Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti

Rolul creativitii in invarea colar

Cojocaru Maria Cristiana Demian Teodora Elena Nicolescu Irina Simion Raluca Grupa 7, Seria II

Rezumat

Sinteza de fata evideniaz rolul creativitii ca factor de difereniere in invarea scolara. Creativitatea este o insusire specifica omului prin care se obtin produse noi i de valoare pentru individ i societate. In calea stimularii elanului creator, pe lang factori favorizanti exista i numeroase piedici: blocajele sociale, blocaje metodologice, critica prematura, blocajele emotive. Aspiraia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asocierea liber a ideilor. Printre cele mai populare se numara:brainstormingul, sinectica, metoda 6-3-5, Phillips 66, discutia panel. Cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a colilor de masa. Pe langa efortul tradiional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decat climatul obisnuit de studiu si transmitere a informaiei al invmantului tradiional, presupune prevederea de siuatii apte sa stimuleze curiozitatea, confruntarile, spiritul de investigaie si de cutare a unor soluii originale. Procesul de invatare scoate in evidenta urmatoarele tipuri creative: necreativ, necreativ-volitiv, imagistic-obiectual. Invarea creativ presupune ghidarea elevului, incat el s caute si sa rezolve deliberat situatii problematice, s manifeste activ tendinta de a explica situaiile necunoscute, s le abordeze din unghiuri diferite, multiple. Este necesar ca profesorul s tie ce inseamna a fi creativ, s aib cunotiinte de. baz despre creativitate, despre posibilittile de dezvoltare a acesteia in procesul de invmant. De asemenea, este necesar respectarea personalittii creatoare a elevului. cumulativ, combinativ-volitiv, combinativ-nevolitiv, combinativimaginativ, combinativ-critic, combinativ-hipercritic, ideativ, ideativ-imagistic, ideativ-

Teresa Amabile identifica patru factori, referindu-se la modul in care poate fi distrusa creativitatea elevilor,numii asasini ai creativitatii" : evaluarea, recompensa, competitia si restrangerea capacitatii de alegere. Comunicarea profesorului cu parintii si informarea acestora asupra obiectivelor urmarite si asupra metodelor utilizate este esential.

Notiunea de creativitate In epoca noastra exist un interes general si crescand referitor la actul creatiei, la procesele care ii stau la baz, la modul in care poate fi depistata si cultivata creativitatea. Ar fi eronat sa facem deosebiri (desigur din punct de vedere psihologic) intre creatia stiintifica i cea artistica, deoarece creativitatea variaz in adancime i amploare i implic o abordare a problemei sub aspect mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale. Primul nivel il constituie creativitatea expresiv ce poate fi exemplificat de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a unor nivele superioare. Ea implic o expresie independent, in care indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. La nivelul urmator al creatiei productive exista o tendinta de a restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica; produsele obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La nivelul creatiei inventive invenia si descoperirea sunt caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea in perceperea unor relatii noi i neobisnuite intre partile care inainte erau separate .Creaia inovatoare este cel de-al patrulea nivel care se intalneste la putini subiecti. Ea inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta.

Forma cea mai complex este creativitatea emergentiva in care un principiu total nou sau o ipoteza noua se dezvolt la nivelul cel mai profund i mai abstract. Pentru intregirea sferei notiunii creativitii, alti cercetatori exploreaz aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel, Graham Wallas (Art of Thought , 1926), extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce pare sa aib loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat existenta a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea. Prepararea implic contiina c exist o problema i, desigur, culegerea unor informatii legate de ea; incubatia implica o perioada de asteptare in care problema ramane nerezolvata pana in momentul iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este rezolvata problema, dupa care urmeaza verificarea.

Factori structurali ai creativitatii Creativitatea este o disponibilitate complex de ordin psihologic ce cuprinde procese, stri, capaciti care interelationeaz si particip la realizarea noului in diferite domenii de activitate uman. Functia psihic esential procesului de creatie este imaginatia. Insusirile ei definesc particularitatile actului creator: fluiditatea: posibilitatea intuirii de numeroase imagini sau idei; - plasticitatea: usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de vedere, modul de abordare a unei probleme, atunci cand cel utilizat anterior nu da rezultate; - originalitatea este expresia noutatii care se observa, in unele cazuri, prin raritatea statistica a solutiei. Creativitatea presupune interactiunea specifica dintre factorii cognitivi si noncognitivi ai psihicului, avand drept rezultat generarea de idei si de produse caracterizate prin noutate, originalitate si valoare personala si sociala. In dezvoltarea creativitii intervin: inteligenta, gandirea, imaginaia. Capacitile intelectuale sunt

condiii necesare, dar nu si suficiente, pentru actul creator. In declansarea si sustinerea activitatii creatoare sunt implicai factorii noncognitivi (moivationali, atitudinali, volitivi). Imaginaia constituie o aptitudine, deci factorul ereditar are o influenta mai mult sau mai putin important. Cunostiinele dobandite prin munc au un rol esential. Experiena poate fi direct cand observam direct fenomenele sau discutam cu specialisti in domeniu, ori indirect, obtinut prin lectura sau audierea de lecii, conferine. in ambele situaii, varietatea informaiilor este deosebit de important. coala poate contribui din plin la dezvoltarea creativitii. Creaia presupune i anumite insuiri de caracter : o motivaie adecvat, interesul, aspiratia de a descoperi sau a crea ceva nou; vointa ferma, perseverenta pentru a birui dificultatile mari ce stau in calea obtinerii unor produse originale, valoroase. Gandirea inlesneste analiza i stabilirea de noi relatii i mai ales contribuie la aprecierea critica a produselor create. Totui, indicii de corelaie intre testele de inteligena i cele de creativitate nu sunt prea mari. Cotele mari de creativitate presupun un nivel de inteligenta cel puin mijlociu. Invers ins, un nivel ridicat de inteligent (mai ales de gandire critic) poate coincide cu slabe posibiliti creatoare. In fine, societatea influeneaza mult activitatile creatoare prin: cerintele sociale (dezvoltarea impetuoasa a tehnicii in secolul nostru a izvorat din cerintele de progres continuu ale productiei moderne); orice descoperire, orice teorie se concepe pornind de la stadiul actual al stiintei, tehnicii sau artei; predecesorii, profesorii savantilor ori ai Badulescu (1998) mentioneaz c, initial, educatorii i psihologii au inteles prin creativitate potentialul copiilor de a desfasura jocuri i activitati care sa stimuleze imaginaia, inteligenta, perspicacitatea. Este vizat copilul care gandeste independent, face observatii personale, rezolv probleme, ii dezvolta potentele creative. Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativitatii sunt : spontaneitatea, libertatea de exprimare, curiozitatea, dispozitii si aptitudini pentru anumite domenii. Aceasta acceptiune a creativitii este considerata fundamentala in surprinderea si in explicarea notelor caracteristice conceptului de creativitate. artistilor influenteaza profund creatia elevilor (cel putin in etapa ei initiala);

O direcie de explicare a creaiei apeleaz la factorii intelectuali; creativitatea fiind considerata sinonim cu inteligena ca facultate centrala a psihicului uman. Creaia, dupa Al. Rosca (1981) , presupune in acelasi timp anumite insusiri motivationale i de caracter; ea nu poate fi limitata la factorii intelectuali, iar pentru M. Roco (2001), implica trei mari grupe de factori psihici : dinamogeni ( trebuinte, motive, interese), operational-cognitivi ( procedee si operatii ale proceselor intelectuale ) si orientativ-reglatorii ( scopuri, atitudini ). Inteligena emoionala influeneaz modalitatile noastre de raportare la mediu, ne influenteaz in luarea deciziilor, in solutionarea problemelor. Ea are un caracter adaptativ ca si inteligenta general. Dezvoltarea inteligenei emoionale este in mare masur tributar unor obisnuinte/automatisme invatate, avand la baz modele emotionale din familie sau mediu colar. (dupa Roco, M, p.144). Echilibrul emoional se realizeaz prin cunoaterea propriilor sentimente, a relaiei lor cu mintea i corpul nostru. Emotiile negative, gandirea negativa i starile de stres negativ duc la deteriorarea organismului. Cu cat inteligenta emoional se situeaz la cote inferioare, cu atat sunt mai ridicate scorurile pentru anxietate i depresie. Cercetarile realizate de catre M. Roco (2001) , privind inteligena emoional, potenialul creativ, precum i unele tulburari emoionale ( depresie, agresivitate, anxietate) la elevii din ciclul primar, au relevat ca acei copii care provin din medii familiale dezorganizate sau cei care sunt frecvent criticati si respinsi au abilitati emotionale destul de reduse. Copiii care s-au bucurat de un tratament plin de afectiune si intelegere din partea parintilor si al educatorilor sunt la randul lor mai afectuosi cu ceilalti si manifesta arareori sentimente negative. Ei sunt mai relaxati din punct de vedere psihologic, sunt mai stapani pe sentimentele lor, mai populari, iar in plan cognitiv dovedesc o atentie si o capacitate de invatare mai mare decat ceilalti. Reusita scolar a unui copil este in relaie direct cu inteligena sa emotional si, in vederea orientarii lui spre succesul colar, se va urmari dezvoltarea unor aspecte ca: increderea in sine, curiozitatea, capacitatea de a initia si intretine relatii cu altii si de a-i intelege, capacitatea de a comunica, cooperarea. ( dupa Roco, M, p.169). Potenialul emoional i social al copiilor poate fi dezvoltat invatandu-i: sa-si identifice sentimentele personale i s le diferentieze; s-si dezvolte empatia - abilitatea

de a-si pune sentimentele in acord cu ceilalti; s invete sa asculte; s invete sa fie constructiv . Se apreciaz, de asemenea, ca un nivel ridicat al inteligenei emoionale constituie un factor important al succesului i o conditie principala a creativitatii; sanatatea emotionala este vitala pentru o minte creativ. D. Goleman (2001) consider buna dispozitie, optimismul i pasiunea elemente esentiale ale inteligenei emoionale. Prin cultivarea lor, insotite de aptitudini pentru un anumit domeniu de activitate, emotiile pot facilita gandirea flexibil si amplifica manifestarile creative in diferite domenii. Din cele mentionate mai sus, reiese ca inteligenta emoional este un factor al creativitii. De asemenea, increderea in sine este o trasatur pe care psihologii o asociaz persoanelor creative. Cand un copil are incredere in sine, pornete cu incredere in executarea unei sarcini, este pozitiv, vesel, calm, se increde in ceilalti i colaboreaz cu plcere, este inventiv i creativ. Dac un copil va fi incurajat i progresele lui valorizate, el va progresa prin increderea pe care o va avea in sine. Sanctionand negativ rezultatele sale, el se va indeparta de activitatea respectiva, isi va pierde increderea si siguranta in actiunile lui, isi va limita sfera actiunilor reusite sau creative. Ecaterina Vrasmas (1999) propune urmatoarele sugestii pentru constituirea unei imagini de sine pozitive la copii: cautarea individualitii fiecarui copil, participarea direct la activitatile copilului, ajutarea copiilor sa inteleag c activitaile lor sunt interesante si utile, adresare pozitiv, calm, bland, oferirea sansei de a alege ceea ce isi doresc.

Tipologii creative Activitatea de invaare scoate in evident urmatoarele tipuri creative menionate de Lucia Anucua si P. Anucua,(2005) :

Tipul necreativ. La o capacitate mica de stocare a informaiilor (cunostiine relativ putine) se poate asocia o capacitate combinatorie mica pe un fond energetic stimulatoriu scazut. Tipul necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu relativ ridicat s-ar putea sa avem de-a face cu elevi care vor sa realizeze ceva, cheltuiesc energie, se framanta, dar rezultatele nu sunt pe masura cantitatii de energie cheltuit. Este vorba de o energie neproductiv, ineficient, ce trebuie canalizata spre alte activitati decat cele creative. Pe acesti elevi ii putem aprecia ca "vor, dar nu pot"; la ei predomin latura afectiv-motivaionala in detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii. Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaz multe cunostiine, din domenii variate, dar care se gasesc in imposibilitatea de a le combina intr-o maniera nou si original spre a crea ceva. Sunt elevi instruiti, cu un volum apreciabil de cunostiine, dar sterili, neproductivi. Acest tip cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune de un font energetic motivational ce se manifesta preponederent in acumularea de fapte. Tipul combinativ-volitiv. O cantitate relativ mic de informaie (cunostinte nu prea bogate), s-ar putea sa se asocieze la unii elevi cu o mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un indice de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogat si inteligent prodigioasa, care creaza parca din nimic. Ei prind "din zbor" cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari inedite in planul creativitatii. Ei isi confrunta i sustin cu tarie opiniile, militeaz permanent pentru transpunerea lor in fapt. Planul i realizarea lor creatoare se suprapun. Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se incadreaz intr-un asemenea tip, intruneste toate calitatile de ordin combinativ, dar mai putin disponibilitatile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe realizari creative raman in stadiul de proiect, neputand sa le finalizeze. Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informaie, cunostiine multe, profunde i variate, se pot asocia cu o mare capacitate combinatorie pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem in fata geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Elevii ce aparin acestui tip nu raman de obicei la un singur obiect de invaamant, ci tind sa iradieze si in celelalte. Cu cat energia lor este mai mare,

cu atat capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi i originale, de a le finaliza, este mai mare. Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginatia i gandirea critic se gasesc in echilibru. Imaginatia are curs liber, apoi este supusa cenzurii severe a ratiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi, si originale. Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critic se realizeaza in exces. Fantezia si inteligenta lui pot produce idei noi i originale, dar majoritatea lor sunt oprite chiar de la inceput , deci creativitatea, in cele din urma, este nul. Tipul combinativ-imaginativ. Putem intalni i un asemenea tip, la care funcia critic opereaz foarte bine. Functia combinatorie lucrand in exces, imaginatia sa foarte bogat iese adesea din sfera posibilului, trecand in domeniul visului irealizabil. Sunt elevi cu idei fanteziste, nerealiste. Tipul imaginistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai puin capacitatea de a elabora idei noi i originale. Asemenea elevi au vocatie pentru transpunerea originala a ideilor altora. Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca not specific armonia intre structura ideativ imagistica i obiectuala. Elevii acestui tip elaboreaz idei noi i originale, le pot vizualiza si transpune in practic. Este ca si in domeniul muzicii cand, uneori, aceeasi persoana intruneste compozitorul, dirijorul i interpretul. Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomina latura ideativ, avand la baza acumularea i comprehensiunea, i o capacitate asociativ-combinatorie. Sunt indicai pentru activitati de conceptie, deoarece gasesc solutii ingenioase in variate situatii. Tipul ideativ-imagistic. La cei care aparin acestui tip, ideaia si capacitatea de vizualizare a ideilor sunt in echilibru. Orice idee are posibilitatea de a fi vizualizata.

Blocaje in procesul de creaie In calea stimulrii elanului creator exist numeroase piedici,blocaje. O clasificare a acestor blocaje este facuta de Andrei Cosmovici (Psihologie Generala, 1996). Blocaje metodologice constau in rezistenta la schimbare, o rigiditate a algoritmilor anteriori. Algoritmul reprezint o succesiune determinata de operaii permitand rezolvarea unei anumite categorii de probleme (asa sunt formulele matematice, de exemplu regula de trei simpla" etc.) De obicei, intr-o problema incercm sa folosim un algoritm i, desi nu pare potrivit, tindem a starui, in loc sa cautam altceva. Blocajele sociale se refera la conformism: dorinta oamenilor ca toti cetatenii s se poarte i s gandeasca in mod obisnuit. Cei cu idei neobisnuite sunt priviti cu suspiciune i chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare a gandirii inovatoare. De asemenea, exista o neincredere in fantezie i o pretuire exagerata a rationamentului strict logic i a judecatii critice. Or, nici matematica nu poate progresa fara imaginatie. Alta eroare este descurajarea rapid, dat fiind ca munca de inovare este dificil, solicit eforturi de lunga durata..Tendinta exagerat de a-i intrece pe altii implic evitarea ideilor prea deosebite i dauneaza procesului de creatie. Mai exist si blocajele emoionale, intrucat, factorii afectivi au o influenta importanta; acestea sunt evidentiate prin teama de a nu gresi, de a ne face de ras sau graba de a accepta prima idee (fiindca rareori solutia apare chiar de la inceput). Alt blocaj este critica prematur. Asa cum a observat Al. Osborn, cand ne gandim la solutionarea unei probleme complicate, dupa o perioad infructuoasa survine un moment de iluminare", cand ne vin tot felul de idei. Osborn recomand sa le notam pe toate, cata vreme dureaz aceasta inspiratie". Daca incepem sa analizm valoarea primei idei, facem o greseala, caci ea, de obicei, nu constituie solutia, dar prin interventia criticii am schimbat punctul de vedere i blocam aparitia altor solutii.

Metode pentru stimularea creativitatii. Dezvoltarea creativitatii in procesul de invatamant. Metode Aspiraia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combat blocajele, iar pe de alta, s favorizeze asociaia cat mai liber a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului. O prezentare a acestora este realizata de Andrei Cosmovici(1996), dupa cum urmeaza: 1) Brainstormingul este una dintre cele mai utilizate metode,in condiiile unei activitai de grup. Iata cum decurge : presupunem ca intr-o fabric s-a ivit o problema dificil si s-a hotarat convocarea grupului de brainstorming; se trimite cate o invitaie membrilor (in numar de 10-12) in care se specific problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se s fac parte din cele mai diverse profesiuni, asigurandu-se o varietate a punctelor de vedere. Aceti specialisti iau act de problem, dar nu o analizeaz in mod special. De obicei, pe o tabl mare se scriu cele patru reguli ale brainstormingului: judecata critic este exclus", cat mai multe idei" ; dai frau liber imaginatiei" si combinrile si ameliorarile sunt binevenite". Exist i un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fat incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatie cu problema, fara nici o selecie sau preocupare de exactitate. Dupa ce el termin, incepe un altul, nu se discut nimic, urmeaza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abund, apoi se rresc i in cea 45-60 de minute inspiraia secatuiete, sedina se incheie. Dupa aceea, se adun specialistii intreprinderii i parcurgand lista, caut ideea care sugereaz o soluie optim. Experiente riguroase au aratat c lucrand in grup se produc mai multe idei, se gsesc mai multe soluii, decat dac membrii grupului ar lucra fiecare separat. Desigur, nu orice problem poate fi abordata in felul artat, mai ales cele care solicit scrisul (ca in cazul celor matematice)i nu in orice faz, ci doar atunci cand impasul este bine precizat. 2) Tot o metod asociativ este si sinectica inovat de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei i deci de rolul hotarator al inconstientului. In centrul metodei se afla incercarea de a gasi metafore in relatie cu problema prezentata. Din grup

fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se clarific dificultaile problemei. Apoi se cauta metafore, comparaii, personificri. De pild, dac se studiaza imbunatatirea unui carburator, cineva ii imagineaza ca este un plaman si respira cand rar i profund, cand superficial i repede" ; altcineva invoca balena care, dupa o inspiratie puternica, nu mai inspira multa vreme" etc. etc. Dupa ce se formuleaz circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaz impreun cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerat de una sau alta din metafore. Aceasta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista i alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleaza creativitatea prin grup (dupa Stoica, A., pp. 194-197). 3) Discutia panel. Termenul panel inseamna in engleza jurati". i in acest caz e vorba de participarea unor colectivitati mai mari. Discuia propriu-zisa se desfasoara intrun grup restrans (juratii"), format din persoane foarte competente in domeniul respectiv. Ceilalti - pot fi zeci de persoane - asculta in tacere ceea ce se discuta. Acetia pot interveni prin biletele trimise juratilor". Uneori biletelele sunt din hartie colorata: cele albastre conin intrebari, cele albe - sugestii, cele roii - pareri personale. Mesajele sunt primite de unul din membrii participanti la dezbatere, care introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste un moment prielnic (i se spune injectorul de mesaje")- Discutia e condusa de un animator". La urm, persoanele din sal pot interveni i in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul face o sinteza i trage concluzii. 4) Metoda 6-3-5. Este vorba de impartirea unei adunari in grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune 3 idei intr-un timp maxim de 5 minute. Primul grup discut problema i, pe o fia, sunt trecute trei idei, fiecare fiind capul unei coloane ce se va completa de catre celelalte grupuri. Dupa 5 minute, fia este trecuta unui alt grup care adauga alte 3 idei in coloane, sub celelalte s.a.m.d. pan ce fiecare fia trece pe la toate grupurile. Conducatorul strange foile, le citete in faa tuturor i se discut pentru a se hotari care din propuneri sa fie insusita. 5) Phillips 6-6. Este tot o metod menita sa consulte un numar mare de persoane (30 pana la 60). Aceasta multime se grupeaz in cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6 minute. Mai intai, animatorul explica metoda si avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un

coordonator i se discuta timp de 6 minute. La urm, fiecare grup ii anunta parerea. Urmeaza o discutie generala - dupa care se trage concluzia. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o ora se pot rezuma parerile a 60 de persoane. Cand e vorba de o problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri, avand la dispozitie 15 minute.

Dezvoltarea creativitatii in invatamant Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decat climatul obisnuit de studiu i transmitere a informaiei al invatamantului tradiional.Acesta presupune prevederea de situatii apte s stimuleze curiozitatea, confruntarile, spiritul de investigatie i de cautare a unor solutii originale. Pe lang efortul tradiional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare i ea ca un obiectiv major. Aceasta implic schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat i in ce priveste metodele de educare i instruire. In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale i emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relaii destinse, democratice, intre elevi i profesori, ceea ce nu inseamn a cobori statutul social al celor din urma. Modul de predare trebuie sa solicite participarea, initiativa elevilor - e vorba de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala romaneasc. Psihologii formuleaz observatii convergente catre ideea c dezvoltarea creativitaii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze, chiar hazardate (evident nu absurde), capacitatea de a aprecia in ce masura este plauzibila o anume ipoteza, de a elabora o strategie de lucru i nu de a astepta de-a gata o soluie. Dorina Salavatru (2004) consider c a dezvolta capacitatile creative ale gandirii, inseamna a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gandi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemanari si deosebiri, disponibilitatile de elaborare, organizare, reordonare. Alexandru Rosca consider c in acest lan veriga centrala este flexibilitatea gandirii, calitate care depinde de modul in care inteligenta a fost solicitata si cultivata in

directia rezolvarii problemelor prin dezvoltarea initiativei, independentei, originalitatii, capacitatii de investigatie. Invaarea creativ presupune o asemenea ghidare a elevului, incat el sa ajung s caute si s rezolve deliberat situaii problematice, s manifeste activ acea tendinta de a explica situatiile necunoscute, s le abordeze din unghiuri diferite, multiple.Elevul fiind stimulat si dirijat in asa fel incat efortul sau intelectual in procesul invaarii s depaseasc un anumit set format, s intrevad posibilitatea de rezolvare mai atractiv,mai eficient, va ajunge la eliberarea de stilul habitual, la abordarile specifice stilului creator in invaare. Putem meniona anumite premise ce pot fi considerate drept cerinte specifice invaarii creative: - a stimula, orienta i incita gandirea elevilor spre nou, spre neexplorat. - asigurarea unei atmosfere permisive, care sa ofere elevilor acel climat optim in manifestarea lor liber, spontan, fara frica de a gresi, de a primi sanctiunea, aprecierea critica imediat, crearea unei atmosfere de explorare independenta, increzatoare, i netulburat. - profesorul sa insufle elevilor - prin modul de prezentare a informaiilor, prin stilul sau de gandire, prin specificul solicitrilor formulate pentru elevi - o atitudine si un stil de gandire creator, liber, independent. - direcionarea potentialului creativ al elevilor spre acele zone in care ei au ansele cele mai mari de manifestare eficient, de realizare efectiv. - cultivarea increderii in sine, incurajarea efortului creator al elevilor, inc de la primele lor manifestri. - cultivarea unei atitudini specifice fata de risc. Oamenii obinuiti devin anxioi i nesiguri in faa noului, in timp ce in creaie, riscul temporar, dezordinea si ambiguitatea, creaza tensiuni intelectuale. - in continutul invaamantului, trebuie promovat in continuare cultura generala, aceasta favorizand creativitatea. Programele trebuie sa prevada lectii speciale pentru dezvoltarea imaginatiei; - profesorul trebuie sa aib relatii prietenoase cu elevii, sa-i incurajeze, sa nu-i ironizeze cand fac greseli etc. colarii trebuie s-si poata manifesta in voie curiozitatea.

Asemenea procedee favorizeaz formarea unei atitudini creative i a aptitudinii de a cauta i a gasi probleme. Profesorii pot face foarte mult pentru stimularea creativitatii elevilor. Cercetarile pe aceasta tem (E.P. Torrance, M. Fryer, T. Amabile) au artat c atitudinea pozitiva a profesorului faa de creativitate este unul dintre cei mai importanti factori care faciliteaz creativitatea. Conditia prim a dezvoltarii creativitaii elevului este ca profesorul s tie ce inseamn a fi creativ, s aib cunostinte de. baza despre creativitate, despre psihologia creativitatii, despre posibilitatile de dezvoltare a acesteia in procesul de invatamant. Dorina Salavastru (2004) evidentiaz c este, de asemenea, necesara respectarea personalitatii creatoare a elevului, argumentandu-si ideea prin citarea mai multor studii realizate in acest sens Intr-o cercetare realizata de A. Eriksson, profesorii suedezi i-au caracterizat pe elevii creativi ca pe niste indivizi enervanti, doritori de a face totul altfel, care tulbura linistea in clasa, egocentrici si egoisti, care vin cu idei ciudate, nedisciplinati si neobedienti. Torrance a constatat faptul c elevii creativi sunt ingraditi de conformism i c sunt de multe ori pusi in fata alternativei de a renunta la originalitate pentru a fi acceptai de mediu sau de a-si pastra originalitatea i a fi, in consecinta, respini de mediu. Profesorii tind s aprecieze mai mult elevii disciplinati, care isi indeplinesc sarcina far sa comenteze i sunt dispusi s accepte judecata profesorului sau pe cea a majoritatii. Ana Stoica (1983,p. 49) a constatat ca profesorii apreciaza favorabil conduitele creative doar in proportie de 38%, in timp ce simpatia lor fata de conduitele caracteristice elevului necreativ se exprima in proportie de 62%. Este foarte important ca profesorul sa nu reprime manifestarile elevilor creativi, sa incurajeze libera exprimare a opiniilor (chiar daca acestea sunt contrare opiniilor sale), sa stimuleze imaginatia sau solutiile mai deosebite. Elevii trebuie sa-si poata manifesta liber curiozitatea si spontaneitatea. Invatarea pe baza de probleme, invatarea prin descoperire sau invatarea prin descoperire dirijata reprezinta forme ale unei invatari de tip euristic prin care profesorul stimuleaza creativitatea elevilor. Elevii trebuie indrumati s dobandeasca o gandire independenta, s manifeste toleranta fata de ideile noi, s actioneze liber i sa utilizeze o

critica de tip constructiv. Acest tip de invatare nu numai c duce la formarea unui stil creativ de rezolvare a problemelor, dar are efecte i asupra dezvoltrii personalitatii elevilor. Elevul se obisnuieste s abordeze fara teama problemele, s le analizeze i s le rezolve. Este stimulat s devina curios i deschis, s indeplineasc cu placere sarcinile. Nu mai putin important este si impactul in planul relatiilor interpersonale. Elevii invata sa-si cunoasca propriile capacitai i sa le compare cu ale celorlalti colegi din clasa, capata incredere in fortele proprii, comunica mai usor cu ceilalti, isi exprima opiniile cu mai mult curaj. In aceasta perspectiva a stimularii creativitatii elevilor, profesorul trebuie sa acorde mai mult atenie modului in care se realizeaz evaluarea. Este necesar o deplasare de accent a obiectivelor evalurii, de la obiective de ordin informativ(verificarea volumului de cunostinte, priceperi i deprinderi pe care le-a achizitionat elevul) la obiective de ordin formativ (evaluarea competentelor functionale ale elevului, respectiv gandire critic, independenta i originala, aplicarea cunostintelor i deprinderilor in contexte noi, rezolvarea de probleme teoretice i practice, prelucrarea i utilizarea contextuala a unor informatii complexe). Eliberarea de teama evaluarii se poate face si prin amanarea evaluarii (asa cum se intampla in brainstorming) sau prin instituireaunor perioade de neevaluare. Scopul acestor demersuri il reprezint crearea condiiilor pentru exprimarea liber a posibilitailor fiecrui elev, dezvoltarea aptitudinii de a ataca i rezolva creator problemele, far teama de a gresi i de a fi sanctionat, cresterea increderii in fortele proprii, dezvoltarea curajului de a-si asuma riscuri. Deplina incredere i preuirea pe care le simte elevul din partea profesorului il fac sa-si alunge timiditatea si inhibitiile, considerandu-se demn de a se dezvalui i exterioriza. Referindu-se la modul in care poate fi distrusa creativitatea elevilor, Teresa Amabile (1997, pp. 104-115) identific patru factori, numiti de autoare asasini ai creativitatii" : evaluarea, recompensa, competitia i restrangerea capacitatii de alegere.Amabile adaug faptul c asteptarea evaluarii poate submina creativitatea unui copil, deoarece acesta se va concentra mai mult asupra felului in care ii va fi apreciata munca si nu va da frau liber imaginatiei i fanteziei.

Sunt citate mai multe rezultate experimentale in care grupurile de elevi sau studenti ce au lucrat in vederea obtinerii unei recompense (materiale, financiare) au fost mai puin creative decat grupurile nerecompensate Factorul competiional este mai complex decat recompensa i evaluarea luate separat, deoarece le contine pe amandoua. La toate acestea am putea adauga faptul c i printii au un rol in ceea ce priveste posibilitatile colii, ale profesorilor de a dezvolta creativitatea copiilor. Sunt numeroase cazurile in care parinii controleaz caietele copiilor i nu se declar multumiti decat dac vad pagini pline cu coloane de exerciii, texte etc. Unii profesori spun c sunt descurajati de faptul c se simt presati s predea in felul in care le place parintilor, chiar in contradictie cu necesitatile educationale ale copiilor.Comunicarea profesorului cu parinii i informarea acestora asupra obiectivelor urmarite i asupra metodelor utilizate este eseniala in acest caz.

Raport de participare

La realizarea acestui proiect au participat Demian Teodora, Cojocaru Maria Cristiana, Nicolaescu Irina, Simion Raluca. Etapele parcurse au fost urmtoarele: am stabilit de comun accord ca fiecare s consulte literatura de specialitate.Am elaborat un plan de idei i am stabilit o nou intalnire pentru a defini sarcinile elaborarii proiectului. Fiecare a tehnoredactat informaiile care i s-au fi prut utile i interesante. La ultima intrevedere am stabilit un punct comun de intalnire i fiecare a prezentat informaiile stranse. Am imbinat informaiile pentru a da o structura logic si coerent lucrrii. Am hotarat sa recitim individual si fiecare a corectat greselile de ortografie aparute. Aceasta lucrare se bazeaz atat pe studiul individual, cat i pe studiul in echip. Forma final a proiectului a fost stabilita de comun acord, ea incluzand cele mai reprezentative idei aduse de fiecare membru. La redactare au participat in egala masura toti membrii, sperand ca forma aleasa sa se ridice la standardele cerute si in acelasi timp sa valorifice in egala masura contributia fiecarui membru. Fiecare dintre membrii acestui grup i-a adus contributia in mod egal, sarcinile fiind impartite in mod echitabil. Fiecare s-a documentat, pentru ca mai apoi proiectul s acopere o cat mai larg arie a subiectului.

Bibliografie: Bdulescu, S. M. (1998), Formarea formatorilor ca educatori ai creativitii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti. Cosmovici, A., (1996), Psihologie general, Polirom, Iasi. Goleman D., (2001), Inteligena emotional, Editura Curtea Veche, Bucuresti Graham, W., (1926), The Art of Thought, Brace and Company , New York, Harcourt Lucia Anucuta, P. Anucuta,(2005) Cunoasterea si educarea creativitatii la elevi, Editura Excelsior Art, Timisoara. Popescu-Neveanu, P.,(1978), Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti. Roco, M., (2001), Creativitate si inteligena emotional, Editura Polirom, Iasi. Rosca, A .,(1981), Creativitate general si specific, Ed. Academiei Romane, Bucuresti. Salavastru, Dorina, (2004) Psihologia educatiei, Polirom, Iasi. Smith, P., (1959), Creativity: An Examination of the Creative Process, Hastings House, New York Vrasmas, E., (1999), Educatia copilului prescolar, Editura Pro Humanitate, Bucuresti.