Sunteți pe pagina 1din 2

Conceptul de existenta

Cursul 4 din 02.04.2002

Existenta este in calitatea ei de concept fundamental al ontologiei , el mai larg ca sfera dar
mai sarac in continut.
Existenta fiind un concept de maxima generalitate este susceptibil de interoretari dintre
cele mai diferite .
Astfel ea a fost interpretaa fie intr-un mod obiectiv ( Platon – Hegel ) considerand-o o
idee absoluta sau spirit universal dar care in devenire imbrca si forma spiritului uman fie intr-
un sens realist ( Aristotel ) .
Fundamentul existentei constituindu-l in ontologia aristotelica substanta sau materia care
atesta materialitatea in toate conceptiile materialiste .
Existenta prezinta dincolo de asmenea interpretari diverse nivele diferite de structurare
si forme concrete cu proprietati generale dar cu unele specifice .
Existenta este deci o unitate in diversitate .
Diversitatea ei este de structura de nivel , de relatii si proprietati , de legitati specifice
dar ea ramane unitara ca existenta .
Doomeniile fundamentale ale existentei sunt :
 Natura
 Domeniul biologic
 Universul socio-uman
Naura este anterioara si independenta de om , neconditionata de o alta realitate , infinita
in timp si spatiu .
Viata ca nivel al existentei este intermediara intre nivelul fizico-chimic si cel socio-uman.
Omul ca existenta este in acelasi timp si natura biologica dar isi depasesete o asemenea
conditie comuna cu celelalte soecii transformand natura , modul sau de viata din obiect in sine
in obiect pentru sine , in obiect al actiunii si cunoasterii sale .
Omul modifica mediul ambiant si creeaza pornind de la acesta o alta lume , un nou nivel al
existentei constand din unelte , tehnica , infrastructura , organizatii si relatii sociale ,
institutii , civilizatie , cultura .
Omenirea instituie societatea si toate creatiile ei ca o a doua natura care nu mai este
propriu-zis natura dupa cum omul insusi se transforma pe sine ca om prin educatie , munca ,
cunostere , cultura , organizare .
Din aceasta omul in primul rand dar si modul sau de viata , mediul in care traieste devine
natura umanizata .
Biologul si filozoful american Ludovic Bertalamfi clasifica sistemele care propun exstenta in
:
1. isteme materiale care sunt la randul lor naturale si artificiale
2. sisteme ideale care sunt produsul activitatii spirituale a omului ( stiinta , cultura ,
valorile , legile juridice , regulile morale , ideologiile , religiile
3. sisteme mixte
Omul si societatea sunt astfel de sisteme mixte .
Omul ca fiinta biologica in acelasi timp dispune si de mecanisme ereditare , de stocare si
transmitere a informatiei , dar adauga acestor sisteme inteligibile , traditii obiceiuri , norme ,
cunostinte , sisteme culturale si de organizare care il diferentiaza de celelalte specii .
Gratie constiintei si celorlalte sisteme ideale activitatea umana de orice fel inclusiv cea
econmica capata finalitate bazata pe scop si idealuri .
Tot gratie constiintei omul devine subiect in raport ci lumea naturala si i se opune in mod
activ acesteia supunand-o nu numai transformarii ci si cunosterii si reflexiei sale .
Datorita constiintei omul capata atributul refexivitatii adica se ia pe sine insusi ca obiect
de reflexie ajungand la cunosterea de sine , la nivel socio-uman diferenta dintre social si uman
devine relativa .
Omul a fost definit adeseori ca o fiinta ambigua prin excelenta deoarece este si natura si
cultura fiind dotata cu costiinta , ratiune si instincte .
Ambiguitatea fiintei umane are si un sens negativ adica ea poate da realitate si unor
constructii false , neautentice , imbratisand nu numai adevarul ci si minciuna .