc la credinta crestineasc vreo cteva familii din hindusii aceia, credinciosi ai lui Brahma Krisna. Si aceia convertindu-se la crestinism, misionarul a ridicat n satul lor o troit, o cruce a lui Hristos sculptat n lemn, cu Mntuitorul, n mrime natural, si a mpodobit-o frumos. Cei ce crezuser n Hristos se nchinau la crucea Mntuitorului rstignit si la acea sfnt troit. Iar ceilalti pgni, care erau multi, dup cum sunt si astzi, au pornit cu ur mare asupra acelor putini crestini si-i bteau si-i ucideau, martirizndu-i pentru c au crezut n Hristos. Ba, s-au dus la acea troit unde era Hristos rstignit si au nceput a-L batjocori si a-L scuipa pe Mntuitorul de pe cruce, btndu-L cu ciomegele si ungndu-I crucea cu murdrii. Iar cnd erau n toiul acestor batjocuri, Mntuitorul de pe cruce a ntors fata la dreapta, spre ei, si a zis: "De ce M batjoco-riti?" Cnd au vzut ei c Cel pe care l scuipau S-a ntors cu fata ca un om viu si i-a ntrebat de ce l batjocoresc, ctiva au murit de fric, iar ceilalti au dat fuga la nvttorii lor, din legea sanscrit, pg-n, si au spus: - Veniti s vedeti o minune! Noi L-am batjo-corit pe Hristos si am vzut cu ochii nostri cum a ntors fata si a zis ctre noi: "De ce M batjocoriti?" Si au mers cu totii si, cnd au vzut si n-vttorii lor c Mntuitorul st cu fata ntoars, s-au speriat si toti s-au botezat, si mare cutremur i-a cuprins pe locuitorii din tinutul acela. Si acolo unde a fost sfnta troit, se afl azi o catedral mare. Iar acea cruce dumnezeiasc cu Mntuitorul care si-a ntors fata, a fost si este pn astzi n altarul acelei catedrale. Si asa Mntuitorul a bgat groaza n cei ce-L batjocoreau, numai ca s-i ntoarc pe dnsii la calea pocintei. Deci, fratii mei, dac numai att semn de la Crucea lui Hristos a fost n stare s fac pe oameni s moar de vii, s-i ntoarc la pocint si s trezeasc attea suflete, ce va fi oare cnd va veni Mntuitorul pe norii cerului si cnd Crucea lui Hris-tos, adus cu slav mult de milioane si milioane de arhangheli si ngeri, va strluci de milioane de ori mai tare dect soarele?

CUVNT DESPRE RAI Oare cum as putea eu, nepriceputul si cu totul neiscusitul, s zugrvesc prin cuvinte patria noastr cea veche din care am czut? Dac dumnezeiescul si marele Apostol Pavel ne spune c: Cele ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inim de om nu s-au suit, acelea a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, apoi cum o limb de trn si o minte ntunecat de pcate se va pricepe a spune cele nespuse? Dar, fiindc nu este bine nici a tcea despre acea fericire si frumusete, voi ndrzni a aduce prin cuvnt, din cele ce ne-am nvtat din Sfnta Scriptur si din nvtturile Sfintilor Printi, o umbr oarecare a acelor neumbrite si vesnice veselii, ca prin cele prea mici s suim ntelegerea noastr dup putere la cele prea mari si cu prea minunat frumusete mpodobite. Sfnta Scriptur ne spune despre rai c este asezat de Dumnezeu spre rsrit: Si a sdit Dumne-zeu rai n Eden spre rsrituri. N-ati auzit ce spune Isaia? Rsrit este numele Lui. N-ati auzit ce spune Psaltirea? Dumnezeu S-a suit peste cerurile cerurilor, spre rsrituri. Sfntul Vasile cel Mare ntelege raiul, dup el si dup toti sfintii, ca o desftare, cci Eden nseamn raiul desftrii. Aici trebuie s ntelegem o desftare vrednic de Dumnezeu, desftare care este potrivit sfintilor. Mai departe, artnd despre acele nespuse duhovnicesti veselii, zice: Acolo pornirile rurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu (Psalm 45, 4). Sfintii Printi ai Bisericii au spus c raiul este ndoit, adic este alctuit si din cele simtite si din cele gndite, vzut si nevzut, dup cum omul este format din trup si suflet. Raiul l ntelegem si trupeste dar l tlcuim si duhovniceste. n rai va fi o desftare duhovniceasc desvrsit a celor cinci simturi ale omului. Raiul nu-i mprtia cerurilor. Raiul este locul unde a stat Adam si unde stau dreptii pn la judecata de apoi. O stare provizorie. Nu-i hotrt s stea dreptii acolo pentru totdeauna, c de la judecat nainte, sufletele dreptilor nu se mai duc n rai, ci n mprtia cerurilor. Iar deosebirea ntre cer si rai este negrit de mare, pentru c atta iubire a avut

Dumnezeu de neamul omenesc, nct n locul raiului i-a dat mprtia cerurilor. Satana l-a scos pe Adam din rai, iar Dumnezeu, venind pe pmnt si suferind pentru neamul omenesc, nu-l mai bag n rai pe omul care face voia Lui si poruncile Lui si se teme de El, ci n ceruri. n Evanghelie ce s-a zis? "Fericiti cei sraci cu duhul, c acelora este mprtia raiului?" Nu, ci altfel: "mprtia cerurilor". Sau zice: "Fericiti cei izgoniti pentru dreptate, c acelora este mprtia raiului?" Nu, ci mprtia cerurilor. "Iat dar - zice Sfntul Vasile -, a pierdut omul raiul, iar prin mila lui Dumnezeu cea negrit, a cstigat cerul". C unde a prisosit pcatul, zice Apostolul Pavel, acolo darul a prisosit. mprtia lui Dumnezeu nu este mncare si butur, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt. Iar ca s intre cineva n mprtia cerurilor trebuie s se nasc din ap si din Duh, s fie nevinovat ca pruncii, s rabde multe scrbe n viat si s se sileasc n toat viata la lucrul poruncilor Domnului. Raiul, ca cineva s-l poat descrie, nu se poate. Niciodat nu poate s descrie cineva frumusetile raiului. Nici oamenii, nici ngerii. Auziti pe Apostolul Pavel: Ceea ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inim de om nu s-a suit. Aceasta a pregtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe Dnsul. Marele Vasile, artnd pe ct este nou cu putint despre rai, zice asa: "Omule, dac-ti nchipui c raiul este mncare si butur si veselie si grdin si flori si cntri si psri si palate de aur, nu te opresc. Mcar asa s-ti nchipui, dar rvneste la rai, adic s doresti raiul. C dorind raiul, te lasi de pcat. nchipuie-ti si tu cum vrei, dar orice vei nchipui tu despre rai, nu este ceea ce ti nchipui tu, c raiul este mai presus de minte". Apoi zice: "Deci ispiteste-te ca prin nvtturile acestea s vii ntru ntelegerea raiului aceluia si s ajungi si tu la zorile dumnezeiestii lumini. De esti trupesc si mare ndulcire socotesti din cele simtite, s ai acea nchipuire a Raiului celui trupesc si sturarea cea prea dulce, si s te srguiesti ctre acestea, fiindc acolo vei afla desftarea nencetat! Dar mai bine dect ndulcirile cele trupesti, suie-te cu gndul ctre frumusetea ngerilor si nvat-te cu de-amnuntul roadele drepttii!" Sfntul Vasile cel Mare vorbeste n Hexaime-ron despre rai, zicnd: "Acolo sunt livezi prea dulci la vedere, cu mult si negrit verdeat si foarte fru-mos mpodobite. Acolo floarea nu strluceste putin vreme si apoi lipseste, ci ndelungat vreme si este o mireasm a Duhului Sfnt, pe care omul nu o poate spune. Buna lor mireasm este fr de sat, frumoasa lor culoare de-a pururea strluceste si

puterea vnturilor nu le slbeste. Lunile cele noi nu le vestejesc, nghe-turile nu le ngheat, arsura soarelui nu le usuc; ci un duh msurat, care d oarecare subtire si dulce suflare, usor si cu dulceat sufl asupra lor, nempilat de vreme si nevestejit n veac, pzind sporul lor. Iar frumusetea sadurilor celor de acolo este si ea vrednic de facerea si sdirea Celui ce le-a sdit". Si dup multe, zice: "Care cuvnt va putea s arate multimea dulcetii si frumusetii aceleia?... Acolo sunt si neamuri de nenumrate feluri de psri, care prin floarea aripilor si prin dulcea viersuire a glasuri-lor, aduc o dulceat negrit, nct oamenii cei drepti de acolo se desfteaz si se ndulcesc prin toate simtu-rile: pe unele vzndu-le, pe altele auzindu-le". Mai departe zice: "De esti duhovnicesc si cugeti mai mult dect la ndulcirile trupesti, urc-te cu gndul ctre frumusetile ngerilor si nvat-te roadele drepttii ce sunt n ei. Vezi rurile lui Dumnezeu cele pline de ape, ale cror porniri veselesc cetatea lui Dumnezeu si a cror mester este singurul Dumnezeu". Dar, ntr-adevr, raiul n care a stat Adam era ndoit. Avea o parte simtit si una gndit, fiindc n rai erau pomi din care se putea mnca. Ceea ce spune Sfnta Scriptur: pomul cunostintei binelui si rului, se poate nchipui c a fost ntr-adevr pom. Dar de ce-i spune pomul cunostintei binelui si rului? Stiti voi ce nseamn pomul cunostintei binelui si rului, din care a mncat Adam si de ce se cheam asa? Iat ce spune Sfntul Ioan Gur de Aur despre acest pom: "Pomul cunostintei binelui si rului din rai se chema asa pentru c dou lucruri mari a artat el dup ce au gustat Eva si Adam dintr-nsul: A artat binele si rul". A artat ct de bine era dac nu mnca din pom, c Adam, care a stat 700 de ani n rai, s-a desftat acolo de attea buntti - si de cele simtite si de cele gndite, c auzea si ngerii n ceruri si i vedea cum l laud pe Dumnezeu. Iar atunci cnd l-a scos afar din atta dulceat si frumusete, a cunoscut ct de bine era dac nu mncam din pom. Si iarsi, a cunoscut si rul: "Ct de ru este, si ce mare rutate ne-a ajuns pe noi, fiindc am mncat din pom". Iat ce nseamn pomul cunostintei binelui si rului. A cunoscut ct de ru a fcut c a clcat porunca lui Dumnezeu si ct de bine era dac nu o clca si nu mnca din pom. Asa se tlcuieste pomul cunostintei binelui si rului dup Sfintii Printi. Dar s continum despre rai. Marele Vasile spune acolo: "Psrile raiului nu mai mor ca cele de pe pmnt si nu mai mbtrnesc, c sunt pline de Duhul Sfnt. Acolo cele patru stihii care sunt pe pmnt: aerul, apa, pmntul si cerul, sunt att de mpodobite de Dumnezeu, cum nu se poate vorbi. Cele patru anotimpuri ale anului: primvara si

vara, toamna si iarna, asa de frumos sunt mbinate unele cu altele, nct nu se mai satur omul n veacul veacului de a tri acolo. Acolo niciodat nu este sil a vnturilor si nepotrivire a anotimpurilor. Acolo nu-i nici prea frig, dar nici prea cald. Nu-i nici prea mare vnt, dar nici s nu fie deloc. Nu-i niciodat acolo ploaie prea mult, dar nici s nu fie. Deci cele patru stihii, cele patru anotimpuri, sunt mbinate n asa fel, nct pro-voac o negrit plcere la cele cinci simtiri ale omului. Gustul. Poamele din rai au atta dulceat si atta felurime de gusturi, nct omul nu mai poate pofti nimic peste dulceata lor. Auzul. Cntrile de acolo care desfteaz nu gustul, ci alt simt al omului, auzul, atta frumusete au, nct o mie de ani se pare un ceas n rai, cum citim si n Mntuirea pctosilor. Pipitul cel ndoit, nuntru si n afar, acolo att frumusete are si atta blndete n zidiri, nct niciodat spini nu exist, lucru aspru nu exist, lucru care s te ard nu exist, lucru care s te otrveasc nu exist, asa nct pipirea si cea dinuntru si cea din afar este fr nici o vtmare. Mirosul. Atta mireasm a Duhului Sfnt este acolo si florile acelea atta mireasm au, nct nu mai poti s-ti nchipui c ar mai exista altceva n lume s miroas mai frumos ca acelea. Vederea. Iar vederea se desfteaz ntru atta frumusete (Gan-Eden, adic vesnic desftare), nct nu poate omul nici ntr-un fel s mai cugete c ar putea vedea ceva mai frumos ca acolo. Se desfteaz cele cinci simtiri ale omului de nu pot mai mult. Ai vzut ce spune n Psaltire: Pornirile rurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu. Stiti voi ce nseamn pornirile rurilor? Rurile Duhului Sfnt se vars n rai si veselesc cetatea lui Dumnezeu - raiul si sufletele -, nct nu poate omul s spun cu limba asta de trn ce mngiere a Duhului Sfnt vine acolo. Pornirile rurilor, pornirile darului Duhului Sfnt care se vars n rai, att veselesc inima si mintea omului, nct el nu mai poate cugeta, nici cu inima, nici cu mintea, nimic mai presus dect acele mng-ieri ale darului Duhului Sfnt. Si acesta-i raiul, dac-ti poti nchipui asa, dar nu mprtia cerurilor. V-am spus c omul este ndoit, o parte vzut si una nevzut. Raiul este si simtitor, ca omul s poat gusta si cu trupul si cu vederea dulcetile lui; si gnditor, pentru c

sufletul omului acolo nu este mpiedicat s vad cerul sau dntuirile arhanghelilor si ale ngerilor sau s aud cntrile din cer. ntre partea vzut si cea nevzut este mare legtur. n rai Dumnezeu a spus lui Adam s lucreze raiul si s-l pzeasc. Dar stiti ce lucrare era aceea? ntreab pe Sfntul Nil Ascetul. Era lucrarea rug-ciunii si pzirea mintii. Raiul cel cuvnttor din sufletul lui! A lucra raiul este totdeauna a fi n rugciune necontenit cu Dumnezeu, asemenea cu ngerii, cci Adam i auzea rugndu-se si cntnd lui Dumnezeu; iar a-l pzi este de a-si pzi mintea, s nu alunece cumva spre gndire mpotriva lui Dumnezeu. nchei aici prin cuvintele Sfntului Vasile cel Mare: "nvat-te, omule, ca din niste nvtturi ca acestea s vii ntru ntelegerea Raiului si s ajungi la zorile dinaintea luminii, unde rsare lumina cunos-tintei si unde raiul desftrii s-a sdit". Amin.

DUMNEZEU ESTE TOTUL NTRU TOATE SI NTRU NIMENI, NIMIC M-am pomenit ast var cu un grup de teologi catolici de prin Franta. Si discutnd noi asa, m-au ntrebat despre treptele rugciunii si despre energiile necreate ale Duhului Sfnt. Dup ce le-am vorbit de treptele rugciunii, am trecut la energiile necreate. Si m-au ntrebat: - n ce const, printe, energiile necreate? - Fiti atenti! Dup Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin: "Dumnezeu este totul ntru toate si ntru nimenea nimic". - Cum este asta, printe? - De acum gnditi-v voi. - Ori este totul ntru toate, ori n nimeni nu-i nimic. C dac n nimeni nu-i nimic, cum este totul ntru toate? - Attia teologi ati venit la mos Costache. Cine v-a adus aici? Artati-mi voi de aici

drumul si cum este totul ntru toate si ntru nimenea nimic? Sunteti attia teologi! Un prost arunc o piatr ntr-o balt, si nu pot s-o scoat o mie de destepti. Voi s-o scoateti... Nu s-au priceput. Si le-am dat a doua tem pentru a deschide usa discutiei, cu teologia energiilor necreate. "Dumne-zeu din toate tuturor se cunoaste si din nimic nim-nui". - Si asta-i ncuiat din amndou prtile! au zis ei. - Treaba voastr, dac vreti s discutm lucruri asa de nalte! Au stat si s-au gndit: - Cum vine asta, mi? "Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimnui" si iarsi: "Dumnezeu este totul ntru toate si n nimeni nu-i nimic". Se uitau unul la altul. - Mi fratilor, eu nu stiu carte. Vorbesc si eu ce stiu. Mie mi-a dat mila lui Dumnezeu memorie, s tin minte prin cte crti am trecut. Dar, fiindc ati venit attia teologi, ce s v fac? Cu dou doctorate, cu trei, mmucut, ce era aici! De abia acum v-am dat cheia. S descuiem cuvntul. V-am spus c "Dumnezeu este totul ntru toate si n nimeni nu-i nimic". Hai s pornim de aici. Aici este o tain mare. Care? Trebuia s le explic cum, pentru c lor li-i ciud c n-au energiile necreate ale Duhului Sfnt. C a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin, n secolul XIV, cu problema isihast, pentru c nu se pot descurca n cele mai grele probleme ale teologiei fr acestea. Uite cum este: n lumea mineral, adic lu-mea care n-are viat ca: soarele, luna, stelele, p-mntul, pietrele si tot ce exist ca lume mineral, Dumnezeu este totul ntru toate ca si Creator, c El le-a fcut cu una din energiile Sale, cu puterea Sa cea atotlucrtoare, si ntru nimenea nimic dup fiint, c de fiinta Lui nu se atinge lumea mineral. Toate le-a creat prin cuvnt: El a zis si s-au fcut; El a poruncit si s-au zidit. Dar nu se atinge de fiinta Lui, puterea Sa cea creatoare. Asa-i totul ntru toate ca si Creator al lumii vzute si nesimtitoare, si ntru nimenea nimic dup fiint. De fiinta Lui nici heruvimii nu se ating, nici serafimii. Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibil mintilor rationale din cer si de pe pmnt. n lumea vegetal, adic tot ce-i verde sub cer: pduri, codri, munti, dumbrvi, cmpii,

vi, dealuri, grdini, recolte; tot, tot, tot ce este, care creste si scade si nverzeste, Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor de suflete fr de simtiri, viat a firii, si ntru nimenea nimic dup fiint. - Asta cum este? - Iat cum este: Copacul care l vezi c creste, iarba, florile si toate plantele, toate cresc si scad, deci au viat, dar au suflete fr de simtiri. Cum fr de simtiri? Eu iau toporul si tai copacul. l doare? Nu-l doare, c n-are suflet cu simtire. Eu iau o coas si cosesc iarba de aici. O doare? N-o doare. Dar are viat? Are, cci creste si scade. Ele au suflete fr de simtiri, sau viata firii, cu o numesc Sfintii Printi. Toate cte cresc si scad au viata firii, dar suflete fr de simtiri, c nu au durere. Deci Dumnezeu, n lumea vegetal, este dt-tor de suflete fr de simtiri, cu energia puterii Sale cea atotlucrtoare, dar nu se atinge de fiinta Lui nimic, c ntru nimenea nu-i nimic dup fiint. n lumea animalelor, tot ce-i dobitoc, adic animal sau fiare din pdure, trtoare, serpi, toti pestii din ap, toate psrile cerului, toate albinele, mustele, tntarii si furnicile, tot ce exist viu sub cer, Dumnezeu este Atotcreator al lor si le-a dat suflete cu simtiri, dar fr de minte. Le-a dat Dumnezeu suflete cu simtiri, c un miel dac l tai, l doare, un vitel sau o pasre si toate fiarele din lume, toate trtoarele si toti pestii au viat, au suflete cu simtiri, dar fr de minte. Atunci a fcut comentar unul btrn: - Aici parc ar fi ceva de vorbit. - Da. Vorbiti, c de aceea ati venit aici! - Ati spus dobitoacele, psrile, toate vietuitoa-rele din ap, din aer si de pe uscat au suflete cu simtiri, dar fr de minte. Dar Isaia zice asa: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a dobndit pe el si asinul ieslea domnului su, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Si apoi si papagalul, cnd vorbesti, vorbeste dup tine; cinele este foarte destept, iar calul are o inteligent nemaintlnit. Si iarsi zice Scriptura: Cunoscut-a rndunica si turturica vremea ei sub soare - cnd s plece si cnd s vin -, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. - Si ce zici cu asta?

- Vezi? Aici ar da de nteles c au si ele un fel de minte: cinele, papagalul, calul, delfinul, turturica si rndunica si boul si asinul si celelalte trtoare. - Dac ziceti aceasta, huliti pe Dumnezeu si v mpotriviti Duhului Sfnt! Se uitau toti unii la altii. - Cnd auzim pe Duhul Sfnt c ne spune clar: Si omul n cinste fiind, n-a priceput. Alturatu-s-a cu dobitoacele cele fr de minte... Si dac Duhul Sfnt spune c sunt fr de minte, de unde spui dumneata c au minte? Cui te mpotrivesti? Mie? Dumnezeu a spus c dobitoacele n-au minte. - Dar ce au, printe? - Stai c-ti spun ce au! Sfntul Efrem Sirul, cnd vorbeste de cele zece puteri ale omului - cinci n partea vzut, cele cinci simtiri: vzul, auzul, mirosul, gustul si pipitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevzute ale sufletului: mintea, gndul care izvorste din minte, ca raza din soare, cugeta-rea, alegerea si hotrrea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea fireasc. Aceast putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si de pe pmnt, ca ssi ntretin viata, s se pzeasc de dusmanii lor, s stie la ce vreme s vin si s plece. Aceasta-i pricepere fireasc. Si calul si cinele si papagalul si mgarul si boul si oricare vezi c au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a mintii omului: priceperea fireasc sau instinctul, prin care ele stiu s-si apere viata, cunosc pe stpnii lor, stiu s se pzeasc de primejdii, stiu s se hrneasc, stiu s se fereasc. Aceasta le-a dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere fireasc. Dac vom zice c-i minte, cdem n cealalt extrem, mpotriva Duhului Sfnt. Le-am artat acestea dup Sfintii Printi. Deci acestea toate au suflete cu simtiri, au instinct, price-pere fireasc, dar nu au minte, si de aceea nici nu se ating de fiinta lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor de suflete cu simtiri, ns fr de minte, dar n nimeni nu-i nimic, c de fiinta Lui nu se atinge. Apoi am trecut la om. Cnd am ajuns la om, am vorbit cele trei cuvinte ale Marelui Vasile din Hexaimeron, despre facerea omului. Omul este smburele universului. n om sunt adunate cele patru lumi: lumea mineral,

lumea vegetal, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana Sfintei Treimi, dumnezeirea. Dumnezeu este totul ntru toate n om, si n nimeni nu-i nimic, la fel ca si n celelalte zidiri. Pe om l-a fcut suflet cuvnttor. Are minte, are voint, are imaginatie, are mnie, are poft, are alegere, are discernmnt, are hotrre, are voie liber. Toate puterile pe care le arat Sfntul Ioan Damaschin n Dogmatic. Da. Dumnezeu este totul ntru toate si n om, dar nimic nu este n om din fiinta lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu dup fiint ca Hristos, ci dup dar. Are darul punerii de fii n baia nasterii de a doua si a nnoirii Duhului Sfnt. Prin botez am cptat darul punerii de fiii si ne-am fcut fiii lui Dumnezeu dup dar. Omului i-a dat suflet cu simtiri, i-a dat si pricepere, i-a dat si minte si l-a fcut si dumnezeu, dar nu dup fiint, ci dup dar, cci spune la psalmi: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preanalt (89, 6). Si Apostolul Pavel zice: Ati luat darul punerii de fii si al nfierii n baia nasterii de-a doua si al nnoirii Duhului Sfnt n Botez. Deci omul se mprtseste si de minte si de pricepere si de cele zece puteri si de viat si de toate. Dar de fiinta lui Dumnezeu nu se atinge, c este fiul lui Dumnezeu dup dar, nu dup fiint. Si asa, n felul acesta, si n lumea oamenilor, a ntregilor popoare, Dumnezeu este totul ntru toate ca dttor de suflete cu simtiri, dttor de minte, de imaginatie, de memorie, de toate puterile sufletului, dar n nimenea nimic, dup fiint. C de fiinta lui nu se ating nici heruvimii. Bteau toti din palme! Era o rpial aici! M chiorau cu bliturile acelea!

DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU - Ce folos afl zidirea din partea mea, na-intea lui Dumnezeu, dac eu i ofer din dragostea mea? Are ea vreun folos naintea lui Dumnezeu? - Iat ce este, frate Ioane! Zidirea aceasta, nu simte c o iubim noi, c n-are ratiune si nici sentiment. Dou puteri are sufletul nostru. Ai vzut la Sfntul Ioan Damaschin n Dogmatic: "Cele dou prti domnitoare ale sufletului: mintea si sufletul". Creierul, care este slas al mintii, este unealta ratiunii si inima este locul sentimentului, a simtirilor duhovnicesti. Zidirile nu simt c le iubim sau le urm si nici n-au suflet cu

durere. S stii mata c patru sunt felurile vietuitoarelor din lume, dup Sfintii Printi. Asa! Tine minte: ngerii au minte si duh, oamenii au trup, minte, duh si suflet; animalele au trup si suflet, dar suflet cu simtire, c dac l tai, l doare, nu-i asa? Iar ierburile si copacii si tot ce este vegetal de pe pmnt au viata firii, suflet fr de simtiri. ntelegi? N-are ratiune si nici sentiment, ca s simt c-l iubesti sau c-l ursti. Si nici dac ai tiat cu coasa florile sau ai dobort un copac n pdure, nu simt ceva. Ele au numai viata firii; cresc si scad, fr s aib dureri. Si atunci, dac am iubi pe oricare dintre cele patru feluri de vietuitoare, care coboar de la Dumnezeu n jos, ele ne pot sui pe noi, care suntem fiinte rationale si avem minte, cuvnt si duh, n chipul Sfintei Treimi, pe treptele urcusului duhovnicesc, ctre Dumnezeu. Toat zidirea - auzi ce spune Apostolul Pavel - suspin pn azi, asteptnd slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu. C zidirea este sub pcat de cnd a fost corupt Adam, stpnul zidirii, n rai. n Hronograf am gsit de ce a pus Dumnezeu numele lui Adam de patru litere. Adam nseamn: rsritul, apusul, miazzi si miaznoapte. Aceste patru litere le-a pus Dumnezeu n Adam, pentru c n el trebuia s fac o putere care s stpneasc cele patru prti ale lumii: rsritul, apusul, miazzi si miaznoapte. Iar Hristos cnd vine, vine cu crucea, format tot din patru. El vine ca s sfinteasc cele patru prti ale lumii simtite si s binecuvinteze toate popoarele lumii. Adam avea o mireasm n rai, ca stpn al tuturor fpturilor, nct leii, leoparzii si balaurii cnd l miroseau, veneau si-i lingeau picioarele. "Stpnul!" A pierdut aceast mireasm cnd l-a scos din rai, spune Sfntul Isaac Sirul, si acum leul vrea s-l omoare, balaurul s-l muste, celelalte s-i fac ru. Si a rmas - fiindc a rmas o scnteie a darului lui Dumnezeu cnd s-a corupt firea n rai -, cum ar rmne o scnteie n cenus, prin care s-a ridicat Adam napoi prin nvierea Mntuitorului. De aceea o seam de animale nc se tem de om si cele mai multe l ursc pe om, cci atunci cnd a czut el din ascultarea Ziditorului si ele s-au abtut din ascultarea lui. Dar si acum un om duhovnicesc poate fi ca Adam nainte de cdere, cum a fost Sfntul Ghera-sim de la Iordan, cruia i-a slujit leul 60 de ani sau Sfntul Antonie si altii, care luau aspide si serpi n mn sau unii care stteau cu ursii, cum a fost Sfntul Ioanichie cel Mare. Ai vzut c acesti sfinti, cum v-am vorbit n treptele urcusului duhovnicesc, s-au

ndumnezeit dup dar. S-au fcut dumnezei si atunci animalele si balaurii li se supuneau din nou si toate le slujeau. Ai vzut ce spune n Limonar: Unul dormea n pester cu leul trei ani de zile. Cnd venea cineva i zicea leului: "Stai pe loc, s nu vatmi pe cineva!" Si a ntrebat altul: - Printe, cum stai cu leul? Nu te temi c te va mnca? - Nu! Am s v spun. De sapte ani dorm cu el, spate la spate, s ne nclzim. Si el mi pzeste putinele straturi de caprele slbatice. Dar mi-a spus ngerul Domnului, c acest leu peste trei ani are s m mnnce pe mine! - Dar de ce nu fugi de aici, dac o s te mnnce? - Nu! Ori unde m-as duce, tot leul m mnnc. - Dar de ce? - Mi-a spus ngerul: "Cnd erai n lume erai pstor de oi. Erai cu o turm si aveai cini ri. Si a venit un om care era trector si au srit cinii, si tu ai putut s-l aperi si nu teai dus. Si pn ai ajuns tu cinii l-au muscat ru pe om si omul acela n-a trit mult si a murit. Si esti dator cu o moarte, s fii si tu muscat si mncat de fiar. Si peste trei ani acest leu, care te nclzeste si ti-i slug, te va mnca, ca s-ti ierte Dumnezeu pcatul. Si oriunde te duci, leul te mnnc. Aceasta a rnduit Dumnezeu, ca s pltesti cu moartea ta moartea acelui om pe care nu l-ai aprat de cini". Deci toate-s cu rnduial, frate Ioane!

FILOSOFIA PAIANJENULUI Am artat, fratii mei, cte taine si cte minuni sunt n zidiri. Zidirea mrturiseste despre slava lui Dumnezeu, cci a spus Duhul Sfnt: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Ele vorbesc cu imensitatea lor, cu lrgimea lor, cu miliardele de corpuri ceresti si minunile dintre ele. Sfntul Vasile cel Mare o ia de la pianjen, de la furnic, de la albin si merge pn la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Si cu ct cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu att mai mult te aprinzi de dragostea fat de Ziditorul lor si te unesti cu El.

Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce art n cuvnt la pianjen. Zice: "Mare filosof este pianje-nul!" Noi nici nu-l bgm n seam. Vine femeia: "D-l la boala de pianjen!" Ehei! Dac ai sti ce ai de nvtat de la pianjen! Cine a auzit vreodat glasul pianjenului pe lume? (La greci erau dou feluri de filosofi: ritori, care vorbeau, si tcuti, cum era Diogene, care-l face mare filosof al tcerii pe pianjen). Vezi pianjenul. Dac-i micut, si face si el o pnzisoar acolo, dup puterea lui. Dac-i mare, face una mai mare. Dar de ce? Auzi ce spune Scriptura: Cel ce d hran la tot trupul, c n veac este mila Lui, la Cuvntul pentru pronie al Marelui Vasile. Cum se ntinde pronia lui Dumnezeu, adic purtarea de grij, pn la pianjen. Pienjenelul cel mic dup ce a fcut o plsut se retrage: "D-mi, Doamne, mncare! Eu mi-am fcut datoria!" Cel mai mare, tot asa. Cnd l vezi c st, tace. L-ai auzit grind? O musc o auzi bzind; un tntar l auzi, dar ai auzit pianjenul vreodat? Nu, el este filosof. El st grmdit acolo si asteapt ca Dumnezeu s-i trimit mncare. Si pronia lui Dumnezeu, la cel mic, nu-i trimite o musc mare, Doamne fereste! Dar de ce? Dac-a fi mai mare, cum pnzuta lui e prea subtire, i-o stric si n-o poate prinde, si el moare de foame. Dumnezeu, Care l-a fcut, spune la Ecclesiast: Cte a fcut Dumnezeu, pe toate le iubeste si de toate poart grij. La cel mic i d o muscut mic. Si el, stnd ascuns, cnd vede c s-o ncurcat, o prinde, o suge; da' mai are treab pn a doua zi, s repare napoi acolo unde s-a rupt pnzisoara, pentru c-i trebuie si mine mncare. La acel mare Dumnezeu i trimite o musc mai mare, c are pntecele mai mare. Si acela, dup ce-o prins-o, iar se apuc de treab. Dar nu zice nimic. L-ai auzit vorbind pe pianjen? Bzind? Nu. Tace. Numai ce-l vezi c-i arhitect. ntinde de colo, leag de colo si face. Nu zice nimic. si caut de treab. Ce frumoas art face Sfntul Vasile aici! El zice: "La palatele mprtesti stau santinelele s nu cumva s fie atentat contra mpratului: "Stai! Cine-i? Parola!" Dar pianjenul nostru nu d parola nimnui, numai s nu mture femeile prin odi. Numai ce-l vezi. N-a dat parola nimnui. El a intrat si si-a ctat de treab. [Prin rnduiala lui Dumnezeu, chiar n acest moment al discutiei, pe masa Printelui Cleopa s-a ivit un pianjen. Si cineva din cei de fat a exclamat: - A venit la noi pianjenul, ia uitati!

- Da, da, da! El aude c vorbim de el, sracul! zice Printele Cleopa. D-i pace, mam, c vorbim de dnsul, sracul! Si toti cei prezenti au nceput s rd]. El nu d parola cnd intr n palatele mpr-testi, zice Sfntul Vasile. Iar Preasfntul Dumnezeu, care l-a fcut si pe el, are grij n toat ziua si-i trimite o musculit mic la acel mic; la acel mare, una mai mare. Dac-s mai multi, mai multe muste. C Dumnezeu, dac-i al Lui, l hrneste, c el n-ar putea tri. Dar zice cel necredincios: "Da... Eu nu-s pian-jen, s triesc c-o musculit mic, sau c-o musc. Eu am femeie, eu am copii, eu am dri la stat, eu trebuie s mnnc mult, s fac...!" "O, rutatea ta, necredinciosule! zice Marele Vasile n Hexaimeron. Dumnezeu, Care hrneste pe pianjenul cel mic cu o musc mic si pe cel mare cu o musc mare, Acela hrneste si pe carida si verida - cei mai mari chiti ai lumii care triesc n oceane (azi le spune balene albastre), si care unul din ei mnnc ntr-o zi ct dou sate -, ca s-ti arate tie c El poart grij de si de cel ce mnnc o musc si de cel ce mnnc ct dou sate ntr-o zi; e din Cuvnt pentru pronie al Marelui Vasile. Si acestea cnd le ntelegi si cnd le vezi n zidire, nu se poate s nu te aprinzi cu dragoste de Dumnezeu, cnd vezi atta minune!

DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU Un pustnic de lng cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. ns el se gndea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, c vd c la cei ri le merge bine, iar cei buni au necazuri si scrbe. Cum, Doamne, de ngdui Tu asa cu buntatea Ta cea fr de margini?" Apoi si-a zis: "Am s m rog lui Dumnezeu, s-mi arate cum sunt judectile Lui". C sunt unii oameni care judec mpotriva proniei, a purtrii de grij a lui Dumnezeu: Cutare este ru, este pctos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt ri, femeia este bolnav, iar el scap de un necaz si d peste altul. Unul este ru si trieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roag lui Dumnezeu, posteste si numai de scrbe d, iar altu-i ru, njur, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, cci calea celor ri sporeste si calea celor drepti totdeauna este n necaz?

Si din ziua aceea a nceput s se roage: "Doamne, arat-mi judectile Tale, ca s nu judec!" Rugndu-se el asa, odat a avut nevoie s se duc la cetatea Emesei. Si ducndu-se el, i-a iesit nainte un tnr si i-a zis: - Printe, bag de seam, te duci la Emesa! Dumnezeu are s-ti arate mari taine, dar s nu te smintesti! - Unde, fiule? - Cnd ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, s bagi de seam c n marginea orasului este o grdin mare, nconjurat cu copaci, cu garduri, grdin cu copaci roditori, o livad. Si s bagi de seam c ntr-un loc s-a rupt oleac gardul si este un copac cu o scorbur mare. S bagi de seam c acolo alturi de grdin, unde-i copacul cel cu scorbur, este o fntnit. Si lng fntn este o crare care trece, iar dincolo este drumul mare. S te duci n grdina aceea si s intri n scorbura copacului. S stai acolo ascuns si s te uiti spre fntn. Si ce-i vedea acolo, ai s te folosesti mult. Pe urm tnrul a disprut. Pustnicul, cnd a ajuns la cetatea Emesei, a vzut fntna, a vzut copacul acela cu scorbur mare n dreptul fntnii, a vzut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bgat n scorbur si se ruga la Dumnezeu. Si, stnd el acolo si rugndu-se, vede c vine un boier clare pe un cal frumos. Boierul avea la dnsul un toporas si avea o tscut frumoas. A venit la fntn, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal s pasc. Si el a stat, a but ap si a scos din tscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numrat si pe urm s-a culcat si s-a odihnit. Dar el n loc s-i pun n buzunar, i-a pus alturea. Cnd s-a trezit el, prima grij era calul. i dduse drumul s pasc. Calul se deprtase mai ncolo, dar pstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a czut si a rmas la fntn. El n-a observat c i-au czut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus nainte. Printele pndea din scorbur. Dup ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a fcut cruce, a but ap si a vzut punga aceea. Si cnd a vzut c ntr-nsa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe crare, si nici pe drum napoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur. n urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un btrn srac cu doi desagi n spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desag si ap din fntn, si a mncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urm s-a culcat oleac.

n timpul acesta boierul si-a dat seama c nu are banii la el, c i-au czut la fntn, si s-a ntors napoi. Si gseste pe btrnul sta. - Mosule, n-ai gsit aici o pung cu galbeni? sta nu stia nimic: - N-am gsit nimic. - Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus? - Cucoane, n-am gsit nici un galben! - Ei! Scoate banii c te omor! - Cucoane, nu stiu nimic! Boierul a crezut c a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat n cap si l-a omort. A luat si a scos toate din desagi, a cutat prin hainele lui si n-a gsit banii. Dac a vzut boierul c l-a omort pe sta si nici banii nu i-a gsit, s-a suit pe cal si a plecat dndu-si palme si vitndu-se c a omort om nevinovat. Si s-a dus clare btndu-se. Atunci printele care pndea din scorbur a zis: "Ia uite mi, ct nedreptate s-a fcut la fntna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gsit si pe cine a omort? Vai de mine, mare nedreptate a fcut Dumnezeu aici! Boierul a omort pe btrnul sta nevinovat si cellalt a luat banii si s-a dus n lumea lui". Si cum se gndea el asa, a venit din nou ngerul Domnului n chip de tnr. - Printe, printe, iesi din scorbura asta si hai s stm de vorb! A iesit printele si ngerul l-a ntrebat: - Ce ai vzut si cum ti s-a prut? - Doamne, dar aici la fntna asta numai nedreptti a fcut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gsit si cine a fost omort! - Printe, mata ai vrut s stii judectile lui Dumnezeu. Afl c la fntna asta, numai

dreptti a fcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tnr? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alturea cu cel ce-a gsit banii. Si la acela sracul, ntr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier s-i mprumute niste bani. Boierul de mult voia s-i ia grdina lui, c avea o grdin cu pomi roditori, foarte frumoas, chiar lng grdina boierului. Si a venit sracul la el, zicnd: - Cucoane, d-mi niste bani mprumut s n-grop pe mama si pe sotia, c ti-oi prsi la var, ti-oi cosi, voi secera pe lan. Si boierul si-a zis: "Acum i momentul, c-i srac!" - D-mi livada ta! - Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rsdit si nu pot s ti-o dau! - Ct s-ti dau pe livad? Dar acela a spus asa: - S-mi dai 300 de galbeni, c de nevoie o dau, c n-am cu ce face nmormntarea. Dar boierul, vzndu-l pe acela necjit, c are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni. - Cucoane, Dumnezeu s fac dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grdina mea face 300 de galbeni de aur. Si sracul s-a dus plngnd acas, cu 150 de galbeni, pentru c de nevoie a dat grdina. Dar a zis: "Dumnezeu s fac dreptate". Si acum Dumnezeu a fcut dreptate. I-a gsit tocmai acesta care sttea lng dnsul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunvoie si 150 i-a uitat la fntn. Dumnezeu a fcut dreptate la fntn, c el cnd i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu s fac dreptate cu banii! Nu mi-ai pltit grdina". Si iat Dumnezeu preadrept i-a ntors banii acum la fntn. I-a pltit grdina. - Bine, la sta i-a fcut dreptate. Dar btrnul care a fost omort, cu ce era vinovat? - Ai vzut cum i-a dat cu muchia n cap si l-a omort? L-a ntrebat de bani si btrnul

nu stia nimic. Btrnul acesta - i-a spus ngerul -, cnd era tnr de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui ru. Si un om a vrut s treac rul acela si, cnd era la mijlocul rului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mi, frate, nu m lsa, c mor! M nec, nu m lsa!" Si el n loc s sar s-l scoat pe acela, a dat un bici n boi si a zis: "Asa ti trebuie, cine te-a bgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleac cu apa si s-a necat. Sracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pcat, c n-a srit s-l scoat pe acela din ap, se ducea n iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mil si a vrut s-i plteasc n lumea aceasta, pentru c a avut greseala aceea din tinerete, cnd nu a vrut s-l scoat pe acela din ap. El l-a omort pe acela c nu l-a scos din ap atunci, si acum l-a omort pe el nevinovat boierul sta. Dumnezeu a fcut foarte bine, c prin moartea asta, l duce la bucurie si la rai n vecii vecilor pe srac. - Dar boierul? - L-ai vzut pe boier cum se btea cu palma peste cap? Mai ncolo l-a mustrat cugetul c l-a omort pe btrn. A ntlnit un om si i-a dat calul de poman, si a ntlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mnstire s se fac clugr. Si dup 40 de ani ct o s se pociasc acolo, o s-l ierte Dumnezeu c a omort un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mrturiseste si face canon si se mntuieste. Si tu ai zis c la fntna asta s-au fcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a fcut trei lucruri drepte si bune. C judectile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasc. N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe ct este mai nalt cerul dect pmntul, pe ct este mai departe rsritul de apus, pe att sunt mai departe judectile Mele de judectile voastre si gndurile Mele de gndurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele dect tine, nu le ridica si pe cele mai adnci dect tine, nu le cerca, ca s nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judectile Domnului sunt adnc mult? Cum ai ndrznit tu un om, s stii judectile lui Dumnezeu, pe care nici ngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, printe, s-ti art c judectile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor. Si tu ai judecat ceva, dar judectile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, c ele au fost bune foarte! Deci de acum nainte s nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea s

zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judectile Tale! Dar, fiindc esti om, Dumnezeu te-a iertat, ns m-a trimis s te nteleptesc s nu mai ndrznesti s iscodesti judectile Lui, c judectile lui Dumnezeu sunt adnc mult si nu le poate sti nimeni, nici ngerii din ceruri. * Asadar s tinem minte din aceast povestire, c tot ce ni se pare nou n lumea asta ci strmb si ru, de multe ori ne nselm! C nu cunoastem jude-ctile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse. Nu cerca cele necercate si nu voi s ajungi cele neajunse! Amin.

NDOIALA N CREDINTA Credinta vine din auz si auzul prin cuvntul lui Dumnezeu, spune Sfnta Carte. Credinta vine din cuvnt. Credinta noastr n Dumnezeu ne vine si se ntreste n noi din predica preotului la biseric, din sfaturile date de btrni, din citirea crtilor sfinte si mai ales din cuvintele si nvtturile pe care le auzim si le citim zilnic din Sfnta Evanghelie. Dar n Sfnta Scriptur auzim c unii sfinti, din Vechiul si Noul Testament, s-au ndoit n credint. Asa s-a ndoit Avraam. Cci atunci cnd i-a zis Domnul: Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca s-ti dau pmntul acesta de moste-nire..., a zis Avraam: Stpne Doamne, pe ce voi cunoaste c-l voi mosteni?... Atunci a zis Domnul ctre Avraam: S stii bine c urmasii ti vor fi pribegi n pmnt strin, unde vor fi robiti si apsati patru sute de ani (Facerea 15, 7, 13). Si au stat n robie 430 de ani. De aceea a ntrebat Moise: "De ce, Doamne, au trecut cei 400 de ani, c s-au mplinit anii?" Si a zis Dumnezeu: "Anii s-au mplinit, dar canonul pentru pcatele poporului, nu". Deci, n loc de 400 de ani, le-a dat canon de stat n robie 430 de ani. De ce n-a murit Moise n pmntul fgduintei, ci a murit la muntele Nebo? Cci Moise, care a condus poporul acela, a fost cel mai blnd om de pe fata pmntului,

cum se spune la Numerii: Moise ns era omul cel mai blnd dintre toti oamenii de pe pmnt (Numerii 12, 3). Pentru o greseal nu a intrat n pmntul fgduintei. Pentru o greseal l-a pedepsit Dumnezeu s nu treac Iordanul: pentru c s-a ndoit la stnca Rafidim. C Dumnezeu i-a spus: Ia toiagul si adun obstea, tu si Aaron, fratele tu, si griti stncii naintea lor si ea v va da ap; si le veti scoate ap din stnc si veti adpa obstea si dobitoacele ei. A luat deci Moise toiagul din fata Domnului, cum poruncise Domnul. Si a adunat Moise si Aaron obstea la stnc si a zis ctre obste: Ascultati, ndrtnicilor, au doar din stnca aceasta v vom scoate ap? Apoi si-a ridicat Moise mna si a lovit n stnc cu toiagul su de dou ori si a iesit ap mult si a but obstea si dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul ctre Moise si Aaron: Pentru c nu M-ati crezut, ca s artati sfintenia Mea naintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veti duce voi adunarea aceasta n pmntul pe care am s i-l dau (Numerii 20, 8-12). Pentru ndoiala aceasta, Moise n-a vzut pmntul fgduintei. De ce a suferit Sfntul Simeon Btrnul 283 de ani, cti ani au fost de la faraonul Ptolomeu Filadelf pn la Hristos? Pentru c s-a ndoit. N-a crezut c Hristos Se poate naste dintr-o fecioar. Si i-a dat Dumnezeu canon s mai triasc 283 de ani ca s vad pe Cel nscut din Fecioar. Asa s-a ndoit si Toma la nvierea lui Hristos si a trebuit s fie mustrat oarecum de Hristos: Fiindc M-ai vzut, Tomo, ai crezut, ferice de cei ce n-au vzut si au crezut. Hristos a pus astfel fericirea a zecea dup nviere, ca s ntreasc credinta celor ce nu vd dar cred, precum suntem noi si cum trebuie s fie toti crestinii pn la sfrsit. Ce spune Apostolul Iacov: Brbatul ndoielnic este nestatornic n toate cile sale (Iacov 1, 8). Omul ndoielnic care zice: "Oare este sau nu Dumnezeu? Oare este iad, sau nu este?" este ca un nor pe care l poart satana cum vrea, cci el nu crede cu fermitate, cu trie, n existenta lui Dumnezeu. De aceea satana l duce oriunde. S v dau o pild. A venit un mosneag deunzi si a zis: - Printe, n ziua de Sfntul Vasile am vzut la restaurant mult lume. Vor merge toti aceia n iad? Eu cred c nu vor merge toti. I-am rspuns: - Nu crezi dumneata, dar Duhul Sfnt ne spune n psalmi prin gura Sfntului Prooroc David: C Tu esti Dumnezeu care nu voiesti frdelegea, nici va locui lng Tine cel ce vicleneste. Nu vor sta clctorii de lege n preajma ochilor Ti. Urt-ai pe toti cei ce lucreaz frdelege (Psalm 5, 4-5). Nu crezi dumneata c Dumnezeu nu-i prtas la frdelegile noastre? Ce spune Scriptura? Pentru ce ai asezat asezmntul de lege al

Meu prin gura Ta, iar tu ai urt nvttura si ai lepdat cuvintele Mele napoia ta? (Psalm 49, 17-18). Si mai zice n psalmi: Pune-voi frdelegea ta naintea ta si te voi mustra. Hristos a spus: Intrati pe poarta cea strmt, c larg este poarta si lat este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afl. Si strmt este poarta si ngust este calea care duce la viat si putini sunt care o afl (Matei 7, 13-14). Deci nu te mira c merg multi la joc sau c cei care merg la bine pe crarea cea strmt sunt putini. Tot lucrul bun este rar. Deci nu v ndoiti de cuvintele Mntuitorului. Nu sta la ndoial cnd e vorba de a mplini porunca lui Hristos si de a te feri de pcate. Dac n-a crutat Dumnezeu pe Avraam si pe Moise pentru ndoial, dac nu l-a crutat pe Toma si pe altii care s-au ndoit, nu ne va cruta nici pe noi. Aceia au fost sfinti si Dumnezeu i-a pedepsit n aceast viat ca s nu se munceasc n vesnicie. Oare cti dintre crestinii de azi nu se ndoiesc n credinta n Dumnezeu? Cti nu caut dovezi si zic: "Nu cred pn nu vd!" Cti nu caut s pipie rnile si coasta Mntuitorului, cutnd dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipire si vedere. Cti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pmnt este totul!" Si nici cnd se vd bolnavi, n fata primejdiei, a srciei, a mortii si nici mcar la btrnete nu se ntorc la Dumnezeu ca s plng cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuit n desfrnri, n rutti si n necredint. Putini sunt cei ce se pociesc de pcate la btrnete. Cei mai multi mor asa cum au trit, n ndoial, necredint si nepocint, spre a lor vesnic osnd. Cu adevrat mare este credinta n Dumnezeu, nsotit de fapte bune! Dar cei ce zac n ndoial, cad din dreapta credint apostolic n tot felul de secte si grupri religioase. Multi din cei ndoielnici se smintesc de Biserica ntemeiat de nsusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfnta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dat lor. Se smintesc de Tainele ntemeiate de Hristos, de nvtturile Sfintei Scripturi, pe care o rstlmcesc dup mintea lor, spre a lor osnd si amgirea multora. S stm dar neclintiti n dreapta credint si s ne bucurm c suntem fii ai Bisericii lui Hristos de dou mii de ani. Necredinciosii se leapd si caut s vad pe Dumnezeu cu ochi trupesti; ndoielnicii vor s pipie rnile Domnului; cei slabi n credint caut minuni; sectele prsesc Biserica, rstlmcesc dogmele credintei si vestesc alt Evanghelie; cei robiti de patimi amn pocinta, iar noi, fiii nvierii si fiii lui

Dumnezeu dup har, s-I rmnem credinciosi pn la sfrsit, stiind c cel ce va rbda toate pn la sfrsit, acela se va mntui. Amin.

DESPRE RUGACIUNE Am vorbit cndva despre cele sapte trepte ale rugciunii, trei universale si patru intermediare, si am artat care este rugciunea cea mai nalt, contemplativ, cea duhovniceasc, care dup Sfintii Printi nu mai este rugciune, este mai presus de hotarul rugciunii. Aceea se cheam vedere dumnezeiasc. Cu aceea s-a nltat Pavel la cer. Si am artat asadar acolo treptele rugciunii, ncepnd cu rugciunea buzelor. Zice Apostolul Pavel: Aduceti Domnului roada buzelor voastre. Rugciunea cu buzele. Zice proorocul: Si L-am nltat pe El sub limba mea. Rugciunea limbii o arat. n alt parte: Bine voi cuvnta pe Domnul n toat vremea, pururea lauda Lui n gura mea; rugciunea gurii. n alt parte: Cu glasul meu ctre Domnul am strigat, cu glasul meu ctre Domnul m-am rugat; rugciunea glasului. Acestea patru pn aici, dup Sfntul Grigorie de Nyssa, sunt treapta cea mai de jos n scara rugciunii, cnd ne rugm cu buzele, cu limba, cu gura si cu glasul, si granita cea mai ndeprtat a rugciunii. Dac ne-om multumi s ne rugm cu limba si cu gura, si vom face o crut de acatiste si de psaltiri si vom crede c cine stie ce-am fcut, are s ne mustre Proorocul Isaia, care zice: Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor - cnd credem c rugciunea gurii ne ridic la cer. Nu. Asta se cheam rugciune de cantitate. Facem mult, nu de calitate. Dar Sfintii Printi ne sftuiesc s nu o prsim nici pe asta, c si acestea sunt trepte, dar n scara rugciunii ea este treapta cea mai de jos. Dar nimeni nu se suie pe treapta de sus, fr s nu treac prin asta, c asa nvtm s ne rugm: cu buzele, cu limba, cu gura. Si Dumnezeu, vznd osteneala noastr n treptele acestea, ncet, ncet ncepe s ne dea cte o lingurit de rugciune curat. Si atunci vedem noi: "Asta-i rugciune, mi! Pn acum am pierdut vremea degeaba". Cci Sfntul Ioan Scrarul zice: "S nu prsesti cantitatea, pentru c cantitatea te duce la calitate". Adic s zicem asa, rugciune ct mai mult si s facem metanii, c Dumnezeu, vznd sufletul c se srguieste la rugciunile astea, apoi l nalt pe treptele celelalte. Ai vzut Sfntul Macarie Egipteanul n Omilii: "Eu stiu c nu stii s te rogi, dar ti dau un sfat: roag-te, omule, cum poti, dar roag-te adeseori". Cum poti tu.

Viata noastr nu este numai ntr-un fel plcut lui Dumnezeu. Faptele bune trebuie s le lucrm. De rugat trebuie s ne rugm. De ascultat cuvntul lui Dumnezeu suntem datori. Iat ce! V spun cnd v rugati acas, la Psaltire sau cnd cititi acatiste, s nu vrei numaidect s pui attea acatiste sau attea catisme la Psaltire, c te nsal vrjmasul. Auzi ce spune mai departe Sfntul Ioan Scrarul: "Prseste, omule, cantitatea, cnd vine la tine darul lui Dumnezeu!" Nu trebuie s o prsesti de tot, cci cantitatea este pricina calittii. Adic cea dinti a celei de-a doua. La rugciune, dac ai fcut attea catisme la Psaltire, attea canoane, attea acatiste, attea paraclise si pe urm te vezi c esti pustiu cu sufletul si nc n-ai simtit dulceata rugciunii, atunci i bucuroas Marta. Marta zice mult si ru, dar Maria plnge, c ea n-a stat la picioarele Domnului deloc. Rugciunea cea de cantitate mult i partea Martei, este rugciune extern; iar cealalt, care o simti cu inima, e partea Mariei. ntelegi? Si cnd faci mult rugciune, se laud Marta: "Bi, da am fcut trei ceasuri de rugciune". Dar se poate ntmpla ca n acele trei ceasuri tu n-ai simtit rugciunea nici trei secunde. Dac nu te-ai rugat cu lacrimi si cu zdrobirea inimii mcar trei minute, tu ai fcut o rugciune, cum o fac si eu, numai de cantitate si cu rspndire. Scopul nostru, dac ar ajuta mila Domnului si puterea Lui, este acesta: s ajungem la o rugciune de calitate, nu de cantitate. Dar ai s spui asa: "Bine, printe, dac trebuie s ajung la o rugciune de calitate, nu trebuie s mai fac cantitatea?" Ba da. S stii c cantitatea te duce spre calitate. Cantitatea te duce spre calitatea rug-ciunii. Numai cantitatea. Pentru ce? Pentru c cea dinti, adic cantitatea, spune Sfntul Ioan Scrarul, este nsctoarea celei de-a doua. Nimeni nu s-a rugat deodat cu calitate. Nimeni n-a ajuns pe treptele rugciunii asa usor, pn ce n-a ntrebuintat canti-tatea - zile, sptmni, luni, ani si zeci de ani. Deci nu trebuie lsat nici cantitatea. Clugrul care nu-si face pravila toat, Dumne-zeu l socoteste ca pe un mort. Ori s-ti faci pravila la chilie, ori la biseric, ori si la biseric si la chilie, c dac nu, rmi pustiu de darul lui Dumnezeu. Si fcnd noi rugciunea cea de cantitate si pravila rnduit si ascultarea si supunerea si tierea voii si nfrnarea, ncepe mila lui Dumnezeu cea negrit s ne mprtseasc pe noi din timp n timp, periodic asa, si de momente ale rugciunii celei de calitate.

Vreau s v spun acest lucru. Pentru ce? Dac ne-om lenevi si n-om face nici rugciunea cea de cantitate, s nu asteptm pe cea de calitate, c nu vine aceea dormind. La rugciunea cea de cantitate se mai ntmpl ceva. Fcnd noi rugciunea noastr obisnuit, care ne-am obisnuit, attea acatiste, paraclise, attea me-tanii, attea nchinciuni, se ntmpl cum am spus mai nainte ca, atingndu-se darul lui Dumnezeu de mintea si de inima noastr, s gustm momente de rugciune curat. Si poate tocmai n momentul acela eram la mijlocul pravilei, adic mai aveam de spus Acatistul Mntuitorului, al Maicii Domnului, sau alte catisme. n clipa cnd te-a cercetat darul lui Dumnezeu, trebuie s rmi acolo. Nu te mai arunca la margine. Nu trece mai nainte. O maic scria Sfntului Teofan Zvortul - marele pustnic, sihastru si arhiereu; el a stat douzeci si doi de ani si pe un gemusor l ngrijea un diacon -, c ea face Vecernia, dar chiar dac-i vine umilint, ea nu poate lsa s nu termine Vecernia, apoi Pavecernita si ce mai are. "Eu nu pot pn nu fac pn la capt". Si i spune acest sfnt: - Acel "pn la capt", care-l spui tu, este blestemat. Ct vreme faci tu Vecernia? - Cam dou ceasuri. - Iat cum s procedezi de acum nainte. Dac eu am ajuns, s zicem asa, la Vecernie, la Psalmul 103: Binecuvinteaz, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, mritu-Te-ai foarte! ntru strlucire si n mare podoab Te-ai mbrcat si celelalte. Cela ce Te mbraci cu lumina ca si cu o hain; Cela ce ntinzi cerul ca un cort; Cela ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui... Si dac ncepnd a spune despre zidirea lumii - c aici este despre facerea lumii, n psalmul acesta -, eu m-am umilit acolo: Fcut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul su si m-am gndit la Hristos, care a apus pentru mntuirea mea, atunci acolo m opresc. Cnd vezi c te-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi si cu umilint n vremea rugciunii, nu cuta cu mintea cuvinte mai departe, c ai pierdut atentia din fata lui Iisus, Mntuitorul, si ai pierdut toat rugciunea odat cu ea. Rmi la acelea si zi mereu. Sau la alt stih, am meditat repede la minunile lui Dumnezeu din acest psalm si am nceput s m rog. Sau poate sunt la Psaltire si am ajuns la psalmul 37. Si l-am nceput de la capt: Doamne, nu cu mnia Ta s m mustri... si am ajuns acolo unde scrie asa: ...Nu m lsa pe mine, Doamne Dumnezeul meu, nu te deprta de la mine; ia

aminte spre ajutorul meu, Doamne al mntuirii mele, si tocmai acolo ti-a venit umilinta, s nu mergi mai departe. Deci ce s-a ntmplat? Eu am ajuns la stihul acesta si dac n acest timp, cugetnd mai adnc la puterea acestor cuvinte, eu m-am umilit si m-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi, cu rugciunea cea de foc, cu cldura duhului, atunci rmn la acestea. Ai vzut c ai lacrimi, s-a nclzit inima ta, ochii ti izvorsc lacrimi, s-a aprins dragostea lui Iisus n inima ta, atunci zi acest stih dou ceasuri, fiindc sunt cuvinte mai putine, nu cumva s pierzi atentia cutnd alte cuvinte din pravil. Si dac zic dou ceasuri numai stihul acesta, pe urm gata, mi-am fcut Vecernia. Nu mai citesc restul Vecerniei, nu Pavecernit, nu canonul Maicii Domnului, nimic. Dac l-am zis pe acesta cu lacrimi dou ore, eu mi-am fcut pravila. Si dac struie darul lui Dumnezeu, pot s zic si trei ore si fac si Utrenia tot numai cu acest stih. Deci, scopul nostru n rugciune, dup Sfntul Nicodim Aghioritul, este s ne unim cu Dumnezeu. Si dac ai ajuns sfrsitul, de ce mai cauti mijlocul? Scopul meu a fost s ajung aici, s m rog cu lacrimi si cu foc lui Dumnezeu, si am ajuns momentul sta nu cnd terminam pravila, ci cnd eram la nceputul ei. Eu strui n acest stih pentru c m-am ntlnit cu Dumnezeu si nu mai am nevoie de restul pravilei. C Dumnezeu nu se uit la cantitate, ci la calitate. Asta cnd esti singur. n biseric nu pot s nceteze cele sapte laude, c sunt asezate de Duhul Sfnt tocmai de la Apostoli. Asta spun pentru rugciunea particular n chilie, acas, fie c esti clugr, sau c esti mirean. Amin.

SFATURI DUHOVNICESTI - Printe Cleopa, unde se mntuieste omul? n viata de sine, idioritmic, n chinovie sau n lume, n oras, n sat? - Omul se mntuieste si aici si n oras si n sat si oriunde, dac are trei fapte bune: credinta dreapt n Iisus Hristos, faptele bune si smerenia. Se mntuieste oriunde dac are astea trei lucruri. Iar cine nu le are acestea nu se mntuieste nicieri. - Pn unde trebuie s mearg ascultarea n mnstire? - Am s fac ascultare pn voi merge n genunchi. Hristos a dus crucea pe umeri si eu vreau s duc ascultarea pentru Hristos. n msura n care ai s te biruiesti pe sine si n

msura n care ai s fugi invers, nu de la durere spre plcere, ci de la plcere spre durere, n msura aceea ai s fii un ostas al lui Iisus Hristos, care ai s rstignesti trupul; si ai s te rstignesti cu Hristos si ai s poti zice ca Pavel: Cu Hristos m-am rstignit si triesc. Dar nu mai triesc eu, ci Hristos trieste n mine. - Printe, dac cineva e oprit de la mprt-sanie, poate s ia anafor? - Poate, cum s nu. Cine a zis c nu se poate? - Am auzit c nu-i voie s iei anafor, dac esti oprit de la mprtsanie. Deci poate lua anafor? - nti aghiasm mare si apoi anafor. De cte ori se spovedeste poate lua aghiasm mare, jumtate de mprtsire. Dar, si anafor ntotdeauna, numai cnd e ntr-o ispitire ceva, nu are voie. - Cnd nu se poate lua sfnta anafor? Nu mai poti lua anafor dac dup miezul noptii ai luat o lingur de ap, sau o frmtur de pine, gata! C ziua ncepe de la miezul noptii; Nu pot lua anafor femeile care sunt n rnduiala firii, opt zile; Nu pot lua anafor brbatii care se ispitesc noaptea prin somn; Nu pot lua anafur cei care sunt sfditi si nu se mpac; Nu pot lua anafor si nu pot sruta sfintele icoane, nici mna preotului, nici s stea s-i pun potirul pe cap, brbatul si sotia dac au fost mpre-un; Nu pot lua anafor cei ce nu sunt vrednici s li se primeasc darurile la biseric, din pricina pcatelor publice. Asa spune cartea. - Printe, n Biblie nu scrie c nu-i bine s se mnnce carne. - Da tu cauti n Biblie? Dar noi nu avem Dreptul Canonic? Pidalionul l-ai citit mata? Pravila Mare a Bisericii ai citit-o? Pravila mic? Noi avem canoanele Bisericii de Rsrit, nu n Biblie. Noi avem patru posturi peste an, rnduite de Sfintii Apostoli, de Hristos. Hristos n-a postit 40 de zile si 40 de nopti? - Dar pentru clugrii care mnnc ntotdeauna fr carne?

- Clugrii n-au voie s mnnce carne. Auzi ce spune Sfntul Calinic, care are sfintele moaste la Cernica: "Clugrii sau clugritele care vor mnca carne n mnstire sau cnd se duc acas pe la neamuri sau n oras, doi ani oprire de mprtsanie, 39 de grbace la spate, s-l blesteme tot soborul si s-l zvrle afar din mnstire". Pe voi, mirenii, nu v leag s nu mncati. Pe noi, clugrii, da. Pentru c monahii trebuie s pzeasc fecioria, cum i-a fcut mama lor, pn la moarte. Dac te-ai mbuibat cu crnuri si cu crnati si ai but vin, te duce dracul dup muieri si te-ai prpdit n veacul veacului. Clugrul trebuie s puie fru calului. Nu auzi ce spune Apostolul Pavel? n toate zilele mi chinu-iesc trupul si l robesc, nu cumva altora propov-duind, s ajung eu de sminteal. Zic Sfintii Printi c trupul este fiar. S nu-l ngrijesti mai mult dect trebuie. Trupul este vrj-mas. Zice Sfntul Isihie: "Pn la moarte s nu te ncrezi n trupul tu". Cel mai mare dusman al mntuirii este trupul, c-i firea stricat din rai. Si tot timpul el trage la pmnt si la iad. - Pe cine s trecem la pomelnic? - Cnd faci, mam, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune si unul sau doi sraci, sau o v-duv pe care nu are cine o pomeni si a murit sraca. Este mare poman. Asta se cheam milostenie duhovniceasc. Este mai mare dect aceea cnd i dai o hain sau o mncare omului, c-l ajuti dincolo, n vesnicie. - Printe Cleopa, pentru morti, ce slujbe se pot face? Parastase, Liturghii? De exemplu, cte parastase se pot face? - Printele meu, pentru morti si pentru vii cea mai puternic slujb este Sfnta Liturghie, care este jertfa si rscumprarea Mntuitorului. Dac a murit cineva, este bine s porneasc patruzeci de liturghii (c la Liturghie se scot prticele si are comuniune cu Hristos n Sfntul Potir prin prticele) si patruzeci de panahide. Acolo se fac dezlegrile, c la o panahid sunt nou dezlegri: sapte dezlegri mici fcute de preot, atunci cnd zice: "Dumnezeul duhurilor si a tot trupul...", si dou mari, pe care trebuie s le zic episcopul sau preotul. Deci 360 de dezlegri are un suflet n sase sptmni la panahid. Deci poti s pui patruzeci de liturghii si patruzeci de panahide n sase sptmni. - Si dac nu stim dac a murit spovedit sau mprtsit, poate a murit de mai multi ani, putem s-l punem la pomelnic?

- Numai dac moare sinucis, Doamne fereste, pe acela nu-l mai poti pune. - Dar dac moare de moarte normal? - Da, oricum ar fi. C zice Apostolul: omul murind a ncetat de la pcat, nu mai face pcatul. l poti pune, e fiu al Bisericii. Iat pe cine nu poti pune la Liturghie: Nu se pot pune nti sectantii, c fac pcat mpotriva Duhului Sfnt, cum arat Sfntul Efrem; Nu se pot pune cei sinucisi; Nu se pot pune cei ce au trit necununati; Nu se pot pune cei ce au murit n duel; Nu se pot pune cei ce au refuzat Sfintele Taine la moarte. Nu vor s primeasc preotul, n-ai voie s-i pui la slujbe; Nu-i poti pune pe cei ce au njurat de lucruri sfinte; Nu se pot pune la Liturghie cei ce s-au luat neamuri n cstorie, de la spita a sasea n jos. Spita a sasea sunt veri de gradul doi. Spita a patra sunt veri nti; Astea sunt pricinile pentru care nu-i poti pune la Liturghie. Iar la Psaltire numai sinucigasii si ereticii nu se pot pune. Ceilalti se pot pune fr prticele la Psaltire. Dar s scrii pe pomelnic: fr prticele. N-are comuniune la Sfnta Liturghie. - Poti s mergi la cei care sunt necununati? - Dac ai mncat n cas la un om necununat, patruzeci de zile trebuie s faci canon, cci masa lor e spurcat. - Si ce canon trebuie s faci? Cte mtnii trebuie s faci? - Trebuie s faci canon de cincizeci de metanii n zi cu psalmul 50, timp de 40 de zile. Nu-i voie, frate, s triasc ca dobitoacele asa. - Ce se poate face, cnd vor s se cstoreasc doi tineri de credinte diferite? - Cnd vei vedea c a luat un ortodox pe o ca-tolic sau o protestant sau o evreic sau

o turcoaic, astea se cheam cstorii mixte. Totdeauna femeia trebuie s treac de partea brbatului. Dac brbatul este ortodox, ea trebuie s devin ortodox. Dac nu vrea s treac de partea brbatului, atunci s se despart. "Nu merg dup tine, c esti catolic, dac nu te faci ortodox". - Dac un catolic trece la ortodocsi, ce rnduial trebuie s i se fac? - Gata! Acum nu i se mai face botezul. l miruieste pe frunte de trei ori cu sfntul si marele mir, si-i citeste dezlegarea rnduit si gata! - Dar dac un ortodox trece la catolici, ce se ntmpl? - Care trece la catolici trebuie s primeasc botezul papistas. Se face catolic, dar si pierde sufletul. Cu catolicii nc nu am ajuns la unire. Au cedat ei n favoarea noastr pn acum vreo 13 puncte, dar mai sunt zece puncte care ne despart. - Dar dac trece la iehovisti? - Martorii lui Iehova sunt draci fr coarne. Cnd veti auzi de martorii lui Iehova, asta este sect alimentat de evreii din America cu miliarde de dolari, ca s despart lumea de Hristos si de Biseric. - Am o rud care a trit 60 de ani si a murit asa, fr veste, fr spovedanie. Ce pot s-i fac? - Foarte greu, dac a fost nespovedit. Cnd moare nespovedit, ca si cum ar muri nebotezat. Fereasc Dumnezeu! Numai, Doamne fereste, dac moare n rzboi, dac moare accidentat. - Nu era spovedit din tinerete. - De atta vreme nespovedit? Si cum a putut tri att?... - Printe Cleopa, ce s fac c nu reusesc s-mi gsesc un duhovnic? - Tu s-l gsesti? El s te gseasc pe tine! - Printe, se spune c vin vremuri grele. Ce putem face? - Tata-i la crm! Voi nu auziti ce spune Proorocul David n Psalmul 32? Domnul risipeste sfatu-rile neamurilor, leapd gndurile popoarelor si defaim sfatul boierilor. Iar sfatul Domnului rmne n veac si gndurile inimii Lui, din neam n

neam. Nu v tulburati si nu v temeti, c nu va fi cum vor ei. Ehei, cte vor ei s fac! Voi nu v temeti! Rugati-v si faceti Sfnta Cruce cu credint si fug toti dracii! - Mamele care si omoar pruncii se mai mntuiesc sau nu? - Pentru avorturi, dumnezeiestile Canoane opresc 20 de ani de la Sfnta mprtsanie, dac l-a fcut cu voia. Dac l-a pierdut fr voie, numai doi ani. - Dar femeile care se feresc s rmn nsrcinate, ce canon primesc? - Care se pzesc s nu fac copii, sunt oprite de Sfnta mprtsanie nou ani. Dac nceteaz si face canon, l aduci la doi ani aproape de Sfnta mpr-tsanie. Dac nu, intr la canonul celor care fac avort. - Dac se ntmpl ca preotul s verse din Sfintele Daruri, ce canon primeste? La o sfnt biseric un preot btrn s-a mpiedicat de o persoan care sttea s treac peste ea. - Mare pcat au persoanele care stau n calea preotului btrn, cnd el iese cu Sfintele Daruri, cci le poate vrsa. S-a ntmplat la mai multi preoti btrni. Sfintele nc nu-s sfintite, dar preotul pentru asta este oprit un timp de Sfnta Liturghie, iar cel care a fost piedic preotului, este oprit trei ani de la Sfnta mprtsanie. Dac ar fi Sfintele sfintite si s-ar vrsa din Sfntul Potir, atunci preotul nu mai poate sluji un timp si trebuie s-i dea arhiereul canon. - La noi la biseric lumea se ngrmdeste n fat s le pun potirul pe cap, cnd iese la sfrsit cu Sfintele Daruri. - Ei, lumea! Cte capete, attea minti. Sunt biserici n tar unde nu se pune la nimeni. Preotul, dac poate s pun putin sfntul potir, s-l ating de capul omului, bine, dac nu, nu are nici o obligatie. sta-i un obicei local, nu este general. - Printe, sotul meu nu vrea s mearg pe calea credintei si m lupt cu el, dar nul pot convinge. - Stai oleac! Nu-l poti face sfnt dintr-o dat! Ce vreau s spun? Sfntul Teodor Studitul spune: "Femeie, nu ncerca s-l faci pe brbat sfnt dintr-o dat, c nu poti! Cte putin, cte putin se mbog-teste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti".

"Hai s tinem azi post, c este sfnta vineri!" "Nu pot, c eu am treab!" "Hai s tinem pn la amiaz!" D-i cu lingurita! "Hai s facem milostenie!" "Nu am de unde da!" "Hai s dm mcar o pine n numele Domnu-lui. Un pahar de ap n numele Domnului!" "Las njuratul!" "Nu pot, c sunt obisnuit!" "Uite ce! Las-l mcar o zi! Ia lupt-te tu o zi, s vezi c n-ai s mori!" La toat fapta bun ia-l cte oleac! Si asa ncetul cu ncetul vede el c a avansat; si apoi ncepe si el s pun voint mai tare. Dar nu deodat: "Mi, c nu faci asa! C nu umbli asa!" Dac ai s faci asa, dai cu toporul unde-i ata slab si se rupe. mi povestea o femeie aici: "Printe, m lupt cu el de zece ani de zile s pstrm oleac de curtie n posturi, la zile mari. N-am reusit n nici un chip. Am zis: "Doamne, as vrea si eu s m mprtsesc!"". C din cauza lui nici ea nu putea primi Sfintele Taine. Si-i spune: "Mi, uite ce-i! Te rog, pentru dragostea lui Iisus Hristos, las-m s fiu curat n Sptmna Mare, s postesc si eu, s m pot mprtsi!" C preotul i-a spus: "Dac poti s tii o sptmn mcar, te mprtsesc". C dac nu tine curtia, poate s tin tot postul si tot nu se poate mprtsi. Ea postea pn la Pasti postul, dar din cauza lui nu se putea mprtsi, c nu pzea curtia n familie. Si el zice: "i cam mult o sptmn!" Dar a nvtat-o o rud de-a ei btrn: "Fat, ia tine tu trei zile de post negru si ai s vezi ce-o s fac Dumnezeu cu dnsul!" Trei zile n-a gustat nici ap, nimic. La trei zile, i-a dat Dumnezeu o boal si a zcut pn la Pasti. Nu i-a mai trebuit nimic! Trecuse Pastele! I-a spus femeia: "Acum ce zici? Ai s tii de acum posturile?" "De acum tin toat viata, c era s mor! Nu-mi mai trebuie nimic!" a zis el. L-a biruit femeia cu postul si cu rugciunea. - Printe, ce nseamn anatema? - Trei pedepse are Biserica! Afurisenia, pe care o dezleag duhovnicul la spovedanie; caterisirea, la persoane sfintite - diaconi si preoti -, pe care o poate dezlega episcopul; iar anatema o poate dezlega, cu mare greutate, Sfntul Sinod. Anatema nseamn pogorre de viu n iad cu dracii si tiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos. Numai pe sectari poti s-i dai anatema, c s-au rupt de la Trupul lui Hristos, care este Biserica.

- Printe, ce reprezint metaniile pe care le avem drept canon? - Ct frumusete si ct armonie este ntre cele patru stihii ale pmntului: ap, aer, pmnt si foc; cele patru zidiri lucreaz ntre ele unite si amestecate si neamestecate. Dou sunt grele si dou usoare. n om se vd aceste patru stihii, cnd face metanii: dou stihii l trag n jos, ctre pmnt; si dou l ridic n sus, ctre Dumnezeu. Focul si aerul l ridic; pmntul si apa mereu l trag n jos. Omul este smburele universului. Grecii au zis c omul este o lume mic n cea mare, adic micro-cosmos n macrocosmos, iar Sfntul Grigorie Bogos-lovul a zis invers: lume mare n cea mic, macro-cosmos n microcosmos. Omul, cnd se nchin cu toat inima lui Dumnezeu si cu toate puterile sufletesti ale lui si cu cele firesti, aduce mereu lui Dumnezeu cerul si pmntul, pe care le contine el ntr-nsul. Omul are din cele patru lumi: lumea mineral, lumea vegetal, lumea animal si lumea duhurilor si mai presus de ea, are minte, cuvnt si duh; duhul fiind n chip de raze de lumin n mijlocul inimii, cum arat preandumnezeitul la minte Grigorie Palama. Ce este duhul cel de viat fctor, care este n chip de raze n mijlocul inimii, cu care omul este mai mare dect ngerii? Este un dor gnditor care st ntre minte si ntre cuvnt si care circumscrie n sine si pe cuvnt si pe minte. Precum Duhul Sfnt n snul Sfintei Treimi cuprinde si pe Tatl si pe Fiul, asa acest duh de viat cuprinde mintea si cuvntul omului, artnd astfel c omul este fcut dup chipul si asemnarea Sfintei Treimi si este icoan vie a lui Dumnezeu pe pmnt. - Printe, ce ne puteti spune despre sfrsitul lumii? - Pe noi nu ne intereseaz cnd va fi sfrsitul lumii. Asta ne intereseaz: "Cum am s termin eu viata?" C Mntuitorul a spus: Iar despre ziua si ceasul acela, nimeni nu stie; nici ngerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai Tatl. Dar eu de ce s m gndesc la sfrsitul lumii, dac eu mor mine? Ce dac va mai tine lumea asta o mie de ani? Cu ce m duc eu de aici si ce-am pus eu n traist, asta m intereseaz. C Mntuitorul a spus: Privegheati si v rugati, c nu stiti ziua, nici ceasul!

O ISTORIOAR CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI Toate pcatele sunt pcate grele si toate pcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale ntunericului". C auzi ce zice: Lepdati dar lucrurile ntunericului. Apoi ncepe s le numere: desfrnarea, lcomia, betia, hula, necredinta... Tot pcatul ntunec pe om, dar uciderea este un pcat si mpotriva Duhului Sfnt si strigtor la cer, si poti s spui acestui pcat cum vrei. C ce este mai scump la fiecare vietate dect viata? Nu vezi mata c si o furnic si un tntar si o musc, o jivin ct de mic, ea vrea s-si salveze viata. Fuge, alearg, se pzeste s nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemnarea lui Dumnezeu, ct de scump este viata lui naintea Tatlui ceresc? Dac ar fi omul fiar, n-ar fi o pagub mare, c o fiar este mult inferioar omului, dar omul este chipul si asemnarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pmnt, si este foarte mare pcat. De aceea sftuim pe cei ce-au czut n acest pcat, ca s se sileasc cu toat puterea s se mrturiseasc si s-si fac canonul n lumea aceasta, ca nu cumva dincolo s-l fac vesnic. S-a prea nmultit pcatul acesta si este strigtor la cer, si aduce osnd vremelnic si vesnic si n veacul de acum si n cel viitor. Ia s v spun o ntmplare adevrat si nfricostoare: ntr-una din zile, m-am pomenit aici la mine cu o doamn bine, care a venit si a czut n genunchi si a nceput a plnge: - Ce este, doamn? - Vai de mine, sunt de la Bucuresti, am venit cu mare greutate si cu mare necaz aici. - Dar ce s-a ntmplat? - Eu sunt fat de preot, a zis, si s-a ntmplat de m-a luat n cstorie un mare functionar. Eu i-am spus c nu merg dup dnsul. Eu sunt fat de preot si sunt credincioas. Am crescut n credinta crestin ortodox, n frica lui Dumnezeu, dar el nu crede n Dumnezeu. El a spus: "Eu nu cred, dar ti dau voie tie s faci ce vrei: roag-te, mergi la biseric, posteste, f milostenie, roag-te si acas. F tot ce vrei,

numai s mergi dup mine n cstorie!" n felul acesta, ea a ntrebat pe printii ei si s-a ncumetat si s-a dus. S-au luat n cstorie si au trit bine vreo cteva luni. Cnd ea a rmas gravid, el atta i-a spus: "Silvia, copii s nu-mi faci, c copiii sunt salba dracilor". Auzi ce expresie! Ea a rmas uimit cnd a auzit: "F ce stii, dar copii s nu-mi faci, c nici nu vreau s aud de dnsii!" Atunci ea i-a spus: "Mi, criminalule, s-ti ias din minte vreodat c eu am s fac aceast crim! Eu sunt fat de preot. Eu ti-am spus nainte de a m cstori c vreau s triesc cu tine crestineste, nu pgneste". El i-a spus: "Gndeste-te bine, c eu am vorbit cu un doctor s dai copilul afar". Copilul avea dou luni. Ea a spus: "Niciodat, nu voi face aceast crim. Mai bine mor de o mie de ori dect s omor copilul". Si a rmas vorba c el i pregtea doctorul ca s-i omoare copilul, mai ales primul copil. Ea ns era hotrt pn la moarte s nu fac avort. Si iat ce s-a ntmplat. A venit sraca aici la mine s ntrebe, dar era hotrt n inima ei s nu fac aceast ucidere de om. - Am auzit de dumneata si am venit s ntreb, a zis ea. Ce zici, printe? Eu sunt n a doua lun si el m-a amenintat cu moartea, dac nu fac avort. - Dac te-ar tia de o mie de ori si te-ar mpusca, s nu omori nici un copil, c nici leoaica, nici lupoaica, nici scroafa slbatic, nici serpoaica, nimeni nu si omoar puii. Dar omul a devenit mai ru dect toate fiarele de pe fata pmntului. Omul si omoar copiii. Mai bine s mori de o mie de ori, dar s nu faci avort. Spovedeste-te si te pregteste. Mucenit ai s fii cu Sfnta Varvara, cu Sfnta Tecla si cu toate martirele n ceruri, dac ai s mori tu, ca s nu omori copilul. - Cum s fac? M tem si de el c m va omor, m tem si de Dumnezeu! - S te temi de Dumnezeu, Care a zis asa: Nu v temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot s-l ucid. Temeti-v mai vrtos de acela care, dup ce a ucis trupul, poate s duc sufletul n gheen. Nu te teme! Trupul sta este o mn de pmnt spre mncarea viermilor. Azi este, mine nu mai este. Sufletul nu moare n veci! Du-te hotrt n inima ta, spovedeste-te, mprtseste-te si asteapt moartea! Dar s nu avortezi! Ce s-a ntmplat ntre timp? S-a dus femeia acas hotrt s nu fac avort. Si cum era aproape smbta mortilor, adic "Mosii de var", anul trecut (1979), ea s-a dus n oras s cumpere cte ceva, ca s dea de poman. A cumprat castroane, cni frumoase,

vase, pahare, portocale, bomboane. Voi stiti c la noi se d de poman, dup cum este traditia noastr ortodox, pentru sufletul mortilor. Si a luat si fin de gru, ca s fac cozonaci si plcinte pentru poman. A venit acas din oras cam obosit. A plmdit fina, a pus drojdie si a frmntat aluatul pn a dospit si s-a culcat. Cnd a adormit, s-a fcut c era ntr-un defileu de munti, adic dou rnduri de munti. Unul era pe dreapta si unul pe stnga, iar prin mijlocul acelor munti era o sosea dreapt. Muntii erau foarte nalti si aveau pdure de brazi pn la poale. Iar de la marginea pdurii, de-o parte si de alta, erau flori, dou-trei sute de metri pn la sosea. Ea mergea - asta era prin vis - pe soseaua aceea printre munti si se minuna de frumusetea acelor locuri. Dar deodat, cnd si-a aruncat privirea n dreapta, spre pdure, a observat ceva foarte minunat: la poala pdurii erau arbori de foc, ct vedeai cu ochii. Un rnd de arbori care ardeau scnteind de jratec. Si de fiecare arbore de foc era legat cu funii de foc cte o femeie goal, cum a fcut-o mama sa, si focul le ardea grozav la spate, pe sira spinrii, si ele tipau groaznic. Cum se zvrcoleau aceste femei legate de arbori, deodat a vzut niste vulturi de foc care veneau din muntii ceilalti, cu gheare de foc, cu aripi de foc si cu ciocul de foc si s-au pus pe snii lor si i mncau si ele strigau: "Vai de noi si de noi si de cei ce ne-au nscut pe noi!" Vulturii mncau snii lor pn la oase, de se vedeau coastele, si apoi zburau napoi n munti, iar lor le cresteau snii napoi. Si veneau alti vulturi si le mncau din nou si ele strigau tare si plngeau. Si s-a minunat biata femeie: "Vai de mine, zice, nu m mai uit n partea asta, c mor de fric". Si a ntors capul spre stnga. n partea stng a vzut un lucru mai nfricosat. Alt rnd de copaci de foc, tot n marginea pdurii, si erau legate femei goale, dar aici nu le mai mncau vulturii. Aici erau serpi cu dou capete, niste balauri de foc, ncolciti peste ele si peste copaci, cu coada pn n pmnt. Cu un cap era pe o tt si cu altul pe cealalt tt si le sugeau de le ddea sngele. Asa de tare strigau, de se cutremurau pdurile si muntii aceia. Atunci ea, cnd a vzut c n stnga vede si mai nfricosat lucru dect n dreapta, de fric a slbit si a czut n genunchi si striga la Maica Domnului: "Maica Domnului, nu m lsa, c mor de fric!" si se uita dac nu mai este cineva pe acolo, c se temea s nu vin serpii aceia si la dnsa. Deodat vede n urm pe drum c vine un tnr prea frumos, cu hain alb ca zpada, cu cruce n frunte si cu un baston de aur n mn. Cnd l-a vzut a zis:

- Multumesc Tie, Doamne, c nu m-ai lsat n iadul sta singur. Si a czut cu fata la pmnt, zicnd: "Doamne Iisuse, nu m lsa!" - Eu nu sunt Iisus Hristos, a rspuns ngerul. - Dar cine esti, Doamne? - Eu sunt ngerul pzitor al vietii tale. Eu totdeauna te pzesc pe tine, si acum m-am artat tie cu porunca lui Hristos. - Doamne, scoate-m de aici, c mor de fric! F mil cu mine si nu m lsa aici! A sculat-o din genunchi si i-a zis: - Nu te teme si mergi dup mine! El mergea nainte si ea n urm. Si n urma lui se vedeau raze de lumin si era o mireasm a Duhului Sfnt, cum nu mai este pe pmnt. Mergnd cu ngerul pe drumul acela, ea a ntrebat: - Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu dou capete si pe acelea le mnnc vulturii de foc. Le mnnc snii lor si iar cresc si ele se chinuiesc? Si a zis ngerul: - Acestea n-au voit s le sug copiii lor. N-au vrut s alpteze copii si de aceea balaurii acestia de foc le vor suge n vecii vecilor si vulturii de foc le vor mnca snii, c au fost criminale si au omort copiii nevinovati din pntecele lor. Femeile care au omort copiii prin avort, cu bi, cu injectii, cu pastile si i-au otrvit cu buruieni de la babe, asa se vor munci n veci, c nu s-au pocit, nici nu s-au spovedit, ci au crezut ci glum pcatul acesta. Mergnd asa, i se prea ei c au mers ctiva kilometri. S-a uitat n dreapta si a vzut un singur arbore de foc, unde nu era legat nici o femeie. Si ea a ntrebat: - Doamne, uite aici un singur copac care nu are legat nici o femeie de dnsul! Zice ngerul: - Vezi copacul sta de foc? Acesta era copacul tu, dac n-ascultai de preot si te duceai s omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil. Dar avea s te pedepseasc Dumnezeu, pentru c aveai s mori n timpul avortului la doctor. Dar

fiindc ai avut fric de Dumnezeu si te-ai hotrt n inima ta s nu omori copilul si ai ntrebat pe preot si te-ai hotrt mai bine s mori dect s omori copilul, iat c ai scpat de acest copac! Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-m de aici! ncotro este tara mea? Unde sunt eu aici?" ngerul i-a zis: "S-i spui brbatului tu cel criminal ce ti-am spus eu. Dac te mai ndeamn pe tine la avort, nu aici se va munci el, ci n alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fat de preot si te-ai mritat fecioar, cum te-a fcut mama ta, iar el este un preacurvar. El s-a nsurat cu tine, dar nainte el a trit cu trei femei nemritate si le-a obligat s fac avort si le-a pltit el la doctor. Acele trei femei au pierdut cte un copil. Deci are pe sufletul lui trei avorturi fcute de el. Are s mnnce carne n vecii vecilor, n focul gheenei! El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai cstorit curat cum te-a fcut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a pltit pentru acelea s fac avort. S-i spui, c el n-a zis nimnui". Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde s m duc eu acas? Pe unde s ies?" ngerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acas esti! Tu scoal-te si frmnt aluatul, c a dospit n covat". Si l-a vzut ca un fulger cnd a zburat, si ea s-a trezit n cas. S-a trezit femeia foarte spimntat si aluatul ddea jos din covat, cum i-a spus ngerul. Se culcase la sapte fr un sfert si acum era ceasul nou si un sfert seara. Deci dou ore jumtate. n timpul acesta a fost prin iad si a vzut unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om. Cnd s-a sculat, de fric a nceput s strige n gura mare. Sotul ei venise de la serviciu si dac a vzut c este obosit si se odihneste, n-a mai deranjat-o. Cnd a auzit rcnind, el a crezut c a luat foc ceva la cuptorul de pine. A venit brbatul ei: - Ce-ai ptit, Silvia? Ce ti s-a ntmplat? - Vai de mine! Vai de mine! Am fost n iad. Am vzut iadul! Am vzut unde se muncesc femeile care fac avorturi. - Cum? Si i-a spus sotului tot ce i-a zis ngerul. - Iat, zice, ce mi-a mai spus: c tu m-ai luat pe mine curat cum m-a fcut mama, dar

tu ai trit cu trei femei necstorite, si le-ai ndemnat s fac avorturi la doctori. Asai? - Asa este. - Auzi, c te asteapt pe tine munc mult mai mare ca aceea. C tu ai si pltit la doctori ca s omori copiii, nu numai c le-ai ndemnat. Banii aceia sunt spre pierzarea ta n veci! El, cnd a auzit c i-a descoperit pcatele, a zis: - S stii c adevrul ti-a spus. De azi nainte m pociesc si eu pn la moarte. Dar dum la un duhovnic s-mi spun pcatele, s pun si eu nceput bun, c am auzit c Dumnezeu primeste pe cel pctos! Apoi a venit cu sotia si s-au mrturisit amndoi, ndreptndu-si viata. L-am mrturisit si i-am spus: "Iat, frate, ce a fcut Dumnezeu cu tine! Ct mil a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si frdelegile tale, ca s te ntorci la pocint". Atunci mi-am adus aminte de cuvntul Sfntu-lui Apostol Pavel, care zice: De unde stii, femeie, c nu-ti vei mntui brbatul? Nu stii tu, zice, c se sfinteste brbatul necredincios prin femeia credin-cioas? si invers. Iat o femeie crestin! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotrt n inima ei mai bine s moar, dect s fac avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu si a cstigat si pe sotul ei la adevrata credint si i-a ndreptat si viata lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt pn astzi mpreun si duc viat cinstit si curat naintea lui Dumnezeu. I-am dat si lui canon s nu se mprtseasc 20 de ani, c pentru un avort Sfintii Printi opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, dac omul posteste toate posturile si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el. Atunci i-am redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si s plng toat viata c a omort trei oameni. Cci ori vei omor copilul, cum ti-am spus, cnd l-a semnat Dumnezeu n pntecele mamei sale, cnd este ct o smnt; ori l omori cnd este mai mare, tot acelasi pcat ai. S v ias din minte, cum zic unele femei: "Printe, nu era dect de-o lun, c nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care a zmislit n tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti duhul omului la zmislire? Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, pziti-v de gndul

acesta al uciderii de copii, mai tare dect toti balaurii din lumea asta si dect toate. Pziti-v! C dac tot veti face mereu avort, poporul nostru se mputineaz. Vom rmne numai btrnii si vor veni alte popoare si ne vor robi, c vom fi putini si nu vom mai avea copii ca s fie ostasi ai trii si oameni de isprav s conduc tara! Tineti nu numai la natalitatea poporului si la scumpa noastr tar, tineti la sufletul vostru, care-i mai scump dect toat lumea, c dac l veti pierde, cu toat lumea nu puteti s-l rscumprati. Toate femeile care aveti brbati si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati fcut nunt fr cununie, s nu omorti copiii. Copilul este un nger si prin el te mntuiesti si tu! Naste-l, boteaz-l, creste-l si printr-nsul te mntuiesti si tu. S te duci la mrturisire, c esti o crestin bun, si te iart Dumnezeu. Iar a ucide copilul este cea mai mare crim, cea mai mare frdelege si mpotrivire naintea lui Dumnezeu, Care l-a creat n pntecele tu si ti-a dat tie nastere, iar lui i-a dat suflet viu si cuvnttor. V rog din toat inima s tineti minte aceast ntmplare. Aduceti-v aminte, femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au s v sug pieptul! Pziti-v, v rog, nu numai de-a face pcatul, ci si de-a gndi la aceasta, cci crim si prea cumplit crim este fat de constiinta ta, fat de Dumnezeu si fat de tara n care ne-am nscut si trim.

TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "NLTAREA LA CER" Cum se pot nlta oamenii la cer? Prin darul Duhului Sfnt, prin darul si mila lui Dumnezeu. Omul, cnd este n pcat de moarte si este cldut, se afl n iad cu sufletul. Este mai jos dect toate dobitoacele cmpului, dect toate psrile cerului, dect toat zidirea. El se afl atunci cu sufletul n iad. Dar prin pocint adevrat si prin darul Sfntului Duh, care dezleag pcatele prin mna duhovnicului, se ridic din iad la rai, se ridic din moarte la viat si din om pctos, care era asemenea cu dracii, se face asemenea cu ngerii. Si nu numai cu ngerii, ci asemenea cu Dumnezeu, pe ct este cu putint. Cci auzi ce spune proorocul: Eu am zis: dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preanalt. Dar voi ca niste oameni muriti (adic prin pcat) si ca unul din boieri (adic ca niste draci) cdeti.

Tot pcatul se cheam cdere, cci se zice: "A czut cineva n pcatul curviei, sau a czut cineva n mndrie sau n lcomie sau n betie sau n iubire de argint sau n ur". De ce se cheam pcatul cdere? Pentru c pcatele ne trag n jos de la Dumnezeu si ne coboar de la treapta de oameni si ne fac dobitoace. Cci a zis psalmistul: Si omul n cinste fiind, n-a priceput, alturatu-s-a cu dobitoacele cele fr de minte si s-a asemnat lor. Deci, din oameni ne facem dobitoace si mai ri ca dobitoacele. Ne facem draci si chiar mai ri ca ei. C nici dracii nu hulesc pe Dumnezeu n fat, dar omul cu mintea sa l huleste! Deci iat cum ne coboar pcatul. Pcatele ne trag mereu n jos, iar darul lui Iisus Hristos si darul Sfntului Duh mereu ne nalt si mereu ne ridic. Cci zice proorocul: De sapte ori de va cdea dreptul, de sapte ori se va ridica. Sapte nseamn numr fr de numr, nseamn vesnicie, numr la nesfrsit. Adic, mereu se repet cderea si ridicarea omului. Deci, de va cdea omul n toat viata sa, s nu se dezndjduiasc de a se ridica, ci s se nalte iarsi prin darul Sfntului Duh, prin pocinta cea adevrat. Dar nltarea aceasta a omului din iad si din rnduiala dobitoacelor si din rnduiala pgnilor si a celor ce nu cunosc pe Dumnezeu, cum se face? Deodat? Nicidecum! Asa ne nvat dumnezeiestii printi. Omul, cnd se ridic, se ridic pe trepte. Nu deodat se poate face sfnt, dup cum nici deodat se poate face drac, ci se ridic pe trepte. Cei ce se strduiesc pe calea mntuirii, merg dintr-o msur n alta, cum a zis nainte proorocul: Merge-vor din putere n putere. Ei capt mai nti n inima lor o putere din darul Sfntului Duh, o parte din tria de a sta n poruncile lui Hristos, o msur din virtute si dup aceea psesc pe alte trepte. Dar care sunt treptele acelea, ni le arat dumnezeiestii printi. Treptele urcusului duhovnicesc sunt trei. Care? Ati auzit n Scriptur la Levitic, capitolul 23, 1, 32 (n editiile vechi ale Bibliei), unde se vorbeste de smbt, de smbete si de smbetele smbetelor; si iarsi de seceris, de secerisuri si de secerisul sufle-tului rational; si iarsi de tierea mprejur, de tierea tierii mprejur si de tierea inimii n duh, cum zice marele Apostol Pavel . Acestea arat tainic n Legea Veche si n cea nou urcusul sufletului ctre Dumnezeu. Toate aceste simboluri, toate aceste Scripturi, dup dumnezeiescul Printe Maxim Mrturisitorul, arat urcusul, sau cum se nalt un suflet pn se face Dumnezeu dup dar. Toate acestea sunt simbolizate, dup Scripturi, de ziua a sasea, a saptea si a opta. Toate trei treptele duc la ndumnezeirea dup dar. Ele sunt fptuirea moral, contemplatia natural n duh si teologia mistic, adic cunoasterea tainic a lui Dumnezeu .

I. Dar ce este smbta sufletului rational? Smbta n Legea Veche nseamn odihn. Sufletul nostru, zbuciumat de pcate, de cdere, avnd con-stiinta ptat de pcatele sale, cnd pune nceput bun cu darul lui Iisus Hristos si se ridic din pcat si se nalt putin pe treapta faptelor bune, ajunge la oarecare odihn, dar nu la desvrsire. Deci, cnd vei auzi n Scriptur de smbt, s stii ce nseamn aceasta. Iat ce spune dumnezeiescul Printe Maxim: smbta e neptimirea sufletului rational, care a lepdat prin fptuire semnele pcatului. S v dau o pild. Un om a fost betiv, a fost desfrnat, a fost ucigas, a fost tlhar, a fost iubitor de argint. Cine stie ce a fcut sracul n viat, c toti suntem pctosi. Dar el s-a spovedit la duhovnic cu toat inima, s-a curtit si s-a hotrt s se lepede cu toat puterea de pcate. n locul betiei pune nfr-narea, n locul lcomiei de pntece, postul; n locul iubirii de argint si zgrceniei, milostenia; n locul desfrnrii, curtia; n locul somnului mult, priveghe-rea. Si a plantat prin fptuire fapte bune n locul vechilor pcate, pe care le svrsise mai nainte. El acum se afl pe treapta nti a urcusului duhovnicesc, dar de abia cu fapte bune, nu cu mintea. Cci auzi ce spune: "Smbta sufletului rational este neptimirea sufletului rational, care prin fptuire a lepdat de abia semnele pcatului". N-a spus rdcinile, ci semnele pcatului. Acest om, care se sileste s fac fapte bune n locul celor rele si pune nceput bun de fapt numai cu lucrarea dinafar, de abia a ajuns la prima odihn a sufletului su rational. El afl o oarecare mngiere, dar nc este chinuit de gnduri, nc pctuieste cu mintea, nc este n pcat cu mintea. Si lupta lui cu mintea este groaznic, cci lupta cu patimile cele trupesti, cele cu lucrul, tine pn la o vreme, dar lupta cu mintea, pentru prsirea pcatului cu mintea, tine pn la moarte. II. Si despre smbete, adic despre smbetele ndoite, iat ce spune dumnezeiescul printe Maxim: "ndoitele smbete nseamn a doua treapt a urcu-sului duhovnicesc. Si se tlcuieste asa: Slobozenia sufletului rational, care si retrage mintea sa din simtire, prsind lucrarea dup firea simturilor prin contemplatia natural n duh, adic prin cugetarea lui Dumnezeu prin zidiri, prin ratiunile lucrurilor". Cum se ntmpl asta? Noi pctosii n general am prsit pcatul cu lucrul. Dar cu gndul nc ne luptm, cu mintea nc pctuim, cu mintea nc slujim pcatului; fie desfrnrii, fie vicleniei, fie urii, zavistiei, mniei, ftrniciei, mndriei, iubirii de slav, dorintei de a plcea oamenilor, nesimtirii, mpietririi, ruttii, rpirii si nu mai stiu care din patimile sufletesti. Unele sunt care se vd, altele care nu se vd. Cele ce nu se vd sunt mai rele si mai vtmtoare dect cele care se vd. Cci Hristos Mntuitorul, cnd a venit n lume, na mustrat pe desfrnate, nici pe vamesi sau pe desfrnati, pe cei care fcuser pcate

trupesti. Oare ati auzit n Evanghelie: Vai de tine, desfrnato? Sau, vai de tine, tlharule? Vai de tine, vamesule, c esti pctos si faci nedreptate? Nu! Ci a zis: Vai vou, ftarnicilor; vai vou, fariseilor; vai vou, crturarilor nebuni si orbi. Si cine a spus acestea? Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, Care pri-veste n sufletul nostru. De milioane de ori - cum spune Solomon - ochii Lui sunt mai luminosi dect soarele. El era Dumnezeu si poporul de jos l iubea, c simtea puterea dumnezeirii Lui, c le vorbea ca Cel ce are putere, iar nu asemenea crturarilor. l iubeau, dar si El, vznd credinta sincer a lor, i iubea din inim, cnd mergeau dup El, pe munti si pe jos, flmnzi, cnd a nmultit pinile n pustie. Cci a zis: Mil mi este de popor, c sunt ca oile care nu au pstor, risipite. Dar pe cei dintre marii crturari, pe farisei si pe saduchei i mustra, cci vedea ntrnsii toate vicleniile si ftrniciile lor. La tlhari, la vamesi si la desfrnate, chiar de vedea pcate grele, vedea la ei si cint si umilint si hotrre de ndreptare. Iar pe crturari si farisei, la care vedea patimi sufletesti grele, ca: ura, zavistia, ftrnicia, pizma, viclenia si altele, care sunt mai grele ca patimile trupesti, pururea i mustra si le zicea: "Vai vou!", ca un Dumnezeu, Care cunoaste inimile. Deci iat c sunt pcate cu gndul, care nu se vd, dar sunt mult mai grele ca cele cu trupul. Am ajuns deci la treapta a doua a urcusului du-hovnicesc. Iat n ce const aceast treapt: Smbete nseamn slobozenia sufletului rational, care a prsit chiar si lucrarea cea dup fire a simturilor prin contemplatia natural n duh. Aceasta este treapta a doua pentru suflet. Dar cum se urc pe ea? Prin lupta cu mintea. Prin minte se ajunge la contemplatia natural n duh. Mai nainte o femeie frumoas l smintea, acum nu-l mai sminteste. Cnd vede o fiint frumoas se mut cu mintea si zice: Dac fiinta aceasta este asa de frumoas, dar un nger cu ct este mai frumos? Dar heruvimii? Dar serafimii? Dar Cel ce i-a fcut pe dnsii? si mut mintea sa de la frumusetea cea de aici, la frumusetea cea din ceruri si, n loc s se sminteasc, se foloseste. Mai nainte, dac auzea o muzic de dans, aceasta i tulbura mintea si sufletul. Dar pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, nu-l mai tulbur, ci chiar l foloseste. Cci zice: "Dac oamenii pot s cnte din instrumente si din organe asa de frumos, ce trebuie s fie n ceruri? Cum cnt ngerii? Ce bu-curie este acolo?" Cci se spune n Psaltire: Suitu-S-a Dumnezeu ntru strigare, Domnul n glas de trmbit. Deci asa cuget cel ce a ajuns pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, cnd aude o cntare lumeasc, sau un om sau o femeie cntnd, sau un oricare alt instrument. Iar

cnd vede soarele, cuget asa: dac aici soarele lumineaz asa, ce trebuie s fie acolo, unde lumineaz Hristos, Soarele drepttii? Astfel, omul pe treapta a doua a urcusului duhovnicesc, prin contemplatia natural n duh, adic prin privirea curat la zidirea lui Dumnezeu, se suie ndat cu mintea de la cele vzute la cele gndite si nevzute si capt slobozenie de ispite, cum spune Sfntul Maxim. El se mut cu mintea de la cele auzite aici pe pmnt, la cntrile cele din cer si zice cu mintea sa: dac oamenii acestia de trn stiu s cnte asa, apoi ce cntri trebuie s fie acolo n cer? Tot asa, de va mirosi ceva frumos, se gndeste la mireasma florilor raiului si asa se mut cu mintea si celelalte simtiri, prefcnd prin contemplatie toate cele auzite sau vzute sau gustate sau mirosite si pipite n cugetri duhovnicesti. III. Iar treapta a treia a urcusului, adic a nltrii sufletului pe treapta cea mai de sus, se numeste n Scriptur smbetele smbetelor. Cel ce a psit pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, nu mai are nevoie de trepte. Nu mai are nevoie s vad frumusetea cea de aici, ca s se suie cu mintea la frumusetea cea de sus, sau s aud o cntare de aici, ca s se duc la cntarea cea de sus, sau s miroas ceva frumos aici, ca s gndeasc la mireasma Raiului. Cel care a ajuns, cu darul lui Iisus Hristos, pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc, a devenit un dumnezeu dup dar. El are ndumnezeirea cea dup dar sau teologia mistic, adic are comuniune nemijlocit cu Dumnezeu, nu mai are nevoie de treapta zidirii. n el trieste Hristos precum grieste Apostolul Pavel: Nu mai triesc eu, ci Hristos trieste n mine, sau cum spune n alt parte: asadar, noi avem mintea lui Hristos. Pavel, cnd a zis c are mintea lui Hristos, tria n Hristos si Hristos tria ntrnsul si deci nu mai vorbea mintea sa, ci mintea lui Hristos. Un asemenea om este pe treapta cea mai de sus, pe cea de a treia treapt a urcusului duhovnicesc, de care foarte putini crestini si foarte rar se mai nvrednicesc n zilele noastre - este fiul lui Dumnezeu dup dar. Ei au ajuns ziua a opta, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: "Ziua a opta dup Scripturi, este egal cu treapta a treia a urcusului duhovnicesc". Ea se mai numeste si smbetele smbetelor. Smbetele smbetelor este odihna duhovniceasc a sufletului rational, care prseste chiar si lucrarea cea dup fire a simturilor si si ntoarce mintea sa chiar si de la cugetrile cele mai duhovnicesti din zidiri. Prin ce? Prin extazul dragostei, care leag mintea cu totul numai de Dumnezeu n noianul dragostei". Acela nu mai stie nimic, dect s-L iubeasc pe Dumnezeu. Unul ca acela ajunge ca Sfntul Antonie cel Mare,

care zicea: "Nu m mai tem de Dumnezeu!" Si l-a ntrebat cineva: "Dar de ce?" "Pentru c l iubesc!" Simtind dragostea lui Hristos n inima lui, nu se mai temea nici de moarte, nici de foame, nici de sete, nici de osteneal, nici de ocar, nici de batjocur. Dar de ce? Pentru c tria n Hristos si Hristos tria n el si era foarte convins c fr voia lui Dumnezeu nu i se va ntmpla nimic. Asa este omul care s-a nltat cu sufletul pe treapta a treia a urcusului duhovnicesc. * Asadar, tot omul este dator s urce pe cele trei trepte si s se schimbe la fat. Dar cum se poate schimba la fat? Dac ieri a fost desfrnat si s-a mrturisit, s nu mai fie! Dac a fost hot, s lase hotia! Dac a fost njurtor sau betiv, s lase betia si njuratul sau fumatul; s lase ruttile, s le mrturiseasc, s le plng toat viata, s-si fac canonul. Si asa se schimb omul, nu la fata cea din afar, ci la cea dinluntru a sufletului. Si atunci, asezarea omului care a fost nainte de eliberare, cu aceea care este cnd intr n fericire si n treptele duhovnicesti ale desvrsirii, nu mai seamn. Ieri era ca un drac, slujind pcatului, si astzi, dac s-a pocit, si-a ndreptat viata si sa sfintit, se face lumin si are lumin duhovniceasc ntr-nsul si merge din putere n putere, dintr-o desvrsire n alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt: - Neptimirea rational a sufletului sau fptuirea moral, (smbt); - Slobozenia (eliberarea) duhovniceasc a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leag de Dumnezeu prin contemplatia natural n duh, (smbete) si - Odihna duhovniceasc a sufletului rational, (smbetele smbetelor), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale n duh, de la cugetrile cele mai nalte din zidiri si o leag cu totul de Dumnezeu n extazul iubirii. Amin.

NSEMNTATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII Biserica lui Dumnezeu este mpodobit, nc din vremea Sfintilor Apostoli, cu cele sapte laude. Stiti voi care-s acelea? Stiu c le stiti, c unii dintre voi le ziceti pe de

rost, dar altii nu le stiu. De ce sapte laude si nu mai multe sau mai putine? Ati auzit n psalmul 118 pe Proorocul si mpratul David, zicnd asa: De sapte ori n zi Te-am ludat, Doamne, pentru judectile drepttii Tale. mprat fiind, cte treburi nu avea el? Si avea vreme de sapte ori s laude pe Dumnezeu, c-l auzi: Seara, dimineata si la amiaz, spune-voi si voi vesti minunile Tale. Dar n Legea Darului s-au asezat aceste sapte laude pentru cele sapte mari evenimente din viata Mntuitorului nostru Iisus Hristos, si fericit este crestinul acela care le zice. Si dac nu le poate zice, mcar s-i par ru c nu le zice, c s-ar putea s fie la un serviciu unde nu poate zice. Si dac-i pare ru, cu smerenia se ridic exact unde trebuia s se ridice cu fapta. C auzi ce zice Sfntul Isaac Sirul: "Ajunge ntristarea mintii mai mult dect toat osteneala duhului, care este rugciunea", dac-i pare omului ru. Ati vzut pe Mntuitorul ce spune n Sfnta Evanghelie: A venit vamesul n biseric s se roage. A venit si fariseul. Fariseul a nceput s se laude: Multumescu-ti Tie, Doamne, c nu-s ca ceilalti oameni; postesc de dou ori pe sptmn, dau zeciuial din cte cstig si nu sunt ca acest vames, si-l arta pe acela la usa bisericii. Vamesul era perceptor, sracul. El stia c ia impozit mai mult dect trebuie, c-i supr pe oameni, si auzind c-l mai si ponegreste fariseul n fata poporului, si-a ndreptat inima ctre Dumnezeu si att a zis, btndu-si pieptul: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pctosului!" Ai auzit? Dou-trei cuvinte ale vamesului au biruit toat rugciunea fariseului. Ce zice Evanghelia? Amin, zic vou, mai ndreptat s-a ntors vamesul la casa sa si mai nainte a fost el dect fariseul. Acela a zis multe cuvinte si era fariseu si fcea fapte bune. Dar stii de ce a pierdut? A njugat dreptatea cu mndria, iar vamesul a njugat pcatul cu smerenia. Si totdeauna, mcar c pcatul este pcat, dac-i njugat cu smerenia, este mai naintea celui ce face fapte bune si se mndreste. Sfntul Efrem spune asta: "F-ti tie dou care, omule. njug pcatul cu smerenia si dreptatea cu mndria si vezi c vei rmne n urm cu toate faptele bune", ca fariseul, c mai ndreptat si mai nainte s-a dus vamesul. El a njugat pcatul cu smerenia. Ce-a gndit? "Mi, sunt pctos strasnic! Am fcut nedreptti, am luat vam mai mult dect trebuie, am suprat oamenii, dar m rog Mntui-torului s m miluiasc". Si mai nainte s-a dus ntru mprtia cerului, pentru c a njugat pcatul cu smerenia. Asa-i de mare smerenia. Deci v spun, care puteti s faceti cele sapte laude este bine. Biserica este obligat s le fac totdeauna, oriunde.

Asa si voi, care cititi cele sapte laude, bine faceti, dac puteti, iar cnd nu veti putea, s v retrageti n smerenie, c smerenia le completeaz pe toate. Si iat s v spun ce nseamn cele sapte laude ale Bisericii: Trei din cele sapte laude trebuie s se fac la miezul noptii, cum le facem noi aici. Noi intrm la ora 11 noaptea si iesim la dou. Dar ce simbol au acestea? La miezul noptii noi facem asa: Miezo-noptica, adic rugciunea de miezul noptii - de toate zilele, de smbt sau de Duminic -, Utrenia si Ceasul nti. a. Miezonoptica este prima laud din cele sapte. Aceast laud este ntemeiat si pe porunca Mntuitorului, Care zice: Privegheati dar, c nu stiti cnd va veni stpnul casei - seara, la miezul noptii, la cntatul cocosilor sau dimineata (Marcu 13, 35), si simbolizeaz momentul rugciunii si al prinderii Mntuitorului n grdina Ghetsimani, care a avut loc la miezul noptii. Biserica natiunilor de la Ierusalim, unde intr crestini din toate natiile, este pe locul unde S-a rugat Mntuitorul. Stnca unde s-a rugat El este tiat si nconjurat cu grilaj. Ea se afl chiar unde Si-a plecat El genunchii si S-a rugat cu sudori de snge, nainte de Preasfintele Patimi. Iar mai ncolo sunt pictati cei trei apostoli, Iacov, Ioan si cu Petru, dormind, c le zicea Hristos: Dormiti? Un ceas n-ati putut s privegheati? C esti dator acolo, cnd te duci, s te rogi un ceas. Deci Miezonoptica simbolizeaz si ne aduce aminte nou de rugciunea Mntuitorului din grdi-na Ghetsimani, cnd s-a rugat si s-au fcut sudorile lui ca picturile de snge, care picau pe pmnt, c era si om si vedea si ce are s sufere. El, ca Dumnezeu, stia cte rni are s ia, cte scuipri, cte biciuiri, cte cuie n mini si picioare si c va fi mpuns cu sulita n coast. Le vedea toate, c era Dumnezeu. Si firea omeneasc cu care era mbrcat se ntrista, c auzi ce zice Evanghelia: ntristat este sufletul Meu pn la moarte. Rmneti aici si privegheati. Cine se ntrista? Omenirea, cci dumnezeirea biruieste moartea si nvie din morti. Dar ca om se ntrista, c stia cte are de suferit, cte tieturi si mpunsturi si cununa de spini; stia c va fi btut cu biciul, si va suferi crucea, batjocura si scuiprile, legarea la stlp si temnita. Le stia toate. Se uita si le vedea, c era Dumnezeu. Deci prima laud din cele sapte laude ale Bisericii este Miezonoptica, care se face la miezul noptii, pentru c Mntuitorul atunci S-a rugat nainte de Preasfintele si nfricostoarelor Sale Patimi.

b. A doua laud care se face tot la miezul noptii este Utrenia si Ceasul nti. Utrenia este timpul cnd l-au prins pe Mntuitorul n grdina Ghetsimani, Iuda cu cei o mie de ostasi cu sulitele. L-a prins pe Mntuitorul, zicnd: Bucur-Te, nvttorule, si L-a srutat. Atunci au pus mna pe El. Pe Care l voi sruta, Acela este; puneti mna pe El si-L prindeti. Deci Utrenia este a doua laud si al doilea eveniment din viata Mntuitorului, cnd a fost prins n grdina Ghetsimani si cnd toti Apostolii L-au prsit si au fugit, iar El a rmas singur n minile celor fr de lege. Si Ceasul nti este momentul cnd L-au dus pe Hristos la Ana si la Caiafa, dup ce Lau prins, tot atunci dup miezul noptii, ctre ziu, cnd L-au dus la divan. Stiti istoria dup Evanghelie. Deci Ceasul nti se citeste dup miezul noptii, cum se obisnuieste la noi, cam dup ora unu, la sfrsitul Utreniei. Deci aceste dou laude ale Bisericii lui Hristos se citesc la miezul noptii, artnd timpul cnd s-au ntmplat aceste trei mari evenimente din viata Mntuitorului: Rugciunea din grdina Ghetsimani, prinderea de ctre Iuda si ducerea Domnului la Ana si la Caiafa. c. Lauda a treia a Bisericii lui Hristos este Ceasul al treilea. El simbolizeaz att momentul condamnrii la moarte a Domnului, ct si pogorrea Sfntului Duh n chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli. Mntuitorul Le-a spus Apostolilor: De trebuint este s M duc Eu; c dac Eu nu M duc, nu va veni Mngietorul la voi, pe care Eu l voi trimite de la Tatl. Deci stati n Ierusalim pn v veti mbrca cu putere de Sus. Atunci au iesit Apostolii si au nceput a vorbi n toate limbile de sub cer, si i nvinuiau evreii si localnicii din Ierusalim c, din cauza mustului dulce, s-au mbtat. Iar Petru s-a ridicat si a zis: Brbati frati, nu este din cauza mustului dulce c ne auziti vorbind mririle lui Dumnezeu n toate limbile, din cti sunt aici. Ci acum s-a mplinit profetia Prooro-cului Ioil, care zice: "n zilele de apoi, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri vor prooroci si n limbi noui vor vorbi " si celelalte. Deci iat Cincizecimea! Nu cum cred penticostalii de azi, c vorbesc n limbi. stia care vorbesc n limbi acum, vorbesc n limbile dracilor, nu n limbile Duhului Sfnt. Au pretentia c au "glosolalia", adic vorbirea n limbi, n secolul XX. Limbile au fost semn pentru necredinciosi, nu pentru credinciosi. d. Ceasul al saselea este a patra laud a Bisericii lui Hristos si corespunde cu momentul rstignirii Mntuitorului pe crucea de pe Golgota, ntre cei doi tlhari. e. Ceasul al noulea este a cincea laud a Bisericii si nchipuieste momentul nfricosat

n care Mntuitorul si d duhul pe cruce, cnd a zis: Svrsitu-s-a! Doamne, n minile Tale mi dau duhul Meu. Am venit s-l nnoiesc pe Adam - Hristos, noul Adam. C pentru un pcat a intrat moartea n lume prin Adam, si pentru pcat s-a biruit pcatul prin Iisus Hristos. Iat, Doamne, Tu ai lsat zidirea Ta, c a clcat porunca n Rai. Deci pentru dnsii Eu iau fata ntregii lumi, care este n trupul Meu. Pe a Mea fat o fac a ntregii lumi gresite, a ntregului neam omenesc si mijlocesc ctre Tine: Eli, Eli, lama sabahtani! Adic: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lsat? Sau: "nu lsa, Doamne, omenirea! Nu lsa zidirea Ta cu care sunt mbrcat Eu acum, si care o sfintesc pe cruce si o jertfesc si M aduc jertf pentru toate vremurile, pentru tot neamul omenesc, ca s rscumpr firea omeneasc!" Deci noi eram cei lsati, iar Hristos, fiind mijlocitor prin cruce ctre Tatl, pe a noastr fat, a ntregului neam omenesc, o face atunci a Sa si strig ctre Tatl: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai lsat? Noi eram cei lsati! Nu Hristos a fost lsat de Tatl. Si Hristos, fiind mijlocitor, aici mijloceste pentru toat lumea. Iar cine ntelege c Hristos a fost desprtit de Tatl, aceasta este hul, c desparte dumnezeirea. S nu credeti lucrurile acestea. Deci Ceasul al noulea este lauda a cincea. f. Vecernia este a sasea laud din zi si simbolizeaz mai nti momentul pogorrii Mntui-torului de pe cruce si punerea Lui n mormnt nou, de ctre Iosif si Nicodim. Mai este si momentul sfnt al Cinei Celei de Tain. g. Iar Pavecernita este a saptea laud a zilei si simbolizeaz tnguirea Maicii Domnului, cnd a plns dup ce L-a pus pe Mntuitorul n mormnt. Dumnezeiasca Liturghie nu face parte din cele sapte laude. Ea este ntreaga jertf a Mntuitorului pentru mntuirea lumii. Dintre toate slujbele pe care le face Biserica noastr universal, cea mai puternic este Sfnta Liturghie, fiind coroana tuturor slujbelor. Ea ncepe cu cuvintele Proorocului Isaia la Sfnta Proscomidie: Ca o oaie spre junghiere S-a adus - cnd scoatem dumnezeiescul Agnet - si ca un miel fr de glas, si se termin cu nltarea Domnului la cer. n Sfnta Liturghie este cuprins toat taina iconomiei n trup a lui Iisus Hristos, de cnd a venit pe pmnt si pn S-a nltat la cer. Ea le cuprinde pe toate cele sapte laude. Hristos se aduce pe Sine jertf, avnd o dat intrare n Sfnta Sfintelor, fcnd vesnic o rscumprare naintea Tatlui. Sfnta Liturghie are dou caractere: caracter de jertf si caracter de cin, cci la Cina Cea de Tain s-a sfintit. Prin Sfnta Liturghie avem mprtsire gnditoare cu nsusi Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu. Avem mprtsire cu Dumnezeu si prin urechi, pe calea auzului, si prin rugciunea gnditoare si prin faptele bune. Sunt cinci feluri de

mprtsiri . Sfnta Liturghie se termin cu aceste cuvinte: nalt-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot p-mntul slava Ta. Deci am spus asa n trecere despre cele sapte laude. Ele sunt asezate de Sfintii Apostoli si de Sfintii Printi pn n ziua de azi n Biseric, artnd cele sapte mari evenimente din viata si activitatea Domnului nostru Iisus Hristos.

CELE TREI TREPTE ALE MNIEI Mnia ne biruieste pe toti! Vai de capul nostru! Dar s vorbim, dup Sfntul Ioan Scrarul, care sunt treptele mniei. Mnia se mparte n trei feluri; este mnia numit pe greceste holos, care nseamn "repede", cnd omul se mnie repede si tot repede i trece. Asta nu-i mnie periculoas. Este ceea ce spune Duhul Sfnt n Psaltire: Mniati-v si nu gresiti. Aceasta-i mnia cea fireasc. A gresit o dat, a cerut iertare, se mpac. Inima omului este mprtit n trei prti: partea mnioas, partea rational si partea poftitoare. Aceast mnie este dumnezeiasc, cci din fire este sdit n sufletul omului, s se mnie asupra pcatului. Sfntul Ioan Gur de Aur zice: "Mnia ta s nu fie asupra fratelui, ci asupra sarpelui prin care ai czut". Cnd vezi pe un om c te ocrste sau ti face ru, nu te supra pe el, c nu-i vinovat el. Nu s-ar fi pus legea iubirii de vrjmasi dac era asa. Urste boala lui, nu pe om, c nu-i vinovat omul, diavolul l ndeamn. Urste boala, c boala-i de la draci, ca s-l fac s te urasc, s te ocrasc, s te pgubeasc, s te bat. El nu-i vinovat, c omul este fcut dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, dar cel ndem-nat de diavol asa face. Mnia cea dreapt nu urste, ci mplineste porunca Domnului, care zice: Iubiti pe vrjmasi vostri. Binecuvntati pe cei ce v blestem. Aceast mnie, holos, este primul grad al mniei. A doua treapt a mniei este mnia numit catos sau pizm, pe romneste. Acesta-i un sarpe ru. Acesta cnd a muscat inima noastr, nu numai c ne mniem, dar tinem mnie cte o sptmn, dou, pe cel care ne-a fcut ru. Aceasta-i grea.

Cnd omul tine mnie si gndeste: "Las c-i rstorn eu planul la acela; las c am si zic eu; las c am s i-o fac eu", si cnd vei vedea acestea n mintea ta, s stii c ai trecut n treapta a doua a mniei. Te-a muscat mai mare balaur de inim. Si s te duci s ceri iertare, s te mpaci cu fratele, zicnd: "Iart-m, sotule; iart-m, sotie!", c dac nu trece aceast mnie, nu putem zice "Tatl nostru". Atunci ar trebui s ne rugm asa: "si nu ne iart nou, Doamne, greselile noastre, precum nici noi nu iertm". Asa ar trebui s ne rugm, c dac nu iertm, altfel nu putem zice "Tatl nostru". n nici un fel de mnie nu putem zice "Tatl nostru". Conditia-i pus de ntelepciunea lui Dumnezeu Cuvntul. Apostolul spune: Soarele s nu apun ntru mnia voastr, iar cel ce a trecut n al doilea grad de mnie, nu numai soarele l apuc cu mnia, l apuc si dou, trei zile, si o sptmn si o lun. Apoi este mnia cea mai grea dect toate, zacos, care pe romneste se cheam zavistie. Asta-i mai rea dect dracul. Este un drac mai ru dect toti dracii, zavistia. S ne fereasc Dumnezeu de asemenea mnie! Dar de ce se cheam zacos? Fiindc zace mult n inima omului. Omul cnd a ajuns n treapta a treia a mniei, nu tine mnie numai dou-trei zile sau o sptmn, ci ani de zile. S-au vzut oameni bolnavi de aceast boal, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte". S fereasc Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia, si de acesta arat dumnezeiescul Ioan Gur de Aur c-i mai ru dect satana, n Cuvnt la Saul si la David. Saul era mpratul lui Israel si era bolnav de epilepsie, de duh necurat, c adeseori cdea la pmnt si fcea spume la gur, c l prsise Dumnezeu de cnd l-a ucis pe mpratul Ahab. David venea si-i cnta din harp psalmi si gonea duhul cel ru de la Saul si l fcea sntos si se linistea. Dar Saul i multumea lui David c a scos dracul din el? Nu. Dracul, auzind puterea psalmilor, l prsea pe Saul si fugea. Iar Saul se linistea, dar zavistia din el nu. Cci fecioarele Ierusalimului, dup ce au auzit c David, un copil, a btut pe filisteanul Goliat si i-a tiat capul si a ridicat ocara dintre fiii lui Israel, ele bteau din tambure si strigau asa: Btut-a Saul cu miile si David cu zecile de mii. Adic l ludau mai tare pe David dect pe Saul. Si de atunci Saul a prins ur, tot din iubirea de slav, a prins mare zavistie, zicnd c de-acum David are s fie mprat. Si atta zavistie avea, cu toate c David l tmduia si izgonea dracul de la dnsul,

nct cnd se scula de jos ntreba: "Unde-i David, s-l omor?" Si a aruncat de trei ori cu sulita dup David. Pe cine voia s omoare? Pe doctorul lui, care-l fcea sntos. Ai vzut c dracul se ducea de la Saul, din cauza psalmilor, dar zavistia din inima lui nu se ducea? Voia s-l omoare pe David, ca s nu ajung mprat. De aceea spun Sfintii Printi si mai ales Sfntul Vasile cel Mare: "Zavistia este mai rea dect dracul". Asta-i mnia zacos si cnd se tulbur omul de zavistie, fierea vars venin n jurul inimii, c partea cuvnttoare a sufletului este n inim. Atunci se ntunec ratiunea si creierul si partea sentimental a sufletului omului si degeaba i spui c aici este alb, c el vede negru. Nu mai vede bine, fiindc i s-a ntunecat mintea si inima de zavistie. Zacos, adic zace mult n sufletul omului. Za-vistia este mai rea dect toate. Numai diavolul este zavistnic si are zavistie de la nceputul lumii asupra oamenilor si asupra lui Dumnezeu, dar a omului, spune Sfntul Ioan Gur de Aur, este mai rea dect dracii. S ne fereasc Dumnezeu, c zavistia este un drac care persist n inima omului si dac omul nu se mrturiseste si nu se roag lui Dumnezeu s-l izgoneasc, sunt multi care nici pe patul mortii nu vor s ierte pe cel ce le-a gresit. Aceasta este treapta a treia a mniei, care este cea mai periculoas; si acesta este dracul zavistiei, care-i mai ru dect toti diavolii. Deci nu-i de ajuns s zici numai cu buzele: Dumnezeu s te ierte, dar inima ta s fie plin de zavistie si de mnie; aceasta nu-i iertare. Dumnezeu caut la inim. n zadar ne rugm, cnd inima noastr e plin de rutate, de zavistie, de rpire si de toat rvna cea rea. Deci s ne silim cu inima noastr, s o convingem c trebuie s iubim pe fratele nostru si s cerem ajutorul lui Dumnezeu s facem acest lucru si atunci s avem ndrzneal n rugciunile noastre ctre Dumnezeu. Dac nu, are s se ntmple ce spune Sfntul Isaac Sirul: "Smnt pe piatr este rugciunea celui ce are mnie asupra fratelui su". S ne pzeasc Dumnezeu de tot felul de mnie, dar mai ales de mnia zacos. Amin.

DESPRE CRESTEREA COPIILOR N FRIC DE DUMNEZEU A venit deunzi o doamn si un domn cu o fetit si s-au asezat la mas si fcea si copilita o cruce mare; cum a nvtat-o tatl ei si mam-sa. Cei mai buni profesori de

religie pentru copii, tot printii au rmas. Dac nu-i nvtati voi prin exemplu, se trezesc niste slbatici, niste fiare. Nu mai stiu ce-i mam, ce-i tat, ce-i rusine, ce-i pcat, ce-i moarte, ce-i judecat, ce este rai, ce este iad, ce este munc vesnic, ce este viat vesnic Nimic. S-a trezit cu totul nebun, cu totul stricat la minte. Dac nu nvat credinta n cas de la printi, nu au nici o educatie. Ei fac toate ruttile, fr mustrare de constiint. Si atunci plng mamele. Cte mame vin si plng aici! Cea mai mare datorie pe care o aveti voi cei cstoriti, asta este: s aveti mare grij cum v cresteti copiii. Dac n familie, ct ai copilul acas n cei sapte ani, nu te-ai grijit s-l nveti rugciuni, s fac cruce, s stie Tatl nostru, Crezul, s-l duci la biseric, s stie ce nseamn post, s stie ce nseamn pcat, s se fereasc de pcat, atunci cresc niste bestii, niste fiare. Vai si amar de lumea asta! Iaca, vin la mine attea cazuri, n care copiii au btut printii, si altii chiar i-au omort. Sunt cuvintele Mntuitorului, care a zis asa: n vremea de apoi se vor rscula copiii asupra printilor si-i vor omor. S fereasc Dumnezeu! Dac nu veti avea grij de copii, veti bea paharul amrciunii si al scrbelor n veacul de acum si n munca cea vesnic n veacul viitor. S nu credeti dumneavoastr c-i glum. Copilul, dac nu stie ce-i pcatul, ce-i rusinea, ce-i ascultarea de printi, devine o fiar. * Vine o femeie deunzi cu o mn legat de gt, cade aici si ncepe s plng. "Ce-i, mam?" "M-a btut feciorul! Vin de la spital. Mi-a rupt un picior si mna dreapt". "De unde esti?" "Din comuna Vntori". "Dar de ce te-a btut?" "El ct cstig ntr-o lun, ntr-o noapte bea tot. C-i milostiv cnd bea: "Haide, mi! N-ai bani? ti dau eu". l face dracul milostiv ca s-i bage si pe altii n ispit. Cnd vine acas, femeia i spune: "Mi Ioane, copiii n-au fin, n-au crti la scoal ". El nimic. Btaie, cruci si dumnezei. Cnd am vzut c o bate, am srit s-o scot pe nor-mea. A lsat-o pe normea si m-a btut de m-a bgat n spital. Am venit s pun slujbe pentru el". Ai auzit fecior? Ca o fiar. S-o bat pe mama lui! "Si, zice, au srit vecinii, si pe el a vrut s-l bage politia la puscrie pentru btaia asta. Doamne fereste! S nu i se ntmple una ca asta!" "Mam, tot o s-l ajung mnia lui Dumnezeu". "Nu, nu, nu, s nu pteasc ceva ru! Pune numai s-l ierte Dumnezeu!"

Ai auzit mam? El a btut-o de a bgat-o n spital si ea se roag s nu pteasc ceva ru. Mi-am fcut cruce. Ce nseamn adevrata mam! Dar mnia lui Dumnezeu nu l-a rbdat! Cine a lovit pe mama sau pe tata, nu mai putrezeste, dac nu l-a dezlegat duhovnicul si n-a fcut canonul.

NEASCULTAREA DE PRINTI S v spun un caz ce s-a ntmplat acum de curnd. Au venit doi soti, o doamn si un domn, si s-au asezat lng mine. Erau cu prestant, mbrcati bine. "Domnul printe, au zis ei, am vrea s vorbim ceva". I-am luat n cas, c ei aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de fat cu toat lumea. Cnd i-am ntrebat de unde sunt, mi-au spus: "De la Reghin, domnul printe", si au nceput a plnge amndoi. Pi cnd vezi tu c plng doi oameni asa de mari - erau directori de ntreprindere amndoi -, nu plng de flori de mr. Ce-i n inima lor, numai Dumnezeu stie! - Ce-ati ptit, fratilor? - Domnul printe, am avut un singur fecior. L-am nvtat scoal, a terminat facultatea si a iesit inginer la retele electrice. I-am cumprat si masin. ntr-o sear cnd ne-am ntors acas de la niste rudenii, am gsit toate usile deschise, banii luati din cas si masina furat. Dup ce-am anuntat politia, la trei sptmni, am aflat c fiul nostru a luat banii din cas si masina si a plecat la Sighisoara, unde s-a nsurat fr voia noastr. Cnd au auzit printii, au crezut c el a luat o fat la nivelul lui. Dac el era inginer, putea lua o profesoar, o doctorit, o farmacist, o inginer. Printii au luat niste cadouri si s-au dus la fiul lor la Sighisoara ca s-l mbuneze. Dar el se nsurase cu o vrjitoare. Dac n-a crezut n nimic, dracii si-au btut joc de el. Cnd a vzut-o pe mama lui, s-a nnegrit la fat si a zis: "Ce cauti aici, scorpie?" Dar tat-su de colo: "Mi biete, dragul tatii, dar mama ta este scorpie?" "Taci, nebunule, c-ti crp capul!" Ia gnditi-v ce-a fost acolo! Cu ct dragoste au venit printii si cu ct jertf, si cum au trecut ei cu vederea toate relele pe care le-a fcut, iar el tot neasculttor a rmas!

Atunci am zis printilor: - Cum ati crescut copilul acesta? Cum l-ati crescut de cnd era mic si a nceput s zic tat? L-ati nvtat c Unul este Tatl din ceruri si s zic Tatl nostru? - Nu, printe! - Cnd era la scoala elementar, l-ati nvtat Tatl nostru? - N-a vrut! - L-ati nvtat Crezul? - Nu. - L-ati dus la biseric? - N-a vrut. - Cnd era la liceu, i-ati dat vreo carte sfnt n mn, Biblia sau Noul Testament? - N-a vrut. Se ducea si btea mingea sau pierdea vremea cu alte desertciuni. - L-ati btut vreodat? - Niciodat. - Dar se ruga vreodat? - Nu, printe! - Si cum ai putut dumneata s stai cu copilul n cas fr s-l pui la rugciune? Nici voi n-ati avut credint. Vedeti acum? Dumneavoastr beti acum paharul mniei lui Dumnezeu pe care-l meritati. - Printe, nici noi n-am prea stiut! Atunci le-am spus: - Iat ce-ati crutat! Ati crutat un om demonizat. Zice Scriptura: Calul nenvtat, se face nslnic, iar copilul lsat de capul lui, mare scrb si rusine va aduce printilor si. Si cela ce crut varga urste pe fiul su. Nu-l iubeste! l urste.

L-ati crutat, iar acum dumneata, care l-ai purtat n pntece si l-ai crescut, esti scorpie, iar tatl lui este nebun. Auzi ce lume creste azi? Si aceasta este vina printilor, c n-au pus mna pe varg cnd a trebuit si nu i-au spus: "Hai la rugciune! Hai la biseric! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post, nu mnca de frupt! Astzi este srbtoare, nu lucra!" S stiti voi c cea mai nalt scoal de rugciune si de credint n Hristos nu-i n scoala primar, nici la liceu, nici la facultate, i n snul familiei. Cei mai mari profesori de religie ati rmas tot voi, tata si mama. Copilul crescut fr fric de Dumnezeu, nu mai stie ce-i mam, ce-i tat, ce-i pcat, ce-i moarte, ce-i judecat. S-a trezit ca o fiar. Si atunci cine o s rspund n ziua judectii, mai tare ca tata si mama? L-au avut n bratele lor si l-au crescut slbatic si sa fcut ca si o fiar. Au venit apoi s-l pun la slujbe. Dar n-am putut s-l pun pentru c tria n preacurvie cu vrjitoarea aceea. I-am pus la slujbe numai pe printii lui. Dup vreo dou luni m trezesc cu o telegram: "Domnul printe, biatul nostru a fost electrocutat si a paralizat si i s-a legat si limba. Nu poate vorbi si este pe moarte la spital. Nu se stie cte zile mai are". Ati vzut mnia lui Dumnezeu cea dreapt? L-a ajuns blestemul si suspinul printilor pe acest tnr ru si necredincios, cci zice la Psaltire: Dreptatea lui Dumnezeu rmne n veacul veacului. V-am spus aceast istorioar c sunteti printi de copii. Cea mai imperioas datorie si cea mai mare, pe care o aveti voi stia cstoriti, este s cresteti copiii n frica si certarea Domnului. Ati auzit ce s-a ntmplat n Vechiul Testament cu preotul Eli , pentru feciorii lui, c s-au dus n iad mpreun cu el.

PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA MPOTRIVA PARINTILOR Vine o femeie de la Falticeni, din comuna Petia, si-mi spune: "La noi o fata a murit nemaritata, moarta de mai mult timp; au dezgropat-o de trei ori din zece n zece ani. Au gasit-o putreda, dar amndoua minile, de aici din umar, nu sunt putrede, negre ca

pacura si miroase groaznic; iar unghiile au crescut ca secera. Ce sa aiba?" Zic: "Aceea ori a lovit-o pe mama-sa sau pe tatal ei". "Dar de unde sa stim? Tata-su mort, mama sa moarta, n-are neamuri". "Mai cautati, poate dati de vreo ruda de-a ei!" A gasit o matusa undeva departe, Marta, sora cu mama ei, vaduva, la Liteni, de 94 de ani. - Matusa Marta - aceea n-auzea -, dar de unde esti? - De la Petia - un sat mare, unde este nepotul Parintelui Argatu paroh. - Dar n-ai avut o sora Maria? - Am avut o nepoata, Mariuta! - Dar Mariuta nu cumva a lovit pe tata? - Nu pe tata, pe mama a batut-o! Mama ei era bolnava de pelagra; se strica la minte. Cu boala asta de pelagra, nu-i omul nebun totdeauna. Este periodic asa, cteva ore, pe urma iar si revine. Mariuta lua funia de la vaca si unde o gasea, o lega si, batnd-o, o aducea pna acasa. Mama-sa, cnd se trezea, vedea ca-i vnata si o blestema pe Mariuta: "Mariuta, dragul mamei, sa nu mai putrezeasca minile tale! Tare rau m-ai batut! Dragul mamei, de ce ma bati, ca nici eu nu sunt bucuroasa de boala asta? Nici eu nu stiu ce fac. M-a pedepsit Dumnezeu, mi-a dat boala asta si tu ma bati? Parca eu stiu ce fac? Eu nu-mi dau seama". Dar Mariuta, n loc sa-si ceara iertare cu lacrimi si cu durere, rdea. Si a murit mama si dupa un an a murit si Mariuta, tnara. Dar ea nu s-a dus la un duhovnic s-o dezlege, nici de la mama-sa n-a cerut iertare. Si acum Mariuta sta de treizeci de ani n groapa si minile stau neputrede si sufletul ei arde n focul cel vesnic, n cuptoarele iadului, cum zice Mntuitorul - unde focul lor nu se stinge. Ai auzit ce nseamna blestemul de mama? Ea daca se ducea sa ceara iertare la mama, se ducea la un duhovnic si se spovedea, atunci o dezlega duhovnicul cnd era vie, dar acum cine s-o dezlege? Mama n-a iertat-o, duhovnicul n-a dezlegat-o si ea a murit asa blestemata. Si acum sta sufletul ei n iad n vecii vecilor si trupul a ramas ca marturie si pentru altii.

Si m-a ntrebat pe mine ce sa faca, caci a murit nedezlegata. "Duceti-va la un arhiereu sa-i faca dezlegare la crucea ei, pentru ca un duhovnic nu o poate dezlega, din cauza ca acesta-i un pacat foarte mare". Ea sta n iad pna putrezesc minile ei. Daca a lovit pe tata sau pe mama cu piciorul, piciorul nu putrezeste, daca a lovit cu mna, mna nu putrezeste. Eu am scris despre cele opt pricini pentru care nu putrezesc mortii. Am aratat care-i blestemat de dumnezeiestile pravile, care-i blestemat de arhierei, care-i blestemat de parinti, care nu putrezesc din cauza pamntului, care nu putrezesc din cauza firii; toate sunt puse. Iar cei care au lovit pe tatal sau pe mama lor, cu care madular au lovit, acela nu putrezeste. Voi n-ati auzit la nunta cum cnta Biserica? Binecuvntarea parintilor ntareste casa fiilor, iar blestemul maicii zdruncina si temeliile (Isus Sirah 3, 9). Fereasca Dumnezeu! Nimeni n-are drept mai mare asupra copilului pe fata pamntului dect mama! Nici macar tata. Biata mama crestina! Ea este cea care a purtat copilasul n pntece noua luni; mama la nascut cu atta durere. Numai Dumnezeu stie si ea! Nu stiti? Ca sunteti mame. L-a purtat n brate doi ani si i-a supt pieptul. Si l-a curatit, si l-a spalat, si l-a mbracat. Aduceti-va aminte cnd barbatul venea de la lucru mort de oboseala si se culca, si cnd plngea copilul, zicea sotul: "Scoala, femeie, plnge fata, plnge copilul!" Tot mama. Cte nopti n-a dormit! "Scoala, mama!" Daca scutecele-s murdare, schimba-l, nfasa-l, da-i tta din nou, pune-l n leagan, leagana-l ncet sa adoarma, pazeste-l de foc, de apa; si cnd a auzit ca tipa copilul, i-a sarit inima din loc: "Vai de mine, copilul n-a patit ceva?" Stiti cu cta greutate i-ati crescut! Cta dragoste are mama de copilas! Fiinta cea mai sfnta n familie pentru copii este mama. Ce sa va spun eu? Ca doar stiti. De aceea ati auzit la nunta cum cnta Biserica? Binecuvntarea parintilor, ntareste casa fiilor, iar blestemul maicii zdruncina si temeliile. Mama, care-i cea mai de jertfa la cresterea copiilor, are cea mai mare trecere la Dumnezeu. Fiindca mama este aceea care sufera, saraca. Si cnd un copil crescut de mama cu atta jertfa, cu atta dragoste si cu atta mila, nu asculta de ea, este pacat strigator la cer. Sa fereasca Dumnezeu! Ct veti trai voi, sa iubiti pe mama, s-o ajutati la batrnete, la boala, la chin, ca mare binecuvntare primiti de la Dumnezeu. Ati vazut ca din cele zece porunci, numai una este cu fagaduinta; porunca a cincea:

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamnt. Cnd o vezi pe mama ta batrna si bolnava si zice "Dragul mamei, nu ma lasa!", cum poti s-o treci cu vederea, cnd stii ca ai fost n pntecele ei si cnd stii ct s-a jertfit ea pentru tine attia ani de zile si acum ti cere ajutorul tau? Poti sa treci peste cuvntul mamei? Si tata are mare drept, dar el e mai departe de copil. El este cu treburile dinafara. Cu alte griji. Dar mama, nu vezi? l tine n brate, i da tta, l nfasa, l pazeste. Pai ea este leaganul omenirii. Asa a facut-o Dumnezeu pe mama, ca sa se poata creste generatiile lumii ntregi. O inima de mama adevarata, nimeni n-o poate pretui, ct este de scumpa. De aceea, fiindca vorbim oleaca, va rog sa fiti foarte atenti cu tata si cu mama cnd au slabit. Ct traiesc parintii, trebuie ascultati. Totdeauna, dar mai cu seama cnd vezi ca s-au mbolnavit, ca au mare nevoie de ajutorul vostru. Sa nu cumva sa-i treceti cu vederea! Fericiti si de trei ori fericiti copiii aceia, care asculta de tata si de mama, mai ales daca parintii lor sunt credinciosi. Au mare fericire si n veacul de acum si n cel viitor. Ca, daca nu asculta, fereasca Dumnezeu! Ia gnditi-va voi, cine iubeste mai mult pe copii ca parintii? Si n special mama. Mama daca ar avea cinci-sase copii, si unul ar fi rau, chiar de ar fi ocart-o sau ar fi njurat-o, daca l vede ca a cazut n foc sau n apa si striga: "Mama, nu ma lasa!", ea sare n foc dupa dnsul ca sa-l scoata. Uita toate. Asa-i mama pentru copii, dar tot asa trebuie sa fie si copiii pentru mama. De aceea, n casa, cnd esti amarta, ca mama, si ai zis un blestem - ca omul cnd este suparat, mai scapa cte un blestem -, nu-i o crima ca ai zis. Dar cnd te duci la spovedanie sa spui: "Parinte, cnd eram necajita, am blestemat copiii". Te-a dezlegat duhovnicul, dezlegata esti. Dar tu sa spui la spo-vedanie. Dar daca moare mama si a blestemat copiii, nici copiii nu putrezesc, si ea se duce n fundul iadului. Ca blestemul de mama este mai puternic dect al preotului, pentru ca ea are cea mai mare autoritate de la Dumnezeu asupra copilului. Nimeni nu se jertfeste mai mult pentru copil n lumea asta ca mama. Mai degraba sa iei varga sa-l bati de o suta de ori, dect sa-l blestemi. Auzi ce spune Solomon: Varga si nuiaua dau ntelepciune copilului, iar copilul lasat de capul lui, va aduce mare scrba si mare rusine parintilor sai. Ca sa va dati seama ct de mult iubeste o mama pe fiii sai, am sa va spun o ntmplare care s-a petrecut n China. n anul 1921, ntr-o toamna, a luat foc o padure din Muntii Himalaia; muntii cei mai mari din lume. Sigur, a concentrat China mii si zeci de mii

de oameni, ca sa izoleze focul. Dar ce s-a ntmplat? S-au dus oamenii si taiau padurea nainte de a ajunge focul. Voi nu stiti ct de nfricosat este focul cnd arde padurea! Mie mi s-a ntmplat odata de am vazut. Huieste ca tunetul, mai ales daca bate vntul. Ati auzit si n Psaltire: ca focul care arde padurea, ca vapaia care arde muntii. Este ceva nfricosator. Deci asa s-a ntmplat si acolo. Lumea a alergat cu topoare, cu joagare, cu ferastraie; fiecare cu ce avea, ca sa izoleze padurea ca sa nu arda. Dar s-a ntmplat ca, taind ei copacii cu zeci de kilometri nainte de-a ajunge focul, focul venea cu o rapiditate nemaipomenita, au vazut n vrful unui copac un cuib de pasare; o pasare de marimea porumbelului. Cnd au vazut ca are cuib n copac, nu au mai avut timp sa se suie si sa scape puii, caci focul se apropia. Si s-au uitat sa vada ce se ntmpla. Amndoua pasarile, si mama si tata, cnd au simtit fumul si au vazut primejdia ca ajunge la pui, zburau amndoi roata si tot tipau; tipau si faceau semn la pui. Dar puii erau mici, plapnzi, nu aveau aripi tari sa zboare. Cnd a ajuns focul la o suta de metri, pasarea tata a parasit puii; a fugit ca sa scape de foc, ca simtise fierbinteala focului ca vine din urma. Iar pasarea mama, cnd a vazut ca vine focul, tot tipa si zbura roata, roata; roata pe lnga cuib, roata, ca si cum ar fi zis: "Dragul mamei, vine moartea, fugiti!" Si cnd a vazut ca copacul n care-i cuibul a luat foc, nemaiavnd alta masura sa ajute puii ei, ce-a facut? Ultima ei miscare a fost jertfa aceasta: Cnd a vazut ca si cuibul a luat foc, ea s-a pus cu aripile pe pui. Si ntr-o clipeala a mistuit-o focul cu tot cu cuib, cu tot cu pui. Iata ce nseamna mama! A vrut mai bine sa se jertfeasca de o mie de ori si sa nu paraseasca puii ei, cnd erau n primejdie de moarte. Asa trebuie sa fie inima de mama si inima noastra fata de toti crestinii si mai ales fata de parintii care ne-au crescut.

CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR

Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor: I. Prima pricina este atunci cnd veti gasi mort n groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse ntre ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa. II. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamntului. Este pamnt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamntul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic. Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire: III. Cnd vei gasi mort n mormnt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut. IV. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu. V. Cnd vei gasi mort n groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a ntmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca l dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pna nu dau neamurile lui napoi att ct a luat el, nu putrezeste si tot n iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega. VI. Cnd vei gasi mort n mormnt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si i cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait n preacurvie de gradul I - tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest. Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii. VII. Cnd vei gasi mort n groapa caruia nu i-a putrezit mna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amart foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, cnd era n viata. VIII. Iar cnd vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfntul

Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni. Iata care sunt semnele la trupurile afurisite: - sunt nedezlegate; - sunt deformate si urte; - sunt greu mirositoare si prea puturoase; - sunt umflate ca toba; - provoaca spaima si cutremur privirii. Iar la sfintele moaste sunt aceste semne: - sunt nestricacioase; - sunt binemirositoare; - sunt uscate si usoare; - sunt vesele la vedere; - nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca; - izvorasc din ele felurite minuni.

UN CAZ DE NEPUTREZIRE Citeam n Pidalionul de Neamt, la subnsem-narea canonului 14 din Sardica, unde este scris despre un fapt care l-a vazut cu ochii atta lume si Episcopul de Husi, Iacov Stamati. La Episcopia de Husi, pe la 1785 traia un calugar cu numele Rafail. Acest calugar era olar de meserie si era cu viata sfnta. El toata ziua nu mnca, ci numai seara la apusul soarelui mnca ceva foarte putin. Dupa ce mnca, calugarul si lua o carte de citit si se ducea si se culca n cimitir ntre cruci. Cimitirul era lnga biserica. Totdeauna, si vara si iarna, avea un cojoc si se culca ntre cruci. Si calugarii i ziceau "Rafail cel nebun".

Ehei! Daca am fi si noi nebuni ca dnsul! El avea viata sfnta. Acest calugar nu vorbea cu nimeni, ci si cauta de meseria lui, si se minunau ceilalti de lucrul ce iesea din minile lui. Toti l ntrebau de ce doarme n cimitir, iar el raspundea: "Ca acolo mi-i locul; daca mine mor, nu plec acolo? - adica la morminte. Si vreau sa ma obisnuiesc si eu cu mormintele". ntr-o noapte, dormind monahul Rafail n cimitir lnga o cruce de piatra veche, aude cum bateau dracii pe unul n groapa. Si-l bateau de la 11 noaptea pna la ora unu, la miezul noptii. Un ceas nainte de miezul noptii, unul dupa. Dar l bateau de se auzea si se cutremura pamntul. Si el striga din mormnt: "Miluiti-ma, ajutati-ma! Nu ma lasati, ca ma bat dracii!" Si-l bateau dracii n mormnt doua ceasuri, de se cutremura pamntul acolo unde era el. Rafail a stat si a ascultat si ce s-a gndit el: "Ma duc la duhovnicul episcopiei sa-i spun, sa vina sa faca o dezlegare la mormntul lui". Duhovnicul Daniil avea 90 de ani, saracul. Se duce Rafail si-i zice rugaciunea la usa, ca asa se zice: - Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-ieste-ne pe noi. Blagosloveste preacuvioase parinte! Duhovnicul batrn si obosit de lume, raspunde: - Domnul si Maica Domnului. Care-i acolo? - Eu, Rafail, parinte. - Ce vrei? - Parinte Daniil, hai la cimitir si-l dezleaga pe unul, ca tare-l bat dracii! - Mai ndracitule, tu daca dormi n cimitir, cte nu ti-arata dracii? Unde sa ma duc eu, ca-s obosit? Si n-a vrut sa mearga. Si Rafail s-a dus, zicnd: - Iarta-ma, parinte! A mai stat vreo zi, doua, bietul Rafail si a zis: "Ma duc sa-i spun duhovnicului din nou!", ca auzea cum l bat diavolii si i era mila de acela care striga n mormnt. - Parinte Daniil, hai ca-l bat dracii pe unul n mormnt noaptea! Vai, tare mai striga

ajutor. Iar l-a ocart duhovnicul: - Ce ai venit, mai stricatule? De ce nu ma lasi sa dorm? Mai sta el doua-trei zile, iar se duce: "Ma duc sa-i mai spun o data". Si se duce Rafail a treia oara la duhovnicul lui, Daniil: - Parinte Daniil, aveti mare putere de la Dumnezeu ca duhovnic, sa legati si sa dezlegati pacatele! Veniti sa dezlegati pe un om, ca tare-l bat dracii n groapa. Parinte, sa stiti ca daca nu vreti sa veniti, veti da seama de sufletul acesta n ziua cea mare a Judecatii de apoi! Sa nu spuneti ca nu v-am spus! Cnd a auzit duhovnicul, atunci s-a gndit: "Mai, a treia oara a venit, si n-a venit degeaba". - Stai, Parinte Rafail, ca merg! Si-a tras ciubotele, si-a luat molitfelnicul, un epitrafir, o cruce si crja si a plecat, ca cimitirul era n ograda episcopiei, lnga biserica, cum se faceau nainte vreme. Cnd s-a dus la crucea aceea de piatra, nca de departe auzea cum se cutremura pamntul: - Parinte Rafail, dar de cnd l bat dracii? - Sa fie mai mult de patruzeci de zile. Si eu am fost de trei ori la sfintia voastra, iar acum a treia oara m-am gndit sa nu mai vin. Eu l-am ntrebat ce are, iar el mi-a raspuns: "Vai de crestinul acela care moare fara sa-si marturiseasca toate pacatele!". Si auzea batrnul cum l bateau dracii pe acela n groapa si cum striga: "Miluiti-ma! Ajutor! Nu ma lasati, fratilor! Miluiti-ma!" Atunci duhovnicul a trimis repede dupa episcop. Episcopul se culcase: - Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi! Bine-cuvinteaza Preasfintite Stapne! - Domnul si Maica Domnului. Cine-i? - Rafail. Preasfintite, va cheama acum parintele duhovnic Daniil pna la cimitir, ca se petrece o minune mare acolo.

Episcopul s-a dus imediat. - Preasfintite, ia asculta ce-i n mormntul asta! - Rafail, dar de cnd l bate? - Au trecut patruzeci de zile. - Si cnd l bate? - l bate numai cnd este un ceas pna n miezul noptii si unul dupa miezul noptii. Doua ceasuri l bate si pe urma nu se mai aude. Atunci a ntrebat episcopul: - Ce-i de facut, parinte duhovnic? - Trebuie sa-l dezgropam, sa vedem ce-i cu dnsul, ca acesta a avut mare blestem. Pe cruce era scris: "Aici odihneste robul lui Dumnezeu, Ganciu - asa l-a chemat din botez -, fost administrator al Episcopiei Husilor", de origine bulgara, ca bulgarii sunt tot ortodocsi. Murise de mai multi ani. Si acum l bateau dracii, tot ca sa-l descopere Dumnezeu si sa fie dezlegat, saracul. A doua zi au chemat pe omul care raspunde de cimitir, sa dezgroape pe acel crestin. Cnd l-au dezgropat a doua zi, nici limba n gura nu era putreda. Cum l-au pus cnd a murit, asa l-au gasit. Unghiile crescusera ca secera; i crescuse barba si parul n mormnt pna jos; era negru la fata si umflat ca doba. Dar nici hainele de pe el nu erau putrede. Nimic. Sicriul era ntreg si el. L-au rezemat de biserica si i-au pus o basma alba pe ochi, ca se speria lumea ct era de urt. A venit lume multa, ca se auzise ca la episcopie au gasit pe unul pe care-l bateau dracii n fiecare noapte cte doua ore, si este de mai multi ani neputred. Episcopul a chemat sapte duhovnici mari, ntre care si cel al episcopiei, si a zis: "Hai sa-i facem o dezlegare!" Si au ngenuncheat fiecare si au citit dezlegare pentru Ganciu. I-au citit rugaciunile, lau dus n biserica si i-au facut toata rnduiala nmormntarii cu dezlegari. Apoi l-au ngropat la loc. Dupa ce l-au ngropat, l-au ntrebat pe Rafail daca se mai aude cum l bat dracii. Nu sa mai auzit nimic nici n ziua de azi.

Dupa un an, cnd l-au dezgropat, era deja praf. S-au risipit toate oasele, s-au facut tarna. S-a mirat toata lumea, ce minune a fost acolo. El a cerut ajutor sa fie dezlegat saracul. Cta vreme trupul lui nu era putred, sufletul era n muncile cele negraite ale iadului, dar cu dezlegarile attor duhovnici si ale episcopului, l-a iertat Dumnezeu.

DARURILE MAICII DOMNULUI Toate darurile Preasfintei Fecioare Maria au atras mult asupra ei mila si ndurarea lui Dumnezeu. Dar care i-a fost ei mai mult ca toate pricina de slava si de naltare duhovniceasca? Care credeti ca a fost cel mai mare dar al Maicii Domnului? Oare fecioria sau ntelepciunea sau sfintenia sau priceperea sau alte multe si nenumarate daruri pe care le avea? Da, fratii mei! ntr-adevar, Preasfnta Fecioara Maria a fost mpodobita de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicesti. nsa darul cel mai mare care i-a fost ei pricina de slava si de cinste negraita a fost darul smereniei. Fara de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos. Smerenia a fost pricina de slava si de cinste Preacuratei Fecioare Maria, mai mult dect toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, dupa marturia Sfntului Duh, Domnul a cautat spre smerenia roabei Sale si a ridicat-o la atta slava si cinste, spre a fi laudata n cer de toate ostile ceresti, si pe pamnt fericita de toate neamurile. Smerenia a fost cea dinti pricina de naltare si slava pentru toti sfintii lui Dumnezeu. Smerenia a naltat pe Avraam si l-a facut pe el prieten al lui Dumnezeu si tata al multor neamuri, caci se socotea pe sine a fi pamnt si cenusa. Smerenia l-a naltat pe Iosif si l-a facut pe el mai mare peste tara Egiptului. Smerenia l-a facut pe Moise cel gngav la limba, povatuitor si legiuitor peste tot poporul lui Israel. Caci se socotea pe sine nevrednic de aceasta slujba si ruga pe Dumnezeu sa trimita pe altul la scoaterea lui Israel din robia Egiptului. Smerenia l-a aratat pe David a fi dupa inima lui Dumnezeu, caci se socotea pe sine vierme si nu om. Cu smerenia a stralucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri, marele prooroc Isaia si mai mult dect toti, dumnezeiescul Ioan Botezatorul, care nu se socotea pe sine vrednic de a dezlega cureaua ncaltamintei lui Hristos si care,

pentru adncimea smereniei lui, s-a nvrednicit a fi martorul cel mai apropiat al Sfintei Treimi la Iordan si de a se numi de nsusi Hristos, cel mai mare om nascut din femeie. Iar daca acesti sfinti mari ai lui Dumnezeu au aratat smerenie mare, apoi cine poate sa nteleaga cta adncime de smerenie a fost n inima Preasfintei Fecioare Maria, care, auzind si ntelegnd de la Arhanghelul Gavriil ca va zamisli de la Duhul Sfnt si va naste pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a naltat cu inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simpla roaba, a zis: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvntul tau! Aici cu adevarat a luat plinire cuvntul Scripturii care zice: Cine se va smeri pe sine, va fi naltat. Iar Sfntul Efrem Sirul zice ca: "n inima adnca se va nalta Dumnezeu". Deci, dupa marturia acestui sfnt parinte, toate darurile cele mai nalte pe cele smerite se reazima. Apoi si la Preacurata Fecioara Maria, toate darurile cele nalte si duhovnicesti cu care a fost mpodobita de Dumnezeu s-au rezemat si au avut drept temelie vesnica, smerita ei cugetare. Iubitii mei frati, spre a deslusi mai luminat cele spuse despre smerenia Maicii Domnului, am sa va spun o istorioara. Se povesteste ca un vestit sculptor, a facut, pe lnga alte statui vrednice de lauda si de mirare, si un minunat spic de gru de care atrna un porumbel. Toti se mirau si se minunau de aceasta uimitoare sculptura, deoarece se parea ca n ea mestesugul nu urmeaza firii, ci o depaseste pe ea. Dar era o taina nedezlegata, cum un spic care este asa de gingas cu puterea, sa poata tina pe el greutatea unui porumbel. Dezlegarea tainei nsa arata si nchipuieste pe Preacurata Fecioara Maria. Preasfnta Fecioara era aici nchipuita printr-un fir de gru, iar porumbelul era chipul Duhului Sfnt. Spicul statea aplecat de greutatea porumbe-lului, aratnd, ca un simbol, smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multa dragoste si smerenie cnd Duhul Sfnt a venit peste ea si a facut-o salas lui Hristos Dumnezeu. Iubitii mei frati, dupa cum ati auzit, smerenia a fost pricina de slava, de cinste si de naltare la toti sfintii lui Dumnezeu si cu att mai mult la Preasfnta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria. Dar sa stiti si sa ntelegeti, ca mai presus de toate a fost smerenia cea nemasurata a Domnului, Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultator facndu-se pna la moarte, si moarte de cruce. Iar aceasta nemasurata smerenie a Domnului I-a adus Lui nemasurata slava si cinste si pentru aceea si Dumnezeu l-a preanaltat si I-a dat Lui nume, care este mai presus de

tot numele, ca ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamntesti si al celor de dedesubt. Dar va zice cineva: "Ce este smerenia?" La aceasta voi raspunde nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfntului Isaac Sirianul: "Smerenia este haina dumnezeirii, pentru ca cu aceasta S-a mbracat Dumnezeu, cnd a binevoit a veni n lume, si S-a mbracat n firea noastra cea smerita". Iar daca se va ntreba cineva din ce se naste ea, vom zice ca Sfntul Ioan Scararul, ca din ascultare si din taierea voii. Si daca va zice cineva pentru care motiv smerenia este asa de mare, voi zice, pentru ca numai ea poate ucide pe cel mai mare pacat, care este mndria. Pentru acest pacat, ngerii au cazut din cer si stramosii nostri, Adam si Eva, au cazut din rai; caci, ascultnd de sarpele diavol, li s-a nalucit a se face ca niste dumnezei. Fratii mei, vreau sa va spun ca astazi, mai mult ca oricnd, acest mare pacat al mndriei a cuprins toata lumea. Fiecare doreste sa fie mai mare peste altii si sa-i robeasca si sa-i stapneasca. Fiecare doreste sa fie mai bogat dect altul; fiecare sa fie mai cinstit, mai vestit si mai bagat n seama dect altul. Fiecare doreste a se socoti mai ntelept dect altii. Fiecare se lauda ca este mai iscusit n meserii si mestesuguri. Cine nvata pe cel sarac sa ia pinea de la gura copiilor si sa-si cumpere televizor si video, spre a-si nchipui si el ca este asemenea cu cei avuti? Nu mndria? Cine nvata pe femei si pe fete sa munceasca luni si ani de zile, nu spre a-si cumpara cele de nevoie vietii, ci spre a-si cumpara rochii la moda si ncaltaminte luxoasa si alte lucruri desarte, care nu tin nici de foame, nici de frig? Oare nu mndria? Cine nvata pe cel sarac, care are o casa de copii, sa se srguiasca cu mai multa truda spre a le face la toti haine luxoase si de mult pret, spre a-i face sa fie n rnd cu lumea? Nu mndria? Cine face pe fetele si pe femeile cele usoare sa se dreaga pe fete cu pudra si cu alte unsori si sa-si vopseasca unghiile spre a arata mai tinere si mai frumoase? Oare nu mndria si slava desarta, care este fiica cea dinti a mndriei? Vor sa fie cu orice pret n rnd cu lumea si nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, n cel rau zace; si iarasi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrajmas lui Dumnezeu. Cine nvata pe cei nenvatati sa defaime pe cei cu adevarat nvatati? Nu mndria? De unde vin bataile, ambitiile, laudele, pricinile, sfezile, tulbu-rarile si vrajbele ntre oameni? Nu din mndrie? Ca fiecare se socoteste mai tare dect altul si mai drept. Au nu din mndrie?

O, rautate fara margini! Cine mai cunoaste azi rautatile tale? Si cine se mai osteneste astazi sa alunge aceasta ciuma sufleteasca din inima sa? Fratii mei, iata pentru care pricina sfnta smerenie este cea mai vestita din toate virtutile, pentru ca numai aceasta poate sa le pazeasca pe toate si fara de ea, toate sunt nimic. Sa stiti si sa tineti minte ca numai aceasta singura virtute, smerenia, poate n vremea mortii sa mntuiasca pe om, dupa cum zice unul din sfintii Filocaliei. De aceea si Mntuitorul nostru, pe cei smeriti cugetatori i fericeste cel dinti, zicnd: Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este mparatia cerurilor. Caci cel ce are smerenie n inima sa, macar de ar avea toate faptele bune, pururea se socoate pe sine sarac si ca, naintea lui Dumnezeu, nu a facut nimic bun. Deci, fratii mei, sa nu uitati ct de mare este darul smereniei si cta slava si fericire aduce omului aceasta slavita si prea mare virtute. Amin.

CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI Era odata un calugar n Galia, n Franta de astazi. Era pe timpul cnd Biserica din Apus nu era catolica, ci era o singura Biserica Ortodoxa n toata lumea, ca pna la anul 1054 nu existau catolici sau protestanti, ci erau toti ortodocsi. Acel calugar avea deosebita dragoste si mare evlavie catre Maica Domnului si n fiecare zi i facea canoanele, acatistele si paraclisele. Si facea metanii totdeauna cu multe lacrimi la icoana Maicii Domnului, ca s-o aiba ajutatoare pe pamnt si n vremea mortii si n ziua judecatii. Dar, auzind el ca este atta frumusete n ceruri, zicea: "Daca un nger este att de frumos, dar Maica Domnului, care-i mparateasa Heruvimilor? Oare nu pot eu n viata asta sa o vad pe Maica Domnului? Macar ct este cu putinta omului!" Si a nceput a se ruga: "Maica Domnului, daca vrei si daca crezi ca mi este de folos, as vrea sa te vad o data n veacul de aici, ca mai mare evlavie sa simt pentru tine si mai mare credinta. Eu vad sfintele tale icoane, dar as vrea sa vad cum esti tu n ceruri. Nu sunt vrednic, ca sunt om pacatos, dar macar ct este cu putinta omului". Ca de s-ar arata slava ei cuiva, ar muri omul de atta frumusete.

Dupa multi ani iarasi aude un glas: "Parinte, ia seama! Maica Domnului o sa ti se arate pentru evlavia ta, dar tu ai sa orbesti! Vrei sa rami fara vedere?" Dar el zice: "Vreau! Sa ramn orb cte zile mai am, numai sa o vad o data". Si odata, pe cnd era el la rugaciune, i s-a aratat Maica Domnului. A venit nti o mireasma a Duhului Sfnt si cnd a nceput sa apara lumina, cum rasare soarele, de mii de ori mai puternica, el ce s-a gndit? "Ca sa nu orbesc de tot, am sa nchid un ochi si am sa orbesc numai de unul". Si a aparut Maica Domnului cu Mntuitorul n brate, asa cum este pictata pe icoane. Atunci a nchis un ochi. Si a cazut cu fata la pamnt de atta lumina si frumusete, nct limba omeneasca n-o poate spune. Si Maica Domnului i-a spus: "Nu nceta a te ruga. Att m-am aratat, ct ti este cu putinta". Si l-a binecuvntat si ca fulgerul s-a naltat la cer. Calugarul a orbit cu ochiul cu care a privit stralucirea, dar era bucuros ca i-a ramas un ochi. Si dupa ce a plecat Maica Domnului, avea mare bucurie si mare mngiere de la Duhul Sfnt care a venit prin Maica Domnului si l-a umplut de dragoste duhovniceasca, dar i parea rau ca nu s-a uitat cu amndoi ochii, ca sa vada frumusetea ei cea negraita. Apoi se duce la icoana Maicii Domnului si zice: "Multumescu-ti tie Maica Domnului, ca te-am vazut! mi pare rau ca mi-am crutat un ochi. Vreau sa ramn orb pna la moarte, numai sa te mai vad o data". Si s-a rugat ani de zile la Maica Domnului, cu lacrimi si cu post, ca sa i se mai arate o data, asa de mare bucurie i lasase n suflet, ca nu poate sa nteleaga mintea si sa spuna limba de tarna, cta frumusete are chipul ei. Atunci iar a auzit un glas: "Parinte, a auzit Maica Domnului rugaciunile tale si o sa ti se mai arate o data. Dar primesti sa rami orb toata viata ta?" Si el, bucuros ca o s-o mai vada o data pe Maica Domnului -, pentru ca zicea, ca alta fericire si bucurie mai mare pe pamnt nu este -, a zis: "Multumesc darului Stapnei cerului si al pamntului, pentru dragostea ei. Pentru aceasta sunt n stare sa-mi pierd si viata vremelnica, nu numai vederea, numai s-o mai vad o data". Si ce s-a gndit el: "Am sa pun minile la ochi, sa vad macar asa printre degete lumina ei". Dar cnd a vazut ca vine si cnd a venit lumina asa de tare, el voia sa puna minile la ochi. Si cnd s-a uitat, n loc sa-l orbeasca, s-a ntmplat alta minune: i-a deschis Maica Domnului si celalalt ochi! Si aude un glas: "Iata, ti-am vindecat si ochiul celalalt, caci pentru dragostea mea ai vrut sa fii orb! De acum rami si ma vei vedea n veacul viitor pentru vecii vecilor!" Si att s-a aprins el de dragostea Maicii Domnului, ca toata viata, unde se ducea, l

auzeau calugarii cntnd Maicii Domnului o cntare. Si atta bucurie avea, ca n loc sa-l orbeasca de tot, i-a deschis si celalalt ochi care i-l orbise. Si toata viata lui lauda pe Maica Domnului, si nu avea alt cuvnt, dect "Maica Domnului", oriunde. Si s-a dus bietul calugar n ceruri, sa se sature de bucuria si lumina, de veselia cea negraita si de privirea Preacuratei Nascatoare, nu o clipa, nu un minut, ci de-a pururea. S-a dus sa aiba privirea cea duhovniceasca ndreptata spre Preacurata si spre Mntuitorul si spre Sfnta Treime cu toti sfintii, n lumina cea neapropiata si sa se bucure si sa se veseleasca. Noi sa nu dorim numaidect o vedere ca aceasta. Aceasta a fost o cutezanta a unui suflet asa de mare. Dar noi sa ne vedem de pacatele noastre si sa nu dorim s-o vedem pe Maica Domnului, ca nu suntem vrednici. Sa ne vedem si sa ne plngem pacatele! Sa ne pocaim pna la ultima suflare; sa ne marturisim cu-rat, sa fim mpacati cu toti, sa tinem sfintele posturi, sa ducem viata curata, sa avem dragoste catre aproapele si atunci si noi pacatosii vom nadajdui la mila Mntuitorului si a Preacuratei Fecioare Maria, ca sa o vedem si noi n veacul viitor, nu un minut, nu o zi, nu un an, nu o mie de ani, ci n vecii vecilor. Pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi pacatosii. Amin. POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC Iata potopul cu foc pe care l vedeti anuntat n ziare, vine si bate la usa. Nu vom putea scapa, ca va veni fara veste ca fulgerul cerului, asa cum spune Mntuitorul: Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul n care va veni Fiul Omului! Precum n vremea lui Noe oamenii mncau, beau, cumparau, sadeau, se maritau si se nsurau, pna a intrat Noe n corabie si a venit apa si i-a necat pe toti, asa va fi si venirea Fiului Omului. nsa atunci a venit apa, de i-a necat, dar acum nu vine apa, ci focul. Ce fel de foc? Nu-i de asta cu lemne pe care-l facem noi. Este foc de miliarde de ori mai puternic. Bomba atomica are peste zece milioane de grade Celsius, iar otelul, la 1400 de grade, curge ca apa. Gnditi-va ce-i acolo! Bomba cu hidrogen, este de 20 de ori mai puternica dect bomba atomica. Iar cea cu neutroni ti lasa copacii nfloriti si iarba, numai pe tine te omoara. Stiti dumneavoastra ce vine asupra noastra? Poate n-am crede ce spune presa. Dar ce spun ziarele acum, au spus Sfintii Prooroci cu mii de ani nainte, ca lumea se termina

prin foc. Cu mii de ani au spus. Toate ncarcaturile atomice care sunt pe glob, pot distruge 300 de miliarde de oameni odata, si noi suntem 5 miliarde. Stiti dumneavoastra ce vremuri traim noi? Noi suntem cei de pe urma! Ar trebui numai sa plngem n toata ziua, dar nu simtim! Traim n nesimtire, ca asa au trait si cei dinainte de potop! Cnd patriarhul Noe a primit porunca de la Dumnezeu sa faca corabia, el atunci era de aproape 500 de ani. Si a lucrat la corabie 125 de ani, ca i-a aratat Dumnezeu cum s-o faca. Si a facut corabia pe un podis mare de munte, cu bani de la ngeri, ca Noe primea saci cu bani de aur ca sa plateasca, pentru ca erau attia lucratori. Corabia daca avea 30 de coti naltime si trei rnduri de poduri, cum i-a spus Dumnezeu, cnd veneau tinerii si l vedeau pe Noe ca face o sala asa mare si tocmai n vrful muntelui, pe un podis, ziceau: "Ehei, mos Noe, tare-i buna de sala de teatru asta! Ce dans o sa facem noi aici! Asta-i buna de dans, ca-i larga. Aici ncape multa lume!" Dar Noe le spunea: "Dragul tatei, mai baieti, vine potopul, vine prapadul!" Dar ei rdeau. "Auzi, mai, mosul Noe a nnebunit! Cica are sa vina potopul!" Sute de muncitori lucrau la corabie, tmplari, fierari, zidari, fiindca era mare tare. Noe lua bani de la ngeri si-i platea n fiecare seara cinstit. Si ei nu lucrau din convingere ca vine potopul, ci pentru bani. Cnd s-a terminat corabia - 125 de ani s-a lucrat la dnsa, nu asa -, gnditi-va cte rnduri de poduri avea. Ca n pntecele acelei corabii trebuia sa pazeasca Dumnezeu toate semintiile vietuitoarelor din lume, afara de cele din apa; nu numai oameni, ci toate fiarele, toate vietuitoarele, cte sapte perechi din cele curate si cte o pereche din cele necurate. Cnd s-au terminat toate, se arata Dumnezeu lui Noe: - Noe, ai terminat corabia? - Da, Doamne, am terminat-o. - Sa stii ca trebuie sa bagi n corabie din toate cele curate de sub cer cte sapte perechi si din toate cele necurate, cte o pereche. - Doamne, dar eu cum am sa adun din toate animalele aici, si elefanti si balauri si girafe si tigri si leoparzi si pantere si lei?

- N-ai tu grija asta! Tu ia o toaca de lemn de paltin - asta-i simbolul toacei - si toaca n jurul corabiei de trei ori n trei zile si au sa vina toate gramada. Tu deschide usile corabiei, si fiecare are sa intre n corabie linistit. Cnd a tocat au venit din toate animalele: pasari, balauri, girafe, lei, tigri, lupi, mistreti. Leul statea lnga miel, si nu se gndea sa-l mannce, caci toate simteau mnia lui Dumnezeu care avea sa vina. Balaurul statea lnga om si nu l-a vatamat; taurii, leoparzii, tigrii, toate erau blnde; uliul, vulturul care rapeste a stat lnga puisorii de gaina. Pe toate le-a mblnzit puterea lui Dumnezeu, caci toate simteau mai mult dect oamenii ca vine potopul. Cnd au intrat toate, ngerul a ncuiat corabia si i-a spus lui Noe: - Intra tu, sotia ta, feciorii tai si nurorile tale, ca de acum ncepe potopul. n corabie sa stati la rugaciune! Toaca a fost primul semn ca sa intre toata lumea n corabie, toate dobitoacele si toate pasarile. Si au intrat n corabie si cnd a nceput ploaia, n-au nceput sa cada picaturi, ca acum; ci s-au deschis jgheaburile cerului si curgeau ruri din nori. Ruri. Si a plouat 40 de zile si 40 de nopti si corabia s-a ridicat pe apa. Aceia care rdeau mai nainte si ziceau ca co-rabia este buna de dans, ca-i buna de sala de teatru, si ca mosul Noe a nnebunit, ca face o corabie asa mare, notau si strigau: - Mos Noe, da-ne drumul, ca murim. Ne necam! - Dragii mei, nu cereti de la mine. ngerul Domnului a ncuiat corabia! Veneau si lucratorii. - Da-ne drumul sa intram, ca noi am lucrat! - Ati lucrat, dar v-am platit. N-ati lucrat din convingere ca vine potopul. Ati lucrat pentru bani. Asa si aceia care fac serviciu la biserica, dar nu-si fac datoria. Si-au luat plata pe pamnt. Daca n-ar fi cum se cade, tot n iad se duc, ca-i preot, ca-i dascal, ca-i om de rnd.

Si s-a ridicat corabia lui Noe deasupra tuturor muntilor. Muntii Himalaia, care sunt cei mai nalti, au peste 8800 de metri, i-a acoperit apa. Dupa sase luni, au nceput sa se retraga apele si sa se vada vrful muntilor celor mai mari din lume. Gnditi-va ce era acolo! Lumea, ct a putut, a fugit la munti. S-au tot suit. He, hei! S-au dus. S-au necat si muntii si copacii. Toate Iar dupa ce s-au retras apele, corabia a poposit pe muntele Ararat, aproape de Armenia, lnga Caucaz, ca s-a vazut vrful muntelui. Acolo s-a oprit. Si n-a iesit Noe din corabie. Dupa noua zile Noe a dat drumul la un porumbel, sa vada daca da de pamnt. Porumbelul a zburat si a vazut ca n-are de ce se agata si a venit iar la Noe. Si a dat drumul la un corb. Corbul a gasit niste hoituri, simbolul omului pacatos. Nu s-a mai ntors corbul nici n ziua de azi. Porumbelul, cnd i-a dat drumul a doua oara, s-a ntors cu o mladita de maslin n cioc. Si atunci Noe a cobort din corabie si a adus mai nti jertfa de multumire lui Dumnezeu. Cnd a adus jertfa de multumire, ploile ncetasera, si deodata a aparut un curcubeu si a auzit glasul lui Dumnezeu: "Nu te mai teme, Noe, acesta-i semn de legatura vesnica ntre Mine si neamul omenesc. Curcubeul Meu va straluci pe cer totdeauna, cnd vor nceta ploile". Prima data s-a aratat curcubeul cnd a iesit Noe din corabie. Apoi s-a nmultit lumea dupa potop. S-a nmultit foarte. Si cnd au trecut de la potop 755 de ani, s-a facut "Turnul Babel", unde este acum Irakul. Acolo este si Babilonul si Turnul Babel si amestecarea limbilor. n locul acela a fost si Avraam si Daniil si cei trei tineri si poporul evreu n robie. Stiti voi cta legatura are locul acela cu Biblia? Acolo a fost Raiul. De la potop s-a ridicat Raiul n vazduh catre rasarit. Rurile de acolo, Tigrul si Eufratul, izvorau din Rai, cum spune n Biblie, ca era Raiul pe pamnt. Pentru pacatele oamenilor s-a ridicat n vazduh. Raiul era de cteva zeci de ori mai mare dect Europa! Tot acolo a fost Turnul Babel, facut de Nimrod, mparatul Babilonului. Singurul urias care s-a nascut dupa potop si a mparatit n Babilon 56 de ani si a fost cel mai necredincios mparat. El a zis ca nu se teme ca mai vine un potop, si a zidit turnul Babel pe un loc nalt. Era tot pamntul o limba. Nu exista neamt sau rus sau romn, cum zice Scriptura: Si era tot pamntul o limba si un neam. "Hai sa zidim turn mpotriva lui Dumnezeu si cnd va veni potopul, sa fie mai nalt, sa

nu poata ajunge apa". Auzi, nebunul! S-a suit apa mai sus dect Himalaia, si el credea ca poate scapa de potop. Multi s-au temut de Nimrod, dar daca nu zideau, i omora. Era foarte aspru. Numai unul, Eves, cnd a vazut ca-l pune sa faca turn, a luat 4000 de barbati, femei si copii si a fugit n munti si s-a ascuns. Si a zis: "Nu! Eu mpotriva lui Dumnezeu nu fac! Daca vrea El, ridica apa pna la nori, ca la Dnsul n-are limita puterea!" Din acel popor se trag evreii. Din acela s-a tras neamul haldeilor. Din acela s-a tras si Avraam. Avraam a fost al unsprezecelea patriarh de la Sim, feciorul lui Noe. Si vezi neamul cel ales - din care si noi, dupa credinta, suntem - l-a ales Dumnezeu din acei care n-au vrut sa faca turn. Dar i-a lasat Dumnezeu sa faca turn si apoi s-a pogort. Sa ne pogorm, sa le amestecam limbile. Noi suntem niste furnici naintea Lui. Ce-i pamntul! Nu auzi ce spune Isaia? Doamne, Tu ai facut pamntul ca pe o nimica, si toate popoarele lumii naintea Ta sunt ca o picatura din cada. Asta suntem naintea lui Dumnezeu! Nimica! nsa i-a lasat sa faca turnul. Cnd S-a pogort Dumnezeu, Nimrod era pe lnga turn. Si la un cutremur mare, turnul s-a risipit pe jumatate si l-a prins si pe Nimrod. Acolo i-a fost moartea! Iar celorlalti li s-au amestecat limbile. Unul cerea lopata, celalalt i dadea scnduri, unul cerea scara, celalalt i dadea ciocanul. Si nu se ntelegeau. Si s-au facut de acolo 72 de perechi; 72 de neamuri. Si s-au raspndit pe fata pamntului numai care se ntelegeau, doi-trei. Si s-au nmultit. Si cnd se ntlneau dupa vreo suta, doua de ani, nu se mai cunosteau. Fiecare era cu limba lui, si se luau la bataie. Asa au nceput razboaiele! De acolo a fost amestecarea limbilor. Vedeti n Biblie toate. Era tot pamntul o limba si un neam, nainte de Turnul Babel. Acolo a fost Avraam n Haldeia. Cnd vei auzi de Haldeia, de Asiria si de Babilon, acolo este. Aici a fost Avraam, aici a fost Lot; aici a fost Daniil aruncat n groapa cu lei; aici au fost cei trei coconi: Anania, Azaria si Misail, care i-a ars mparatul Nabucodonosor n cuptor de arama. Acolo a fost n robie poporul evreu 70 de ani. Acolo a murit Ieremia. Irakul este cea mai veche tara din lume. Are mare legatura cu cele mai mari evenimente din lume de

dupa potop. Acolo a fost si Raiul, din care a cazut Adam, si dupa aceia s-a ridicat n vazduh spre rasarituri.

CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII Fratilor, vine ceasul cel mai de pe urma, cnd fiecare din noi avem sa trecem pragul acestei vieti. Va veni moartea azi, mine, poimine; nu stim cnd vine ziua aceea. Vai de noi si de noi n vremea mortii! Spaima va fi mare, caci satana, cum se arata n Razboiul nevazut, toata viata lupta sa ne duca prin pacat la iad, la vesnica munca, dar niciodata nu da atta lupta ca n vremea mortii. Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul n vremea mortii: a. nti este razboiul mpotriva credintei; b. al doilea, mpotriva nadejdii; c. al treilea, mpotriva smereniei, cu slava desarta si cu mndria; d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii n ngeri de lumina. Sfntul Nicodim Aghioritul ne nvata n ce chip trebuie a se lupta cineva mpotriva acestor mari asupriri si grele ispite din vremea mortii. Si iata cum: a. Cnd vrajmasul va ncepe a ne da razboi cu mincinoasele lui apucaturi, prin gnduri de necre-dinta n mintea noastra, atunci trebuie sa ne tragem napoi degraba, de la minte la voire, zicnd: "Du-te napoi, satano, tatal minciunii, caci nu voiesc nici macar sa te aud pe tine, fiindca destul mi este mie a crede cele ce crede Biserica cea sfnta a lui Hristos". Si sa nu dam loc n inima noastra gndurilor necredintei, precum este scris de nteleptul Solomon: De se va sui peste tine duhul celui puternic - adica al vrajmasului -, sa nu-ti lasi locul tau. Si daca vrajmasul sarpe ti va aduce ndoiala n ce crede Biserica, nu-l baga n seama si sa nu-i raspunzi. Ci, vaznd minciuna si viclenia lui, fereste-te foarte mult de el.

Iar daca esti puternic n credinta si n gndire si voiesti sa-l faci pe vrajmasul de rusine, raspunde-i lui: "Biserica crede adevarul". Si de-ti va zice tie: "Ce este adevarul?" Zi-i lui: "Acela pe care l crede Biserica". "Si ce crede Biserica?" "Adevarul". "Care adevar?" "Pe care-l marturiseste Biserica" si pururea fii n gnd cu rugaciunea catre Mntuitorul nostru Iisus Hristos. b. Iar cnd ne razboieste vrajmasul cu dezna-dejdea, sa ne aducem aminte de mila si bunatatea lui Dumnezeu, Care a venit n lume sa moara pentru noi, pacatosii. c. Cnd ne va da razboi cu slava desarta si cu mndria, sa ne socotim ca suntem praf si cenusa si sa punem toate ispravile noastre pe seama lui Dumnezeu. Sa ne cunoastem cu adevarat greutatea pacatelor si a rautatilor noastre, dar sa nu dezna-dajduim de mila lui Dumnezeu, caci auzi ce zice Sfntul Duh prin gura Proorocului David: Mntui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dnsul. d. Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor n chip de ngeri de lumina, sa stam tare ntemeiati n smerenia cugetului nostru si sa zicem: "Schimbati-va, ticalosilor, n ntunericul vostru, ca mie nu mi trebuiesc vedenii. Nu am trebuinta n acest ceas dect de mila lui Dumnezeu si de milostivirea Lui". Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu, ntoarce-te de la dnsele si alunga-le de la tine ct poti de departe. Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru si aceasta ntoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii. Asadar, tineti minte, fratii mei, ca acestea sunt armele cele mai de obste pe care obisnuiesc vrajmasii nostri draci a le unelti mpotriva noastra n ceasul cel mai de pe urma al mortii. Si fiecaruia i da razboi dupa placerile si patimile la care l cunoaste ca este supus mai mult. Si sa nu uiti a cere cu toata inima, n ceasul acela, ajutorul rugaciunilor Preasfintei si Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, si grabnicul ei ajutor te va izbavi si va aduce peste sufletul tau mila ei si ndurarea Preaputernicului Dumnezeu. Amin.

SFATURI DUHOVNICESTI Se mai pot pune la slujbe mortii care se ard la crematoriu?

Daca s-au pus fara voia lor la crematoriu, se pot pune la slujbe. Pentru ca cei de pe front, cnd batea artileria si brandurile si aviatia la Cotul Donului, spuneau ofiterii, n 20 de minute, dintr-un regiment de 4000 de oameni, au ramas 12 oameni. Daca i-au ars cu foc si s-au facut scrum, ce-s vinovati ei? Poate ei au murit cu rugaciunea n gura. Iar daca s-a cerut omul sa-l duca la crematoriu, "Domnule, eu las testament sa ma duceti la crematoriu", acela s-a despartit de Biserica si de slujbele Bisericii, ca n-a vrut sa primeasca rnduiala Bisericii cu nmormntare. Pe acela nu-l poti pune la slujbele Bisericii. Ce se ntmpla daca a murit omul fara lumnare? Daca moare omul fara lumnare nu-i nimica. Lumnarea este numai un simbol. Auzi ce spune Mntuitorul n Evanghelie, ca sa arate care-i lumnarea noastra: Asa sa lumineze lumina voastra naintea oamenilor - si apoi arata care-i lumina - ca, vaznd oamenii faptele cele bune ale voastre, sa-L slaveasca pe Tatal vostru Care este n ceruri. Un om, crestin bun n sat la voi, care nu njura, nu fura, nu fumeaza, duce viata curata cu sotia, posteste toate sfintele posturi, lunea, miercurea si vinerea; merge la biserica regulat, creste copiii n frica Domnului, acela este o lumina pentru tot satul. "Mai, pe cutare nu l-ai vazut niciodata n crsma, nu l-ai auzit vreodata njurnd, l-ai vazut totdeauna la biserica, ai vazut copiii lui cum se nchina, ai vazut ca-i milostiv, ai vazut ca posteste sfintele posturi, merge la marturisiri ct mai des, este o lumina pentru tot satul". Asta-i lumina. Faptele bune. Poti sa ai un milion de lumnari, nu-ti ajuta nimic la moarte. Cine le-a aprins lumnarea la cei care au murit pe front? Iata lumina: daca au avut fapte bune, aceea-i lumina. Lumnarea este un simbol. Daca o aprinzi este bine, daca nu poti, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumnarea. Nu-i o primejdie daca ai murit fara lumnare, este primejdie daca ai murit nespovedit, nempar-tasit. Aceea este primejdia. Prea Cuvioase Parinte Cleopa, femeile care si reteaza parul, si fac parul la coafor, poarta pantaloni, si pun cercei, poarta bratari, si fac unghiile la mini si la picioare, si se machiaza, calca Sfintele Canoane? Mai baieti, asta-i semn de necredinta mai nti. Cnd pagnii si faceau idolii, i

mpodobeau. Bunaoara zeitei Nemzida, i puneau un inel de aur n nas si cercei de aur n urechi si legau urechile de nas. Si pe urma i puneau par si n par i puneau pene de vultur, i puneau cte minunatii; clopotei i puneau n haine, ca atunci cnd sufla vntul sa sune clopoteii. Toata mpodobirea asta este nchinare de idoli. Sunt obiceiuri ale nchinatorilor de idoli, ramase de la romani. Noi, romnii, ne tragem din doua popoare pagne: dacii si romanii, si toti aveau aceste obiceiuri pagne, cum aveau si pe zeul "noroc" si pe Baal si pe Marnas, pe Neptun, pe Apolon, pe Serapid, pe Bacus, pe ceilalti draci. Ca spurcati erau dumnezeii lor, spurcate erau si praznicele lor. Asa ca acesta-i obicei de la nchinatorii de idoli, ca sa se sluteasca femeile, sa puna toate bijuteriile pe trupurile lor. Au venit la mine saptamna trecuta patru artisti, doi din Iasi si doi din Bucuresti, trimisi de cineva. Eu n-am vazut de cnd sunt femei cu ochii vopsiti cu creioane albastre, cu ochii albastri, dati cu creioane albastre; cu parul facut vlvoi, sprncene facute parca erau cu caneala, niste papuci cu calciul ca un fus. Vin la mine si-mi spun: - Am auzit de dumneata Cnd i-am vazut, eu atta le-am spus: - Stiti ce se ntmpla cu voi? Voi mai aveti un ceas si muriti. - Vai, parinte! Dar de ce? - Peste o ora sunteti gata! Am eu un semn, ca o sa muriti amndoua. - Vai, parinte! - Gata. Mai aveti un ceas de trait si va duceti, cu unghiile rosii, cum sunteti acum. - Cum e asta, parinte? - Cu ce sunteti? - C-o masina. - Gata. Va rastoarna masina. Am semn ca de azi nu mai traiti. Acusi, acusi. Cel mult doua ceasuri. Dar v-ati pregatit de moarte?

- Nu, parinte. - Daca vine moartea, nu rde si moartea de voi? Tu esti crestina? Ori esti un drac, o momie de pus n cnepa, de speriat vrabiile, ce fel de om esti? Cine esti tu cu acestea asa? Am stat mult de vorba cu ei. La urma au dat pomelnice si au zis: "Parinte, am sa ma las de aiestea". Chiar aceea care era cu ochii spoiti cu cerneala albastra si cu sprncenele facute, drept mascati de la anul nou, zice: - Eu sunt actrita. - Oricine ai fi tu. Dar vine moartea si o sa te ntrebe de ce ai facut treaba asta. Cine tea nvatat lucrurile acestea diavolesti? Evanghelia spune undeva sa faci treburi de astea? Ce vreau sa spun? Dumnezeu l-a mpodobit pe om cum a stiut ca-i mai frumos. Zice la Geneza: Iata, cte a facut Dumnezeu, erau bune foarte. Daca ar fi stiut Dumnezeu ca omului i trebuie sa-l faca cu unghii rosii si cu cercei n urechi, asa l facea. Daca stia ca trebuie sa fumeze, i facea un hogeag n vrful capului ca sa iasa fumul. Si iaca, nu i-a facut hogeag, ca n-are nevoie sa fumeze. Nu l-a facut pentru fumat. L-a facut ca gura si limba lui sa slaveasca pe Dumnezeu, nu sa se umple de fum si de putoare. Parinte, dar ce ne puteti spune despre portul indecent care se poarta azi n lume si de barbatii care si rad barba? ntrebati-le pe cele care se vopsesc si pe cele care poarta fusta scurta, daca le-au vazut vreodata pe Maica Domnului sau pe sfintele mironosite cu fusta scurta. Noi trebuie sa urmam Maicii Domnului. Ati vazut sfintele martire care sunt pe icoane, vreo una cu fusta scurta? Nu vedeti ca vesmintele sunt pna n pamnt la toti sfintii? Auziti ce spune Sfntul Apostol Pavel: Fiti sfinti, ca sfnt sunt Eu, zice Domnul. Ai vazut vreodata pe Hristos barbierit? Sau pe patriarhi sau pe prooroci i-ai vazut cu briciul n barba? Daca acuma lumea se barbiereste, acesta-i obicei luat mai mult de la romani. Dar dacii, stramosii nostri, nu! Ei purtau uniforma, cu toate ca erau pagni. Si rusii purtau barbi, slavii de altadata. Si acestea sunt ceva. Dar noi sa privim lucrurile tainice, care ataca mintea, inima si sufletul omului. Crestinului i sta bine sa se cunoasca si din lucrurile dinafara, dar

acestea sunt exterioare. nsa Domnul nu cere de la noi numai exteriorul. Exteriorul este frunza, iar roada este lucrarea cea dinlauntru. S-a ntlnit odata Ava Alonie cu Ava Agaton: "Avo, de ce trebuie sa ne grijim mai tare, de lucrarea cea dinafara sau de paza cea dinlauntru?" Si i-a zis: "Lucrarea cea dinafara, adica postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Si Mntuitorul, n martea cea mare, a blestemat smo-chinul acela n care a gasit numai frunze: De acum sa nu se mai faca n tine roada n veac". Era simbolul poporului evreiesc si al fariseilor, care puneau baza numai pe cele dinafara. Apoi zice Ava Alonie: "Aratat este ca toata osteneala noastra este pentru paza cea dinlauntru. Pentru credinta cea dreapta n Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru nfrnare, pentru dreapta socoteala si celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei". Roada duhului este: dragostea, bunatatea, ndelunga rabdare, nfrnarea poftelor, facerea de bine, blndetea, credinta. Dar unui pom i sta bine cnd are si frunze si roade. Atunci este complet. Daca ai vedea un pom numai cu roade si nici o frunza, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine sa aiba si uniforma cea dinafara si roada dinlauntru, ca sa-l vada pe crestin asemenea unui pom care-i ncarcat de roade, dar are si frunze. Parinte, sunt unii care asculta slujba la radio sau la televizor si nu mai merg la biserica. Este bine? Cine te-a nvatat sa stai la televizor n timpul Sfintei Liturghii? Sau sa te culci pe pat si sa vezi Liturghia la televizor. Sa crezi tu ca aceea o asculta Dumnezeu! La Liturghie trebuie sa ai simtire, sa vii n biserica, sa asculti cu urechile tale, sa stai cu mare frica de Dumnezeu si sa plngi. Cum ai sa plngi si ai sa te rogi, daca tu asculti slujba la televizor tolanit pe perna? Aceea-i ascul-tare de slujba? Aceea-i batjocura de cele sfinte! Toata fapta, zice Eclesiastul, toata fapta o va aduce Dumnezeu la judecata si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Parinte Cleopa, am gasit n Filocalie ca poti sa-ti dai seama de starea duhovniceasca n care te gasesti, dupa visuri. Cum vedeti Sfintia voastra? Care sunt visurile? Daca te tulbura visurile pacatoase cu femei, sa stii ca esti patimas si ai nevoie de rugaciune multa si de nfrnare. Daca te tulbura visurile mniei si ai spaima mare prin visuri, sa stii ca esti biruit de

mnie. Daca vin visuri din partea rationala, pentru ca ti ncurca ntelegerea Scripturii si-ti da credinta strmba si hula si nebunie si eres si uitare, sa stii ca nu esti lamurit n ntelepciune. Iata ce spune Sfntul Maxim: "Cnd stapnesc n suflet doua virtuti, dragostea si nfrnarea, nici un vis nu poate sa-l nsele pe om. Dragostea ucide toate visurile care sunt din partea mnioasa si rationala, si nfrnarea ucide pe cele din partea poftitoare. Cnd se ntlnesc aceste doua virtuti n om, nici un vis nu-l mai poate nsela". Parinte, daca superi pe fratele tau fara sa vrei, si vezi ca se necajeste si ti ceri iertare de la el, dar el ramne cu mnie asupra ta, ce sa faci? Tu fa-ti datoria si sa zici: "Iarta-ma, frate, ca am gresit!" Si el, daca nu te iarta, asupra lui ramne pacatul. Tu ti-ai cerut iertare, ti-ai facut datoria. Si daca nu te iarta, el raspunde, ca nu mai poate zice "Tatal nostru". Ai vazut ce spune n Pateric. Doi frati de-o mama, calugari, veniti la manastire, au trait n pustie 30-40 de ani si nu s-au sfadit niciodata. Se duceau dracii la satana si ziceau: "Sunt doi calugari si au dragoste mare si sinceritate si iubire ntre ei si nu putem sa-i facem sa se sfadeasca". Dar un drac mai mare zice: "Eu i fac sa se bata!" Era unul dintre aceia mesteri, ca si ei sunt si prosti si mai destepti - soldati, capitani, generali, de tot felul. Cnd stateau fratii amndoi la rugaciune, linistiti n chilia lor, apare dracul. La unul sa aratat porumbel si la unul s-a aratat cioara. Cel care a vazut cioara, a zis: - Mai frate, uite o cioara! - Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel? - Mai, dar tu esti chior, nu vezi ca-i cioara? De cnd erau ei, nu vorbisera asa. - Tu esti chior! Nu vezi ca-i porumbel? Si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: - Iarta-ma, frate! Cnd a zis "Iarta-ma", n-a mai vazut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt batjocoriti. Si degeaba i-a facut sa se bata, ca au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si

tot ei au ramas mai mari dect dracul. Dracul niciodata nu zice "iarta-ma". Prea Cuvioase Parinte Cleopa, pentru cei ce au murit nespovediti, se mai poate face ceva? Care au murit nespovediti si nempartasiti toata viata, nu mai au legatura cu Biserica. n fundul fundului iadului se duc. Daca vezi ca au murit necununati, care au trait necununati, sau cei ce mor nespovediti si nempartasiti de ani de zile, nu mai poti sa te rogi pentru ei. Daca au trait n preacurvie nu poti sa-i unesti cu Biserica! Dar stiti cum i mai poti ajuta? Cu un pomelnic sobornicesc. Biserica noastra, asa a ramas cu traditia de la apostoli, se roaga n doua feluri: soborniceste si nominal. Ati vazut preotul, cnd ncepe dupa "liturghia celor chemati"? Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii. Sa-i uneasca pe dnsii cu Sfnta sa soborniceasca si apostoleasca Biserica Pentru cine se roaga atunci Biserica? Pomeneste pe cineva? Se roaga pentru evrei, pentru turci, pentru chinezi, pentru toate popoarele lumii, sa le descopere Dumnezeu Evanghelia dreptatii. n felul acesta se face, am gasit scris, pentru cei care mor nespovediti de multa vreme sau n pacate de moarte. Daca stii ce preot l-a botezat, si-i mort, pui preotul acela; si ce preot l-a cununat, daca a fost casatorit, daca-i mort; si nasii lui de botez; rudeniile spirituale. i pui pe aceia, fara sa-i pui numele la acesta, si zici: "si cu tot neamul lor cel adormit". Aici intra si el, ca este botezat si este fiu duhovnicesc al lor. Asa se poate face pomelnic pentru acei ce traiesc toata viata necununati, nespovediti, nempar-tasiti sau n alte pacate grele. Putem sa-i punem pe acestia, dar fara nume, soborniceste. Dumnezeu poate sa-i miluiasca si pe diavoli? ngerii rai au cazut fara trup si ce este pentru om moartea, aceea este pentru ngeri caderea. ngerii dupa cadere nu se mai pot ntoarce, iar omului din cauza trupului i s-a dat pocainta pna la moarte, pna la ultima suflare. Daca se pocaieste, l primeste Dumnezeu si poate sa-l faca din om asemenea cu dracii, nger si Dumnezeu dupa dar, sa-l ridice n cer. Caci pentru neputinta trupului S-a rastignit Dumnezeu si a venit si S-a mbracat n trup, ca sa ridice firea noastra, nu pna la ngeri, nu pna la heruvimi, ci pna la dreapta Tatalui. Pe scaunul Dumnezeirii sta firea omeneasca, acolo unde este Iisus Hristos.

Aceasta este n ciuda satanei. Caci ce a zis Dumnezeu? L-ai scos pe om din rai? Am sa ndumnezeiesc firea omeneasca si am s-o ridic n cer si am sa Ma mbrac n firea lui si am sa stau pe scaun cu Tatal si ai sa vezi floarea aceasta pe care ai stricat-o n rai si ai corupt-o, ca sta pe tronul Dumnezeirii. Acesta-i lucrul lui Dumnezeu si razbunarea Lui pentru pizma satanei. Parinte, cum trebuie judecata o fapta? Sfntul Maxim spune: "Este feciorie si rugaciune si milostenie si ascultare si nfrnare care sunt urciune naintea lui Dumnezeu, cnd acestea nu se fac dupa voia Lui". Pavel Apostolul ne-a spus: Ori de mncati, ori de beti, ori altceva de faceti, sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu nu se uita la ceea ce facem noi. Fapta buna are trup, are si suflet. Trupul faptei bune este sa postesc, sa ma rog, sa fac metanii, sa fac milostenii, sa ma marturisesc, sa sfatuiesc. Acestea sunt trupul numai. Iar sufletul faptei bune este scopul cu care fac eu fapta buna. Sfntul Ioan Scararul spune: "Ia seama, ca scopul este ntreit. Unul l lauda pe altul, ca sa cstige ceva de la dnsul; ori bani ori altceva. Altul se face prieten cu cineva, ca-i da bani. S-a facut prieten pentru bani. Se poarta cu lingusire si l lauda, ca sa capete parale. Altul are prietenie cu o femeie, o fata pe care o iubeste cu iubire de patima, trupeasca. Toate acestea sunt scopuri dracesti, ale iubirii de trup, ale iubirii de slava si ale iubirii de bani. Ai vazut scopuri dracesti? Si daca fapta ai facut-o cu scopul acesta, ea trece totdeauna de partea scopului. Se face una cu el. Se face urciune naintea lui Dumnezeu, ca nu-i spre slava Lui. Ci este cu scopul de a dobndi, ori fata aceea pe care o iubeste cu patima, ori banii, ori lauda de la oameni. Cnd se face fapta buna cu scopuri de acestea, este urciune la Dumnezeu. Ca a pierdut omul tot, din cauza ca le face cu alt scop. Nu cu scopul de a placea lui Dumnezeu si a i se ierta pacatele, ca sa se mntuiasca. Deci, ntru toate trebuie ispitit scopul! Parinte, de ce le-a spus Mntuitorul ca: Despre ziua si de ceasul acela (cnd o sa vie sfrsitul) nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal? Se putea sa nu stie Fiul, daca este de o fiinta cu Tatal? Daca proorocii au avut atta ntelepciune duhovniceasca n trup si au stiut viitorul, cum nu putea Hristos sa stie sfrsitul lumii? Iata ce spune Sfntul Andrei si dumnezeiescul Maxim Marturisi-torul n privinta nestiintei Fiului despre sfrsitul

lumii: "Ca nici Fiul nu stie, luat dupa firea omeneasca, adica dupa firea simpla, asa cum o purtam noi, fara Duhul Sfnt si fara sufletul Lui cel ndumnezeit". Cum nu stim nici noi ce are sa fie mine, asa nu stie nici Hristos ca om. Si alta pricina pentru care a zis Hristos ca nu stie nici Fiul, a fost aceasta: Antihrist cnd va veni, se va da pe sine ca este Fiul lui Dumnezeu si oamenii vor zice: Iata vine sfrsitul, ca nu ploua, ca-s necazuri, ca-s chinuri. Si atunci cei credinciosi sa nu se lase nselati de Antihrist, care va zice ca el este Fiul lui Dumnezeu si ca el stie de sfrsitul lumii, ci sa zica: "Noi stim din dumnezeiasca Scriptura ca despre sfrsitul lumii nici Fiul nu stie, si tu de unde stii?" Asa zice Sfntul Andrei. Adica de aceea a zis Fiul ca nu stie, nu pentru ca nu stia, ca nu se putea sa nu stie, daca El nsusi este ntelepciunea si Cuvntul lui Dumnezeu. Dar, fratii mei, gndindu-ne la sfrsitul lumii, sa ne gndim la sfrsitul nostru. Navem treaba cnd are sa fie sfrsitul lumii. Poate are sa fie peste 100 de ani, poate peste 1000. Cnd o vrea Dumnezeu. Noi sa ne gndim la sfrsitul nostru. Sfrsitul meu e sfrsitul lumii. Daca eu mor peste un ceas, ce-mi pasa mie, sau ce ma priveste ca lumea va mai trai. Daca eu ma duc la groapa mine, pentru mine lumea s-a terminat si eu ma duc n lumea cea vesnica. Cu ce ma duc? Cu ce am pus n traista! Cnd pornesti la drum, ti-ai pus merinde de acasa, ti-ai pus ceapa, ti-ai pus cozonac, ti-ai pus sticla cu vin, ti-ai pus ncaltari, ti-ai pus bru, ti-ai pus caciula, ti-ai pus bundita de frig. Toate ti le-ai pus n traista. Cnd stai la popas, ce scoti din traista? Ce-ai pus, nu? Aceea si gasesti. Vom gasi un pahar de apa dat n numele Domnului, o vorba buna, o milostenie facuta. Daca am ajutat pe fratele nostru, daca ne-am rugat pentru cei ce ne-au necajit sa le faca Dumnezeu bine, nu rau; daca n-am pomenit numele diavolului, daca ne-am rugat, daca am postit, daca am privegheat, daca am citit dumnezeiestile Scripturi, daca am ajutat pe cel necajit, pe cel sarman, daca am mbracat pe cel gol, daca am primit pe cel strain. Toate le vom gasi daca le-am pus n traista, pe drumul cel vesnic. De la nastere la mormnt - zice un filozof grec - este o clipa. Cel ce a vazut nastere, vede si groapa, negresit. Ne-am nascut, trebuie sa murim n chip sigur. Pornim de la nastere si numai pna la groapa ajungem. De aceasta suntem siguri. A rasarit soarele, merge la amiaza, merge la apus, aceasta este viata noastra. Am rasarit n nastere. naintam negresit si asfintim n moarte. Aceasta sa ne fie pururea n minte. Toti murim, cum zice Isus Sirah. Toti murim, dar avem un drum la mijloc, nu stim ct. De aceea Hristos a spus: Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti cnd va fi acea vreme! Eu stiu ca am sa mor, dar nu stiu cnd. Acesta-i lucru nfricosat. Poate acum, poate peste un ceas si ce am sa iau cu mine? ngerul pazitor care m-a ndemnat sa fac bine si faptele mele bune sau rele, acelea merg cu mine si prin vami si la

Hristos si la judecata. Deci, fratii mei, sunteti un grup de oameni, nu stiu de unde ati aparut. Hotart, ngerul vostru v-a adus aici. Ati auzit o predica. Am voit sa va spun si eu ceva, sa spuneti si la altii. Fericit si de trei ori fericit este crestinul acela care n fiecare ceas si n fiecare zi pune ceva n traista pentru veacul viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune. Cnd vom calatori, cnd vom merge la vami, cnd vor veni dracii sa spuna cuvintele si lucrurile si gndurile noastre, sa putem arata si noi: da, am facut rau, dar m-am spovedit la duhovnic. Cine se spovedeste la duhovnic, Duhul Sfnt sterge de la el tot ce a facut. Sa aratam la judecata: da, am facut rau, dar am facut si milostenie, am facut si metanie, am tinut si post, m-am spovedit, am facut mila cu cel sarac, am ajutat, am vorbit de bine, am iertat pe cel ce mi-a gresit. Sa le aratam si noi acestea ca sa se puna n cumpana cele bune si cele rele. Astfel, de trei ori fericit va fi sufletul acela care se pregateste pentru drumul cerului. Ce spune Hristos? mpaca-te cu prsul tau ct esti pe cale. Care este prsul? Constiinta noastra. Nu vezi? Daca ai facut un lucru mic, daca ai gresit cu cuvntul, constiinta te mustra. De ce ai zis rau de altul? Daca ai batut, daca ai mintit, daca ai furat, daca ai blestemat, daca ai luat lucrul altuia, n orice te mustra constiinta. Constiinta ti spune tot ce-ai facut. Constiinta este glasul lui Dumnezeu n om. Acesta este prsul. El ne praste de pe acum si daca ne mpacam cu el, este bine. Iar mpacndu-ne cu prsul acesta, ne mpacam cu Dumnezeu, ca-i glasul Lui. Si cu el ne putem mpaca daca ne spovedim, daca ne pare rau pentru cele ce am facut si ne hotarm sa facem fapte bune si sa le punem n locul celor rele de mai nainte. Asa ne mpacam cu prsul. Zice Scriptura: "mpaca-te cu prsul tau ct esti pe cale". O cale este viata de acum. Viata de aici se numeste cale pentru ca ntr-una calatorim pe ea. Milioane de milioane de oameni calatorim pe ea de la nastere la groapa. Ce spune Duhul Sfnt n catisma a saptesprezecea? Fericiti cei fara prihana n cale, care umbla n legea Domnului. Auziti pe cine-i fericeste Duhul Sfnt: pe cei ce n aceasta cale, adica de la nastere pna la moarte, sunt fara prihana, adica fara pacate, pe cei ce calatoresc n calea Domnului. Fericit barbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte. Cel ce se teme de Dumnezeu n calea vietii acesteia, se teme sa gndeasca rau si sa vorbeasca rau si sa faca rau mai departe. Cel ce are frica de Dumnezeu, are toata ntelepciunea. Caci spune Solomon: Frica Domnului este ntelepciune. David o numeste ncepu-tul ntelepciunii. Iar Isus Sirah zice: Frica Domnului, mai presus de toata ntelepciunea a covrsit. Omul care se teme de Dumnezeu este mai presus dect toti nteleptii veacului. Dar Sfntul Ioan Gura de Aur zice: "du-te, omule, la mormnt, stai acolo si cugeta la cel

ce a murit. Ca mine sa stii ca te vei face ca el". La mormintele din cimitir vei nvata mai mult dect toate scolile filozofilor din lume. Cel mai ntelept om din lume este cel care cugeta la moarte. Dar de ce? Caci spune Isus Sirah: Fiule, adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si n veac nu vei gresi. Daca cugetam ca vom muri, sigur ca ne masuram cuvintele, gndurile si faptele noastre si nu avem nevoie de frica oamenilor. Stim ca Dumnezeu este pretutindeni si stie si gndurile noastre, si de frica Lui noi facem fapta buna. De trei ori fericiti sunt aceia care n viata aceasta scurta se ngrijesc de suflet si se mpaca cu Dumnezeu. A trait Adam 930 de ani si la moartea lui l-a ntrebat ngerul: "Adame, cum ti s-a parut viata?" "Asa, Doamne, cum ai intra pe o usa si ai iesi pe alta". Saptezeci de ani ai nostri ca pnza unui paianjen s-au socotit, caci ce este oare mai slab ca pnza paianjenului? Zilele anilor nostri saptezeci de ani; iar de vor fi n putere optzeci de ani, si ce este mai mult dect acestia, osteneala si durere. Ati auzit aceasta n Psaltire. Viata noastra trece n foarte scurta vreme. Drumul nostru este foarte scurt. Deci, de trei ori sunt fericiti cei care n calea aceasta scurta si strng merinde pentru drumul spre cer. Amin.

DESPRE MOARTE Cine poate s fie sigur c vom ajunge pn mine sau peste un ceas? De aceea, pentru c viaa noastr este nesigur pe pmnt i toate se opresc la mormnt, n cele ce urmeaz vom vorbi despre dou lucruri: despre moarte i contiin. Mai nti, dup dreptate, s vorbim despre moarte. Porunca cea dinti a lui Dumnezeu, dup greeala protoprinilor notri, a fost aceasta: Cu moarte vei muri. i, ntradevr, dup clcarea poruncii, dou mori au venit asupra neamului omenesc. Adam, dup 930 de ani, i Eva, dup 950 de ani, au primit moartea trupeasc, iar moartea duhovniceasc a fost lung de 5508 ani, pn la venirea n trup a Noului Adam Hristos, Dumnezeul i Mntuitorul nostru. Dar oare din care pricin, Adam, a numit-o pe Eva, adic "via", dei se cuvenea s-o numeasc moarte, c prin ea a venit moartea n lume? Aa era cu dreptate. Dar n loc s-o numeasc moarte, o numete via, c zice: i a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tlcuiete via.

Deci cum prin Eva vine moartea i Adam o numete via? Care-i pricina? Care-i taina dezlegrii aici? Iat care! S auzim ce spune Sfntul Grigore de Nissa: "Pentru dou pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adic via. Mai nti pentru c ea trebuia s fie maica tuturor celor vii dup trup, c ea a nscut primul copil, pe Cain, i a adus n via prima fiin omeneasc. A doua, c prin Eva cea tainic, prin strnepoata Evei cea dinti, adic prin Preasfnta, Preacurata Nscatoarea de Dumnezeu i Pururea Fecioara Maria, avea s vin n lume viaa, adic Hristos. Iat pentru care pricin Adam, fiind prooroc i fptura cea dinti a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei s i se pun numele acesta, pentru aceste dou pricini. Mai nti, c va fi maica tuturor celor vii, cum arat Scriptura - deci o tlcuire o avem n Scriptur i una n Tradiie, de la Sfinii Printi - iar a doua, c dei moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui s vin la plinirea vremii i viaa. A luat satana n Rai trei lucruri, pentru a drma neamul omenesc: femeia, lemnul i neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos - tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul i ascultarea. Cu cele mpotriv, pe cele mpotriv le-a surpat. Cu ascultarea lui Hristos de Printele ceresc, pn la moarte i cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam i a noastr; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venit prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii i a oetului; i prin Preasfnta, Preacurata Fecioar Maria, Eva cea tainic, s-a vindecat pcatul Evei i moartea care a venit n lume. Dar cuvntul nostru privete n alt parte. Au trecut de la Adam pn la potop 2642 de ani. n acest timp n-a sczut din viaa omului nimic. A trit Adam 930 de ani i Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc i plcut lui Dumnezeu din neamul su, a avut mare grij s pzeasc n toat vremea lui, de cnd s-a nscut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strmoul lui. Cele mai scumpe moate din lume le pstra el i pn la dnsul le-au pstrat ali patriarhi mai vechi dect dnsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al aselea. i le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieit din mna lui Dumnezeu - oasele lui Adam. Noe, cnd era de 500 de ani, ai auzit Scriptura, s-a cstorit i 100 de ani trind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham i Iafet. i cnd era Noe de 600 de ani a nceput potopul i a inut un an de zile furia potopului.

A plouat numai 40 de zile i 40 de nopti, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru c ai auzit ce spune la Facere: "Iar din luna a zecea pn n luna a asea au sczut apele, trei luni de zile, i de-abia au nceput s se vad vrfurile munilor celor mai mari din lume". S fi fost atunci cu corabia lng Noe, s vezi de-abia n toat Romnia vrful Ceahlului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vrful Ineului din Maramure, sau dac erai n Asia, vrful Himalaia sau ali muni. Abia se zreau atunci numai vrfurile munilor, iar vuietul apelor i tulburarea vzduhului nu ncetase. Din luna a aptea pn n luna a patra mai scznd apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Cnd a ieit Noe din corabie, lng Munii Ararat, azi n Armenia, pustiu era pmntul, plin de ml, plin de furia i urgia lui Dumnezeu, c se necase tot ce era viu, afar de cei ce erau n pntecele corabiei. Au ieit n cmpia Senar i au adus jertf lui Dumnezeu. Apoi s-a artat curcubeul, dup cum tii, semn de legtur venic ntre om i Dumnezeu, c nu va mai fi potop cu ap. i au ieit fiii lui Noe - Sim, Ham i Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, c Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa. Dar a avut grij mare Noe, cnd a desprit pe fiii si, c au plecat fiecare n alt direcie, dup ce s-au nmulit, s le dea un mare odor nepreuit pe care l purtase n corabie i a avut grij mai mult dect de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, aa cum l-a fcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. i le-a zis Noe: "Dragii mei, pmntul este naintea voastr; de acum cretei i v nmulii i umplei pmntul, c aa a zis Dumnezeu"; c a doua oar a binecuvntat pe om cu acelai cuvnt dinti, cum este scris n Biblie. "Eu nu v dau aur, eu nu v dau argint, eu nu v dau pietre scumpe. Acestea le vei gsi voi pe pmnt i prin muni i oriunde. V dau un lucru mai scump dect toate: v dau trupul protoprintelui nostru Adam, primul om din lume". i le-a mprit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui Sim, n Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, nspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au ntrebat: - Dar ce ne folosesc nou acestea aa de mult? - Mare folos vei lua de cte ori vei privi la dnsele! - Care folos? - Cnd vei vedea capul lui Adam, v vei aduce aminte c sufletul lui este n chinurile iadului, pentru c a greit lui Dumnezeu i v vei trezi i vei zice: "Doamne, ferete! S nu ajungem ca strmoul nostru! S nu mniem pe fctorul nostru, c iat, oasele lui Adam sunt aici i sufletul lui se chinuiete n muncile iadului pentru c a clcat porunca lui Dumnezeu".

Iat filosofia cea mai nalt pe care a dat-o Noe feciorilor si: s nu uite c vor muri. S vad oasele lui Adam i s-i aduc aminte c i ei sunt praf i cenu i ndat dup moarte urmeaz judecata i vai de acela care calc porunca lui Dumnezeu. Cea mai nalt filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost ntrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul: - Spune-mi mie, o, minunatule! - c fcuser coala mpreun la Atena, pe vremea aceea fiind i la Alexandria mare cetate de cultur cretin i pgn - spune-ne nou, o, minunatule, care este cea mai nalt filosofie a cretinului? Si a zis marele Vasile: - Cea mai nalt filosofie de sub cer este s avem de-a pururea moartea naintea ochilor notri. Pentru c strmoii notri, atta vreme ct au avut moartea n fa, n-au greit. De cte ori n Rai, le ddea satana n minte: "Ia, ducei-v la pom i mncai!" Cci era frumos la vedere i bun la gust rodul ce l-a omort. Dar cnd s-a apropiat Adam zicea: "Nu m duc". Dar de ce? "A spus Dumnezeu c n ziua cnd voi mnca din pomul acesta, cu moarte voi muri". i de frica morii nu se apuca s mnnce. Vznd satana c sunt narmai strmoii notri cu aceast arm puternic, adic cugetarea morii, de ctre Fctorul lor, ce-a gndit nti? S le smulg din minte moartea. S-a bgat n arpe, cum zice marele Vasile, c n Rai vorbeau toate animalele i arpele avea picioare nalte, nu mergea tr. Dup ce l-a amgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat s se trasc pe pntece, i s-au luat picioarele. Picioarele arpelui sunt n pntece i astzi. i asta c s se mplineasc porunca s mearg numai pe piept, s mnnce pmnt i s fie blestemat pentru c prin arpe a reuit satana s intre i s vorbeasc cu Adam. - Ce-a zis Dumnezeu? a ntrebat arpele. - Iat ce a zis, a rspuns Adam: "Toi pomii Raiului, toate grdinile, desftarea asta negrit este a noastr, dar din cutare pom s nu mncm". - Dar de ce? a ntrebat arpele viclean. - A spus c oricnd vom mnca, cu moarte vom muri. - Nu-i adevrat! - zice satana prin arpe - nu vei muri cu moarte. - Cum se poate? Dar de ce? - tii de ce v-a spus Dumnezeu aa? Se teme foarte tare c dac vei mnca din pomul acela, v vei face dumnezei ca i Dnsul i vei fi asemenea Lui i din mare rutate ce are pe voi, ca s nu v nlai ca El, v-a oprit s mncai de acolo; c n orice zi vei mnca, ochii votri se vor deschide i vei fi ca nite dumnezei! Auzi? Dumnezeu spune lui Adam c va muri i arpele i spune c nu va muri! i Adam las pe Ziditorul su i ascult pe arpe, adic pe satana, care vorbea prin gura

arpelui. i creznd acestea, calc porunca i motenete ndoit moarte: i pe cea trupeasc i pe cea duhovniceasc! Prinilor, iubii credincioi, maicilor i surorilor, cteva suflete suntei aici. Eu n viaa mea, mi-a ajutat mila Domnului, am vorbit la mii de oameni pe la hramuri i ori a vorbi la dou urechi, ori la dou mii, tot att m cost. Dar suntem cteva suflete aici. Dac n-am uita noi nvtura cea preascump a Sfinilor Prini i a Sfintei Scripturi, noi n-am mai grei lui Dumnezeu. Auzi ce spune dumnezeiescul i preaneleptul Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-i aminte de cele mai de pe urm ale tale i n veac nu vei grei. Pentru ce? Dac cuget la moarte, moartea m oprete i de a gndi rul, nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Eu tiu c Dumnezeu o s-mi cntreasc i gndurile i cuvintele i lucrurile vieii mele, cnd mi voi da sufletul. Deci, dac voi cugeta la moarte, m feresc de toate. Auzi ce spune n "Ua pocinei"? Vedei c acea carte trateaz patru lucruri: moarte, judecat, Rai i Iad. Eu cred c acea carte, dac ar fi tiparit n zeci de mii de exemplare, toat lumea ar merge n Rai. Numai dac ar nelege-o. Att de mult folosete pentru cretini cugetarea la moarte, c ne arat ce-i omul i unde se duce i ce va fi n ziua morii sau a judecii. Acolo spune c cel mai mare sfetnic n via nu este nici filosoful, nici ngerii, ci moartea: "Ia-i sfetnic, omule, pe moarte, i atta nelepciune are s te nvee, nct, nici Solomon n toat nelepciunea sa, nici ngerii, nici filosofii lumii, nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea". Pentru ce? Moartea te sftuiete: "Omule, nu gndi ru, c ai s mori! Nu ur pe fratele tu, c ai s mori! Nu fi desfrnat, c ai s mori! Nu njura, c ai s mori! Nu fuma, c ai s mori! Nu fi beiv, c ai s mori! Nu te judeca cu altul, nu inteniona s faci ru nimnui, ia seama de sufletul tu, c ai s mori!" Ct filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfntul Ioan Damaschin: "O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine via, c cel ce pururea cuget la tine, pururea viaz". Vrei s tii c nici Solomon nu poate nva atta nelepciune ca moartea. Zice marele Vasile: "i Solomon acela, iubitorul de nelepciune, dac n-ar fi uitat moartea, nu-l biruiau femeile, s ajung de batjocura lor, s le fac i capite, s se lepede de Dumnezeu i s se nchine la idoli". Iat, Solomon cel preanelept, cel plin de darul nelepciunii, a ajuns nchintor la idoli i a zidit capite zeilor, lepdndu-se de Dumnezeu dup 40 de ani de domnie. Pentru ce? A uitat c va muri. Pe el l mustr cartea nelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: "Te-ai ntrit n trup, te-ai ntrit n pcat i ai uitat pe Ziditorul, Care i-a dat nelepciunea, cu care ai condus poporul acesta 40 de ani".

Vai de noi i de noi, c nu greim pn nu uitm de moarte. Nici un pcat nu trece de la minte la simire, nici prin imaginaia noastr, dac avem naintea ochilor moartea. Dac uitm moartea, murim, dac nu uitm moartea, trim, suntem vii cu sufletul n vecii vecilor. Cine a gndit vreodat la moarte, i-a nlucit-o cumintea i a greit lui Dumnezeu vreodat? Deci prea bun tovar de drum, prea bun prieten i prea mare sfetnic ne este nou moartea. S nu ne temem de ea. Cel mai mare filosof n via s avem moartea. Niciodat moartea nu te va nva de ru. Totdeauna i va spune: pzete-te de pcate, omule, c ai s mori! i-i spune cel mai mare adevr. Pentru ce? Pentru c-i spune negreit c eti trector, vei muri i vei sta naintea Lui Dumnezeu, s dai seama de tot ce ai gndit, tot ce ai lucrat, tot ce ai facut. Ce zice Alexandru Macedon, mare filosof - nvase filosofia despre suflet i moarte, de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel - cnd a luat mpria Persiei i a btut pe Darius i mpria Egiptului i a luat mpriile de lng Eufrat i mpriile lui Boz i celelalte. Veneau filosofii i i spuneau: - Mria Ta, aur mult, pietre scumpe, palate are Darius i sabia lui Darius este facut n form de octogon cu opt muchii i are mnerul mpodobit cu dou kilograme jumtate de pietre nestemate i poleit cu aur curat. Vino s-o vezi, mcar! Iar el le-a rspuns: - Dac-i moarte, nu-i nimic! Ce-am s fac eu cu sabia lui Darius n rzboi? Uite, am sabia asta ca fulgerul n mna mea, uoar. Aceea-i parad. S-o iau s-o leg la curea s-o duc calul, s vad lumea c strlucete la bru? - Vino, mprate, i ia pe soia lui Darius c el a fugit i l-au spnzurat doi oteni. - Cine l-a spnzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? S-i spnzurai pe aceia, cci nu am dat eu ordin s omori omul! Am spus s iei mpria i s-l lai s triasc - c el cucerea toate mpriile i trecea mai departe. Alii i ziceau: - Ia una din fetele lui Darius, cci are cele mai frumoase fete de pe lume! Dou fete avem. i Macedon le-a zis: - S nu le aduci s le vd, c-i tai capul. Eu, care am cucerit attea popoare cu puterea lui Dumnezeu, m biruiesc de frumuseea unei femei? Acest mprat a murit la 35 de ani necstorit i otrvit - tii istoria lui - dar totdeauna, cum i spunea Ptolemeu Filadei i Seneca secretarul lui i Antioh i Nicanor i Vizantie i ceilali i Chir cu toat suita lui: - Mria Ta, nu-i pas de nimic; nici de aur, nici de frumusee! - Nu! Dac-i moarte, nu-i nimic! De aceea i cnd murea, dup ce a btut toate mpriile, cnd a vzut c-i dduser otrav dulce, nepoii lui, a zis:

- Astzi am but pahar dulce i amar! - Ce este, Mria ta? - Mor! Se adunaser filosofii, generalii, mpraii, care pe unde i pusese. Iar el le-a zis: - Eu nu m tem de moarte! Eu cred ntru unul singur Dumnezeu, cum m-a nvat arhiereul evreilor, cnd am cucerit Palestina. Acela mi-a spus c este un singur Dumnezeu. - Cum l cheam pe Dumnezeul vostru? l-am ntrebat pe arhiereu. - Unul este Dumnezeu, Care a fcut cerul i pmntul. l cheam Savaot! - Ce nseamn Savaot? - Dumnezeul otirilor. - Nu cumva conduce otirile de jos? - N-ai grij, Mria ta! El conduce otirile cele din cer. Cu acelea nu te poi msura! Aceluia m nchin i eu. Aa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu i a nceput s fie un om foarte milostiv. Cnd era s moar, l-au ntrebat generalii lui: - Mria ta, din ce s-i facem mormntul? Din marmur? De aur? De pietre scumpe, de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus. Iar el le-a rspuns: - Dac-i moarte, nu-i nimic! S nu-mi facei mormntul meu din aur i din alte pietre scumpe. Ci s-mi facei mormntul i sicriul din granit i s nu cumva s m mbrcai n haine aurite. Ci simplu, ca un simplu om. i s lsai la sicriu dou guri: una n stnga i una n dreapta. - Da de ce asta? - Pe acolo s-mi scoatei minile mele i s le lsai goale, ca s vad toi c nimic nam luat cu mine dup moarte. Vedei, frailor, nelepciunea mpratului Alexandru Macedon? S nu creada cineva c, dup moarte, va lua ceva cu dnsul. Ce-au folosit faraonii Egiptului c au pus n piramide atta aur i argint i au facut crue cu cai de aur? Le gsesc alii i se mbogesc la muzee. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. tii ce-au luat cu ei? Fapta bun! Dac au fcut-o, au fost nelepi. i faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte. Ei aveau un mare dregtor, care era pltit la curtea mprteasc, numit omul morii. i cnd bea mpratulsi mnca i cnta muzica i se veselea, venea acest slujitor cu o cpn de mort i i-o punea pe mas i att zicea: "mprate, mnnc, bea i te veselete, dar adu-i aminte c ai s mori!" Dar s revenim, c pentru moarte sunt nc multe de spus, mai cu seam la acetia cu hainele negre, c noi clugrii avem mari jurminte naintea lui Dumnezeu i cugetm

totdeauna la moarte. C moartea nu alege nici tnr, nici btrn, nu te caut la contigente, la buletin de identitate, la livret. Nu te caut c eti mirean sau clugr, pregtit sau nepregtit. S ne ajute Preasfntul Dumnezeu cnd vom nchide ochii, s nu ne gseasc nepregtii. DESPRE MOARTEA CELOR PCTOI S v spun dou cazuri de mori npraznice, s vedei cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu i nu vor s se pociasc. A venit o biat femeie din Ardeal i mi-a spus: - Printe, brbatul meu, de cnd m-am cstorit cu el, nu mergea la biseric, nu se ruga, nu postea, njura i era beiv i desfrnat. i iat cum l-a pedepsit Dumnezeu. Acum n sptmna Mare dinaintea Sfintelor Pati a venit acas de la lucru i mi-a poruncit s-i tai o pasre i s-i fac mncare cu carne. Degeaba am cutat eu s-i spun c e pcat, c este Sptmna Sfintelor Patimi. De fric s nu m bat, am fcut ce mia poruncit el. Seara cnd a venit de la lucru, m-a ntrebat: - Ai fcut varz cu carne? - i-am fcut - i-am zis eu. Este n buctrie. Pe cnd mnca, l-a pedepsit Dumnezeu c s-a necat i a murit cu carnea n gt. De aceea am venit, printe, s-l punei la slujbe, poate l-o ierta Dumnezeu, c tare mai era ru i necredincios! - Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, cci era necredincios i a murit din vina lui, ca un sinuciga! S v art cum a murit alt om ru. ntr-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei s-mi dea un pomelnic pentru soul ei mort subit. i am ntrebat-o: - Femeie, cum a murit soul tu, s tiu dac pot s-l pun sau nu la sfintele slujbe? C pe cei necredinciosi, pe sectari, pe beivi i pe desfrnai, care mor fr pocin, nu-i putem pomeni la Sfntul Altar. - Printe, soul meu era beiv i desfrnat. Nu mergea la biseric, nu se spovedea i nu m lsa curat nici o sptmn n Postul Mare, c nu tia ce-i Duminic, ce-i zi de post sau srbtoare. De aceea, din cauza lui nu m-am putut mprtai de muli ani de zile. Acum la nceputul Postului Mare, l-am ntrebat pe printele nostru ce s fac. Iar el mi-a spus: "Ascunde-te la cineva sptmna asta ca s poi posti cu curenie mcar apte zile; apoi vin la mrturisire i-i voi da aghiasm mare".

Deci am fcut cum mi-a spus printele. M-am dus la naa noastr i i-am spus copilului s-i spun soului c sunt dus la spital. Aa am putut posti i eu cteva zile cu rugciune, cu post i curenie. Cnd vine el acas de la lucru l ntreab pe copil: - Mi, Vasile, unde-i mam-ta? - Este dus la spital! - Ia vezi, poate a venit. S vin la mine. Dar s auzii mnia lui Dumnezeu. n clipa aceea deodat brbatul cade jos n cas c din cauza beiei, i s-a rupt o arter de la inima - i ncepe a striga dezndjduit: "Salvarea, salvarea, chemai salvarea s m duc la spital, c mor!" i cum s-a uitat la apus i la miaznoapte, a nceput a vedea cuptoarele iadului i pe diavoli. De aceea striga: "Cuptorul... Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin s m ia...! Nu m lsai...! Nu m lsai, c m trag n cuptoarele iadului...! Femeie, nu m lsa!" i m-a apucat de mn i aa a murit... Ai vzut mnia cea dreapt a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor s se pociasc? Cci iat ce spune n Psaltire: Moartea pctosului este cumplit i Cei ce ursc pe dreptul, vor grei! Fericii i de trei ori fericii sunt cretinii aceia care se roag i care in sfintele posturi. Postul lungete viaa. Sfntul Vasile cel Mare zice: "Bucatele cele multe i bucatele cele grase, neputnd s le mistuie stomacul, multe boli au adus n lume. Iar postului i nfrnrii pururea i urmeaz sntatea". Ai vzut pe Sfntul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pine i mncare fcut la foc; numai cu verdeuri se hrnea i a trit peste o sut de ani. Ai vzut pe Sfntul Leontie de Agra n Sfntul Munte, c n-a but nici vin, nici untdelemn; numai cu fructe i cu rdcini de pmnt tria. Nu a mncat toat viaa lui mncare fiart la foc, sau pine, sau vin. Numai cnd se mprtea, lua o linguri de vin. Aa! i-a pus ndejdea numai n Dumnezeu. Ce zice Mntuitorul? Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul lui Dumnezeu. N-a pus ndejdea n hoitul acesta de trup, care ne duce n pmnt. C dac aici omul pctos nu poate rbda o scnteie de foc, acolo n iad, unde ard cei ce nu se pociesc, cum va rbda n vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare! Printele Cleopa

DESPRE PAZA MINTII

Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut. Dar eu cred ca va vor fi de folos acestea in drumul pe care te duci. Fiindca viata aceasta este o lupta, cum spune la Iov : O lupta si o ispita este viata omului pe pamant si in aceasta lupta si ispita, de fiecare clipa este nevoie de iscusinta. Cum a spus si marele Apostol Pavel : In lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rabdare si celelalte. Si este prea de nevoie, pentru ca va duceti intre straini, acolo unde va duceti, intalnindu-va cu oameni de alta credinta : protestanti si catolici si cutare ... Si ca ortodox, pentru ca sa-ti pazesti sufletul curat, o lucrare mai prezenta si mai puternica decat paza mintii nu va fi. Paza mintii are atata legatura cu rugaciunea mintii, ca si trupul cu sufletul. De la paza mintii putem trece imediat la rugaciunea mintii. Si totdata, in paza mintii intra multe lucrari duhovnicesti. Sfantul Isihie Sinaitul spune asa : Nimeni nu va putea scapa de capeteniile tartarului - mi-aduc aminte din Filocalie -, fara de paza mintii, macar de ar fi cat de mare filosof si cat de mare intelept in lume. Ce este paza mintii, dupa invataturile Sfintilor Parinti ? este o lucrarre prezenta, foarte usoara si n-are nevoie de mare osteneala, decat numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naste chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naste din credinta in Dumnezeu. Ca dumnezeiescul parinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricina sa ma tem de cineva, daca nu cred ca-i de fata. Iar cand cred ca Dumnezeu este de fata, ma tem ! Deci, iata cum din credinta in Dumnezeu se naste frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naste trezvia atentiei, sau paza mintii, sau ferirea mintii de la pacat, sau privegherea mintii.Cand auzim la Sfintii Parinti : paza mintii, trezvia atentiei, lnistea mintii, ferirea mintii, privegherea mintii sau toate acelea, este acelasi lucru, cum am zice : paine, bucata de paine, felie de paine; dar tot de paine este vorba, numai sub alte cuvinte. Paza mintii, dupa invatatura Sfintilor Parinti, constain aceasta : in a ne trezi cu mintea, in a ne impotrivi pacatului cu mintea si in a chema pe " Doamne Iisuse ... " prin rugaciunea mintii. Vezi cata legatura are rugaciunea mintii cu paza mintii ? Ca nu-i de ajuns sa am trezesc eu. Ce fac eu acum este bun ? Ce gandesc eu acum este bun ? Ce intentionez eu acum este bun ? Ce cuget eu acum este bun ? Sau ce alegere fac eu asupra acestui cuget este buna ? N-ajunge atat ! Ci, indata mi-a dat putere Preasfantul Dumnezeu, sami stapanesc pornirile prin volnicia de sine sau de sine stapanirea. Nu vezi ce spune in Psaltire ? Doamne ca cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.

Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere. Dar puterea noastra e slaba si taria neputincioasa, cum spune colo la hirotonie. Si atunci ce-i de facut ? Ne trezim, dupa puterea noastra; sa vada Dumnezeu ca vointa noastra se misca spre bine si ne impotrivim pacatului. Si negresit sa tinem legatura cu Domnul, chemandu-L prin rugaciunea " Doamne Iisuse ... ". Dar nimeni sa nu se bazeze pe trezvia sa sau pe vointa sa, ca-i tare impotriva pacatului, ca ramane foarte, foarte inselat ! Pentru ca, negresit, vointa noastra si trezvia noastra trebuie sa fie intarite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne impotrivim, cu voia de sine stapanitoare si chemam pe " Doamne Iisuse ... " Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru ca daca nu chemam pe " Doamne Iisuse ... " , nu reusim sa ne despatimim in nici un fel cu mintea. Ca El ne-a spus in Evanghelie : Ramaneti intru Mine si Eu intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic. Clar ! Cheama pe Domnul in ziua necazului si te va izbavi, cum spune Psalmistul. Sau : Auza-te Domnul in ziua necazului si celelalte.Daca-L chemam pe Dumnezeu, El ne ajuta. Asa si tu. Si trezvia noastra-i buna si vointa noastra care se impotriveste raului, daca este ajutata de darul si puterea lui Dumnezeu. Chemarea numelui Domnului sa nu inceteze, ca zice Apostolul : Tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui. Acum mai este si a patra lucrare : Ne trebuie smerenie ! Sa ne trezim cu mintea, sa ne impotrivim pacatului cu mintea, sa chemam pe " Doamne Iisuse ... " si sa avem mare smerenie a inimii si cunostinta de sine, fiindca ne luptam cu demonii cei mandri. Da ! Ca indata ce se ridica din noi parerea de sine, sau ingamfarea, sau cinstea de sine, indata ne paraseste Domnul si ne lasa in propriile noastre puteri : " Ia sa vedem ce ai sa faci tu fara Mine ?" Ca i-a spus oarecand lui Israil : Sa nu iesi la razboi fara Mine !Stii ce-a patit cand a iesit la razboi cu amoreii, fara sa cheme ajutorul lui Dumnezeu ! Aceasta indrazneala - sa zicem asa -, sau semetie de cuget, sau cutezanta de sine a omului de a se bizui pe trezvia lui si pe puterea lui de vointa, este izvorata din iubirea de sine. Egoismul ! Adica, dupa cum arata dumnezeiestii parinti, din mama tuturor pacatelor, care este iubirea de sine. Ca din iubirea de sine se naste si mandria si trufia si semetia si celelalte. Din iubirea de sine se naste, mai intai : mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea de sine, multumirea de sine, trambiatrea de sine, lauda de sine, placerea de sine, parerea de sine. Apoi : inchipuirea de sine, simtirea de sine " ca sunt ceva !"; ingamfarea de sine, cinstea de sine, increderea in sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine si, daca vreti sa va talcuiesc, acestea au o multime de ramificatii. Apoi vine moartea mintii si omorarea sufletului, mai inainte de moartea trupului adica nesimitirea inimii -, dupa care a plans Sfantul Simeon Noul Teolog toata viata,

precum am gasit-o la " Scara ". Nesimtirea, nu numai ca omoara sufletul, ci omoara mai intai partea privitoare, adica pe minte; nesimtirea este moartea mintii si omorarea sufletului mai inainte de moartea trupului. Daca i-ai omorat ochiul, ai intunecat trupul. Asa si sufletul, prin minte moare; si de aici inainte diavolul a pus stapanire peste toate puterile sufletului. Aceasta se intampla cand omul are incredere in sine si in puterea lui de trezvie si zice : " A! Eu sunt un om intelept. ce sa ma mai rog, ce sa mai stau in genunchi, ce sa mai chem pe Iisus, doar eu stiu sa ma pazesc de pacat ! Pai, eu nu stiu ca-i pacat ?" Cand vede Dumnezeu in sufletul nostru aceasta incredere si rezemare pe sine si cutezanta de sine, ne lasa in mana diavolilor. Atunci ispita ne arata cat putem, fara darul lui Dumnezeu si fara mila Lui. De aceea, sufletul nostru in toata clipa greseste lui Dumnezeu. Sa aveti convingerea aceasta, ca nu exista clipa cand nu maniem pe Dumnezeu. Si pentru ca nu este clipa cand nu maniem pe Dumnezeu, nu este clipa cand nu avem nevoie de ajutorul Lui. Sufletul, negresit, indata ce greseste cu mintea si cu orice pornire spre pacat, trebuie sa alerge cu umilinte la ajutorul lui Dumnezeu, sa ceara mila, iertare si ajutor impotriva ispitei. Ca, daca cuteaza pe desteptaciunea lui, zicand : " A! eu stiu multe, eu pot multe !", auzi ce spune Scriptura la Solomon : Cela ce se increde in sine, va cadea, cadere jalnica.Pentru ce ? Te-ai increzut in sine; nu mai ai nevoie de Dumnezeu ! " Pot si eu ceva !" Si atunci Dumnezeu iti arata ce poti ! Ca fara de El nu putem nimic. Si la trezvia atentiei este mare nevoie sa simtim in jurul nostru ajutorul lui Dumnezeu, de care avem nevoie in fiecare clipa. In Sfanta Scriptura se spune asa : Fata Babilonului, ticaloasa - si Duhul Sfant spune mai departe, cand cantam " La raul Babilonului " -, fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra ( Ps. 136, 8-9 ). Iata pe cine fericeste Duhul Sfant ! Pe cela ce ia fiii fetei Babilonului si-i tranteste de piatra. Talcuirea Sfintilor Parinti din Filocalie este asa : Fata Babilonului este mintea noastra. Cuvantul " Babilon " inseamna " amestecare ". Fiindca mintea noastra pururea este amestecata cu ganduri bune si rele, o numeste " fata Babilonului ", nascuta din amestecare, combinata cu amestecarea. Iar fiii fetei Babilonului sunt gandurile mintii, care le naste ea. Si cine-i fericit ? Acela care-i treaz cu mintea si, cum vede ca s-a nascut din minte un copil - un gand rau -, il da de piatra Hristos. Cum ti-a venit un gand rau in mite intelegi ? -, ia-l de picioare si da-l de piatra : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de curvie : " Doamne Iisuse ... ", da-l de piatra ! Vine un gand de manie, da-l de piatra Hristos ! Vine un gand de trufie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de viclenie : " Doamne Iisuse ... ". Vine un gand de zavistie : " Doamne Iisuse ... ". Tranteste-i de piatra pe pruncii acestia ai " fetei Babilonului " - adica cugetele rele ale mintii -, de cand sunt prunci. Adica, ucide patimile in tine, cat sunt mici, ca pe urma este mult mai greu ! Pe acesti prunci ai fetei Babilonului ii omoara darul si puterea lui Hristos ! Hristos S-a numit in Sfanta Scriptura de trei ori piatra : Piatra cea din capul unghiului, pa Care

n-au bagat-o in seama ziditorii; Piatra cea nefacuta de mana, Care se taie din munte, despre care se spune la Daniil; siPiatra, stanca din care a iesit apa, cand a fost lovita de Moise, simbolizand coasta lui Hristos din care a iesit apa si sange. In Hronograful evreiesc am citit viata lui Moise, tradusa de Isaia Racaciune, un mare rabin care a trait in secolul trecut. A murit de mult ! Si la dansii se scrie, macar ca ar trebui sa se treaca si in traditia ortodoxa, ca o teologumena; stiti, nu ca o dogma ! Ca Moise cand a lovit stanca la Rafidim - am fost acolo la Sinai si am baut apa -, intai a iesit sange, fiindca a lovit-o cu indoiala. Pentru indoiala pe care a avut-o Moise atunci, l-a mustrat Dumnezeu si nu a murit in pamantul fagaduintei. El nu a zis : " Asculta, Israele, din piatra aceasta ai sa bei apa !", ci a zis astfel : Au doar din piatra aceasta am sa va scot apa ? Dumnezeu i-a spus imediat : " Moise, de ce nu M-ai preaslavit inaintea fiilor lui Dumnezeu ? - Au doar din piatra asta ... ? " " De ce n-a zis : din piatra asta Dumnezeu va va adapa pe voi ?" Apoi Moise, fiind certat de Domnul, a lovit a doua oara, zicand : " Asculta, Israele ! Din piatra asta ... !" A lovit si a iesit apa. Dar este si-o taina mare aceasta, ca intai a iesit sange si apoi apa. Caci si din coasta lui Hristos a iesit intai sange si apoi apa. Iata cum a inchipuit stanca Rafidim, coasta lui Hristos. Acum sa revenim la trezvie, ca sa nu ne pierdem in discutie, ca cuvantul nostru trebuie sa traga catre mijloc. Noi, daca ne incredem in sine si in puterea noastra de virtute, de intelegere si de filosofie, mai intai mireasma Sfantului Duh nu mai este cu noi. Indata ce Duhul Sfant simte o mica licarire a mandriei, se fereste si-l lasa pe om in propriile sale puteri. Si atunci vedem ca am ajuns la cadere. Ori cu mintea, ori cu cuvantul, ori cu lucrul, ori - Doamne fereste -, cadere care ne desparte prea tare de Dumnezeu. Iar cine are lucrarea trezviei, trebuie sa fie treaz si in privinta asta. Nu-mi incape mie in putere sa ma trezesc, ca sa ma lupt cu pacatul. Ma trezesc, dar il chem pe " Doamne Iisuse ... ! " Legea soborniceasca a Bisericii aceasta este : sa ma trezesc, sa ma impotrivesc, sa chem pe " Doamne Iisuse ... ". Asta este lucrarea trezviei atentiei. Ca " fata Babilonului " - adica mintea noastra, de care am amintit mai inainte -, naste mereu prunci. Si naste prunci rai - gandurile rele ! Noi sa-i luam, sa-i trantim de piatra Hristos si sa-i sfaramam ! Duhul Sfant atunci ne fericeste : Fericit este care va apuca si va lovi pruncii tai de piatra. In momentul cand un gand rau l-am lovit de piatra Hristos, am ucis un prunc al fetei Babilonului. Ne fericeste pentru aceasta Duhul Sfant, ca nu am nadajduit sa-l ucidem noi, ci l-am dat de piatra Hristos. Ati auzit ca spune in Scriptura asa : In dimineti am ucis pe toti pacatosii pamantului, ca sa pierd din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea ! Ai auzit cand trebuie ucisi pacatosii - adica gandurile rele ? In dimineti ! Gandurile pacatoase rasar din minte, ca mai inainte pruncii fetei babilonului, care se nasc dintr-insa. Si nu arata Scriptura sa-i ucidem cand ar fi pe la

amiaza sau seara. Ci, cand au rasarit, in dimineti ucide pe pacatosii pamantului ! Gandurile pacatoase, cum au rasarit in minte si imaginatie, trebuie ucise prin rugaciunea lui Iisus, ca sa pierzi din cetatea Domnului - cetatea este sufletul - pe toti cei ce lucreaza faradelegea. Daca am ucis pe pacatosii pamantului, adica gandurile pacatoase, cand rasar din minte, am pierdut din cetatea Domnului, pe toti cei ce lucreaza faradelegea. Ca doar prin gandurile patimase vin faptele patimase. Ce zice dumnezeiescul Parinte Maxim : Stapaneste-ti gandurile, o, monahule ! Ca daca nu-ti vei stapani gandurile, indata vei ajunge sa nu poti stapani lucrurile ! Tot pacatul de la ganduri vine. Si atunci, daca ucidem pe pacatosii din cetatea Domnului in dimineti, am curatit cetatea, care este sufletul nostru. Sfantul Diadoh al Foticeii zice asa : " Mintea cea iubitoare de Hristos, primele rasariri ale pacatului nu le primeste ". Cine iubeste pe Dumnezeu, cum se atinge de mintea lui un gand patimas, zice : " Doamne Iisuse ... ". Cheama pe Mantuitorul ! Pentru ca, daca nu L-ar chema, sta de vorba cu gandul cel patimas, se indulceste cu el si, dupa ce s-a saturat de indulcire, isi aduce aminte : " Mai, dar gandurile acestea sunt pacatoase, trebuie sa zic " Doamne Iisuse ... ", ca uite, m-au scos din asezarea cea buna si m-au aruncat in ganduri spurcate ". Dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul zice asa : Cand stai la rugaciune si primesti ganduri spurcate, esti asemenea unei mirese care curveste de fata cu mirele sau. S-a logodit cu mirele si pe urma, poftim ! Sta si se impreuna cu altul de fata cu mirele. Cat de urata este mireasa aceasta mirelui sau, cand vede ca ea il tradeaza chiar in fata lui. Iar Dumnezeu, care vede toate, vede ca noi in vremea rugaciunii primim ganduri spurcate si sufletul nostru, in loc sa se impreune prin rugaciune cu Hristos, se impreuna cu diavolii si curveste in fata Lui. Si atunci Pavel ne spune : V-am logodit pe voi mireasa unui mire fara de moarte; si tare mi-e frica de voi sa nu se poticneasca inimile voastre, precum a Evei de satana in rai . Clar ! Daca ne-am impreunat cu pacatul in fata lui Dumnezeu, cu diavolii ne-am impreunat, nu cu Hristos ! Si atunci Mirele Hristos zice : " Iata, mireasa Mea - sufletul nostru -, s-a impreunat cu diavolii si i se pare ca se roaga Mie ! Sta la rugaciune si curveste cu diavolii !" Ca tot gandul patimas, daca-l primim, suntem amestecati cu diavolul acelei patimi si ne duce in gheena. Zice si Sfantul Isihie : In vremea rugaciunii, se incaiera la lupta trei minti : mintea Sfintelor Puteri, mintea draceasca si mintea omului.Mintea omului sta in mijloc si el are atata putere de stapanire de sine incat, toate puterile intunericului daca ar veni, nu pot sa-l clatine. De aceea a zis Scriptura : Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Iar in ziua judecatii ne va cere socotela. Noi vom zice : " N-am pututu, Doamne !" " N-ai vrut ! Eu te-am inzestrat cu putere ". Ca nici ingerii nu-l silesc pe om la fapta buna si nici diavolii nu-l pot sili la cele rele. Atata putere a luat satana in rai, cand a inselat pe Eva, sa clatine putin puterea cugetatoare a omului; adica sa-l

imboldeasca prin gand sa faca raul, dar sa nu-l sileasca. Poate vom zice in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la femeia cutare !" Diavolul poate sa zica atunci : " Doamne, sa-mi aduca martori ! Cine m-a vazut ca-l duceam de mana pe om ? " " M-a dus diavolul la crasma " zice altul. Atunci diavolul raspunde : Doamne, sa-mi arate martori !"; a vazut cineva vreun diavol ducand pe om la crasma ? " Doamne, m-a dus diavolul in cutare loc ". Iar diavolul ii poate zice : " Doamne, el a fost prost si a fost iubitor de sine, iubindu-si fiinta lui si s-a lasat biruit de patimi. Eu i-am dat in gand si el s-a dus. Si Sfintele Puteri i-au dat in gand sa faca bine si nu a ascultat ". Deci, mintea omului sta intre Sfintele Puteri si cetele diavolesti. Si indata ce el simte ca-l ispitesc diavolii din stanga, alearga la Iisus prin rugaciune si atunci se bucura Sfintele Puteri si biruinta-i de partea noastra. Iar daca vom sta de vorba cu gandurile si ne indulcim de ele, tot timpul stam de vorba cu diavolul. De aceea in Pateric nici nu se mai spune patima, ci : " Cutare s-a luptat cu diavolul curviei, sau cu diavolul maniei, sau cu diavolul leneviei ", ca tot pacatul este un diavol rau. Sfantul Ioan Gura de Aur zice : Mare pofta, mare diavol este pacatul. Si Sfantul Efrem spune : cate pacate are omul in minte, atatia diavoli are intr-insul. Iar Sfantul Marcu Ascetul : " Foarte se silesc diavolii sa ne invete sa nu credem ca avem diavoli in noi ", dar zice : Cate patimi avem, atatia diavoli avem ! Fiecare patima este un diavol rau. Adica : mandria, semetia, slava desarta, fatarnicia, trufia, viclenia, zavistia, pizma, invidia, ravna cea rea, mania, iutimea, nerabdarea, nerecunostinta, cartirea, rapirea, nemultumirea fata de binefacerile lui Dumnezeu sau ale aproapelui, tinerea de minte a raului, vorbirea de rau, clevetirea, minciuna, gluma, rasul. Sau mai departe : iubirea de aratare, dorinta de razbunare, slava desarta, laudarosenia, iubirea de sine cu tot alaiul ei, si pot sa spun ceasuri intregi si nu termin nici ceea ce mai tin minte din multimea pacatelor intunericului. Si iata, atatia diavoli avem in noi ! Cineva poate zice : " A! Dar nu sunt asa pacatos ! Sunt de atatia ani in manastire, cu muieri n-am trait, nici n-am stiut ce-i femeia ". Si noi suntem preacurvari in toata clipa, caci cu gandul si imaginatia gresim ziua si noaptea ! Pentru ce zice dumnezeiescul Parinte Efrem Sirul : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul, ca ar fi mici ! Nu-s mici ! Hristos, intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu, ne-a aratat si a socotit preacurvie intru pofta de femeie si ucidere intru ura de frate. Si acelea se fac cu gandul. Iata, ma fac ucigas si preacurvar in toata ziua. Si apoi, cata pocainta imi trebuie ? Legea Darului sau a Harului, cand a venit, a scos pacatul din radacina, nu a venit sa coseasca pacatul pe deasupra, cum da cu coasa si radacina ramane. Asa a fost Legea Veche : sa nu furi, sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu fii marturie mincinoasa ... Legea veche oprea pacatul din lucrare, cum vorbeam ieri despre cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc. Legea Harului cand vine, scoate pacatul din radacina, ca pofta-i radacina

pacatului. Sa nu poftesti femeia aproapelui ..., cum spune porunca a zecea, ca esti preacurvar. Si atunci smulgi pacatul din radacina ! Ca de la pofta vine pacatul. Scoate buruiana de unde porneste ea ! Si cu cat Legea Harului este mai desavarsita, cu atat trezvia atentiei trebuie sa dea seama omului sa-si pazeasca mintea. Ca omului i se pare ca este curat, daca n-a facut pacatul cu lucrul. Cea mai mare inselare este asta ! Ca tocmai atunci suntem in cel mai greu pacat, adica in nesimtire, dupa Sfantul Maxim. Cand nu avem simtirea pacatului, suntem in cel mai greu pacat; ca atunci mintea noastra-i oarba,iar nesimtirea este moartea mintii. mintea nu simte pacatul si omorarea sufletului, mai inainte de moartae trupului. Si nesimtirea se naste si ea tot din iubirea de sine. N-am avut timp sa va spun si toate fiicele ei, asa cat le mai tin minte. Nu este clipa si nu este vreme in care nu ma aflu maniind pe Dumnezeu; sa avem increderea aceasta si sa stim, si chiar de n-am simtit si n-am ajuns la convingere, sa ajungem de-acum. Asa trebuie marturisit. Pentru ca am ajuns la convingerea asta, cu zeci de ani in urma, ca nu exista clipa si mai putin decat aceasta, cand nu ne aflam maniind pe Dumnezeu. Aceasta stii cand o simti ? cand ajunge omul in treptele cele mai inalte ale rugaciunii inimii si cand vine Duhul Sfant in inima omului, cu Darul lui Hristos, atunci abia vede el despre milioanele de neputinte, care-l robesc simtitor si ganditor. Vezi in camera asta, ce curat este ? Nu-i praf, nu-s gunoaie. Daca o raza a soarelui ar intra aici si noi am sta deoparte, am vedea milioane de microbi ce se invart si cat praf este. " Ia uita-te, ce era in camera asta !" Dar pana ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam. Dar daca am avea niste aparate speciale care maresc, ele ar face si mai mari corpurile acelea pe care le vedem cu ochiul liber. Asa este si cu sufletul nostru. Deci, in timpul rugaciunii celei curate, cand se scalda inima noastra in lacrimi si fierbe in clocotol plansului, dupa ce au trecut momentele acelea, atunci o sa vezi cate milioane de neputinte zac in mintea si in inima noastar. Si acestea nu le simtim. Petrecem in nesimtire, in somn, in raspandire, in invartosare, in impietrire. Ni se pare ca noi " Slava Domnului, n-am facut cutare pacat !" Dar noi le avem pe toate si suntem izvorul a tot pacatul si a toata faradelegea, in toata clipa. De aceea, pentru ca in fiecare clipa gresim, in fiecare clipa este nevoie de trezvie, de paza mintii, de rugaciune, si de umilinta in fata lui Dumnezeu. Asta este ce spune marele prooroc David : Ca faradelegea mea eo o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Uite un alt caz. Ti se intampla uneori ca stii ca esti pacatos si vrei sa te rogi, dar nu ai stare de umilinta, adica simti o invartosare a inimii. Ce trebuie sa facem atunci ? Aceasta invartosare a inimii in timpul rugaciunii se cheama raceala, seceta sau uscaciune. Si asta este obisnuita la Sfintii Parinti. Eu deja cand ma marturisesc, zic : " Parinte, rugaciunea am facut-o cu mintea imbrobodita, plina de uitare, plina de raspandire, cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darului ..." Raceala vine mai totdeauna

din uitare. Pricina racelii sufletului - ca eu pacatosul sufar in toata clipa de ea -, este uitarea. Dar uitarea ce este, dupa Sfintii Parinti ? Este primul pacat din partea rationala a sufletului ". Sufletul se imparte in trei parti : partea rationala, cea manioasa si cea poftitoare, dupa Sfantul Grigore de Nissa. Asa le randuieste in Pidalion. El canoniseste exact pacatul dupa cele trei parti ale sufletului. Vezi in canoanele lui din Pidalion. Din partea rationala primul pacat este uitarea. Apoi nestiinta, nedreapta socoteala, nechibzuinta, nemultumirea pentru binefacerile lui Dumnezeu si ale aproapelui, nediscernamantul, credinta stramba, hula, nebunia, eresul si celelalte. Dar, primul pas spre raceala, este uitarea. Cand uitam binefacerile lui Dumnezeu, cand uitam ca Dumnezeu este de fata, cand uitam prezenta lui Dumnezeu, cadem in asa numita " acedie ". Acedia este moleseala sufletului si a mintii. Acedia o mai numesc unii din Sfintii Parinti caracatita sufletului. Cand s-a lancezit omul si cand zace in acedie, in moleseala, atunci vin toate patimile si rautatile in sufletul lui. Asa o numeste si pe imaginatie. Aristotel o numea simtire de obste in filosofia lui. Pentru ca imaginatia nu prinde numai un pacat si nu da razboi sufletului numai cu unul. Ai citit Paza celor cinci simtiri scrisa de Nicodim Aghioritul ? Ei, cate sunt de vorbit. Vezi cum se leaga una de alta, vorbind ? De cinci ori am citit-o in viata, la liniste. Strasnica si sfatuitoare carte. Si cand o termini, autorul ei zice : Aceasta puturoasa carte ce am scris. Ai vazut cata smerenie ? " Tu te-ai facut ca un amnar si eu ca o cremene. Ai lovit o data si de doua ori, intr-o inima a mea ca de cremene si au izvorat aceste putine scantei ". Cartea aceea toata are mare intelepciune ! Ai vazut ce spune acolo ? Ne arata cum sa mergem pe drumul acesta. Din cauza ca mintea acazut in raceala, datorita uitarii, dupa ce-am uitat noi frica lui Dumnezeu, incepe omul sa-si permita orice. Si prima data, Cand omul a uitat de frica lui Dumnezeu incepe sa-i aduca diavolul tot felul de ganduri prin imaginatie. Imaginatia, dupa Sfantul Vasile cel Mare, este pod al diavolilor, prin care intra in sufletul omului.De aceea trebuie o mare atentie la rugaciune sa nu ne inchipuim nimic, caci prima vama pe care o intalneste mintea inspre inima este imaginatia. Nici o fapta rea, nici un diavol, nici o patima nu trece de la minte la simtire decat prin imaginatie. Ca nu poti sa faci pacatul, pana nu ti-l inchipui. N-ai vazut cand te lupti cu mintea ? Ori apare chipul aceluia care te-a suparat si asupra caruia ai fost pornit. Parca ti-l aduce aminte si parca te-ai razbuna. " Ei, daca ar fi aicea ! Ce i-as drege, ce i-as face !" Si aceia sunt diavoli. Dar prin imaginatie iti dau razboi. " Mai, dar mi-a zis, si am sa-i zic !" Diavolii iau fata aceluia care te-a suparat si o aduce in suflet prin imaginatie si ti-o arata : " Uite, acesta ti-a zis si acesta te uraste !" Apoi vin si minciunile mintii, cu presupuneri ca acela te uraste, si acela zice asa si acela, cutare. Un duhovnic mare spunea : " Nu le crede, parinte, ca-s minciunile mintii, si ai sa vezi mai tarziu ca niciuna din cate ti-a spus mintea nu-i adevarata ". Astea-s minciunile

mintii, pe care le baga diavolii in vremea ispitei, prin imaginatie in suflet sa-l darame. Sunt prepusuri, pareri gresite. Prepusuri ca cutare iti zice, ca cutare are ciuda si cutare altceva. Si niciuna nu-i asa. Demonii, cand vad ca tulbura pe om banuielile acelea, bat razboi si cu acestea. Ca zice in Psaltire :Multi sunt acei care bat razboi cu noi de la inaltime. Deci, lupta noastra nu-i impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii, domnii puterii vazduhului,a duhurilor rautatii raspandite in aer. Iata, ca cu capeteniile vazduhului se lupta biata minte ! Ce se intampla ? Un pacat intai l-ai gandit. Daca s-a invoit mintea la gandire, trece la cugetare. Trece la alegere. Imediat il baga diavolul in imaginatie. Ti-aduce aminte ... N-am vorbit noi despre ispitirea din opt parti ? Ca sa vezi si acolo cata filosofie este la Sfintii Parinti ! Dupa ce te-ai bagat in imaginatie, ti-a bagat idolul si te-a lovit in minte. Gata ! Auzi ce spune : Cand vei vedea uraciunea pustiirii satnd in locul cel sfant, cel ce aude sa inteleaga ! Sfantul Maxim spune : Uraciunea pustiirii in locul cel sfant este pacatul inchipuit in imaginatie. Ca locul cel sfant este inima, pentru ca noi suntem Biserica Dumnezeului Celui viu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in inima noastra. Diavolul, daca a reusit sa bage idolul prin imaginatie in minte, de aici il baga in inima ! Apoi, in inima si in mintea ta, numai fata aceea o ai, ori care te-a suparat, ori care o iubesti cu patima ! Dupa ce ti-a bagat idolul, iti dai seama : " Da ! Eram treaz mai inainte de prima momeala " - ca aicea trebuie sa vorbim de cele douasprezece trepte ale pacatului. " Daca eram treaz la prima momeala, imediat ziceam : " Doamne Iisuse ... " si cu trezvia atentiei idolul nu intra ". Daca n-am fost atent, a intrat idolul : cutare fata, cutare femeie cu care ne0am intalnit, sau bani sau slava, ori de ce nuanta ar veni. L-a bagat in inima prin inchipuire. Acestai idolul, asta-i " uraciunea pustiirii in locul cel sfant ". Si daca era trezvia atentiei, nu intra. Il dadea jos de la inceput. A venit ? " Doamne Iisuse ... !" Il izbesti de piatra Hristos. Si stii ce se obisnuieste mintea cu acest nevazut razboi ? Precum scrie in " Razboiul nevazut ". Ai vazut ca mintea acelui ce este treaz, care are trezvia atentiei, nu numai ca nu se teme de navalirile astea. Stii ce face ? Anume le cheama. Le da drumul oleaca, apoi cu rugaciunea il cheama pe " Doamne Iisuse ... " in ajutor. Precum face pisica cu soarecul. Il prinde si apoi ii da drumul, si asa se joaca cu el. Dar aceasta lucrare este pentru cei sporiti. Asa face mintea trezvitorului cu pacatul. Ii da drumul sa intre oleaca inauntru; si numai ce-l vede ca treec in imaginatie si incepe a-i tulbura firea. " A! Mi-ai venit ? " Doamne Iisuse ... " Si-l mai cheama odata la lupta : " Mai vina, mai, si mai intra !" Si el mai vine. Si iar il izbeste de piatra cu " Doamne Iisuse ... ". Stii ce zice apoi diavolul ? " Aista nu-i prost ! Ma cheama intai si-mi da drumul si apoi ma arde cu Hristos. Stai, ca acum ii treaz cu mintea. Vin mai tarziu, cand il stapaneste uitarea ". Si cand il mai cheama, nu mai vine. Nu uita el sa ne ispiteasca. " Acum nu vin, ca-i treaz cu mintea si ma arde cu " Doamne Iisuse ... ". Da-i pace. Cand

va dormita el cu mintea si n-o sa fie stapan pe simturi, atunci vin ! Cand este raspandit cu mintea, atunci ii dau razboi. Acum cand este treaz, n-am nevoie sa ma lupt cu el. Ca acum stii ce face ? Cheama numele Domnului si ma arde !" Asa face trezvitorul, precum face mata cu soarecele. Ii da drumul si iar il prinde. Ferice de cel ce are trezvia mintii ! De aceea a zis dumnezeiescul Pimen cel Mare in Pateric : Nu avem nevoie pentru a ne mantui, decat de minte treaza. Clar ! Atata. Cu mintea treaza si cu lucrarea asta a trezviei atentiei ne putem mantui cel mai usor. Pe aceasta o numeste Sfaantul Isihie din Sinai : " Lucrare preacuprinzatoare de toata fapta buna si de toata virtutea " - cititi in Filocalie, ca de acolo vorbim si din Pateric. Primul pacat care se naste din partea rationala a sufletului este uitarea. Din uitare se nasteraceala sufletului. Zice Marcu Ascetul ca trei sunt uriasii care ucid sufletul : uitarea, nestiinta si trandavia. Vezi ? S-ar putea ca unul sa fie treaz cu mintea, dar sa fie orbit de nestiinta. Si iarasi n-are trezvia atentiei nici acesta. Auzi, ca nestiinta este orbirea sufletului. Sfantul Maxim zice : Viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului.Si atunci se poate orbi unul nu numai de uitare, ci si din nestiinta. Si daca a spus si de trandavie, dar ai auzit pe cine a pus intai ? Tot pe uitare. Ca si nestiinta si trandavia vin dupa uitare. Sfantul Grigore de Nissa clasifica in Pidalion toate pacatele, dupa cele trei parti ale sufletului si primul pacat care vine din partea rationala, este uitarea. Si cauza racelii noastre in cele duhovnicesti, chiar in vremea rugaciunii, tot de la uitare porneste. Iar cine are trezvia atentiei, inainte de a veni uitarea, o simte. Pentru ce ? Trezvia se naste din frica de Dumnezeu. Si frica lui Dumnezeu din credinta in Dumnezeu. Sfantul Maxim Marturisitorul zice : Cine crede, se teme si cine se teme, se trezeste ! Uite, a venit un gand ! Deacum trebuie sa discern : ori ii rau, ori ii bun ! Cei de facut ? Si cine se trezeste, imediat trevbuie sa-L cheme pe " Doamne Iisuse ... ", caci trezvia atentiei sta in trei lucruri : in a ne trezi cu mintea, a ne impotrivi pacatului de cand este in minte si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia noastra n-are nici o putere fara Iisus. Dar uitarea este primul pas spre raceala, cum arata dumnzeiestii Parinti. Iar daca noi luptam impotriva uitarii, mintea intotdeauna ii treaza si scapa de celelalte lupte in celelalte trepte ale pacatului. Ai vazut cum s-a numit satana la Iov in Scriptura ? Furnico-leu. Frumos comentariu face la aceasta Nil Ascetul, iar mai tarziu Nicodim Aghioritul o pune in paza celor cinci simtiri. De ce s-a numit satana si pacatul furnico-leu ? Iov zicea : " Furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare !" Dar, la cine ? La Iov n-avea de mancare, nu la mine pacatosul ! Eu il hranesc toata ziua si-l fac leu. Ca de ce Iov nu-l hranea pe furnicole ? Auzi ce spune Scriptura ? Acest om aducea in fiecare seara cate un bou jertfa pentru copiii sai; " Doamne, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit cu gandul lui Dumnezeu !" Care tata si mama de azi, mai au grija ce gresesc copiii lor cu gandul lui Dumnezeu ? Nu l-a numit degeba Dumnezeu pe Iov, drept si temator ! Aducea un bou jertfa in

fiecare seara, nu pentru pacatele lui, ci pentru ale copiilor lui. Ca el a spus ca furnicoleul a murit de foame ca n-avea de mancare, adica el nici in gand nu hranea pacatul. Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " N-ar fi pierit copiii lui asa, daca nu i-ar fi gasit la masa si la betii. Ca ei erau la praznic la fratele mai mare si petreceau. De aceea a putut satana sa darame casa. Daca ii gasea in rugaciune nu se putea intampla asa ". Dar aceasta a lasat-o ca pilda Dumnezeu. Dar acest Iov, care era atat de tare treaz cu mintea inaintea lui Dumnezeu, zice ca furnico-leul a murit de foame ca n-avea de mancare; si Sfintii Parinti fac comentariu mai ales la lucrul acesta : Pacatul cand vine in mintea noastra, este mic ca o furnica. Caprima traepta a pacatului este a face fapta buna cu scop rau. Pentru ca fapta buna facuta cu scop rau n-are plata, ci ea trece de partea scopului si se pierde. Sufletul si viata faptei bune este scopul.De aceea a zis dumnezeiescul parinte Maxim : Este feciorie si milostenie si priveghere si post si osteneala, care sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu, ca nu cu scop adevarat se fac acestea ! Daca fapta buna este facuta cu scop rau ea trece de partea scopului si se face una cu el. Scopul este sufletul si mireasa faptei bune. Noi, daca ne-am trezit cu mintea, atunci cand facem o fapta buna, trebuie sa vedem daca-i cu scopul de a placea lui Dumnezeu, de a ma mantui, sau daca nu cumva mintea mea priveste in alta parte. Dumnezeiescul parinte Efrem zice : Cand mintea va parasi scopul blagocestiei, adica al evlaviei, toate faptele bune nu mai folosesc. Ca scopul este ori a iubirii de slava, ori a iubirii de treapta, ori a iubirii de castig, cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul. Auzi ce zice el, aratand aici cat este de rea chiar si lepadarea de lume cu scop rau : " Cela ce pentru iubirea de castig a facut lepadarea de lume, este ca piatar de moara, care intru aceleasi se invarteste " vorbind despre cele trei feluri de lepadari de lume. Cum ? El, se leapada de lume ca sa vina in manastire, si nu vine pentru a-si plange pacatele si pentru dragostea lui Dumnezeu, ci pentru altceva. Scopul lui este sa castige bani, cinste, dregatorii si slava de la oameni. Acasa alerga dupa treaba, ca sa castige parale, sa faca casa mare, sa cumpere gradini, sa faca avere; vine in manastire si se invarteste tot in acelea. Lucreaza sa castige ceva, sa faca, sa tot aiba ceva. Acesta-i scopul lui cu care a venit la manastire. Si acesta n-a venit cu scopul mantuirii, ci a venit aici ca sa se imbogateasca. Al doilea scop. Vine la manastire si isi zice : " Mai, poate ma fac diacon, poate preot, poate voi fi staret, poate econom; m-oi face eu ceva ". Atunci mintea lui priveste spre iubirea de treapta; si auzi ce-i spune la acesta dumnezeiescul Ioan Scararul : " Cela ce pentru iubirea de treapta pe lepadarea de lume o a facut, ca tamaia este, care la inceput miroase si pe urma scoate fum ". Vine in manastire smerit, ascultator de toti, rabda de la unul, rabda de la altul, face ascultare cu dragoste, privegheaza, se roaga, se arata ca-i credincios in toate. Dar, ce zice ? " Mai incolo trebuie sa ma faca diacon, preot, cutare !" Si daca nu ajunge tinta carierei, unde privea mintea lui, incepe a scoate fum. " Asa ! Pe acela, care a venit de ieri in manastire, l-a facut, si aceluia i-a dat dregatorie si eu n-am fost facut ?" Si cel

ce mirosea la inceput ca tamaia, a inceput a scoate fum, a inceput a carti. Eheei ! Dai de Sfantul Ioan Scararul ! Acolo la Sinai ii zice Sfantul Ioan Sinaitul. Noi ii zicem " Scararul " dupa cartea lui numita Scara. Ce zice ? " Cela ce pentru iubirea de Dumnezeu lepadarea de lume o a facut - adica din Dragostea lui Dumnezeu -, adauga dor peste dor si foc peste foc, aprinzandu-se de dragostea lui Dumnezeu, slujind cu frica Lui si cu cutremur ". Acela iubeste pe Dumnezeu pana in sfarsit ! Si iata mintea noastra la trezvia atentiei, nu trebuie sa priveasca numai asupra gandurilor care vin, ci si asupra scopurilor cu care ne nevoim si urmam lui Dumnezeu. S-ar putea sa ne nevoim si sa ramanem cu mainile goale la urma, daca scopul este altul. Deci, scopul faptelor bune totdeauna sa fie spre slava lui Dumnezeu. De aceea ne invata si marele Apostol : Sau de mancati, sau de beti, sau altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu. Deci, daca omul este treaz cu mintea, ucide pacatul de cand ii furnica ! V-am vorbit mai inainte de fata Babilonului si de pacatosii pamantului si acum va aduc aminte. Daca ne-ar ajuta Preasfantul Dumnezeu sa fim treji cu mintea si sa ucidem pacatul de cand e furnica; ca apoi, pe treptele celelalte, se face leu si nu-l mai putem birui ! Prima treapta a pacatului este sa faci fapta buna cu scop rau. A doua, sa nu faci fapta buna desavarsit, intreaga. Un exemplu : faci milostenie, dar o faci din furat ! Si zice Sfantul Ioan Gura de Aur : Cel ce aduce jertfa din osteneala straina lui Dumnezeu, asa-i ca si cel ce aduce caine imputit.Deci, iata ca nu-i cum trebuie ! A treia treapta a pacatului este momeala. Se apropie de mine un gand, dar nu cu patima. Femeie, sa zicem; slava, bani. Sa luam de pilda numai aceste trei. Dar nu-i nimica rau; ca Dumnezeu le-a facut la inceput bune toate; si femeie si bani si slava. La ban; cuvantul ban nu te vatama cu nimic. Este numai o bucata de fier sau o zgura a pamantului facuta acolo rotunda, daca-l numim asa simplu. Dar langa ban apare patima : " daca vei avea tu mai multi bani ! Daca vei avea o punga ! Faci o ladita pe urma ! Si daca vei mai ascunde din ei !" Ai vazut cum se lipeste ispita langa gandul simplu ? Indata se complica cu patima. Zic femeie ! Nimic nu ma vatama. Ca nu este cuvantul in mintea mea cu patima. Dar langa femeie mi-aduce diavolul ispite in gand : " Mai, dar daca ar fi frumoasa; daca ai vazut-o pe cutare, si daca ar fi prietena cu tine si daca ar fi langa tine cand te lupta patima, si daca ai pacatui cu dansa !" Ai vazut unde te duce imaginatia ? Indata cuvantul femeie s-a complicat cu patima, cu momeala pacatului. La fel, sa zicem slava. " Cela ce Ma slaveste pe Mine, il voi slavi ". Este slava buna ! Nu-i nimica cuvantul slava. Dar, " daca m-ar lauda, daca as fi asa, daac as face asa, daca as ajunuge asa, daca as fi eu asa !" Iata deci, unde te duce slava ! Atunci cuvantul " slava " se complica cu patima. Si auzi ce zic dumnezeiestii Parinti : " Precum iedera si hameiul se agata de orice planta care-i mai aproape, asa si langa gandul simplu al lucrului, se agata patima. Si tocmai asta e lupta omului trezvitor - ca despre trezvia atentiei vorbim aici ! Aceasta este cea mai stravezie ( patrunzatoare ) lupta a crestinului si monahului.

Toti ne luptam pentru mantuire. Dar trebuie sa despartim gandurile simple ale lucrurilor, de cele complicate cu fapta ! Nu-i pacat sa gandesc la femeie, ca si Evanghelia a spus ca Cel ce priveste la femeie, nu spre a o vedea, ci spre a o pofti, preacurveste cu dansa in inima sa. Indata ce langa femeie a aparut pofta, gata ! Este preacurvie ! Eu, daca am privit-o, dar fara sa cuget cu patima, nu-s preacurvar. Pot sa vad un milion de femei ! Dar daca am poftit una in inima mea, atunci imediat eu sunt preacurvar. De aceea zice dumnezeiescul Efrem : Nu ma aruncati in negrija, fratii mei, pentru pacatele cu gandul ca n-ar fi mari ! Daca nu erau mari, nu era nevoie ca dreptul acela, Iov, cu 1850 de ani inainte de Hristos, sa aduca jertfa pentru pacatele cu gandul ale feciorilor sai, si intelepciunea lui Dumnezeu, nu socotea preacurvie, intru pofta de muiere si ucidere, intru ura de frate. Cu gandul, omul este ucigas si preacurvar in toata vremea. De aceea zicea Sfantul Efrem Sirul : " Nu ma aruncati in negrija !" Un gand venit in minte si omul trece la imaginatie; de la gand incepe tot pacatul. Toata lupta noastra si a fiecaruia dintre noi, care vrea sa se mantuiasca, este sa desparta gandurile simple ale pacatului de cele complicate cu fapta. Ca nu ne raneste pe noi gandul simplu, ci cel ce ne complica cu patima. Si atunci diavolii, vazand ca am primit gandul patimas, care este momeala gandului simplu, ne duc mai departe pe treapta urmatoare a pacatului. Treapta a patra a pacatului este consimtirea. A consimtit sufletul nostru sa stea de vorba cu gandul cel simplu ! Sa stea de vorba cu gandul olecuta. " Mai, cam cum e cu asta ?" Si gata ! Suntem pe treapta a patra a pacatului ! Starea de vorba a sufletului cu pacatul. In treapta a cincea incepe lupta. " Nu-i bun gandula sta; vine cu patima la mine !" Si lupta se da pe toate treptele pacatului pana la deznadejde si moarte. Mintea incepe sa lupte. " Nu-i bun gandul asta ! Mi-a bagat patima in suflet ! Uite, poftesc femeie sau ban sau treapta sau urasc pe fratele ". Sau cine stie de ce nuanta ar fi pacatul, din cele trei parti ale sufletului. Si atunci eu trebuie sa fiu atent, ca vorbim de trezvie. " Ei, diavole, pana aici ! M-ai adus pana aici !" De-acum, lupta ! Si in lupta asta, v-am spus, trebuie sa chemam pe " Doamne Iisuse ... ". Ca auzi ce spune Scriptura ? Sa nu iesi, Israele, fara de Mine la razboi ca vei fi infrant ! Cum ai vazut ca au patit cu amoreii. Si ziceau evreii : Doamne, am cazut ! " Pai, nu v-am spus Eu sa nu iesiti la razboi fara Mine ?" Asa si noi in lupta cu pacatul, sa chemam in ajutor numele Domnului. Cat de treaz ai fi cu mintea si cat de mare filosof ai fi, te prapadesc diavolii, daca nu chemi pe " Doamne Iisuse ... ". Trezvia atentiei si rugaciunea mintii au legatura, cum are sufletul cu trupul. A ne trezi, a ne impotrivi pacatului si a chema pe " Doamne Iisuse ... ". Asta-i filosofia duhovniceasca ! Atata legatura are paza mintii sau trezvia atentiei cu rugaciunea mintii. In lupta asta cu pacatul, mintea noastra incepe razboiul. La acest razboi se incaiera trei feluri de minti : mintea diavoleasca, mintea ingereasca si mintea omului. Omul ii dator sa se trezeasca si sa cheme pe " Doamne Iisuse ... ". Ramaneti intru Mine si Eu

intru voi, ca fara de Mine nu puteti face nimic ! Si daca in lupta asta crestinul cheama pe Iisus, iese biruitor ! Daca se bizuie pe sine si se leneveste si uita sa cheme numele Domnului, iese pacatul biruitor. In treapta a sasea vine invoiala. " Ei ! Si daca m-as invoi oleaca cu gandurile rautatii, ale pacatului ?" Daca esti tare si ai capatat trezvia atentiei, poti sa te invoiesti oleaca, ca sa chemi pacatul la lupta, cum spune in Razboiul nevazut. Faci ca mata cu soarecele. Ii dai drumul si iar il prinzi. Si-l chemi o data si zici : " Doamne Iisuse ... " si l-a batut. Il chemi a doua oara, asa cum spune in Razboiul nevazut : " Care- treaz cu mintea, cheama pacatul. Il cheama de cateva ori si il ucide. Ca diavolii se tem : " Mintea asta-i treaza; ma cheama dar ma omoara cu " Doamne Iisuse ... ". Si nu mai vine o vreme. Dar mai incolo zice : " Lasa-l, ca acum este biruit de uitare; acum da-i pace ! Cand va dormita cu mintea, atunci vom veni; nu cand ne cheama el. Acum ne cheama la lupta ca-i cu Iisus si nu se teme. Dar cand va adormi, venim noi !" Ca el nu se osteneste, nu asuda. Asa spune si in Pateric; dupa cum talharii, cand pandesc casa, daca aud vorbind inauntru, zic : " Mai, sunt treji. Nu putem intra, ca acum nu putem prada ". Asa este si cu talharii diavoli. Daca vad diavolii ca sufletul este in vorba cu Hristos - adica are rugaciunea launtrica - nu pot intra, ca Hristos este acolo si ii arde ! Iar daca nu se mai aude nici un murmur in inima, nici o vorbire, atunci intra ! deci, in lupta asta, cand sufletul a cedat putin, cade in treapta a sasea a pacatului, invoiala. " Ma invoiesc. Ei ! Si ce, daca voi sta de vorba cu gandurile curviei, sau ale maniei, sau ale urii, sau ale slavei desarte ?" Si aceasta invoiala vine, dupa cum arata Sfantul Ioan Pustnicul, din iubirea de sine. Ea este maica si radacina invoielii si a tuturor rautatilor ! Ca tot sa-l indulceasca pe hoit, macar cu gandul. Din iubirea de sine se naste mai intai mila de sine, si apoi crutarea de sine, pentru care l-a numit Mantuitorul pe Petru, satana. Cruta-Te pe Tine, Doamne ! - a zis Petru. Mergi inapoia Mea, satano ! Sa ma crut ? Pentru asta am venit Eu, sa ma jertfesc, nu sa ma crut ! Din crutarea de sine incepe indreptatirea de sine. " Ei, ce ! Dar, nu pot; dar, sunt neputincios, ca sunt si eu om ! Trebuie sa mai las si eu la cele omenesti !" Indreptateste-te, omule ! Din indreptatirea de sine, vine multumirea de sine. " Ii multumesc lui Dumnezeu ca eu, numai la pacatul cu mintea ma invoiesc, dar nu fac chiar pacatul cu lucrul ". Din indreptatirea de sine vine multumirea de sine si apoi nemultumirea. Ce scop are ? Sfantul Maxim Marturisitorul spune : Sa faca sufletul satul de fapta buna ! Fariseul cel dinlauntrul nostru ce zice ? Ca cel din biserica : Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca nu sunt ca toti oamenii si nici ca acest vames ... Multumirea de sine, zice : " Multumesc lui Dumnezeu ca eu ma invoiesc numai cu gandul, dar altii fac pacatul cu lucrul !" Si ce-i cu asta ? Ai vazut diavolul cat este de filosof ? Cat este de teolog ? Ca sa te capete pe tine cu multumirea asta, sa zici ca pacatul tau, daca a fost pana la invoiala sau la consimtire,

nu-i nimica ! Si la aceasta multumire, daca sufletul ii multumit cu starea lui, iata Evanghelia ce spune : Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate ... Mereu aceasta sete si foame dupa fapta buna ! Iar multumirea de sine este pacat, o ramura a iubirii de sine, ca-l face pe om satul de fapta buna. Multumescu-Ti Tie, Doamne ... fariseul din sine ii spune " Tot ai tu ceva ! Nu esti chiar cel mai rau om !" Din multumirea de sine se naste indata trambitarea de sine. Ca ii scoate diavolul virtutile la iveala : " Tu ai facut asa si aasa !" Si pe urma lauda de sine si pe urma placerea de sine. " Mai, eu sunt ceva !" Si din parerea de sine, inchipuirea de sine. Isi inchipuiestye ca el este cineva ! Din inchipuirea de sine se naste simtirea de sine. Se simte. " Eu ! Ce ? Nu te atinge, ca ma sparg ! Te atingi de mine ?" Din simtirea de sine se naste ingamfarea de sine. Din ingamfarea de sine vine cinstea de sine. " Mi se cade, ca eu sunt cineva !" Din cinstea de sine se naste increderea in sine, apoi rezemarea pe sine, apoi bizuirea pe sine si apoi vinenesimtirea si impietrirea inimii care este moartea sufletului si, n-am cand a vi le mai spune pe toate. Iata cum actioneaza iubirea de sine asupra noastra. Si aceasta se intampla tocmai cand mintea doarme si nu are trezvia atentiei. ca atunci cand este treaza, totdeauna zice : " Doamne Iisuse ... ", sau cugeta la alte lucruri duhovnicesti. Si atunci se smereste, ca isi cunoaste neputinta sa. Dar, ce se intampla ? La invoire, mintea noastra s-a invoit cu gandul primit de la diavol, care este acolo. El vede ca, mintea acum ori curveste, ori se razbuna cu ura pe cineva; ori naluceste slava desarta, ori naluceste bani, ori alt pacat. Sufletul, daca s-a invoit, sta de vorba cu orice pacat. Incheind aceste putine cuvinte, sa rugam pe Preabunul Dumnezeu si Preainduratul nostru Mantuitor, sa ne trimita a Sa mila si indurare tuturor celor ce vietuim aici si tuturor dreptcredinciosilor care isi petrec cu grija viata. Sa nu uitam dumnezeiestile Sale cuvinte, care totdeauna trebuie sa ne indemne la trezvie si veghere, dupa cum scrie in Sfanta Evanghelie : Ca nu cumva, venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor : Privegheati ! ( Marcu 13, 36-37 )

CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA Am zis cateva cuvinte despre moarte. Acum voi zice cateva cuvinte si despre constiinta, ca cine isi pazeste constiinta sa curata, negresit moartea il gaseste fericit si pregatit. Constiinta este judecatorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu inlauntrul nostru. Constiinta nu poate fi reflexia materiei in veacul veacului. Ea este glasul lui

Dumnezeu in om si ea pururea il mustra, cand greseste : " Omule, de ce ai facut asta ?" Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii. Este legea cea dintai pe care a pus-o Dumnezeu in inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pana la Legea cea scrisa. M-a intrebat un avocat necredincios : - Parinte, eu nu ma impac cu judecata de apoi ! - Dar de ce nu te impaci, frate ? Cum asa ? - Cum, parinte, o sa ma judece Hristos, daca eu as fi chinez sau de alt neam, care n-am auzit niciodata de Hristos ? Ei de acolo nu au auzit de Hristos. Oare Dumnezeu pedepseste cu nedreptate ? El este drept. Cum o sa ma judece si o sa ma pedepseasca, daca eu nici nu am auzit de Evanghelia lui Hristos ? - Stai oleaca ! Dumneata stii sa invartesti actele acolo, sa faci procese verbale sau ce faci dumneata. Scriptura insa nu o cunosti. Esti un rationalist, desfaci firul in 40 si te prapadesti cu totul, umbland dupa capul tau. Patru legi sunt dupa care Dumnezeu va judeca tot pamantul. Nu una, ci patru. Si nimeni nu poate scapa de urgia si dreptatea lui Dumnezeu, fie chinez, fie brahman, fie budist, fie crestin, fie mahomedan, fie evreu, pentru ca Dumnezeu este drept, cum zice Apostolul : Dumnezeu este drept si tot omul mincinos. Dumnezeu, deoarece este drept, a pus legile acestea, ca pe toti sa-i judece dupa dreptate. Auzi ? Patru legi. Legea cea dintai este legea firii sau legea constiintei. Prin aceasta lege a mustrat Dumnezeu pe Cain, cand a omorat pe fratele sau Abel. Ca auzi ce spune Scriptura : " Atat era mustrat de constiinta ca a cazut in deznadejde si a strigat asa : Mai mare este greseala mea, decat a mi se ierta mie ". A cazut in deznadejde, ca a ucis pe fratele sau Abel, pastorul; ca Dumnezeu i-a primit aceluia jertfa si el l-a zavistuit si, iesind la camp, l-a omorat. Legea constiintei ii spunea : " Ce-ai facut ? Ai omorat pe fratele tau !" Aude pe Dumnezeu : - Cain, unde-i fratele tau ? Dar el, in loc sa zica : " Doamne, am gresit ", a zis : - Dar ce, eu am a pazi pe fratele meu ? Si i-a zis Dumnezeu : - Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant. Pentru ca ai facut aceasta cu toate pedepsele te voi pedepsi pe tine si cine te va omori pe tine de saptezeci de ori cate sapte se va pedepsi ... Si a trait Cain peste o mie de ani, cum scrie in Hronograful lui Chedrin, si nimeni nu-l omora, ca se temea de pedeapsa care era pusa de Dumnezeu asupra lui. Care au fost cele sapte pedepse ale lui cain, pentru ca a ucis pe fratele sau, Abel ? Mai intai a fost deznadejdea, apoi tremurarea, apoi plansul, ca plangea gemand pe pamant, apoi frica, caci fugea dintr-un loc in altul, de teama ca-l vede Dumnezeu; apoi blestemarea pamantului sa nus-i dea roadele sale si celelalte, cum scrie in Sfanta

Scriptura la Facere, capitolul IV. Orice om de pe pamant, cand face rau, este mustrat de constiinta sa, care ii spune : " De ce ai facut rau ?" Aceasta este legea cea dintai data de Dumnezeu omului, numita si legea constiintei sau legea firii. A doua lege care sta in fata noastra vesnic, cum arata Sfantul Grigorie de Nissa si care, ca o trambita din inaltul cerului rasuna pururea si ne arata pe Dumnezeu, este legea zidirii. Cine a facut cerul, pamantul si toate cate sunt ? Luna, ierburile, florile, pestii, marile, raurile, pietrele, copacii, muntii, toate vietuitoarele de pe uscat, din apa si din aer. Cine le-a facut, fratilor ? Cine a facut ceasul u niversului care merge cu atata precizie si uimire, incat nimeni nu-l poate imita ? Nimeni altul decat Bunul Dumnezeu ! Centrul de indrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus randuiala in toate. Aceasta lege a zidirilor este ceea ce spune proorocul David : Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Cum ? Prin asezarea lor sferica si prin imensa lor departare; prin spatiul interstelar, care are miliarde de ani calatoria luminii, prin miscarea astrilor ceresti, a sistemului solar si a planetelor cu atata masura si precizie, incat uimeste mintea celor mai mari astronomi din lume. Ce-a zis Isac Newton, marele fizician englez, care treizeci de ani a fost ateu si la urma cand a descoperit " Legea atractiei universale " si a vazut ca fiecare planeta o atrage pe cea mai mica si nu o lasa sa se departeze, nici sa se sfarame sau sa mearga in neregula in lumea astrelor ceresti. A pus aparatele pe masa si a zis : Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale ! Vezi ? El, afland stiinta din afara, a venit la frica de Dumnezeu, cunoscand minunile ce;e mari din lumea astrelor. Ce-a zis Kepler, Isac Newton si ceilalti, de care nu imi ajunge vremea sa-i amintesc, cand s-au convertit, vazand ei zidirea lui Dumnezeu ca nu-i singura, ca are un centru de indrumare si o precizie, care uimeste toata mintea ? Din secretele naturii inca nu s-a scos nici unu la miliard. Ca intelepciunea lui Dumnezeu n-are margini si nici nu va avea in veacul veacului, pentru ca nemarginita este intelepciunea Creatorului. Deci, a doua lege care ne sta tuturor in fata este Legea zidirilor sau a creatiei. Ca prin contemplatia naturala in duh, noi ne suim de la ratiunile lucrurilor, la Ziditorul lor. Daca vezi corabia, trebuie sa te gandesti ca a fost un mester care a facut-o; daca vezi o haina buna pe un om, trebuie sa stii ca bun a fost si croitorul. Daca vezi un palat, o cladire arhitectonica frumoasa, sa stii ca a fost un arhitect destept. Daca vezi un ceas, negresit este un ceasornicar priceput care l-a facut. Deci, toate acestea ne arata ca este un Facator si, daca este, trebuie sa ne temem si sa ascultam de El, ca sa nu ne pedepseasca dupa dreptate. A treia lege este Legea scrisa, data de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adica cele zece porunci si tot Vechiul Testament, dupa care va fi judecat poporul ales, adica evreii.

A patra si ultima lege este Legea Darului, Legea Desavarsirii, Legea dragostei lui Iisus Hristos, adica Sfanta Evanghelie. Dupa aceasta lege dumnezeiasca vor fi judecati toti crestinii, botezati in numele Preasfintei Treimi. Cea dintai a fost legea firii, care ramane generala pentru toate popoarele pana la sfarsitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintai. Dupa cea dintai si a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si de evrei. Dupa Legea scrisa, adica dupa Vechiul Testament se vor judeca evreii. Iar dupa Legea Darului si dupa Evanghelie vom fi judecati noi crestinii, fiindca legea noastra este mai desavarsita decat toate celelalte legi. Iar daca o calcam, mai mare pacat avem si mai mare munca vom avea decat ei, care n-au cunoscut Evanghelia. Asadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Sa nu ne inselam, fratilor, si sa zicem ca Dumnezeu nu stie ce face fiecare. Nici nu vei putea sa spui ca nu ai pacat, pentru ca n-ai stiut, ca ai fost chinez sau turc sau ateu. Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ? Amin.

JUDECATA DE APOI La Judecata de apoi Hristos va judeca si pe oameni si pe ingeri, adica pe diavoli si toate popoarele lumii. Atunci cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, va pune pe pacatosi de-a stanga Sa si pe drepti de-a dreapta Sa si va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Dar sa stiti ca judecata universala a lumii va fi anuntata mai intai prin aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer. Ca zice : Si vor vedea pe norii cerului semnul Fiului Omului, adica Crucea Mantuitorului, Care va veni pe nori si va straluci mult mai tare decat soarele. Cand vor vedea Sfanta Cruce toate popoarele pagane, si cei ce nu o cinstesc, ca vine inaintea Imparatului Hristos pe norii cerului, ca o aduc ingerii si va lumina toate popoarele, atunci, cum zice Evanghelistul Matei : Vor plange toate pooparele lumii. Atunci vor cunoaste al cui semn este semnul Crucii, Cine vine dupa el, Cine a avut Cruce si Cine S-a rastignit pe ea, adica Hristos Mantuitorul lumii. Era obicei la romani si la egipteni, cand avea sa vina imparatul intr-o cetate, sa-i aduca sceptrul inainte. deci, mergea toiagul imparatesc de aur, pe care il duceau niste slugi si ziceau : " Vine in urma Imparatul !" Asa vor aduce ingerii Sfanta Cruce pe norii cerului, inainte de a veni judecata lumii. Si cand vor vedea ca straluceste Crucea, toate marginile lumii, toate popoarele pagane

care au hulit Crucea si cei ce au fost crestini si au injurat-o si nu s-au pocait si toate sectele ce s-au lepadat de Cruce, in mare frica si cutremur vor fi, stiind ca in urma Crucii vine Acela, care S-a rastignit pe dansa si Care a avut-o ca arma cu care a daramat iadul. Dupa aratarea Sfintei Cruci, alt semn al judecatii este trambita, glasul trambitei de apoi. Dar fac intrebare unii din sfinti : " Oare o trambita va fi ?" Ca apostolul zice ca toti ne vom schimba la glasul trambitei de apoi, intr-o clipeala a ochilor. Iar Evanghelia spune asa : Cand va trimite Dumnezeu pe ingerii Sai cu trambite. Oare o trambita va fi ? Nu. Cand auzi glasul trambitei, este glasul lui Hristos. Iar cand auzi ca va trimite pe ingerii Sai cu trambite, aceste trambite vor fi purtate de milioane de ingeri. Care ingeri vor veni cu trambitele acestea ? Ne arata Sfantul Grigorie Teologul, si anume : ceata incepatoriilor sau a capeteniilor. Acestia sunt care pazesca cum hotarele imparatiilor lumii. Fiindca fiecare tara are ingerul sau, fiecare oras are ingerul sau, fiecare sat are ingerul sau, fiecare regiune are ingerul sau, cum arata dumnezeiestii Parinti. Acesti ingeri care pazesc satele, orasele, tinuturile si tarile sunt ingerii din ceata incepatoriilor. Cea mai de jos este ceata ingerilor, a doua este ceata arhanghelilor si a treia este ceata capeteniilor sau a incepatoriilor. Aceasta misiune o au ei. Dupa cum stapaniile ocarmuiesc vazduhurile si vanturile, accestia pazesc hotarele limbilor. Este ceea ce a spus marele Prooroc Moise : Si au pus hotarele tarilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu. Dar nu numai fiecare tara si oras si sat are ingerul ei, ci si fiecare om are cate un inger pazitor de la dumnezeiescul Botez. Aceasta este cinstirea cea mare a crestinismului ! Popoarele pagane de-abia, au cate un inger pazitor la fiecare sat si oras, iar la crestinii ortodocsi, fiecare are ingerul sau pazitor. Ce vor face acesti ingeri la judecata ? Vor suna cu trambite de aur. Si auzi ce spune Sfantul Grigore Teologul in " Cuvant la Judecata de apoi ", cat de puternice vor fi aceste trambite : " Ce trambite, zice, vor fi acelea care vor spinteca vazduhurile, vor desparti stihiile, vor deschide mormintele, vor sfarama portile iadului, vor deschide deasupra portile cerului ? Atata cutremur va fi,incat se va clatina pamantul ca o frunza, cand vor incepe aceste trambite. Toate popoarele vor fi atunci in mare spaima si, de-ar putea sa mai moara atunci, ar muri de mii de ori de glasul cel jalnic al trambitelor. Si cand vor suna aceste trambite, ganditi-va, se vor deschide mormintele de la inceputul zidirii lumii, de cand a murit primul om, pana astazi; si la glasul acestor trambite Duhul Sfant va veni sa invie pe toti oamenii de la inceputul zidirii lumii. Corpul omului este facut din cele patru stihii : din pamant, din apa, din aer si din foc. La Judecata de apoi, intr-o clipeala a ochilor se vor preface trupurile noastre inapoi in aceste patru elemente din care au fost facute, cat am trai pe pamant. Aceste trambite, cand vor suna si vor scula toate popoarele de la zidirea lumii pe

pamant si toti oamenii vor fi rapiti in vazduh, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel si vor sta intru intampinarea Domnului, ca pamantul nu-i va incapea, de-ar fi cat furnicile de mici. De aceea vor sta in vazduh, iar tronul judecatii va sta deasupra Vaii Plangerii. Care ati fost la Ierusalim, stiti ca Valea Ghetsimani este la rasarit de Ierusalim, numita si Valea Plangerii sau Valea lui Iosafat, pe unde curge paraul cedrilor. Deasupra aceleiasi vai si a Muntelui Eleon va sta, in vazduh, tronul Mantuitorului, iar vazduhul si tot pamantul va fi plin de ingeri si de oameni inviati, de sufletele dreptilor adunati la infricosata Judecata. Atunci cand vor suna trambitele acestea, nu vor avea putere sa sune numai in jos, ci si in sus. Odata cu deschiderea iadului, odata cu deschiderea cerurilor, va chema nu numai sufletele oamenilor la judecata, ci si pe toti diavolii care nu au numar, toate duhurile le va scoate din iad si ii va chema la judecata sa dea seama de ce nu s-au supus poruncii Ziditorului si de ce au inselat lumea atatea mii de ani si au indemnat pe oameni sa faca rau. Atunci se va implini ceea ce spune proorocul David : Chema-va cerul de sus si pamantul de jos, ca sa aleaga pe poporul Sau. Cand auzi ca va chema cerul, inseamna toate puterile ingeresti, toti ingerii din cer se vor cobori la glasul trambitelor. Si cand auzi ca va chema pamantul de jos, inseamna toti oamenii care sunt pe pamant si toate duhurile din iad vor fi chemate in vazduh sa dea seama de rautatea lor. Ca zice : Chema-va cerul de sus si pamantul de jos. Pentru ce ? Ca sa aleaga pe poporul Sau. Atunci va desparti, cum spune Evanghelia, pe cei drepti de cei pacatosi, precum desparte pastorul oile de capre; si vor merge cei ce au facut cele bune in viata vesnica, iar cei ce au facut cele rele, intru munca si osanda vesnica. Dar, fratii mei, cand va suna trambita judecatii si milioane de trambite vor invia pe toti oamenii, oare asa o sa inviem si noi, cum suntem acum si cum murim ? Cutare om sau cutare femeie asa va invia ? Doamne fereste ! La judecata nu este varsta si nu este materie care o poti vedea, ci toti vor invia la varsta de treizeci de ani. Nu mai este copil si batran, ci varsta pe care a avut-o Mantuitorul la botez. Toti vor fi de treizeci de ani. Afara de asta, sa stiti, cand vor invia miliardele si miliardele de oameni, fiecare trup v astraluci dupa cum i-au fost faptele. Iata, nici sufletele nu vor fi exact unul ca celalalt, ci dupa faptele lor. Cei ce vor fi pacatosi, vor avea trupuri intunecate; cei care vor fi mai pacatosi, vor avea trupuri si mai intunecate si altii vor fi ca diavolii de intunecati. Iar cei buni vor fi albi, si altii foarte albi si luminosi. Ca zice Sfantul Efrem Sirul : " Dupa asezarea cea din afara, la judecata se vor cunoaste faptele omului ". Si nu numai atat. Cand vor intampina pe Domnul in vazduh, cei pacatosi si foarte rai nu vor merge in vazduh, ci vor ramane pe pamant. Iar cei drepti, dupa masura dreptatii, au sa se ridice de la pamant. Unii au sa fie de un metru de la pamant, altii, de o suta de metri; altii, de o mie; altii, in nori, dupa fapte.

De aici are sa se cunoasca dreptatea lui Dumnezeu. Te-a tras pamantul ? Ai slujit pamantului in lumea asta si faptelor pamantesti ? De aceea stai pe pamant, ca de acolo mergi in iad !Iar cei drepti, de s-au ridicat o palma de la pamant, in vecii vecilor tot in sus vor merge. Merge-vor din putere in putere,cum ati auzit ca spune Proorocul david, din slava in slava spre Dumnezeu, Care n-are margini. Ca acestia s-au invrednicit sa zboare de la pamant. Iar cei ce-au ramas pe pamant merg cu diavolii in jos, unde vor fi osanditi. Asa va fi la judecata ! Trupurile pe care le vom primi la inviere nu mai au moarte, iar trupurile pacatosilor vor arde in vecii vecilor si nu se vor topi, caci nu mai sunt trupuri materiale ca acestea care se frig de o lumanare si de un chibrit. Ce fel de trupuri vom primi la Judecata, auzim pe Sfantul Apostol Pavel, ca zice : Seamana-se-va intru slabiciune, scula-se-va intru putere. Trupul pe care il primesc dreptii dupa Judecata stiti cata putere are ? Poate clatina lumea toata ca pe un mar; poate muta muntii din loc, poate birui toate ostirile lumii numai cu amenintarea. Atata putere au sa aiba dreptii. Seamana-se-va intru slabiciune, scula-se-va intru putere. Si iarasi zice Apostolul, a doua insusire : Seamana-se-va intru necinste, scula-se-va intru slava. Ce semanam in mormant ? Viermi, putoare, mancare viermilor, tarana ... Du-te la un mort, dupa ce l-ai ingropat, pe cel mai iubit al tau, ca miroase mai urat decat toata murdaria lumii, la cateva zile. Ti-i greata, fugi de dansul ! Oare asa o sa se scoale la inviere ? Cei pacatosi se vor scula tot cu trupuri nestricacioase, dar intunecate si urate, care vor arata faptele lor; iar cei drepti, nu asa. Se seamana intru necinste pe pamant, pentru ca dupa trup suntem mancarea viermilor si tarana si putoare. Dar maine, mai mult : Scula-se-va intru slava. Trupurile dreptilor vor fi mult mai stralucitoare decat soarele, cum spune Mantuitorul. Atunci dreptii vor straluci ca soarele intru imparatia Tatalui Meu. ia inchiouiti-va acum, daca ar fi la amiaza si ai vedea soarele pe cer, si ai mai vedea un soare, si ai mai vedea o suta de sori, si ai mai vedea o mie de sori, atunci de groaza n-ai sti unde sa te duci. Mori de frica ! Dar cand vor veni milioane de drepti si vor straluci mai tare decat soarele, ce lumina va fi atunci ? Ce spaima, ce minune mare va inconjura tot pamantul, cand vor vedea atata slava a dreptilor care va veni ? Asa vor veni dreptii la Judecata, cu slava mai mare decat soarele. Intre acestia, cel mai mult vor straluci sfintii din cer : Apostolii, Proorocii, Mucenicii, Cuviosii; toti calugarii, care au dus viata ingereasca pe pamant; pastorii de suflete, care au pastorit bine turma lui Hristos; cei ce au postit si s-au rugat cu inima curata; mamele cu copii, pe care i-au crescut in frica de Dumnezeu; copiii nevinovati, cei ce s-au nevoit in feciorie si curatenie, cei care au fost milostivi, smeriti si blanzi cu inima si toti cei ce au iubit pe Hristos si Biserica Lui si au trait cu sfintenie intru dreapta credinta. Si iarasi zice marele Apostol Pavel : Seamana-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc. Nu se mai scoala trupul acesta de tarana asa. Trupurile duhovnicesti stiti cata putere au ? Stiti cata subtiratate au ? Cum arata marele Vasile si fericitul Ieronim si dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur. Trupurile duhovnicesti sunt ca trupurile

ingeresti, nemuritoare, luminoase si pot sa mearga mai repede ca razele fulgerelor. Asa va fi si sufletul noastru, dupa ce iese din trup. Ca zice proorocul Iezechiel : Alerga-vor, Doamne, in graba sufletele dreptilor si mai repede ca razele fulgerelor se vor intoarce la Tine. Credeti ca sufletul, dupa ce iese din trup, merge asa cum mergem noi ? Mai repede ca fulgerul merge, ca tot asa de repede merge si ingerul. Poate inconjura lumea, cat ai clipi din ochi. Asa, trupurile duhovnicesti cum arata dumnezeiestii Parinti, ca fulgerul se vor purta. Intr-o clipeala de ochi trupurile duhovnicesti ale dreptilor se pogoara in iad sau se suie la cer, se duc la marginea lumii si nimeni nu-i mai poate opri, atat de subtiri sunt si atata putere de alergare au. Auzi ce spune iarasi Sfantul Apostol Pavel : seamana-se intru stricaciune. Aceasta este a patra insusire a trupului inviat; scula-se-va intru nestricaciune. Pai, nu se seamana intru stricaciune, cand se zamisleste omul in pacat ? Apoi, nu vezi ca se strica mortul inca de pe pamant, daca nu-l ingropi repede ? Si apoi, in groapa trupul nu se face tarana si putoare ? Dar, dupa inviere, scula-se-va intru nestricaciune, zice marele Apostol Pavel. Trupurile dreptilor, dupa inviere, au insusiri ingeresti. Nu mai mor, nu imbatarnesc, nu au dureri, nu le trebuie mancare, nu se pot taia de sabie, nu se ard de foc, nu se imbolnavesc, nu se mai pot tine de lacate, trec prin usile incuiate, cum a trecut Mantuitorul dupa Inviere. Aceste trupuri stricacioase, devin nestricacioase prin inviere. Acestea sunt cele patru insusiri ale trupurilor mortilor dupa inviere, cand va suna trambita judecatii de apoi si de trei ori fericit este acela, care se va invrednici de insusirile acestea, ca sa fie drept inaintea lui Dumnezeu si sa primeasca aceste daruri, adica : nestricaciunea, cinstea, puterea duhovniceasca si slava. Ingerii din cer care pazesc stihiile si care vor suna din trambite la Judecata ed apoi sunt ingeri pazitori, care-l pazesc pe om de la dumnezeiescul Botez si pana la moartea lui. de aceea, sunteti datori totdeauna, cand va rugati lui Dumnezeu seara si dimineata, pe langa alte rugaciuni, sa faceti si cateva inchinaciuni sau metanii catre ingerul pazitor si sa ziceti asa : " Sfinte ingere, pazitorul vietii mele, roaga-te lui Hristos Dumnezeu, pentru mine, pacatosul ". Rugati-va la ingerul pazitor, caci el calatoreste cu noi toata viata, de la Botez pana la moarte, si insoteste sufletul prin vamile vazduhului patruzeci de zile, pana la judecata particulara, iar in vremea de apoi mijloceste mila pentru sufletul pe care l-a pazit. Amin.

DESPRE VISE SI VEDENII FALSE Daca vei crede intr-o vedenie falsa, apoi diavolul in vis te va invata " proorocii ". Diavolii spun lucruri care o sa se intample peste o luna, peste doua, sau peste trei luni. Sunt draci care ghicesc viitorul Si tu spui : " Mai, sunt adevarate !" Pai, ce-am visat eu saptamana trecuta, s-a adeverit acum !" Acestia sunt draci vrajitoresti, care stiu viitorul. Dar, ai sa-mi spui : " Parinte, dar in Scriptura spune ca a visat Iosif, a visat Daniil, a visat cutare ... ". Da. Sunt si vise de la Dumnezeu. Dar acestea sunt foarte rare in viata omului si nu le poate intelege omul, daca nu vine langa el unul care are darul deslusirii duhurilor. Duhul este unul, cum spune la Corinteni 1,12, marele Apostol Pavel, insa darurile sunt impartite. Ati auzit ca este : " Duhul intelepciunii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu, duhul intelegerii ... ". Auzi ce spune darul deslusirii duhurilor. Si Sfantul Ioan Evanghelistul spune : Fiule, ispititi duhurile, ca nu toate sunt de la Dumnezeu. Daca marele prooroc daniil, barbatul doririlor, nu intelegea vedeniile, ausi ce spune Scriptura : A dat ordin Dumnezeu Arhanghelului Gavriil, zicand : Gavriile, fa in somnul lui Daniil sa inteleaga vedenia. Le vedea si nu le intelegea. Deci, de aici sa tinem minte, ca nu tot ce vede o vedenie sau un vis il intelege, pana nu are darul deslusirii. Sunt si vise de la draci numiti arhiconi. Acestia stiu pe de rost toata Sfanta Scriptura. Iti spun proorocii pe care le gasesti in Biblie. Pe urma sunt draci care se cheama vrajitori. Acestia ajuta la vrajitori, la fermecatori, la descantatori si amagesc pe om, sa i se para ca s-a facut sanatos de acolo. De aceea Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este. Sa nu credeti in vise ! Sa nu credeti in vedenii ! Daca crezi in vise si ai venit la mine sa te spovaduiesc, eu te opresc direct trei ani de la Sfanta Impartasanie. Cine ti-a spus sa crezi in vise ? Nu auzi ce spune Sfanta Scriptura ? Ia cauta in Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, la capitolul 34 : Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise. Ca pe multi visele i-au inselat si au cazut cei care au nadajduit in vise. Eu am o carte scrisa despre vise si vedenii. Sa vedeti acolo cum te inseala diavolul prin vise. Sufletul nostru are trei parti : - partea rationala, este deasupra sanului stang pana la furca pieptului; - partea manioasa, este in mijlocul inimii, si - partea poftitoare, care este din mijlocul inimii pana la buric. Toate aceste trei parti ale sufletului nostru au virtutile lor, patimile si visele lor. Trebuie sa le cunosti care sunt din partea rationala, care din partea manioasa sau din partae poftitoare. Apoi sunt vise de la natura, de la tunete, de la fulgere, de la huietul apelor, de la

vanturi. Voi daca nu stiti, te poate insela in tot chipul. Usor te insala. De aceea este oprit sa nu creada nimeni in vise, ca pe cei slabi- cum zice Scriptura - pe multi visele i-a dus la pierzare. Sunt vedenii si de la diavoli. Si diavolul este putere nalucitoare. El se face in chipul lui Hristos, de straluceste ca soarele; in chipul Maicii Domnului, in chip de ingeri, in chip de sfinti, in tot chipul. Numai te-a prapadit, daca ai crezut. N-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii. Deci, baga de seama ! Nu primi nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie. Sfintii Parinti ai Patericului, marii sihastri care traiau numai cu radacini in pustie, aveau adesea lupta cu diavolii. La unul a venit diavolul in chipul lui Hristos si el isi cauta de lucru, ca lucra la cosnite. Acela stralucea ca soarele iar batranul inchidea ochii. Si-a strigat : - Batranule, da uita-te la mine ! - Dar cine esti tu ? - Dar nu vezi ca eu sunt " Hristos " ? Si acela inchidea ochii mai tare ; - Eu sunt pacatos, a zis el, si nu sunt vrednic sa vad pe Hristos. - Ei, batranule blestemat, m-ai cunoscut ! Si a si fugit, ca a vazut ca l-a cunoscut. Alt batran sihastru mergea prin padure. Iata un " arhanghel " stralucea ca soarele si avea o stalpare de finic si un crin in mana, cum a venit la " Buna Vestire ". El mergea ca sa-l ajunga pe batran pe alaturea, dar batranul tot se uita in alta parte : - Batranule, uita-te la mine ! Dar batranul s-a intors cu spatele si a zis : - Dar cine esti tu ? Eu sunt " arhanghelul Gavriil !" Pentru viata ta cea sfanta, pentru nevointa ta, pentru rugaciunile tale si pentru toata osteneala ta, am venit sa-ti aduc o veste buna din cer, de la Maica Domnului. - Ia seama ca ai fost trimis la altul ! Ai gresit adresa. Eu sunt un om pacatos si nu sunt vrednic sa vad pe arhanghelul Gavriil ! -Ticalosule batran ! Nu va putem insela, ca nu va inchinati noua. - Sa se inchine voua cel care va slujeste voua, ca eu ma inchin lui Hristos si n-am nevoie de voi ! Asa fugeau sfintii de vedenii. Dar ai sa ma intrebi : " Parinte, poate a vrut Dumnezeu in viata mea sa-mi arate o vedenie ceva, un vis, n-ar fi pacat ca eu nu am crezut ? Poate sa fie ceva adevarat. Oare nu-i pacat ca eu refuz un semn de la Dumnezeu ? " Nu-i pacat. Doamne fereste ! Dumnezeu, care fericeste pe cei smeriti, niciodata nu se supara cand si fac lucruri din smerenie, ca nu se socotesc vrednici de a vedea ingeri. Ai vazut Sfantul Isaac Sirul ce spune ? Mai de folos iti este, omule, sa-ti vezi pacatele tale, de mii de ori, decat sa vezi ingeri. Si mai departe : mai de folos iti este sa plangi un ceas penrtu pacatele tale, decat sa vezi ingeri si sa invii morti cu rugaciunea, sau sa faci minuni ! Sa avem smerenia aceea de care zicea marele

Prooroc David : Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Sa ne vedem pacatele si sa le plangem ! Asta-i pozitia care nu te duce la cadere niciodata. Iar cei ce-au vazut ingeri, i-au inselat diavolii, i-au dus in pierzare. Sfantul Ioan Scararul spune asa in cuvantul trei din " Scara " : Dracii slavei desarte, pe cei slabi de minte, i-a facut prooroci - ca el o sa se laude ca este prooroc, ca a vazut vedenii -, iar cela ce tutror visurilor si vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este. Dar poate ai sa spui : " Parinte, dar daca este o veste ceva, si poate Dumnezeu vrea sa ma incredinteze ?" ... Si acum o sa va arat ce zice Sfantul Diadoh al Foticeei, cat de mult iubeste Dumnezeu pe cel care nu crede in vedenii si vise, si act de mult il lauda. Asa spune intr-o istorioara : Un boier mare avea palate, mosii si averi multe, si avea o sluga foarte credincioasa, Ioan, la care ii incredinta cheia de la casa, toate, toate. Odata boierul acesta a plecat de acasa cu sotia si copiii, si i-a dat cheile de la palat, cheile de la poarta si i-a spus asa : - Baiete, ramai stapan pe toata averea mea. Baga de seama ! Chiar eu daca am sa vin, si daca vin noaptea, sa nu ma recunosti ! Eu daca vin, numai ziua am sa vin; daca nu, nu da drumul la poarta ! Cheile sunt la tine. Nu recunosti pe nimeni pana nu vin eu. Ca nu cumva sa recunosti pe altcineva noaptea si sa vie sa-mi prade casa. Acela pune mana pe chei si zice : - Da, stapane, asa fac ! Ce s-a intamplat ? Tocmai el a fost vinovat, ca in loc sa vie ziua a ajuns noaptea acasa. Bate in poarta. Vine sluga. - Mai, Ioane, da drumul ! - Fugi de-acolo, tiranule, vrajmasule ! - Eu sunt, mai, stapanul. - Nu te cunosc ! Eu am porunca, de la domnul meu. Tu ai luat glasul stapanului meu, te-ai facut lup si vii ca pastor. Nu te cunosc ! - Eu sunt, mai baiete ! Da nu cunosti caruta, caii si pe mine nu ma cunosti ? - Niciodata, noaptea nu te cunosc ! Vino maine ! N-ai spus ca vii ziua ? Sa te vad eu la ochi daca esti tu. Cati nu pot vorbi ca stapanul meu ? Si n-a dat drumul boierului. Si a stat boierul toata noaptea la poarta, pana s-a ridicat soarele. - Dumneata esti ? - Da. - Poftim ! Asa am primit porunca, noaptea sa nu primesc pe nimeni. Na ! Si nu numai ca nu s-a suparat boierul : - Bravo, mai, Ia asta este sluga credincioasa. Am venit eu cu sotia si copiii si n-a dat drumul. " Nu te cunosc noaptea !".

Asa este cel care nu crede in vedenii si vise. Ferice de el. Ce spune Apostolul ? Noapte este veacul de acum. In veacul de acum sa nu dorim sa vedem ingeri ! Auzi ce spune un sfant parinte ? Daca vrei sa ajungi la nebunie si la iesirea din minti, primeste aratarile ceresti in veacul de acum ! Deci, nu numai ca nu se supara Dumnezeu, cand nu credem noi in vise si vedenii care se arata noua ca lumina sau foc sau stele sau ingeri sau sfinti sau prooroci sau hristosi sau in chipul Maicii Domnului, ci, foarte mult ne iubeste. Aici sa stii ca veacul de acum este ca o noapte, ca dracii se pot face in ingeri de lumina. Cel ce nu crede in vise si vedenii este un adevarat credincios. Deci, sa nu crezi vreodata ca se supara Dumnezeu cand tu nu vei crede in acestea ! Ca daca ar fi adevarate, Dumnezeu ti le lamureste tie acestea, nu prin tine, ci prin altii care au darul deslusirii duhurilor. Iar cand sunt multe marturii ca un vis sau o vedenie a fost de la Dumnezeu, intreaba pe altii mai intelepti decat tine. Vine o batrana si-mi spune : " Parinte, am visat asta, am visat asta; o sa fie rau !". " Cine ti-a spus, mama ?" " Am visat eu asta noapte ". " Te-a amagit diavolul. Ti-a spus ce-a vrut el si tu vii tulburata la mine prin vise ". Voi n-ati auzit ce spune Apostolul Pavel ? Prin credinta umblam, nu prin vedere. N-ati auzit ce spune Hristos in fericirea a zecea, dupa inviere ? Ferice de cel ce n-a vazut si a crezut. Deci n-am nevoie sa vad, ca sa cred. Ca daca eu cred dupa ce vad, nu mai am credinta. Ce este credinta ? Auzi ce spune Apostolul : Credinta este dovedirea lucrurilor celor nevazute si adeverirea lucrurilor celor nadajduite. Auzi care-i credinta ? Sa dovedesti prin credinta cele ce nu ai vazut si sa adeveresti prin credinta ceea ce nadajduiesti. Asta este credinta cea adevarata. Ca daca am vazut, nu mai este credinta. Iar daca n-am vazut si am crezut, atunci ma fericeste Hristos ca cei pe care i-a fericit in Evangelie. Frate, sa nu doresti sa vezi ingeri ! Ca asqa te poate insela satana cat vrea. Iata ce trebuie sa vedem noi. Pacatele noastre ! Sa ne marturisim, sa ne caim, sa ne pocaim pentru ele. Ca nimic necurat nu poate intra in Imparatia Cerurilor. Auzi ce spune Sfantul Efrem Sirul in rugaciunea soborniceasca, care se spune in Postul mare : " Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu - sa nu judec pe altul -, ca binecuvantat esti in veci. Amin ". Iar Sfantul Isaac Sirul zice : Mai inainte intra intru imparatia lui Dumnezeu, cel ce-si vede pacatele sale, decat cel ce vede ingeri. Asta sa vedem. Sa nu ne socotim noi vrednici ca vorbim cu sfintii si cu Maica Domnului ! Totul este mandrie ! Sa ne vedem pacatele noastre si sa le plangem ! Asta-i cea mai inalta filosofie sub cer. Nu credeti in vise sau vedenii ! Ca or sa iasa vedenisti de tot felul, de ar sa umple lumea, ca toti sunt inaintemergatorii lui Antihrist.

O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si la sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !" Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice : - Ce ai frate ? Cum o mai duci ? - Parinte, bine o duc. Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun. - Cum bine ? zice parintele. - Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune ! - Si cum te scoala ? - Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine ! - Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine ! - Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata nam umilinta ca ma impietresc la inima ... - Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ". Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !" Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si ia zis : - Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! - Nu ma scol ! - Pai de ce ? - cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu ! - Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si

fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani. Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis : - Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii ! Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ". Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul. Sa stiti ca diavolul se arata in chip de inger, sau in alt chip, sau in chipul lui Hristos, sau in chip de arhanghel, de sfinti, de ierarhi, de cuviosi. El intai te invata bine, pana i te inchini lui. Iar dupa ce te inchini lui, te duce la pierzare. Nu venea diavolul la un calugar timp ed 30 de ani si-i spunea taine mari ? Adica : " Parinte, eu sunt ingerul Domnului. Ia seama ca peste 7 -8 zile or sa-l prade pe calugarul cutare. O sa-i ia lucrurile lui si o sa le ascunda in cutare pestera. Tine minte, sa le iei de acolo si sa le aduci calugarului inapoi ". Apoi i-a indemnat diavolul pe aceia sa fure, si le-a aratat ca este inger. Se duce " ingerul " acela in chip de calugar si zice : " Vai de mine, m-au pradat hotii, mi-au luat tot !" iar calugarul cel amagit i-a zis : " Hai ca-ti spun eu unde sunt lucrurile tale. A fost ingerul Domnului si mi-a spus unde sunt. Sunt in cutare pestera ". Le-a gasit acolo. Si a zis : " Mai, chiar ca a fost ingerul Domnului, din moment ce a stiut unde au fost puse lucrurile mele ". Aude un batran de acestea si le spune ca aceia sunt diavoli, si cel care i-a pus sa fure, si cel care se arata in chip de inger, ca sa creada in minciunile lui si sa-i duca la pierzare pe toti. Atunci a intrebat : " De unde stii, parinte, ca ei spun adevarul ? Acestia sunt draci pitonicesti care spun viitorul, cunosc viitorul si spun ce-o sa fie peste o saptamana, peste o luna, ca sa crezi lor si apoi sa te prapadesti."

- Parinte, sunt ortodocsi care alearga la vrajitori si la cei ce deschid pravila. Se poate asa ceva ? - Acei care deschid pravila, calugari sau preoti de mir sau maici, cine deschide pravila a cazut din dreapta credinta. Aceia se cheama ghitii, adica vrajitori cu lucruri sfinte.

Cine se duce la cei care deschid pravila, 10 ani nu se pot impartasi. Iar cel ce deschide pravila, daca-i preot sau calugar, este anatema si este despartit de Biserica, pentru ca face vraji cu lucruri sfinte. Ai vazut ca vine cate o baba ca sa te insele si sa te duca in iad : " Hai sa-ti descante baba !" Cu ghiocul, cu carti, sa-ti faca de " ursita "; ca ai sa te mariti, ca are sa te ia cutare, cutare. N-ai patit de acestea ? Si numai vezi ca baba face cruce la descantece; si o auzi ca zice " Tatal nostru " si apoi descanta. Iar la urma zice : " Descantecul de la mine, leacul de la Maica Domnului !" Auzi ce zice sluga diavolului ? Auzi satana cum amesteca otrava cu mierea, ca sa te duca in fundul iadului ? Dar ce legatura are Maica Domnului cu descantecul babei ? Biserica condamna pe descantatori : " Cei ce cauta in bobi, cei ce cauta in cafea, cei ce cauta in carti, cei ce sting carbuni, cei ce cauta in palme, " chiromantia ", sunt opriti 7 ani de la Sfanta Impartasanie ". Cei care sunt vrajitori, care fac de ursita, care umbla sa ia mana de la animale, aceia sunt opriti 12 ani, iar fermecatorii 25 de ani. Nu avem noi toate ? Sunt 13 feluri de vrajitorii si toate sunt date anatema de Biserica. Voi cand veti auzi ca unul deschide cartea, sa fugiti ca de satana de el, ca acela-i ghitiu, vrajitor cu lucruri sfinte. Si baba care face cruce la descantece este tot ghitie, tot diavolul o tine, ca sa te insele pe tine. " Mai, dar n-a fi pacat ! N-a fi pacat, ca baba a zis " Tatal nostru " si a facut cruce !" Auzi cum amesteca diavolul otrava cu mierea si lumina cu intunericul, ca sa te duca in iad ? Ce legatura are Crucea sau Maica Domnului cu vrajitorii ? Sa nu va duceti la cei ce deschid cartile, ca va duceti in fundul iadului ! Descantatorii, vrajitorii si fermecatorii, toti sunt anatema, despartiti de Trupul lui Hristos, care este Biserica ! de asemenea sunt anatema cei care fac descantece cu tunete, cei care vrajesc cu stelele, alungatorii de nori,vrajitorii de mate, cei care vrajesc cu pasarile. Noi avem toate in randuielile Sfantului Ioan Gura de Aur. Toti sunt fermecatori, care iau mana de la vaci cu puterea draceasca. La acesteia slujesc anumiti diavoli, numiti pitonicesti, care ghicesc viitorul, si diavoli arhiconi, care stiu Scripturile. Iar cei ce deschid cartile se cheama " ghitii ", vrajitori cu lucruri sfinte, pe limba greceasca. Grecii au esenta ortodoxiei. de la greci au luat credinta ortodoxa atatea tari si rusii, la anul 988. Au facut mileniul in anul 1988 de la increstinare. De aceea va spun sa nu primiti in casa voastra vrajitori, tiganci cu ghiocul, cu cartile de joc; sa nu-ti vina sa-ti ghiceasca si sa te insele. Ia un ciomag si zi : " Fugi, diavole ! Pleaca din jurul casei mele !" Sa nu va inselati, ca nici o legatura nu are lumina cu intunericul. Ai vazut pe marele Apostol Pavel, cand a intrat in orasul Filipi. Conducatorul orasului Filipi avea o vrajitoare " ghitie ". Stiti voi ce inseamna ghitii ? Sunt diavoli pitonicesti si spun ce are sa fie maine, poimaine; ei ghicesc viitorul. Era o fata fecioara in Filipi si a intrat un diavol in inima ei. Cand a intrat diavolul piton in inima ei, care ghiceste viitorul, ea facea mare venit stapanilor ei.

Iar cand a intrat Apostolul Pavel cu Sila in orasul Filipi, satana a cunoscut ca sunt apostoli si a inceput sa strige prin fata asta : " Acesti oameni sunt de la Dumnezeu si ne vestesc noua calea mantuirii !" Auzi cum a spus adevarul ? Si cum facea aceasta fiica stapanita de diavoli ? Avea un scaun cu trei picioare si statea pe el; pe dedesupt intra diavolul si ea statea pana se umplea de duh pitonicesc si spunea cele viitoare - adica ce o sa fie peste un an, peste o luna -, si castiga pe stapani, ca era slujnica la stapani, si facea mare castig domnilor ei. Dar Pavel Apostolul a spus : In numele lui Iisus Hristos, iti spun : Taci si iesi dintrinsa ! Nu-i nevoie sa ne vesteasca pe noi diavolul. Ea a cazut pe spate si a ramas ca moarta. Si a iesit dracul acela din fiica si a ramas bolnava si a vindecat-o Pavel. S-au dus repede slugile la mai marele orasului din Filipi : " Uite, au venit doi din aceia de-ai lui Hristos, cel rastignit si gata fata dumneavoastra a murit si nu mai poate spune vrajile si ghiciturile ei !" Dar ea nu murise si numai ce a iesit dracul piton din ea. Atunci s-au maniat stapanii si au prins pe Pavel si pe Sila si i-au bagat legati cu lanturi in temnita, cu picioarele in butuci si i-au batut. Pabel si Sila la miezul noptii s-au sculat la rugaciune, cum puteau asa legati si se inchinau. Cand se inchinau ei, s-a cutremurat temnita, s-au deschis toate usile si au cazut toate lanturile de pe ei; iar cei care pazeau temnita au scos sabia sa se junghie. Si Pavel a spus : Nimeni sa nu plece ! Nu va faceti seama ! Toti suntem aici ; si au cazut lanturiel de pe toti de tinutii. Voi nu cititi Faptele Apostolilor ? Atunci mai-marele temnicierilor din orasul Filipi, a venit si a spus : " Domnule, acei doi care i-ati bagat in temnita, care au scos diavolul din fiica dumneavoastra, s-au rugat si s-a cutremurat temnita si s-au dezlegat toti care erau inchisi in temnita. Noi era sa ne omoram, crezand ca au scapat. Iata, am vazut si pe ingerul Domnului, care a venit la cei doi Apostoli, la miezul noptii, si s-a cutremurat temnita din temelii ". Si a venit mai-marele temnitei. Cand a vazut pe toti dezlegati, a intrebat : - Oameni buni, cine sunteti ? - Noi suntem apostolii lui Hristos ! Noi am scos diavolul din vrajitoarea aceea, care ghicea la oameni, ca insela toatea lumea, pentru ca avea duh pitonicesc intr-insa. Apoi temnicerul a spus catre Pavel : Ia si ma boteaza si pe mine ca si eu cred in Dumnezeul vostru ! Atunci a crezut in Hristos mai-marele temnnitei cu sotia lui si l-a botezat pe el si casa lui. Si au dat drumul la apostoli sa predice Evanghelia in toate partile. dar pentru ce i-a bagat pe ei in temnita ? Pentru fiica aceea din care a scos demonul cu care ghicea viitorul. Ca diavolii sunt de mai multe feluri : unii sunt vrajitori, care ajuta la vrajitorii; altii sunt pitonicesti, care ghicesc viitorul si altii sunt arhiconi, care stiu Scriptura pe de rost. Acestia se baga in oamenii eretici si la sectari si-i fac sa inteleaga Scriptura pe dos, nu asa cum trebuie. Voi stiti ca acum la sfarsitul lumii o sa iasa inaintemergatorii lui Antihrist si au sa faca minuni si semne mari ? Daca tu acum crezi in acesti nebuni si indraciti ! Dar cand ai sa vezi ca vine inaintea ta

si din paie uscate, are sa-ti faca paine calda; si din vita uscata o sa faca sa curga vinul cel mai bun si ai sa vezi muntii ca pleaca ? Vezi sectarii ? Sunt inaintemergatorii lui Antihrist, ca stramba credinta. Acestia care stramba dreapta credinta sunt inaintemergatorii lui Antihrist, orice secta ar fi. Pazitiva de acestia ca de foc, ca de lucrurile intunericului.

DESPRE RAI Acum am s v spun ceva despre Rai ntr-o istorioar care urmeaz de aici nainte. V-am spus c marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit venic s rmn acolo mpreun cu Hristos, nvtorul su, cu Ilie i cu Moise, pentru c a gustat cteva clipe din slava raiului i din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. i iat ce am a v spune. A fost n Constantinopol un mprat roman pe la anul 814 i a avut un frate al su dup trup.Acesta nu s-a mai nsurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios i vznd cum trece viaa aceasta ca fumul i ca visul, ca floarea i ca umbra, s-a gndit s se duc la o mnstire s se fac clugr. i s-a dus la o mnstire din munii Constantinopolului, la apa angarului. i-a mprit toat averea lui i a dat-o la sraci i s-a mbrcat n rasa clugreasc, primind numele de Cozma. Iar clugrii tiindu-l c nvase carte cu mpratul i vznd ascultarea i smerenia lui, l-au pus stare; i a streit timp de 10-12 ani. Apoi a czut ntr-o boal foarte grea i a zcut mai muli ani, iar n una din zile i-a dat duhul. i s-au adunat clugrii care erau aproape trei sute, i au nceput a plnge dup pstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma cci aa l chema. i stteau uimii i plngeau c un stare ca acela nu avusese mnstirea de la nceputul ei. Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a nviat. Cnd a nviat privea cu ochii, cum sttea culcat cu faa n sus pe lai, n podul casei. i cum sttea cu ochii aintii n podul casei, optea cu buzele sale ncet nite cuvinte nencheiate i nenelese de nimeni. i a stat aa timp de aproape o zi ntreag. Dup aceasta a deschis ochii i cnd a vzut pe clugri n jurul lui, a nceput a cuta n sn. i cutnd n sn, i ntreba pe clugri: "Unde sunt cele dou buci de pine uscat pe care mi le-a dat Printele Avraam?" i mai trecea oleac i iar cuta n sn i ntreba: "Unde sunt cele dou buci de pine uscat pe care mi le-a dat Printele Avraam?" Atunci clugrii au vzut c el a avut mare descoperire i au nceput a plnge, zicnd: - Printe sfinte, dar cum de vorbeti sfinia ta acum? tii c-ai murit? - tiu. - tii c de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort? Spune-ne nou, dac poi, te rugm cu lacrimi,

unde ai fost 24 de ore, ct ai fost mort? i ce pine ceri de la noi? Ce buci de pine caui n sn? Dou buci de pine uscat. Atunci i-a dat el seama c a fost rpit n cealalt lume i a zis ucenicilor si: - Dragii mei, adunai-v aici c am s v spun cte am vzut i cte am auzit pe unde am fost i cte mi-a ajutat Dumnezeu s in minte. Apoi a nceput s le spun aa: "tiu c ieri pe vremea aceasta, am murit. i cnd am murit, au venit n jurul meu o mulime de diavoli, care de care mai uri. Unii boncluiau ca taurii, alii nechezau ca i caii, alii croncneau ca i corbii, alii uierau ca erpii i toi se repezeau la mine s m ia. i spuneau: "N-ai fcut pocin destul! Ai fost frate de mprat, ai trit n palate i nc nu i-ai ispit pcatele prin pocin la mnstire. Eti al nostru!" i zicea stareul Cozma: "Eu ct am trit, aveam n chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei i Ioan Evanghelistul. i m-au luat dracii, unii m mpingeau din urm, alii m trgeau nainte, alii m mpungeau, alii m mucau i m duceau. Iar eu strigam la Maica Domnului i la cei doi sfini apostoli, Andrei i Ioan Evanghelistul, s vin, s nu m lase. i m-au dus diavolii i deodat am ajuns la o prpastie, o rp, care nu era mai larg dect ct ar arunca un om voinic o piatr, ca o azvrlitur de piatr, dar adncimea ei era pn la iad. i se auzeau n acea rp, n acea prpastie mari ipete, mari vaiete, mari tnguiri. i peste toi care erau acolo nuntru mergea un rnd de foc i ei strigau: "Vai de noi i de noi i de cei ce neau nscut pe noi". i dracii voiau s m dea n prpastia aceea. Deodat s-a fcut o punte mic peste prpastie, numai de dou degete, dar fr bar. i ziceau dracii: "Din dou una ai s faci: ori te dm aici n prpastia aceasta, ori treci puntea". i spunea Sfntul Cozma: "mi era foarte greu i una i alta. De cad n prpastie, mi s-a spus c aceea este gura iadului i m nghite i nu mai ies. Ca s m sui pe punte era de asemenea imposibil c toi cdeau. Atunci cnd ei m trau s m arunce n flcri, am strigat: Maica Domnului, nu m lsa! i deodat a aprut o femeie mbrcat n alb, ca fulgerul, i doi apostoli. Erau Andrei i Ioan Evanghelistul. i a zis Maica Domnului ctre Apostoli: "Ioane i Andrei, luai sufletul acesta din minile dracilor i-l ducei pn la Raiul desftrii". i atunci dracii au fugit toi, i m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a fcut nevzut. i a zis apostolul: "Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sai pe punte!" i-au srit ei pe puntea aceea numai de dou degete. i un apostol m ducea de mn nainte i unul mergea n urm i m inea. i-am trecut acea mare prpastie pe puntea cea ngust, dar la captul punii, era un arap care se prea c ajunge pn la nori i limba lui de zeci de metri afar de foci ochi de flcri i acest arap sttea cu o mn deasupra prpastiei i mna aceea care sttea deasupra prpastiei era umflat ca un stlp, iar cealalt era zbrcit i lung. Acela cnd ne-a vzut pe noi cu greu s-a dat n lturi i scrnea cu dinii la mine: "Mi-ai scpat de data aceasta, dar ai s mai vii odat pe aici". i eu, dup ce am trecut de arapul acela, am

ntrebat pe Apostolul Andrei i pe Ioan: - Sfinii ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care st la captul punii aceleia pe unde am trecut? - Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Domnul puterii vzduhului. - Dar de ce are mna aceea umflat, care o ntinde deasupra prpastiei aceleia? - De-attea suflete cte ia de pe punte, i-i arunc mereu n gura iadului. C venic, venic vin de pe faa pmntului i i s-a umflat mna ct ia de pa punte i arunc n iad! - Dar eu, am ntrebat, am s scp de el? - Tu ai s scapi, fiindc ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare i pe noi. Deci nu te teme de el, cci mergem pn la Raiul desftrii. i am mers dup ce am trecut de arapul acela i am dat de nite cmpii verzi cu milioana de milioane de flori de multe feluri de culori i era o mireasm de flori cum nu este pe faa pmntului i cum nu poate s-i nchipuie nimeni. i florile acelea le btea un vntior aa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi strlucitoare, care mergeau i zburau deasupra florilor i cntau aa: "Sfnt, sfnt, sfnt, Domnul Savaot, plin este cerul i pmntul de slava Ta". Mergnd noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, n mijlocul acelei cmpii am zzut un btrn cu barb alb, frumoas, vemintele lui strluceau ca soarele i am mers acolo. i cnd am mers noi cu apostolii, cu Andrei i cu Ioan, btrnul acela a binecuvntat pe apostoli i i-a srutat pe frunte, iar ei i-au srutat mna. Atunci am ntrebat eu pe apostoli: - Domnii mei, cine este btrnul acesta aa de frumos i de ce sunt attea milioane de copii care zboar pe aici? - A auzit de "Snul lui Avraam"? - Am auzit n Evanghelie. - Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cnt aici i zboar pe deasupra florilor sunt sufletele drepilor care au intrat n "Snul lui Avraam" i care au fost drepi i milostivi ca el. Dup aceea ne-am luat rmas bun, de la acela care zicea c este Avraam i am pleact zburnd; mergeam prin vzduh cu iueal mare i am ajuns n alt parte i acolo odat s-au fcut nite ziduri de aur i de pietre scumpe i nite pori n forma fulgerului, iar nite tineri foarte frumoi, ncini cu curcubee de aur, stteau la pori i aveau sbii de foc; la poart i pe poart era, ca i cum ar rsri soarele, lumin ca fulgerul. i au ntrebat acei de la poart pe Apostolul Andrei i pe Ioan: - Unde ducei sufletul acesta? i a zis Apostolul Andrei: - Avem porunc de la Maica domnului i de la Domnul nostru Iisus Hristos s-l ducem pn la Raiul desftrii. Atunci s-au deschis porile singure i am intrat dup acele ziduri. Acolo am vzut nenumrate biserici i palate ale cerului. Nimeni nu putea s numere attea biseric, i attea minuni se vedeau, nct limb de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe o singur ramur rodeau 60-70 feluri de roade.

Florile i frunzele pomilor cntau slavoslovia lui Dumnezeu. i fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semnau unii cu alii i nici corturile. i n cort era o mas i un scaun de aur i bucate i bututri scumpe pe mas. Dar bucatele nu semnau, iar la fiecare cort, la fiecare mas sttea o persoan foarte frumoas, ca de treizeci de ani. Toi erau de aceast vrst, cci la judecat toi vor nvia cu vrsta de treizeci de ani, dup cum arat Sfinii Prini. i acolo cntau psri, milioane i milioane, dar nici psrile dintr-un pom nu semnau cu cele din ali pomi. Culoarea aripilor psrilor numai Dumnezeu o tia i psrile acelea unele erau albastre, altele roii, altele viinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, i cntau negrit frumusee, psalmi i rugciuni. La unul pomul era de mrgritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, i aa mai departe. i mesele, la unul era de marmur, la altu de aur, la altul de argint, i nici scaunele nu semnau. i era atta frumusee i atta cntare acolo, iar mulimea pomilor i a corturilor i felurimea aceea att de frumoas nu mai avea margini. i mergnd noi pe acolo, eram uimii de atta frumusee i cntare. Atunci am ntrebat pe Apostolul Andrei: - Domnii mei, aici este Raiul desftrii? - Nu frate, de abia am ajuns la pmntul celor blnzi. Vezi ce spune n fericirea a treia din Evanghelie:Fericii cei blnzi, c aceia vor moteni pmntul.S nu credei c este vorba de pmntul acesta striccios. Auzi ce pmnt i ateapt pe cei blnzi! i de-abia am ajuns la pmnt i am ntrebat: - Dar de ce corturile sunt altfel i bucatele i buturile altfel i pomii altfel i scaunele altfel i psrile cnt altfel dintr-un copac n altul? Atunci mi-a spus Apostolul Andrei: - N-ai auzit ce spune Mntuitorul n Evanghelie? n casa Tatlui Meu sunt multe lcauri i Eu M duc s v pregtesc vou loc. Deci aici, frate Cozma, s tii c i cortul i masa i pomul i poamele i psrile toate sunt dup mrimea faptelor bune ale fiecrui om. Cum i-a mpodobit cineva pomul pe faa pmntului cu post, cu facere de bine, aa l gsete dincolo i se va veseli n vecii vecilor, c aici nu mai este btrnee, nu mai este boal, nu mai este moarte, nu mai este durere. De aceea este deprtare i deosebire de la un pom la altul, pentru c este dup msura faptelor bune ale fiecrui suflet care a ajuns aici. i a mers sufletul dreptului aceluia zburnd ca gndul, c aa merge sufletul ca razele soarelui de repede. i a mers cam ct ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci n cteva minute, pentru c mergeam ca gndul. i am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dinti. i la alte pori n forma fulgerului i la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu ase aripi care pzeau. i am ntrebat: - Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici? i au zis: - Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli dup Judecata de Apoi.

i ndat porile cele n chipul fulgerului s-au deschis i serafimii aceia au ntrebat: - Unde ducei sufletul acesta? i a zis Apostolul Ioan Evanghelistul: - Porunc avem de la Mntuitorul i de la Maica Domnului s-l ducem pn la Raiul desftrii. Atunci ne-au dat drumul i am intrat. Cnd am intrat dincolo de aceste ziduri, am vzut muni de aur i am vzut un palat, care avea dousprezece temelii, cum spune la Apocalips, cu dousprezece pietre scumpe i dousprezece ui n dousprezece pri i acoperit cu aur curat i lumina ca ziua i era o lumin acolo care strlucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo. i palatul acesta avea dousprezece ui i n-am vzut acolo nici pasre, nici om, nici fiar, nici ngeri, nici oameni. i am ntrebat pe Apostolii care m conduceau: - Domnii mei, ce este palatul acesta i ct mrime are? i a zis Apostolul Andrei: - Acest palat este att de mare, ct ar merge un om o mie de ani pe jos i nu-l nconjur. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheam Noul Sion i care-l vor lua Apostolii dup Judecata de Apoi pentru osteneala lor, c au predicat Evanghelia n lume i au murit martiri i li s-au tiat capetele pentru dragostea i credina n Iisus Hristos. i am trecut i de acel palat i zburam peste munii cei de aur i era o mare de cristal, cu apa ca cristalul de limpede i avea o mireasm de trandafiri care nu se poate spune pe faa pmntului. i am trecut pe deasupra acelei mri i am ajuns la un ru care curgea ca cristalul i erau ierburi i flori multe i nite copaci nali i foarte frumoi, cum nu am mai vzut pe faa pmntului i erau flori pn sus i nite psri mari cntau acolo i ziceau aa: Fericii crora li s-au iertat frdelegile i crora li s-au acoperit pcatele. i am ntrebat pe Apostolul Andrei: - Domnul meu, ce zic psrile acestea, cci cnt din psalmi? - Ai auzit ce zic? Fericii crora li s-au iertat frdelegile i crora li s-au acoperit pcatele. Psrile acestea, fiule, nu mai mor n veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfnt i proorocesc i arat c aici n frumuseea aceasta nu are s poat intra nimeni dect acela cruia i se vor ierta pcatele i i se vor acoperi frdelegile. Atunci am ntrebat: - Dar care pcate se iart la om i care se acoper? i a zis: - Pcatele pe care le-a cunoscut omul c sunt pcate i le-a mrturisit la duhovnic i i-a prut ru i a fcut canon pentru ele, se iart. Iar acelea pe care omul nu le-a tiut c sunt pcate sau le-a uitat, nu din rea voin, ci din neputin, acelea se acopr din mila lui Dumnezeu, c altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru c, auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra ntru mpria cerurilor. Mergnd noi aa, s-a fcut un tunel, un munte de aur i un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele i acolo era o mas mare, creia nu i se vedea marginea. i stteau oamenii la mese i ngerii slujeau la mese i puneau buturi cereti i mncruri cereti i era mare veselie. i erau mii i mii care se veseleau i cntau i stteau la mese.

i spune Sfntul Cozma: - Cnd m-am uitat la mas, am nceput a cunoate oameni de la noi din ora, din Constantinopol i din sat i clugri de-ai notri i neamuri care au mers la bine i foarte m bucuram c am dat acolo peste oameni cunoscui. Dar ce folos, c am stat acolo numai cteva minute i numai am auzit un glas: "Luai pe stareul acesta de aici, i-l ducei napoi, iar n locul lui aducei pe monahul Atanasie de la Mnstirea Trian!" C era mnstirea de la Alfa apropiat de mnstirea Trian cum este mnstirea noastr, Sihstria, aproape de mnstirea Secu, aproape. i ndat a venit ngerul Domnului, zicnd: - Frate Cozma, iat n-am ajuns la Raiul desftrii. - Dar unde suntem? - Dac treceam tunelul acesta ajungeam n Raiul desftrii, dar este porunca lui Hristos s te ducem napoi n trup, cci plng clugrii dup tine, c au rmas fr pstor. i avem porunc s te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desftrii. Deci, mi-am luat rmas bun de la aceia i toi mi spuneau: "Nu te teme, frate Cozma, c tot aici ai s vii, cnd va fi sfritul tu!" i m-au luat pe alt cale i am trecut apte iezere de munci, i m-au dus de am vzut muncile iadului i am ajuns iari n cmpia aceea unde era Avraam i neam dus la el i a ntrebat Patriarhul Avraam: - Dar l-ai dus pn la Raiul desftrii? Iar ei au zis: - Nu, ci pn aproape de Raiul desftrii, cci a venit porunc de la Dumnezeu s-l ducem n trup i s nvie, cci plng dup el fiii si duhovniceti! Atunci Avraam a zis: - Dac se duce napoi pe faa pmntului i nvie, am s-i dau i eu ceva. i mi-a dat un pahar de aur cu vin, i trei buci de pine alb, curat. i-am but din vinul acela puin, i att era de bun i dulce c a trecut n toate simirile mele i tiu c am mncat i o bucat de pine i am zburat din grdinile acelea. i am ajuns iari la arapul acela care se luda c am s mai trec i am trecut iari prpastia aceea mare pe care o trecusem i deodat m-am vzut n mnstire i acum, cum m vedei. tiam c Patriarhul Avraam mi-a dat trei buci de pine, i numia una am mncat-o i am but vin acolo n "Snul lui Avraam". ns dou buci de pine au rmas i tiu c le-am pus n sn. Aceasta caut eu acum. V rog, dai-mi cele dou buci de pine pe care mi le-a dat Printele Avraam, cci tiam c le-am pus n sn. i dac vrei, ducei-v repede pn la Mnstirea Trian i vedei dac monahul Atanasie nu cumva a murit! Cnd s-au dus fraii, atunci l scoteau pe nslie din chilie. i a spus cuviosul Cozma: tii unde se duce Atanasie? Se duce n preajma Raiului desftrii, la acea mas, ngereasc, cci am auzit c mi-a spus mie: "Luai-l pe acesta de aici, ducei-l n trup, c plng clugrii dup el i aducei n locul lui pe monahul Atanasie de la Mnstirea Traian". Deci s tii c monahul Atanasie s-a dus n locul meu i se va bucura n vecii vecilor. Aa a fost Sfntul Cozma n Rai i a vzut acolo i pmntul celor blnzi i lcaul drepilor. Aducei-v aminte de predica aceasta, de pmntul celor blnzi c fiecare i mpodobete acolo

pomul i masa i bucatele i poamele i psrile, toate, dup cum se va osteni n viaa aceasta ca s fac voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel zice: Petrecerea noastr este n ceruri. Ferice de cretinul acela care triete pe pmnt, iar cu mintea lui triete n cer; cu mintea lui se nal la Dumnezeu i dup puterea lui se ostenete s fac fapte bune, ca s se duc n Raiul desftrii. Acolo nu mai este moarte, nu mai este btrnee, nu mai este durere, nu mai este boal, nu mai este fric. Ci venic va avea, cum zicea Apostolul Pavel,dreptate i bucurie i pace ntru Duhul Sfnt. Dumnezeu i Preacurata Lui Maic s ne ajute la toi s ajungem i noi pctoii mcar ct de ct s motenim "un colior de Rai", cum spune btrnul Printe Paisie cteodat la molitf, numai s nu fim afar de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne ferete, s ne chinuim n veci. Printele CLEOPA

DESPRE IAD Vom vorbi cteva cuvinte despre iad. De-attea ori auzii cuvntul iad n dumnezeiasca Evanghelie, n Sfnta Scriptur, n nvturile Sfinilor Prini, i n tradiia Bisericii Ortodoxe. Dar v-ai pus vreodat ntrebarea ce este iadul? Ce este iadul? S tii c iadul este mpria morii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, dup dreptatea lui Dumnezeu, dracii i toi care au mniat pe Dumnezeu i au fcut voile lor n aceast lume. Iadul este mpria dracilor, a crui poart este dezndejdea, curte sunt legturile; ferestre, ntunericul; mas, reaua mpuiciune i putoare; mncare este foamea, butur este setea, ceasornic este plnsul, aternut este vpaia, ornduial este tulburarea cea fr rnduial a prpastiei acelea groaznice. Dar tii dumneavoastr cte feluri de munci are iadul? Nou feluri de munci sunt n iad i toate sunt venice i foarte grele. Prima munc este ntunericul, cum arat marele prooroc Isaia. Dar nu ntunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pmnt. ntuneric pipibil. Ai vzut n Egipt, n pmntul Ghesem, c unde erau evreii, era lumin i n tot Egiptul era ntuneric? Nimeni nu tia pe unde s mearg. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dnsul. ntuneric pe lumea asta, dar cellalt ntuneric i venic. Acolo este ntuneric aa de tare, nct l poi pipi cu mna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: M voi cobor n pmntul ntunericului celui venic, care nu are lumin, dar nici tmduire n veac.

De ntunericul acela a amintit i Mntuitorul nostru Iisus Hristos n Evanghelia Sa, cnd zice: Legai-i minile i picioarele i aruncai-l pe el ntru ntunericul cel mai dinafar, artnd prin aceasta, cum zice i dumnezeiescul printe Efrem Sirul c este un ntuneric greu. Deci, cea dinti munc ce stpnete iadul este ntunericul acela negrit i nenchipuit. A doua munc, dup ntuneric, este plngerea i scrnirea dinilor. Attea lacrimi se vars n iad ntr-o singur zi, c, dac s-ar aduna pe faa pmntului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord pn la Polul Sud; are 18.500 km lime i, la Insulele Mariane, are 11 km adncime. i numai n iad, ntr-o singur zi, lacrimile care se vars acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atta plngere este n iad. A treia munc este putoarea cea rea. Dac s-ar aduna toate putorile de pe faa pmntului la un loc n-ar face nici un miligram fa de putoarea care este acolo. Ca s v dai seama ce putoare este n iad, am s v spun o istorioar. Doi frai de la o mam s-au dus la mnstire s se fac clugri. i unul s-a dus n mnstire i a avut rbdare mult, smerenie mult, ascultare fr crtire i a rmas n mnstire pn la moartea lui. Iar altul i-a pierdut rbdarea i a spus c se duce n lume napoi la tat i mam. Fratele cel care a rmas n mnstire l sftuia: - Frate, nu te duce napoi. Auzi ce spune Evanghelia:Nimeni, punnd mna pe plug, s nu mai priveasc napoi. Deci, nu te duce, frate, n lume, pentru c mare primejdie este s lai mnstirea i s te duci din nou n lume. Iar el a zis: - Nu, eu m duc! - Dar nu te temi de chinurile iadului? - Nu cred, frate, c sunt chiar att de grele muncile iadului, cum spune Sfnta Scriptur sau cum spun oamenii. Aa s-a scris n cri ca s ne sperie. i s-a dus acas i s-a cstorit i i-a fcut de cap. Dar n-a trit mult, dect trei ani, i a murit. Auzind clugrul c fratele su, care s-a ntors n lume, a murit, a nceput s se roage cu foc lui Dumnezeu, zicnd: "Doamne, arat-mi s vd unde este fratele meu; n iad sau n rai!" Dup o vreme destul de ndelungat, ntr-o noapte o umbr neagr a intrat n chilia lui. i cnd sa uitat el bine la lumina lumnrii, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plngnd i suspinnd: - M cunoti? Eu sunt fratele tu. Era negru ca un crbune. Doar dup glas l-a cunoscut. i atunci acesta, vzndu-l ntr-o stare jalnic ca aceea, l-a ntrebat: - Frate, de unde vii? - Din iad, c am lsat mnstirea i m-am dus n lume i mi-am fcut de cap; am murit n pcate i m-am dus pentru pcatele mele n muncile iadului. i atunci acesta a nceput s ntrebe: - Mi, frate, tii ce-mi spuneai tu mie, c muncile iadului nu-s aa de grele, ci s-au scris aa numai s sperie lumea i s nficoeze pe oameni. Chiar aa este de greu n iad?

- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului dect cum sunt scrise; i de ar avea tot codrul limb i toat iarba pmntului de ar vorbi, n-ar putea spune ct de greu este n iad! Dar fratele se fcea c nu-l nelege. - Frate, oare voi putea s le ncerc i eu puin, ca s m ncredinez de adevr? - Nu poi auzi rcnetele i ipetele i vaietele din iad, c tot atunci mori. - Dar, n-a putea mcar s pipi iadul? - Nu poi, c acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta i tot atunci te-ai topi, fiind n trup material. - Nu pot nici s vd? - Nu poi, c mori de fric, vznd privelitea aceea groaznic i urgia mniei lui Dumnezeu din iad! - Dar cum a putea eu s ncerc mcar ct de puin muncile iadului? - Frate, ine minte. Ai putea mirosi oleac din putoarea iadului! Cum era mbrcat cu haina, a scuturat mneca hainei puin i s-a fcut nevzut. i cnd a scuturat mneca, atta putoare a ieit din mneca hainei lui, nct acela a czut mort jos i trei zile nu a putut s ias din chilie. Greu de tot a deschis ua i s-a trt afar din chilie i a ieit acea putoare din chilia lui, nct s-a mprtiat n toat mnstirea. Clugrii au prsit mnstirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a ieit din chilia de unde a scuturat cel din iad mneca hainei lui. Dup trei luni, acel miros greu a disprut. Clugrii cnd s-au ntors napoi l-au gsit pe acela din chilia cruia ieise acea putoare i l-au ntrebat: - Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit? Iar el a rspuns: - tii, prinilor, eu am avut un frate bun n mnstire, care s-a dus n lume i a murit dup trei ani cstorit. Eu m-am rugat Domnului s-mi arate unde este fratele meu. Dup mult rugciune, ntr-o noapte a venit la mine i l-am ntrebat unde este. Aflnd c este n iad, curios, l-am ntrebat ct de greu este n iad, deoarece l tiam nepstor, zicnd c nu crede c muncile iadului sunt chiar aa de grele, cum scrie n cri. Atunci el m-a ncredinat c nici nu poate spune limba de rn ct de greu este n iad i ceea ce scrie n cri este foarte puin spus. Ca s vezi muncile iadului, a spus el, este imposibil, c tot atunci mori; nici nu poi auzi ce este n iad c mori, nici nu poi pipi; i mi-a dat s miros oleac din putoarea care este n iad. Atunci i-a scuturat mneca la hain i iat sunt trei luni de zile de cnd putoarea aceasta stpnete mnstirea noastr i ai fugit; i de-abia acum se poate veni, napoi. i a ncredinat tot soborul mnstirii ct de mare putoare este n iad. Aceasta este a treia pedeaps a iadului.

A patra munc n iad este foamea i setea. Ai auzit ce spune proorocul Isaia: Vor flmnzi precum cinii i vor urla i se vor jeli, i nimeni nu va potoli foamea lor. i Mntuitorul ne arat n Sfnta Evanghelie, n pilda cu bogatul i Lazr: Printe Avraame, trimite pe Lazr s-i nmoaie vrful degetului su n ap, s vie s-mi rcoreasc limba, c ru m chinuiesc n vpaia aceasta. Ai auzit ce-i acolo? Un deget nmuiat n ap, ct de mare pre are! i nou aici nu ne place apa, vrem vin, rachiu, dresuri i cutare. Vai de noi c nu cugetm deloc ce ne ateapt. foamea i setea sunt a patra munc. A cincea munc a iadului este tartarul, gheaa.Tartarul este un iezer fr fund, plin de ghea i foarte rece. Aceasta este "scrnirea dinilor", de care vorbete dumnezeiasca Scriptur, adic gerul acela nesuferit de care nu-i poate nchipui nimeni. A asea munc este viermele cel neadormit.Acolo sunt viermi de foc care mnnc trupurile oamenilor i sufletele lor n vecii vecilor, i niciodat oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc i erpi de foc care noat prin vpile iadului, cum noat petii prin ap la noi i nu se vatm. i i prind pe cei pctoi i-i sug i-i neap i-i mnnc n vecii vecilor, mpreun cu viermii cei neadormii. Asta este munca a asea. A aptea munc este gheena, adic focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde n vecii vecilor cu ntuneric. De acela se tem i dracii. C ei se rugau Mntuitorului, cnd fcea minuni pe malul Mrii Galileii, cnd a scos demonii din cei doi ndrcii: Te tim pe Tine cine eti, Fiul Celui Preanalt; Te rugm nu ne trimite pe noi n gheena! Acolo i trimitea, c El avea putere. i dracii se tem de gheena, de care spune Mntuitorul n Evanghelie:Unde focul lor nu se stinge. Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca s dea lumin; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar d lumin; acela, ns, este foc negru ca pcura i de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. Aa spune fericitul Ieronim. Ct de mare este focul unde se topete oelul, totui este nenchipuit de slab fa de focul iadului, ca i cum ar fi zugrvit pe perei. Ai vedea un foc zugrvit pe perete cu vopsea i nu te frigi. Aa este de slab focul acesta fa de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: "C nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta". Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia mniei lui Dumnezeu negrit, ctre cei pctoi. Acest iezer de foc de care spune la Apocalips, care nu are fund n veacul veacului, arede i pe toate duhurile cele rele i le chinuiete n vecii vecilor. De aceea spune dumnezeiescul Printe Ioan Gur de Aur: "Nimenea din oamenii care i aduc aminte de gheen, nu vor ajunge n gheen". C cine cuget la iad scap de iad. Cine i aduce aminte de gheena, scap. C nu exist om care-i aduce aminte de gheena, care este atta de groaznic munc, s ajung n gheena.

Fiindc ndat ce i aduce aminte de gheena el se ferete de pcat i ncepe a lucra fapta bun, se mrturisete, pune nceput bun, i face canonul i i ndreapt viaa sa. Este ca acela de care se spune n Biblie: "C nu mai este fapta ta ca ieri i ca alaltieri; poate s fie omul pn azi un drac i mine se face nger luminat". Numai s-i aduc aminte de iad i de gheena; c dac uit iadul ajunge n iad, iar dac nu uit iadul nu ajunge acolo. Iat, am s v spun despre gheena i despre venicia iadului printr-o minune care se gsete scris ntr-o carte veche. n Sfntul Munte al Atonului tria un clugr cu numele Andrei. i acesta ducea o via sfnt, n feciorie, ascez, post, rugciune i priveghere; n meditaii sfinte i n cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a mbolnvit cnd era aproape de treizeci de ani i a zcut unsprezece ani i nu mai murea. Atunci, dup dreptate, acest clugr cu numele Andrei i-a pus ntrebarea: "De ce sufr eu?" Pentru c nu se tia cu pcate aa de grele, ca s sufere pe pmnt att de groaznic boal. i a nceput sracul, ca tot omul care nu mai poate rbda, s se roage aa la Dumnezeu: "Doamne, cer de la Tine un singur lucru i anume: sau s mor sau s m fac sntos, c nu mai pot rbda! Mi-au rmas numai oasele i pielea!" Rugndu-se el aa, ntr-una din nopi, a strlucit o lumin uimitoare n chilia lui. El s-a temut s nu fie de la draci, cci i diavolul se face n chipul lui Hristos, n chip de nger, n chip de sfnt ce strlucete ca soarele i poate s te nele. Este ceea ce spune Sfntul Apostol Pavel: Nu-i de mirare c nsui satana se preface n chip de nger de lumin i slujitor al dreptii. Adic, dracii se prefac n chip de slujitori ai dreptii. Deci s-a temut clugrul i a nceput s fac cruce. i nadat a vzut c intr pe ua lui un tnr foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur n mn, cu o cunun de aur pe cap i o cruce de aur pe frunte i i-a zis: - Nu te teme, printe, nu-s diavol. eu sunt ngerul pzitor al vieii tale i m-a trimis Dumnezeu si spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftrile, toate durerile, toate necazurile tale eu le tiu. C tu dormi, eu nu dorm niciodat; tu mnnci, eu nu mnnc; tu bei, eu nu beau. Adu-i aminte ce spune psalmistul: Tbr-va ngerul Domnului mprejurul celor ce se tem de dnsul i-l va izbvi pe el; i ...nici s dormiteze cel ce te pzete. Deci, printe, eu tiu necazurile tale. Dar iat, tu ai nceput s te rogi lui Dumnezeu aa de la o vreme: "Doamne, sau s mor, sau s m fac sntos, c nu mai pot rbda!" i Dumnezeu m-a trimis s-i spun ie dou lucruri: - Care? - Iat ce spune Dumnezeu prin mine: "Vrei s mai rabzi boala un an pe pmnt sau s stai trei ceasuri n iad?" Dar el cnd a auzit, a zis: - Doamne, ngerul Domnului, tu care tii necazurile mele, s mai zac eu un an pe pmnt? Nu tii

c o noapte mi pare un an i c toate bolile mai cu seam noaptea sunt grele? Deci cum am s mai rabd eu un an aceast groaznic boal? i pentru ce rabd eu? C eu tiu ca om, c m-am silit, de cnd am venit aici n Sfntul Munte, s fac voia lui Dumnezeu. i a zis ngerul Domnului: - Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt n iad i Dumnezeu te-a gsit pe tine i voiete prin osteneala i suferina ta s scoat din neamul tu, pn la al noulea neam din iad". C aa se ntmpl dac un clugr bun i face datoria, muli din neamul lui se mntuiesc prin el. Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu rspltete pcatele prinilor asupra copiilor pn la al patrulea neam. Deci, tu suferi pentru strmoii ti. Dar dac vrei s iei i tu din iad i ei, s mai zaci un an pe pmnt sau trei ceasuri n iad. dar ia seama ce spui, i-a spus ngerul, c n clipa aceasta i-am i luat sufletul! A stat el i s-a gndit. - Gndete-te bine! i-a spus ngerul. - Trei ceasuri n iad! Cnd a zis aceste cuvinte, i-a i luat sufletul. i unde l-a dus? L-a dus n gheena, de care v-am amintit nainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem i dracii. i cnd l-a dus acolo i l-a bgat n focul cel negru i de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de ntunericul ce domnea pretutindeni i a nceput a rcni i a geme de durere, cci balaurii de foc au nceput s-l mute i s-l chinuiasc; el, cnd s-a vzut acolo i a vzut atta dezndejde i atta strigt i atta durere i atta spaim i atta foc, a nceput s strige ct putea: "Doamne, miluiete-m! Doamne, iart-m!" Dup trei minute, o lumin a despicat ntunericul i a aprut ngerul Domnului. Cnd l-a vzut, a nceput a bate din palme i a striga aa: - Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut! - Ce n-ai crezut, printe Andrei? - N-am crezut c un nger al Domnului poate s mint! - Cum se poate una ca asta, ca s spun eu minciuni? Eu nu sunt om pctos, eu nu sunt duh ru, diavol. Eu nu pot face pcat, eu nu pot mini. Cum pot eu s mint, dac sunt raz de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dinti? Cum a putea eu s spun minciuni? - Dar cum ne-a fost vorba n chilie la mine? - Cum? - N-a fost vorba c m vei scoate de aici dup trei ceasuri? Iat, au trecut mai mult de trei sutr de ani de cnd m chinuiesc aici! ngerul i-a spus: Adevrul este Hristos. De-abia a trecut o or i mai ai dou ore de stat. - Dou ore? a strigat monahul cu groaz. Este oare cu putin s fi trecut numai o or pn acum? - Eu am venit s vd dac poi rbda.

Atunci a zis clugrul Andrei: - Doamne, dac acesta este adevrul, c de-abia a trecut un ceas de cnd m chinuiesc aici n iad, du-m napoi n trupul meu cel rnit i bolnav i s sufr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar pn la ziua venirii lui Hristos, numai s nu mai stau o clip aici n focul cel nestins! i ndat, cu iueala gndului, l-a luat ngerul i l-a dus napoi n trup. Cine a tiut c a fost mort un ceas? Cnd a nviat a nceput a striga: - Miluii-m! Miluii-m! i a venit clugrul care l ngrijea i a ntrebat: - Ce este, printe? De ce strigi? - S se adune tot soborul mnstirii. Erau trei sute de clugri acolo. i l-au pus ntr-un cerdac nalt i le-a spus la toi minunea care sa petrecut cu el; c el a stat un ceas n iad i i s-au prut mai mult de trei sute de ani. Atta de greu a trecut timpul. S ne fereasc mila i ndurarea lui Dumnezeu i a Maicii Domnului pe toi din ci sunt aici s nu ngduie Dumnezeu vreunul s ncerce durerile i chinurile iadului n vreun fel. i toi, cu darul Mntuitorului i cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfntului Ioan Boteztorul i a tuturor sfinilor s ne mntuim, s ne uurm nainte de a ne duce din lumea aceasta i s ne ntlnim cu toii n veacul viitor la bucuria cea venic. Munca a opta din iad este dezndejdea. Acolo toat lumea este dezndjduit de mila lui Dumnezeu, aducndu-i aminte de cuvntul Evangheliei, c s-a nchis ua i c pocin n iad nu mai este. Munca a noua din iad este venicia, care stpnete attea miliarde i miliarde de suflete. Nu mai exist acolo o limit, c adic o s rabde omul o mie de ani sau o sut de mii de ani, ci n vecii vecilor. Dar ca s le descrie cineva cte una singur, nimeni nu poate spune, numai una ct i de grea, c este imposibil a descrie limba de rn. Cine poate spune mcar una din munci ct suferin aduce firii omeneti. C drepii dup sfrit primesc cele patru nsuiri ale trupului i pctoii primesc i ei una: nsuirea nemuririi. Primesc trupuri nemuritoare, ca s ard n vecii vecilor i s nu se mistuie; s se chinuiasc n vecii vecilor i s nu scape; s nseteze n vecii vecilor i s nu aib ap; s le fie foame n vecii vecilor i s nu aib mncare. Nemurirea o au de la judecat nainte, cum spune Hristos, spre a se chinui n vecii vecilor. Amin.

DESPRE FARMECE, VRAJITORIE , ASTROLOGIE SI MAGIE

Printe Cleopa, ce este vrajitoria si de cte feluri este? Prin cuvntul vrjitorie ntelegem invocarea puterii demonice n ajutorul oamenilor, n locul lui Dumnezeu, cu scopul mplinirii anumitor dorinti omenesti. Vrajitoria s-a practicat, att la poporul evreu in timpul Legii Vechiului Testament, ct si la crestinii din Legea Darului, pn in vremea noastra. n Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apelnd la vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrjitori au fost att Valaam, ct si cei trei magi care practicau astrologia. Dup nvttura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrjitoria se mparte n mai multe prti si anume: Vrjitoria propriu-zis prin care se ntelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrjitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palm, numit chiromantie si prin alte obiecte (bobi, crti de joc, cafea etc). Descntarea, spiritismul, adic chemarea ajutorului diavolilor n camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce suntinviat. Descnttorii pretind c cheam sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se rzbuna pe cineva. n zilele noastre se practic descntecul n rndul credinciosilor, precum stingerea crbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugciuni, pentru cei bolnavi, care pretind c sunt "vrjiti" etc. Ghitia, adic ghicirea sau vrjitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numit astzi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesmmte clericale, cheia bisericii, cenusa din cdelnit, scrierea unor nume pe toac, pe clopote, pe ziduri de biseric, sau introducerea lor in candele etc. Fermectoria, adic vrjirea unor tineri spre a se cstori unii cu altii sau a se desprti, prin invocarea ajutorolui diavolesc, numit popular "ursit". Ghicirea prin mruntaiele animalelor, numit "iconoscopia" n acest fel de vrjitorie intr si visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numit si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mncrimea palmelor). Baierele prin care se ntelege purtarea la mn sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucti de stofa vopsite spre pzirea de boli, de primejdii si de pagube, dup ce mai nti s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chemtorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Intre acestia se

numr cei ce fac focuri naintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pntece precum si cei ce ghicesc n mruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrjitorie ce se practic n zilele noastre. Astrologia este o vrajitorie practicat din cele mai vechi timpuri pn astzi. Prin astrologie se ntelege ghicirea celor viitoare prin miscrile stelelor, planetelor, vnturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind c fiecare om are o stea proprie. lat cteva din cele mai obisnuite feluri de vrjitorii, unele aproape uitate, altele practicate si n zllele noastre, pe care le combatem si de care trebuie s fugim, fiind iscodiri diavolesti care amgesc si nsal pe multi crestini spre a lor pierzare. Poate, ntr-adevr, s ajute diavolul pe oameni prin vrji, mai mult dect ne ajut puterea si harul lui Dumnezeu? S se stie c diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe rufctori. Ei nu pot niciodat sa fac minuni adevrate, ci numai cu nluciri mincinoase nsala pe cei necredinciosi si slabi n credint. Acest adevar ni-l arat dumnezeiescul printe loan Gur de Aur, zicnd: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut s vindece nici chiar pe vrajitorii si fermectorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise n Egipt, si pe tine oare au s te vindece? (lesire 9, 11). Si dac dracii nu se milostivesc de sufletul tu, cum se vor ntrista pentru durerea trupului tu? Dac dracii se silesc s te izgoneasc pe tine din mprtia lui Dumnezeu, cum te vor izbvi pe tine de boli? Acestea sunt rsuri si basme. Deci nu te amgi, crestine, c niciodat lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cndva doctor. C mai lesne poate face focul s nghete si zpada s nclzeasc, dect diavolul s te vindece pe tine cu adevrat" (Imprtire de gru,pag.324). Deci, noi cnd ne mbolnvim sau avem necazuri, sau suntem nedrepttiti, sau avem pagube, sau feciori de cstorit, sau alte greutti n familie, s nu mai alergm la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrjitorii si ghicitorii, ci la biseric s alergm si la preoti, la rugciune si la post si ndat ne va ajuta Bunul nostru Tat, Care ne-a zidit cci are mil de noi. Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei? Cei ce fac vrji si alearg la vrjitori, fac un mare pcat mpotriva Duliului Sfnt, cci las pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapd de slujitorii lui Hristos, adic de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adic, las apa cea vie, preotul si harul mntuirii din Biseric si, pentru interesele lor ptimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adic al vrjitorilor si vrjitoarelor. Se leapd de adevr si

primesc n loc minciuna, cci toate cuvintele vrjitorilor sunt minciun si amgire diavoleasc. Un pcat asa de mare mpotriva Duhului Sfnt nu se iart celor vinovati nici n veacul de acum, nici n cel ce va sa vin, dup cum spune Hristos, de nu se vor poci toat viata. Pentru un astfel de pcat vin asupra celor vinovati, care alearg la vrji, tot felul de rutti si primejdii. Mai nti, mustrarea constiintei c au lsat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrjmasului lui Dumnezeu. Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta mprtsanie, de la 7 pna la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si alearg la vrji, alung din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc n casa si n inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred n ajutorul lor, se leapd de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrji si alearg la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu pcat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si far leac, cu suferint n familia lor, cu pagube si nentelegere, cu srcie si moarte cumplit. Si dac nu se spovedesc la preot si nu-si plng pcatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mntui. Vrjitorii si cei ce cred si alearg la ajutorul diavolului, dac nu se prsesc de aceasta si nu se pociesc, "se leapd cu totul din Biseric", adic se despart de Hristos si se dau de bunvoie n minile vrajmasului, iar dac mor n acest pcat, nici nu se ngroap cu preot; ci, asemenea celor pgni si lepdati de credint, spre vesnica lor osnd n muncile iadului. lat urmrile grozave ale vrjitoriei. Ce canon rnduiesc Sfintii Printi vrajitorilor si celor ce alearg la vrji? Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sfntul Vasile cel Mare. lat ce spune el n canonul 72: "Cel ce se d vrjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor". (Sfantul Vasile 72; Sfntul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrjitori n rndul ucigasilor de oameni si a celor lepdati de Dumnezeu, adic i opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. n canonul 65, acelasi Sfnt Vasile cel Mare, zice: "femeia ce va fermeca pe strini si pe ai si (se opreste de cele sfnte) ani 9 si metanii 500 pe zi. lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de Sfanta mprtsanie pe cei ce merg la ghicitori, la crti de joc si altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de sase ani de zile. lar "dac vor strui n acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierztoare si pgnesti, hotrm s se lepede cu totul de la Biseric, precum si Sfntele Canoane nvat..." "Sfantul loan Postitorul scurteaz canonul vrjitorilor si al celor ce alearg la vraji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dac se mrturisesc de pcat, dac l prsesc definitiv, dac tin post zilnic pn la orele 3 dup mas si fac cte 250 de metanii pe zi.

Dar si Sfanta Scriptur arat ct de greu pedepseste Dumnezeu pe cei ce alergau la vrjitori, c auzi ce zice: Pe fermecatori nu-i lsati s triasc (lesire 22, 18). Si iarsi zice: Si brbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descnttori sau vrjitori, cu moarte s se omoare; pe amndo cu pietre s-i ucideti c vinovati sunt (Levitic 29, 27) Si iarsi: Sufletul care se va duce la descnttori sau la vrjitori ca s curveasc in urma lor, Eu voi ntoarce fata Mea mpoiriva sufletului aceluia s-l voi pierde din poporul lui(Levitic 20, 6). Vedem c pe mpratul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amar si grea n Babilon, c "trecea pe fiii lui prin foc si facea descntece si felurite vraji si a facut gritori din pntece si vrajitori si a nmultit a face ru naintea Domnului, ca s-l nlture pe el de la mprtie" (II Paralipomena 33, 6) Pe mpratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea mprtiei si cu moarte de ocar, pentru c a lsat pe Dumnezeu si a chemat femeie gritoare din pntece, urmnd ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe mpratul Ohozia s-a mniat Dumnezeu foarte tare, c a trimis s ntrebe pe vrjitoarea din Ecron. Spuneti-ne mai pe larg despre pcatul ghicirii cu carti sfinte, sau cum se numeste "deschiderea pravilei", care se obisnuieste astzi la credinciosi. Vrajirea cu lucruri si cu crti sfinte este al patrulea fel de vrajitorie si se cheam "ghitia". Acesti vrjitori amestec vrjile lor cu rugciuni, cu psalmi si cu alte cuvinte sfinte, adresate ctre Maica Domnului si ctre sfmti, ca s poat nsela mai usor pe cei slabi n credint. Acest fel de vrji l obisnuiesc mai ales femeile cele rele, btrnele si tigncile, pentru a amgi pe cei slabi la minte. lat ce zice despre acestea Sfntul loan Gur de Aur: "Tu zici c btrna aceea este crestin si omul acela este ghicitor crestin si cnd descnt sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, dect numele lui Hristos, al Nsctoarei de Dumnezeu si al sfintilor; deci ce ru fac ei? La aceasta ti rspund c pentru aceasta se cuvine mai cu seam s ursti pe femeia cea rea si pe acel ru fermector si ghicitor (din crti) 5 fimdc folosesc spre ocar si necinste numele lui Dumnezeu. Crestini fiind, lucreaz ca pgnii. Pentru c si diavolii, cu toate c numesc numele lui Dumnezeu, ns tot diavoli sunt. Unii, voind a se ndrepta, zic c este crestin femeia care a descntat si nimic alta nu zice, far numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vrtos o ursc si m ntorc de la ea, c ntrebuinteaz numele lui Dunmezeu spre ocar. Numindu-se pe dnsa crestina, se arat pe sine c lucreaz cele ale pgnilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320). Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor crti sfinte, se opresc de mprtsanie pn la 7 ani, pentru c Psaltirea este o carte sfnt cu multe proorocii n ea, insuflat de Duhul Sfnt si este pentru rugciune, iar nu pentru ghicit si cstigat

bani spre osnd. Acelasi pcat fac si unii preoti care "descid cartea cum se spune n popor, si cad sub grea osnd, att ei, ct si cei care cer s le deschid Sfnta Evanghelie. Pentru ce au czut crestinii n vrjitorie? Pentu c a slbit n ei credinta si frica de Dumnezeu; pentru c nu se roag ndeajuns crestinii de astzi, ca s-si mplineasc cererile lor prin rugciune, iar nu prin ghicire; pentru c nu citesc Slnta Scriptur s vad ce osnd ajung pe cei vrajitori si pentru c nu merg regulat la biseric, nu se spovedesc n cele patru posturi si nu cer la nevoie sfatul si rugaciunile preotului. Mai alearg unii crestini la ghicit pentru c au uitat fagduintele pe care le-au dat lui Hristos la Sfantul Botez, cnd au spus: M lepd de satana, si de toate lucrurile lui, si de toat slujirea lui... De asemenea, mai alearg crestinii la ajutorul diavolului cnd nu li se mplineste cererea lor la Biseric sau pentru c uit de moarte si de ziua judectii lui Hristos. De aceea, Sfntii Printi ne ndeamn s alergm numai la Dumnezeu, numai la Biseric si la preoti, iar nu la diavoli si la slugile lor. lar Sfantul loan Gur de Aur ne sfatuieste, zicnd: "V rog, fiti curati de aceast nselciune... si cnd voiesti a clca pragul casei tale, s zici mai nti acest cuvnt: M lepd de tine, satan, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si m mpreun cu tine, Hristoase! Fr cugetarea aceasta niciodat s nu iesi din cas. Aceasta s-ti fie toiag, aceasta arm, aceasta cetate de aprare, si mpreun cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. C asa, de te vei narma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va ntlni, nu va putea s te vatme pe tine" (Hristoitia, p. 316-317). Cum pot crestinii s se izbveasc de vrjitorii si de tot felul de farmece izvodite de diavolul? Cel ce crede cu trie n Dumnezeu, cel ce se roag nencetat lui Dumnezeu si alearg regulat la Sfanta Biseric, nu va cere niciodat ajutorul diavolului si al vrjitorilor, care sunt vrjmasii lui Dumnezcu. Deci, cei ce au credint tare n Dumnezeu, s-I cear nencetat ajutorul. lar cei slabi in credint, care au cerut vreodat ajutorul vrjitorilor, dac vor s se mntuiasc, mai nti s se spovedeasc de acest pcat si s cear canon. Apoi, s nu mai apeleze la ajutorul satanei n orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu s alerge. Apoi s se roage ct mai mult cu rugciuni si lacrimi din inim (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) si asa cu rbdare si cu credint se vor izbvi de vrji si vor primi darul Duhului Sfnt. Ce sunt visurile si vedeniile, care este deosebirea ntre ele si de cte feluri sunt?

V rspund cu cuvintele Sfntului loan Scrarul, care zice: "Visul este miscarea mintii n vremea nemiscrii trupului. lar nlucirea (vedenia fals) este amgirea ochilor, cnd doarme cugetarea. Nlucirea este iesirea mintii cnd trupul vegheaz. Nlucirea este o vedere a ceva far ipostas (nereal) " ( Filocla vol. IX, Cuvntul 3, p. 75) lat dar ce sunt visele si vedeniile. Ele sunt de dou feluri: vise si vedenii bune si rele. lar deosebirea dintre ele este aceasta: Visele si vedeniile bune sunt de la Dumnezeu, prin care se descoper voia Lui cea mare, numai la cei ce sunt cu totul desvrsiti si sfinti si care fac poruncile Lui, precum a fost dreptul losif, cruia i s-a artat Arhanghelul Gavriil n vis, poruncindu-i s fug cu Pruncul lisus si cu Fecioara Maria n Egipt. Visele bune vin de la ngeri si ne amintesc de moarte si de osnd, iar dup ce ne desteptm, ne ndeamn la rugciune si la pocint. Dimpotriv, visele si nlucirile rele sunt de la diavoli, prefacuti n ngeri de lumin sau n sfinti, care ne amgesc n somn c suntem buni si vrednici de rai; iar dup ce ne desteptm "ne scufundm n mndrie si n bucurie" (Filocalia vol. IX, Cuvntul 3, p. 76). Este pcat s cread crestinii n vise si vedenii? Spune Sfntul loan Scrarul c "cel ce crede n vise, este asemenea celui ce alearg dup umbra sa si ncearc s-o prind" Tot el spune, c "diavolii slavei desarte sunt n visuri prooroci. Ei nchipuiesc, ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. lar dac se mplinesc vedeniile, ne minunm si ne mndrim cu gndul, ca si cum am avea darul naintevederii (proorociei). Cei ce ascult pe diavolul, acestia s-au fcut adeseori prooroci mincinosi. Si mai departe zice: "Diavolii nu stiu nimic de cele viitoare, dintr-o cunostint de mai nainte, cci si doctorii pot s ne spun moartea de mai nainte". Apoi ncheie, zicnd" Cnd ncepem s credem n visele diavolilor, ei si bat joc de noi, chiar cnd suntem treji. Cel ce crede visurilor si nlucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este flosof' ( Filocalia, vol. IX, Cuvntul 3, p. 76). Deci, este pcat s credem n visuri si n vedenii, c prin acestea ne amgesc foarte usor diavolii si ne arunc n pcatul cel cumplit al mndriei si al slavei desarte, cnd omul se ncrede n sine mai mult dect n cuvntul lui Dumnezeu. Cu acest mestesug ispititor, diavolul a amgit pe multi crestini si clugri, aruncndu-i apoi n prpastia pierzrii. lar dac cineva are totusi ndoial de visul sau vedenia sa, s se spovedeasc la duhovnic si s-i cear sfatul lui, c prin duhovnic grieste Dumnezeu. Din cte pricini se nseala oamenii de vedenii si de visuri desarte? Din sapte pricini se nsal crestinii de vedenii si visuri, ca si cum ar fi de la Dumnezeu, si anume: din mndrie, din slav desart, care este prima fiic a mndriei; din cauza mintii slabe si neiscusite a crestinilor, din cauza rvnei nesocotite a unor crestini, care se roag si postesc mult ca s aib vedenii, de care spune Sfantul Isaac

Sirul: "Cu mare boal boleste cel ce are rvna cea rea" (Filocalia, vol. X, Cuvntul 58). A cincea pricin a amgirii prin vedenii si visuri este neascultarea de duhovnici si ndrtnicia unor credinciosi, mai ales a celor mndri, din care cauz usor sunt vnati de diavolul; a sasea pricin vine din cauza vietii de sine ascunse a unora si din nemrturisirea curat a gndurilor la duhovnic. lar ultima pricin prin care se nsal crestinii cu visuri si vedenii mincinoase este necunostinta de sine si lipsa de citire a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Printi. Despre acestea spune si nteleptul Sirah, zicnd: "Visurile cele rele sunt desertciune, ca vrajile si descntecele, si pe multi visurile i-au nselat si au czut toti cei ce au ndjduit ntr-nsele" (Isus Sirah 34, 1-7) Cel ce crede lesne in visuri si n vedenii, far mult cercetare si sfat, s se canoniseasc, la fel cu cei ce merg la vrji si descntece, adic pn la 7 ani s se opreasc de la Sfnta mprtsanie.

VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI Ia sa-mi spuneti mie, unde erati acum 100 de ani ? Dar peste 100 de ani, unde o sa fiti ? Ia spuneti-mi, unde ? Trupul merge in pamant, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge ? Ati auzit ce spune Mantuitorul in Evanghelie ?Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Vin de la Tatal si merg la Tatal. Noi pe pamant suntem intr-o trecere, intr-o vizita foarte, foarte scurta, mama. Vezi ? A trait Adam 930 de ani, si la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer, unul din cele sapte duhuri; si l-a intrebat, cand se muncea cu moartea : " Adame, Adame, cum ti s-a parut viata ? " " Asa, Doamne, cum as intra pe o usa si as iesi pe cealalta ". Dupa 930 de ani ! Dar la noi ce-i viata ? Nu auziti ce suntem noi ? Si cine poate sa ne spuan noua mai adevarat si mai sfant si mai vrednic de incredere, ca Cel ce ne-a facut ? Auzi ce spune Duhul Sfant, Care a zidit toate cele vazute si nevazute : Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa vor inflori. Vezi o fetita mica, o floricica, un baietel. A crescut mai mare, o floare mai mare. S-a casatorit, incepe a se vesteji incet, incet. Gata, apare un par carunt. Acesta este semn de plecare. Toamna vietii. cand ti-a a parut parul carunt ii gata, toamna vine. Vine moartea si plecam la vesnicie ! Dar cati mor inaintede a imbatrani ? Daca moartea ar veni sa ne ia numai de la 80 de ani inainte, atunci poti zice : " Stai, mai, mai este de treaba !" Dar vezi ca Mantuitorul ne-a inarmat cu o arma pentru toate veacurile, cand a zis asa : Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua si ceasul intru care Fiul Omului va veni ! Nu stim cand plecam. Ca altul pleaca copil, altul tanar, altul mai batran. La unul se intampla moartea intr-un accident, la altul dintr-un cutremur, sau vine un junghi peste noapte si gata. Numai Cel de Sus stie toate ! De aceea totdeauna trebuie sa fim pregatiti.

Hristos a spus : Vremile si anii le-a pus Tatal intru a Sa stapanire. Nimeni nu poate porunci sa fie soare sau vant sau ploaie sau furtuna sau viscol. Tatal ! In mana Lui sunt toate. Si la voia Lui. Vorbeste cu noi. Ati vazut ce spune Mantuitorul in Sfanta Evanghelie ? Cand predica Mantuitorul in Palestina, s-a prabusit un turn in Siloam. Siloamul este un mic lac in marginea Ierusalimului. S-a prabusit un turn mare si a omorat odata 18 oameni. Si ei i-au spus : " Uite, Doamne, ce s-a intamplat !" Mantuitorul le-a zis : Ce credeti voi ? Aceia peste care a cazut turnul in Siloam, sunt cei mai pacatosi oameni din lume ? NNu ! Dar zic voua : de nu va veti pocai, toti asa veti pieri. Pilda pentru noi. Au venit din Banat vreo trei familii. Au fost 30 de cutremure pana acum in Banat. Se cutremura, se cutremura si sta; numai ce vezi la trei zile alt cutremur. Toate vorbesc cu noi. Toate. Ca Dumnezeu asa vorbeste cu noi. Este prea mare sa vorbeasca altfel. Arata ca in mana Lui sunt si cutremurele si toate. Nu zice in Psaltire ? Cel ce acuta spre pamant , si-l face pe el de se cutremura. Cel ce se atinge de munti, si fumega. Sa va pazeasca Preasfanta Treime si Maica Domnului pe toti si pe toti sa va duca Bunul Dumnezeu la Rai ! Pe voi, pe neamurile voastre, pe copilasii vostri. Si tare as dori sa ne intalnim la Rai, daca o fi mila Domnului ! Paziti-va, mama ! Privegheati si va rugati, ca nu stim ziua nici ceasul ! Ai vazut ce spune Duhul Sfant despre om : Omul desertaciunii s-a asemanat, zilele lui ca umbra trec. Si in alta parte : Zilele mele ca umbra s-au plecat, si eu ca iarba m-am uscat. Ca s-au stins ca fumul zilele mele. Si Apostolul Iacob zice : Ca un abur s-a stins viata mea. Dumnezeu ne-a dat viata, dar s-o intrebuintam bine, ca de la viata asta sa mergem la viata cea vesnica si sa ne bucuram in vecii vecilor. Nu, Doamne fereste, sa ne luam dupa desertaciunile lumii acesteia si sa cada cineva in iad ! Amintiti-va de calugarul Andrei, care a stat un ceas in iad si i s-a parut 300 de ani. Dar ce va spun, mama ? Nu vedeti ca nu putem rabda o impunsatura de ac, o scanteie ? Vai de mine si de mine. Dar acolo ! Daca ar fi chinurile pe o mie de ani. Dar nu, ci in veacul veacului. Sa aveti mare frica de Dumnezeu. Sa ne intrebam totdeauna : " Oare ce vorbesc eu Ii place lui Dumnezeu ? Oare ce vreau eu sa fac acum, Ii place lui Dumnezeu ? Oare ce gandesc eu acum Ii place lui Dumnezeu ?" Constiinta iti spune : " Da " sau " Nu ". Sa fiti marturisiti curat in fiecare post. In postul mare de doua ori, la inceputul postului si la sfarsit. Si in postul Craciunului tot asa. Sfantul Ioan Gura de Aur auzi ce spune : " De este cu putinta, o crestine, in fiecare ceas sa te spovedesti ". Pentru ca in fiecare minut si in fiecare clipa gresim lui Dumnezeu.