SREN KIERKEGAARD Fric i cutremur SREN AABYE KIERKEGAARD se nate la 5 mai 1813, n Copenhaga, ca al aptelea fiu al lui Michael

Pedersen Kierkegaard i al Anei Srensdatter Lund. Copilria sa st sub semnul pietismului auster i melancoliei tatlui. Studiaz teologia ntre anii 1830 i 1840 la Universitatea din Copenhaga, susinndu-i disertaia final n iulie 1840 cu o tez despre ironia socratic. Dou luni mai trziu se logodete cu cea care avea s-i marcheze ntregul destin, Regine Olsen, n vrst de numai 18 ani. n octombrie 1841, din motive extrem de neclare el rupe logodna. Debuteaz editorial nc din 1838 cu lucrarea Afen endnu levendes Papirer (Din hrtiile cuiva nc n via), o analiz critic necrutoare a romanului Kun en Spillemand (Un biet scripcar) semnat Hans Christian Andersen. ncepnd cu anul 1843, gnditorul danez i intensific activitatea publicistic prin lucrri al cror subiect variaz ntre filozofie, psihologie, religie i chiar predici cretine. Cele aproape 40 de titluri aprute antum, semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizeaz primatul individului concret, istoric i contingent asupra oricrei realiti depersonali-zante i imposibilitatea nglobrii fenomenului vital n categorii abstracte i exhaustiv explicative. n 1854, intr n conflict deschis cu Biserica danez prin publicarea unei serii de articolepamflet extrem de acide, n care atac deschis i demasc pgnismul i ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor si. La nceputul lunii octombrie 1855 se prbuete n plin strad i se stinge din via cinci sptmni mai trziu, la 11 noiembrie, ntr-un spital copenhaghez. Opera sa a exercitat o influen considerabil, mai ales dup primul rzboi mondial, fiind o surs de inspiraie pentru teologia dialectic, existenialismul filozofic i cretin i chiar n cadrul psihologiei moderne. Scrieri: Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie cu referin permanent la Socrate) 1841; EntenEller (Sau-sau) 1843; Gjentagelsen (Repetiia) 1843; Philosophiske Smuler eller en Smule Philosophi (Frme filozofice sau o frm de filozofie) 1844; Begrebet Angest (Conceptul de angoas) 1844; Stadier paa Livets Vei (Stadii pe crarea vieii) 1845; Afsluttende uvidenskabelige Efterskrift tilphilosophiske Smuler (Post-scriptum netiinific concluziv la Frme filozofice) 1846; Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii) 1847; Sygdommen til Dden (Boala de moarte) 1849; Indvelse i Christendom (Iniiere n cretinism) 1850. Cuvant iniante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Preludiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Panegiric in cinstea lui Avraam. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Problemata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Efuziune preliminar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 PROBLEMA I Exist o suspendare teleologic a eticului? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 PROBLEMA A II-A Exist o datorie absolut faade Dumnezeu?. . . . . . . . . . . . . . . . . 40 PROBLEMA A III-A A fost etic justificabil faptul c Avraam i-a trecut intenia sub tcere in faa Sarrei, a lui Eleazar i a lui Isaac? . . . . . . . . . . 48 Epilog. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 Cuprins Was Tarquinius Superbus in seinem Garten mit den Mohnkpfen sprach, verstand der Sohn, aber nicht der Bote. Hamann CUVINT NAINTE Nu doar in lumea comerului, ci i in lumea ideilor timpul nostru instituie einen wirklichen Ausverkauf.i Totul se dobindete la un pre atit de mic, incit nu e deloc sigur dac cineva va mai fi dispus s ofere ceva. Nici un marcatori speculativ dintre cei care inregistreaz cu scrupulozitate cursul semnificativ al filozofiei actuale, nici un lector privat, preparator, student, venetic sau arenda in filozofie nu se opresc la nivelul indoielii universale, ci merg mai departeii. i dac ar fi neadecvat i inoportun s-i intrebm spre ce anume se indreapt, e deopotriv plin de cuviin i onestitate s admitem c au pus totul la indoial, fiindc altfel ar fi ciudat s vorbim de o inaintare. Toi au svirit aceast micare provizorie, pesemne cu o uurin atit de mare incit nu mai socotesc necesar s spun nici un cuvint despre felul in care au infptuit-o; in plus, chiar dac sa cutat cu nelinite i solicitudine o cit de mic clarificare, nu s-a gsit nimic, nici un reper orientativ, nici un precept dietetic despre modul in care trebuie s se comporte un om pentru a implini aceast exigen enorm. Oare Cartesiusi a fcut intr-adevr acest lucru? Cartesius, un ginditor venerabil, umil i onest, ale crui scrieri nu pot fi citite fr cea mai profund emoie, a fcut ce a spus i a spus ce a fcut. Lucru, vai!, extrem de rar in zilele noastre! Iar Cartesius, aa cum afirm in repetate rinduri, nu s-a indoit niciodat in privina credinei. Memores tamen, ut iam dictum est, huic lumini naturali tamdiu tantum esse credendum, quamdiu nihil contrarium a Deo ipso revelatur... Praeter caetera autem, memoriae nostraepro summa regula est infigendum, ea quae nobis a Deo revelat sunt, ut omnium certissima esse credenda; et quamvis forte lumen rationis, quam maxime clarum et evidens, aliud quid nobis suggerere videretur, soli tamen auctoritati divinaepotius quam proprio nostro iudiciofidem esse adhibendam. (Cf. Principia philosophiae, pars prima 28 i 76)v El n-a strigat Foc!v i n-a fcut din indoial o datorie universal uman, cci era un ginditor tcut i unic in felul su i nu un paznic de noapte turbulent; Cartesius a recunoscut cu modestie c metoda sa, intemeiat in parte pe o biat cunoatere anterioar, avea sens numai pentru el. Ne quis igitur putet, me hic traditurum aliquam methodum, quam unusquisque sequi debeat ad recte regendam rationem; illam enim tantum, quam ipsemet secutus sum, exponere decrevi...Sed simul ac illud studiorum curriculum absolvi (sc. iuventis), quo decurso mos est in eruditorum numerum cooptari,

plane aliud coepi cogitare. Tot enim me dubiis totque erroribus implicatum esse animadverti, ut omnes discendi conatus nihil aliud mihiprofuisse iudicarem, quam quod ignorantiam meam magis magisque detexissem. (Cf. Dissertatio de methodo, pp. 2 si 3)vii Ceea ce era socotit de vechii greci, care se pricepeau totui cit de cit in ale filozofiei, a fi un imperativ de o via, cci abilitatea indoielii nu se cpta in zile i sptmini, ceea ce implinea venerabilul combatant ce i-a pstrat cumpna indoielii in toate ademenirile la care a fost supus, negind cu brbie certitudinea simurilor i a gindirii i sfidind neabtut teama [Angst danez] iubirii de sine i insinurile compasiunii cu acestea pornete fiecare in zilele noastre. In epoca noastr nimeni nu se mai oprete la credin, ci merge mai departe. Iar dac intrebarea incotro se indreapt s-ar putea dovedi pripit, e un semn de cuviin i bun educaie s recunosc c toi au credin, pentru c altminteri ar fi ciudat s mai vorbim despre o inaintare. In vremurile strvechi era altfel. Atunci credina era o datorie de o via, cci se accepta c la iscusina credinei nu se poate ajunge in zile sau sptmini. Iar cind, intr-o bun zi, incercatul btrin s-a apropiat de ceasul morii, dup ce luptase lupta cea bunvi i-i pstrase credina, inima lui s-a dovedit indeajuns de tinr pentru a nu uita spaima i cutremurrile ce i-au dojenit aspru tinereea pe care in genere omul e pe deplin stpin, dar de care nimeni nu se desparte in intregime (afar doar de cazul in care ar reui s inainteze cit se poate de repede). Punctul in care ajungeau acele venerabile figuri este in zilele noastre punctul de unde pornete fiecare pentru a inainta. Autorul de fa nu e citui de puin un filozof, nu a ineles niciodat Sistemul, nici dac exist cu adevrat vreunul ori dac e definitivat. I-a ajuns cit i-a frmintat biata minte gindinduse cit de formidabile trebuie s fie capetele celor care imprtesc idei atit de inalte. Chiar dac cineva ar putea transpune intregul coninut al credinei intr-o form pur conceptual, nu ar urma de aici c respectivul a conceput in chip adecvat credina i c a priceput cum a ajuns in posesia ei ori cum l-a posedat ea pe el. Autorul de fa nu e nici pe departe un filozof, ci poetice eteleganter [poetic i rafinat] un scriitor marginali, care nici nu concepe un sistem i nici nu promite vreunulx, care nici nu se pierde pe sine in cadrul sistemului i nici nu i se aservete. El scrie pentru c scrisul i se pare un lux, cu atit mai plcut i mai firesc cu cit numrul cititorilor i cumprtorilor scrierilor sale e mai mic. Intr-o epoc in care omul a abandonat orice relaie cu pasiunea in favoarea tiinei, in care un autor ce-i dorete cititori trebuie s scrie astfel incit s poat fi rsfoit in timpul siestei de dup-amiaz i e nevoit s-i modeleze comportamentul exterior conform cu acel anun politicos din Adresseavisenx al unui grdinar care, cu plria in min i cu bune recomandri de la slujba anterioar, se prezint in faa onorabilului publicxi intr-o asemenea epoc autorul de fa ii prevede cu uurin destinul. Anume, de a fi total ignorat. El se ingrozete la gindul c o critic zeloas ii va cere s dea socoteal; se infioar c un oarecare registrator vrednic, un devorator de paragrafe (care, pentru a salva tiina, e oricind dispus s fac cu scrierile altora ceea ce a fcut Trop plin de mrinimie cu Distrugerea rasei umane pentru a pstra bunul gustxi), il va impri in paragrafe, cu o intransigen aidoma aceleia cu care, pentru a sluji tiina punctuaiei, i-a imprit discursul dup numrul de cuvinte i a pus punct dup fiecare 50, i punct i virgul dup fiecare 35 de cuvinte. M inclin, aadar, cu cea mai profund supunere in faa oricrui inspector sistematicxi: Acesta nu este Sistemul, i n-are nimic de-a face cu el. Doresc tot binele pentru Sistem i pentru acionarii danezi la acest omnibuzx, cci e puin probabil [ca Sistemul] s devin un turn.xv Le doresc tuturor i fiecruia in parte numai noroc i belug. Cu cea mai inalt consideraie, Johannes de Silentio. PRELUDIU17 A fost odat un om. Auzise de la o virst fraged incinttorul episodxvi in care se povestete cum Dumnezeu l-a ispitit [fristede]xi pe Avraam, cum a rezistat el tentaiei [Fristelsen], aprindu-i credina i cum a dobindit un fiu a doua oar contrar oricrei sperane. Pe msur ce cretea, el citea povestea cu o admiraie crescind; cci viaa separase ceea ce fusese unit in simplitatea pioas a copilului. Cu cit se maturiza, cu atit cugetul su se indrepta mai des ctre aceast poveste, iar entuziasmu-i devenea din ce in ce mai puternic, i totui o putea inelege din ce in ce mai puin. In cele din urm a ajuns s uite de orice altceva; sufletul su nu mai avea decit o singur dorin s-l vad pe Avraam, i-o singur aspiraie s fi fost martor la acel eveniment. Nu inea s contemple inuturile mirifice ale Orientului, nici splendoarea terestr a trimului fgduineix, nici acea pereche cu fric de Dumnezeu i binecuvintatxx la btrineile ei, nici chipul venerabil al Patriarhului, nici felul in care Providena i-a druit lui Isaac o tineree abundent i n-ar fi avut nimic impotriv dac totul s-ar fi petrecut pe un es arid. Rivna sa neabtut era s-i urmeze pe cei doi in cltoria de trei zile, de-a lungul creia Avraam peregrina cu amrciunea inainte i cu Isaac alturi. Dorea cu ardoare s fie prta la momentul in care Avraam, ridicindu-i privirea, a vzut in zare muntele Moria, s fie martor la clipa in care a lsat in urm asinii i a pornit doar cu Isaac spre virful muntelui; cci ceea ce-l preocupa nu era urzeala iscusit a imaginaiei, ci fiorul gindului. Acel om nu era un ginditor i nu simea deloc nevoia de a depi credina; socotea c a fi pstrat in memorie drept printe al credinei reprezint suprema glorie i c a avea credin e singurul destin demn de invidie, chiar dac nimeni nu tia asta. Acel om nu era un exeget iscusit, i nici nu cunotea ebraica; dac ar fi tiut-o, poate c-ar fi ineles mai lesne povestea, i pe Avraam. Dup acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam i i-a zis [...]: Ia pe fiul tu, pe Isaac, pe singurul tu fiu, pe care-l iubeti, i du-te in pmintul Moria i adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care i-l voi arta Eu! [Facerea 22:1-2].

Dimineaa in zori, Avraam s-a ridicat, a ineuat asinii, i-a prsit cortul si l-a luat pe Isaac. Sarra s-a uitat dup ei pe fereastr, cum au pornit-o pe vale drept inaintexx, pin cind i-a pierdut in zare. Au clrit tcui trei zile in ir. Pin in dimineaa celei de-a patra Avraam nu scosese nici un cuvint, dar ridicindu-i privirea, a zrit in deprtare muntele Moria. A lsat flcii in urm i, cu Isaac de min, a purces la urcarea muntelui. Iar Avraam i-a zis in sinea lui: cu toate astea, nu-i voi ascunde lui Isaac incotro il poart aceast cale. S-a oprit in loc, a intins mina ctre cretetul fiului su pentru a-l binecuvinta, iar Isaac s-a inclinat intru consimire. Chipul lui Avraam era printescxxi, privirea, blind i vorba, incurajatoare. Dar Isaac nu l-a putut inelege, iar sufletul su n-a putut fi inlat; a cuprins cu miinile genunchii lui Avraam, l-a implorat smerit, l-a rugat pentru viaa sa fraged, pentru frumoasele lui sperane, i-a amintit de bucuria cminului lor, i-a vorbit de tristee i singurtate. Atunci Avraam l-a ridicat pe biat de jos i a pornit mai departe luindu-l de min, iar vorba sa era plin de incredere i de pova. A urcat muntele Moria, dar Isaac nu l-a ineles. Atunci Avraam i-a intors o clip spatele, apoi Isaac i-a zrit chipul care se schimbase: crincen-i era privirea, cumplit-i era fptura. L-a apucat de piept, l-a trintit la pmint i astfel ia grit: Copil neghiob, crezi tu c eu sint tatl tu? Eu nu-s decit un idolatru. i mai crezi c asta e porunca lui Dumnezeu? Nu, e doar dorina mea. Atunci Isaac s-a cutremurat i a strigat cuprins de team: Dumnezeule din ceruri, indur-te de mine, Dumnezeu al lui Avraam, ai mil de mine, dac nu mai am un tat pe pmint, atunci fii Tu tatl meu! Iar Avraam i-a spus incet in sinea sa: Mulumescu-i ie, Dumnezeule ceresc; e mai bine totui s m cread un ticlos decit s fie nevoit s-i piard credina in Tine. * ** Cind copilul trebuie inrcat, mama ii innegrete sinul, cci ar fi pcat ca pieptul ei s arate plcut atunci cind copilul nu mai trebuie s-l capete. Iar copilul crede c sinul s-a schimbat, dar c mama a rmas aceeai, cu privirea la fel de afectuoas i tandr ca intotdeauna. Fericit acela care n-a avut nevoie de un mijloc mai cumplit ca s-i inarce copilul! II Avraam s-a ridicat dimineaa in zori i a imbriat-o pe Sarra, mireasa btrineilor sale. Sarra l-a srutat pe Isaac, cel care indeprtase ruinea de la ea, mindria i sperana ei in toate neamurile ce or s vinxx. i aa, au pornit tcui de-a lungul crrii, dar privirea lui Avraam era aintit in jos, pin-ntr-a patra zi cind i-a ridicat ochii i a zrit in deprtare muntele Moria. Ins vzul i se pironi iari in pmint. Aranja tcut lemnele de foc, il leg pe Isaac i-n tcere ii scoase cuitul; atunci zri mielul ales de Dumnezeu, il sacrific i se inapoie acas... Din acea zi, Avraam a inceput s imbtrineasc i n-a mai putut uita c Dumnezeu i-a cerut lui aceasta. Isaac a continuat s infloreasc aa ca pin atunci; dar ochii lui Avraam s-au intunecat tot mai mult, i din acel moment ei nu mai cunoscur incintarea. * ** Cind copilul crete i trebuie inrcat, mama ii ascunde feciorelnic sinul, i atunci copilul nu mai are nici o mam. Fericit acel copil care nu i-a pierdut altfel mama! III Avraam s-a ridicat dimineaa in zori. A srutat-o pe Sarra, tinra mam, iar Sarra l-a srutat pe Isaac, unica ei incintare, venica ei bucurie. Avraam clrea dus pe ginduri de-a lungul crrii. Se gindea la Agar i la fiul ei, pe care ii alungase in deertxx. A suit muntele Moria i a scos cuitul. Intr-o sear linitit, Avraam clrea de unul singur i se-ndrepta ctre muntele Moria; se arunc din aua asinului su i-l implor pe Dumnezeu s-i ierte pcatul de a fi vrut s-l sacrifice pe Isaac, de a fi uitat datoria de tat fa de fiul su. Clrea adeseori pe crarea sa solitar, dar nu-i afla linitea. Nu putea s priceap c fusese un pcat s vrei s-i oferi lui Dumnezeu tot ceea ce ai i pentru a crui posesie i-ai da viaa in orice moment; i dac acesta era un pcat, dac nul iubise atit de mult pe Isaac, el n-ar putea inelege c iertarea e posibil; cci exista oare un pcat mai groaznic? * ** Cind copilul trebuie inrcat, mama se intristeaz c ea i copilul trebuie s fie desprii din ce in ce mai mult, c acela care odinioar era inut sub inima ei, iar mai apoi se odihnea la sinul ei, nu va mai fi atit de aproape. Aa incit amindoi triesc aceeai scurt mihnire. Fericit cel ce ia pstrat copilul atit de aproape i n-a fost nevoit s se intristeze mai mult! IV Dimineaa in zori, totul in casa lui Avraam era pregtit pentru cltorie. Acesta i-a luat rmas-bun de la Sarra, iar Eliezerxx, sluga sa credincioas, l-a urmat o bucat de drum, dup care s-a intors. Au cltorit, Avraam i Isaac, in tihn, pin au ajuns la muntele Moria. Tcut i blind, tatl pregti cele necesare pentru sacrificiu, dar cind s-a intors i a scos cuitul, Isaac a surprins cum mina sting a lui Avraam fu cuprins de disperare, c un fior ii strbtu trupul i totui a scos cuitul. Apoi s-au intors acas, iar Sarra le-a ieit degrab in intimpinare. Ins Isaac ii pierduse credina. Lumea n-a auzit nimic de cele intimplate, Isaac n-a povestit niciodat cuiva ceea ce vzuse, iar Avraam nu bnuia c cineva vzuse ceva. * ** Cind copilul trebuie inrcat, mama are la indemin o hran mai consistent, pentru ca

pruncul s nu piar. Fericit acela care are la indemin o mincare mai consistent. Astfel i in alte chipuri similare gindea omul acela despre intimplarea cu pricina. De fiecare dat cind se intorcea acas frint dup hoinreala pe muntele Moria, el ii impreuna miinile i spunea: Nimeni nu e la fel de mre precum Avraam. Cine ar fi capabil s-l ineleag? PANEGIRIC N CINSTEA LUI AVRAAM Dac n-ar exista in om o contiin eternxxv, dac in temeiul tuturor lucrurilor ar strui doar o for violent i involburat care, minat de pasiuni intunecate, ar genera toate lucrurile, ceea ce e mre i ceea ce-i neinsemnat deopotriv, dac un abis fr capt i nesios ar persista tainic in spatele realitii, ce altceva decit disperare ar fi viaa? Dac aa ar sta lucrurile, dac nici un legmint sacru n-ar ine laolalt omenirea, dac generaiile s-ar succeda ca frunziul pduriixxv, dac fiecare generaie i-ar urma celeilalte precum cintul psrilor din codru, dac fiecare neam ar trece prin lume ca o corabie pe mare ori ca o adiere prin pustiu, ca o fapt absurd i steril, dac o etern uitare mereu infometat i-ar pindi prada i n-ar exista nici o putere indeajuns de mare ca s-o distrug cum altfel decit goal si jalnic ar fi viaa? Dar tocmai de aceea nu aa e realitatea; i precum Dumnezeu a creat brbatul i femeia, la fel i-a zmislit pe erou i pe poet sau pe orator. Poetul sau oratorul nu poate sviri ceea ce svirete eroul, el poate doar s admire, s iubeasc i s se bucure prin intermediul eroului. Totui poetul nu e mai puin fericit; cci eroul este, ca s spunem aa, natura sa mai bun, de care e indrgostit i-n care se desfat pentru c nu mai este el insui, i iubirea sa poate fi admiraie. Poetul este geniul amintirii, el poate doar s-i aminteasc ce a fost svirit i s admire ce s-a implinit; el nu pstreaz nimic pentru sine, dar e neostenit in ceea ce i-a fost incredinat. El ii urmeaz chemarea inimii, iar atunci cind a aflat ce cuta, rtcete pe la ua fiecruia cu cintecul ori cu povestea sa, pentru ca toi s-l admire pe erou precum el insui i toi s fie mindri de erou, asemeni lui. Aceasta e menirea sa, umila lui fapt, misiunea sa nestrmutat in cminul eroului. Dac rmine astfel fidel iubirii sale, dac infrunt zi i noapte acea viclenie a uitrii care l-ar indeprta de erou, atunci poetul i-a desvirit opera, s-a alturat eroului care l-a iubit i el intocmai, cci poetul este natura mai bun a eroului, neputincioas, intr-adevr, ca orice amintire, dar simultan transfigurat, ca orice amintire. De aceea, nici unul dintre cei mrei nu va fi dat uitrii, i chiar dac ar dura ceva timp, chiar dac un nor al neinelegeriixx l-ar invlui pe erou, cel care il iubete il va urma, i cu cit se va scurge mai mult vreme, cu atit mai fidel ii va ramine. Nu! Nici un om mre al acestei lumi nu va fi dat uitrii; dar fiecare a fost mre in felul su propriu i in concordan cu gloria a ceea ce a iubit. Cci acela care s-a iubit pe sine insui a devenit mre prin sine insui, i acela ce i-a iubit pe alii a devenit mre prin devoiunea sa. Dar acela care l-a iubit pe Dumnezeu a devenit mai mre decit toi. Nimeni nu va fi uitat, cci fiecare a fost mre in concordan cu ndejdea [Forventning] sa. Unul a devenit mre pentru c a sperat posibilul; altul pentru c i-a pus ndejdea in eternitate. Dar cel care a ndjduit imposibilul a devenit mai mre decit toi. Nimeni nu va fi uitat, cci fiecare a devenit mre proporional cu statura celui cu care s-a confruntat. Cel care a infruntat lumea a devenit mre invingind lumea, iar cel ce s-a infruntat pe sine a devenit mai mre invingindu-se pe sinexx; dar acela care s-a luptat cu Dumnezeu a devenit mai mre decit toixx. Aa a aprut lupta in lume, omul impotriva omului, unul impotriva miilor, dar cel ce s-a luptat cu Dumnezeu a fost mai mre decit toi. Aa a aprut pe lume conflictul: unul a biruit totul prin puterea sa, iar altul l-a infrint pe Dumnezeu prin neputina sa. Unul s-a bizuit pe sine i a dobindit totul, altul, bizuindu-se pe puterea sa, a sacrificat totul, dar cel care a crezut in Dumnezeu a fost mai mre decit toi. Unul a fost mre prin puterea sa, altul prin inelepciunea sa, altul prin sperana sa, altul prin iubirea sa, dar Avraam a fost mai mre decit toi, prin acea putere a crei trie e neputinaxxx, prin inelepciunea al crei mister e nebuniaxxx, prin sperana a crei form e sminteala, prin iubirea care este ur de sine.xxx Cu credina [in suflet] s-a indeprtat Avraam de pmintul strmoilor si, devenind un strin pe pmintul fgduinei.xx A lsat un singur lucru in urm i a luat un singur lucru cu sine: a lsat in urm inelegerea lumeasc i a luat cu el credina; altfel, n-ar mai fi plecat i s-ar fi gindit c e absurd s-o fac. Prin credin Avraam a fost un strin pe trimul fgduinei, in acest loc nimic nu-i amintea de ceva drag, i orice lucru, prin noutatea sa, ii indrepta sufletul ctre o trist nostalgie. i totui el era alesul lui Dumnezeuxxx, acela in care Domnul ii afla incintarea.xxx Dac ar fi fost repudiat, dac ar fi fost prsit de graia lui Dumnezeu, arunci ar fi priceput mai bine dar aa era ca o batjocorire a propriei sale persoane i a credinei sale. A mai existat un om izgonit de pe pmintul strmoesc mult iubit.xxxv N-au fost dai uitrii nici el i nici elegiile sale, prin care amarnic a mai cutat i a aflat ceea ce pierduse. De pe urma lui Avraam nu avem nici o elegie. E omenete a tingui, a plinge alturi de cel care jeletexxx, dar e mai mre s crezi i e mai binecuvintat s-l contempli pe credincios. Prin credin a primit Avraam promisiunea c in seminia sa toate neamurile fi-vor blagoslovite.x Timpul a trecut, posibilitatea exista i Avraam a crezut; timpul a trecut, a devenit imposibil i Avraam a crezut. A mai existat pe lume un om care avea o speran. Timpul a trecut, seara s-a lsat, dar el nu era intr-atit de jalnic incit s-i fi uitat ndejdea, i de aceea nu va fi dat uitrii. Mai apoi s-a intristat, dar tristeea nu l-a dezamgit precum viaa. Ci a fcut tot ce i-a stat in puteri. Iar in gingia tristeii sale el i-a redobindit sperana inelat. E omenesc s te intristezi, e omenesc s te intristezi laolalt cu cel mihnit, dar e mai mre s crezi i mai binecuvintat s-l contempli pe credincios. De pe urma lui Avraam nu avem nici un cint de jale. Odat cu trecerea timpului el nu a inceput s numere abtut zilele, nu a privit-o pe Sarra cu neincredere teminduse c se trece; nu a oprit cursul Soareluixl pentru ca Sarra s nu imbtrineasc, i o dat cu ea i sperana lui; i nu i-a imprtit Sarrei starea lui de mihnire. Avraam a imbtrinit, Sarra a devenit

inta deriderii in acel inut, i cu toate acestea el era alesul lui Dumnezeu i motenitorul promisiunii c in seminia sa toate neamurile fi-vor binecuvintate. Era oare mai bine s nu fi fost alesul lui Dumnezeu? Ce inseamn s fii alesul lui Dumnezeu? inseamn oare s negi in tineree dorina imberb, pentru a o implini cu un efort mai mare la btrinee? Dar Avraam a crezut i s-a inut de promisiune. Dac ar fi ovit in vreun fel, ar fi renunat la ea. I-ar fi spus lui Dumnezeu: poate c in fond nu e i voina Ta s se intimplexl, i-n consecin voi renuna la dorina mea. Era singura mea dorin, era binecuvintarea mea. Am un suflet onest i nu ascund vreun resentiment tainic pentru faptul c Tu o tgduieti. Nici in acest caz el nu ar fi fost dat uitrii i i-ar fi salvat pe muli prin exemplul su, dar n-ar fi fost totui Printele Credinei. Cci e mre s renuni la dorina ta, dar e mai mre s i te dedici dup ce ai renunat la ea. E mre s cucereti eternitatea, dar e mai mre s te consacri temporalitii, dup ce ai renunat la ea. Ins timpurile s-au implinit.xliDac Avraam n-ar fi crezut, Sarra ar fi pierit de suprare, iar Avraam, mihnit de durere, n-ar fi ineles implinirea i ar fi suris aa cum surizi in faa unui vis naiv. Dar Avraam a crezut, i de aceea a rmas mereu tinr. Cci cel care sper in mai bine imbtrinete dezamgit de via, iar cel care e intotdeauna pregtit pentru mai ru imbtrinete prematur. Dar acela care crede se pstreaz venic tinr. Aadar, laud acelei poveti! Cci Sarra, dei copleit de ani, era destul de tinr ca s mai doreasc cu ardoare incintarea maternitii, iar Avraam, in ciuda prului su crunt, era destul de tinr ca s mai vrea s fie tat. La o privire din afar, minunea const intro implinire conform ateptrii lor. Dar intr-un sens mai profund, minunea credinei st in faptul c Avraam i Sarra erau indeajuns de tineri pentru a mai dori, iar credina le-a pstrat vie dorina i, prin ea, tinereea. El a primit implinirea promisiunii numai prin credin, iar realizarea o datoreaz atit promisiunii cit i credinei. Cci Moise a lovit cu toiagul su stinca, dar nu a crezut.xl A fost atunci bucurie in casa lui Avraam, iar Sarra a redevenit mireas in ziua nunii de aur a csniciei lor. Totui lucrurile nu trebuiau s rmin aa. Avraam avea s fie pus la incercare inc o dat. El infruntase acea putere ingenioas care plsmuiete totul, acel vrjma vigilent ce nu doarme niciodat, acel btrin care supravieuiete oricrei situaii el infruntase Timpulxl i ii pstrase credina. Dar toat spaima conflictului s-a concentrat acum intr-o singur clip. Dup acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam i i-a zis [...]: Ia pe fiul tu, pe Isaac, pe singurul tu fiu, pe care-l iubeti, i du-te in pmintul Moria i adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care i-l voi arta Eu!xl Aadar, totul era pierdut, intr-un mod mai ingrozitor decit dac nu s-ar fi intimplat niciodat! Deci Dumnezeu doar ridea de Avraam! Printr-un miracol, El fcuse iraionalul actual, iar acum il dorea iari distrus. Fusese aadar o nebunie de care ins Avraam nu a ris precum Sarra la vestirea promisiunii.xlv Totul era pierdut! aptezeci de ani de speran increztoare i bucuria scurt a implinirii credinei. Cine e cel care-i smulge btrinului toiagul, cine e cel care-i cere btrinului insui s-l sfarme? Cine e cel care descumpnete prul alb al omului, cine e cel care cere ca omul insui s se descumpneasc pe sine? Nu mai exist compasiune pentru acest btrin venerabil, pentru copilul inocent? i cu toate astea, Avraam era alesul lui Dumnezeu i Domnul era acela care instituise ordalia [Prvelse]. Acum totul va fi fost pierdut! Amintirea glorioas a rasei umane, promisiunea seminiei lui Avraam erau acum o fantezie, un gind efemer al Domnului, pe care Avraam trebuia aadar s-l alunge. Acea comoar glorioasxlv, la fel de btrin in inima lui Avraam ca i credina sa, cu muli, muli ani mai virstnic decit Isaac, rodul vieii lui Avraam, sfinit de rugciuni i maturizat prin lupt, binecuvintarea de pe buzele sale acest fruct trebuia acum smuls inainte de vreme i vduvit de orice semnificaie. Cci ce alt sens poate avea sacrificiul lui Isaac? Acea or trist, dar binecuvintat, cind Avraam va fi trebuit s-i ia rmasbun de la tot ce-a iubit, cind inc o dat ii va fi ridicat venerabila privire, cind infiarea sa va fi strlucit asemeni chipului divinxl, cind ii va fi adunat sufletul intr-o singur binecuvintare, indeajuns de intens ca s-l blagosloveasc pe Isaac pentru tot restul zilelor vai, acea vreme nu va s mai vin! Cci ii va lua rmas-bun de la Isaac, dar in aa fel incit el va rmine dincoace. Moartea ii va separa, dar Isaac va fi fost prada ei. Btrinul nu se va mai bucura la sfiritul zilelor sale binecuvintindu-l pe Isaac cu propriile miini, ci se va goli de via vrsindu-i cruzimea asupra fiului. i totui Dumnezeu era acela care-l punea la incercare. Vai acelui mesager care i-a adus lui Avraam asemenea veti! Cine va fi indrznit s fie purttorul unei tristei ca aceasta? Dar Dumnezeu era cel care-l punea la incercare [prvede] pe Avraam. i cu toate acestea Avraam a crezut, i a crezut pentru aceast via. Da, dac credina sar fi referit la o via viitoare, atunci el s-ar fi descotorosit de toate precipitindu-se in afara acestei lumi creia oricum nu-i aparinea. Dar credina lui Avraam nu era de acest fel, indiferent dac ea exist sau nu; cci in realitate aceasta nu inseamn credin, ci posibilitatea ei cea mai indeprtat, care doar ii intrezrete obiectul, ins de acest obiect o desparte un abis fr fund din ale crui mruntaie disperarea ii conduce jocul. Dar Avraam a crezut tocmai pentru aceast via, anume c va imbtrini in inutul acesta, venerat de popor, binecuvintat in neamul su, amintit venic prin Isaac, fiina cea mai drag a vieii sale, pe care a inconjurat-o cu o dragoste fa de care afirmaia c tatl i-a indeplinit cu devotament datoria de a-i iubi fiul aa cum e aceasta exprimat prin cuvintele poruncii, fiul pe care-l iubetil s-ar dovedi insuficient. Iacob avea doisprezece fii i numai pe unul l-a iubitl, Avraam avea doar unul, acela pe care l-a iubit mai presus de orice. Avraam a crezut i nu s-a indoit, el a crezut in absurd [det Urimelige]. Dac s-ar fi indoit, ar fi svirit altceva, ceva mre i glorios. Oare ce altceva decit ce e mre i glorios ar fi putut infptui el? Ar fi urcat muntele Mo-ria, ar fi despicat lemnele, ar fi aprins rugul, ar fi tras cuitul i ar fi strigat ctre Dumnezeu: nu dispreui acest sacrificiu, nu e ceea ce am mai bun, tiu bine; ce inseamn totui un biet btrin fa de copilul promisiunii, dar mai mult de-atit nu-i pot oferi.

F in aa fel incit Isaac s nu prind niciodat de veste i s se poat consola cu tinereea sa. Dup care i-ar fi infipt pumnalul in piept. Ar fi fost admirat in lume, iar numele su n-ar fi fost dat uitrii. Dar una este s fii admirat i alta s fii steaua cluzitoareli care-l salveaz pe cel aflat in angoas. Dar Avraam a crezut. El nu s-a rugat pentru sine, sperind s-L induioeze pe Dumnezeu i numai dup ce a fost hotrit pedeapsa dreapt asupra Sodomei i Go-morei, a inceput el s se roage.li Citim in acele sfinte scrierili: dup acestea, Dumnezeu a incercat pe Avraam i i-a zis: Avraame, Avra-ame! Iar el a rspuns: Iat-m!l Tu, cel spre care se indreapt cuvintul meu, i cu tine s-a intimplat aa? Cind ai fi vzut in zare apropierea povarnicei fataliti, nu le-ai fi spus tu munilor, cdei peste mine, i dealurilor, acoperii-m?lv Sau chiar dac ai fi mai puternic, nu s-ar mica oare picioarele tale mai incet, dorind totui s-o ia pe vechile urme? Cind ai fi chemat, ai rspunde cu trie sau ai vorbi cu o voce sczut, in oapt? Nu aceasta e situaia lui Avraam: bucuros, neinfricat, plin de incredere i cu glas rspicat el a rspuns: iat-m. Citim mai departe: sculindu-se deci Avraam dis-de-diminealv. S-a grbit ca i cum ar fi fost vorba de o srbtoare i a ajuns devreme la locul stabilit, pe muntele Moria. N-a spus nimic nici Sarrei, nici lui Eliezer. In fond, cine l-ar fi ineles? Oare nu instituise tentaia insi, prin chiar natura sa, fgduiala tcerii asupra lui Avraam? A tiat lemnelelvi, a ridicat acolo jertfelnic, a legat pe Isaacli i a luat cuitull. Asculttorul meu! Au existat muli tai care au crezut c o dat cu fiul lor vor pierde ce au mai drag pe lume, c li se va rpi cea de pe urm speran in viitor. i totui nici unul nu a avut copilul promisiunii, aa cum era Isaac pentru Avraam. Au existat muli tai care i-au pierdut copiii, dar, in cazul lor, a fost voina divin atotputernic, neschimbtoare i insondabil, mina Sa a fost cea care i-a luat. Nu i la Avraam. Lui ii era rezervat o incercare [Prve] mai grea, iar soarta lui Isaac era, prin acel cuit, in miinile lui Avraam. i iat-l ajuns acolo, un btrin laolalt cu unica sa speran! Dar nu s-a indoit, n-a privit anxios in stinga i in dreapta, n-a micat cerul cu rugile sale. tia c Dumnezeu atotputernicul il incerca i c nu exist un sacrificiu mai greu care i-ar putea fi cerut. Dar mai tia c nici un sacrificiu nu era aa de greu atita timp cit Dumnezeu il pretindea i a luat cuitul. Cine a intrit braul lui Avraam, cine i-a inut ridicat mina dreapt, ca s nu cad neputincioas? Cel care vede asta paralizeaz. Cine a intrit sufletul lui Avraam pentru ca ochii s nu i se intunece i s nu zreasc nici pe Isaac, nici berbecul? Cel care vede asta orbete. i totui, oricit de rari sint cei care paralizeaz i orbesc, inc i mai rari sint aceia care relateaz fidel ce sa intimplat atunci. tim asta cu toii era doar o ordalie. Dac pe muntele Moria Avraam s-ar fi indoit in vreun fel, dac-ar fi privit cu nehotrire in jurul su, dac, inainte de a scoate cuitul, ar fi descoperit din intimplare berbecul iar Domnul lar fi lsat s-l sacrifice in locul lui Isaac, atunci s-ar fi intors acas, totul ar fi rmas neschimbat, o avea pe Sarra, il pstra pe Isaac, i totui cit de diferit ar fi fost situaia! Cci intoarcerea sa ar fi fost un zbor, salvarea sa, un accident, rsplata sa, o ruine, iar viitorul su, pesemne, pieirea sa. N-ar mai fi fost atunci nici martorul credinei sale i nici al graiei divine, ci ar fi depus mrturie pentru spaima urcuului pe muntele Moria. Nici Avraam i nici muntele Moria n-ar fi fost dai uitrii. Acesta de pe urm n-ar mai fi pomenit ca Ararat, locul in care arca s-a opritlx, ci s-ar vorbi despre el cu groaz, cci in acest loc s-ar fi indoit Avraam. Venerabile printe Avraam! Cind te-ai intors acas de pe muntele Moria, n-ai avut nevoie de nici un panegiric care s-i consoleze pierderea. Cci tu ai catigat totul i l-ai pstrat pe Isaac, nui aa? Domnul nu i l-a mai luat niciodat, iar tu l-ai avut bucuros la masa cortului tu de atunci i pin-n vecii vecilor.lx Venerabile printe Avraam! Mii de ani au trecut de la vremurile acelea, dar tu n-ai nevoie de vreun iubit tardiv care s-i smulg amintirea din cruzimea uitrii; pentru c orice idiom ii amintete de tine i totui, tu-i rsplteti iubitul mai glorios decit oricine, il binecuvintezi de atunci incoace la sinul tulxi, ii captivezi privirea i inima prin minunea faptei tale. Venerabile printe Avraam! Al doilea printe al neamului omenesc!lx Tu care ai simit primul i ai fost martorul acelei pasiuni imense ce dispreuiete lupta infricotoare cu furia elementelor i puterile creaiei pentru a se confrunta cu Dumnezeu, tu, care ai cunoscut primul acea patim suprem, expresia sfint, pur i umil a nebuniei divine, admirat odinioar de pginilx, iart-l pe cel care, voind s-i aduc laud, n-o face cum se cuvine. El a vorbit smerit, conform cu dorina inimii sale, el a vorbit concis, pe potriva sa, dar nu va uita nici un moment c ai avut nevoie de o sut de ani ca s capei copilul btrineii tale impotriva oricrei ateptrilx, c a trebuit s scoi cuitul inainte de a-l pstra pe Isaac. El nu va uita niciodat c in 130 de anilxv tu nu ai depit credina. PROBLEMATA EFUZIUNE68 PRELIMINAR O strveche zical, care provine din lumea exterioar i vizibil, spune: doar cel ce trudete capt piinealx. Ciudat ins c aceast zical nu se aplic in cazul lumii creia ii aparine in modul cel mai intim; cci lumea exterioar e supus legii imperfeciunii, i aici se tot repet faptul c tocmai cel ce nu trudete obine piinea, iar cel care doarme o capt cu o prisosin mai mare decit a aceluia care muncete. In lumea exterioar posesorului ii revine totul. Aceast lume se zbate sub legea indiferenei i doar cel ce deine inelul stpinete i duhul inelului, fie el Noureddinlx ori Aladin, iar cel ce posed comorile lumii le are indiferent de felul in care le-a obinut.lx In lumea spiritului e altfel. Aici domnete o etern porunc divin, aici nu plou la fel peste cel drept i peste cel nedrept, aici soarele nu lumineaz pe cel bun i pe cel ru deopotriv.lxx Aici conteaz c doar cel ce muncete capt piinea, doar cel ce a struit in team ii gsete odihna, doar cel ce descinde

in infern ii salveaz iubitalxx i numai cel ce scoate cuitul il obine pe Isaac. Cel ce nu va munci nu va cpta piinea i va fi amgit aa cum zeii l-au amgit pe Orfeu cu un chip eteric in locul iubitei sale i l-au amgit pentru c era duios, nu curajos, pentru c era cintre de lirlxx i nu brbat. Aici nu te ajut cu nimic s-l ai ca printe pe Avraamlx ori s ai aptesprezece strmoi. i celui care nu va munci i se va intimpla ceea ce st scris despre fecioarele Israelului: el va da natere la vintlxx; dar cel ce va munci va da natere propriului tat. Exist o invtur care in mod prezumios vrea s introduc in lumea spiritului aceeai lege a indiferenei sub care suspinlxx lumea exterioar. Ea crede c e de ajuns s cunoti mreia, orice alt strdanie pierzindu-i necesitatea. i de aceea ea nu obine piinea i piere de foame, in timp ce totul se preschimb in aur.lxxv i ce altceva mai tie ea? Au existat multe mii de greci contemporani cu Miltiadelxx i nenumrai alii in generaiile urmtoare care au cunoscut toate triumfurile lui, dar numai unul singur i-a pierdut somnul de pe urma lor.lx Au existat nenumrate generaii care au tiut pe dinafar, cuvint cu cuvint, povestea lui Avraam, cii ins i-au pierdut somnul de pe urma ei? Povestea lui Avraam are aceast calitate remarcabil c este intotdeauna glorioas, oricit de puin ar fi ineleas; i totui aici conteaz iari dac cineva va fi dispus s osteneasc sau s fie impovrat.lxx Dar nimeni nu e dispus s trudeasc, i cu toate acestea vrem s inelegem povestea. Noi il onorm pe Avraam, dar cum? Infim toat chestiunea printr-o simpl afirmaie general: A fost mre c Avraam l-a iubit pe Dumnezeu intr-atit incit voia s-I ofere ceea ce avea mai de pre.lxx E foarte adevrat; dar [ceea ce avea] mai de pre este o expresie vag. In graba gindirii i a vorbirii, il identificm pe Isaac cu mai de pre, i atunci cugettorul ii poate fuma in tihn pipa in timpul meditaiei sale, iar asculttorul ii poate dezmori comod picioarele. Dac acel tinr avut pe care Cristos l-a intilnit in calea Sa i-ar fi vindut toate bunurile i le-ar fi druit celor srmanilxxx, noi l-am fi preamrit aa cum preamrim tot ce e mre, i tot nu l-am fi ineles fr efort. Dar el n-ar deveni un Avraam, chiar dac ar sacrifica ce avea mai de pre. Ceea ce neglijm in istoria lui Avraam este angoasalxx; cci fa de bani eu nu am nici o datorie etic, dar fa de fiu tatl are datoria cea mai inalt i mai sfint. Angoasa este totui un lucru riscant pentru molatici i de aceea ea e repede uitat, dar noi continum s vorbim despre Avraam. i-n pripeala vorbei folosim nedifereniat termenii Isaac i [ceea ce are] mai de pre, i totul merge de minune. Dac ins printre cei ce-ascult s-ar nimeri cineva care sufer de insomnie, atunci in aer ar pluti cea mai teribil, profund, tragic i comic neinelegere. El s-ar intoarce acas i-ar vrea s-l imite pe Avraam; cci doar fiul su este ceea ce are mai de pre. Dac oratorul ar prinde de tire, poate c s-ar duce la el, i-ar aduna in sine toat demnitatea ecleziastic i ar striga: Fptur oribil, lepdtur a societii, ce demon a pus stpinire pe tine de vrei s-i ucizi fiul! Iar pastorul care, in timpul predicii despre Avraam, nu simise nici o urm de nduf ori de sudoare ar fi uimit acum de sine, de furia seriozitii cu care a tunat impotriva bietului om; ar jubila cu-adevrat pentru c niciodat n-ar mai fi vorbit cu atita for i onctuozi-tate; i-ar mrturisi siei i soiei sale: sint un orator cruia i-a lipsit doar ocazia, iar duminic, vorbind despre Avraam, nu m-am simit deloc micat. Dac acelai orator ar fi avut un surplus de inelegere care se putea risipi, eu cred c l-ar fi pierdut dac pctosul i-ar fi rspuns senin i demn: dar, de fapt, asta ai propovduit dumneata duminic. Cum i-ar putea veni pastorului o asemenea idee? i totui aa a fost. Iar greeala a constat doar in a nu fi tiut ceea ce spusese. Pcat c nu mai exist vreun poet care s-ar putea indupleca s prefere asemenea situaii in locul fleacurilor i nimicurilor cu care sint umplute [astzi] comediile i romanele. Comicul i tragicul se ating aici in infinitatea absolut. Poate c in sine, discursul pastorului a fost destul de ridicol, dar a devenit infinit mai ridicol prin consecina sa, care a fost cu toate acestea extrem de fireasc. Sau s presupunem c pctosul, fr a ridica nici o obiecie, ar fi intr-adevr convins de discursul punitiv al pastorului, c acel spirit zelos s-ar intoarce bucuros acas, cu contiina impcat nu numai datorit inriuririi [spiritelor] de la inlimea amvonului, ci i pentru faptul c prin irezistibila sa putere de duhovnic a entuziasmat duminic intreaga comunitate, iar luni, aidoma unui heruvim cu o sabie in flcrilxx, a aprut in faa celui care, prin fapta sa, dorea s pun la stilpul infamiei zicala conform creia in lume lucrurile nu se petrec aa cum predic popa.* Dar dac pctosul n-a fost convins, atunci situaia sa e destul de tragic. El va fi probabil executat ori trimis la balamuc. Pe scurt, el va deveni nefericit in raport cu aa-zisa realitate [Virkelighed]. Dar intr-un alt sens eu cred c Avraam l-a fcut fericit, cci cel ce muncete nu piere. Cum se explic o atare contradicie in cazul acelui orator? E oare pentru c Avraam deinea dreptul prescriptiv de a fi mre intr-o msur atit de mare incit ceea ce a fcut el e glorios, iar cind un altul face acelai lucru pctuiete strigtor la cer? in acest caz refuz s particip la o laud nejustificat. Dac credina nu poate face din dorina de a-i ucide fiul o fapt sfint, atunci s pronunm aceeai judecat i despre Avraam i despre oricare altul. Dac ii lipsete cuiva curajul *In vremurile de odinioar se spunea: ce pcat c in lume lucrurile nu se petrec cum predic preotul poate c-a sosit timpul, i asta in special cu ajutorul filozofiei, s se poat spune: din fericire lucrurile nu se petrec precum predic preotul; cci in via mai exist un sens, dar in predica sa, absolut nici unul. de a-i duce gindul pin la capt i de a spune c Avraam era un criminal, atunci e mai bine s dobindeasc acest curaj decit s-i iroseasc timpul slvind pe nedrept. Expresia etic a ceea ce a fcut Avraam este c el voia s-l omoare pe Isaac, iar expresia religioas, c dorea s-l sacrifice. Tocmai in aceast contradicie rezid angoasa ce-l poate lipsi pe om de odihn, iar fr aceast team, Avraam nu mai este ceea ce este. Sau poate c Avraam n-a svirit nimic din ceea ce se spune, ci ceva complet diferit, raportat la circumstanele acelui timp, i atunci [sintem indreptii] s-l dm uitrii; cci nu merit efortul s ne amintim trecutul care nu poate deveni prezent. Sau,

poate, acel orator a uitat ceva echivalent cu omisiunea etic a faptului c Isaac era fiul. Dac credina este eliminat i devine un Null [zero] sau Nichts [nimic], rmine atunci realitatea crud c Avraam voia s-l ucid pe Isaac, lucru uor de imitat pentru oricine nu are credin, adic acea credin care il face dificil pentru el. In ceea ce m privete, nu-mi lipsete indrzneala de a duce un gind pin la capt. Pin acum nu m-am speriat de nici unul, i dac a face-o, a avea cel puin sinceritatea s recunosc c m infricoeaz, c stirnete altceva in mine i de aceea nu-l voi mai gindi. Dac prin asta sviresc o nedreptate, atunci nici pedeapsa nu va intirzia s apar. De-a fi recunoscut adevrul judecii c Avraam era un criminal, nu tiu dac mi-a fi redus la tcere evlavia fa de el. i dac totui a fi gindit aa, probabil c a fi tcut, cci asemenea ginduri nu trebuie imprtite nimnui. Dar Avraam nu e o nluc, el nu s-a increzut in renumele su, care [oricum] nu se datoreaz vreunui capriciu al sorii. Poate vorbi cineva fr rezerve despre Avraam asu-mindu-i riscul ca in final vreun individ [en Enkelt] s plece tulburat i s procedeze la fel? Dac nu voi indrzni s fac asta, atunci voi pstra o tcere absolut in legtur cu Avraam i mai presus de orice nu-l voi diminua astfel incit acesta s devin, dimpotriv, o capcan pentru cei slabi. Dac cineva vede in credin totul, adic ceea ce este ea de fapt, atunci eu cred pe deplin c in vremurile noastre, care cu greu exagereaz in materie de credin, acela ii poate permite s vorbeasc fr nici un fel de risc. i numai prin credin el il poate imita pe Avraam, nu prin crim. Dac cineva vede in iubire o stare trectoare, o emoie voluptuoas a omului, atunci el nu face altceva decit s-i intind capcane celui slab cind ii va vorbi de implinirile iubirii. Emoii trectoare are oricine, dar dac tocmai din aceast cauz vreunul ar vrea s svireasc acel lucru teribil pe care iubirea l-a consacrat ca implinire venic, atunci totul e pierdut, implinirea i fptuitorul ei rtcit deopotriv. Aadar, se mai poate vorbi despre Avraam; cci ceea ce e mre nu poate niciodat vtma atunci cind este perceput in toat mreia sa; e asemeni unei sbii cu dou tiuri, care ucide, dar i salveaz.lxx Dac mi-ar reveni mie sarcina s vorbesc despre el a incepe prin a arta cit de pios i temtor de Dumnezeu era Avraam, demn de a fi numit alesul Domnului. Numai unui asemenea om i se poate impune o atare incercare [Prve] dar cine este el? Apoi a descrie cit de mult l-a iubit pe Isaac. A invoca atunci in sprijin toate spiritele protectoare pentru ca povestea mea s fie la fel de inflcrat ca iubirea patern. i a spera s-o pot descrie in aa fel incit s nu existe in toate regatele i domeniile suveranului prea muli prini care ar indrzni s susin c ii iubesc fiii aidoma. Dar dac ei nu-l iubesc precum Avraam, atunci oricare gind de a-l sacrifica pe Isaac ar fi doar o ispitlxxx [Anfoegtelse]. Despre aceast tem se poate vorbi vreme de multe duminici, i graba nu-i deloc necesar. Dac s-a vorbit corect, consecina ar fi c unii tai n-ar dori s aud mai mult i pin una alta s-ar bucura dac ar reui intr-adevr s-i iubeasc fiii precum Avraam. Dac ar exista vreunul care, auzind de mreia, dar i de oroarea faptei lui Avraam, s-ar incumeta s porneasc la drum, eu mi-a ineua calul i l-a urma. Pin s ajungem la muntele Moria i-a explica la fiecare popaslxxx c inc se mai poate intoarce, c inc se poate ci pentru greeala de a se fi considerat supus incercrii printr-o asemenea lupt, c inc-i mai poate mrturisi lipsa curajului, [decurgind de aici] c numai Dumnezeu ar trebui s-l ia pe Isaac, dac ar dori. E convingerea mea intim c un asemenea om n-ar fi repudiat, c ar putea fi binecuvintat ca toi ceilali, dar nu in timp.lxx Un asemenea om n-ar fi fost oare condamnat chiar i-n epocile cele mai fervente ale credinei? Am cunoscut pe cineva care mi-ar fi putut salva viata dac ar fi fost mrinimos. El mi-a spus intocmai: tiu destul de bine ce-a putea face; dar nu indrznesc. M tem c mai tirziu imi va lipsi puterea i c voi regreta. El nu s-a dovedit mrinimos, dar cine oare, din aceast cauz, nu va continua s-l iubeasc? Astfel vorbind i emoionindu-mi asculttorii incit ei s fi perceput cel puin luptele dialectice ale credinei i pasiunea ei gigantic, n-a da natere unei erori prin care cei care m ascult s cread: Aadar el are o credin atit de mare c e suficient s ne agm de pulpanele sale.x in acest caz a aduga: Eu nu am nicidecum credin. Din fire am o minte dibace i oricare individ ca mine intilnete mereu mari dificulti in a sviri micrile credinei fr ca prin asta sau pentru asta s atribui vreo valoare acestor dificulti prin nfrngerea crora individul dibace e condus pn n punctul n care chiar i omul cel mai simplu i mai comun ar ajunge mai uor. In poei, iubirea-i afl totui preoii si, i uneori se mai aude cite o voce care tie s-o onoreze; dar despre credin nu se aude nici mcar o vorb. Cine s vorbeasc in onoarea acestei pasiuni? Filozofia merge mai departe. Teologia ade sulemenit la fereastr curtindu-i favoarea i oferindu-i filozofiei frumuseea. E dificil, se pare, a-l inelege pe Hegel, dar a-l inelege pe Avraam e un fleac. A-l depi pe Hegelxc e un miracol, dar a-l depi pe Avraam e lucrul cel mai uor. In ceea ce m privete am dedicat ceva timp inelegerii filozofiei hegeliene, i cred c intr-o msur mai mare sau mai mic am ineles-o, dar indrznesc s afirm c in cazul citorva pasaje pe care nu leam ptruns, nici el n-a fost in intregime clar in ce a avut de spus. Fac toate astea intr-o manier natural, facil, iar mintea mea nu ptimete deloc, in schimb, atunci cind sint nevoit s reflectez asupra lui Avraam, m simt ca anihilat, in fiecare moment dau cu ochii de acel imens paradox, care constituie coninutul vieii sale, in fiecare moment sint repudiat, iar gindirea mea, in ciuda pasiunii ei, nu-l poate ptrunde, nu poate inainta nici cu un fir de pr. Imi incordez fiecare muchi pentru a surprinde mcar o viziune asupra sa, i-n aceeai clip m simt paralizat. Nu sint strin de ceea ce in lume e admirat ca mre i generos, sufletul meu simte o afinitate cu aceasta, fiind cu toat umilina incredinat c eroul s-a luptat i pentru cauza mea, iar in clipa contemplrii faptei sale imi strig: iam tua res agitur.xc Ca erou m pot concepe, dar ca Avraam, nu; cind ajung la acea inlime, m prbuesc cci ceea ce mi se ofer aici este paradoxul. Cu toate

acestea nu vreau s afirm c credina e ceva inferior, ci dimpotriv c e cea mai inalt i c e necinstit ca filozofia s-o inlocuiasc i s-o dispreuiasc. Filozofia nu poate i nu trebuie s dea natere credinei, ci s se ineleag [pe sine] i s tie ce are de oferit, s nu ia nimic i s pgubeasc oamenii de cit mai puine lucruri considerindu-le nite fleacuri. Nu sint strin de greutile i riscurile vieii, nu m tem de ele i le intimpin jovial. Nu sint strin de ceea ce e oribil. Memoria mi-este soie fidel iar imaginaia mea e, spre deosebire de mine, o fetia sirguincioas, care-i vede ziua de treab, iar seara tie s-mi vorbeasc atit de frumos incit m simt nevoit s privesc, chiar dac nu-mi zugrvete intotdeauna peisaje, flori sau Schfer-Historien [idile pastorale, germ.].xci Am vzut oribilul cu ochii mei, n-am fugit de el ingrozit, in schimb tiu prea bine c, dei il infrunt curajos, curajul meu nu e curajul credinei i nici ceva asemntor lui. Nu pot sviri micarea credinei, nu pot s inchid ochii i s plonjez plin de incredere in absurdxc, mi-e imposibil, dar nici nu m preamresc din aceast cauz. Sint profund convins c Dumnezeu e iubirexc; acest gind are pentru mine o validitate liric originar.xc Cind e in preajma mea sint inefabil binecuvintat. Cind e absent, tinjesc dup el mai mult decit indrgostitul dup obiectul iubirii sale. Dar eu nu am credin, acest curaj imi lipsete. Pentru mine iubirea lui Dumnezeu este, in sens direct i invers, incomensurabil cu intreaga realitate. Nu sint atit de la incit [s m-apuc] s scincesc i s m tinguixcv i nici atit de perfid incit s neg superioritatea evident a credinei, imi pot tri foarte bine viaa in felul meu propriu, sint vesel i mulumit, dar bucuria mea nu este aceea a credinei, i-n comparaie cu ea nu e decit nefericire. Eu nu-l stingheresc pe Dumnezeu cu micile mele necazuri, detaliul individual [den Enkelte] nu m frmint, eu privesc int doar la iubirea mea i-i menin virgina-i flacr pur i clar.xcv Credina e convins c Dumnezeu se ingrijete de cele mai mrunte lucruri. In aceast via m mulumesc s fiu cstorit cu mina stingxc iar credina e indeajuns de umil pentru a o pretinde i pe dreapta; c aceasta inseamn umilin nu neg i nici nu voi nega vreodat. M intreb ins, oare toi in generaia mea sint capabili s svireasc micrile credinei? Dac nu greesc prea mult, ei sint mai curind inclinai s fie mindri de a sviri ceea ce eu, vezi Doamne, n-a fi in stare, adic nedesviritul. Sufletul meu se impotrivete s fac ce se face de obicei, anume s vorbeasc inuman despre ceea ce e mre, ca i cum citeva mii de ani ar fi o distan imens. Eu a vorbi mai degrab omenete, ca i cum s-ar fi intimplat ieri, i a insinua c numai mreia e distana care fie inal, fie condamn. Dac (n calitate de erou tragic, cci mai sus nu pot ajunge) a fi fost convocat la o asemenea cltorie regal extraordinar spre muntele Moria, tiu foarte bine ce-a fi fcut. N-a fi fost atit de la incit s rmin acas, nici n-a fi trgnat ori trindvit pe crare i n-a fi uitat cuitul pentru a mai intirzia puin. Sint destul de convins c a fi ajuns la timp, c totul ar fi fost pregtit poate c a fi ajuns chiar mai devreme pentru a isprvi treaba mai rapid. i-n plus tiu ce a mai fi fcut, in clipa in care a fi inclecat, mi-a fi spus: Acum totul e pierdut, Domnul il cere pe Isaac, eu il sacrific i o dat cu el toat bucuria mea totui, pentru mine Dumnezeu este i va continua s fie iubire; cci in temporalitate [Timeligheden] eu i Dumnezeu nu putem vorbi intre noi, nu avem in comun nici o limb. Poate c exist in epoca noastr unul sau altul care, indeajuns de stupid i de pizmuitor fa de mreie, vrea s-mi inculce i mie i siei ideea c, dac eu a fi fcut cu adevrat acest lucru, a fi fost mai mre decit Avraam; cci imensa mea resemnarec [Resignation] ar fi fost de departe mai ideal i mai poetic decit josnicia lui Avraam. i totui acesta e cel mai grav neadevr. Cci enorma mea resemnare ar fi de fapt un surogat al credinei. Nici n-a putea sviri mai mult decit micarea infinit pentru a m regsi i a-mi afla odihna in mine insumi. Nu l-a fi iubit pe Isaac precum la iubit Avraam. Faptul c a fi fost destul de hotrit s fac micarea mi-ar putea, omenete spus, dovedi curajul; c l-am iubit din tot sufletul ar fi presupoziia fr de care totul devine o frdelege, i totui nu l-a iubi precum Avraam; cci atunci a fi dat inapoi in ultimul minut, fr ca astfel s fi ajuns prea tirziu pe muntele Moria. In plus, prin comportamentul meu a fi ruinat intreaga poveste. Cci dac l-a fi recptat pe Isaac, m-a fi aflat in dificultate. Ceea ce Avraam a gsit cel mai uor eu a gsi dificil, anume s-mi aflu iari bucuria in Isaac. Cci acela care cu toat infinitatea sufletului su, proprio motu et propriis auspiciis [din proprie iniiativ i pe propria rspundere] a fcut micarea infinit i nu poate sviri mai mult, acela il pstreaz pe Isaac numai prin suferin. Dar ce-a fcut oare Avraam? Nu a ajuns nici mai devreme, nici mai tirziu. i-a inclecat asinul, mergind agale pe crare. Tot timpul el a crezutc; a crezut c Dumnezeu nu i-l cere pe Isaac, fiind totui dispus s-l sacrifice dac i se cerea. El a crezut in virtutea absurdului; cci n-ar putea fi vorba de socoteala omeneasc i ar fi intr-adevr absurd ca Dumnezeu, care-i cerea asta, s-i revoce cerina in urmtoarea clip. El a urcat muntele, i chiar i in momentul in care cuitul a sclipit, a crezut c Dumnezeu nu i-l va cere pe Isaac. A fost intr-adevr uimit de rezultat, dar prin intermediul unei duble micri el a ajuns la starea sa iniial, i de aceea l-a recptat pe Isaac cu o bucurie mai mare decit prima oar. Dar hai s mergem mai departe. i s-l lsm pe Isaac s fie sacrificat. Avraam a crezut. Nu a crezut niciodat c va fi binecuvintat pe lumea cealalt, ci c va fi copleit de fericire aici, in aceast lume. Domnul i-ar fi putut da un alt Isaac sau l-ar fi putut invia pe cel sacrificat. El a crezut in virtutea absurdului; cci orice chibzuial omeneasc a fost de mult abolit [ophrt]. C tristeea poate rtci minile unui om, asta se tie i e destul de trist; c exist o putere a voinei care, chiar dac face din om ceva straniu, poate inainta in direcia vintului, aa incit salveaz inelegerea, i asta se tie. Nu am de gind s diminuez in vreun fel acest lucru. Dar a-i putea pierde inelegerea i o dat cu ea i intreaga finitudine [den Endelighed] al crei curtier este, iar apoi in virtutea absurdului s redobindeti exact aceeai finitudine, asta imi ingrozete sufletul. Dar nu afirm din acest motiv c e ceva inferior, ci, dimpotriv, c e unica minune, in

general se crede c credina nu produce opere de art, ci o munc dur i grosolan, proprie doar firilor greoaie; totui lucrurile stau cu totul altfel. Dialectica credinei e cea mai fin i mai remarcabil dintre toate, ea poart cu sine o elevaieci despre care imi pot forma doar o prere, nu mai mult. Eu pot efectua marele salt de la trambulinci prin care s plonjez in infinitate, iar spatele meu ar fi precum acela al unui dansator pe sirm. Fiind de mic adus de spate, imi vine prin urmare uor unu, doi, trei! s traversez existena cu capul in jos, dar ceea ce urmeaz nu mai pot sviri; cci nu pot infptui miracolul [det Vidunderlige], ci rmin doar stupefiat de pe urma lui. Intr-adevr, dac in clipa in care i-a trecut piciorul peste spinarea asinului, Avraam ar fi zis in sinea sa: Acum c Isaac e pierdut, pot foarte bine s-l sacrific aici acas decit s mai bat cale lung pin la muntele Moria, atunci eu nu mai am nevoie de el. Dar aa m inclin de apte ori in faa numelui su i de aptezeci de ori in faa faptei sale.ci El nu a fcut asta, i o pot demonstra prin faptul c s-a bucurat cind l-a recptat pe Isaac, s-a bucurat din inim i nu i-a trebuit nici o pregtire sau vreun rgaz pentru a-i fixa atenia asupra finitudinii i bucuriei sale. Dac nu aceasta ar fi fost condiia lui Avraam, atunci poate c l-ar fi iubit pe Dumnezeu, dar nu ar fi avut credin; cci acela care il iubete pe Dumnezeu fr credin se reflect pe sine in el insui, dar cel care il iubete pe Dumnezeu cu credin se rsfringe pe sine in Dumnezeu.c Pe aceast culme st Avraam. Stadiul ultim pe care el il pierde din vedere este resemnarea infinit. Avraam merge cu adevrat inainte i ajunge la credin. Cci toate aceste caricaturi ale credinei, toat aceast trindvie mizerabil i cldu care crede c nu e nici imperios necesar i nici nu merit s te mihneti inainte de vreme; toat aceast speran mirav care spune: nimeni nu poate ti ce se va intimpla, dar ar fi posibil toate acestea fac parte din mizeria vieii, dar pe ele infinita resemnare le-a dispreuit deja nelimitat. Pe Avraam eu nu-l pot inelege, i-ntr-un anume sens, de pe urma lui nu m pot alege decit cu uimirea. Dac cineva ii inchipuie c reflectind asupra consecinei acestei poveti va fi atit de emoionat incit va ajunge la credin, atunci acela se va inela pe sine i-l va amgi i pe Dumnezeu doar cu prima micare a credinei; el vrea s extrag din paradox inelepciunea lumeasc. Poate c va reui. Cci epoca noastr nu rmine la credin i la miracolul ei care transform apa in vincv, ci merge mai departe transformind vinul in ap. Nu ar fi cel mai bine dac s-ar rmine la credin i nu e revolttor faptul c toi vor s mearg mai departe? Dac omul timpurilor noastre, aa cum ni se spune in nenumrate chipuri, nu se va opri la iubire, incotro se indreapt el? Ctre iscusina lumeasc, socoteala meschin, ctre infamie i nenorocire, ctre tot ceea ce poate pune la indoial originea divin a omului.cv Nar fi cel mai bine ca omul s rmin la credin, iar cel ce rmine s fie atent s nu cad?cvi Cci micrile credinei trebuie svirite neincetat in virtutea absurdului adic, a se remarca, astfel incit omul s nu piard din vedere finitul [Endeligheden], ci s-l citige pe deplin i s-l pstreze. In ceea ce m privete, pot descrie cu acuratee micrile credinei, dar nu le pot sviri. Cind cineva inva micrile inotului atunci el se poate aga de tavan cu o centur i poate descrie acele micri, dar asta nu inseamn c inoat. Tot aa eu pot descrie micrile credinei, dar atunci cind m arunc in ap, dei se poate spune c inot (cci nu m numr printre cei care se blcesc), sviresc alte micri, anume fac [doar] micrile infinitului in timp ce credina face invers: dup ce a svirit micrile infinitului, le svirete pe cele ale finitului. Toat lauda celui care poate duce la implinire aceste micri! El svirete miracolul, i nu voi inceta nici o clip s-l admir, fie el Avraam, fie robul din casa lui Avraam, fie profesorul de filozofie, fie nefericita servitoare, mi-e totuna, m intereseaz doar micrile. Pe ele le privesc cu atenie i am grij s nu m las inelat nici de mine, nici de altcineva. Cavalerii resemnrii infinite sint uor de recunoscut, mersul lor e temerar i lin deopotriv, in schimb cei ce poart comoaraci credinei pot inela foarte uor, cci aspectul lor exterior seamn izbitor cu ceea ce resemnarea infinit i credina dispreuiesc profund cu spiritul filistin al burghezului. Mrturisesc sincer c in toat experiena mea practic nu am gsit un asemenea exemplu, ceea ce nu inseamn c neg c ar putea exista vreunul. Cu toate acestea il iscodesc de mai muli ani, dar in zadar, in general, oamenii cltoresc in jurul lumii s vad ape i muni, stele noi, psri pestrie, peti monstruoi, rase umane caraghioase, abandonindu-se unei slbatice stupori ce se holbeaz la via, i astfel sint de prere c au vzut ceva. Pe mine nu m intereseaz aceste lucruri. Dar dac a ti unde triete un asemenea cavaler al credinei, a merge pe jos pin la el; cci acest miracol m preocup in mod absolut. Nu l-a pierde din ochi nici o clip, i-n fiecare minut a fi atent la micrile sale. M-a simi ocrotit pentru tot restul vieii, i mi-a impri vremea intre a-l observa i a practica eu insumi micrile, dedicindu-mi in acest fel tot timpul admirrii sale. Aa cum am mai spus, nu am aflat inc un asemenea om, i cu toate acestea mi-l pot inchipui. Iat-l. Introducerea e fcut, ii sint prezentat, in momentul in care il privesc pentru prima oar, m indeprtez puin, sar un pas inapoi, imi impreunez palmele i spun cu jumtate de gur: Doamne, Dumnezeule! Acesta e oare omul? adevrat? arat ca un perceptor. Totui el este. M mai apropii puin de el, atent fiind i la cea mai vag micare pentru a putea surprinde orice telegrafiere fracionat i eterogen din partea infinitului, o privire, un chip, un gest, vreo urm de melancolie, un suris care s trdeze infinitul in eterogenitatea sa cu finitul. Nu! Ii analizez figura prticic cu prticic spre a gsi vreo fisur prin care ar iei la iveal infinitul. Nimic! Este pe deplin omogen. Urma [pailor si] e puternic, aparinind cu totul finitului. Nici un cetean dichisit care se plimb pe jos pin la Fresbergc duminic dup-amiaz nu calc pmintul mai hotrit decit el. Aparine in intregime acestei lumi, nu mai puin decit oricare mic-burghez. Nu gseti nici un indiciu al acelei naturi stranii i distinse prin care recunoatem de regul cavalerul infinitului. El se bucur de tot, ia parte la orice i de fiecare dat cind e vzut c particip la ceva special ii este

remarcat struina, specific doar acelui om din lumea aceasta al crui suflet e absorbit de atare lucruri, ii vede de slujba lui. Cind il zreti poi crede c e un biet secretar care i-a rtcit sufletul in contabilitatea italiancx intr-atit este de pedant. Duminica ii ia liber. Merge la biseric. Nici o privire celest, nici un semn de incomensurabilitate nu-l trdeaz. Dac nu l-ai cunoate ar fi imposibil s-l deosebeti de restul mulimii; iar interpretarea sntoas i energic a psalmului insinueaz cel mult c are nite plmini sntoi. Dup-a-miaza se plimb prin pdure. Se entuziasmeaz de tot ceea ce vede imprejur, de forfota oamenilor, de noile omnibuzecx, de strimtoarecxi; dac cineva il intilnete pe Strandveien ar putea crede c e vreun spirit mercantil relaxindu-se in timpul liber, atit de mare e bucuria sa. El nu e poetcx; iar eu am incercat in zadar s aflu in persoana sa o incomensurabilitate poetic. Spre sear se indreapt ctre cas, cu mersul su neobosit de pota. Pe drum se gindete c soia i-a pregtit negreit ceva de mincare, de pild un cap de miel fript cu cruditi. Dac s-ar intilni cu vreun confrate, ar putea s-i continue drumul pin la Osterportcx ca s-i vorbeasc de acea delicates cu o pasiune tipic doar proprietarilor de restaurante. Cum se intimpl de obicei, n-are nici mcar 4 talericx in buzunar, i totui continu s cread pe deplin i ferm c soia sa a gtit acea mincare delicioas pentru el. Dac ar fi aa, simplul fapt de a-l vedea mincind s-ar dovedi o privelite demn de invidiat pentru oamenii distini i inspiratoare pentru cei obinuii; cci apetitul su e mai mare decit al lui Essau.cxv Dar soia nu i-a gtit nimic i, intr-o manier destul de bizar, el rmine neschimbat, in drumul su trece pe ling un antier de construcii i se intilnete cu un om. Vorbesc puin, i-ntr-o clip el ridic o adevrat cldire, dispunind de toate forele necesare construirii ei. Strinul il prsete gindinduse cu certitudine c a intilnit un capitalist, in timp ce admirabilul meu cavaler ii zice: dac-ar depinde numai de asta, a putea s-o fac fr nici un efort. Pe inserate st la fereastr i scruteaz inutul in care locuiete, observind tot ce se intimpl: un obolan ce se furieaz pe sub scindura rigolei, jocul copiilor, toate astea il preocup intr-un fel atit de firesc, de parc ar fi o feti de aisprezece ani. i totui nu e un geniu; cci am incercat in zadar s iscodesc la el incomensurabilitatea genialului. Seara ii fumeaz pipa. Cine il vede ar putea s jure c e bcanul de vizavi vegetind in amurg, ingduie orice, cu o indiferen specific doar unei secturi uuratice, i totui pltete pentru orice clip trit, pentru orice oportunitate, preul cel mai mare.cxv Cci i cel mai infim lucru il svirete in virtutea absurdului. Cu toate astea, cu toate acestea i chiar c m-a putea infuria, de invidie dac nu de altceva omul acesta a fcut i face in fiecare clip [ieblik] micarea infinitului. El toarn tristeea profund a vieii in resemnarea infinit, cunoate binecuvintarea infinitului, simte durerea renunrii la toate cele dragi din aceast lume, in schimb finitul i se pare la fel de gustos ca unuia care n-a cunoscut niciodat ceva mai inalt, cci persistena sa in finit e strin de orice instruire descurajant i infricotoare. El simte ins certitudinea prin care se poate bucura, ca i cum finitul ar fi cel mai sigur lucru dintre toate. Dar aceast figur lumeasc pe care o afieaz reprezint o creaie ineditcx in virtutea absurdului. El s-a resemnat infinit cu privire la toate i apoi a inglobat iari totul in virtutea absurdului. Svirete neincetat micarea infinitului, dar o face cu o siguran i o corectitudine atit de accentuate incit obine de aici finitul i nici o secund nimeni nu bnuiete altceva. Se spune c pentru un dansator cea mai dificil sarcin e aceea de a sri intr-o poziie precis, astfel incit nici un moment s nu tind abia la acea poziie, ci s-o adopte inc din salt. Poate c nici un dansator nu reuete asta ins acest cavaler, da. Cei mai muli oameni triesc absorbii de tristeea i bucuria lumeasc, sint ca marginalul care nu ia parte la dans. Cavalerii infinitului sint dansatori i au elevaie. Ei fac micarea in sus dup care revin, iar plcerea de care au parte nu e una josnic i privelitea pe care o ofer nu e dizgraioas. Dar de fiecare dat cind revin, adopt brusc acea poziie ovind o clip, iar aceast ovial arat c sint strini de lume. Acest fapt e mai mult sau mai puin izbitor in funcie de miestria fiecruia, dar nici cel mai iscusit dintre toi nu-i poate ascunde ezitarea. Nu e nevoie s-i vezi in aer, ci in clipa in care ating sau au atins p-mintul i atunci ii recunoti. Dar a putea reveni astfel incit in aceeai secund s par c a stat pe loc i a umblat, a face din saltul in via un mers, a exprima in mod absolut sublimul in pedestru o reuete doar acel cavaler [al credinei], i-acesta este singurul miracol. Dar cum acest miracol poate induce in eroare extrem de uor, voi descrie micrile printrun exemplu precis ce poate clarifica raportul acestora cu realitatea; cci in jurul ei graviteaz totul. Un flcu se indrgostete de o prines, miezul vieii sale rezid in aceast iubire, dar situaia se prezint in aa fel incit iubirii sale ii e imposibil s se realizeze, s se transpun din idealitate in realitate.* Sclavii mizeriei, broatele din mlatina vieii vor zbiera pe potriv: O asemenea iubire este o nebunie, iar vduva instrit a berarului e cu desvirire o partid tot atit de bun i de trainic. Dar s-i lsm s orcie nestingherii in smircul lor. In schimb, cavalerul resemnrii infinite nu procedeaz in acest fel, el nu renun la iubirea sa nici mcar pentru toat gloria lumii. Nu e un neghiob. Mai intii se incredineaz c acesta este intr-adevr coninutul vieii lui, iar sufletul su e prea zdravn i prea mindru ca s risipeasc totul dintr-o singur chercheleal. Nu e la i nu se teme s-i lase iubirea s se insinueze in gindurile sale cele mai tainice i mai intime, s se rsuceasc in nenumrate spirale in jurul fiecrui ligament al contiinei sale iar dac iubi-reai va deveni nefericit, atunci nu va mai reui niciodat s se detaeze de ea. El simte o binecuvintat voluptate in a-i ingdui iubirii s-i infioare fiecare nerv, i totui sufletul ii e la fel de *Urmeaz in mod firesc c oricare alt interes in care un individ [et Individ] i-ar putea concentra intregul caracter de actualitate al realitii [Virkelighedens Realitet] poate determina, atunci cind acest interes se dovedete irealizabil, micarea resemnrii. Eu ins am ales iubirea drept exemplu doar pentru a infia micrile, fiindc interesul acesta e ineles mai uor i m scutete astfel de toate consideraiile preliminare, care puin probabil s-i preocupe pe toi.

solemn ca al aceluia ce-i toarn cupa cu otravcx simind cum seva ei ii penetreaz fiecare pictur de singe cci acea clip e via i moarte deopotriv. Cind ii va absorbi astfel intreaga iubire i va fi absorbit de ea, nu-i va lipsi curajul s incerce i s rite orice, ii evalueaz condiia existenial, convoac ginduri spontane care, aidoma porumbeilor imblinzii, se supun oricrui gest al su, rotete un toiag pe deasupra lor, iar ei inesc in toate direciile. Dar atunci cind fac cale intoars, toi ca mesageri ai tristeii, i-i arat c e imposibil, atunci el se cufund in tcere, ii alung, rmine singur i svirete micarea. Dac ceea ce spun eu aici va s aib vreun sens, atunci important e ca micarea s survin firesc.* Cavalerul va avea in primul rind puterea de a concentra intregul coninut al vieii sale i semnificaia realitii intr-o unic dorin. Dac ii lipsete cuiva aceast concentrare, aceast intensitate, dac dintru inceput sufletul su e dispersat in multiplicitate, atunci acela nu va mai ajunge niciodat s fac micarea [resemnrii infinite] in via, el se va tocmi cu iscusin asemeni acelor finanatori care-i investesc capitalul in felurite titluri de valoare pentru a citiga pe o parte dac pierd pe cealalt pe scurt, el nu este cavaler, in al doilea rind, cavalerul va gsi numaidecit puterea s-i concentreze intregul rezultat al operaiilor minii sale intr-un singur act de contiin. Dac-i lipsete aceast intensitate, dac sufletul su este dintru inceput dispersat in multiplicitate, atunci el nu va gsi niciodat timp ca s execute micrile. Va plti neintrerupt tribut vieii i nu va mai intra in eternitate, cci chiar in clipa in care se apropia cel mai mult, va descoperi brusc c a uitat ceva dup care trebuie s se intoarc, in clipa urmtoare se va gindi c e posibil [s intre in eternitate], i asta e de asemenea foarte adevrat; dar prin astfel de consideraii nu va ajunge niciodat s realizeze micarea [resemnrii infinite], dimpotriv cu ajutorul lor se va cufunda din ce in ce mai adinc in mocirl.124 Aadar, cavalerul svirete micarea, dar care? Va uita el oare toat chestiunea? (Cci in uitare poate exista un soi de concentrare.) Nu. Deoarece cavalerul nu se contrazice pe sine, dar e o contradicie a-i uita intregul coninut al vieii rminind totui acelai. El nu manifest nici o inclinaie s devin un altul i nu vede in asta nimic mre. Doar naturile inferioare se uit pe sine i devin ceva nou. Astfel, fluturele a uitat pe deplin faptul c a fost odinioar omid i poate c ar putea i acum s uite c e fluture pentru a deveni pete.125 Naturile mai profunde nu se uit pe sine niciodat i nu devin niciodat altceva decit ce au fost. Aadar, cavalerul ii va aminti totul. Aceast amintire e ins un chin i totui, prin resemnarea infinit, el e reconciliat cu existena, in cazul su, iubirea pentru acea prines ar dobindi expresia unei iubiri venice cu un caracter religios, desluindu-se ca iubire fa de fiina etern, care i-a negat [desigur] implinirea, dar l-a reconciliat prin contiina etern a validitii [iubirii] sale, printr-o form a veniciei pe care nici o realitate nu * Pentru aceasta e nevoie de pasiune. Orice micare a infinitului se realizeaz [skeer] prin pasiune, i nici o reflecie nu poate produce o astfel de micare. Acesta este saltul perpetuu in existen [Tilvoerelsen] ce explic micarea, in timp ce medierea121 [Mediationen] este o himer care, dup Hegel, ar trebui s explice totul, fiind totodat singurul lucru pe care el n-a incercat niciodat sa-l explice. Chiar i pentru a face celebra distincie socratic intre ceea ce inelege omul i ceea ce nu inelege122, e nevoie de pasiune, i bineineles de i mai mult [pasiune] pentru a realiza micarea socratic autentic, micarea ignoranei. Dar ceea ce-i lipsete timpului nostru nu este reflecia, ci pasiunea. Aa se explic faptul c epoca noastr este, intr-un sens, prea legat de via pentru a muri. Cci a muri e unul din cele mai remarcabile salturi, i un scurt vers al unui poet mi-a plcut intotdeauna foarte mult, fiindc, dup ce cu 5, 6 versuri inainte ii declarase cu graie i simplitate inclinaia ctre lucrurile bune ale vieii, el incheie astfel: ein seliger Sprung in die Ewigkeit [un binecuvintat salt in eternitate].123 i-o poate rpi.126 Ntrii i flcii spo-roviesc c totul e posibil pentru un om. Aceasta este totui o mare eroare. Spiritual vorbind, totul e posibil, dar in lumea finitului multe sint imposibile. Cu toate acestea, cavalerul face posibil imposibilul prin faptul c il exprim spiritual, dar il exprim spiritual prin renunare la el. Dorina ce l-ar fi transpus in realitate, dar care a euat in imposibilitate, e orientat acum spre interior, nefiind astfel ins nici pierdut i nici uitat. Citeodat emoiile obscure ale dorinei ii trezesc amintirea, alt dat o trezete el insui. Cci e prea mindru ca s accepte c miezul de odinioar al vieii sale n-a fost decit o chestiune trectoare, de moment. El ii menine iubirea tinr, iar ea sporete laolalt cu el in ani i frumusee. Dar pentru asta nu are nevoie de nici un prilej al finitului. Din clipa in care a fcut micarea, prinesa e pierdut. Lui nu-i trebuie acele furnicturi erotice ale nervilor la vederea iubitei sale etc. i nici si ia neincetat rmas-bun de la ea in sens finit, intrucit in sens etern el i-o reamintete i tie prea bine c iubiii care, atit de nerbdtori fiind s-i ia rmas-bun, se vd pentru ultima oar, sint indreptii s fie nerbdtori, s cread c aceasta e ultima oar; cci, cit mai curind cu putin, se vor uita unul pe cellalt. El a ineles profunda tain c i atunci cind iubeti pe altcineva trebuie s-i fii suficient ie insui. Nu mai d nici o atenie faptelor finite ale prinesei, ceea ce arat c a svirit micarea in sens infinit. Aici oricine are ocazia s vad dac micarea unui individual este una adevrat sau simulat. Cineva a crezut c svirete micarea, dar o dat cu trecerea timpului, prinesa a fcut altceva, s-a cstorit cu un prin, de pild, iar sufletul aceluia a pierdut atunci elasticitatea resemnrii. Prin asta a tiut c nu a fcut micarea cum se cuvine; cci cel ce s-a resemnat infinit ii este suficient siei. Cavalerul nu-i anuleaz resemnarea, el ii pstreaz iubirea la fel de tinr ca-n prima clip i n-o las deloc s-i scape tocmai pentru c a svirit micarea in mod infinit. Faptele prinesei nu-l pot tulbura, deoarece doar naturile inferioare ii gsesc legea aciunilor lor in altul, premisele faptelor in afara lor inile. Dac ins i prinesa e insufleit de aceleai idei atunci va aprea ceva mirific. Ea va intra in acel ordin cavaleresc in care nimeni nu e primit prin vot, ci oricine are curajul s se inscrie devine membru in acel ordin cavaleresc care-i confirm nemurirea prin faptul c nu face nici o diferen intre brbat i femeie. De asemenea, i ea ii va pstra iubirea tinr i netirbit prin biruina suferinelor, dar nu aa

cum e pomenit in balad127, stind in fiecare noapte alturi de domnul ei. Acetia doi se vor potrivi in intreaga eternitate, se vor impca atit de bine cu o ritmic harmonia praestabilita [armonie prestabilit sau predestinat]128 incit, dac ar veni vreodat clipa care nu-i preocup totui in sens finit, cci atunci ar imbtrini , dac ar veni vreodat clipa care s le permit s dea iubirii lor o expresie in timp, atunci ei s-ar situa exact in locul in care ar incepe dac s-ar fi unit dintru inceput. Cel ce inelege asta, fie el brbat ori femeie, nu va fi inelat niciodat, cci numai naturile inferioare ii inchipuie c sint inelate. O fat care nu se ridic la o asemenea mindrie nu tie ce inseamn iubirea, dar dac e atit de mindr atunci nici viclenia i nici iscusina intregului Univers n-o pot inela. In resemnarea infinit e pace i linite. Orice om care o dorete i care nu s-a injosit dispreuindu-se pe sine ceea ce e totui mai ingrozitor decit a fi prea mindru se poate disciplina in realizarea acestei micri care, prin suferin, il conciliaz cu existena. Resemnarea infinit este acea cma pomenit intr-o veche legend popular.129 Firul e tors sub lacrimi, inlbit cu lacrimi, cmaa e cusut in lacrimi, dar ocrotete mai bine decit fierul i oelul. Imperfeciunile legendei constau in faptul c i un al treilea ar putea confeciona acea pinz. Secretul in via este c fiecare trebuie s o coas doar pentru sine, i uimitor e faptul c un brbat o poate coase la fel de bine ca oricare femeie. In resemnarea infinit e pace i linite i e mingiiere in suferin, dac micarea este svirit firesc. Nu mi-ar fi ins greu s scriu o carte intreag in care s studiez diversele neinelegeri, atitudinile bizare, micrile neglijente pe care le-am intilnit in biata mea experien. Omul crede mai puin in spirit, i totui depinde numai de spirit s svireti aceast micare, nu de rezultatul mrginit al unei dira necessitasm. i cu cit mai apsat e prezena acestui rezultat, cu atit mai indoielnic devine firescul micrii. Cind cineva va crede astfel c necesitatea rece i stearp trebuie s fie prezent in chip ineluctabil, acela va afirma implicit c nimeni nu poate experimenta moartea inainte de a muri propriu-zis, prere care mie-mi sun a materialism cras. Totui astzi omul se ingrijete mai puin de realizarea micrilor pure. Dac unul care, dorind s invee s danseze, ar zice: secole de-a rindul pin in prezent generaii intregi au invat poziiile, acum e momentul suprem ca eu s trag toate foloasele i s incep direct cu cadrilul131 lumea mai degrab ar ride de el; dar in lumea spiritului aceast situaie este extrem de plauzibil. Dar ce inseamn aici educaia? A fi crezut c e lecia pe care individualul trebuie s-o parcurg pentru a se ajunge din urm; iar celui care n-o s-o parcurg ii va ajuta in mic msur faptul c s-a nscut intr-o epoc erudit. Resemnarea infinit este ultimul stadiu care preced credina, astfel c cel care n-a fcut aceast micare nu are credin. Cci mai intii, in resemnarea infinit, validitatea mea etern imi devine transparent i numai dup aceea poate fi vorba de asumarea [Gribe] existenei in virtutea credinei. Acum il vom integra pe cavalerul credinei in cazul descris mai sus. El face acelai lucru ca i cellalt cavaler: renun infinit la iubirea ce constituie miezul vieii sale i e conciliat in suferin. Dar apoi se intimpl minunea: el mai svirete o micare, mai surprinztoare decit toate celelalte, cci spune: am credina c o voi obine, anume in virtutea absurdului, a faptului c pentru Dumnezeu totul e posibil132. Absurdul nu ine de diferenele ce se regsesc in zona propriu-zis a inelegerii. Absurdul nu este identic cu neverosimilul, inopinatul, neprevzutul, in clipa in care cavalerul s-a resemnat, el s-a convins, omenete vorbind, de imposibilitate. Aceasta a fost concluzia inelegerii, iar el a avut suficient energie ca s o gindeasc. In sens infinit era totui posibil, anume prin resemnare. Dar aceast luare in posesie este la rindul ei o abdicare, inelegerea negsind in ea o absurditate; cci inelegerea continu s menin valid faptul c in lumea finitului, acolo unde ea troneaz, aceasta era i continu s fie o imposibilitate. Cavalerul credinei are clar in contiin acest lucru. Aadar, doar absurdul il mai poate salva, iar acesta este asumat prin credin. In consecin, el admite imposibilitatea i-n aceeai clip crede in absurd; cci s-ar amgi pe sine dac, inchipuindu-i c are credin, el nu ar recunoate imposibilitatea cu intreaga pasiune a sufletului su i din toat inima sa. Iar mrturia lui n-ar avea nici un suport, din moment ce el na ajuns nici mcar la nivelul resemnrii infinite. De aceea, credina nu este o emoie estetic, ci ceva mult mai inalt, deoarece e precedat de resemnare. Ea nu este o inclinaie spontan a inimii, ci paradoxul existenei, in aceast perspectiv, atunci cind o tinr contientizeaz toate obstacolele i totui continu s fie convins c dorina i se va implini, convingerea ei nu este aceea a credinei, chiar dac a fost crescut de prini cretini i poate c a mers regulat la preot tot timpul anului. Este convins cu toat inocena i naivitatea sa pueril, iar aceast convingere ii innobileaz fiina [Voesen], dind parc natere unei mreii supranaturale, astfel incit, aidoma unui taumaturg, ea poate implora toate forele finite ale existenei smulgind lacrimi chiar i pietrelor.133 In vreme ce, pe de alt parte, in freamtul su ea poate alerga tot atit de bine la Irod sau Pilat134 induioind intreaga lume cu rugminile sale. Convingerea ei e adorabil i oricine poate inva mult de la ea, mai puin un lucru, anume cum se sviresc micrile; cci in chinul resemnrii, convingerea ei nu indrznete s infrunte imposibilitatea. Aadar, pot s ineleg c e nevoie de for, energie i libertate a spiritului pentru a sviri micarea resemnrii infinite. Pot s-neleg totodat c ea se poate sviri. Dar ceea ce urmeaz m uluiete in mod absolut i simt cum creierul mi se zvircolete in cap. Cci, dup ce va fi svirit micarea [infinit a] resemnrii, este peste puterile omeneti, e o adevrat minune s obin totul, s-i realizeze dorina integral in virtutea absurdului. Mai pot inelege pe deasupra c certitudinea fetei e doar o impruden in comparaie cu fermitatea credinei chiar dac a recunoscut imposibilitatea. Ori de cite ori vreau s fac aceast micare, privirea mi se intunec, o admir in mod

absolut, dar sufletul meu e stpinit totodat de o enorm team: cci ce inseamn oare a-l tenta [friste] pe Dumnezeu? i totui aceasta este micarea credinei i continu s fie aa, chiar dac filozofia, pentru a incilci conceptele, ne va face s ne inchipuim c are credin ori dac teologia ar scoate-o la vinzare la pre sczut. Pentru a m resemna nu am nevoie de credin, cci eu citig in resemnare contiina mea etern. Aceasta e o micare pur filozofic pe care indrznesc s spun c a face-o dac mi s-ar cere i pentru realizarea creia m pot disciplina, deoarece de fiecare dat cind ceva finit m va lua in stpinire, voi fi ahtiat pin la svirirea micrii. Cci contiina mea etern este iubirea mea de Dumnezeu, iar pentru mine acest lucru e mai presus de orice. Resemnrii nu-i este necesar credina, dar pentru a obine puin mai mult decit contiina mea etern, este, i aici rezid paradoxul. Omul confund adesea micrile. El spune c are nevoie de credin pentru a renuna la tot. Dar mai poi auzi un lucru i mai bizar decit acesta, anume c atunci cind cineva se plinge c i-a pierdut credina i apeleaz la scal ca s vad unde se afl, descoper in mod straniu c a ajuns doar in punctul in care ar trebui s fac micarea infinit a resemnrii. Prin resemnare eu renun la tot. Aceast micare o sviresc prin mine insumi i atunci cind n-o fac e pentru c sint la i molatic i lipsit de entuziasm i nu simt semnificaia inaltei mreii druite fiecrui individ, mreia de a fi propriul su cenzor, funcie mai ilustr decit aceea de cenzor general135 al intregii republici romane. Sviresc aceast micare prin mine insumi, iar ceea ce citig sint eu insumi in contiina mea etern, in fericit armonie cu iubirea mea pentru fiina etern. Prin credin eu nu renun la nimic. Dimpotriv, obin totul exact in sensul in care despre cel ce are credin cit un grunte de mutar se spune c poate muta munii din loc.136 E nevoie de un curaj pur omenesc pentru a renuna la intreaga temporalitate i a dobindi eternitatea, dar a o citiga pe aceasta din urm i a nu putea renuna vreodat [la prima] e o contrazicere de sine. E nevoie de un curaj paradoxal i umil ca s-mi asum intreaga temporalitate in virtutea absurdului, iar acest curaj ii aparine numai credinei. Prin credin Avraam nu renun la Isaac, ci il dobindete. In virtutea resemnrii acel tinr bogat ar fi putut drui totul137, dar cind ar fi fcut asta, cavalerul credinei iFRIC ar fi spus: in virtutea absurdului ii vei recpta totul pin la ultima centim, poi crede asta! Iar aceste vorbe n-ar fi sunat gol in urechile tinrului; cci dac i-ar fi druit toate bunurile, fiind oricum plictisit de ele, jalnic s-ar mai putea mindri cu resemnarea sa. In jurul temporalitii i finitudinii graviteaz totul. Eu pot, prin propriile fore, s m resemnez de absolut tot, s aflu in durere pacea i linitea. M pot impca cu absolut orice, chiar dac acel demon inspiminttor, mai oribil decit acel schelet ce terifiaz oamenii, chiar dac nebunia ar ine dinaintea ochilor mei costumul de bufon i-apoi a inelege de pe chipul ei c eu insumi ar fi trebuit s-l imbrac tot mi-a mai putea salva sufletul dac, in mine, iubirea de Dumnezeu ar birui fericirea lumeasc, in ultima clip omul ii poate aduna intregul suflet intr-o singur privire ctre cerul de la care vine toat darea cea bun138, iar acea privire s-i fie inteligibil i lui i Celui care vrea s se asigure de fidelitatea iubirii sale. Atunci el poate imbrca linitit acel costum. Cel ce nu dispune de acest romantism i-a vindut sufletul, fie c s-a ales cu un regat sau cu ciiva argini nenorocii.139 Dar prin propriile fore nu pot obine nimic din ceea ce aparine finitului. Cci imi folosesc neincetat puterea pentru a m resemna de absolut tot. Prin propriile fore eu pot renuna la prines, nedevenind astfel un morocnos, dimpotriv aflind bucurie, pace i linite in suferina mea, dar prin propria-mi putere n-o pot recpta cci imi folosesc tria in vederea resemnrii exhaustive. Prin credin ins, spune acel cavaler extraordinar, prin credin o voi obine in virtutea absurdului. Aadar, aceast micare n-o pot sviri. Cind vreau s-o incep, totul se invirte injurai meu i nu fac decit s m refugiez in durerea resemnrii. Pot inota prin via, dar pentru aceast plutire mistic sint prea greu. S exist [existere] astfel incit opoziia mea fa de existen [Existentsen] s ia in fiecare clip forma celei mai mirifice i mai certe armonii asta nu pot. i totui imi spun mereu c trebuie s fie glorios s-o obii pe prines. Iar cavalerul resemnrii care nu admite acest lucru e un iluzionist ce nu a avut [numai] o singur dorin i nu a tiut s pstreze prospeimea acesteia in suferina sa. Cineva se poate consola cu gindul c dorina nu mai era vie, c sgeata durerii era tocit. Acesta nu e ins un cavaler. Un suflet nscut liber, care s-ar surprinde gindind in acest chip, se va dispreui pe sine, o va lua de la inceput i, mai presus de toate, nu-i va lsa sufletul amgit de sine insui. Dar trebuie s fie glorios s capei prinesa, i cavalerul credinei e singurul individ fericit, motenitorul direct al finitului, in timp ce cavalerul resemnrii e un individ instrinat, strinul prin excelen. A o obine pe prines, a tri cu ea in desftare i fericire zi i noapte (cci i cavalerul resemnrii ar putea fi imaginat ca obinind-o pe prines, dar sufletul su a intrevzut deja imposibilitatea fericirii viitorului su), a tri exuberant i fericit in virtutea absurdului, a vedea in fiecare clip paloul fluturind pe deasupra capului iubitei tale140 i totui a nu-i gsi linitea in suferina resemnrii, ci bucuria in virtutea absurdului e o adevrat minune. Cel care face asta este mre, singurul individ mre; gindul la el imi va tulbura mereu sufletul ce nu va inceta niciodat s admire mreia. Dac intr-adevr, in epoca mea, cel ce nu se oprete la credin ar fi unul care a ineles oroarea vieii, care a priceput ceea ce spunea Daub despre un soldat care, intr-o noapte cu furtun, st singur in post cu arma incrcat ling un depozit de muniie, anume c i se nzresc gin-duri bizare141; dac intr-adevr cel ce nu se oprete la credin ar fi indeajuns de puternic sufletete ca s ineleag i s aib rbdarea necesar la gindul c dorina era o imposibilitate; dac fiecare individ ce nu se oprete la credin ar fi unul care s-ar impca in i prin suferin; dac cel ce nu se oprete la credin (i care, nesvirind toate acestea in prealabil, nici nu se va strdui in vreun fel, cind va veni vorba de ea) ar sviri minunea, dac i-ar asuma intreaga existen in virtutea

absurdului atunci ceea ce scriu eu aici este cel mai inalt panegiric dedicat epocii mele, conceput de acel individ neinsemnat care poate sviri doar micarea resemnrii. Dar de ce nu se oprete nimeni la credin? De ce auzim citeodat c oamenii se sfiesc in mrturisirea credinei? E ceva ce nu pot s pricep. Pe viitor, dac imi va reui vreodat aceast micare, voi umbla intr-o trsur cu patru cai. Dac e adevrat c tot ce ine de acest spirit mic-burghez, pe care-l intrevd in via i pe care-l condamn nu prin cuvintul meu, ci prin fapta mea, nu e chiar ceea ce pare a fi, e oare asta o minune? Se poate gindi i-n acest mod, cci eroul credinei seamn izbitor cu un filistin. El nu a fost un ironic sau un umorist, ci ceva mai inalt. Multe se spun in vremurile noastre despre ironie i umor de ctre oameni care n-au fost niciodat in stare s le practice din interior, dar care tiu s explice totui orice. Eu nu sint complet strin de aceste dou pasiuni i tiu [despre ele] puin mai multe decit e de gsit in compendiile germane i german-daneze. tiu astfel c aceste dou pasiuni sint in mod esenial diferite de pasiunea credinei. i ironia, i umorul se reflect in ele insele, avind nevoie de susinere in sfera resemnrii infinite, i ii do-bindesc elasticitatea din incomensurabilitatea individului cu realitatea. Fie ea datorie sau orice altceva, micarea de pe urm, micarea paradoxal a credinei nu o pot sviri, dar a face-o mai mult decit bucuros. Dac omul are sau nu dreptul s spun acest lucru rmine la latitudinea lui. i dac in aceast privin el ajunge la un compromis amiabil, totul revine la o chestiune intre el i fiina etern care este obiectul credinei. Oricine poate sviri micarea resemnrii infinite, iar in ceea ce m privete nu voi pregeta in a-l declara la pe acela care-i va inchipui c nu e in stare. Cu credina lucrurile stau altfel. Nimeni nu are dreptul s-l fac pe altul s-i imagineze c credina e ceva neinsemnat sau c e un lucru facil in timp ce ea este cea mai mrea i cea mai dificil. Noi inelegem povestea lui Avraam intr-o manier diferit. Proslvim graia divin care l-a redat pe Isaac i faptul c totul n-a fost decit o ordalie [Prvelse]. O ordalie, acest cuvint poate spune mult sau puin, i totui totul s-a incheiat la fel de repede precum s-a spus. Inclecm un cal inaripat142, ajungem de indat pe muntele Moria i imediat zrim berbecul. Uitm c Avraam a cltorit pe un asin care mergea agale pe crare, c a umblat trei zile la rind, c i-a luat ceva timp s despice lemnele, s-l lege pe Isaac i s ascut cuitul. i totui il venerm pe Avraam. Cel care va vorbi se poate trezi din somn cu un sfert de or inainte, iar asculttorii pot trage un pui de somn in timpul cuvintrii. Pentru c totul decurge atit de uor incit nici una din pri nu e tulburat. Dac vreun suferind de insomnie ar fi de fa, poate c ar merge acas, s-ar aeza in ungherul su intim i ar gindi: Totul e o chestiune de clip, dac atepi un minut, vei vedea berbecul i ordalia e incheiat. Dac oratorul de care am pomenit mai sus l-ar intilni in aceast stare, s-ar indrepta ctre el i i-ar zice cu toat demnitatea: Mizerabil ii mai e sufletul de te lai cufundat intr-o asemenea nebunie. N-a fost vorba de nici un miracol, [in fond] viaa intreag nu e decit o ordalie. Iar pe parcursul efuziunii sale, emoiile il vor invada treptat, incintarea de sine ii va crete i dac nimeni nu a remarcat o infierbintare a singelui in timpul predicii despre Avraam, acum ar vedea cum vena i s-a dilatat in frunte. i poate c i-ar inghii limba i i s-ar tia respiraia dac pctosul i-ar rspunde calm i demn: Dar tocmai asta ai propovduit tu in ultima duminic. S-l dm, aadar, uitrii pe Avraam sau s invm s ne infricom de imensul paradox care constituie sensul vieii lui i s inelegem c epoca noastr, ca oricare alta, se poate bucura dac are credin. Dac Avraam nu e o nulitate, o fantom, un prilej de spectacol la cheremul amuzamentului, atunci nu-i nici o greeal in faptul c pctosul vrea s-l imite pe Avraam. Dar mai important este s se ineleag cit de mrea a fost fapta lui Avraam, pentru ca oricine s poat judeca singur dac are vocaia i curajul de a se lsa incercat [forsges]. Contradicia comic din conduita oratorului era c-l transformase pe Avraam in ceva nesemnificativ i totui le interzicea celorlali s-l imite. Atunci s nu mai indrzneasc nimeni s vorbeasc despre Avraam? Ba da. Dac ar fi s vorbesc despre el, a descrie mai intii suferina ordaliei, in acest scop a absorbi ca o lipitoare toat spaima, mihnirea i tortura din durerea tatlui, pentru a putea infia cite a indurat Avraam, avind, mai presus de toate, credin. A aminti c drumul a durat trei zile intregi i o parte din a patra i c aceste trei zile i jumtate ar trebui s fie infinit mai lungi decit cele citeva mii de ani care m separ de Avraam. A mai aminti c, dup opinia mea, fiecare om s-ar putea intoarce inainte s inceap, i-n fiecare clip ar putea face aceast intoarcere cindu-se. Dac se face aa, nu m-a mai teme de nici un pericol i nici de faptul c a putea trezi in oameni dorina de a incerca s-l imite pe Avraam. Dar a scoate la vinzare o ediie ieftin a lui Avraam i totui a interzice tuturor s-l imite e ridicol. In acest moment intenia mea este s desprind din povestea lui Avraam, sub form de problemata, dialectica ce rezid in ea, pentru a vedea ce imens paradox implic credina, un paradox care poate preschimba un omor intr-o fapt sacr i pe placul lui Dumnezeu, un paradox care-l red pe Isaac lui Avraam i pe care nici o gindire nu-l poate cuprinde, deoarece credina incepe din locul in care gindirea inceteaz [hrer op]. PROBLEMA I EXIST O SUSPENDARE TELEOLOGIC143 A ETICULUI? Eticul luat in sine este universalul, i ca universal el se aplic tuturor, ceea ce, pe de alt parte, mai poate fi exprimat prin faptul c se aplic in fiecare clip. Eticul se odihnete in imanena sa, nu are nimic in afara sa care s-i fie [scop, finalitate], ci este el insui pentru tot ceea

ce este in afara sa, iar atunci cind a inglobat in sine toate acestea, el nu poate merge mai departe. Determinat in mod nemijlocit ca fizic i psihic, caracterul de individual al individualului [den Enkelte den Enkelte] ii are -ul in universal, iar datoria sa etic este s se exprime neincetat in el, s-i anuleze individualitatea [Enkelthed] pentru ca aceasta s devin universal. Atita timp cit individualul dorete s-i afirme individualitatea fa de universal, el pctuiete, i numai recunoscind asta, el se poate reconcilia cu universalul. Ori de cite ori individualul, dup ce va fi ptruns in universal, simte vreun imbold de a se afirma ca individual, el se afl in starea de ispit iar de aceasta se poate detaa numai renunind prin cin la individualitatea sa, in favoarea universalului. Dac nimic mai inalt nu se poate spune despre om i existena sa, atunci eticul i eterna binecuvintare a omului, care este pe veci i-n fiecare clip -ul lui, au aceeai natur. Cci ar fi o contradicie s se poat renuna la acest ; (i.e. s poat fi suspendat teleologic), din moment ce a-l suspenda in acest fel inseamn a-l pierde. Dimpotriv, ceea ce e suspendat nu este pierdut, ci pstrat in ceva mai inalt care constituie -ul Dac aa stau lucrurile, atunci Hegel are dreptate s determine omul in [capitolul] Binele i Contiina, doar ca individual i s priveasc aceast determinaie ca pe o form moral a rului (vezi in special Filozofia dreptului) care trebuie desfiinat144 de teleologia moralei, astfel incit individualul care ar rmine in acest stadiu fie pctuiete, fie persist in starea de ispit145. Dar cind vorbete despre credin, Hegel nu are dreptate; greeala lui const in a nu fi protestat sus i tare c Avraam se bucur de cinste i glorie ca printe al credinei, cind, in realitate, el ar trebui pedepsit i alungat ca orice criminal.146 Credina este chiar acest paradox c individualul e mai presus de universal totui, a se observa: astfel incit micarea se repet, iar individualul, de asemenea, dup ce s-a aflat in universal, se izoleaz acum ca individual mai presus de universal. Dac nu aceasta este credina, atunci Avraam e pierdut, iar credina n-a existat niciodat in lume, tocmai pentru c a existat dintotdeauna.147 Cci dac eticul (i. e. viaa etic148 [Soedelige]) este cel mai inalt i nimic incomensurabil [cu acesta] nu-i rmine omului altfel decit ca ru (i. e. ca individualul care trebuie s fie exprimat in universal), atunci avem nevoie doar de categoriile filozofiei greceti sau de ceea ce ar putea deduce din ele o gindire consistent. Hegel, care a studiat totui gindirea greac, n-ar fi trebuit s ascund acest fapt. Nu foarte rar ii putem auzi pe unii care, fr a se cufunda in studii, ci abandonindu-se vorbelor goale, spun c lumea cretin e invluit in lumin, in timp ce asupra pginismului planeaz bezna. Aceste vorbe mi-au prut intotdeauna stranii, in msura in care orice ginditor mai temeinic i orice artist mai serios se simt intinerii de prospeimea nemuritoare a grecilor. O asemenea afirmaie se explic doar prin faptul c acetia nu tiu ce s spun, ci doar c trebuie s spun ceva. E in ordinea firii ca omul s afirme c pginismul nu a avut credin, dar atunci cind, prin asta, intenioneaz s spun ceva, el trebuie s fie puin mai clar in privina inelesului pe care-l d credinei, altfel recade in acele vorbe goale. E uor a explica intreaga existen, inclusiv credina, fr a-i face o idee despre ceea ce reprezint aceasta din urm. Iar acela care pune mare pre pe admiraia stirnit de o asemenea explicaie nu-i face socotelile in via tocmai in maniera cea mai viciat, cci, aa cum spune Boileau: un sot trouve toujours un plus sot qui l admire [un neghiob gsete intotdeauna pe altul mai neghiob, care s-l adirire].149 Credina este chiar acest paradox c individualul ca individual e mai presus de universal i e justificat in faa acestuia, nu ca subordonat, ci ca supraordonat totui, a se remarca, astfel incit individualul, dup ce va fi fost, ca individual, subordonat universalului, acum prin intermediul universalului devine individualul care, ca individual, st intr-un raport absolut cu Absolutul.150 Aceast poziie nu poate fi mijlocit, cci orice mijlocire survine in virtutea universalului. Acesta este i va rmine pe veci un paradox inaccesibil gindirii. Iar credina este acest paradox. Altfel (i aici rog cititorul s aib in mente aceste consecine in fiecare moment, cci ar fi prea pedant s le amintesc pretutindeni), credina n-a existat niciodat, tocmai pentru c a existat dintotdeauna. Cu alte cuvinte Avraam e pierdut. E foarte adevrat c, din perspectiva individualului, acest paradox se poate uor confunda cu o ispit, dar nimeni n-ar trebui s-l tinuiasc din aceast cauz. E foarte adevrat c muli pot repudia acest paradox cu intreaga lor personalitate. Dar atunci credina n-ar trebui transformat in altceva pentru ca i alii s aib credin, ci acetia s recunoasc sincer c nu o au. Iar aceia care au credin trebuie s fi reflectat in prealabil pentru a oferi citeva repere, cu ajutorul crora paradoxul s poat fi deosebit de ispit. Ei bine, povestea lui Avraam conine o asemenea suspendare teleologic a eticului. Nu au lipsit capetele perspicace i cercettorii contiincioi care s fi gsit analogii cu ea. Inelepciunea lor se ridic la splendida propoziie c, in fond, totul e la fel. Dac cineva va privi mai indeaproape, m indoiesc c va gsi undeva vreo analogie, in afar de una151, care nu dovedete nimic atunci cind se insist c Avraam reprezint credina, iar aceast credin e exprimat firesc in omul a crui via nu este doar cel mai mare paradox oferit gindirii, ci paradoxul care nu se las gindit. El fptuiete in virtutea absurdului. Cci e absurdul insui faptul c el, ca individual, e mai presus de universal. Acest paradox nu suport mijlocirea, deoarece in momentul in care incepe e nevoit s admit c se afla in starea de ispit, i dac era aa, nu mai ajungea niciodat s-l sacrifice pe Isaac, sau dac-l sacrifica, trebuia s revin la universal prin cin. Tot in virtutea absurdului Avraam il recapt pe Isaac. De aceea nici o clip el nu este un erou tragic, ci ceva complet diferit, fie criminal, fie credincios. Lui Avraam ii lipsete determinaia intermediar [Mellembestemmelse] prin care se salveaz eroul tragic. Iat de ce pot inelege perfect un erou tragic, dar nu i pe Avraam, chiar dac, intr-un sens

mai straniu, il admir mai mult decit pe oricare altul. Din punct de vedere etic relaia [Forhold] lui Avraam cu Isaac este pur i simplu aceasta, c tatl trebuie s-i iubeasc fiul mai presus de sine. Totui eticul deine in interiorul su diferite gradaii. S vedem ins dac in aceast poveste e de gsit o expresie mai inalt a eticului, care ar explica comportamentul lui Avraam din punct de vedere etic, indreptindu-l tot din acest punct de vedere s-i suspende datoria moral fa de fiu, fr ca astfel s transgresm in vreun fel teleologia eticului. Cind o desfurare a evenimentelor, de care se preocup un neam intreg152, este stvilit, cind implinirea e zdrnicit de dizgraia cerurilor, cind zeitatea minioas insinueaz o linite ce ia in ris orice strdanie, cind profetul ii implinete trista datorie i prorocete c zeul cere o tinr fat drept sacrificiu153 atunci tatl e nevoit s implineasc acest sacrificiu intr-o manier eroic. El trebuie s-i tinuiasc durerea cu mrinimie, dei ar fi dorit s fie acel om neinsemnat ce poate s pling i nu regele care trebuie s faptuiasc precum i se cade oricrui cap incoronat.154 i dac durerea ii face singur drum in pieptul su, el are in tot norodul doar trei confideni.155 In curind tot neamul va fi prta la durerea sa, dar i la fapta sa eroic, prin care o va sacrifica pe tinra i incinttoarea sa fat pentru binele tuturor. Oh, pasiune! Oh, obraji drgui! Oh, pr blai! (v. 687)156. Fiica ii va induioa tatl cu lacrimile sale, tatl ii va intoarce faa de la ea, iar eroul trebuie s inale pumnalul.157 Cind vestea va ajunge la casa printeasc, toate fecioarele chipee ale Greciei vor roi de entuziasm. Iar dac fiica ar fi mireas, logodnicul su nu s-ar minia, ci ar fi mindru s participe la fapta eroic a tatlui, cci fata aparine intr-un chip mai tandru logodnicului decit tatlui. Cind temerarul judector, salvator al Israelului in vreme de necaz, il va lega pe Dumnezeu de sine dintr-o suflare i printr-o singur promisiune, el are s preschimbe eroic entuziasmul tinerei fete i bucuria fiicei iubite in mihnire, i intreg Israelul se va mihni impreun cu ea de tinereea-i fecioreasc.158 Dar orice om nscut liber il va inelege pe Iefta, orice femeie curajoas il va admira i orice fecioar a Israelului ii va dori s se poarte aidoma fiicei sale. Cci la ce bun c Iefta ar birui rostind acea promisiune, dac nu ar duce-o la implinire? Oare nu i s-ar rpi din nou intregului neam biruina? Cind un fiu ii uit datoria, cind statul ii incredineaz tatlui sabia judectorului, cind legile cer ca pedeapsa s fie svirit de mina tatlui, atunci acesta va uita eroic c vinovatul este chiar fiul su, ii va ascunde cu mrinimie durerea i nu va exista nimeni in popor, nici mcar fiul, care s nu-l admire. i de fiecare dat cind sint tlmcite legile Romei, s nu se uite c muli leau tlmcit mai savant, dar nimeni mai grandios decit Brutus.159 Dac ins, in vreme ce vintul favorabil ar purta flota ctre destinaie cu toate pinzele sus, Agamemnon ar fi trimis un mesager care s-o aduc pe Ifigenia pentru sacrificiu; dac Iefta, nefiind legat de vreo promisiune care s decid soarta neamului su, i-ar fi spus fiicei sale: de-plinge-i in aceste dou luni scurta ta tineree, cci te voi sacrifica; dac Brutus ar fi avut un fiu onest i totui ar fi chemat lictorii160 ca s-l execute cine oare i-ar fi ineles? Dac la intrebarea de ce au svirit asta, cei trei ar fi rspuns: E doar o ordalie in care sintem incercai, i-ar fi ineles cineva mai bine? Cind i-au invins eroic durerea in momentul decisiv, Agamemnon, Iefta i Brutus l-au pierdut eroic pe cel iubit i ii vor duce fapta la desvirire numai sub aspect exterior. Nici un suflet nobil al acestei lumi nu-i va irosi lacrimile in zadar pentru a le comptimi durerea i a le admira fapta eroic. Dar dac in clipa decisiv ei vor aduga eroismului cu care au indurat suferina aceast mic vorb: i totui asta nu se va intimpla cine oare i-ar inelege in acest caz? Dac, in vederea unei explicaii, ei ar aduga: Credem asta in virtutea absurdului i-ar inelege cineva mai bine? Cine n-ar pricepe imediat c e absurd? i cine ar inelege c tocmai in virtutea acestui fapt omul poate avea credin? Diferena dintre eroul tragic i Avraam e frapant. Eroul tragic rmine mereu in interiorul eticului. El procedeaz in aa fel incit o expresie a eticului ii are -ul intr-o alt expresie mai inalt a eticului i reduce raportul etic dintre tat i fiu ori fiic i tat la o emoie ce-i are dialectica in raportul ei cu ideea de via etic. Aadar, aici nu poate fi vorba de o suspendare teleologic a eticului insui. Cu Avraam lucrurile stau cu totul altfel. Prin fapta sa, el a depit intreaga sfer a eticului i a avut un mai inalt situat in afara acestuia, in raport cu care l-a suspendat. Cci m intreb in ce fel cineva ar putea pune fapta lui Avraam in raport cu universalul i dac s-ar putea gsi o legtur intre ceea ce a svirit Avraam i universal in afara celei c Avraam l-a inclcat pe acesta din urm. Avraam nu a acionat pentru a salva un neam, nici pentru a susine ideea de stat sau pentru a impca vreun zeu mi-nios. Dac ar fi vorba de minia zeitii atunci aceasta s-ar revrsa numai asupra lui, iar fapta lui Avraam nu se afl in nici un raport cu universalul, ci este o aciune prin excelen personal, in vreme ce eroul tragic e mre prin virtutea sa etic161 [soedelige Dyd], Avraam e mre printr-o virtute pur personal [personlig Dyd].162 in viaa lui Avraam nu exist o expresie mai inalt a eticului decit aceea c tatl trebuie s-i iubeasc fiul. i-n nici un caz nu poate fi vorba aici de etic cu sensul de moralitate, in msura in care universalul ar fi prezent intro manier criptic in fiu, ascuns, cum s-ar spune, la spatele su163, ar trebui s strige prin gura lui Isaac: nu sviri aceasta cci vei distruge totul. De ce face Avraam ceea ce face? De dragul lui Dumnezeu i-n aceeai msur i pentru sine, cele dou fiind identice. De dragul lui Dumnezeu deoarece El a cerut aceast dovad a credinei; i pentru sine, ca s poat duce la bun sfirit dovada. Atunci unitatea e pe deplin i indreptit exprimat prin cuvintul care a desemnat intotdeauna acest raport: este o ordalie, o tentaie. Dar

ce inseamn aici tentaie? Ceea ce-l tenteaz de obicei pe om este ceea ce-l impiedic s-i implineasc datoria, dar in cazul de fa tentaia este eticul insui care-l impiedic s implineasc voina divin. Dar ce inseamn datoria in acest caz? Aceasta e expresia voinei lui Dumnezeu. Se face simit aici necesitatea unei noi categorii pentru inelegerea lui Avraam. Pginismul nu a cunoscut o atare relaie cu divinul. Eroul tragic nu intr intr-un raport intim [privat Forhold] cu divinul, eticul este pentru el divinitatea insi i tocmai de aceea in perimetrul su paradoxul poate fi mijlocit in universal. Avraam nu poate fi mijlocit, lucru ce se mai las exprimat i astfel: el nu poate vorbi. Atita timp cit vorbesc, eu exprim universalul, i dac nu fac asta, nimeni nu m poate inelege. Atit timp cit Avraam se va exprima in universal, el va fi nevoit s afirme c se afl in starea de ispit, pentru c nu are o expresie mai inalt a universalului care s fie superioar Universalului pe care-l incalc. Dei imi trezete admiraia, in mod fundamental Avraam m inspimint. Acela care se neag pe sine i se sacrific de dragul datoriei renun la finit pentru a-i asuma infinitul i e destul de convins in acest sens. Eroul tragic renun la ceva sigur pentru altceva i mai sigur iar ochiul privitorului poposete increztor asupra sa. Dar ce face oare acela care renun la universal pentru a-i asuma ceva mai inalt care nu e universal? E posibil s fie altceva decit o ispit? i dac e posibil, dar individualul s-a inelat, ce salvare mai exist pentru el? El indur toat durerea eroului tragic, ii nimicete bucuria oferit de lumea aceasta, renun la tot i poate c astfel se lipsete in aceeai clip de bucuria sublim, atit de scump lui odinioar incit ar fi vrut s-o dobindeasc cu orice pre. El nu poate fi ineles de nici un privitor i nici un ochi nu poate poposi increztor asupr-i. Poate c ceea ce intenioneaz credinciosul nu este posibil s fie svirit, fiind in fond de neconceput. i dac se poate face, dar individualul ar inelege greit divinul, ce salvare ar mai exista pentru el? Eroul tragic are nevoie de lacrimi i le pretinde. i unde este oare acel ochi invidios, atit de steril incit s nu poat plinge alturi de Agamemnon? Dar unde e oare cel al crui suflet e atit de rtcit incit s indrzneasc s pling pentru Avraam? Eroul tragic ii desvirete fapta intr-un moment temporal bine determinat, in goana vremurilor el nu face decit s caute acel suflet copleit de mihnire al crui piept nu poate respira de suspine inbuite i ale crui ginduri impregnate de lacrimi atirn [atit de] greu. Apare in faa acestuia, anulind magia tristeii, desfcind legturile, smulgind lacrimile, iar suferindul ii uit suferinele in caznele [eroului]. Pentru Avraam nimeni nu poate plinge. Omul se poate apropia de el cu horror religiosus, aa cum s-a apropiat Israelul de muntele Sinai.164 i ce se intimpl dac, urcind muntele Moria, a crui culme se inal pin la cer peste esurile aulice165, un individ solitar se tulbur in sinea sa ori s-a inelat? Ce se intimpl dac acest individ nu e un somnambul care s peasc sfidtor peste abis, in timp ce acela care rmine la poalele muntelui i privete de acolo tremur de team i-n deferenta i oroarea sa, nu indrznete nici mcar s-l strige? Mulumesc! Mulumesc iari celui ce ii ofer omului, peste care s-au npustit necazurile vieii i l-au lsat gol, expresia, acea frunz a cuvintului166 cu care s-i ascund nenorocirea! Mulumescu-i ie, mare Shakespeare, care poi spune totul, absolut totul aa cum e in realitate! Dar de ce n-ai vorbit niciodat de aceast tortur? Ai pstrat-o oare numai pentru tine precum indrgostitul care nu-i poate auzi numele rostit de altcineva?167 Cci poetul capt puterea cuvintului ce exprim toate celelalte taine copleitoare cu preul unui mic secret, pe care nu-l poate dezvlui. Dar poetul nu este un apostol, el alung diavolul numai prin puterea diavolului.168 Dar atunci cind eticul e ca atare teleologic suspendat, cum mai exist individualul in care acesta [eticul] e suspendat? El exist ca individual in antitez cu [i Modsoetning til] universalul. Pctuiete el oare? Pentru c aceasta este forma pcatului, din perspectiva ideii, aa cum despre copil se spune c nu pctuiete deoarece nu e contient de existena sa, i totui aceast existen e luat in considerare in orizontul ideii de pcat, iar eticul i se impune in orice clip. Dac cineva va nega faptul c aceast form se poate repeta astfel incit ea s nu constituie un pcat, atunci sentina se va rsfringe i asupra lui Avraam. Cum mai poate exista Avraam [in acest caz]? El a avut credin. Acesta e paradoxul prin care se situeaz pe culmile supreme i pe care nu-l poate explicita nimnui. Cci paradoxul este c ei, ca individual, se plaseaz intr-un raport absolut cu Absolutul. Este el justificat? Aceast justificare este iari paradoxal; cci dac Avraam se confund cu acest paradox, asta se intimpl nu in virtutea faptului de a fi universal, ci in virtutea faptului de a fi individual. Cum se convinge oare individualul c e indreptit? E destul de facil s reduci intreaga existen la ideea de stat sau de societate. Dac vreunul face asta, arunci acela poate concepe mijlocirea destul de uor. Cci in acest fel el nu mai ajunge la paradoxul c individul ca individual [den Enkelte som den Enkelte] e mai presus de universal, lucru pe care l-a mai putea exprima printr-o propoziie a lui Pitagora, anume c numerele impare sint mai desvirite decit cele pare.169 In cazul in care ocazional omul primete azi vreun rspuns cu privire la paradox [i Retning af Paradoxet], acesta sun cam aa: totul se judec in funcie de consecin. Un erou care a devenit -ul [ofens, scandal]170 epocii sale, contient c incarneaz un paradox ce nu poate fi ineles, strig dispreuitor ctre contemporanii si: consecina va dovedi c am fost indreptit, in vremurile acestea omul aude din ce in ce mai rar acest strigt. Cci, spre dezavantajul ei, epoca noastr nu mai produce eroi, dar are pe de alt parte avantajul de a aduce pe lume numai puine caricaturi. Cind auzim azi aceste vorbe, c totul e judecat dup consecin, tim imediat cu cine avem onoarea s discutm. Cei ce vorbesc astfel sint extrem de numeroi i cu un nume comun ia numi doceni.171 Asigurai in via, ei triesc doar in gindurile lor i au o poziie social permanent i perspective garantate intr-un stat bine organizat, fiind separai de sute i chiar mii de ani de zguduirile existenei. Nu se tem c aa ceva se poate repeta, cci ce vor spune atunci

poliia i ziarele? Preocuparea lor in via este s-i judece pe cei mrei, i anume dup consecine. Un asemenea comportament fa de cel mre dezvluie un straniu amalgam de orgoliu i josnicie, orgoliu pentru c omul se crede chemat s judece, josnicie pentru c el nu-i simte viaa nici pe departe inrudit cu cea a individului glorios. Celui care mai are o frim de erectioris ingenii [noblee natural], care nu s-a transformat pe deplin intr-o molusc rece i umed, nu-i poate scpa, atunci cind se apropie de cel mre, faptul c de la facerea lumii obiceiurile i tradiiile au afirmat c rezultatul vine la urm i ceea ce poate fi invat cu adevrat de la cel mre este, dimpotriv, grija acordat inceputului. Dac inaintea faptei, omul se va judeca pe sine dup consecine, el nu va mai ajunge niciodat s inceap. Chiar de consecina ar bucura intreaga lume, asta nu l-ar ajuta prea mult pe erou; cci el cunoate consecina atunci cind totul s-a incheiat i nu prin aceasta devine erou, ci tocmai prin faptul c a inceput. Mai mult decit atit, in dialectica sa consecina este (in msura in care este replica finitului la intrebarea infinit) complet eterogen fa de existena eroului. S-ar putea oare arta c Avraam a fost indreptit s se raporteze [forholde] la universal ca individual fiindc numai printr-o minune l-a recptat pe Isaac? De l-ar fi sacrificat pe Isaac, ar fi fost oare Avraam mai puin indreptit? Curiozitatea omului se indreapt ins spre consecin, spre concluzia unei cri. Nu vrem s tim nimic de team, mihnire i paradox. Iar cu consecinele cochetm intr-o manier estetic. Acestea apar la fel de inopinat, dar i la fel de facil precum un premiu de loterie. Iar atunci cind aflm consecina sintem edificai. i totui nici un jefuitor de temple, condamnat la munc silnic in lanuri, nu este atit de mirav precum acela care jefuiete ceea ce este sfint. Nici mcar Iuda, care i-a vindut invtorul pentru treizeci de argini, nu e mai demn de ocar decit acela ce ofer spre vinzare mreia. E impotriva firii mele s vorbesc neomenete despre mreie, s fac din ea o figur vag extrem de indeprtat, eliminind astfel orice aspect uman prin care ea ar fi suspendat. Cci nu ceea ce mi se intimpl m face mre, ci ceea ce fac eu, i nu e nimeni pe lumea asta care s imprteasc ideea c cineva a devenit mre citigind la loterie marele premiu. Chiar i unui om nscut intr-o situaie material precar ii cer s nu se comporte atit de inuman fa de sine incit s se gindeasc la castelul regelui doar de la o distan considerabil i s viseze vag la mreia acestuia i astfel s-l distrug, fiindc l-a preamrit intr-un mod josnic. Acestuia ii cer s fie indeajuns de uman, de increztor i demn incit s ptrund in acel loc. El nu trebuie s fie atit de inuman incit s-i doreasc cu impertinen ofensarea tuturor, trecind direct din strad in salonul regelui, in acest mod nu s-ar instrina doar de rege. Dimpotriv, el ar trebui s-i afle bucuria in a privi fiecare porunc ce ine de buna-cuviin cu o admiraie voioas i increztoare care-l va face sincer i deschis. Aceasta e doar o metafor, pentru c deosebirea e doar o expresie imperfect a distanei spiritului. Eu cer fiecrui om s nu gindeasc atit de inuman despre sine incit s nu indrzneasc s intre in acele palate unde nu persist doar amintirea celor alei, ci aleii inii triesc. Nu se cuvine ca el s dea buzna cu neruinare, virindu-le pe git afinitile lui cu ei. [Ci] trebuie s se simt binecuvintat de fiecare dat cind se pleac in faa lor, fiind in acelai timp sincer, increztor i intotdeauna ceva mai mult decit o simpl servitoare. Dac vrea s fie doar atit, nu va mai ajunge niciodat inuntru. Iar ceea ce-l va ajuta sint tocmai spaima i amrciunea prin care cei mrei sint pui la incercare, altminteri, in caz c mai are in sine o farim de coloan vertebral, acestea vor trezi in el doar o invidie just. i ceea ce pare doar de la distan mre, ceea ce dorim s transformm in ceva mre cu ajutorul unor fraze seci i gunoase, acel lucru va fi pin la urm distrus. Cine pe lumea aceasta a fost mai mre decit femeia binecuvintat, Maic a Domnului, Fecioara Maria? i totui cum vorbim despre ea? C a fost cea plin de har printre femei172 nu o face mrea. i dac n-ar fi atit de straniu ca cei care ascult s poat gindi la fel de inuman precum aceia care vorbesc, atunci fiecare fat tinr s-ar putea intreba: De ce nu sint i eu cea aleas? i de n-a avea nimic altceva de zis, nu a repudia o astfel de intrebare luind-o drept prostie. Cci in privina unui favor, considerat abstract, orice om este egal indreptit. Noi omitem amrciunea, spaima, paradoxul. Gindul meu e la fel de pur ca al fiecruia, iar cel care poate gindi aa are i el la rindul lui ginduri neptate; dac nu, ar trebui s se atepte la ce e mai ingrozitor. Cci cel care a avut o dat in fa aceste imagini nu se mai poate descotorosi de ele, iar dac pctuiete impotriva lor, ele se vor rzbuna ingrozitor printr-o minie tcut, mai inspiminttoare decit zgomotul a zece recenzeni feroce. Ei bine, Maria i-a nscut copilul in mod miraculos173, dar in felul femeilor174, iar acele vremuri aparineau spaimei, amrciunii i paradoxului. Ingerul era intr-adevr un spirit protector, dar nu atit de sritor incit s treac pe la celelalte tinere fete ale Israelului i s le spun: nu o dispreuii pe Maria, cci i se intimpl ceva extraordinar, ingerul a venit doar la Maria175 i nimeni n-a putut s-o ineleag. Care femeie a fost mai mihnit [krcenket] decit Maria? i nu e oare adevrat c cel ales de Dumnezeu e blestemat de El in aceeai suflare?176 Aceasta este interpretarea spiritual a Mariei, iar ea nu e nicidecum aa cum m ocheaz s spun, dar mai mult, aa cum oamenii au ineles-o nechibzuit i frivol , nu, ea nu e defel o doamn care huzurete printre podoabe i se joac cu copilul divin. Cu toate acestea, atunci cind a afirmat: iat roaba Domnului177, in acel moment a fost mrea i cred c nu va fi dificil s ne explicm de ce a devenit Maica Domnului. Ea nu are nevoie de nici o admiraie profan, aa cum Avraam nu are nevoie de nici o lacrim, cci nu a fost eroin, i nici el erou, dar nici unul nu a devenit mai mre detaindu-se de amrciune, de cazn i de paradox, ci prin intermediul acestora. E mre momentul in care poetul, infaiindu-l admiraiei oamenilor pe eroul tragic, indrznete s spun: plingei pentru el cci merit. E mre s merii lacrimile celor care merit s verse lacrimi. E mre cind poetul cuteaz s infrineze mulimea, s-i disciplineze pe oameni

pentru ca fiecare dintre ei s se incerce pe sine i s-i dea seama dac e demn a-l plinge pe erou, cci risipa de zoaie a smiorciilor este o injosire a divinului. i totui mai mre decit toi este cavalerul credinei care indrznete s spun chiar i sufletelor nobile care-l pling: nu m plingei pe mine, ci pe voi iniv.178 Oamenii se emoioneaz i caut inapoi la timpurile mirifice de odinioar. Dulci i tandre nostalgii ii poart ctre elul dorinei, anume s-l vad pe Cristos umblind pe trimul fgduinei. Oamenii uit spaima, amrciunea, paradoxul. Era oare atit de uor s nu te ineli? Nu era oare inspiminttor ca acel om, care-i purta paii printre ceilali, s fie Dumnezeu? Nu era oare ingrozitor s stai la aceeai mas cu El? Era oare atit de facil s devii un apostol? Consecina ins, cei 1800 de ani trecui de atunci inlesnesc amgirea infam prin care omul se inal pe sine i pe alii. Eu nu m simt atit de curajos incit s doresc s fiu contemporan cu asemenea evenimente, dar in acelai timp nu-i judec aspru pe cei care s-au inelat i nici superficial pe cei care au vzut ce se cuvine. S revin ins la Avraam. Pin la implinirea consecinei, fie a fost Avraam in fiecare minut un criminal, fie ne aflm intr-un paradox care e mai presus de orice mijlocire. Povestea lui Avraam conine, aadar, o suspendare teleologic a eticului. Ca individual el e mai presus de universal. Acesta e paradoxul care nu se las mijlocit. Maniera in care a intrat in acest paradox i modul in care a rmas in interiorul lui rmin la fel de ininteligibile. Dac aceasta e situaia lui Avraam, atunci el nu e nici mcar un erou tragic, ci un criminal. A vrea s continui s-l numeti printele credinei, s le vorbeti de el celor care nu-s preocupai decit de cuvinte, este nechibzuit. Un om poate deveni erou tragic prin propriile sale puteri, dar nu cavaler al credinei. Atunci cind cineva apuc pe crarea dificil intr-un anumit sens, a eroului tragic, muli ii pot da cite un sfat. Pe acela care va pi pe crarea ingust a credinei nimeni nu-l poate sftui i nici inelege. Credina este o minune, i totui nimeni nu e exclus de la ea; cci ceea ce unete intreaga via a omului este pasiunea, iar credina este o pasiune.* * Lessing a exprimat undeva ceva asemntor dintr-un punct de vedere strict estetic. Propriu-zis, el avea s arate c i suferinei i se poate da o expresie spiritual, in acest sens el citeaz o replic dintr-o situaie bine conturat a nefericitului rege englez Eduard al II-lea. In contrast cu aceasta, relateaz, dup Diderot, povestea unei rnci i o remarc a acesteia. i iat cum continu: Auch das war Witz, und doch dazu Witz einer Bauerin; aber die Umstande machten ihn unvermeidlich. Und folglich auch muss man die Entschuldigung der witzigen Ausdrucke des Schmerzes und der Betrubnis nicht darin suchen, dass die Person, welche sie sagt, eine vornehme, wohlerzogene, verstandige, und auch sonst witzige Person sei; denn die Leidenschaften machen alle Menschen wieder gleich: sondern darin, dass wahrscheinlicher Weise ein jeder Mensch ohne Unterschied in den namlichen Umstanden das namliche sagen wurde. Den Gedanken der Bauerin hatte eine Konigin haben konnen und haben mussen: so wie das, was dort der Konig sagt, auch ein Bauer hatte sagen konnen und ohne Zweifel wiirde gesagt haben. Cf. Samtliche Werke, 30B, p. 223.179 PROBLEMA A II-A EXIST O DATORIE ABSOLUT FAADE DUMNEZEU?180 Eticul este ca atare universalul, aadar divinul. De aceea omul e indreptit s afirme c in fond orice datorie este datorie fa de Dumnezeu. Dar dac nu poate spune mai mult, atunci afirm imediat c, propriu-zis, eu nu am nici o datorie fa de Dumnezeu. Datoria devine datorie prin referin la Dumnezeu, dar in datoria insi eu nu intru in relaie cu Dumnezeu. Astfel e o datorie s-i iubeti aproapele. Fiind o datorie, se refer la Dumnezeu, dar in ea insi eu nu intru in relaie cu Dumnezeu, ci cu aproapele pe care-l iubesc. Dac spun in acest sens c e datoria mea s-L iubesc pe Dumnezeu, atunci eu rostesc propriu-zis o tautologie, in msura in care aici Dumnezeu e considerat dintr-un punct de vedere strict abstract, drept divinul, i.e. universalul, i.e. datoria. i-atunci intreaga existen a neamului omenesc se rotunjete in ea insi ca o sfer, implinindu-se i fiindu-i siei suficient, iar eticul este intr-o privin limita [Begrcendsende] i implinirea ei. Dumnezeu devine un punct invizibil i volatilizat, un gind neputincios, iar puterea lui rezid doar in eticul care desvirete existena. Dac vreunuia i s-ar nzri c vrea s-L iubeasc pe Dumnezeu intr-un sens complet diferit de cel pomenit mai sus, atunci el ar prea un exaltat, ar iubi o fantom care, de-ar mai avea ceva via ca s vorbeasc, i-ar spune: Eu nu-i cer iubirea, rmii la locul tu. Dac vreunuia i s-ar nzri c ar vrea s-L iubeasc altfel pe Dumnezeu, atunci aceast iubire ar prea suspect, precum acea iubire cu care, spunea Rousseau, oamenii ii iubeau mai mult pe kafiri decit pe semenii lor.181 Dac ce s-a redat pin acum e corect, dac in viaa omului nu exist nimic incomensurabil, afar de ceea ce poate prea astfel printr-o coinciden fortuit i cruia nimeni, in msura in care existena e privit in perspectiva ideii, nu-i d vreo atenie, atunci Hegel are dreptate. El se inal ins atunci cind vorbete de credin sau cind consimte ca Avraam s fie socotit printele credinei; cci socotindu-l astfel el a pronunat sentina i asupra lui Avraam, i asupra credinei, in filozofia hegelian das ussere (die Entusserung) [exteriorul (externali-zarea), germ.] este mai presus de das Innere [interiorul]. Acest fapt e ilustrat adesea printr-un exemplu. Copilul este das Innere, adultul das ussere; ceea ce revine la a spune c un copil e determinat [bestemmet] de exterior i invers, adultul, ca das ussere, de das Innere.182 Credina e, dimpotriv, acest paradox c interioritatea [Inderligheden] e mai presus de exterioritate [Yderligheden] sau, ca sa amintesc o formul folosit anterior, c numrul impar e mai presus de cel par. Conform viziunii etice asupra vieii, datoria individualului este s se detaeze de determinaia interioritii [Inderlighedens Bestemmelse] i s o exprime in exterior. De fiecare dat cind individualul se adun in sine, cind se menine in sine ori se furieaz

inapoi in determinaii ale interioritii cum ar fi emoia, starea sufleteasc etc., el pctuiete i se afl in starea de ispit. Paradoxul credinei este c exist o interioritate care e incomensurabil cu exteriorul, o interioritate care, a se observa bine, nu e identic cu cea pomenit mai sus [aceea a copilului], ci una intru totul nou. Acest lucru nu trebuie scpat din vedere. Filozofia recent i-a permis s substituie credinei imediatul fr vreo alt adugire.183 Cind faci asta, e ridicol s negi c credina a existat din toate timpurile. Acum credina se afl, intr-o manier destul de precar, in compania sensibilitii, strii sufleteti, idiosincraziei, vapeur-ilor [capriciilor] etc. Pin acum, filozofia poate afirma pe bun dreptate c omul nu trebuie s rmin la acest stadiu. Dar nimic nu o indreptete s vorbeasc astfel. Credina e precedat de micarea infinitului, i numai dup aceasta ea survine nec opinate in virtutea absurdului. Pot inelege acest lucru fr a susine cu trie c am credin. Dac credina nu e decit aa cum o concepe filozofia, atunci putem spune c Socrate ajunsese deja mai departe [de ea], mult mai departe, in loc s afirmm c el nu a ajuns pin [la credin]. Din punct de vedere intelectual el a svirit micarea infinitului. Ignorana sa este resemnarea infinit. Doar aceast datorie este pe potriva puterilor omeneti, chiar dac contemporanii notri o dispreuiesc. Dar numai cind e svirit, numai cind individualul s-a epuizat in infinit, numai atunci se ajunge la punctul in care credina poate surveni. Paradoxul credinei este c individualul e mai presus de universal, c individualul (ca s reamintesc o distincie dogmatic mai puin auzit azi) ii determin raportul su cu universalul prin raportul su cu Absolutul, i nu raportul su cu Absolutul prin raportul su cu universalul. Aceasta s-ar mai putea formula i altfel: c exist o datorie absolut fa de Dumnezeu. Cci in aceast relaie de datorie, individualul se raporteaz ca individual, intr-o manier absolut, la Absolut. Cind se afirm c exist datoria de a-L iubi pe Dumnezeu, sensul e diferit de cel anterior; cci, dac aceast datorie e absolut, atunci eticul e relativizat. De aici nu urmeaz c [eticul] e distrus, ci c obine o expresie total diferit, anume aceea a paradoxului. Astfel incit iubirea de Dumnezeu, de exemplu, il poate determina pe cavalerul credinei s dea iubirii de aproapele su expresia opus celei care, din punct de vedere etic, era datoria sa. Dac nu e aa, atunci credina trebuie evacuat din existen, cci este o ispit, iar Avraam e pierdut deoarece i-a cedat. Acest paradox nu poate fi mediat; cci se intemeiaz pe faptul c doar individualul e individual, in msura in care individualul ii va exprima datoria absolut in universal, devenind contient de ea in acesta, el va recunoate c se afl in starea de ispit, i chiar dac i se impotrivete, el nu implinete aa-numita datorie absolut. Iar dac nu i se impotrivete, atunci el e in pcat, chiar dac realiter fapta sa devine ceea ce anterior constituia datoria sa absolut.184 Ce ar fi trebuit, aadar, s fac Avraam? Dac i-ar fi spus altuia: il iubesc pe Isaac mai presus de orice pe lumea asta i de aceea imi e atit de greu s-l sacrific, atunci acela ar fi cltinat din cap i i-ar fi spus: atunci de ce-l mai sacrifici? Ori dac cellalt ar fi fost un spirit mai ptrunztor ar fi intuit faptul c Avraam ii trda emoiile, care se aflau intr-o contradicie strigtoare la cer cu fapta sa. In povestea lui Avraam gsim un atare paradox. Din punct de vedere etic, raportul su cu Isaac e exprimat astfel: tatl trebuie s-i iubeasc fiul. Acest raport etic este relativizat in antitez cu raportul absolut cu Dumnezeu. La intrebarea de ce, Avraam nu are alt rspuns decit c este o ordalie, o tentaie care, aa cum s-a vzut mai sus, reprezint unitatea a ceea ce e [svirit] de dragul lui Dumnezeu i pentru propria sa persoan. Aceste dou determinaii se confrunt i in limba vorbit. Cind vedem c un om face ceva care nu tinde spre universal, atunci zicem c anevoie a svirit acel lucru pentru Dumnezeu, spunind astfel c a fcut-o pentru sine. Paradoxul credinei a pierdut acest intermediar, i. e. universalul. Pe de o parte el exprim egoismul dus la limit (a sviri aceast fapt ingrozitoare numai pentru sine), pe de alt parte el d dovad de un devotament absolut svirind fapta de dragul lui Dumnezeu. Credina insi nu poate fi mijlocit in universal, pentru c altminteri ar fi desfiinat. Credina e tocmai acest paradox, iar individualul nu se poate face ineles nimnui. Ne imaginm C el se poate destinui altui individual aflat in aceeai situaie. O asemenea viziune ar fi de neconceput dac in zilele noastre oamenii nu s-ar strecura atit de perfid in sfera mreiei. Un cavaler al credinei nu poate ajuta defel un alt cavaler al credinei. Sau individualul devine un cavaler al credinei asumindu-i paradoxul, sau nu devine niciodat, in aceste domenii parteneriatul e de neconceput Doar individualul poate gsi cu trie o explicaie mai pertinent a inelesului pe care trebuie s-l capete Isaac. i dac, in genere vorbind, cineva ar putea determina indeajuns de exact ceea ce se inelege prin Isaac (lucru care, mai mult, s-ar dovedi cea mai ridicol contrazicere de sine, anume s aduci individualul aflat in afara universalului inluntrul acestuia de pe urm prin intermediul determinaiilor generale [almindelige Bestemmelser], in timp ce individualul, dimpotriv, trebuie s acioneze ca individual aflat in afara universalului), atunci individualul nu se va putea increde niciodat in aceast explicaie, ci numai in sine insui, ca individual. Chiar dac un om ar fi atit de la i de infam incit s vrea s devin un cavaler al credinei pe rspunderea altcuiva, el nu va deveni. Cci numai individualul ca individual poate deveni [cavaler al credinei], i-n aceasta const mreia pe care eu o pot inelege fr s particip ins la ea, cci imi lipsete curajul; ea e deopotriv inspiminttoare, lucru pe care ins il pot inelege mai bine. In Luca 14,26 e mrturisit o remarcabil invtur despre datoria absolut fa de Dumnezeu: Dac vine cineva la Mine i nu urte pe tatl su i pe mam i pe femeie i pe copii i pe frai i pe surori, chiar i sufletul su insui, nu poate s fie ucenicul Meu. Acestea sint vorbe grele, cine oare le poate indura ascultarea?185 Tocmai din acest motiv le auzim mult mai rar. Totui tcerea aceasta e doar un subterfugiu care nu ajut pe nimeni, in orice caz, studentul la

teologie ajunge s afle c vorbele cu pricina apar in Noul Testament i in unul sau in altul din auxiliarele exegetice186, el gsete explicaia c [a uri, a detesta], aici i in alte locuri, [intr-un sens mai slab] inseamn: minus diligo [a iubi mai puin], posthabeo [a stima mai puin], non colo [a nu onora], nihilifacio [a nu avea nici o importan]. Contextul in care apar aceste cuvinte nu e menit s confirme o explicaie aa de elegant, in versetul urmtor se gsete o povestire despre un om care, dorind s ridice un turn, i-a fcut mai intii, in mare, socoteala, pentru ca nu cumva dup aceea oamenii s rid de el.187 Legtura intim dintre aceast povestire i versetul citat exprim, dimpotriv, faptul c aceste vorbe trebuie intimpinate cu o spaim cit mai mare, pentru ca fiecare s se incerce pe sine [i s vad] dac e capabil s ridice acel edificiu. Dac, printr-o astfel de negociere, exegetul pios i binevoitor crede c, introducind cretinismul in lume prin contraband, are ansa s conving un om c din punct de vedere gramatical, lingvistic i [prin analogie], acesta este sensul pasajului, atunci s sperm c in aceeai clip va avea norocul de a-l mai convinge pe acelai individ c cretinismul e unul dintre cele mai mizerabile lucruri de pe lumea asta. Cci invtura care intr-una din efuziunile sale cele mai lirice, in care contiina validitii ei eterne se dilat la maxim, nu are s spun decit o vorb zgomotoas fr sens, artind ins c omul trebuie s fie mai puin binevoitor, mai puin grijuliu i mai indiferent; invtura care, prind c vrea s spun ce e mai ingrozitor, sfirete prin a aiuri in loc de a inspiminta acea invtur desigur nu merit nici mcar s te ridici in picioare.188 Cuvintele sint ingrozitoare, i totui eu cred indeajuns de mult c omul le poate inelege. Nu urmeaz de aici c acela care le-a ineles are in consecin i curajul s le pun in practic. Aadar, trebuie s fim oneti i s recunoatem ceea ce st scris, s admitem c e mre, chiar dac nu avem curajul necesar [infptuirii]. Cel ce se va purta astfel nu se va da in lturi de la participarea la aceast frumoas poveste, cci ea ofer totui in felul ei consolare celui ce nu a avut curajul s inceap zidirea turnului. Dar acesta trebuie s aib onestitatea de a nu infia lipsa de curaj ca pe ceva umil fiind mai degrab mindrie in timp ce curajul credinei este singurul curaj smerit. Acum cineva poate admite mai lesne c, dac acest pasaj e s aib vreo noim, cuvintele trebuie inelese literal. Dumnezeu este cel care cere iubire absolut. Acela care, pretinzind iubirea cuiva, va socoti c ea trebuie s nasc in partenerul su indiferena fa de ce-i era drag odinioar nu e doar egoist, ci i prost, iar cel ce ar pretinde o asemenea iubire i-ar semna imediat condamnarea la moarte in msura in care i-a implicat intreaga via in aceast dragoste rivnit. De exemplu, un brbat ii cere soiei sale s-i prseasc mama i tatl189, dar dac in asta el ar vedea o dovad a iubirii ei extraordinare, faptul c numai de dragul su ea a devenit o fiic indolent i nepstoare etc., atunci el e prostul protilor. Dac ar avea mcar o idee vag despre iubire, el i-ar dori s afle c soia sa era [deja] implinit in dragoste ca fiic i sor, asigurindu-se astfel c pe el il va iubi ca pe nimeni altul din intregul regat. Ceea ce la un om am considera semn al egoismului i prostiei am socoti cu ajutorul unui exeget o demn reprezentare a divinitii. Dar cum s ii deteti oare [v. Luca 14:26]? Nu voi aminti aici omeneasca distincie intre a iubi i a detesta, nu pentru c a avea ceva impotriva ei (doar e ptima), ci pentru c e egoist i nu se aplic aici. In schimb, dac vd in datorie [Opgaven] un paradox, o ineleg aa cum orice om poate inelege un paradox. Datoria absolut poate cere ceea ce eticul ar interzice, dar in nici un caz nul poate face pe cavalerul credinei s nu mai iubeasc. Avraam o dovedete din plin. In clipa in care e pe cale s-l sacrifice pe Isaac, expresia etic a faptei sale este urmtoarea: el il detest pe Isaac. Dar dac l-ar detesta cu adevrat, atunci el poate fi sigur c Dumnezeu nu i l-ar cere. Pentru c Avraam i Cain190 nu sint una i aceeai persoan. Pe Isaac el trebuie s-l iubeasc din toat firea sa. Atunci cind Dumnezeu il cere, el trebuie s-l iubeasc poate mai mult ca niciodat i numai atunci il poate sacrifica, intrucit tocmai aceast iubire pentru Isaac este cea care, prin nepotrivirea ei paradoxal cu iubirea lui [Avraam] de Dumnezeu, a fcut din fapta sa un sacrificiu. Amrciunea i angoasa acestui paradox constau in faptul c, omenete spus, el nu se poate face ineles in nici un sens. Numai in clipa in care fapta sa e in absolut contradicie cu sentimentele sale, numai atunci il sacrific pe Isaac. In schimb prin realitatea faptei sale el aparine universalului, i-n acest sens este i rmine un criminal. Din pasajul din Luca191 mai trebuie ineles c acel cavaler al credinei nu obine o expresie mai inalt a universalului (ca etic) prin care se poate salva. Dac Biserica ii cere unui membru al ei un asemenea sacrificiu, atunci avem de-a face doar cu un erou tragic. Ideea de Biseric nu e calitativ diferit de ideea de Stat, in msura in care individualul intr in ea printr-o simpl mijlocire. Dar atita vreme cit ptrunde in paradox, individualul nu se mai situeaz in ideea de Biseric. El nu iese din orizontul paradoxului i aici trebuie s-i afle fie binecuvintarea, fie pieirea. Un astfel de erou bisericesc exprim prin fapta sa universalul, i absolut orice enoria, chiar i tatl i mama sa, il vor inelege. Dar el nu e un cavaler al credinei, i pe deasupra, spre deosebire de Avraam, dispune de un rspuns diferit. El nu afirm c [aceasta] e o ordalie sau o tentaie in care e pus la incercare. In general, oamenii se feresc s pomeneasc pasaje similare celui din Luca. Le e fric s se elibereze i se tem c se va intimpla ce e mai ru atunci cind individualului ii priete s se comporte ca individual, in plus, ei socotesc c a exista ca individual e cel mai uor, i-n consecin ii vor sili pe ceilali s devin universalul. Eu unul nu pot imprti nici acea fric i nici aceast prere in virtutea unui considerent identic. Cel care a invat c a exista ca individual e lucrul cel mai ingrozitor nu se va teme s spun c e i cel mai mre. Dar o va spune astfel incit cuvintele sale nu vor constitui o capcan pentru cel rtcit, ci mai degrab il vor ajuta in sfera universalului, chiar dac vorbele sale nu las prea mult loc mreiei. Cel care nu indrznete s pomeneasc asemenea

pasaje nu se incumet s-l menioneze nici pe Avraam. Mai mult, s gindeti c a exista ca individual e un lucru destul de facil implic o concesie192 indirect mai grav cu privire la propria persoan. Cci omul care intr-adevr se stimeaz pe sine i se preocup de sufletul su e incredinat c individul ce triete veghindu-se i izolindu-se de intreaga lume duce o via mai auster i mai retras decit fecioara in alcovul193 su. C mai sint unii care au nevoie de constringere care, o dat eliberai, se vor prbui precum fiarele nvalnice in pofta egoist e foarte adevrat. Dar omul trebuie s arate c nu se numr printre acetia tocmai vorbind cu team i cutremurare, cu deferent fa de mreie ca s nu fie uitat de frica stricciunii, care negreit nu va surveni grindu-se in felul acesta. El tie c e vorba de mreia insi, dar cunoate i groaza ei fr de care nu se mai poate vorbi de ceva mre. S meditm acum puin la amrciunea i angoasa din paradoxul credinei. Eroul tragic se resemneaz fa de sine pentru a exprima universalul. Cavalerul credinei se resemneaz fa de universal pentru a deveni individual. Aa cum am mai spus, totul depinde de situarea fiecruia. Cel care crede c e destul de uor s fii individual poate fi sigur c nu va deveni in veci un cavaler al credinei; cci uuraticii i geniile rtcitoare nu sint oamenii credinei. Acest cavaler [al credinei] tie c e glorios s aparii universalului. El tie c e frumos i chiar recomandabil s fii individualul care se tlmcete pe sine in universal i care scoate o ediie clar, elegant i pe cit posibil lipsit de greeli a propriei persoane, accesibil oricrei lecturi. El tie c e revigorant s devii inteligibil in sfera universalului iar acest universal s-i devin de o transparen atit de accentuat incit fiecare individual care te va inelege va inelege prin tine i universalul, amindoi bucurindu-v de sigurana universalului. El tie c e frumos s fii nscut ca individualul ce-i are lcaul in universal, slaul prietenos care-l primete numaidecit cu braele deschise cind vrea s rmin. Dar in plus, tie c mai presus de toate acestea se intinde o crare solitar, ingust i abrupt; c e inspiminttor s te nati singur in afara universalului i s-i parcurgi calea fr s intilneti nici mcar un drume. El tie foarte bine unde se afl i cum se raporteaz la ceilali. Omenete vorbind, e un smintit ce nu se poate face nimnui ineles. i totui a fi smintit e cea mai blind formulare. Dac nu apare astfel [in ochii celorlali], atunci e doar un ipocrit i cu cit urc mai mult pe acea crare, cu atit mai inspi-minttoare devine ipocrizia sa. Cavalerul credinei tie c e insufleitor s renuni la tine insui pentru universal, c e nevoie de curaj in acest sens. Dar mai tie c e vorba i de o anumit siguran, tocmai pentru c [renunarea] vizeaz universalul. El tie c e mre s devii inteligibil fiecrei mini luminate i c privitorul e astfel el insui innobilat. Cunoate aceste lucruri i se simte intru citva limitat cci iar putea dori ca aceast datorie s-l priveasc i pe el. Avraam i-ar fi putut dori citeodat ca datoria lui s fie iubirea pentru Isaac, propice oricrui tat, inteligibil tuturor, de neuitat peste veacuri. i-ar fi putut dori s-l sacrifice pe Isaac universalului inspirind prinilor fapte demne de laud i este aproape inspimintat la gindul c astfel de dorine sint doar nite ispite, fa de care trebuie s se poarte ca atare. Cci tie c pete pe o crare solitar i c nu svirete nimic pentru universal, ci numai el insui e examinat [forsges] i pus la incercare [prves]. Dac nu, ce a fcut Avraam pentru universal? Lsai-m s vorbesc omenete despre acest lucru, pur omenete. I-au trebuit aptezeci de ani194 ca s obin copilul btrineilor sale. Ceea ce alii obin aproape pe loc i se bucur indelung dup aceea, el a cptat dup aptezeci de ani. De ce? Pentru c e supus incercrii i tentat [fristes]. Nu e o nebunie? Dar Avraam a avut credin i numai Sarra a ovit i l-a determinat s-o ia pe Hagar drept concubin. i tot din aceast cauz a trebuit s-o alunge [pe Hagar]. Il capt pe Isaac. Dup care va mai fi incercat o dat. El tia c e glorios s exprimi universalul, glorios s trieti alturi de Isaac. Nu aceasta era ins menirea sa. tia c e demn de un rege s sacrifici un asemenea fiu pentru universal; el insui i-ar fi gsit linitea i toi ceilali i-ar fi aflat odihna in lauda faptei sale, aidoma vocalei ce se odihnete in litera sa mut.195 Nu aceasta era ins datoria sa el este supus incercrii. Comandantul suprem roman, elogiat prin numele de Cunctator196, i-a invins dumanul prin oviala sa dar ce fel de ovitor e Avraam in comparaie cu acesta? Avraam nu salveaz statul. Aceasta e substana unei viei de o sut treizeci de ani. Cine-o poate suporta? Contemporanii si, dac poate fi vorba de aa ceva, ar fi spus: Avraam e un etern ovitor, intr-un final obine un fiu. Dei i-a luat ceva timp, acum el vrea s-l sacrifice. Nu e oare slab de minte? i mcar de-ar putea explica motivul, dar nu; e mereu vorba de o incercare. Aici se oprete explicaia lui Avraam. Fiindc viaa sa e aidoma unei cri confiscate de divinitate care nu devine vreodat publici iuris [proprietate public]. Acest fapt e teribil. Cel care nu inelege acest lucru poate fi sigur o dat pentru totdeauna c nu e un cavaler al credinei. Dar cel care inelege nu va nega c pin i cel mai incercat erou tragic pete graios in comparaie cu cavalerul credinei care merge incet, aproape tirindu-se inainte. Iar dac a sesizat acest lucru i s-a incredinat c nu are curajul s ineleag, atunci va presimi mcar minunata glorie pe care o dobindete acel cavaler devenind confidentul lui Dumnezeu, prietenul Domnului197 i omenete spus spunindu-I Tu Dumnezeului din ceruri, in vreme ce chiar i eroul tragic I se adreseaz doar la persoana a treia. Eroul tragic e numaidecit pierdut i lupta sa e imediat incheiat. El svirete micarea infinit, iar acum ii afl chezia in universal. Cavalerul credinei e ins meninut intr-o stare de veghe continu, pentru c e incercat in permanen i in fiecare clip exist posibilitatea de a se putea intoarce prin cin in universal, iar aceast posibilitate poate fi ori o ispit, ori adevrul. Nimeni nu-i poate da aceast explicaie, cci altfel ar fi in afara paradoxului. Cavalerul credinei are din capul locului pasiunea de a concentra intr-un singur moment intregul etic pe care-l incalc i asta pentru a se convinge pe sine c-l iubete pe Isaac cu toat fiina sa.* Dac nu e-n stare de aceasta atunci rmine in orizontul ispitei. Apoi el are pasiunea de

a scoate instantaneu la iveal intreaga sa convingere, astfel incit ea va fi la fel de legitim ca in prima clip. Dac nu poate, atunci nu mai ajunge s se mite din loc, cci trebuie neincetat s-o ia de la inceput. i eroul tragic concentreaz intr-un moment unic eticul pe care-l depete teleologic, dar el are in aceast privin suportul in universal. Cavalerul credinei se are doar pe sine, i aici rezid oroarea. Cei mai muli oameni triesc sub oblduirea unei obligaii etice astfel incit fiecare zi ii are necazul ei198, dar ei nu ajung niciodat la acea concentrare pasionat, la acea contiin intens. Pentru a le obine, universalul il poate ajuta intr-un sens pe eroul tragic, dar cavalerul credinei e singur in toate. Eroul tragic trece la fapt i ii gsete linitea in universal, cavalerul credinei e meninut intr-un zbucium sufletesc continuu. Agamemnon renun la Ifigenia aflindui astfel linitea in universal, iar acum purcede la sacrificarea ei. Dac Agamemnon n-ar fi svirit micarea, dac in clipa decisiv sufletul su, in locul unei concentrri pasionale, s-ar fi pierdut intro flecreal despre celelalte fiice ale sale, i vielleicht das Ausserordentliche [poate lucrul extraordinar, germ.] s-ar fi petrecut atunci, firete, el n-ar fi un erou, ci un milog. i Avraam dispune de concentrarea eroului chiar dac aceasta e mult mai dificil atita timp cit el nu are nici o susinere din partea universalului. El mai svirete ins o micare prin care ii concentreaz intregul suflet asupra minunii. Dac n-ar fi fcut asta, atunci Avraam ar fi fost doar un Agamemnon in msura in care dispoziia de a-l sacrifica pe Isaac poate fi justificat altfel decit prin faptul c ea nu-i folosete cu nimic universalului.199 Numai individualul e capabil s decid dac persist in ispit sau dac este cavaler al credinei. Cu toate acestea, din paradox putem extrage citeva criterii ce pot fi inelese nu neaprat numai dintr-o perspectiv interioar [paradoxului]. Adevratul cavaler al credinei insinueaz intotdeauna izolarea absolut, cel neautentic e un sectant. Acesta din urm reprezint o incercare de a sri de pe crarea ingust a paradoxului i de a deveni un erou tragic cu un pre mai mic. Eroul tragic exprim universalul i se sacrific pentru acesta. Maestrul sectant Jackel200 are ins un teatru privat201, ciiva prieteni i camarazi buni care intrupeaz cu aproximaie universalul aa cum in Gulddaasen observatorii curii202 reprezentau justiia. Dimpotriv, cavalerul credinei oglindete paradoxul. El este individualul, singularul la modul absolut fr orice alt conexiune203 sau amnunt. Aceasta este situaia terifiant pe care plpindul204 sectant n-o poate indura, in loc s invee de aici c e incapabil s infptuiasc ceva mre i apoi s admit pe deplin aceast *Voi mai aprofunda totui diferena dintre coliziunea intilnit la eroul tragic pe de-o parte i la cavalerul credinei pe de alta. Eroul tragic se asigur c datoria etic e pe deplin prezent in el prin faptul c o transform intr-o dorin. Astfel, Agamemnon poate afirma: iat dovada c nu-mi nesocotesc datoria printeasc: datoria mea [fa de Ifigenia] e i singura-mi dorin. Avem aici, aadar, dorina i datoria uneia in faa celeilalte. Fericirea in via este ca ele s coincid, ca dorina mea s fie datoria mea i invers, iar cerina celor mai muli indivizi este s rmin in orizontul datoriei lor i s o transforme prin entuziasm in dorina lor. Eroul tragic renun la dorina sa pentru a-i implini datoria. i pentru cavalerul credinei dorina i datoria sint identice, dar lui i se cere s renune la amindou. Cind vrea s se resemneze renunind la dorina sa, el [cavalerul credinei] nu-i gsete linitea; cci aceasta [renunarea] e datoria sa. Dac va rmine la nivelul datoriei sau al dorinei sale, atunci nu va mai deveni cavalerul credinei, pentru c datoria absolut i-a cerut, dimpotriv, s renune la ele. Eroul tragic a dobindit o expresie mai inalt a datoriei, dar nu o datorie absolut. realitate (ceea ce, firete, nu pot decit s aprob, cci asta fac eu insumi), ageamiul crede c alturindu-se altor ageamii poate sviri aa ceva. Ceea ce n-o s se intimple. Cci in lumea spiritului nu poate fi vorba de escrocherii. O duzin de sectani se prind in hor neavind nici cea mai vag idee despre ispitele solitare care-l pindesc pe cavalerul credinei i de care el nu indrznete s fug pentru c ar fi mai ingrozitor dac ar inainta cu indrzneal. Sectanii se inbuesc unul pe altul prin zgomot i trboi, in angoasa la distan cu rcnetul lor. O asemenea reuniune nucitoare de huiduitori cred c iau cerurile cu asalt205 i c merg pe aceeai crare cu cavalerul credinei care, in izolarea sa cosmic, nu aude nicicind vreun glas omenesc, ci ii vede de drumul su solitar i de responsabilitatea sa copleitoare. Cavalerul credinei e sortit lui insui. El simte durerea de a nu se putea face ineles altora, dar nu dorina vanitoas de a vrea s-i indrume pe alii. Durerea este certitudinea sa, dorinele vanitoase ii sint strine i din aceast cauz sufletul su e atit de serios. Falsul cavaler se trdeaz uor prin aceast miestrie pe care a dobindit-o instantaneu. El nu inelege absolut deloc despre ce e vorba: c in msura in care un alt individual va pi pe aceeai crare, acela trebuie s devin intr-un mod similar un individual i s nu consimt la indrumarea altcuiva, cu atit mai puin la aceea a unui intrus, in acest punct noi ne eschivm iari, cci nu putem suporta martiriul ininteligibilului i-n locul acestuia alegem destul de lesne admiraia lumeasc pentru virtuozitate. Adevratul cavaler al credinei este un martor, nu un invtor, in aceasta rezid umanitatea sa profund, mai demn de laud decit participarea stupid la jalea i binele celorlali, onorat cu numele de simpatie, care in fond nu e altceva decit vanitate. Cel ce vrea s fie martor recunoate c nici un alt om, nici cel mai srman nu are nevoie de preocuparea celuilalt i nici s se injoseasc pe sine pentru ca altul s poat fi inlat. Dar pentru c nu a dobindit ce a citigat la un pre ieftin, nici nu-l vinde mai departe in condiii josnice. El nu e atit de mizerabil incit s atrag admiraia oamenilor intorcindu-le un dispre tcut i tie c ceea ce e cu adevrat mre e egal accesibil fiecruia. Ori exist o datorie absolut fa de Dumnezeu laolalt cu paradoxul conform cruia individualul ca individual e mai presus de universal i, ca individual, st intr-un raport absolut cu Absolutul ori credina n-a existat niciodat, tocmai pentru c a existat dintotdeauna i atunci Avraam e pierdut, iar pasajul din Luca 14 trebuie explicat in maniera acelui elegant exeget i tot in acelai fel pasajele corespunztoare206 i similare. PROBLEMA A III-A207

A FOST ETIC JUSTIFICABIL FAPTUL C AVRAAM I-A TRECUT INTENIA SUB TCERE N FAA SARREI, A LUI ELEAZAR I A LUI ISAAC? Eticul, luat in sine, este universalul, iar ca universal el este in consecin dezvluirea [det Aabenbare]. Individualul, determinat nemijlocit ca fiin senzitiv i sufleteasc, este tinuirea [det Skjulte]. Cerina sa etic este de a iei din tinuire i de a fi dezvluit in universal. Atita timp cit va rmine in tinuirea sa, el pctuiete i persist in starea de ispit din care nu se poate sustrage decit dezvluindu-se. Ne aflm iari in aceeai situaie. Dac nu exist o tinuire care-i are fundamentul in faptul c individualul ca individual e mai presus de universal, atunci comportamentul lui Avraam nu poate fi aprat, deoarece el a desconsiderat instanele etice intermediare. Dac exist ins o asemenea tinuire, atunci ne aflm intr-un paradox ce nu poate fi mijlocit tocmai fiindc se intemeiaz pe faptul c individualul ca individual e mai presus de universal, iar universalul este mijlocirea insi. Filozofia hegelian nu accept nici o tinuire justificat i nici o incomensurabilitate indreptit, in aceast privin ea e consecvent cu sine atunci cind cere dezvluirea, dar amestec puin lucrurile in momentul in care il consider pe Avraam drept printele credinei ori vorbete despre credin. Credina nu e imediatul prim, ci imediatul ulterior [senere]. Imediatul prim este esteticul208, i aici filozofia hegelian poate avea dreptate. Dar credina nu este esteticul sau, atunci: credina n-a existat niciodat tocmai pentru c-a existat dintotdeauna. E cel mai bine s abordm aici intreaga chestiune din-tr-un punct de vedere strict estetic i in acest sens s ptrundem intr-o meditaie estetic i a dori s rog cititorul s i se abandoneze complet, cel puin pe moment, contribuia mea fiind aceea de a-mi modifica expunerea in funcie de subiecte. Categoria de care m voi apropia mai mult este aceea de interesant209, o categorie care in special in vremea noastr (cci trim in discrimine renan [timpuri cruciale]) a dobindit o importan major, tocmai pentru c reprezint o categorie a momentului decisiv. Astfel n-ar trebui, cum se intimpl adesea, dup ce am iubit-o pro virili [cu toata puterea, intensitatea], s dispreuim aceast categorie pentru c ea nu ne mai este familiar. Dar nici nu trebuie s fim avizi dup ea, pentru c, fr indoial, a deveni interesant sau ca viaa cuiva s fie interesant nu e sarcina vreunei asiduiti artistice, ci un privilegiu providenial care, ca orice privilegiu din lumea spiritului, e dobindit numai printr-o suferin profund, in aceast optic, Socrate a fost cel mai interesant om care a trit vreodat, viaa sa a fost cel mai interesant cluzit, dar aceast existen i-a fost druit de zeu, i-n msura in care a trebuit s trudeasc pentru ea, nu a fost scutit de osteneal i suferin. A lua in deert o asemenea existen nu e pe potriva celui care mediteaz cu seriozitate asupra vieii, i totui nu rareori in zilele noastre poi intilni destule astfel de exemple. Interesantul e totodat o categorie-limit, un continium [o frontier] intre estetic i etic. In acest sens, cercetarea noastr trebuie s aib mereu in vedere domeniul eticului i pentru a o putea inelege, problema trebuie abordat cu profunzime estetic i voluptate. In zilele noastre, etica se implic arareori in aceste chestiuni. Motivul trebuie s fie faptul c nu mai e loc in cadrul sistemului. Asta s-ar putea realiza in monografii i nu numai, i dac vreunul nu va dori s bat cimpii intr-o manier prolix, atunci o va infptui concis i va ajunge la acelai rezultat dac are expresia in puterea sa. Cci unul sau dou predicate pot insinua o intreag lume. Oare in cadrul sistemului nu s-ar gsi loc i pentru astfel de cuvintele? In nemuritoarea sa Poetic, Aristotel afirm: , , (cf. cap. II).210 E firesc ca numai al doilea moment s m preocupe: ; [anagno-risis]211, recunoaterea. Pretutindeni unde survine recunoaterea e vorba eo ipso de o tinuire prealabil.212 Aa cum recunoaterea devine factorul eliberator, detensionant al vieii dramatice, la fel tinuirea reprezint factorul de tensiune al acesteia. Nu pot aborda aici ceea ce susine Aristotel in acelai capitol referitor la meritele variate ale tragediei, in funcie de care [peripeteia; schimbarea brusc in opusul unui lucru] i ; intr in conflict, iar recunoaterea simpl i recunoaterea dubl213 coincid214 in acelai moment, dei aceast discuie m atrage prin interioritatea i absorbia ei tcut, mai ales in cazul unui individ ca mine, stul de atottiina superficial a enciclopeditilor. O remarc mai general e necesar aici. In tragedia greac, tinuirea (i ca o consecin a ei, recunoaterea) este un excedent epic avindu-i suportul intr-un destin din care aciunea dramatic dispare i-n care ea ii afl obiria obscur i enigmatic. Acesta e motivul pentru care efectul produs de o tragedie greac e asemntor impresiei lsate de o statuie de marmur lipsit de puterea ochilor. Tragedia greac e oarb. Iat de ce e necesar o anumit doz de abstracie pentru ca ea s te impresioneze. Un fiu ii omoar tatl, dar nu fr a afla ulterior c e tatl su.215 O sor era pe cale s-i sacrifice fratele, dar numai in clipa decisiv afl cine este el.216 Epoca noastr reflexiv se poate sinchisi mai puin de acest tip de tragic. Drama modern a renunat la ideea de destin, s-a emancipat din punct de vedere dramatic. Ea observ, se scruteaz pe sine i absoarbe soarta in contiina ei dramatic. i-atunci, tinuirea i dezvluirea devin faptele libere ale eroului de care se face responsabil. De asemenea, i-n drama modern recunoaterea i tinuirea sint prezente ca elemente eseniale. A da citeva exemple in acest sens s-ar dovedi prea prolix, in ce m privete, sint ins destul de politicos ca s accept c orice om in epoca noastr, atit de voluptuoas din punct de vedere estetic, atit de viguroas i aiat, poate concepe la fel de uor ca potirnichea creia, dup spusele lui Aristotel, ii e de-ajuns s aud glasul cocoului sau zborul su pe deasupra capului217, c orice om doar la auzul cuvintului tinuire va putea scoate din minec o duzin de romane i comedii. De aceea eu pot fi concis, insinuind indat doar o observaie general. Dac cel ce se joac de-a tinuirea, care astfel introduce parial fermentul dramatic, ascunde vreun nonsens, atunci obinem o comedie.

Dac, dimpotriv, acesta se afl in relaie cu ideea, atunci se poate apropia de condiia eroului tragic. Iat doar un exemplu comic. Un brbat se machiaz i-i pune peruc. Acelai brbat vrea s-i incerce norocul fa de sexul frumos i e asigurat indeajuns de reuit datorit machiajului i perucii care-l fac pur i simplu irezistibil. Prinde in mreje o fat i e in culmea fericirii. Acum urmeaz esenialul: dac-i va putea recunoate disimularea, nu-i va pierde oare intreaga putere de seducie? Cind se va arta in adevrata sa infiare, ba chiar ca un brbat chel, nu-i va pierde oare iubita? Tinuirea este aciunea sa liber, de care pin i estetica il face responsabil. tiina aceasta care nu se insoete cu ipocrii pleuvi il las prad risului. Acest exemplu trebuie s fie suficient doar pentru a sugera opinia mea. Comicul ins nu poate fi obiectul de interes al cercetrii noastre. Calea pe care am s-o urmez este infiarea tinuirii in manier dialectic prin intermediul esteticii i eticii, pentru a arta diferena absolut dintre tinuirea estetic i paradox. Citeva exemple. O fat se indrgostete de un biat, dar nici unul nu-i recunoate in mod expres iubirea. Prinii o foreaz s se mrite cu un altul (i poate c [in hotrirea ei] e influenat de considerente filiale), iar ea se supune, ii tinuiete iubirea pentru a nu-l face pe cellalt nefericit, i nimeni nu va ti vreodat de patima ei. Un flcu poate intra in posesia obiectului dorului su i al viselor sale tulburi printr-un singur cuvint. Dar acest cuvinel ar compromite, (cine tie?) poate ar distruge o intreag familie. El se decide mrinimos s persiste in tinuirea sa, fata nu va ti niciodat, i poate va deveni fericit in braele altuia. Ce pcat c aceti doi oameni care rmin tinuii pentru iubitul fiecruia sint strini unul altuia; altfel am fi avut parte de o unitate superioar remarcabil. Tinuirea lor este o fapt liber pentru care sint responsabili inclusiv din punct de vedere estetic. Cu toate acestea, estetica este o tiin sentimental i politicoas, care are mai multe resurse decit orice proprietar al vreunui birou de amanet. Ce face ea atunci? Face orice-i st in putin pentru indrgostii. Printr-o coinciden, respectivii parteneri ai viitoarei cstorii au parte de o aluzie la hotrirea generoas a celeilalte pri care survine ca o explicaie. Rmin impreun i pe deasupra obin titlul de adevrai eroi. Cci chiar dac nici n-au apucat s se gindeasc la hotrirea lor eroic, estetica privete lucrurile ca i cum ei s-ar fi cznit ani in ir pentru luarea acestei decizii. Estetica nu prea acord timpului o atenie deosebit. Pentru ea, fien glum fie-n serios, timpul se scurge la fel de repede. Dar etica nu cunoate nici aceast coinciden i nici acest sentimentalism. i-n nici un caz nu-i furete atit de grabnic o concepie despre timp. Chestiunea dobindete aici o perspectiv diferit. Cu etica nu e bine s intri in disput fiindc deine categorii pure. Ea nu face apel la experien, lucru care, din tot ce-i ridicol, e cel mai ridicol. Departe de a inelepi un om, mai degrab il infurie in caz c el nu cunoate ceva superior ei. Etica nu cunoate nici o coinciden, deci nu ofer nici o explicaie. Ea nu ia in glum ideea de mreie i aaz o responsabilitate enorm pe umerii delicai ai eroului. Condamn cu arogan dorina de a fi propriul su zeu in faptele in suferinele sale deopotriv. Recomand credina in realitate i in curajul fiecruia de a se lupta cu toate vicisitudinile realitii, mai ales cu aceste suferine anemice pe care omul i le asum pe proprie rspundere. Avertizeaz impotriva credinei in dexteritatea calculelor iscusite ale raiunii, care sint mai perfide decit oracolele vremurilor strvechi. Avertizeaz impotriva oricrei generoziti nepotrivite, pe care o las in seama realitii. Aadar, e timpul curajului, dar atunci etica ofer tot sprijinul posibil. Dac ins ceva mai profund i-ar fi tulburat pe cei doi, dac ar fi luat in serios datoria i dac ar fi purces cu seriozitate la drum, poate ar fi decurs ceva de aici. Dar etica nu ii poate ajuta, cci ea este ofensat. Ei au un secret impotriva ei, un secret asumat pe propria lor rspundere. Estetica a cerut tinuire i a rspltit-o. Etica a cerut dezvluire i a pedepsit tinuirea. Cu toate acestea, citeodat i estetica cere dezvluire. Cind eroul, victim a unei iluzii estetice, crede c prin tcerea lui salveaz viaa altuia, estetica pretinde tcere i o rspltete. Cind, dimpotriv, prin fapta sa, eroul tulbur viaa altuia, atunci ea cere dezvluire. Ajung aici la cazul eroului tragic i voi lua in considerare, pentru o clip, Ifigenia n Aulis de Euripide. Agamemnon o va sacrifica pe Ifigenia. Estetica ii cere lui Agamemnon tcerea in msura in care ar fi nedemn din partea unui erou s se incread in altcineva i, din solicitudine pentru [cele dou] femei, ar trebui s le ascund acest fapt cit mai mult posibil. Pe de alt parte, eroul, pentru a fi erou, e incercat de terifianta ispit pricinuit de lacrimile Clitemnestrei218 i ale Ifigeniei. Ce face estetica? Ea dispune de o soluie prin faptul c are mereu la indemin un btrin servitor219 care-i dezvluie Clitemnestrei intreaga poveste. Acum totul e in firea lucrurilor. In schimb, etica nu dispune de nici o coinciden i nici de un btrin servitor in permanen disponibil. Ideea estetic se contrazice pe sine de indat ce trebuie implementat in realitate. De aceea, etica cere dezvluire. Eroul tragic ii arat curajul etic prin faptul c, liber de orice iluzie estetic, ii vestete Ifigeniei propria soart. Dac face asta, atunci el este fiul iubit al eticii, in care ea ii afl mulumirea.220 Dac tace, e deoarece crede c face soarta mai uoar fie pentru alii, fie pentru sine. i totui el se tie independent de acest de pe urm motiv. Dac tace, atunci ii asum ca individual o responsabilitate in msura in care dispreuiete orice argument ce poate veni din afar. Dar ca erou tragic, nu poate sviri aa ceva, cci e iubit de etic tocmai pentru c exprim neincetat universalul. Fapta sa eroic necesit curaj, dar in vederea acestui curaj el trebuie s nu se sustrag nici unei argumentaii. Acum e cert c lacrimile sint un inspiminttor argumentum ad hominem [argumentare prin referin la propria persoan], i totui exist oameni care, dei imuni la orice, sint impresionai de lacrimi, in pies, Ifigenia are dreptul s pling. Dar in realitate ea ar trebui s pling aidoma fiicei lui Iefta, dou luni la picioarele tatlui, i nu in solitudine. Ar trebui s-i foloseasc toat miestria, ce consta doar in lacrimi, incolcindu-se ea insi, in

locul unei ramuri de mslin, in jurul genunchilor si (cf. v. 1224).221 Estetica a cerut dezvluire, dar a fost ajutat de o coinciden. Etica a cerut dezvluire i i-a gsit implinirea in eroul tragic. In ciuda asprimii cu care etica pretinde dezvluirea, nu se poate tgdui c secretul i tcerea propriu-zise, ca determinaii ale interioritii [Inderlighedens Bestemmelser], constituie mreia unui om. Cind Amor o prsete pe Psyche, ii spune: Vei nate un copil care va fi divin dac vei tcea i uman dac vei trda secretul.222 Eroul tragic, favoritul eticii, este o fiin pur uman. Pe el il pot inelege i toate faptele sale se inscriu in orizontul dezvluirii. Dac merg mai departe, dau peste paradoxul divin i demonic, cci tcerea e i una, i cealalt. Tcerea e capcana demonului i cu cit este mai profund, cu atit mai terifiant devine demonul. Dar tcerea e i inelegerea reciproc dintre divin i individual. Pin s trec la povestea lui Avraam, voi invoca o pereche de individualiti poetice. Prin puterea dialecticii le voi menine la inlimi supreme, i-n timp ce voi roti pe deasupra capetelor lor urgia disperrii, le voi impiedica s rmin pe loc i poate c din teama lor ar putea iei ceva la iveal.* Aristotel relateaz in Politica istoria unei neliniti la nivel politic in Delfi, cauzat de problema unei cstorii.225 Mirele cruia augurii226 ii preziseser o nenorocire ce-i avea obiria in propria sa insurtoare, brusc, in clipa in care se duce dup mireas, ii schimb planul anume [ii propune] s nu se mai cstoreasc. Nu am nevoie de mai mult.** in Delfi, aceast intimplare a dat natere multor lacrimi. Dac un poet s-ar inspira din ea, ar trebui s se atepte la simpatie. Nu e oare inspiminttor c iubirea, adesea proscris in via, este acum npstuit cu sprijinul cerului? Nu e oare pingrit aici acea strveche vorb c nunile sint fcute in ceruri?228 De obicei necazurile i dificultile finitului vor s ii despart, ca nite spirite diabolice, pe indrgostii. Dar iubirea are cerul de partea sa i din aceast cauz sfinta alian229 ii infringe toi dumanii. Aici cerul insui e cel care separ ceea ce tot el unise.230 Cine ar fi bnuit aa ceva? Cel mai puin dintre toi, tinra mireas. Doar cu o clip in urm, ea sttea in odaie iradiind intreaga-i frumusee, iar incinttoarele fecioare o impodobeau pe potriv, justificindu-se in faa intregii lumi. Ele nu simeau doar bucurie, ci i invidie: da, bucurie pentru c le era imposibil s devin mai invidioase, pentru c era imposibil ca mireasa s fie i mai frumoas. Singur in odaia ei, se metamorfoza de la o frumusee la alta, cci tot ceea ce putea arta feminin era folosit pentru a impodobi in manier nobil pe cel nobil, ins mai lipsea ceva, la care tinerele fete nici nu visaser: un voal, mai fin, mai uor i totui mai tinuitor decit acela cu care ele o infauraser, o rochie de mireas despre care nici o fat nu tia nimic i nici nu-i putea fi de vreun ajutor nici mcar mireasa nu se putea ajuta in vreun fel. Era o putere invizibil i prietenoas ce ii afla bucuria in impodobirea miresei, invluind-o fr tirea ei. Cci singurul lucru pe care-l vedea ea era mirele pe drumul su ctre templu. Vedea ua inchizindu-se in urma lui i devenea din ce in ce mai calm i mai fericit, tiind c acum el ii aparinea mai mult ca niciodat. Ua templului s-a deschis, el a pit afar, iar ea i-a indreptat privirea feciorelnic in jos aa incit nu a zrit chipul tulbure al mirelui. El a ineles pe dat c cerul pizmuia indeajuns de mult frumuseea miresei i fericirea lui. Ua templului s-a deschis, iar tinerele fete l-au vzut pe mire ieind. Dar nici ele nu i-au observat chipul rvit cci preocuparea lor era doar aducerea miresei. Atunci ea a aprut in toat umilina-i feciorelnic, i totui ca o suveran inconjurat de intreg cortegiul de tinere domnioare de onoare, ce se inclinau in faa ei aa cum orice fat se inclin in faa unei mirese. Rminind in fruntea superbului sau alai, a ateptat dar numai o clip, cci templul era alturi. Mirele a sosit... dar a trecut pe ling ua ei. *Aceste micri i atitudini pot constitui la fel de bine obiectul unei abordri estetice, dar in privina credinei i a vieii ei las problema in suspensie. Bucurindu-m intotdeauna s-i mulumesc celui cruia ii datorez ceva, ii sint recunosctor lui Lessing pentru cele citeva aluzii fcute intr-o dram cretin ce se gsete in Ham-burgische Dramaturgie.223 Totui el i-a fixat privirea doar asupra aspectului divin al acestei viei (reuitele consumate) i de aceea avea indoieli; poate c ar fi judecat altfel lucrurile dac ar fi fost mai atent la latura pur omeneasc. (Theologia viatorum [teologia rtcitorilor].)224 Afirmaiile sale sint mult mai lapidare i-n parte evazive. Dar bucurindu-m intotdeauna cind am ocazia s-l abordez pe Lessing, o fac numaidecit. Lessing n-a fost numai una dintre cele mai cuprinztoare mini pe care Germania le-a avut; n-a fost doar posesorul unei rare i adevrate exactiti in tiina [Viden] sa. In consecin, ne putem bizui cu certitudine pe el i pe introspecia [Autopsi] sa fr a ne teme c-am fost inelai cu citate intimpltoare ce nu se gsesc nicieri, cu fraze pe jumtate inelese, conspectate din compendii dubioase, sau dezorientai de vreo trimbiare neghioab de nouti, pe care strbunii le-au formulat mult mai adecvat. Dintru-nceput, el a avut neobinuitul dar de a explica ceea ce inelesese. Aici s-a oprit, in timpurile noastre omul merge mai departe i explic mai mult decit a ineles. M opresc totui aici. Nu sint poet i abordez lucrurile doar dialectic. E de observat in primul rind c in clipa decisiv a primirii vetii, eroul e curat i lipsit de orice urm de regret, strin de orice ataare imprudent de iubita lui. Apoi se rostete pentru el o vorb divin, sau mai degrab impotriva lui, dar el nu e minat de infumurare aidoma acelor delicai indrgostii i indrgostite. Pe deasupra, e de la sine ineles ca afirmaia ii face nefericii pe amindoi, cu atit mai mult cu cit, pin la urm, el este cauza [nefericirii]. E foarte adevrat c augurii au prezis o nenorocire doar pentru el, dar intrebarea este dac aceast nenorocire, afectindu-l pe el in prealabil, nu are o asemenea natur incit le va zgudui fericirea conjugal. Ce s fac el acum? 1) S tac i s celebreze cstoria; i-n sinea lui va gindi: Poate c nenorocirea nu va veni numaidecit, in orice caz eu mi-am susinut iubirea i nu m-am temut s m las prad nefericirii. Dar trebuie s tac, cci altfel chiar i aceast scurt clip e pierdut. Pare plauzibil, dar nu e deloc aa, pentru c in acest caz el ar insulta-o pe fat. Intr-un sens, prin tcerea sa, ar face-o i pe ea vinovat; cci, dear

fi tiut adevrul, ea nu i-ar fi dat niciodat consimmintul pentru o asemenea legtur, in ceasul de pe urm el nu va avea de indurat numai nenorocirea, ci i responsabilitatea tcerii sale i minia ei indreptit fiindc a tcut. 2) S tac i s renune la celebrarea cstoriei? in acest caz, el trebuie s se abandoneze unei mistificri i astfel se va distruge pe sine prin relaia cu ea. Aceasta ar conveni poate esteticii. Catastrofa s-ar putea constitui prin analogie cu cea real. Doar c in ultima clip s-ar ajunge la o explicaie, care totui ar surveni ulterior din moment ce, gindit estetic, a-l lsa s moar devine o necesitate, dac nu cumva aceast tiin [Videnskab] se va vedea in stare s desfiineze funesta profeie. Dar o astfel de conduit, oricit de generoas, implic o ofens la adresa fetei i a realitii iubirii ei. 3) S vorbeasc? Fr indoial, nu trebuie s uitm c eroul nostru e mult prea poetic pentru ca renunarea la iubirea-i s nu aib i alt semnificaie decit aceea a unei speculaii comerciale euate. Dac vorbete, totul devine o poveste de iubire nefericit de aceeai factur ca i Axei i Valborg***.231 Aceasta e o pereche pe care cerul insui o destram. i totui, in cazul de fa, diferena trebuie gindit altfel, atita timp cit rezult din fapta liber a indivizilor [Individerne]. Dificultatea in aceast dialectic const in faptul c nenorocirea il va lovi doar pe el. Cei doi nu obin, ca Axel i Valborg, o expresie comun pentru suferina lor cerul ii desparte pe Axel i Valborg pentru c sint prea apropiai [ca rude]. Dac acesta ar fi cazul i aici, ar fi posibil o cale de ieire. Cci dac cerul nu folosete vreo for vizibil pentru a-i despri, ci las totul in seama lor, ne-am putea gindi c s-au decis de comun acord s sfideze cerul ** Dup Aristotel, catastrofa istoric a fost urmtoarea: ca s se rzbune, familia [miresei] procur un vas din templu pe care-l amestec printre celelalte obiecte de uz casnic ale mirelui. Acesta este mai apoi condamnat ca jefuitor de temple.227 Dar asta nu conteaz. Cci intrebarea nu este dac familia se dovedete abil sau nroad prin rzbunare. Familia capt un sens ideal doar in msura in care e implicat in dialectica eroului. Mai mult, e indeajuns de fatidic c, vrind s se sustrag pericolului cstoriei prin necstorie, el tocmai c se afund in acest pericol, cit i faptul c viaa sa vine in atingere cu divinul in dou moduri, prin afirmaia augurilor i prin condamnarea ca jefuitor de temple. *** Mai mult, din acest punct putem intra in orizontul altei tendine a micrilor dialectice. Cerul ii prezice o nenorocire provocat de cstorie, dar el ar putea renuna la nunt, nu i la fat, intreinind in continuare o legtur romantic232, legtur care in cazul celor doi ar fi mai mult decit adecvat. Aceast situaie conine ins o insult la adresa fetei, pentru c, in iubirea sa, el nu exprim universalul. Aceasta ar fi o tem pentru poetul i eticianul care ar apra cstoria, in linii mari, atunci cind se va preocupa de religiozitatea i interioritatea individualitii, poezia va intilni subiecte mult mai remarcabile decit cele cu care se indeletnicete acum. In poezie, iari i iari, auzim aceast istorie: un brbat e legat de o fat pe care a cu nenorocirea lui cu tot. Cu toate acestea, etica ii va cere s vorbeasc, in mod esenial, curajul su eroic const in faptul c renun la mrinimia sa estetic, mrinimie care in casu [in acest caz] n-ar putea fi imediat suspectat de vreo reminiscen a vanitii specific oricrei tinuiri, cci trebuie s-i fie clar c o face pe fat nefericit. Aceast realitate a curajului eroic se intemeiaz totui pe faptul c a plecat de la presupoziia [unei iubiri genuine] i a desfiinat-o. Altminteri am putea avea destui eroi, mai ales in vremurile noastre care au cptat o virtuozitate fr pereche intru falsificare i au fcut o art din saltul peste treptele intermediare. Dar de ce toat aceast schi, atita timp cit nu ajung decit la eroul tragic? Pentru c e totui posibil s arunce o lumin asupra paradoxului. Totul se bazeaz pe raportul dintre mire i afirmaia augurilor care, intr-un fel sau altul, este hotritoare in viaa lui. E aceast afirmaie un publici iuris [proprietate public] sau un privatissi-mum [chestiune privat]? Scena se petrece in Grecia. O afirmaie a augurilor e inteligibil tuturor, iar prerea mea e c individualul nu doar ci poate inelege coninutul din punct de vedere lexical, dar tie i faptul c augurul ii vestete individualului hotrirea cereasc. Exprimarea augurului nu e inteligibil doar eroului, ci tuturor, iar de aici nu rezult nici un raport intim cu divinitatea. Orice-ar face, prorocirea se va implini. Iar el nu va ajunge, nici prin fapt, nici prin abandon, la o relaie mai apropiat cu divinitatea; nu va fi nici obiect al milei, nici al miniei ei. Oricare alt individual va putea inelege consecina la fel de bine ca i eroul insui, i nu exist nici o scriere secret pe care numai eroul s-o poat citi. In msura in care vrea s vorbeasc, o poate face in mod admirabil cci e capabil s se fac ineles. Dac vrea s tac, e pentru c, in virtutea faptului de a fi individual, el vrea s fie mai presus de universal, inchipuindu-i fel de fel de fantezii: cit de repede ii va uita ea suprarea etc. Dac, dimpotriv, voina divin nu i-ar fi fost anunat printr-un augur, dac vestea ar fi ajuns pe o cale privat, dac aceasta s-ar fi instituit numai printr-un raport pur privat cu el, atunci ne aflm in paradox (dac poate fi vorba de aa ceva, cci meditaia mea e dilematic), atunci el n-ar mai fi putut vorbi, oricit de fervent i-ar fi dorit-o. Nu s-ar desfata in tcerea sa, ci ar indura suferina, i tocmai aceasta l-ar convinge c a fost indreptit. Tcerea lui nu ar avea ca motiv faptul c, in virtutea individualitii sale, el ar fi dorit s se plaseze intr-un raport absolut cu universalul. Ci, ca individual, s intre intr-un raport absolut cu Absolutul. Dup cite-mi pot inchipui, i-ar putea gsi aici linitea, dar tcerea sa generoas ar fi tulburat neincetat de cerinele eticii, in genere, ar fi de dorit ca mcar o dat estetica s incerce s inceap din punctul in care sfirete de atiia ani: de la iluzia generozitii, in msura in care ar face asta, ea ar trudi min in min cu religiosul; cci iubit-o odinioar sau poate n-a iubit-o niciodat cu adevrat, cci acum a zrit o alt fat, care intruchipeaz idealul. Un brbat mai greete in via. Strada era corect, dar casa era greit, cci peste drum la etajul al doilea triete idealul iar asta e considerat o tem poetic. Un indrgostit s-a inelat, i-a vzut iubita la lumina lmpii i a crezut c are prul intunecat, dar atenie!, la o cercetare mai amnunit, ea se dovedete a fi blond in schimb, sora ei este idealul, inc o tem pe care o considerm propice poeziei. Cred c un asemenea om e un Laban233 ce poate fi indeajuns de insuportabil in via, dar care trebuie numaidecit

huiduit cind ii va da importan pe trimul poeziei. Numai pasiunea impotriva altei pasiuni nate o coliziune poetic, i nu acea zarv a detaliilor inuntrul aceleiai pasiuni. De exemplu, in Evul Mediu, dac o fat, dup ce se va fi indrgostit, s-ar fi incredinat c iubirea lumeasc e un pcat i-ar fi preferat una cereasc, am avea o coliziune poetic, iar fata ar cpta o fire poetic, deoarece viaa ei e in idee. aceasta e singura putere care poate salva estetica din lupta ei cu etica. Regina Elisabeta sacrific statului iubirea ei pentru Essex, semnindu-i acestuia condamnarea la moarte.234 A fost o fapt eroic, dei in joc mai era i o mic ofens personal, deoarece el nu-i trimisese inelul. Dup cum tim, Essex fcuse acest lucru, numai c [inelul] a fost impiedicat s ajung la destinaie de maliiozitatea unei doamne de onoare. Aa cum se istorisete, ni failor [dac nu greesc], dup ce a primit aceast veste, Elisabeta a zcut zece zile mucindu-i un deget i fr s scoat o vorb, dup care a murit. Aceasta ar fi o tem pentru poetul care tie cum s smulg secrete semenilor si. Dac nu, poate fi de cel mai inalt folos unui maestru de balet, cu care, in vremurile noastre, poetul se identific adesea. Voi trasa acum o schi indreptat in direcia demonicului, in acest sens, m pot folosi de legenda Agnetei i a tritonului.235 Tritonul e un seductor ce rsare din ascunztoarea abisului i care, minat de o dorin slbatic, apuc i rupe nevinovata floare, ce domin rmul in toat graia ei, i-i inclin vistoare capul dup freamtul oceanului. Asta a fost pin acum prerea poeilor. S facem ins o schimbare. Tritonul este un seductor. El o cheam pe Agnete i prin vorbele sale alese o abate de la gindurile ei ascunse. Ea gsete in triton ceea ce urmrise privind int adincurile oceanului. Agnete vrea s-l urmeze. El o ia in brae, iar Agnete ii cuprinde gitul, abandonindu-se cu tot sufletul i pe deplin increztoare celui mai puternic decit ea. Fiind deja pe rm, el se incovoaie deasupra oceanului gata s plonjeze cu prada sa i atunci Agnete il mai privete o dat, fr fric, fr ovial, fr a fi mindr de fericirea ei ori imbtat de dorin, ci absolut increztoare, absolut umil, aidoma neinsemnatei flori in care se vedea intruchipat. i cu aceast privire ii las soarta in miinile lui. Dar iat! Oceanul nu mai clocotete, vocea-i slbatic amuete. Pasiunea naturii, care este fora tritonului, il prsete. Totul e de un calm funebru. Agnete il privete ins la fel. Atunci tritonul se prbuete, nu se poate opune puterii inocenei. Elementul su nativ il trdeaz i [ii d seama c] nu o poate seduce pe Agnete. O duce acas si explice c dorea numai s-i arate cit de mirific este calmul mrii i Agnete il crede. Apoi el se intoarce, iar oceanul url, dar mai slbatic url disperarea in sufletul tritonului. El poate seduce sute de Agnete, poate fermeca orice fat dar Agnete a biruit, iar el a pierdut-o. Ea poate deveni a lui numai ca prad. Dar nu poate fi fidel uneia singure, cci e doar un triton. Mi-am permis o mic schimbare* a tritonului, i-n realitate am schimbat-o puin i pe Agnete. Cci in legend Agnete nu e nici pe departe complet inocent, aa cum, in genere, e un nonsens, un rsf i o insult la adresa sexului feminin s-i inchipui o seducie in care fata s fie absolut, absolut inocent. In legend, Agnete este, ca s modernizez puin expresia, o femeie care revendic interesantul. i oricare alta de felul ei poate fi intotdeauna sigur c prin apropierea-i bintuie un triton, pentru c el o descoper numai cu jumtate de ochi i se npustete asupra ei precum rechinul asupra przii. De aceea e o prostie (sau vreun zvon rspindit de vreun triton) faptul c aa-zisa educaie aleas * Putem trata aceast legend i-ntr-o alt manier. Tritonul se abine s-o seduc pe Agnete, chiar dac inainte sedusese multe alte fete. El nu mai este triton sau, dac vrei, e un biet triton mihnit in sufletul su, ce a rmas de mult pe fundul oceanului. i totui, aa cum ne inva legenda, el tia c poate fi salvat de iubirea unei fete nevinovate.236 Dar are o prere proast referitoare la fete i nu indrznete s se apropie de ele. Atunci o zrete pe Agnete. Stind ascuns in trestii, o vzuse de mai multe ori cum se plimba pe rm. Il captiva la ea preocuparea calm de sine. Dar totul in sufletul su era doar melancolie, nici o dorin barbar nu-l infiora. Iar cind suspinul su se-amestec cu oapta trestiilor, ea ii indrept auzul intr-acolo, se ferete o fat de seducie. Nu, existena e mai dreapt i mai cinstit: exist doar un singur mijloc [de aprare], i-acesta este inocena. Ii vom da acum tritonului o contiin uman i vom presupune c faptul de a fi triton desemneaz o preexisten omeneasc in ale crei consecine viaa sa e captiv. Nimic nu-l impiedic s devin un erou, pentru c pasul pe care il face acum este reconciliant. El e salvat de Agnete. Seductorul e distrus, se inclin in faa puterii inocenei, i de acum inainte nu va mai putea seduce. Dar in acelai moment, dou fore ii disput posesia asupra lui: cina pe de-o parte, i Agnete i cina, pe de alta. Dac biruie doar cina, el rmine tinuit. Dac inving Agnete i cina, el este dezvluit. Dac ins cina pune stpinire pe triton iar el persevereaz in tinuire, atunci o face pe Agnete nefericit. Pentru c Agnete il iubea din toat inocena ei i credea c el spune adevrul in clipa in care el ii prea ei schimbat, oricit de bine ar fi ascuns-o. Anume c a dorit doar s-i arate linitea incinttoare a mrii. Cu toate acestea, in privina pasiunii, tritonul devine i mai nefericit, cci a iubit-o cu o multitudine de pasiuni, avind pe deasupra o nou vin de asumat. Latura demonic a cinei ii va explica acum c tocmai aceasta este pedeapsa sa i cu cit e mai torturat de ea, cu atit mai bine. Dac cedeaz acestui demonism, ar mai putea incerca s-o salveze pe Agnete, aa cum, intrun sens, un om il poate salva pe altul cu ajutorul rului. tie c Agnete il iubete. Dac i-ar putea smulge aceast iubire, intr-un fel ea ar fi salvat. Dar cum? Tritonul e prea inelept ca s cread c o mrturisire sincer ar oripila-o. i-atunci, poate c va incerca s trezeasc in ea toate pasiunile intunecate, s-o batjocoreasc, s-o persifleze, s-i ridiculizeze iubirea i s-i stimuleze cit de mult mindria. Nu se va da in lturi de la nici o tortur. Cci tocmai aceasta este contradicia profund a demonicului, i-ntr-un anume sens, in demonic persist infinit mai mult bine decit intr-un om trivial. Cu cit Agnete este mai egoist, cu atit mai uor va fi amgit (pentru c numai cei fr

experiena cred c e uor s amgeti inocena; existena e foarte profund i celui inteligent ii vine foarte uor s-i pcleasc pe ali inteligeni); i cu atit mai copleitoare vor fi patimile tritonului. Cu cit mai ingenios plnuit este amgirea lui, cu atit mai puin ii va tinui ea, din pudoare, durerea. Agnete va folosi orice mijloc, ceea ce nu va fi ins lipsit de urmri. Iar urmarea va consta nu in zguduirea, ci in torturarea lui. Cu ajutorul demonicului, tritonul ar fi, aadar, individualul care, ca individual, e mai presus de universal. Demonicul are aceeai calitate ca i divinul, anume c individualul poate intra intrun raport absolut cu el. Aceasta e analogia, duplicatul paradoxului despre care vorbim. De aceea exist o anumit asemnare care poate inela. Ca urmare, tritonul are aparent dovada c tcerea opri locului i se cufund in visare. E mai incinttoare decit oricare alt femeie i totui frumoas ca un inger izbvitor care-i inspir tritonului incredere. Tritonul prinse curaj, se apropie de Agnete, ii citig iubirea i sper s fie salvat. Dar Agnete nu era o fat linitit. Ii plcea freamtul mrii, iar acel suspin melancolic al apei a desftat-o numai pentru c inima ei se infiora mai puternic. Ar vrea s fie departe, departe, s se npusteasc slbatic in infinit alturi de tritonul pe care-l iubete aadar il intrit. Ea ii dispreuise umilina, iar acum mindria lui se deteapt. Oceanul freamt, valul spumeg, tritonul o imbrieaz i se arunc cu ea in abis. Nu fusese niciodat atit de slbatic, atit de lasciv. Cci prin aceast fat spera s fie izbvit. Dar in curind s-a plictisit de Agnete, iar cadavrul ei n-a mai fost gsit niciodat. Pentru c devenise o siren ce ispitea brbaii cu cintecele ei. sa e justificat datorit faptului c prin ea indur intreaga suferin. Cu toate acestea nu e nici o indoial c el poate vorbi. Dac vorbete, poate deveni un erou tragic, unul grandios, dup mintea mea. Puini vor inelege in ce-ar consta grandoarea.* i-atunci el va avea curajul s renune la orice iluzie c ar putea-o ferici pe Agnete prin arta sa. Omenete vorbind, va avea curajul s-o distrug pe Agnete. Aici a mai face o remarc de ordin psihologic. Cu cit mai egoist a fost prezentat Agnete, cu atit mai obscur va fi amgirea de sine. i totui nu e imposibil ca in viaa real un triton, prin inteligena sa demonic, nu doar s fi salvat, omenete spus, vreo Agnete, ci i s fi descoperit ceva extraordinar in ea. Pentru c un demon tie s scoat la iveal torturindule pin i puterile celor mai firavi indivizi, i-n felul su poate avea cele mai bune intenii fa de o fiin uman. Tritonul se situeaz pe o culme dialectic. Dac e salvat din latura demonic a cinei, atunci sint posibile dou ci. Se poate retrage in sine, rminind in starea de tinuire, dar fr s conteze pe isteimea sa. Atunci el nu intr intr-un raport absolut cu demonicul, ci ii gsete linitea in paradoxul opus [Modparadoxet], anume c divinitatea o va salva pe Agnete. (Astfel s-ar fi svirit micarea in Evul Mediu, pentru c, in conformitate cu concepia epocii, tritonul se dezvluie prin faptul c s-a dedicat vieii monastice.) Pe de alt parte, el poate fi salvat prin Agnete. Ceea ce nu trebuie ineles in sensul c prin iubirea Agnetei, el ar fi cruat de calitatea sa de seductor (aceasta e o incercare de salvare estetic ce evit intotdeauna lucrul esenial, i anume continuitatea in viaa tritonului). In aceast privin el e salvat. E salvat in msura in care e dezvluit i atunci se cstorete cu Agnete. Cu toate astea, el trebuie s recurg la paradox. Cind individualul, din propria sa vin, a transgresat universalul, atunci el se poate reintoarce [in universal] in virtutea faptului c poate intra ca individual intr-un raport absolut cu Absolutul. Aici voi face o observaie prin care voi spune mai mult decit in orice punct al dezvoltrii anterioare.** Pcatul nu este nemijlocirea primordial [umiddelbarhed], ci o nemijlocire ulterioar [senere]. In orizontul paradoxului demonic, individualul e deja, prin pcat, mai presus de universal, pentru c e o contradicie din partea universalului a dori s se impun celui cruia ii lipsete condiio sine qua non. Dac, printre altele, filozofia ar gindi c unui om ii poate trece prin minte s acioneze dup invtura ei, atunci am avea parte de o comedie bizar. O etic ce ignor pcatul e o tiin intru totul zadarnic, dar dac menine valabil pcatul, atunci, eo ipso, se depete pe sine. Filozofia ne inva c imediatul * Citeodat estetica trateaz un subiect similar cu cochetria ei uzual. Tritonul e salvat de Agnete i totul culmineaz intr-o fericit cstorie. O cstorie fericit! E destul de facil. Dac ins, la cstorie, etica ar ine un discurs, cred c lucrurile s-ar schimba. Estetica arunc mantia iubirii peste triton i totul e dat uitrii. E, de asemenea, destul de insensibil s fii de prere c o cstorie ar decurge ca o licitaie in care totul e vindut in orice condiie la o lovitur de ciocan. Estetica e interesat doar de faptul c iubiii se gsesc unul pe cellalt, restul nu mai conteaz. Numai de-ar vedea ce se intimpl dup aceea. Dar ea nu-i mai gsete timp pentru astfel de chestiuni, cci e preocupat imediat sa aduc laolalt o alt pereche de indrgostii. Estetica e cea mai suspect dintre toate tiinele. Toi cei care au iubit-o cu adevrat devin intr-un fel nefericii. Dar cel ce n-a iubit-o niciodat este i rmine un pecus [incuiat]. ** Pin acum, m-am reinut cu asiduitate de la orice consideraie privitoare ia pcat i realitatea lui. Totul a gravitat in jurul lui Avraam, iar pe el il pot concepe in categorii nemijlocite, in msura in care il pot inelege, in momentul in care pcatul intr in scen, etica piere exact in virtutea cinei. Cci cina e expresia etic cea mai inalt, dar in sine ea este cea mai profund contrazicere etic de sine. trebuie suspendat [skal ophoeves]. Ceea ce e destul de adevrat. Dar ce nu mai e adevrat e c pcatul i credina sint in mod firesc imediatul [prim].237 Atita vreme cit m mic in aceste sfere, totul decurge uor, dar ce e spus aici nu-l explic pe Avraam. Cci Avraam nu a devenit individual prin pcat, dimpotriv, el era acel om drept, alesul lui Dumnezeu. Orice analogie cu Avraam se va evidenia numai dup ce individualul e adus pe punctul de a putea sviri universalul, iar acum paradoxul se repet. Micrile tritonului le pot inelege, dar pe Avraam, nu. Pentru c tritonul ajunge prin paradox la dorina realizrii universalului. Dac rmine tinuit i se iniiaz in toate torturile cinei, atunci el devine un demon i astfel este distrus. Dac rmine tinuit i nu mai crede cu

viclenie c, torturat fiind in robia cinei, o poate elibera pe Agnete, atunci el ii gsete linitea, dar e pierdut pentru aceast lume. Dac se dezvluie i accept s fie salvat de Agnete, atunci este omul cel mai mre pe care mi-l pot inchipui. Cci numai estetica crede, intr-o manier imprudent, c preamrete puterea iubirii lsindu-l pe cel pierdut s fie iubit de o fat inocent i prin aceasta s fie salvat. Numai estetica greete crezind c mai degrab fata e eroina, nu tritonul. Tritonul nu-i poate aparine Agnetei fr ca, dup ce va fi svirit micarea infinit a pocinei, s mai fac inc o micare, micarea in virtutea absurdului. El poate sviri micarea cinei prin propria for i ii folosete toate puterile in acest sens. De aceea ii e imposibil s revin prin forele sale i s-i asume realitatea. Dac vreun om nu are suficient pasiune pentru a face una sau cealalt micare, dac rtcete prin via, se ciete puin i crede c restul vine de la sine, atunci acel om renun o dat pentru totdeauna s mai triasc in idee, putind s ating mai uor i s imprteasc cu altul cele mai inalte culmi, i.e. s se amgeasc pe sine i pe altul cu prerea c, in lumea spiritului, totul se petrece ca intr-un bine cunoscut joc de cri [Gnavspil]238, adic la intimplare. Ne putem amuza chibzuind cit de ciudat este c tocmai intr-o vreme in care fiecare poate sviri lucrurile cele mai inalte, indoiala fa de nemurirea sufletului poate fi aa de rspindit.239 Cci acela care a svirit cu-adevrat numai micarea infinitului cu greu mai are indoieli. Doar concluziile pasiunii sint de incredere, adic singurele convingtoare. Din fericire existena este in aceast privin mai afectuoas, mai loial decit susine ineleptul, pentru c nu exclude pe nimeni, nici mcar pe cel mai nenorocit. Existena nu inal pe nimeni, cci in lumea spiritului numai cel ce se inal pe sine e inelat. E o prere general i-n msura in care indrznesc s emit vreo judecat, e i prerea mea c nu e cea mai inalt virtute s intri intr-o minstire. Dar nu imprtesc deloc acea opinie conform creia, in vremurile noastre, cind nimeni nu se mai retrage in minstire, toi sint mai mrei decit acele suflete profunde i grave care-i gsesc linitea in sihstrie. Cii dintre noi, azi, au suficient pasiune ca s gindeasc acest fapt i s se judece cu sinceritate? Numai ideea de a face din timp obiectul propriei contiine, de a-i acorda vreme pentru ca, in neistovirea fr de odihn, s-i cerceteze gindurile tainice, astfel incit omul, dac nu svirete in fiecare clip micarea in virtutea a ceea ce e mai nobil i mai sfint, prin team i groaz poate afla* i dac nu altfel, atunci prin spaima poate provoca fiorul obscur ce se ascunde in orice via omeneasc, in vreme ce, atunci cind triete in societate laolalt cu alii, el uit atit de uor, ii scap atit de uor, e abtut in atitea feluri i are ocazia s-o ia de la capt numai aceast idee, ineleas cu o deferent potrivit, credeam eu, ii poate pedepsi pe muli contemporani care mai cred c au atins cele mai inalte zri. i totui, epoca noastr care a atins culmile supreme e vag preocupat de acest lucru, i nici o alt epoc nu a czut mai mult prad comediei decit aceasta. E inexplicabil c aceste timpuri nu au dat natere eroului lor printr-o generatia aequivoca [autointemeiere, autogenerare]242, acelui demon ce va pune neindurtor in scen un spectacol terifiant care s le batjocoreasc i s le fac s uite c de fapt rid de ele insele. Or, la ce altceva decit la ris mai folosete existena, atita timp cit deja la douzeci de ani omul ii atinge culmea? i ce micare superioar a mai gsit timpul acesta din momentul in care oamenii au renunat s mai intre in minstiri? Nu sint oare acea inelepciune mizerabil a vieii, viclenia i descurajarea cele care stau in capul mesei i, intr-un mod la, ii fac pe oameni s-i inchipuie c au svirit cele mai inalte fapte impiedicindu-i cu perfidie s incerce i altceva mai puin important? Celui ce a svirit micarea minstirii ii mai rmine de fcut una singur, micarea absurdului. Cii oare, in vremurile noastre, ineleg ce este absurdul? Cii triesc azi renunind la tot sau obinind totul? Cii mai sint atit de oneti incit s recunoasc ce pot i ce nu? i nu e oare adevrat c, in msura in care exist asemenea oameni, acetia sint de aflat cel mai adesea printre cei puin educai, pe de-o parte, i printre femei, pe de alta? Epoca noastr ii dezvluie imperfeciunea printr-un fel de clarviziune aa cum un spirit demonic se dezvluie intotdeauna fr s se ineleag, pentru c epoca cere iari i iari comicul. Dac, intr-adevr, ea ar avea nevoie de aa ceva, poate c teatrului i-ar trebui o nou pies in care moartea cuiva din iubire s devin ridicol. Dar n-ar fi mai degrab salvator pentru timpul nostru ca aceste lucruri s se petreac printre noi, ca vremea noastr s fie martora unui asemenea eveniment incit s poat obine, chiar i pentru un moment, curajul de a crede in puterea spiritului, de a nu mai inbui cu laitate ceea ce are mai bun in sine, de a nu mai inbui invidioas ce au alii mai bun prin ris? Are timpul nostru intr-adevr nevoie de o ridicol Erscheinung [apariie, infiare, artare, germ.] a unui iste la minte pentru a avea de ce s rid sau mai degrab ar avea nevoie ca o asemenea figur inflcrat s-i aminteasc ceea ce era uitat? Dac avem vreo afinitate cu acest stil i chiar cu unul mai tulburtor, fiindc pasiunea cinei nu a fost pus in micare, atunci putem folosi o poveste din cartea lui Tobit243. Tinrul Tobie vrea s se cstoreasc cu Sarra, fiica lui Raguel i a Ednei. Dar in jurul acestei fete persist o atmosfer tragic. A fost dat in cstorie la apte brbai, toi murind in odaia miresei, in viziunea mea, acesta e un neajuns al povetii, deoarece efectul comic e aproape inevitabil atunci cind gindul ne duce la cele apte incercri euate ale fetei de a se mrita, chiar dac a fost la fel de aproape ca i studentul ce a ratat de apte ori tentativa de a obine atestatul.244 In cartea lui Tobit, accentul cade pe altceva i de aceea numrul mare [de cstorii ratate] e important i-ntrun sens contribuie chiar la efectul tragic. Cci nobleea sufleteasc a tinrului Tobie e cu atit mai mrea, in parte pentru c e singur la prini (6,15)245, in parte pentru c ceea ce oripileaz se * In vremurile noastre grave, oamenii nu mai cred asta. Totui e destul de bizar c in conformitate cu natura sa, chiar i in pginismul mai imprudent i mai puin dedicat refleciei, cei doi reprezentani ai viziunii greceti asupra existenei ca [cunoate-te pe tine insui]240 au insinuat, fiecare in felul su, c atunci cind se cufund in sine, omul descoper in prim instan dispoziia ctre ru. Nu mai e nevoie s

spun c m refer la Pitagora i Socrate.241 impune mai mult. Aadar, aceast particularitate trebuie omis. Sarra e o fat care n-a iubit niciodat, dar care pstreaz totui binecuvintarea oricrei copile imberbe, extraordinara exigen primordial a existenei acel Vollmachtbrief zum Glucke246 [scrisoare de imputernicire la fericire, germ.] de a iubi un brbat din toat inima. i totui ea e cea mai nefericit pentru c tie c demonul cel ru care o iubete ii va ucide mirele in noaptea nunii. Eu am citit mult despre tristee, dar m indoiesc c e de gsit undeva o mihnire la fel de profund precum aceea din viaa acestei fete. Cind nenorocirea vine din afar, mai exist totui o consolare. Dac existena nu i-a adus omului ceea ce l-ar fi putut face fericit, mai exist consolarea c el ar fi putut avea capacitatea de a fi dobindit fericirea. Dar mihnirea de neimaginat pe seama creia nici o epoc nu se poate amuza i pe care nici un timp n-o poate tmdui e aceea de a ti c totul e zadarnic chiar i atunci cind existena ar face totul [pentru implinire]. Un autor grec se ascunde infinit mai mult in spatele naivitii sale simple atunci cind afirm: r , (cf. Longus, Pastoralia)241. Au existat multe fete care au devenit nefericite in iubire, dar cel puin ele au devenit [s.mea, L.S.] nefericite; Sarra era [s.mea, L.S.] deja nefericit inainte de a deveni astfel. E trist a nu-l gsi pe cel cruia s i te poi drui, dar e inefabil de trist a nu te putea drui. O tinr se druiete, iar noi spunem: acum ea nu mai e liber. Dar Sarra n-a fost niciodat liber, chiar dac nu s-a druit vreodat cuiva. E trist ca o fat s se fi druit cuiva i s fi fost apoi inelat, dar Sarra a fost inelat inainte de a se fi druit, in consecin, ce tristee a lumii e omis atunci cind, in cele din urm, Tobie vrea s se cstoreasc cu ea? Ce fast nupial! Ce pregtiri! Nici o fat n-a fost mai inelat decit Sarra, pentru c a fost trdat de cel mai sacru lucru, de avuia absolut pe care o deine chiar i cea mai srman copil, inelat de acea pieire cert, nelimitat, liber i neinfrinat a druirii. Mai intii, trebuiau afumate i aezate pe tciuni incini inima i ficatul unui pete.248 Inchipuii-v cum mama ii va lua rmasbun de la fiica ei care, inelat intru totul, trebuie s-i priveze la rindul ei mama de ceea ce e mai frumos. Dar s urmm indeaproape povestea. Edna a pregtit camera, a condus-o pe Sarra inuntru i a plins imprtind lacrimile fiicei. Dup care i-a zis: Indrznete, fiic! Domnul cerului i al pmintului ii va da bucurie in locul intristrii, indrznete, fiic! [Cartea lui Tobit 7,17]. Iar acum clipa cstoriei. Dac mai putem de atitea lacrimi, citim in continuare: Iar cind au rmas numai amindoi in camer, Tobie s-a sculat din pat i a zis: Scoal, soro, s ne rugm ca s ne miluiasc Domnul! (8,4)249 Dac un poet ar citi aceast poveste i dac ar folosi-o in vreun chip, pariez o sut la unu c s-ar apleca exclusiv asupra lui Tobie. Curajul eroic de a vrea s-i riti viaa intr-o primejdie dincolo de orice tgad, pe care povestea ne-o reamintete atunci cind Raguel ii spune Ednei in dimineaa de dup nunt: Trimite pe una din slujnice s vad de este viu; iar de nu, s-l ingropm fr s tie nimeni (cfr. 8,12)250 acest curaj eroic ar deveni tema poetului. Eu indrznesc s propun o alta. Tobie a acionat temerar, hotrit i cavaleresc, i oricare brbat care nu are curajul s fac asta e un pap-lapte strin de menirea iubirii, de sensul brbiei i de motivul pentru care viaa merit trit. Acela nu a ineles subtilul mister c e mai bine s druieti decit s primeti251 i nu are nici cea mai vag idee despre aceast enigm mrea: c e mult mai dificil s primeti decit s druieti, atunci cind cineva a avut curajul s renune, iar in ceasul nenorocirii nu s-a dovedit un la. Nu, Sarra este eroina. De ea vreau s m apropii aa cum nu m-am apropiat vreodat i nici nu m-am simit tentat s m apropii in gind de vreo fat despre care am citit. Cci cit iubire de Dumnezeu ii trebuie pentru a fi de acord s te lai vindecat, cind dintru inceput eti nenorocit fr nici o vin, cind eti in chip primordial un exemplar uman estropiat! Cit maturitate etic pentru ca s-i poi asuma responsabilitatea necesar a-i permite celui iubit o asemenea aciune temerar! Cit smerenie fa de cellalt! Cit credin in Dumnezeu pentru ca in clipa imediat urmtoare ea s nu-l urasc pe cel cruia ii datora totul! S ne-o imaginm pe Sarra brbat i demonicul ne st la indemin. Un caracter mre i nobil poate indura orice, in afar de un singur lucru, mila. In mil rezid o ofens ce poate fi pricinuit doar de o putere mai inalt, pentru c prin sine nimeni nu poate deveni vreodat subiectul ei. Dac cineva a pctuit, atunci el poate suporta pedeapsa fr a dispera. Dar, fr nici o vin, s fii ales din pintecele mamei drept sacrificiu in vederea milei, o mireasm plcut nrilor sale252, asta el nu poate indura. Mila are o dialectic bizar: ea revendic la un moment dat vina i imediat dup aceea o refuz. Tocmai din aceast cauz a fi predestinat milei e cu atit mai ingrozitor cu cit nenorocirea individului se indreapt mai mult in direcia spiritualului. Dar Sarra nu are nici o vin. Ea e oferit ca prad tuturor suferinelor i pe deasupra e torturat de mila oamenilor, pentru c, nici mcar eu, care o admir mai mult decit a iubit-o Tobie, nici mcar eu nu sint in stare s-i pronun numele fr s adaug, biata fat!. S punem un brbat in locul Sarei, care sa tie c de va iubi vreo fat, un duh al infernului va veni i-o va ucide in noaptea nunii. Ar fi atunci posibil ca acesta s aleag demonicul, s se inchid in sine i, ca orice natur demonic, s-i zic in tain: Mulumesc, eu nu sint prietenul ceremoniilor i al complicaiilor, eu nu pretind nici o plcere a iubirii, doar pot deveni un Barb-Albastr253 ce-i afl bucuria vzind fete prpdinduse chiar in noaptea nunii. In genere, omul nu tie prea multe despre demonic, chiar dac acest domeniu, mai ales in zilele noastre, are o pretenie legitim de a fi descoperit i chiar dac observatorul atunci cind stabilete un cit de mic raport cu demonul se poate folosi, cel puin momentan, aproape de oricine. In aceast privin, Shakespeare este i va rmine pe veci un erou. Acel demon ingrozitor, figura cea mai demonic pe care Shakespeare a descris-o ca nimeni altul, Gloucester (ulterior Richard al III-lea)254 ce fcea ca el s fie un demon? In mod evident, faptul c nu putea suporta mila creia-i czuse prad din copilrie. Monologul su din primul act al piesei

Richard al III-lea e mai preios decit toate sistemele de moral care nici mcar nu bnuiesc ororile vieii sau explicaia lor. Ich, roh geprgt, und aller Reize bar, Vor leicht sich dreh nden Nymphen mich zu brsten; Ich, so verkrzt um schnes Ebenmass, Geschndet von der tckischen Natur, Entstellt, verwahrlost, vor der Zeit gesandt In diese Welt des Atmens, halb kaumfertig Gemacht, und zwar so lahm und ungeziemend Dass Hunde bellen, hinkich wo vorbei.255 Naturile similare lui Gloucester nu pot fi salvate printr-o mijlocire in ideea de societate. Propriu-zis, etica ii bate joc de ele, aa cum ar fi o batjocur la adresa Sarei dac i s-ar spune: De ce oare nu exprimi tu universalul mritindu-te? in mod fundamental asemenea naturi se afl in paradox i nu sint deloc mai imperfecte decit ali oameni, doar c fie se pierd in paradoxul demonic, fie sint salvate prin paradoxul divin. Din timpuri imemoriale, oamenilor le-a plcut s cread c vrjitoarele, gnomii, cpcunii etc. sint nite pocituri i nu se poate nega c fiecare om tinde, atunci cind vede un avorton, s fac numaidecit legtura intre aceast infiare i o depravare moral. Ce nedreptate imens! Cci raportul trebuie mai degrab inversat in sensul ca existena insi ia distrus aa cum o mam vitreg ii pervertete copiii. Faptul c de la inceputuri natura sau o circumstan istoric l-a aezat in afara universalului constituie obir-ia demonicului pentru care individul nu are nici o vin. Evreul lui Cumberland256 e de asemenea un demon, chiar dac svirete binele. Astfel, i demonicul se poate exprima prin dispre fa de oameni, un dispre care, a se inelege bine, nu-l determin s acioneze dispreuitor. Dimpotriv, el are puterea de a recunoate c e mai bun decit toi aceia care-l condamn. Referitor la asemenea lucruri poeii ar trebui s fie primii care s trag alarma. Dumnezeu tie ce cri mai citesc tinerii versificatori din ziua de azi! Studiul lor se limiteaz, poate, la simpla memorare a rimelor. Dumnezeu tie ce sens are existena lor! in aceast clip nu tiu dac au alt rost decit acela de a da o dovad edificatoare a nemuririi sufletului, in msura in care oricine poate spune despre ei ceea ce Baggesen afirm despre Kildevalle, poetul nostru local: Dac el devine nemuritor, atunci i noi, toi ceilali, vom deveni.257 Referitor la Sarra, ceea ce s-a spus aici aproape in maniera unei creaii poetice i de aceea printr-o prezumie imaginar ii capt deplinul ineles dac ne vom cufunda cu un interes psihologic in sensul acestei fraze: nullum unquam existit magnum ingenium sine aliqua dementia [n-a existat vreodat un mare geniu neatins de o frim de nebunie].258 Cci aceast dementia e suferina geniului in existen, e expresia, dac indrznesc s spun aa, invidiei divine, in vreme ce genialitatea este semnulfavorii [divine]. Astfel, geniul e dintru-nceput dezorientat in raport cu universalul, fiind adus in relaie cu paradoxul, prin care el intr-o disperare dincolo de acea limit care, in ochii si, transform atotputernicia in neputin fie caut un temei demonic, i-n consecin nu va recunoate aceast disperare nici in faa lui Dumnezeu i nici a oamenilor, fie se bizuie intr-o manier religioas pe iubirea de divinitate. Sint de gsit aici toposuri psihologice crora, dup prerea mea, li s-ar putea dedica cu bucurie o via intreag, i totui auzim atit de rar vreo vorb despre ele. In ce raport st rtcirea minilor cu genialitatea? O putem edifica pe una prin cealalt? In ce sens i-n ce msur geniul este stpinul nebuniei sale, cci e de la sine ineles c pin la un punct o stpinete, altfel ar trece intr-adevr drept nebun? Aceste observaii au totui mare nevoie de ingeniozitate i iubire, pentru c a cerceta un individ remarcabil e extrem de dificil. Cu acestea in minte, atunci cind vom citi cu atenie ciiva dintre autorii de geniu, e posibil ca mcar o singur dat, chiar dac cu un efort deosebit, s aflm cite ceva. A mai vrea s iau in considerare un caz, anume acela in care un individual, prin tcerea i tinuirea sa, dorete s salveze universalul in acest sens m pot folosi de legenda lui Faust259. Faust este un sceptic*, un apostat261 al spiritului care a apucat pe calea crnii. Aceasta este prerea * Dac cuiva nu-i e de folos un sceptic, atunci poate alege o figur asemntoare, un ironic de exemplu, a crui privire tioas a descoperit in mod fundamental ridicolul existenei, i care printr-o inelegere tainic cu puterile vieii identific dorinele pacientului. El tie c deine fora risului, i dac o va folosi, e sigur de izbinda i, mai mult decit atit, de fericirea sa. tie c impotriva lui se va ridica o voce individual, dar mai tie c el e mai puternic. tie c, pentru o clip, cineva i-ar putea determina pe oameni s judece serios, dar mai tie c in tain ei tind s rid laolalt cu el. tie c, pre de-o clip, poate face o femeie s-i in evantaiul in faa ochilor atunci cind el vorbete, dar tie i c indrtul acelui evantai ea ride, ca evantaiul nu e total lipsit de transparen, c oricine poate scrie pe el o inscripie invizibil. tie c atunci cind o femeie ii flutur prin fa evantaiul e pentru c l-a ineles. tie neindoielnic felul in care risul se furieaz i triete tinuit intr-un om, i o dat ce i-a gsit aici cminul, st la pind i ateapt. S ne inchipuim un Aristofan, un Voltaire puin schimbat, pentru c i ei sint naturi simpatetice [sympathetisk]. Ei iubesc existena, iubesc oamenii i tiu c, chiar dac osinda risului ar educa, poate, un neam tinr i salvat, totui in ziua de azi poeilor. i dei se repet cu obstinaie c fiecare epoc ii are propriul su Faust, poet dup poet strbat cu perseveren aceeai crare bttorit. S mai facem ins o mic schimbare. Faust e scepticul [prin excelen], dar are o natur simpatetic. Chiar i in versiunea goetheean a lui Faust262 simt lipsa unei conotaii psihologice mai profunde in conversaiile tainice ale indoielii cu ea insi, in vremurile noastre, cind toi au experimentat indoiala, nici un poet nu a fcut vreun pas in aceast direcie. M gindesc c le-a putea oferi cu plcere nite obligaiuni regale263 pe care [le-a cere] s scrie tot ceea ce au trit in aceast privin ei n-ar scrie mai mult decit le- ar permite spaiul in marginea din stinga. Numai atunci cind Faust se cufund in sine, indoiala ii dobindete poeticitatea i doar atunci ii pot fi descoperite cu-adevrat suferinele. El ar ti atunci c spiritul e cel ce susine existena, dar i c sigurana i bucuria in care oamenii triesc nu sint intemeiate pe puterea spiritului, ci sint uor explicabile ca binecuvintare nereflectat. Ca orice sceptic, ca scepticul prin excelen, el e mai presus de toate acestea. i dac cineva ar dori s-l amgeasc fcindu-l s cread c a fcut experiena indoielii, el se dovedete infailibil. Cci cel

care a svirit o micare in lumea spiritului, aadar o micare infinit, acela poate afla din rspuns dac partenerul de discuie e un individ incercat sau un Munchhausen. Faust poate sviri ceea ce a fcut Tamerlan264 cu hunii si: s ingrozeasc oamenii, s zguduie existena de sub picioarele lor, s infiereze lumea, s fac s rsune pretutindeni urletul angoasei. i chiar dac face asta, el nu e inc un Tamerlan. Ci e intr-o anumit msur autorizat, dei deine imputernicirea gindirii. Faust are o natur simpatetica i iubete existena. Sufletul su nu cunoate invidia, ci tie c nu e capabil s controleze furia pe care o poate trezi i nu e atras de onoarea herostratic265. El tace i-i tinuiete in suflet indoiala mai contiincios decit chipul fetei care-i ascunde indrtul inimii rodul iubirii sale pctoase266, incearc s in pasul cu ceilali oameni. Dar ce se petrece in el este o mistuire interioar, aducindu-se astfel pe sine ofrand universalului. Atunci cind o minte excentric inal volbura indoielii, ii putem auzi pe oameni vicrinduse i spunind: de-ar fi tcut. Faust implinete aceast idee. Cel ce nu e complet strin de semnificaia tririi in orizontul spiritului cunoate i foamea indoielii, i faptul c scepticul tinjete tot atit de mult dup piinea de zi cu zi a vieii i dup hrana spiritual. Chiar de cazna indurat de Faust poate fi un argument la fel de bun c nu mindria l-a posedat, eu voi folosi un procedeu prudent pe care-l inventez cu uurin. Pentru c aa cum Gregorius Ri-mini a fost numit tartor infantium [torionarul copiilor]267 acceptind osinda copilailor, i eu la rindul meu pot fi tentat s m proclam tartor heroum [torionarul eroilor], deoarece sint foarte inventiv cind e s torturez eroi. Faust o vede pe Margrete (Gretchen)268 nu dup ce a ales plcerea pentru c Faust-ul meu nu muli oameni vor fi distrui. i-atunci tac i uit, atit cit le st in putin, s mai rid. Indrznesc ins ei s tac cu adevrat? Poate c diveri indivizi nu ineleg dificultatea despre care vorbesc. Ei cred probabil c tcerea a fost o generozitate demn de admiraie. Opinia mea e complet diferit, pentru c eu sint de prere c orice natur de acest fel, dac nu a avut mrinimia s tac, svirete un act de trdare impotriva existenei. i-n consecin, ii cer aceast generozitate. Dar atunci cind o posed, indrznete el oare s tac? Etica e o tiin riscant i era foarte posibil ca Aristofan s fi fost determinat [bestemmet] pur etic atunci cind s-a decis s condamne la deridere vremurile sale rtcite.260 Generozitatea estetic nu poate fi de nici un ajutor, cci pentru un asemenea credit nimeni nu risc nimic. Dac tace, trebuie s intre in paradox. Vreau s mai sugerez inc un aspect: spre exemplu, un om are o explicaie a vieii eroului, lmurind-o ins intr-o manier deplorabil. Totui o intreag generaie ii gsete confortabil chezia in acest erou i nu bnuiete absolut nimic. alege deloc plcerea. El nu o vede pe Margrete in oglinda concav a lui Mefistofel269, ci in inocena ei incinttoare, i dac sufletul su i-a pstrat iubirea de oameni, poate foarte bine s se indrgosteasc i de ea. Dar el este sceptic, iar indoiala i-a distrus realitatea. Faust-ul meu e atit de ideal incit nu face parte din clasa acelor sceptici tiinifici care se indoiesc cite o or pe semestru la catedr, i care in rest pot face orice altceva, i aa i fac, dar nu cu ajutorul spiritului i nici in virtutea lui. El este un sceptic i scepticul tinjete tot atit de mult dup piinea zilnic a bucuriei i dup hrana spiritului. Totui el rmine fidel deciziei sale i tace. Nu imprtete nimnui indoiala sa i nici Margretei iubirea sa. Se inelege de la sine c Faust e o figur prea ideal pentru a se mulumi cu acele baliverne conform crora atunci cind ar fi vorbit, ar fi iscat doar o discuie general sau totul s-ar fi petrecut fr nici o urmare etc. (Aa cum orice poet va observa imediat, aici rezid comicul: in tendina de a-l pune pe Faust intr-un raport ironic cu aceti neghiobi de un umor ieftin care in zilele noastre alearg dup indoial, aduc un argument exterior c intr-adevr s-au indoit, de exemplu un atestat doctoral270, sau se jur c au pus totul la indoial, sau o dovedesc spunind c intr-o cltorie a lor au cunoscut un sceptic; [comicul rezid in tendina de a-l pune pe Faust intr-un raport ironic] cu aceti curieri rapizi i alergtori de vitez in lumea spiritului, care in graba cea mai mare prind din zbor cite ceva despre indoial, cite ceva despre credin, i apoi wirtschaften [fac afaceri, germ.] in cel mai eficace mod, in funcie de dorina enoriaului: nisip fin sau pietri.)271 Faust e o figur prea ideal ca s umble in papuci. Cel care nu are o pasiune infinit nu e ideal, iar acela care o are ia ferit de mult sufletul de asemenea neplceri, El tace pentru a se sacrifica sau vorbete cu contiina c va tulbura totul. Dac tace, atunci etica il condamn pentru c ea spune: Tu trebuie s recunoti universalul i-l vei recunoate prin vorbire! i s nu indrzneti cumva s comptimeti universalul! Aceast viziune nu trebuie uitat atunci cind, adesea, condamnm cu severitate un sceptic fiindc vorbete. Eu unul nu sint dispus s condamn cu blindee un asemenea comportament, dar aici, ca pretutindeni, depinde dac micrile se petrec firesc. Dac situaia se inrutete, atunci scepticul chiar dac prin vorbire ar aduce asupra lumii toat nenorocirea posibil este de departe preferabil acelor mizerabili gurmanzi care gust din tot i doresc s tmduiasca indoiala fr a o cunoate mcar, constituind in general cauza cea mai apropiat a izbucnirii slbatice i nestpinite a indoielii. Dac vorbete, atunci tulbur totul. Cci, chiar dac nu se va intimpla, va prinde de veste numai ulterior, iar consecina nu poate fi nimnui de nici un ajutor, nici in clipa aciunii i nici in privina responsabilitii. Dac tace pe propria rspundere, el poate foarte bine aciona mrinimos, dar va supune celelalte suferine ale sale unei mici ispite pentru c universalul il va tortura neincetat i-i va spune: Trebuia s fi vorbit. Unde vei gsi certitudinea c nu vreun orgoliu ascuns i-a cirmuit decizia? Dac, dimpotriv, scepticul poate deveni individualul care, ca individual, st intr-un raport absolut cu Absolutul, atunci el poate dobindi o garanie272 pentru tcerea sa. i-n acest caz trebuie s fac din indoiala sa o vin. Iar atunci este in paradox, in schimb indoiala sa e vindecat chiar dac mai apoi d peste o alt indoial. Chiar i Noul Testament ar admite o atare tcere.273Exist totui pasaje in Noul Testament274

care preamresc ironia dar numai pentru a ascunde ceea ce e mai bun. i totui aceast micare este la fel de specific ironiei ca oricare alta care-i are temeiul in faptul c subiectivitatea e mai presus de realitate, in zilele noastre, nimeni nu vrea s afle nimic in acest sens. In general, oamenii nu vor s tie mai mult decit ceea ce a spus despre ironie Hegel275 care, in mod bizar, n-a ineles prea multe din ea i i-a purtat pic intotdeauna , [opinie] la care oamenii au bune motive s nu renune pentru c ii ferete pur i simplu de ironie, in predica de pe munte st spus: Tu ins, cind posteti, unge capul tu i faa ta o spal, ca s nu te ari oamenilor c posteti.276Acest pasaj arat tocmai c subiectivitatea e incomensurabil pentru realitate i chiar c are dreptul s inele. Dac, in zilele noastre, cei care rspindesc vorbe goale despre ideea de congregaie277 vor citi Noul Testament, atunci vor intilni poate acolo i alte idei. Acum s ne intoarcem ins la Avraam cum a acionat el? Pentru c eu n-am uitat [de el], i poate i cititorului i-ar plcea s-i aminteasc faptul c in vederea acestui scop m-am implicat in toat cercetarea anterioar: nu pentru ca Avraam s devin mai inteligibil, ci pentru ca lipsa lui de inteligibilitate s poat deveni mai divers i mai mobil.278 Cci, aa cum am mai spus, eu nul pot inelege, ci doar admira. S-a remarcat de asemenea c nici unul din stadiile descrise mai sus nu coninea vreo analogie cu Avraam. Ele au fost prezentate doar pentru ca, in timpul descrierii lor din interiorul propriilor sfere, s poat sugera in clipa deviaiei279 limita trimului necunoscut, in msura in care poate fi vorba de o analogie, aceasta trebuie s rezide in paradoxul pcatului. Dar, iari, acest paradox se afl intr-o alt sfer, nu-l poate explica pe Avraam i e de departe mai uor de explicat decit Avraam. Aadar, Avraam n-a vorbit. Nu i s-a adresat nici Sar-rei, nici lui Eliazar i nici lui Isaac. El nu a inut cont de cele trei instane etice, pentru c, in cazul su, etica n-a avut o expresie mai inalt decit viaa de familie. Estetica a permis, chiar i-a cerut individualului tcerea, atunci cind, tcind, el il putea salva pe altul. Ceea ce constituie deja o dovad suficient c Avraam nu se afl pe trimul esteticii. Tcerea sa nu era menit salvrii lui Isaac, i-n genere imperativul de a-l sacrifica pe Isaac spre binele su sau de dragul lui Dumnezeu este o ofens din punct de vedere estetic. Pentru c in felul acesta estetica poate inelege la fel de bine c m sacrific eu, dar nu c-l sacrific pe altul spre binele meu. Eroul estetic era tcut. Cu toate acestea, etica l-a condamnat fiindc a tcut in virtutea individualitii [Enkelthed] sale accidentale. Pretiina sa omeneasc e cea care l-a determinat s tac. Lucru care nu poate fi iertat de etic. Orice cunoatere [Viden] omeneasc de acest soi e doar o iluzie. Etica cere o micare infinit, cere dezvluirea. Eroul estetic poate vorbi, dar n-o va face. Eroul tragic autentic se sacrific pe sine laolalt cu tot ce e al su pentru universal. Fapta sa i fiecare freamt dinluntrul su aparin universalului. El e dezvluit i prin aceast dezvluire este fiul iubit al eticii. Aceasta nu se intimpl i-n cazul lui Avraam. El nu svirete nimic pentru universal i este tinuit. Ne aflm acum in plin paradox. Fie individualul ca individual poate sta intr-un raport absolut cu Absolutul i atunci etica nu mai este cea mai inalt [instan] , fie Avraam e pierdut. El nu e nici erou tragic i nici unul estetic. Paradoxul ar putea prea iari lucrul cel mai simplu i mai facil dintre toate. Totui m simt nevoit s repet c acela care ajunge la o asemenea convingere nu este un cavaler al credinei, pentru c amrciunea i angoasa constituie singura indreptire ce poate fi gindit, chiar dac nu poate fi conceput in termeni generali, altminteri paradoxul fiind desfiinat. Avraam tace dar el nu poate vorbi, in asta constau amrciunea i angoasa. Chiar dac ar fi s sporo-viesc necontenit zi i noapte, dac nu m pot face ineles cind vorbesc, atunci eu nu vorbesc. Acesta e cazul lui Avraam. El poate spune orice, afar de un singur lucru. i totui dac nu-l poate rosti astfel incit s se fac ineles altuia, el nu vorbete. Alinarea rostirii const in faptul c m transpune in universal. Avraam poate vorbi despre iubirea sa pentru Isaac in cei mai incinttori termeni de care dispune o limb. Dar nu aceasta ii este intenia, ci gindul mai profund c il va sacrifica pentru c e subiectul unei incercri. Acest gind nu poate fi ineles de nimeni, i de aici urmeaz c [iubirea sa pentru Isaac] nu poate fi ineleas decit greit. Eroul tragic nu cunoate aceast amrciune, in prim instan el se consoleaz c fiecrui contraargument i s-a fcut dreptate, c a putut s dea Clitemnestrei, Ifigeniei, lui Abile, corului, fiecrei fiine vii, fiecrui glas al inimii omeneti, fiecrui gind blajin, alarmant, acuzator sau milostiv, ocazia de a se ridica impotriva sa. Poate fi sigur c tot ce s-a putut spune despre el s-a spus, in chip neindurtor, cumplit. A te lupta impotriva intregii lumi e o consolare, dar a te lupta impotriv-i e terifiant. Nu se va teme c a omis ceva i c in orice moment dup aceea ar putea striga asemenea regelui Eduard al IV-lea la vestea uciderii lui Clarence280: Wer bat fr ihn? Wer kniet in meinem Grimm Zu Fssen mir und bat mich berlegen? Wer sprach von Bruderpflicht? Wer sprach von Liebe?*281 Eroul tragic nu cunoate responsabilitatea inspiminttoare a solitudinii. El se consoleaz numaidecit prin putina de a plinge i a se tingui laolalt cu Clitemnestra i Ifigenia282 iar lacrimile i ipetele alin, in schimb suspinul inefabil283 tortureaz. Agamemnon ii poate concentra cu repeziciune sufletul in certitudinea c va aciona, i atunci el are destul timp s se consoleze i s se incurajeze. Avraam nu poate face asta. Cind inima sa e tulburat, cind cuvintul su conine vreo consolare bine-cuvintat pentru intreaga lume, el nu indrznete s consoleze, pentru c in acest caz, Sarra, Eliazar i Isaac nu l-ar intreba oare: De ce vrei s o faci, in fond te poi abine? i dac in mihnirea lui i-ar descrca inima i i-ar imbria pe toi cei dragi lui inainte de a face ultimul pas, poate c s-ar intimpla ceva inspiminttor: Sarra, Eliazar i Isaac s-ar indigna i ar crede c

nu e decit un ipocrit. S vorbeasc nu poate. El nu vorbete nici o limb omeneaf c. Chiar dac ar inelege toate limbile p-mintului, chiar dac inclusiv cei iubii le-ar inelege, el tot nu poate vorbi el vorbete intr-o limb divin, vorbete in limbi.284 Pot inelege foarte bine aceast amrciune, il pot admira pe Avraam i nu m tem c prin aceast poveste cineva ar putea fi tentat [skulde fristes] s vrea, in mod imprudent, s fie acel individual. Dar recunosc c eu unul nu am curajul necesar in acest sens i c renun cu bucurie la orice ans de a merge mai departe, fie c vreodat, oricit de tirziu, ar fi posibil s ajung acolo, in orice clip Avraam poate renuna, se poate ci pentru tot judecind c a fost o ispit; i-atunci el poate vorbi, i oricine l-ar putea inelege dar n-ar mai fi Avraam. Avraam nu poate vorbi, pentru c el nu poate rosti (aa incit s devin inteligibil) ceea ce explic totul, i anume faptul c e subiectul unei incercri a se remarca, o incercare in care etica Cf. actul 2, scena l. insi constituie tentaia. O asemenea fiin e un emigrant din sferele universalului. Dar nici imediat dup aceea el nu poate spune ceva. Aa cum am explicat cu prisosin anterior, Avraam face dou micri: el svirete micarea infinit a resemnrii i renun la Isaac, micare ce nu poate fi ineleas de nimeni pentru c este o aciune intim. Dar imediat dup aceea el svirete in fiecare moment micarea credinei. Aceasta este consolarea sa. Iat ce spune el: Totui aa ceva n-o s se intimple, i dac o s se intimple, Domnul o s-mi dea un alt Isaac, tocmai in virtutea absurdului. Eroul tragic ajunge totui la captul povetii. Ifigenia se inclin in faa deciziei tatlui su i svirete micarea infinit a resemnrii. Acum cei doi ajung la o inelegere reciproc. Ea il poate inelege pe Agamemnon, pentru c fapta acestuia exprim universalul. Dac Agamemnon i-ar spune: Chiar dac zeul te cere drept ofrand, ar fi totui posibil ca el s nu vrea asta, tocmai in virtutea absurdului, in aceeai clip el ar deveni ininteligibil pentru Ifigenia. Dac ar putea spune acest lucru in virtutea socotelii omeneti, Ifigenia l-ar inelege foarte bine, dar ar insemna c Agamemnon n-ar fi fcut micarea infinit a resemnrii i c nu ar fi un erou. Iar afirmaia prorocului ar fi doar povestea unui cpitan de nav comercial i intreaga intimplare, un vodevil.285 Avraam nu a vorbit. S-a pstrat in urma sa doar un singur cuvint, singurul rspuns dat lui Isaac, suficient s arate c nu a vorbit nimic in prealabil. Isaac l-a intrebat unde e mielul pentru arderea de tot. Avraam ins a rspuns: fiul meu, va ingriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!286 La acest din urm cuvint al lui Avraam m voi referi mai indeaproape. De nu ar fi existat acest cuvint, intregii intimplri i-ar fi lipsit ceva. Dac era alt cuvint, poate c totul s-ar fi dizolvat in confuzie. Am meditat adesea in ce msur un erou tragic care culmineaz fie intr-o suferin, fie intro aciune trebuie s aib ultima replic. Dup judecata mea, aceasta depinde de sfera vieii creia el ii aparine, in msura in care viaa sa are un sens intelectual i suferina sau aciunea lui st in vreun raport cu spiritul.287 Se inelege de la sine c in clipa culminant eroul tragic, ca oricare alt om care nu e privat de puterea de a vorbi, poate spune citeva cuvinte, eventual adecvate. Dar intrebarea este in ce msur i se potrivete rostirea lor. Dac sensul vieii sale rezid intr-o fapt exterioar atunci el nare nimic de spus din moment ce orice ar afirma e pur plvrgeal, reuind doar s diminueze impresia pro-dus, pe cind ceremonialul tragic cere ca el s-i implineasc cerina in tcere, adic fie printr-o aciune, fie printr-o suferin. Ca s nu merg prea departe, voi lua in considerare o situaie foarte apropiat de discuia noastr. Dac Agamemnon insui, i nu Calchas288, ar fi trebuit s ridice cuitul impotriva Ifigeniei, el doar s-ar fi injosit dac, in ultima clip, ar fi dorit s spun citeva cuvinte; pentru c semnificaia faptei sale era deja notorie, iar procedura pietii, a milei, a afectivitii i a lacrimilor fusese implinit, in plus, viaa sa n-ar fi intreinut nici un raport cu spiritul, i.e. el n-ar fi fost nici dascl, nici martor al spiritului. Dac, dimpotriv, sensul vieii eroului ar fi orientat in direcia spiritului, atunci lipsa cuvintelor ar diminua impresia produs. Ceea ce are de spus nu const in citeva vorbe convenabile, intr-un scurt fragment declamativ. Sensul replicii sale este c el se de-svirete in clipa decisiv. Un asemenea erou tragic intelectual trebuie s aib ceea ce adesea, in alte situaii, e rivnit in moduri caraghioase: trebuie s aib i s pstreze pentru sine ultimul cuvint. Lui i se cere aceeai atitudine lmuritoare cuvenit oricrui erou tragic, dar i se mai cere inc un cuvint. In msura in care un asemenea erou tragic intelectual culmineaz in suferin (in moarte), prin acest ultim cuvint el devine nemuritor inainte de a muri, in vreme ce eroul tragic obinuit, dimpotriv, devine nemuritor dup moartea sa. Il putem lua ca exemplu pe Socrate. El a fost un erou tragic intelectual. I s-a anunat condamnarea la moarte.289 In clipa aceea el moare cci cine nu inelege c moartea necesit toat puterea spiritului i c eroul piere intotdeauna inainte s moar propriu-zis, acela nu va ajunge prea departe in privina considerentelor existeniale. Ca erou, lui Socrate i se cere s-i gseasc linitea in sine, iar ca erou tragic intelectual, s aib in ultima clip destul for spiritual pentru a se implini. El nu se poate concentra, aidoma eroului tragic obinuit, pentru a privi moartea in ochi, ci trebuie s svireasc atit de repede aceast micare incit in aceeai clip s se detaeze contient de aceast lupt i sa se afirme pe sine. Dac, in criza morii, Socrate ar fi amuit, atunci ar fi diminuat efectul vieii sale. Ar fi trezit bnuiala c elasticitatea ironiei nu a fost in el o putere elementar, ci un joc a crui suplee trebuia folosit in clipa decisiv in conformitate cu un standard contrar, care s-l sprijine intr-o manier patetic.* Aceast insinuare concis nu-i poate afla aplicarea in cazul lui Avraam, in msura in care, printr-o analogie, socotim c trebuie s se poat descoperi un cuvint adecvat lui Avraam cu care sa incheiem. Dar se aplic in msura in care recunoatem necesitatea ca, in momentul final,

Avraam s se implineasc i s scoat cuitul, nu in tcere, ci printr-un ultim cuvint atita vreme cit, ca printe al credinei, el are o semnificaie absolut in direcia spiritului. Despre ceea ce va spune nu-mi pot face nici o idee in prealabil. Iar dup ce a spus, poate c il voi inelege intr-un anumit sens, fr ca astfel s m apropii de el mai mult decit am fcut-o anterior. De n-ar fi existat o replic final a lui Socrate293, m-a fi putut pune in locul lui i a fi formulat-o, iar dac n-a fi fost in stare, s-ar fi gsit un poet care s-o fac. Dar de Avraam nici un poet nu se poate apropia. Inainte s abordez mai in profunzime ultimul cuvint al lui Avraam, trebuie mai intii s atrag atenia asupra dificultii pe care, in genere, el o poate intimpina atunci cind vrea s spun ceva. Amrciunea i angoasa paradoxului rezid, aa cum s-a subliniat mai sus, in tcere Avraam nu poate vorbi.** In aceast perspectiv e o contrazicere de sine s-i cerem s vorbeasc, dac nu cumva vrem s-l scoatem din paradox aa incit, in clipa decisiv, el s-l suspende i s inceteze astfel s mai fie Avraam, anulind tot ce am spus pin aici. Dac Avraam i-ar spune lui Isaac: Tu eti cel ce va fi sacrificat, aceasta n-ar fi decit o slbiciune din partea lui. Cci dac, in genere, ar fi putut vorbi, trebuia s fi vorbit cu mult timp in urm, iar in acest caz slbiciunea ar consta in faptul c nu ar fi avut curajul spiritual i puterea de concentrare ca s-i gindeasc anticipat intreaga suferin, ci ar fi inlturat ceva din sine aa incit durerea real va fi fost mai mare decit cea gindit. In plus, vorbind astfel, el ar fi czut in afara paradoxului, iar dac ar fi vorbit intr* Atita vreme cit Platon l-a sublimat poetic pe Socrate290 in atitea feluri, pot fi imprite prerile ce vizeaz intrebarea care replic a lui Socrate trebuie socotit drept hotritoare. Eu sugerez urmtoarele: in clipa in care i s-a anunat condamnarea la moarte, el moare; in aceeai clip biruie moartea i se implinete pe sine prin acel rspuns mult elogiat c e uimit de condamnarea sa cu o majoritate de numai trei voturi.291 Nici o vorb vag i indiferent de prin tirg292, nici o remarc stupid a vreunui idiot n-ar fi reuit s stimeasc hazul intr-un mod mai ironic decit [acest comentariu la] sentina care-l condamna la moarte. ** Dac ar exista vreo analogie, ea ar putea fi furnizat de circumstanele morii lui Pitagora. Cci tcerea pe care el a recomandat-o intotdeauna trebuia desvirit in ultima clip, i tocmai de aceea a spus: Mai bine s fii ucis decit s vorbeti. Cf. Diogene, cartea a 8-a, 39.294 adevr cu Isaac, ar fi trebuit s-i preschimbe situaia in ispit. Altfel el n-ar putea spune nimic, i dac ar face-o, n-ar mai fi nici mcar un erou tragic. Cu toate acestea s-a pstrat un ultim cuvint al lui Avraam, i-n msura in care eu pot inelege paradoxul, pot s ineleg i prezena total a lui Avraam in acest cuvint. In prim instan el nu afirm nimic, i tocmai aceasta e forma in care spune ceea ce are de spus. Rspunsul dat lui Isaac are forma ironiei, pentru c e intotdeauna vorba de ironie atunci cind spui ceva, i totui no spui. Isaac il intreab pe Avraam gindind c acesta tie. Dac Avraam ar fi rspuns nu tiu nimic, ar fi rostit un neadevr. El nu poate s spun ceva pentru c ceea ce tie nu poate spune. Atunci ii rspunde: Fiul meu, va ingriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale.295 Observm aici o dubl micare in sufletul lui Avraam, aa cum am descris-o anterior. Daca Avraam s-ar fi resemnat [resigneret] in privina lui Isaac i nimic altceva, atunci ar fi rostit un neadevr, deoarece tie c Dumnezeu il cere pe Isaac drept sacrificiu i c exact in acea clip [Avraam] e imediat dispus s-l sacrifice, in fiecare clip, dup ce a svirit aceast micare, el a facut-o i pe urmtoarea, i.e. micarea credinei in virtutea absurdului. Astfel el nu spune un neadevr, cci in virtutea absurdului e posibil ca Dumnezeu s poat face cu totul altceva. Nu spune un neadevr, dar nici nu spune ceva anume pentru c vorbete intr-o limb strin. Acest fapt devine i mai evident atunci cind ne gindim c Avraam insui avea s-l sacrifice pe Isaac. Dac cerina ar fi fost alta, dac Domnul i-ar fi poruncit lui Avraam s-l aduc pe muntele Moria, iar acolo l-ar fi lovit cu fulgerul su pe Isaac luindu-l astfel la Sine ca sacrificiu, tocmai in acest sens Avraam ar fi avut dreptate s vorbeasc atit de enigmatic precum a facut-o, pentru c n-ar fi tiut ce avea s se intimple. Dar aa cum ii e infiat cerina, Avraam insui e cel care va aciona. i-n clipa decisiv el trebuie s tie ceea ce va sviri i c cel care va fi sacrificat nu e nimeni altul decit Isaac. Dac n-ar fi tiut asta cu fermitate n-ar fi svirit micarea infinit a resemnrii. Atunci cuvintul su n-ar fi tocmai un neadevr, dar el nu ar mai fi nici pe departe Avraam, ar fi mai neinsemnat decit orice erou tragic, un individ nehotrit care nu se poate decide nici pentru una, nici pentru cealalt i din acest motiv va ajunge sa vorbeasc intotdeauna bizar. Dar un astfel de ovielnic e o pur parodie a cavalerului credinei. Survine din nou faptul c il putem inelege pe Avraam, dar il putem inelege in msura in care pricepem paradoxul, in ce m privete, eu il pot inelege foarte bine, dar tiu cu mult inainte c nu am curajul de a vorbi astfel i nici de a aciona precum Avraam. Dar prin aceasta nu vreau s spun c [ceea ce a fcut Avraam] n-are importan atita vreme cit, dimpotriv, e singura minune. Ne intrebm acum in ce mod l-a judecat epoca noastr pe eroul tragic. Spunind c a fost mre i admirindu-l. La fel l-a judecat i acea adunare demn de cinste a nobililor, juriul pe care fiecare neam il reunete pentru a judeca generaia anterioar. Pe Avraam ins nimeni nu l-a putut inelege. i totui ce a realizat el? A rmas fidel iubirii sale. Dar cel care-L iubete pe Dumnezeu nu are nevoie de lacrimi i admiraie. El ii uit suferina in iubire i o d uitrii astfel incit nici cea mai mic aluzie la durerea sa n-ar mai exista dac Dumnezeu insui nu i-ar aminti-o. Fiindc Dumnezeu vede in tain296, cunoate amrciunea, numr lacrimile i nu uit nimic. Aadar, fie exist paradoxul conform cruia individualul ca individual st intr-un raport absolut cu Absolutul, fie Avraam este pierdut. EPILOG Odat demult, in Olanda, atunci cind preurile mirodeniilor sczuser considerabil, comercianii au aruncat in ocean citeva incrcturi pentru a le ridica costul.297 O ineltorie scuzabil, poate chiar necesar. Oare de aa ceva avem nevoie in lumea spiritului? Sintem noi oare

atit de siguri c am atins inlimea suprem incit nu ne-a rmas decit s ne inchipuim cu pioenie c nu am ajuns atit de departe, doar pentru a mai cpta ceva cu care s ne umplem timpul? De o atare autoamgire are nevoie generaia prezent? in aceast virtuozitate ar trebui ea iniiat sau mai degrab ea este deja suficient de perfecionat in arta amgirii de sine? Nu are ea oare nevoie de seriozitatea onest care, indrznea i incoruptibil, s se concentreze asupra cerinelor, de gravitatea cinstit care s vegheze cu afeciune asupra exigenelor, care s nu infricoeze oamenii intru dorina de a se precipita asupra inlimilor, ci s menin cerinele mereu tinere, frumoase i incinttoare la vedere298, ispititoare pentru toi i-n acelai timp dificile i entuziasmante pentru firile nobile (pentru c firile distinse se entuziasmeaz numai in preajma dificilului)? Orice ar inva o generaie de la cealalt, umanitatea autentic nu poate fi transmis de la un neam la altul. In aceast privin fiecare generaie incepe intr-o manier originar [primitivt], nu i se impune o cerin diferit de cea a precedentei generaii i nici nu ajunge mai departe cu excepia cazului in care precedenta i-a trdat misiunea i s-a amgit. Aceast umanitate autentic este pasiunea prin care o generaie o inelege cu desvirire pe cealalt, inelegindu-se simultan pe sine. Nici o generaie nu a invat de la alta s iubeasc, nici o generaie nu a inceput decit cu inceputul, nici o generaie viitoare nu are o sarcin mai mic decit precedenta, iar dac, spre deosebire de generaia precedent, cineva ar vrea s nu se opreasc la iubire, ci s mearg mai departe, aceasta nu e decit o flecreal zadarnic i patologic. Dar pasiunea cea mai inalt dintr-un om este credina, i-n acest sens nici o generaie nu pornete dintr-un alt punct decit precedenta. Fiecare neam incepe de la inceput i nu ajunge mai departe decit precedentul in msura in care a rmas fidel exigenei sale i nu a abandonat-o. Nici o generaie nu poate spune c ar fi extenuant, pentru c ea are cu adevrat o cerin i nu e important faptul c i precedenta a avut-o doar dac nu cumva acest neam particular [enkelte] sau individualii [de Enkelte] din el vor s ocupe cu indrzneal locul ce i se cuvine numai spiritului care cirmuiete lumea i care are rbdarea de a nu se istovi. Dac vreo generaie incepe astfel, atunci calea ei este greit, i de ce s ne mai mirm c intreaga existen ii poate prea eronat! Cci nu cunoatem pe cineva care s fi gsit lumea mai cu fundul in sus in afara acelui croitor din poveste care in timpul vieii s-a suit la cer i de acolo a contemplat lumea.299 Atita vreme cit o generaie se preocup doar de cerina sa cea mai inalt, ea nu se poate epuiza, pentru c o asemenea exigen e intotdeauna suficient unei viei de om. Cind intr-o vacan copiii au jucat toate jocurile inainte ca ceasul s bat ora 12 i mai apoi spun cu nerbdare, nu se mai poate gindi careva la un joc nou?, avem oare dovada c aceti copii sint mai dezvoltai i mai precoce decit aceia din generaia actual sau trecut care-i puteau prelungi jocurile bine cunoscute intreaga zi? Nu arat oare mai degrab c primilor copii le lipsete ceea ce eu a numi adorabila seriozitate, specific oricrui joc? Credina este pasiunea cea mai inalt dintr-un om. Exist poate in fiecare generaie muli care nu ajung la ea, dar nimeni nu ajunge mai departe [de ea]. Nu pot decide eu dac in vremurile noastre sint numeroi cei ce nu tiu asta. Indrznesc doar s m bizui pe persoana mea i s nu ascund c am un drum lung de strbtut, fr ca in felul acesta s imi doresc amgirea proprie ori a lucrurilor mree preschimbindu-le intr-un fleac, intr-o boal infantil care se vrea cit mai repede posibil eradicat. Dar viaa are destule exigene i pentru cel care nu ajunge vreodat la credin, iar dac acesta le iubete cu toat seriozitatea, viaa sa nu se va irosi, dei ea nu va fi nici o clip comparabil cu viaa celui ce a simit i i-a asumat inlimea suprem [det Hieste]. Ins persoana care a ajuns la credin (fie c are un talent remarcabil, fie c este vorba de un individ simplu, e totuna) nu rmine la nivelul ei. i ar fi chiar indignat dac cineva i-ar spune [s rmin] aa cum un indrgostit s-ar indigna dac i s-ar zice c s-a blocat in iubirea sa. Cci el ar rspunde: Nu rmin la ea, ci i-am druit intreaga via. i totui el nu ajunge mai departe, la ceva diferit, pentru c atunci cind afl asta, dispune de o alt explicaie. Trebuie s mergem mai departe, trebuie s mergem mai departe! Aceast nevoie de a merge mai departe e veche de cind lumea. Heraclit obscurul, cel care i-a aternut gindurile in scrierile depuse in templul Dianei300 (pentru c gindurile i-au fost armura vieii i de aceea le-a atirnat in templul zeiei), Heraclit obscurul spunea: Omul nu poate trece de dou ori prin acelai riu.* Heraclit obscurul a avut un discipol care nu a rmas la acest nivel, ci a mers mai departe, adugind, nu se poate [trece prin acelai riu] nici mcar o dat.** Bietul Heraclit! S aib el un asemenea discipol! Prin aceast imbuntire propoziia heraclitean a fost atit de ameliorat incit a devenit o propoziie eleat care nega micarea.303 Dar el nu dorea decit s fie un discipol al lui Heraclit care a mers mai departe, nu s revin la ceea ce abandonase maestrul su. NOTE Cuvnt nainte 1Germ., o adevrat vinzare cu pre redus (n.t.). 2 Persoan care ine scorul la jocul de biliard, fiind de obicei i chelner in localul in care desfoar intrecerea. 3 Aici i in ceea ce urmeaz se face aluzie intr-o manier negativ la cei doi hegelieni danezi, J. L. Heiberg (1791-1860) i H. L. Martensen (1808-1884). Heiberg publicase Om Philosophiens Betydningfor den nuvcerende Tid [Despre semnificaia filozofiei in timpurile actuale] (1833) i Perseus, Journal for den speculative Idee, I-II (1837-1838); v. Intelligensblade, nr. 1-48 (1822-1844); v. de asemenea recenzia lui Martensen la lucrarea lui Heiberg, "Inlednings-foredrag til det 1 november 1834 begyndte logiske cursus..." [Schi introductiv la cursul de logic susinut in anul 1834], Maanedsskrift for Litteratur, XVI (1836), pp. 515-528. De-a lungul unei cltorii de studii intreprinse in Europa intre 1832 i 1834, Martensen citete operele lui Hegel i studiaz sub indrumarea celui mai proeminent teolog speculativ german, Karl Daub. "A merge mai

departe" se refer i la incercarea mai multor adepi ai lui Hegel de a concepe un sistem explicativ atotcuprinztor pe coordonatele Enciclopediei tiinelor Filozofice (n.ed.H.). 4 Numele latin al lui Rene Descartes (1596-1650). Pentru a garanta validitatea cunoaterii umane, el a susinut c totul trebuie pus la indoial (de omnibus dubitandum est), iar prin aceast metod a ajuns la judecata conform creia singura realitate care nu poate fi inta nici unei indoieli este gindirea celui care se indoiete; v. i Pap., IVB l (n.t.). i Descartes, "Principia philosophiae", l, 28 i 76, in Renali Descartes operaphilosophica, Amsterdam, 1678,pp. 8,23 (n.ed.H.); "S ne amintim totui c nu trebuie s credem intradevr ce ne arat raiunea decit dac nimic contrar nu ne-a fost revelat de Dumnezeu insui. [...] Mai ales, vom ine drept regul infailibil ca ceea ce Dumnezeu a dezvluit e incomparabil mai sigur decit tot restul; astfel incit chiar dac vreo licrire a raiunii pare s ne sugereze ceva contrar, s fim intotdeauna pregtii s supunem judecata noastr celeia ce vine din partea Lui", Rene Descartes, Principiile filozofiei, tr. Ioan Deac, ed. Iri, Buc., 2000, pp. 92, 118 (n.t.). Adic nu a fcut tapaj in jurul acestei chestiuni, in caz de incendiu, era de datoria paznicilor de noapte s sune alarma. "Astfel, gindul meu nu este aici de a-i inva pe alii ce metod trebuie s urmeze fiecare pentru a-i conduce bine raiunea, ci numai de a arta in ce fel mam strduit s o conduc pe a mea. [...] Dar, indat ce am isprvit tot ciclul de studii la captul cruia se obinuiete s fii primit in tagma celor invai, mi-am schimbat in intregime prerea. Cci m-am gsit impovrat de atitea indoieli i rtciri, incit socoteam c, prin strdania de a m instrui, nu realizasem alt citig decit de a-mi fi descoperit tot mai mult ignorana", R. Descartes, Discurs asupra metodei de a ne conduce bine raiunea si a cuta adevrul in tiine, tr. Cr. Totoescu, ed. tiinific, Bucureti, 1957, pp. 3435; v. i versiunea lui Dan Negrescu, in Descartes, Expunere despre metod, Paideia, Bucureti, 1995, pp. 11-12 (n.t.). 5 Descartes, "Principia philosophiae", 1, 28 i 76, in Renali Descartes operaphilosophica, Amsterdam, 1678,pp. 8,23 (n.ed.H.); "S ne amintim totui c nu trebuie s credem intr-adevr ce ne arat raiunea decit dac nimic contrar nu ne-a fost revelat de Dumnezeu insui. [...] Mai ales, vom ine drept regul infailibil ca ceea ce Dumnezeu a dezvluit e incomparabil mai sigur decit tot restul; astfel incit chiar dac vreo licrire a raiunii pare s ne sugereze ceva contrar, s fim intotdeauna pregtii s supunem judecata noastr celeia ce vine din partea Lui", Rene Descartes, Principiile filozofiei, tr. Ioan Deac, ed. Iri, Buc., 2000, pp. 92, 118 (n.t.). 6 Adic nu a fcut tapaj in jurul acestei chestiuni, in caz de incendiu, era de datoria paznicilor de FRIC I CUTREMUR 73 noapte s sune alarma. 7 "Astfel, gindul meu nu este aici de a-i inva pe alii ce metod trebuie s urmeze fiecare pentru ai conduce bine raiunea, ci numai de a arta in ce fel m-am strduit s o conduc pe a mea. [...] Dar, indat ce am isprvit tot ciclul de studii la captul cruia se obinuiete s fii primit in tagma celor invai, mi-am schimbat in intregime prerea. Cci m-am gsit impovrat de atitea indoieli i rtciri, incit socoteam c, prin strdania de a m instrui, nu realizasem alt citig decit de a-mi fi descoperit tot mai mult ignorana", R. Descartes, Discurs asupra metodei de a ne conduce bine raiunea i a cuta adevrul in tiine, tr. Cr. Totoescu, ed. tiinific, Bucureti, 1957, pp. 34-35; v. i versiunea lui Dan Negrescu, in Descartes, Expunere despre metod, Paideia, Bucureti, 1995, pp. 11-12 (n.t.). 8 2 Timotei 4:7. "Lupta cea bun m-am luptat, cltoria am svirit, credina am pzit" (n.t.). 9 extra-skriver, in original, angajat al administraiei publice, a crui datorie era s transcrie documente sau alte hirtii oficiale. Johannes face aluzie la o poziie umil i inferioar, prin intermediul creia statutul marginal al scriitorului in afara sistemului devine o adevrat virtute (n.t.). 10 Aluzie la filozoful danez Rasmus Nielsen care a debutat ca adept al lui Hegel. El a editat doar patru brouri dintr-o lucrare mai cuprinztoare care avea drept scop o introducere la logica hegelian. Acestea au aprut sub titlul Den speculative Logik i dens Grmdtroek (Logica speculativ in principiul ei), Copenhaga, 1841-1844. Despre personalitatea lui Rasmus Nielsen, v. Habib C. Malik, Receiving Soren Kierkegaard. The Early Impact and Transmission of his Thought, The Catholic Univ. of America Press, Washington D.C., 1997, pp. 93-97 i indexul de la sfiritul lucrrii, p. 433 (n.t.). 11 Adresseavisen era publicaia care se ocupa cu editarea anunurilor in Copenhaga. A aprut din anul 1800 (n.t.). 12 v. IVA 88, in KJ, voi. 5, 5647 (n.t.). 13 In actul I, scena 7 din vodevilul criticului literar, poetului i dramaturgului J. L. Heiberg (17911860) intitulat Recensenten og Dyret [Criticul i bestia] (1826). In aceast scen, Trop, creatorul unei tragedii numite Distrugerea rasei umane, ii rupe manuscrisul in dou spunind: "Dac nu ne cost mai mult ca sa salvm bunul gust, de ce s n-o facem?"; cf. J. L. Heibergs Samlede Skrifter, Skuespil, vol. 1-7, 1833-1841, vol. 3, 1834, p. 221 (n.ed.H.). Mai multe informaii despre viaa i opera lui Heiberg in Bruce H. Kirmmse, Kierkegaard in Golden Age Denmark, Indiana Univ. Press, Bloomington, Indianapolis, 1990, pp. 136-168 (n.t.). 14 Expresie peiorativ referitoare la funcia de vame, a crui datorie erau inspectarea i stabilirea taxelor vamale pentru mrfurile importate. 15 Cu aproximativ trei ani inaintea apariiei acestei lucrri, in Copenhaga fuseser puse in circulaie primele omnibuze (trase de cai). Comparaia Sistemului cu omnibuzul este o aluzie subtil la hegelienii care adoptaser intr-un mod definitiv ideologia in vog la acea vreme (n.t.). 16 Luca 14:28-30. C cine dintre voi vrind s zideasc un turn nu st mai intii i-i face socoteala cheltuielii, dac are cu ce s-1 isprveasc?/Ca nu cumva, punindu-i temelia i ne-putind s-1 termine, toi cei care vor vedea s inceap a-1 lua in ris,/Zicind: acest om a inceput s zideasc, dar n-a putut isprvi" (n.ed.H.). 17 In original, Kierkegaard folosete termenul Stemning (stare sufleteasc, stare de spirit, dispoziie,

tendin, inclinare, pornire, atmosfer, ambian, climat). Cu toate acestea, intr-o insemnare de jurnal (I VB 81; ed. Hong, p. 245) el precizeaz c folosete acest cuvint in sensul cuvintului grecesc , inceput, preludiu; v. i Pap. IVA93, in KJ, voi. 5, 5651 (n.t.). 18 v. Facerea 22:l-l9 (n.t.). 19 De-a lungul intregii lucrri sint folosii 4 termeni:friste, Fristelse (a tenta, a ispiti; tentaie, ispit; "temptation", Howard Hong; "temptation", Alastair Hannay; "temptation", Walter Lowrie); prove, Provelse (a incerca, a proba, a verifica; suferin, incercare, necaz, examinare, observare, analiz minuioas; "test", "ordeal", Howard Hong; "test", Alastair Hannay; "to examine", "trial", Walter Lowrie); Anfoegtelse (indoial, scrupul, nelinite, mustrare de contiin; "spiritual trial", Howard Hong; "temptation", Alastair Hannay; "temptation", Walter Lowrie) ;forsoge, Forsogelse (a incerca; incercare, tentativ, experien, prob; "to try", Howard Hong; "to test", Alastair Hannay; "to try", Walter Lowrie). Dac Howard i Edna Hong susin c, in mod esenial, toate aceste denominaii au aceeai semnificaie, anume aceea de "a pune la incercare prin intermediul unui test sau al unei ordalii" (ed. Hong, nota 2, p. 341), Alastair Hannay crede c se pot evidenia trei semnificaii distincte: a) o incercare capabil s testeze abilitatea de a rezista unei tentaii; b) puterea ce distrage individul de la calea pe care o ia drept adevrat; c) o stare sau o dispoziie sufleteasc in care simpla tentaie e legat de ideea reuitei sau eecului in cazul unei incercri de natur spiritual. Pentru primele dou, susine Hannay, e folosit termenul Fristelse, pentru al treilea sens, termenul Anfcegtelse; cf. ed. Hannay, nota 53, p. 153. Am optat pentru traducerea lui Fristelse cu "tentaie", iar Anfcegtelse l-am redat prin "ispit", de reinut fiind faptul c cel de-al doilea termen are o dimensiune fundamental spiritual, in comparaie cu primul care poate desemna un tip de atracie lipsit de orice conotaie religioas. Termenii Provelse i Forsoge i-am tradus prin "incercare" sau "ordalie", respectiv "a examina". A se vedea i KJ, voi. 4, 4364-4384 i vol. 2,2222. Despre diferena dintre ispit i tentaie, v. Edward John Carnell, The Burden of S. Kierkegaard, The Paternoster Press, Great Britain, 1965, pp. 124-l34 (n.t.). 20 Aluzie posibil la Facerea 12:l-2 ("Dup aceea a zis Domnul ctre Avraam: Iei din pmintul tu, din neamul tu i din casa tatlui tu i vino in pmintul pe care i-l voi arta Eu./ i Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvinta, voi mri numele tu i vei fi izvor de binecuvintare. )"i 17:8 ("i-i voi da ie i urmailor ti pmintul in care pribegeti acum ca strin, tot pmintul Canaanului, ca motenire venic, i v voi fi Dumnezeu.") (n.t.). 21 v. Facerea 18:1-15 i 21:1-3 (n.t.). 22 Cap. 22 al Facerii nu face nici o referin la Sarra. Descrierea lui Kierkegaard se inspir din Cartea Iuditei, fapt consemnat i intr-o insemnare de jurnal (Pap. IIIA 197; in KJ, vol. 3, 3822); v. i Cartea Iuditei 10:10-11 (n.ed.H). 23 v. ed. Hong, pp. 241-242, IVA 76 (n.t.). 24 Facerea 12:1-3, 17:2-21 (n.ed.H.). 25 Povestea lui Agar este relatat in Facerea cap. 16 i 21:1-21 (n.ed.H.). 26 Panegiric in cinstea lui Avraam. Inainte de a-l avea pe Isaac, Avraam il considera pe Eliezer drept motenitorul su; cf. Facerea 15:2 (n.ed.H.). 27 Aici apare pentru prima oar in scrierile pseudonime ale lui Kierkegaard termenul de contiin etern. El semnific contiina sinelui, in mod particular in contextul reamintirii (ca in viziunea platonician) i, in ultim instan, dinaintea lui Dumnezeu (n.t.). 28 "Ce m-ntrebi oare de neam, inimoase Tidid Diomede?/ Cum e cu frunzele, aa-i i cu neamul srmanilor oameni;/ Unele toamna le scutur vintul i cad ofilite,/Altele codrul le nate-nverzind, dac dn primvar:/ Astfel pe lume i valul de oameni se nate i moare", Homer, Iliada, tr. George Murnu, Ed. pentru Literatur Universal, 1967, cintul 6, vers. 145-149, p. 115 (n.t.). 29 "Totui Atride-napoi s rpede cu lancea de-aram/ Ca s-l omoare, dar lesne pe Paris il smulge Afrodita/ Ca o zei pe-ascuns i-l duce prin negur acas,/ intr-o cmar-n iatac, unde fumeg dulci mirodenii", id., cintul 3, vers. 376-379, p. 62. Posibil aluzie la descrierea inlrii la cer a lui Iisus din Faptele Apostolilor 1:9: "i acestea zicind, pe cind ei priveau, S-a inlat i un nor L-a luat de la ochii lor" (n.t.). 30 v. Pildele lui Solomon 16:32 (n.t.). 31 Facerea 32:25-30 (n.t.). 32 II Corinteni 12:7-10: "i pentru ca s nu m trufesc cu mreia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, s m bat peste obraz, ca s nu m trufesc./ Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca s-l indeprteze de la mine; i mi-a zis: Ii este de ajuns harul Meu, cci puterea Mea se desvirete in slbiciune. Deci, foarte bucuros, m voi luda mai ales intru slbiciunile mele, ca s locuiasc in mine puterea lui Hristos" (n.t.). 33 I Corinteni 3:18-l9: "Nimeni s nu se amgeasc. Dac i se pare cuiva, intre voi, c este inelept in veacul acesta, s se fac nebun, ca s fie inelept./ Cci inelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru c scris este: El prinde pe cei inelepi in viclenia lor( "n.t.). FRIC I CUTREMUR 75 34 Ioan 12:25: "Cel ce ii iubete sufletul il va pierde; iar cel ce ii urte sufletul in lumea aceasta il va pstra pentru viaa venic" (n.t.). 35 v. Epistola ctre Evrei 11:8-9 i 11:17-20 (n.ed.H.). 36 v. Facerea 12:1-3 (n.t.). 37 Matei 12:18 ("Iat Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu intru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El i judecat neamurilor va vesti.") i 17:5 ("... Acesta [Iisus] este Fiul Meu, Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultai-L") (n.t.). 38 Howard Hong il menioneaz pe poetul roman Ovidiu ca subiect al acestei aluzii; v. i ed. Hannay, nota 16, p. 150 (n.t.). 39 Romani 12:15. "Bucurai-v cu cei ce se bucur; plingei cu cei cepling" (n.t.). 40 Facerea 22:18. "i se vor binecuvinta prin neamul tu toate popoarele pmintului, pentru c ai ascultat

glasul Meu" (n.t.). 41 Cartea lui Iosua Navi 10:12-l3. "In ziua aceea in care Dumnezeu a dat pe Amorei in miinile lui Israel i cind i-a btut la Ghibeon i au fost zdrobii inaintea feei fiilor lui Israel, a strigat Iosua ctre Domnul i a zis inaintea Israeliilor: Stai, soare, deasupra Ghibeonului, i tu, lun, oprete-te deasupra vii Aialon!/ i s-a oprit soarele i luna a stat pin ce Dumnezeu a fcut izbind asupra vrjmailor lor. Oare nu de aceea se scrie in Cartea Dreptului: Soarele a stat in mijlocul cerului i nu s-a grbit ctre asfinit aproape toat ziua( "?n.t.). 42 Matei 26:38-39. "Atunci le-a zis: intristat este sufletul Meu pin la moarte. Rminei aici i privegheai impreun cu Mine./ i mergind puin mai inainte, a czut cu faa la pmint, rugindu-se i zicind: Printele Meu, de este cu putin, treac de la Mine paharul acesta! Ins nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieti" (n.t.). 43 Galateni 4:4; "Iar cind a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe fiul Su, nscut din femeie, nscut sub Lege" (n.t.). 44 Numerii20:1-12(n.ed.H.). 45 Se pot identifica aici dou aluzii probabile: 1) Ovidiu, Metamorfoze, cintul I, vers. 625 i urm. (tr. rom. Maria Valeria Petrescu, Ed. de Stat pentru Literatur i Art, Bucureti, 1957, p. 57 i urm.). Atunci cind a aflat de iubirea fiicei lui Inachus (gr. Inachos), Io, pentru Jupiter (gr. Zeus), Iuno (gr. Hera) a transformato pe Io intr-o vac legind-o de un copac i l-a insrcinat pe Argus s o supravegheze cu cei 100 de ochi ai si. La porunca lui Jupiter, Mercur (gr. Hermes) il adoarme pe Argus, iar Jupiter il ucide. Iuno il transform pe Argus intr-un pun, a crui coad o impodobete cu cei 100 de ochi ai acestuia. 2) Poetul danez Adam Oehlenschlager (1779-1850), care a preluat un vechi mit nordic ce-l avea drept protagonist pe Thorr, "zeul rzboiului, al tunetelor i fulgerelor, al izbucnirii primverii i protectorul jurmintelor i tratatelor in mitologia scandinav. Este un zeu vinovat, intrucit a ucis la minie pe unul din constructorii venii din Yotunheim [lumea giganilor], clcind un legmint al zeilor fa de cei chemai s le cldeasc palatul principal..." (cf. Victor Kernbach, Dicionar de mitologie general, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1989, p. 586). Despre viaa i opera lui Adam Oehlenschlager, v. Bruce Kirmmse, "Kierkegaard in Golden Age Denmark", op. cit., pp. 86-99 (n.t.). 46 Facerea 22:1-2 (n.t.). 47 Facerea 17:17 ("Avraam a czut atunci cu faa la pmint i a ris, zicind in sine: E cu putin oare s mai aib fiu cel de o sut de ani? i Sarra cea de nouzeci de ani e cu putin oare s mai nasc? )"i 18:12 ("i a ris Sarra in sine i i-a zis: S mai am eu oare aceast mingiiere acum, cind am imbtrinit i cind e btrin i stpinul meu?( )"n.t.). 48 Facerea 12:2. "i Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvinta, voi mri numele tu i vei fi izvor de binecuvintare" (n.ed.H.). 49 Aluzie la schimbarea la fa a lui Iisus, Matei 17:2. "i S-a schimbat la fa, inaintea lor, i a strlucit faa Lui ca soarele, iar vemintele Lui s-au fcut albe ca lumina" (n.t.). 50 Facerea 22:2 (n.ed.H.). 51 cf. Facerea 35:23-26 i 37:1-3 (n.ed.H.). 76 SREN KIERKEGAARD 52 Matei 2:9. "i, iubind casa lui Israel, ai fgduit c oricind, abtindu-ne noi de la Tine, ne va cuprinde strimtorarea i venind in locul acesta s ne rugm, vei asculta rugciunea noastr" (n.t.). 53 Facerea 18:23-33. (n.ed.H.). 54 v. ed. Hong, pp. 239-240, IIIC 4 (n.t.). 55 Kierkegaard citeaz aici liber din Facerea 22 (n.t.). 56 Osea 10:8, Luca 23:28-30 (n.ed.H.). 57 Facerea 22:l-3 (n.t.). 58 Facerea 22:3 (n.t.). 59 Facerea 22:9 (n.t.). 60 Facerea 22:10 (n.t.). 61 Facerea 8:4 (n.t.). 62 Matei 8:11. "i zic vou c muli de la rsrit i de la apus vor veni i vor sta la mas cu Avraam, cu Isaac i cu Iacov in impria cerurilor" (n.t.). 63 Luca 16:22. "i a murit sracul i a fost dus de ctre ingeri in sinul lui Avraam..." (n.t.). 64 Adam este considerat primul tat al omenirii (n.t.). 65 Posibil aluzie la Platon, Phaidros, 244a-245c, 256a-e i 265b (n.ed.H.); vers. rom., Platon, Phaidros, tr. Gabriel Liiceanu, Humanitas, Bucureti, 1993, pp. 80-82,103-l04, 122 (n.t.). 66 Facerea 21:5 (n.t.). 67 La naterea lui Isaac, Avraam avea 100 de ani. Astfel, virsta lui Isaac ar fi, aici, 30 de ani (n.t.). Efuziune preliminar. 68 Kierkegaard folosete termenul "Expectoration", derivat din lat. ex- i pectus, ceea ce vine din inim, din piept. Cuvintul sugereaz o revrsare a inimii, un discurs afectiv i afabil aa cum se sugera in subtitlul lucrrii, "liric dialectic"; v. i Prefaa acestei lucrri, pp. 10-13 (n.t.). 69 II Tesaloniceni 3:10-12. "Cci i cind ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dac cineva nu vrea s lucreze, acela nici s nu mnince.l Pentru c auzim c unii de la voi umbl fr rinduial, nelucrind nimic, ci iscodind./ Dar unora ca acetia le poruncim i-i rugm, in Domnul Iisus Hristos, ca s munceasc in linite i s-i mnince piinea lor." (n.ed.H). 70 Povestea persan a lui Aladin a constituit sursa de inspiraie a comediei lui Adam Oehlenschlager, Aladdin eller Denfonmderlige Lampe [Aladin sau Lampa fermecat], in Adam Oehenschlagers poetiske Skrifter, 2 vol., Copenhaga, 1805, vol. 2, pp. 75-436. Nourredin era, in piesa dramaturgului danez, figura simbolic a intunericului, i-n acelai timp posesorul inelului i al lmpii. (n.ed.H.)

71 v. Povestea lui Aladin sau Lampa fermecat, in 1001 de nopi (n.t.). 72 Matei 5:45. "Ca s fii fiii Tatlui vostru Celui din ceruri, c El face s rsar soarele peste cei ri i peste cei buni i trimite ploaie peste cei drepi i peste cei nedrepi" (n.ed.H.). 73 "Orpheus, poet hieratic prehomeric din mitologia greac, fiul muzei Calliope i al regelui trac Oiagros. Fusese iniiat de muze i protejat de zeul Apollon care ii druise propria sa lir. Cintind, Orpheus izbutea s mite pietrele i s imblinzeasc fiarele. [...] dragostea absolut pentru soia sa Eurydike (o nimf intilnit in Tracia, dup intoarcerea poetului din expediia argonautic), dup a crei moarte, Orpheus a coborit in Infern spre a o readuce pe pmint, fermecindu-i pe zeii infernali cu cintecul su i induplecindui; dar restituirea soiei e condiionat, Orpheus neavind dreptul s-o priveasc pin nu vor fi ajuns dincolo de trimul morii; din bnuiala de a fi fost amgit, el o privete totui, iar ea se destram ca o umbr, intorcinduse definitiv la Hades" (Victor Kembach, Dicionar de mitologie general, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1989, p. 444 i urm.). Kierkegaard se refer ins la versiunea platonician a mitului, infiat in Banchetul, 179d: "Cci zeii inii preuiesc mai mult decit orice dirzenia curajului izvorit din iubire. Dimpotriv, pe Orfeu, fiul lui Oiagros, l-au lsat s se intoarc de pe cellalt trim cu miinile goale: nu i-au dato pe soia lui, pe care venise s-o ia de acolo, ci i-au artat doar o nluc, socotindu-l, ca pe un cintre ce era. Slab de suflet, lipsit de curajul de a muri ca Alcesta din iubire, el a cutat doar un vicleug prin care s ptrund, inc in via fiind, pe trimul lui Hades. De bun seam de aceea l-au i pedepsit, fcindu-l s-i gseasc moartea sfiiat de nite femei", Platon, Banchetul, tr. Petru Creia, Humanitas, Bucureti, 1995, p. 85 i urm. (n.t.). 74 In Banchetul lui Platon, Orfeu e descris ca "un cintre slab de suflet"; v. nota 73 (n.t.). 75 Matei 3:8-9. "Facei deci road, vrednic de pocin./ i s nu credei c putei zice in voi iniv: Printe avem pe Avraam, cci v spun c Dumnezeu poate i din pietrele acestea s ridice fiii lui Avraam" (n.ed.H.). 76 Isaia 26:17-l8. "Ca femeia insrcinat i gata s nasc prunc, care se zvircolete i strig in durerea ei, aa am fost noi, Doamne, cu toii in faa Ta!/ Zmislit-am, dureri de facere am avut i am nscut vint!..." (n.ed.H.). 77 Romani 8:20-22. "Cci fptura a fost supus deertciunii nu de voia ei, ci din cauza celui care a supus-o cu ndejde,/ Pentru c i fptura insi se va izbvi din robia stricciunii, ca s fie prta la libertatea mririi fiilor lui Dumnezeu./ Cci tim c toat fptura impreun suspin i impreun are dureri pin acum" (n.t.). 78 "Midas, rege frigian dintr-un mit simbolic grec; rspltit de [satirul] Silenus cu implinirea unei dorine, a preferat s capete puterea de a transforma in aur tot ce ar fi atins: lcomia l-a adus pin i la chinurile foamei, intrucit i alimentele atinse se prefceau in aur, astfel c a fost nevoit s-l implore pe zeul Dionysos s-l elibereze de povara unui atare har; la sfatul zeului, s-a scldat in riul Paktolos aurindu-i apele, dar scapind de darul su nefericit", v. Kernbach, op. cit., p. 341 (n.t.). 79 Apogeul carierei militare a lui Miltiade a fost victoria asupra persanilor de la Marathon din anul 490 a.Chr. (n.t.). 80 Plutarh, Vieile nobililor greci i romani, III, 3: "Se spune c Themistocle era atit de absorbit de gindurile gloriei i atit de inflcrat de pasiunea faptelor mree, incit, cu toate c era inc tinr atunci cind fusese dat btlia de la Marathon impotriva perilor, sub iscusita conducere a generalului Miltiade, despre care se vorbea peste tot, el se arta dus pe ginduri i rezervat, singur cu sine; ii petrecea nopile fr s doarm, i evita toate locurile obinuite de recreaie, iar celor care se uimeau de aceast schimbare i-i cutau motivul, el le rspundea c trofeul lui Miltiade mi-a rpit somnul ;"la traducerea acestui fragment am folosit vers. engl., Plutarch, The Lives ofthe Noble Gredans and Romans, tr. John Dryden, Random House, New York, p. 135 (n.t.). 81 Matei 11:28. "Venii la Mine toi cei ostenii i impovrai i Eu v voi odihni pe voi" (n.t.). 82 Ioan 3:16. "Cci Dumnezeu aa a iubit lumea, incit pe Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat ca oricine crede in El s nu piar, ci s aib via venic" (n.t.). 83 v. Matei 19:16-22 (n.t.). 84 Pe 17 iunie 1845, la nou luni de la publicarea lucrrii Fric i cutremur, a aprut Begrebet Angest ("Conceptul de angoas"), sub pseudonimul Vigilius Haufniensis; vers. rom., S. Kierkegaard, Conceptul de anxietate, tr. Adrian Arsinevici, Amarcord, Timioara, 1998 (n.t.). 85 Facerea 3:24. "i izgonind pe Adam, l-a aezat in preajma grdinii celei din Eden i a pus heruvimi i sabie de flacr vilviitoare, s pzeasc drumul ctre pomul vieii" (n.t.). 86 Evrei 4:12. "Cci cuvintul lui Dumnezeu e viu i lucrtor i mai ascuit decit orice sabie cu dou tiuri, i ptrunde pin la despritura sufletului i duhului, dintre incheieturi i mduv, i destoinic este s judece simirile i cugetrile inimii" (n.t.). 87 Pentru sensul termenului ispit (Anfoegtelse), v. nota 19; v. i KJ, vol. 4,4364-384 i nota 14, p. 343, din ed. Hong (n.t.). 88 Povestea biblic a cltoriei lui Avraam pe muntele Moria nu pomenete de vreun popas, in mod tradiional ins, se susine c aceasta e o anticipare a urcuului lui Iisus pe Golgota (n.t.). 89 sau "in temporalitate..." (n.t.). 90Matei 9:20-22. "i iat o femeie cu scurgere de singe de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui./ Cci zicea in gindul ei: Numai s m ating de haina Lui i m voi face sntoas;/ Iar lisus, intorcin-du-Se i vzind-o, i-a zis: indrznete, fiic, credina ta te-a mintuit. i s-a 78 SREN KIERKEGAARD tmduit femeia din ceasul acela" (n.t.). 91 Aluzie la eforturile susinute de "a trece dincolo de" sau "a depi" filozofia hegelian dup moartea lui Hegel din 1831; v. recenzia lui H. L. Martensen la lucrarea lui J. L. Heiberg, "Inlednings-foredrag til det l november 1834 begyndte lo-giske Cursus paa den kongelige militaire H0iskole" (Copenhaga,

\835),mMaanedsskriftforLitteratur,vo\. 16, Copenhaga, 1836, p. 515 i urm. Despre viaa i opera lui H. L. Martensen i relaia sa cu Kierkegaard, v. B. Kirmmse, "Kierkegaard in Golden Age Denmark", op. cit.,pp. 169-l97; Niels Thul-strup, Kierkegaard s Relation to Hegel, Princeton Univ. Press, Princeton, New Jersey, 1980, pp. 147-l49; v. i Between Hegel and Kierkegaard. Hans L. Martensen s Philosophy of Religion, tr. Curtis L. Thompson i David J. Kangas, Atlanta, Ga., 1997. Despre F. C. Sibbern, a se consulta Habib C. Malik, Receiving S0ren Kierkegaard, op. cit., pp. 4349, 223-225,330-331 (n.t.). 92 Horaiu, Epistole, I, 18, 84-86. "Nam tua res agitur, paries cum proximus ardet,/ et neglecta solent incendia sumere vi-res." ["Vai! Primejdia te pate i pe tine, ia aminte./ Cind o cas arde-aproape i averea ta e-n joc/ i incendii neglijate au stirnit un groaznic foc."]; Horaiu, Opera omnia, vol. 2, ed. Ingrijit de Mihai Nichita, Univers, Bucureti, 1980, p. 261 (iu). 93 Schfer-Historien (sau Schfer-Geschichten), povestiri despre iubirile idilice care se desfoar intr-un peisaj tipic, convenional i ideal, numit uneori i "arhaic". Poeziile pastorale, care ineau de un gen literar cult din timpul lui Teocrit i Virgiliu, deveniser deja in timpul lui Kierkegaard nite cliee afective i triviale (n.t.). 94 Pentru prima oar in aceast lucrare apare termenul de absurd impreun cu corelativul sau, paradoxul', v. i Prefaa prezentului volum, pp. 19-22; KJ, vol. l, 5-l2; v. i Alastair McKinnon, "Kierkegaard and The Leap ofFaith", in Kier-kegaardiana, 16, C. A. Reitzels Forlag, Copenhaga, 1993, pp. 107-l22; M. Jamie Ferreira, "Faith and the Kierkegaar-dian Leap", in The Cambridge Companion to Kierkegaard, Alastair Hannay, Gordon Marino (ed.), Cambridge, 1998, pp. 207-234; Grigore Popa, Existen i adevr la Soren Kierkegaard, Ed. Dacia, Cluj, 1998, pp. 35-43; Mark Dooley, "Murder on Moriah. A Paradoxical Representation", in Philosophy Today, 39, 1995, pp. 67-82; Edward F. Mooney, "Abraham and Dilemma. The Teleological Suspension Re-visited", in Kierkegaard. Trials ofNewInterpretation, Kinya Masugata (ed.), Kyoto, 1993, pp. 109-l34 (n.t). 95 intiia epistol a Sf. loan 4:8. "Cel ce nu iubete n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu este iubire" (n.t.). 96 Adic o putere de convingere spontan, condiionat de starea sufleteasc (n.t.). 97 Posibil aluzie la imnul 104 al lui N. F. S. Griindtvig, in Sang-vxrk til den danske Kirke, vol. l-2, Copenhaga, 1837-l841, vol. l, p. 271. Despre viaa i opera lui Grundtvig, v. B. Kirmmse, "Kierkegaard in Golden Age Denmark", op. cit.,pp. 198-237 (n.t). 98 "Vestalele erau preotese virgine in religia roman, consacrate zeiei Vesta (ocrotitoarea vetrei, ordinii i stabilitii casnice i a focului sacru urban). De obicei erau alese 6 vestale i supravegheate depontifex maximus. Fetele, in virst de 10 ani, erau alese din familiile patriciene i fceau un legmint de castitate, dup care erau acceptate in templul zeiei Vesta, unde vreme de ali 10 ani se desfura invtura lor in regulamentele ritualurilor specifice; de la virst de 20 de ani incepeau s indeplineasc funcia sacerdotal propriuzis, in ultimii 10 ani de sacerdoiu ele avind obligaia de a le instrui i iniia pe elevele generaiei urmtoare, i numai cind implineau 40 de ani aveau dreptul de a intra in viaa laic. [...] Atribuiile eseniale ale fiecreia erau supravegherea i meninerea focului sacru i pstrarea propriei virginiti"; v. Kern-bach, op. cit., p. 619 i urm. (n.t.). 99 Expresie ce desemneaz implicarea intr-o relaie nelegitim (n./.). 100 in sens kierkegaardian, "resemnare" [Resignation] i "a se resemna" [at resignere] denot un act ori o micare interioar (nu o punere de acord apatic), presupunind asumarea propriului sine in vederea unei alegeri care integreaz in subiectivitate un scop determinat; v. i Prefaa prezentului volum, pp. 2l-24 (n.t.). 101 Aici cu sensul de "a avut credin" (n.t.). 102 Cu sensul de ridicare, inlare (n.t.). FRIC I CUTREMUR 79 103 v. KJ, vol. 3, 2343 (V B 49:14) i vol. 3, 2338-2359. Conceptul de salt se refer la tranziii calitative, ce nu pot fi explicate prin schimbri cantitative ori prin continuitatea asigurat de mijlocire in sens hegelian (n.t.). 104 Matei 18:2l-22. "Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cite ori va grei fa de mine fratele meu i-i voi ierta lui? Oare pin de apte ori?/ Zis-a lui lisus: Nu zic ie pin de apte ori, ci pin de aptezeci de ori cite apte" (n.ed.H.). 105 Aici cu sensul de "se raporteaz la Dumnezeu" (n.t.). 106 v. loan 2:l-l0 (n.ed.H.). 107 Facerea l:27. "i a fcut Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut brbat i femeie" (n.t.). 108 I Corinteni 10:12. "De aceea, cel cruia i se pare c st neclintit s ia seama s nu cad" (n.ed.H.). 109 Aluzie la culegerea de psalmi a episcopului H. A. Brorson, Troens vare Klenodie [Comoara rar a credinei] (l739), pe care Kierkegaard o deinea in ediia lui L. C. Hagen, Copenhaga, 1834 (J.). 110 i.e. Frederiksberg, castel inconjurat de un parc impdurit situat la vest de Copenhaga, loc favorit de plimbare al locuitorilor capitalei daneze, inclusiv al lui Kierkegaard (n.ed.H.); v. i KJ, vol. l, 419 i vol. 5, 5756 (n.t.). 111 Numit i contabilitate dubl: specificul acesteia const in faptul c orice schimbare de capital e inregistrat de dou ori, ca sum de debit (credite active) i ca sum de credit (ci-tigul ce-i revine proprietarului) (n.t.). 112 Primele omnibuze (de la lat. omnibus, pentru toi) trase de cai au fost introduse in Copenhaga in jurul anului 1840 (n.t.). 113 0resund, strimtoare situat intre insula danez Sjaelland i Suedia. Strandveien este faleza 0resundului care face legtura intre Copenhaga i Helsing0r, trecind pe ling grdina zoologic Jaegersborg (Jsegersborg Dyrehave) (n.ed.H.).

114 Cavalerul infinitului nu este imediat recognoscibil in masa de comerciani burghezi care ii fac plimbarea de duminic pin la grdina zoologic (n.t.). 115 0sterport, prima poart pe traseul dintre Jaegersborg i Copenhaga. Dup ce capitala a renunat la statutul de fortrea, 0sterport a fost distrus in anul 1858 (n.t.). 116 Talerul este o veche moned danez echivalent cu aprox. 2 coroane daneze actuale. Un taler era subimprit in 6 mrci, iar o marc, din nou, in 16 ilingi (n.t.). 117 v. Facerea 25:29-34 (n.ed.H.). 118 Efeseni 5:15-l6. "Deci luai seama cu grij, cum umblai, nu ca nite neinelepi, ci ca cei inelepi,/ Rscumprind vremea, cci zilele rele sint" (n.t.). 119 II Corinteni 5:17. "Deci, dac este cineva in Hristos, este fptur nou; cele vechi au trecut, iat toate s-au fcut noi" (n.t.). 120 Momentul in care Socrate bea cupa cu otrav e descris de Platon in Phaidon, 117b-l 18a; vers. rom., Platon, Phaidon, tr. Petru Creia, Humanitas, Bucureti, 1994, p. 152 i urm. (n.t). 121 Mediere, mijlocire; anulare a contradiciilor, corespunztoare conceptului hegelian de Vermittlung care indic unitatea sintetizatoare a dou categorii contradictorii (n.t.). 122 Platon, Aprarea lui Socrate, 21d; "Plecind de acolo, cugetam in sinea mea: intr-adevr, eu sint mai inelept decit acest om: m tem c nici unul dintre noi nu tie nimic bun i frumos, numai c el ii inchipuie c tie ceva, dei nu tie; eu ins, de vreme ce nici nu tiu, nici nu-mi inchipui. Se pare, deci, c sint mai inelept, i anume tocmai prin acest lucru mrunt, prin faptul c, dac nu tiu ceva, mcar nu-mi inchipui c tiu", in Platon, Opere I, tr. Francisca Bltceanu, Ed. tiinific, 1974, p. 20 (n.t.). 123 Sursa acestei sintagme este neidentificat. Expresia poate fi intilnit intr-o form aproximativ la filozoful englez Th. Hobbes, ale crui ultime cuvinte ar fi fost: "Sint pe cale s fac ultima cltorie un salt in intuneric [a leap in the dark]." O alt posibil surs ar putea fi Jakob Bohme, menionat in jurnal printrun citat (v. KJ, vol. 4, 5010, VIII1 A105). Kier-kegaard deinea patru din operele lui Bohme: Beschreibung der drey Principien Gottlichen Wesens (Amsterdam, 1660), Hohe und tiefe Griinde von dem dreyfachen Leben 80 SREN KIERKEGAARD des Men-schen (Amsterdam, 1660), Mysterium magnum (Amsterdam, 1682) i Christosophia oder Wegzu Christo (Amsterdam, 1731). A se vedea i KJ, vol. 6, 6382 (XI A247) (n.t.). 124 "Alt dat am vrut s trec peste o bltoac. La inceput nu mi s-a prut atit de lat pe cit mi-am dat seama c e cind am ajuns la mijlocul sriturii. Plutind in aer, fcui cale intoars cu gindul s-mi iau avint mai mare de ast dat. Totui i a doua sritur a fost prea scurt, aa c m afundai pin in git in noroi, nu departe de cellalt mal. Mai mult ca sigur c m-a fi prpdit de n-ar fi fost braul meu vinjos, care m-a scpat trgindu-m de ciuf i scoind o dat cu mine i calul pe care-l ineam strins intre genunchi", Gottfried August Bur-ger, Uimitoarele cltorii i aventuri pe uscat i pe ap ale baronului von Miinchhausen, aa cum obinuia s le povesteasc el insui, la un pahar de vin, prietenilor si, ed. a 2-a, tr. Ion Marin Sadoveanu, Ed. Tineretului, Bucureti, 1960, p. 34 i urm. (n.t.). 125 In Phaidon, 81e-82b, Socrate afirm c aceia care "s-au deprins cu lcomia, cu desfriul, cu beia, aceia fr doar i poate se intrupeaz ori in mgari ori in nite alte asemenea fpturi"; apoi "cei crora le-a plcut mai mult decit orice s fac nedrepti, s asupreasc, s despoaie, acestora li se cuvine trupul lupilor, al oimilor, al uliilor"; "dintre toi acetia, cei mai fericii, cei care merg in locul cel mai bun, sint cei care au practicat aceast virtute social sau civic numit cumptare i dreptate, virtute izvorit din deprinderi i din practici lipsite de filozofie i de cuget", tr. Petru Creia, op. cit., p. 84 (n.t.). 126 Intrucit acest pasaj se dovedete extrem de dificil in interpretare, consider necesar redarea textului original i a trei variante in limba englez, cea din ed. Hong, ed. Hannay i ed. Lowrie. "Kjasrligheden til hiin Prindsesse blev for ham Udtrykket for en evig Kjasrlighed, antog en religios Charakteer, fork-larede sig i en Kjaerlighed til det evige Vassen, der vel neg-tede Opfyldelsen, men dog atter forsonede ham i den evige Bevidsthed om dens Gyldighed i en Evigheds-Form, som ingen Virkelighed kan fratage ham." "His Iove for that princess would become for him the expression of an eternal Iove, would assume a religious cha-racter, would be transfigured into a Iove of the eternal being, which true enough denied the fulfillment but nevertheless did reconcile him once more in the eternal consciousness of its validity in an eternal form that no actuality can take away from him" (ed. Hong, p. 43); "His Iove for the princess would take on for him the expression of an eternal Iove, would acquire a religious cha-racter, be transfigured into a Iove for the eternal being which, although it denied fulfillment, still reconciled him once more in the eternal consciousness of his Iove's validity in an eternal form that no reality can take from him" (ed. Hannay, p. 72); "Love for that princess became for him the expression for an eternal Iove, assumed a religious character, was transfigured into a Iove for the Eternal Being, which did to be sure deny him the fulfilhnent of his Iove, yet reconciled him again by the eternal consciousness of its validity in the form of eternity, which no reality can take from him" (ed. Lowrie, p.54)-(n.t.). 127 v. Ridder Stig og Findal eller Runernes Magt [Cavalerii Stig i Findal sau Puterea runelor], V, 62: "Ea doarme in fiecare noapte ling cavalerul Stig cel Alb"; in Udvalgte danske Viserfra Middelalderen, vol. IIV, ed. V. H. Abrahamson, R. Nyerap i K. L. Rahbek, Copenhaga, 1812-l814; vol. I, p. 301 (n.ed.H.). 128 v. Leibniz, Monadologia, 78-80, 86-87 (tr. C. Flora, Hu-manitas, Bucureti, 1994, pp. 76 i urm. i 79), Eseuri de teodicee, 59-62 (tr. Diana Morrau i Ingrid Ilinca, Poli-rom, Iai, 1997, pp. 117-l19). Fiecare substan se dezvolt conform naturii sale proprii i in armonie cu celelalte substane, intre 1842 i 1843, Kierkegaard a studiat indeaproape Eseurile de teodicee in traducerea german a lui J. C. Gott-sched (cf. Pap. IV C9, C12 i C29 i urm.). Pentru o comparaie intre Kierkegaard i Leibniz, v. Ronald Grimsley, "Kierkegaard and Leibniz", in Journal of the History ofldeas, vol. 26, issue 3 (iul.-sep. 1965), pp. 383-396 (n.t.). 129 v. J. N. Mailath, "Erzi die Spinnerin", in Magyarische Sa-gen, Mrchen und Erzhlungen, vol. I-II,

Stuttgart, Tubingen, 1837, vol. II, p. 18. O fat este rpit de un cruciat atroce care ii poruncete s-i toarc o cma pentru a-l face invulnerabil: "wenn sie ihn unter Thrnen spinnt, die Leinwand unter Thrnen webt, unter Thrnen bleicht, ein Hemde draus unter Thrnen nht, schiitzt mich dies besser als alles Eisen, es ist undurchdringlich" (cind il toarce in lacrimi, ese pin-za in lacrimi, o inlbete in lacrimi, coase din ea o cma in lacrimi, aceasta m protejeaz mai bine decit fierul, este de neptruns) (n.ed.H.); v. i KJ, vol. FRIC I CUTREMUR 81 l, 870 (HA449) (n.t.). 130 Horaiu, Ode, III, 24, 6; "si figit adamantios/summis verti-cibus dira Necessitas/clavos, non animum metu/ non Mori laqueis expedies caput." ("cind al Urgiei cui de-oel/ adinc in cas-i va ptrunde,/ de spaim n-ai s scapi niciunde,/ de mreaja Morii nicidefel."), in Horaiu, Opera omnia, ed. cit., vol. l, pp. 230-231 (n.t.). 131 Cadrilul este un dans de societate francez (n.t.). 132Matei 19:26 ("Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputin, la Dumnezeu ins toate sint cu putin.") i Facerea 18:14 ("Este oare ceva cu neputin la Dumnezeu?...") (n.ed.H.). 133Ovidiu, Metamorfoze, cintul 11; v. nota 45 (n.t.). 134 Expresie ce semnific un efort dificil sau chiar zadarnic de a implini ceva (n.t.). 135Cenzura este o magistratur, infiinat in 443 a. Chr., pentru a-i scuti pe consuli de grija de a-i recenza pe ceteni i de a evalua cifra averii lor... Sarcina [cenzorilor] este tripl: 1) s aprecieze averea tuturor locuitorilor, s-i inscrie in registrele triburilor, s-i repartizeze in clase i centurii; 2) s stabileasc lista senatorilor i a cavalerilor; 3) s intocmeasc lista de venituri i cheltuieli ale statului. (Jean Claude Fredouille, Dicionar de civilizaie roman, tr. erban Velescu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureti, 2000, pp. 46-47) (n.t.). 136Matei 17:20. "... Cci adevrat griesc vou: Dac vei avea credin cit un grunte de mutar, vei zice muntelui acestuia: Mut-te de aici dincolo, i se va muta; i nimic nu va fi vou cu neputin" (n.ed.H.). 137 v. Matei 19:16-22 (n.t). 138 Iacov 1:17. "Toat darea cea bun i tot darul desvirit de sus este, pogorindu-se de la Printele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbr de mutare" (n.t.). 139Matei 26:15. "A zis: Ce voii s-mi dai i eu il voi da in miinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de argini" (n.t). 140 Expresie ce desemneaz un pericol iminent. Trimitere la legenda lui Damocles (sec. IV a.Chr), un curtean al lui Dionisos cel Btrin al Siracuzei, tiran a crui domnie a durat intre 405 i 367 a.Chr. Conform legendei, atunci cind Damocles a vorbit in termeni extravagani despre fericirea impratului su, Dionisos l-a invitat la un banchet somptuos, unde l-a aezat sub o sabie agat de tavan printr-un singur fir. Se sugera astfel c destinele celor ce dein puterea sint la fel de precare ca i poziia lui Damocles la petrecerea respectiv. Istoria e relatat de Cicero in Tusculanae disputationes (n.t). 141Karl Daub (1765-l836), teolog german. Kierkegaard se refer aici la o remarc fcut de Daub intro conversaie cu Karl Rosenkranz, pe care acesta din urm a reprodus-o in Erinnerungen an Karl Daub, Berlin, 1837: "Alles Praktische, beschied er mich, hat eine Seite der koncreten Erfullung. Und glauben Sie mir nur, so als Schildwacht, zur Nachtzeit auf einsamen Posten, etwa an einem Pulvermagazin, hat man Gedanken, die auserden ganz unmoglich sind. Also gramen Sie sich darum nicht." (Orice lucru practic, mia imprtit el, are o latur a implinirii concrete. i credei-m, aa ca santinel, pe timp de noapte intr-un loc de paz singuratic, de exemplu la un depozit de praf de puc, ii vin ginduri care altminteri sint cu desvirire imposibile. Aa c nu v necjii), p. 24 i urm., (n.ed.H.). 142 Pegasos, cal inaripat din mitologia greac, nscut din singele Gorgonei Medusa, care l-a slujit un timp pe Bellerophontes, devenind apoi calul muzelor, pentru ca dup moartea sa s fie transformat in constelaie. Pausanias relateaz c, aflindu-se pe muntele muzelor, Helikon, Pegasos lovete cu copita intr-o stinc, dezvelind un izvor care s-a numit Hippoukrene (Izvorul Calului), a crui ap ii inspir pe poei atunci cind e but (Cltorie in Grecia, IX, 31, 3) (n.t). Problema I 143 Anulare temporar, determinat de un scop (n.t.). 144Expresia at ophoeve, a anula, a desfiina (dan.), este opusul lui at soette, a pune, a aeza, a institui, a fundamenta, i ii are originea in germ. aufheben (a ridica, a anula, a desfiina, a aboli, a suspenda, a incheia). Ea apare des in hegelianismul danez, la J. L. Heiberg (n.t.). 145 G. W. F. Hegel, Grundlinien der Philosophie des Rechts, 104, 139, 142-l57, Georg Wilhelm 82 SREN KIERKEGAARD Friedrich Hegel's Werke. VollstandigeAusgabe, I-XVIII, ed. Philipp Marheineke et al., Berlin, 1832-l841, VIII, pp. 210-221; Jubilaumausgabe, I-XXVI, ed. Hermann Glockner, Stuttgart, 1927-1940, VII, pp. 226-237 (n.ed.H.); Hegel, Principiile filozofiei dreptului, tr. V. Bogdan i C. Floru, Iri, Bucureti, 1996, pp. 112-113, 142-l45, 159-168. Lucrarea lui Hegel este structurat in trei pri: dreptul abstract, moralitatea i eticul. Seciunea a treia a prii a doua poart titlul "Binele i cugetul moral" ( 129-l41); in ea sint explicitate, printre altele, formele morale ale rului in funcie de participarea mai mare sau mai mic a subiectivitii in realitatea social: ipocrizia, probabilismul (imposibilitatea certitudinii i consolarea asigurat de existena posibilitii), principiul care identific scopul cu mijlocul, convingerea dublat de contiina individual i, in sfirit, ironia, care este vzut drept forma suprem a rului i afirmarea exclusiv a subiectivitii ( 140, tr. rom., pp. 145-157). Considerate in sine, dreptul abstract i moralitatea nu pot dobindi caracterul de realitate, deoarece trebuie unificate, sintetic i conciliativ, intr-un stadiu superior, eticul. Legea obiectiv din cadrul dreptului abstract capt, in viaa etic, un caracter substanial i o realitate irevocabil, in partea a treia a Principiilor filozofiei dreptului, Hegel desfoar eticul pe trei momente: familia, societatea civil i statul, care va deveni substana absolut a moralitii, cf. 142-360, tr. rom., pp. 159-334; v. i Prefaa acestui volum, pp. 25-29 (n.t.).

146 In msura in care credina ar fi abordat din punctul de vedere al moralitii, ea ar trebui considerat un stadiu subiectiv i parial, ce va fi suspendat i privit din perspectiva mai larg a universalului, in Principiile filozofiei dreptului ins, Hegel nu vorbete despre credin (Glaube), ci despre contiin (Gewissen) i certitudine (Gewisheit), precizind c moralitatea nu include contiina religioas (das religiose Gewissen); cf. 137, tr. rom., op. cit., pp. 140-141. Avraam nu e menionat nicieri in aceast privin. Textul din tineree al lui Hegel despre Avraam, care nu i-a fost accesibil lui Kierkegaard, poate fi citit in traducere romaneasc, G. W. F. Hegel, Spiritul iudaismului, tr. Drago Popescu, Antaios, Oradea, 2001, pp. 133-149. Viziunea lui Hegel asupra credinei religioase este descris pertinent de Oliva Blanchette, "The Silencing of Philosophy", in International Kierkegaard Commentary. Fear and Trembling and Repetition, Robert L. Perkins (ed.), Mercer Univ. Press, Macon, 1993, pp. 29-65 (n.t.). 147 v. Hegel, Enciclopedia tiinelor filozofice, Logica, 63; vers. rom., tr. D. D. Roca, V. Bogdan, C. Floru i R. Stoichi, Humanitas, Bucureti, 1995, pp. 130-132 (n.ed.H.). 148 Despre distincia moral/etic, v. Hegel, Principiile filozofiei dreptului, 141; tr. rom., op. cit., pp. 157-158; v. i Jon Stewart, "Hegel's View of Moral Conscience and Kierkegaard's Interpretation of Abraham", in Kierkegaardiana 19, Joakim Garff, Arne Gr0n etc. (ed.), C. A. Reitzels Forlag, Copenhaga, 1998, pp. 5880. Pentru viziunea kierkegaardian asupra eticii v. i lucrrile amintite in Prefaa acestui volum, nota 49 (n.t.). 149Boileau, L 'art poetique, I, 232; in Boileau,OEuvres, vol. II, Flammarion, Paris, 1969, p. 92 i urm. "L'ouvrage le plus plat a, chez les courtisans,/ De tout temps rencontre de zeles partisans;/ Et, pour finir enfin par un trait de satire,/ Un sot trouve toujours un plus sot qui l'admire" (Lucrul cel mai plat a gsit la curtezanii din toate timpurile partizanii cei mai plini de zel. i, pentru a incheia printr-o trstur satiric, un neghiob gsete intotdeauna pe altul mai neghiob, care s-l admire) (I, 229-232) (n.ed.H.). 150 "Troen er netop dette Paradox, at den Enkelte som den Enkelte er hoiere end det Almene, er berettiget ligeoverfor dette, ikke subordineret, men overordnet, dog vel at maerke saaledes, at det er den Enkelte, der efter at have vaeret som den Enkelte det Almene underordnet, nu gjennem det Almene bliver den Enkelte der som den Enkelte staaer i et absolut Forhold til det Absolute." "Faith is precisely the paradox that the single individual as the single individual is higher than the universal, is justified before it, not as inferior to it but as superior yet in such a way, please note, that it is the single individual who, after being subordinate as the single individual to the universal, now by means of the universal becomes the single individual who as the single individual is superior, that the single individual as the single individual stands in an absolute relation to the absolute" (ed. Hong, pp. 55-56); "Faith is just this paradox, that the single individual as particular is higher than the universal, is justified before the latter, not as subordinate but superior, though in such a way, be it noted, that it is the single individual who, having been subordinate to the universal as the particular, now by means of the universal becomes that individual who, as the particular, stands in an absolute relation to the absolute" (ed. Hannay, pp. 84-85); "Faith is precisely this paradox, that the individual as the particular is higher than the universal, is justified over against it, is not subordinate but superior yet in such a way, be it observed, that it is the particular individual who, after he has been subordinated as the particular to the universal, now through the universal becomes the individual who as the particular is superior to the universal, for the fact that the individual as the particular stands in an absolute relation to the absolute" (ed. Lowrie, p. 66) (n.t.). 151 Posibil aluzie la Iisus Cristos (n.t.). 152 Expresia se refer la rzboiul troian (n.ed.H.). 153 Aflat in oraul Aulis (Boeia) pentru a porni intr-o expediie militar impotriva Troiei, flota greceasc condus de Agamemnon este impiedicat s plece de un vint teribil stirnit de zeia Artemis din pricina unui conflict cu conductorul grec. Pentru potolirea vintului, zeia cere, prin intermediul prorocului Calhas, sacrificiul Ifigeniei, fiica lui Agamemnon (n.t.). 154Euripide, Ifigenia in Aulis, vers. 448-451; tr. Alexandru Miran, Ed. Univers, 1975, p. 24. In virtutea poziiei sale de conductor, era de datoria lui Agamemnon s ia hotriri in numele poporului (n.t.). 155 E vorba de Menelaos, Calhas i Odiseu; Euripide, op. cit., vers. 106-l07, p. 9 (n.t.). 156 Ifigenia ii inchipuise c se va cstori, inainte de pregtirile sacrificiului, Agamemnon o privete i exclam: "De ce plingi, fata mea, de ce i-e chipul trist/ i ochii ti sub vluri stau pironii in glie?", versul 687, id., p. 58 (n.t.). 157De fapt, sacrificiul Ifigeniei trebuia svirit de ctre Calhas. Cind acesta din urm ridic pumnalul, ca printr-o minune Ifigenia dispare, iar in locul ei se ivete o cprioar. Artemis o rpete pe fiica lui Agamemnon i o face preoteas in templul su din Taurida (n.t.). 158 Este vorba de Iefta, cel ce-l promite lui Dumnezeu c, dac-i va invinge pe amonii, il va sacrifica pe primul care, la intoarcere, ii va iei in intimpinare pe poarta casei sale. Dup victorie, cea care-l intimpin este singura sa fiic. v. Cartea Judectorilor 11:30-40 (n.ed.H.). 159 Iunius Lucius Brutus a fost primul consul al Romei, cel care i-a eliminat pe tarquini dup violul Lucreiei. El a fost totodat nevoit s-i ucid fiii, pe Titus i Tiberius, pentru participarea la un complot ce avea drept scop restauraia tarquinian; v. Titus Livius, Istoria Romei, II, 3-5; ed. rom., Titus Livius, Ab urbe condita (de la fundarea Romei), tr. A. Marinescu-Nour, Minerva, Bucureti, 1976, 2 vol., vol. l, pp. 76-79 (n.ed.H.). 160 Lictorii, persoane in Roma antic ce mergeau inaintea inalilor demnitari atunci cind acetia de pe urm apreau in public. Ca semn al puterii asupra vieii i morii, ei purtau fascii, mnunchiuri de nuiele de mesteacn, legate cu o curea la mijloc i avind in partea superioar o secure. Erau folosii adesea drept cli (n.t.). 161 v. Hegel, Principiile filozofiei dreptului, 150, tr. rom., op. cit.,pp. 163-l64 (n.ed.H.). 162 O virtute etic are ca scop slujirea binelui general, in timp ce o virtute personal vizeaz un bine singular, personal i suveran. Sacrificindu-l pe Isaac, Avraam nu se pune in slujba comunitii, ci acioneaz

doar in virtutea unui raport intim cu divinitatea (n.t.). 163Universalul ajunge s se exprime abia prin generaiile viitoare al cror strmo este Isaac, i de aici ascunderea, tinuirea (n.t.). 164 v. Ieirea 19:12-l3 (n.ed.H.). 165 Oraul port Aulis e situat in Boeia, Grecia central, iar peisajul plat al rmului care inconjoar oraul este cadrul de desfurare a aciunii in tragedia lui Euripide, Ifigenia in Aulis 166 Facerea 3:7. "Atunci li s-au deschis ochii la amindoi i au cunoscut c erau goi, i au cusut frunze de smochin i i-au fcut acoperminte" (n.t.). 167 v. dedicaia Sonetelor lui Shakespeare (n.t.). 168 v. Marcu 3:14-l5 i 22-23 (n.ed.H.). 169 v. W. G. Tennemann, Geschichte der Philosophie, vol. 1-11, Leipzig, 1798-1819, vol. 1, pp. 105-l10: Pitagora considera numerele impare mai desvirite decit cele pare. Acestea din urm pot fi intotdeauna imprite, dar primele nu pot fi niciodat divizate in jumti egale. Aadar, intr-un anume sens, numerele im84 SREN KIERKEGAARD pare sint indivizibile. Numerele pare sint nelimitate, i de aceea nesfirite (lipsite de ) i incomplete (n.t.). 170 , ofens, scandal. Cuvintul apare de mai multe ori in Noul Testament, de exemplu in I Corinteni 1:23. Biblia ortodox roman folosete termenul "sminteal" (n.t.). 171 Literal, "docent" are sensul de asistent universitar care-l ajut pe profesor in predarea unei materii. Rdcina latin a cuvintului docere se refer la caracterul didactic. Aici, Kierkegaard folosete termenul in sens larg incluzindu-i pe acei profesori caracterizai de obiectivitate detaat i evaluri ireproabile ale trecutului, ale cror funcii le sint date pe via (n.ed.H.). 172 Luca 1:28. "i intrind ingerul la ea, a zis: Bucur-te, ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvintat eti tu intre femei" (n.t.). 173 Adic prin mijlocirea Sf. Duh (n.t.). 174 v. Facerea 18:11 i 31:35 (n.t.). 175 Aluzie la Luca 1:28-38; v. i Matei 1:20-21 (n.ed.H.). 176 v. Facerea 32:25-32 (n.t.). 177 cf. Luca 1:38 (n.ed.H.). 178 Luca 23:28 (n.ed.H.). 179 Citatul provine dintr-o scrisoare a lui Lessing (Scrisoarea 81, in Auszuge aus Lessing's Antheil an den Litteraturbriefen, in Lessing's sammtlicheSchriften, vol. 1-32, Berlin, 1825-1828, vol. 30,1828, p. 223 i urm.) Ea se deschide cu citeva consideraii generale asupra statutului tragediei in Frana i mai ales in Germania. Apoi sint luate in discuie tragedia lui C. F. Weifie, Eduard al III-lea (1759), i o anecdot istoric despre Eduard al II-lea. Eduard al III-lea a devenit regele Angliei la 15 ani, in 1327, pe fundalul unui complot al mamei sale, Isabela, i al amantului acesteia, Mortimer. Btrinul rege, Eduard al II-lea, a fost detronat i intemniat. Ca exemplu de remarc comic intr-o situaie tragic, Lessing relateaz cum, luindu-i-se toate drepturile, regele trebuia s se brbiereasc cu ap rece de balt. Plingind, el implora gardienii s fac cu el ce vor, numai s nu-l lipseasc de apa cald de brbierit. Lessing susine in continuare c o situaie tragicomic asemntoare poate aprea in orice ptur social, i-n acest sens el red povestea unei femei simple, preluat de la Diderot, Entretiens sur le Fils Naturel (1757): prinii unei rnci locuiau intr-un sat apropiat. Ea ii trimite brbatul s-i viziteze, dar pe drum acesta e omorit de un cumnat. Aflindu-se in casa prinilor, povestitorul o vede pe ranc agindu-se cu disperare de picioarele brbatului su, jelindu-l astfel: "Cinear fi crezut c, trimiindu-te aici, picioarele astea te vor purta ctre moarte?" Urmeaz citatul reprodus de Kierkegaard. In afara pasajului subliniat, abaterile de la textul original sint insignifiante."i aceasta a fost o vorb de duh, pe deasupra, vorba de duh a unei rnci; dar situaia a fcut-o inevitabil. i-n consecin, nu trebuie s cutm vreo scuz pentru expresiile spirituale ale durerii i tristeii in faptul c persoana care le-a rostit era un individ distins, educat, inteligent i in general spiritual; pentru c pasiunile ne fac din nou egali unii cu ceilali: ci in faptul c probabil oricare, fr excepie, in aceleai imprejurri ar spune acelai lucru. O regin ar fi putut avea i trebuie s fi avut gindul unei rnci, aa cum i un ran ar fi putut spune, i fr indoial ar fi spus, ceea ce spune regele acolo" (n.t). Problema a II-a 180 v. Immanuel Kant, Grundlegung der Metaphysik der Sitten, ed. a 2-a, Riga, 1786, de exemplu pp. 29, 73-74, 85-86 (n.ed.H.); Immanuel Kant, Intemeierea metafizicii moravurilor. Critica raiunii practice, tr. Nicolae Bagdasar, Ed. tiinific, Bucureti, 1972: "Insui Sfintul din Evanghelie trebuie s fie comparat mai intii cu idealul nostru de perfeciune moral inainte de a-l cunoate ca atare; el insui spune despre sine: ce m numii pe mine (pe mine care m vedei) c sint bun? Nimeni nu este bun (prototipul binelui) decit unul Dumnezeu (pe care nu-l vedei). Dar de unde avem conceptul de Dumnezeu considerat ca binele suprem? Exclusiv din Ideea pe care raiunea o concepe a priori despre perfeciunea moral i o leag inseparabil cu conceptul unei voine libere" (p. 26). "Dac aruncm acum o privire retrospectiv asupra tuturor strduinelor care au fost intreprinse pin acum pentru a descoperi principiul moralitii, nu ne vom mira de ce toate au trebuit s dea gre. Se vedea c omul este legat de legi prin datoria lui, dar nimnui nu-i trecea prin gind c el nu este supus decit propriei lui legislaii i c aceast legislaie este totui universal, i c el nu este obligat s acioneze decit conform voinei lui proprii, care, ins, potrivit scopului ei natural, este universal legislatoare. Cci, dac neam mrgini s-l concepem ca fiind supus unei legi (fie ea oricare), aceast lege trebuia s includ un interes oarecare care s-l stimuleze sau s-l constring, fiindc nu provenea ca lege din voina lui, ci voina era constrins de altceva s acioneze conform legii intr-un mod anumit. Aceast concluzie, cu totul necesar, fcea ins ca toat munca de a gsi un principiu suprem al datoriei s fie iremediabil pierdut. Cci nu se dobindea niciodat datoria, ci necesitatea de a aciona dintr-un anumit interes. Acesta putea fi un interes personal sau unul strin. Dar atunci imperativul trebuia s fie intotdeauna condiionat i nu putea servi ca porunc

moral. Voi numi deci acest principiu, principiu al autonomiei voinei, in opoziie cu oricare altul, pe care de aceea il trec la eteronomie" (p. 51). "Esena lucrurilor nu se modific sub influena condiiilor lor externe; i, dac facem abstracie de aceste raporturi din urm, ceea ce constituie exclusiv valoarea absolut a omului trebuie s constituie criteriul judecii i asupra lui de ctre oricine, fie chiar de fiina suprem. Moralitatea este deci raportul aciunilor cu autonomia voinei, adic cu o legislaie universal posibil prin maxime. Aciunea care poate exista impreun cu autonomia voinei este permis; aceea care nu e de acord cu ea este interzis. Voina, ale crei maxime sint necesar de acord cu legile autonomiei, este o voin sfint, absolut bun" (p. 58). Negarea de ctre Kant a unei datorii absolute fa de Dumnezeu care s transceand moralitatea raional e imprtit, cu citeva nuane, de Fichte, Schleiermacher i Hegel. Ridicind aceast intrebare, Johannes de Silentio se opune gindirii etice dominante a epocii. Comparaii intre Kierkegaard i Kant pot fi gsite in Ronald M. Green, Kierkegaard and Kant: the Hidden Debt, State Univ. of New York Press, 1992; Sylviane Agacinski, "We are not Sublime: Love and Sacrifice, Abraham and Ourselves", in Kierkegaard: a Criticai Reader, Jonathan Ree i Jane Chamberlain (ed.), Blackwell Publishers, 1998, pp. 129-l50; Jerry H. Gill, "Kant, Kierkegaard, and Religious Knowledge", in Philosophy and Phenomenological Research, vol. 28, issue 2 (dec. 1967), pp. 188-204; C. S. Evans, Faith as the Telos of Morality, op. cit.; George Schrader, "Kant and Kierkegaard on Duty and Inclination", in The Journal of Philosophy, vol. 65, issue 21 (nov. 1968), pp. 688-701; o scurt bibliografie pe aceast tem poate fi gsit in Seung-Goo Lee, "The Antithesis Between the Religious View of Ethics and the Rationalistic View of Ethics in Fear and Trembling", in International Kierkegaard Commentary. Fear and Trembling and Repetition, Robert L. Perkins (ed.), Mercer Univ. Press, Macon, 1993, p. 102, nota 3 (n.t.). 181 In lucrarea sa epocal Emile ou de l'education, vol. 1-4, Constant, 1792, Rousseau abordeaz o form indoielnic de iubire a aproapelui: "Ferii-v de acei cosmopolii care caut in crile lor datorii cine tie unde i dispreuiesc indeplinirea acestora in jurul lor. Cutare filosof iubete pe ttari, spre a fi scutit si iubeasc vecinii", J.-J. Rousseau, Emil sau Despre educaie, tr. Dimitrie Todoran, ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1973, p. 11. Rousseau nu pomenete aici de tribul bantu din Africa de sud-est, cunoscut sub numele de kafiri, ci de ttari, care aparin rasei mongole. (Numele "ttar" e un joc de cuvinte ce dateaz din Evul Mediu, conform cruia acest neam provine din Tartarus, care in greac inseamn iad, infern.) (n.t.). 182 Hegel, Wissenschaft der Logik, Erster Teil, Die objektive Logik, Zweites Buch, II, 3, C, Werke, IV, pp. 177-l83. v. de asemenea, Hegel, Encyclopadie, Logik, 140, Werke, VI, pp. 275-281. (n.ed.H.); Logica, tr. rom., op. cit., pp. 241-246: procesul prin care das Innere devine das Aussere este die Entausserung. Copilul este constituit numai din interioritatea sa, i.e. din propriile sentimente i nevoi nemijlocite. Adultul inelege c ii servete cel mai bine propriul interes aspirind s fie de folos intregii societi i respectindu-i normele, prin care interesele sale personale (interioare) devin exterioare, adic identice cu interesele generale (n.t.). 183Hegel, Encyclopadie, Logik, 63, Werke, VI, pp. 128-131. Conform metodei speculativ-dialectice a lui Hegel, punctul de plecare in cadrul dezvoltrii conceptuale este realitatea nemijlocit care va da natere propriei antiteze, iar contradicia dintre cele dou aspecte va fi depit prin contientizarea unui punct de vedere superior. Scopul final al dialecticii hegeliene este cunoaterea absolut care a reconciliat i inglobat in sine toate contradiciile posibile, ins, dac urmindu-l pe Johannes de Silentio, considerm credina mai presus de cunoatere, vom fi nevoii s gindim faptul de a crede drept "nemijlocire secund" care urmeaz chiar i celei mai inalte cunoateri. Conceput astfel, credina cade in afara oricrei dezvoltri conceptuale. O singur intrebare rmine deschis, dac Hegel a gindit intr-adevr credina in maniera pe care i-o atribuie Johannes (Kierkegaard); v. i nota 145 i Prefaa prezentului volum, pp. 25-29 (n.t.). 184 "Saasnart denne Enkelte vil udtrykke sin absolute Pligt i det Almene, blive sig denne bevidst i dette, saa erkjender han sig selv at vasre i Anfasgtelse, og kommer da, hvis han ellers gjor den Modstand, ikke til at opfylde den saa kaldte absolute Pligt, og hvis han ikke gjor det, da synder han, om hans Gjerning end realiter bliver det, der var hans absolute Pligt." "As soon as this single individual wants to express his absolute duty in the universal, becomes conscious of it in the universal, he recognizes that he is involved in a spiritual trial, and then, if he really does resist it, he will not fulfill the so-called absolute duty, and if he does not resist it, then he sins, even though his act realiter [as a matter of fact] turns out to be what was his absolute duty" (ed. Hong, p. 70); "As soon as this individual wants to express his absolute duty in the universal, becomes conscious of it in the later, he knows he is in a state of temptation, and then, even if he otherwise resists the temptation, he does not come to fulfill that so-called absolute duty, and if he does not resist it, he sins even if realiter [independently of his inclination, wishes, state of mind] his act is the one that was his absolute duty" (ed. Hannay, p. 98); "As soon as this individual [who is aware of a direct command from God] wishes to express his absolute duty in [terms of] the universal [i.e. the ethical, and] is sure of his duty in that [i.e. the universal or ethical precept], he recognizes that he is in temptation [i.e. trial of faith], and, if in fact he resists [the direct indication of God's will], he ends by not fulfilling the absolute duty so called [i.e. what here has been called the absolute duty]; and, if he doesn't do this, [i.e. doesn't put up a resistance to the direct intimation of God's will], he sins, even though realiter his deed were that which it was his absolute duty to do" (ed. Lowrie, p.80) (n.t.). 185 Ioan 6:60. "Deci muli din ucenicii Lui, auzind, au zis: greu este cuvintul acesta! Cine poate s-l asculte?" (n.t.). 186 Aluzie la C. G. Bretschneider, Lexicon manuale graeco-latinum in libros Novi Testamenti, vol. l-2, ed. a 2-a, Leipzig, 1829, vol. 2, p. 87 (n.ed.H.).

187 Luca 14:28. "C cine dintre voi vrind s zideasc un turn nu st mai intii i-i face socoteala cheltuielii, dac are cu ce s-l isprveasc?" (n.t.). 188 Referina este la obiceiul ridicrii in picioare in timpul citirii textului evanghelic al zilei (n.ed.H.). 189Matei 19:4-6. "Rspunzind, El a zis: N-ai citit c Cel ce i-a fcut de la inceput i-a fcut brbat i femeie?/ i a zis: Pentru aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va lipi de femeia sa i vor fi amindoi un trup./ Aa incit nu mai sint doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul s nu despart" (n.t.). 190 v. Facerea 4:3-l6 (n.ed.H.). 191 i.e. Luca 14:26 (n.t.). 192 Concession dan., cu sensul de admitere, recunoatere (n.t.). 193 In Evul Mediu, camer in care lucrau fetele tinere, necstorite (n.t.). 194 Johannes susine c Avraam s-a cstorit la virsta de 30 de ani i a devenit tat la 100 de ani (n.t.). 195 Iniial, in ebraic, nu au existat vocale. Pentru a evita inconvenientele unui sistem constituit exclusiv din consoane, au fost introduse trei litere vocalice standardizate, in sec. VI-IX s-a adugat un semn vocalic lung. Vechile vocale au devenit astfel de prisos, dar au fost pstrate in scriere. Numai despre aceste vocale care au devenit inutile se spune c se odihnesc pronunia lor este inlocuit de semnul vocalic. Literele mute (lat. Litterae quiescibiles) desemneaz inutilitatea literelor vocalice, fiind inactive in avantajul semnelor vocalice; cf. J. C. Lindberg, Hovedreglerne afden hebraiske Grammatik, ed. a 2-a, Copenhaga, 1835, p. 9 (n.ed.H.). 196 cunctator, i.e. ovitorul. Dictatorul roman Fabius Maximus l-a biruit pe Hannibal (217 a.Chr.) printr-o strategie dilatorie care i-a dat numele de Cunctator (n.ed.H.). 197 Iacov 2:23 ("i s-a implinit Scriptura care zice: i a crezut Avraam lui Dumnezeu i i s-a socotit lui ca dreptate i a fost numit prieten al lui Dumnezeu.") i Isaia 41:8 ("Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, smina lui Avraam, iubitul Meu!...") (n.t.). 198Matei 6:34. "Nu v ingrijii de ziua de miine, cci ziua de miine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rutatea ei" (n.t.). 199 v. Pap. IVB 96:5, ed. Hong, pp. 25l-252 (n.t.). 200 Jakel (diminutivul lui Jakob) este un personaj popular ce a dat numele comediilor lui Meter Jakel. Acestea erau jucate cu nite marionete de mrime mic la Dyrehavsbakken i erau vizionate la petrecerile populare ale epocii (n.t.). 201 Un teatru privat era deinut i condus de actori, cel mai adesea diletani, iar publicul era format dintr-un numr limitat de spectatori (n.t.). 202 "Observatori judectoreti" este termenul pentru cei 4 (iniial 8) martori legali care aveau datoria s asiste la procesele pe rol. Aici se face aluzie la cei doi martori necinstii din actul al II-lea, scenele 10-l4, ale comediei Gulddaasen (1793) de Chr. Olufsen. Rasmus Skytte i Hans Hiulmand s-au lsat cumprai pentru a depune mrturie impotriva domnului Landsvig care era nevinovat. Martorii mincinoi sint descrii astfel: "Cu ciiva asemenea flci dreptatea ar putea fi gonit in gaura oarecelui", Gulddaasen. Et Lystspil i fem Optog, ed. de E. Rerdam, Copenhaga, 1899, p. 40 i urm. (n.ed.H.). 203Connexioner (pi.) dan., aici i cu sensul de relaie, legtur, cunotin influent, cu mult trecere (n.t.). 204 Skroelling dan., delicat, neputincios, confuz, dar i la, fricos, poltron (n.t.). 205 Posibil analogie cu titanii din mitologia greac ce au pierdut lupta pentru supremaia Olimpului (n.t.). 206Deuteronomul 13:6-10, 33:9; Matei 10:37,19:29 (n.ed.H.). Problema a III-a 207 Pentru interpretri ale acestui capitol v. Louis Carroll Keeley, "The Parables of Problem III", in Kierkegaard's Fear and Trembling, in International Kierkegaard Commentary, op. cit., pp. 127-154; Robert L. Perkins, "Abraham's Silence Aesthetically Considered", in Kierkegaard on Art and Communication, George Pattison (ed.), St. Martin's Press, New York, 1992, pp. 100-113 (n.t.). 208 v. Hegel, Logica, 63 pentru o definiie a credinei; v. nota 147. 209 In cultura danez, categoria interesantului a fost introdus de J. L. Heiberg; v. Intelligensblade, ed. de J. L. Heiberg, nr. 16 i 17, 15 nov. 1842. Ca termen estetic, interesantul a fost introdus de Friedrich Schlegel in Ueber das Studium der griechischen Poesie (1795-1796), iar funcia sa estetic const in producerea unei atracii infiorate, nemijlocite i dizarmonic tensionate, in general, interesantul a fost tratat cu suspiciune de critica genului, care-l consider lipsit de orice element artistic. Termenul desemneaz, aadar, acei factori activi necondiionai, prin care artistul apeleaz la sensibilitatea publicului intr-o manier spectaculoas i simultan autoreflexiv, ce rspunde adecvat dimensiunii asociate constitutive a omului modem; v. i Cari Henrik Koch, Kierkegaard og det Interessante, C. A. Reitzels Forlag, Copenhaga, 1992; Robert L. Perkins, "Abraham's Silence Aesthetically Considered", op. cit.; Cari H. Koch, "Ober Kierkegaard und das ,Interessante'", in Kierkegaardiana, 18, Joakim Garf, Arne Gron etc. (ed.), C. A. Reitzels Forlag, Copenhaga, 1996, pp. 126-l47 (n.t.). 210 "dintre elementele subiectului, dou urmresc aadar acest scop: peripeia i recunoaterea", Aristotel, Poetica, 1452 b 9, tr. D. M. Pippidi, Iri, Bucureti, 1998, p. 79 (n.ed.H.). 211 Aici cu sensul de admitere a unui raport (legtur) necunoscut() (n.t.). 212 Aristotel, Poetica, op. cit., cap. 11, 1452 a 29 i urm.: "Cum o arat numele, recunoaterea e o trecere de la netiin la tiin, in stare s imping fie la dragoste, fie la dumnie personajele sortite fericirii ori nenorocirii", op. cit., p. 79 88 SREN KIERKEGAARD 213 Ca exemplu de dubl recunoatere, Aristotel ii menioneaz pe Oreste i Ifigenia, din tragedia lui

Euripide Ifigenia in Taurida (Poetica, 1452 b 3 i urm., op. cit., p. 79). Prin recunoaterea prim (singular, unic) e desemnat maniera in care o persoan o identific pe cealalt. Recunoaterea devine dubl atunci cind ambele persoane se recunosc reciproc. La sosirea sa in Taurida, Oreste afl c sora sa, Ifigenia, e preoteasa zeiei Artemis. Ea este sceptic, dar se incredineaz pin la urm de identitatea fratelui su; v. Euripide, Hecuba; Electra; Ifigenia in Taurida; Hipolit, tr. Alexandru Miran, Minerva, Bucureti, 1996, vers. 816-817 (n.t.). 214 i.e. unificate in acelai moment. Aristotel evideniaz, in Poetica, 1452 a 32 i urm. (op. cit., p. 79), tragedia Oedip rege a lui Sofocle drept o coinciden exemplar a recunoaterii i o include in clasa situaiilor in care personajele tragediei se recunosc reciproc (n.t.). 215Oedip ii omoar tatl fr a-l recunoate i se cstorete cu mama sa in total necunotin de cauz (Sofocle, Oedip rege), in Poetica, cap. 14,1453 b 29 i urm. (op. cit., p. 83), Oedip e folosit drept exemplu pentru svirirea unei fapte infricotoare care e contientizat abia dup ce se afl identitatea persoanei iubite (n.t.). 216 Ifigenia, preoteas a zeiei Artemis, e pe punctul de a-l omori pe fratele su Oreste, dar il recunoate in ultima clip (v. Euripide, Ifigenia in Taurida). In cap. 14 al Poeticii (1453 b 1-1454 a 15, op. cit., pp. 8284), Aristotel imparte tragediile in funcie de gradul de contiin cu care sint svirite faptele dramatice ale personajelor. Posibila crim a Ifigeniei e folosit drept exemplu de cruzime deliberat constituindu-se intrun adevrat subiect tragic, chiar dac nu e dus la implinire (n.t.). 217Modul de procreare al potirnichei e descris de Aristotel in Istoria natural, 541 a, 27-30, 560b, 1117 (n.ed.H.). 218 Clitemnestra, soia lui Agamemnon (n.t.). 219Nu Agamemnon, ci un btrin sclav ii dezvluie Clitemnestrei intregul adevr; Ifigenia in Aulis, vers. 861 i urm., op. cit., p. 47 ("Pe fiica ta chiar tatl su e gata s-o ucid.") (n.t.). 220Marcu 1:11. "i glas s-a fcut din ceruri: Tu eti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit" (n.ed.H.). 221 Rugciunea Ifigeniei pentru mil urmeaz rugii mamei; v. Ifigenia in Aulis, op. cit., vers. 1220 i urm., op. cit., p. 62 i urm. O ramur de mslin simbolizeaz implorarea milei (n.t.). 222 Legenda lui Amor i Psyche a fost redat de Lucius Apuleius in romanul su satiric, Metamorfoze (vers. rom., Lucius Apuleius, Metamorfoze sau Mgarul de aur, tr. I. Teodorescu, Univers, Bucureti, 1996). Aici se povestete, printre altele, cum Amor se indrgostete de incinttoarea Psyche, pe care o vizita numai noaptea i creia ii interzisese s-l priveasc. Kierkegaard deinea ambele ediii, in german i latin, ale Metamorfozelor lui Apuleius (n.t.). 223 in primele dou pri ale lucrrii Hamburgische Dramaturgie (1767), renumita sa antologie de critic i reflecie teatral, Lessing abordeaz "das christliche Trauerspiel" pe fundalul unei adaptri germane a piesei lui Torquato Tasso, Olindo e Sophmnia; v. Lessing's sammtliche Werke, op. cit., vol. 24, 1872, p. 11 i urm. (n.t.). 224 Veche distincie intre "teologia rtcitorilor" i theologia beatorum (teologia celor binecuvintai), analoag celei dintre "Biserica militant" i "Biserica biruitoare" (n.ed.H.). 225 Aristotel, Politica, 1303 b-1304 a 4; (tr. rom., op. cit., pp. 122-123) (n.ed.H.). 226 Augurii, proroci ai Romei antice care tlmceau voina zeilor i evenimentele viitoare dup iptul, zborul i fecalele psrilor (n.t.). 227 i.e. Imprejurrile concrete care au dus la tulburri politice in Delfi. Kierkegaard traduce din Die Politik des Aristoteles, tr. Chr. Garve, ed. de G. G. Fulleborn, Breslau, 1799, p. 407 i urm. Cuvintul "catastrof" mizeaz aici pe dou sensuri: rzvrtire, revolt sau schimbare (in mai ru) i reviriment dramatic, prin care intriga e rezolvat (n.t.). 228 Aluzie la ritualul religios al cstoriei i la binecuvintrile rostite cu aceast ocazie (n.t.). 229 Expresia se refer la Sfinta Alian incheiat in 1815 intre Rusia, Prusia i Austria, la care au aderat i alte ri europene printre care i Danemarca (in anul 1816). Parte a unui acord internaional, care reglementa situaia Europei dup cderea lui Napoleon, aliana l-a avut drept iniiator pe arul Rusiei, FRIC I CUTREMUR 89 Alexandru I. Ea a fost incheiat in "Numele Sf. Treimi Indivizibile", de aici expresia folosit in text. Aliana a durat pin in anul 1830. Kierkegaard folosete aceast expresie in sens metaforic in privina cstoriei (n.t.). 230Matei 19:4-6 (n.t.). 231Oehlenschlagers Tragodier, vol. 1-10, Copenhaga, 1841-1849; vol. 5,1842, pp. 4-111. Axei i Valborg erau rude apropiate, iar cstoria lor fusese interzis de Biseric pin la o eventual dispens papal. Ulterior, e descoperit faptul c sint frate i sor prin botez (fiind botezai in aceeai zi), ceea ce va deveni un obstacol in plus in calea eventualei cstorii (n.ed.H.). 232 i.e. o relaie lipsit de orice indatorire (n.t). 233 v. Facerea 29:15-30 (n.t.). 234 Regina englez Elisabeta I (1558-1603). In cap. 22 i 23 din Hamburgische Dramaturgie, G. E. Lessing abordeaz raportul dintre fapt i ficiune in drama istoric i citeaz din tragedia lui Corneille, Der Graf von Essex(1678), o dare de seam istoric a legturii dintre regina Elisabeta i contele de Essex: din motive politice, regina a trebuit s ingduie execuia contelui, care a avut loc in 1601. Un an mai tirziu, pe patul de moarte, contesa de Nottingham dezvluie c ea a fost cauza real a zdrnicirii graierii contelui. Acesta incercase, prin intermediul unei doamne de onoare, Lady Scroop, s-i trimit reginei din inchisoare un inel; semn al pocinei sale. Prin nite imprejurri nefavorabile, inelul ajunge in miinile contesei de Nottingham, iar soul acesteia, dumanul declarat al contelui de Essex, ii interzice soiei transmiterea mai departe a inelului, impiedicind astfel graierea. Dup ce a auzit aceast mrturisire, regina ar fi spus: "Gott mag Euch vergeben; ich kann es nimmermehr!" (Dumnezeu poate s v ierte; eu nu.) Iat in continuare relatarea despre reacia ei: "Sie verliels das Zimmer in groser Entzetzung und von dem Augenblicke an sanken ihre Lebensgeister ganzlich. Sie nahm keine Speise noch Trank zu sich; sie verweigerte sich alle Arzneien; sie kam

in kein Bette; sie blieb zehn Tage und zehn Nachte auf einem Polster, ohne ein Wort zu sprechen, in Gedanken sitzen; einen Finger im Munde, mit offhen, auf die Erde geschlagnen Augen; bis sie endlich, von innerlicher Angst der Seelen und von so langem Fasten ganz entkraftet, den Geiste aufgab." (Ea a prsit camera in disperare i din acel moment puterea ei de via s-a prbuit. N-a mai mincat, n-a mai but; a refuzat orice medicament; nu s-a mai bgat in pat; a rmas zece zile i zece nopi pe o pern, fr a rosti un cuvint, cufundat in ginduri, cu un deget in gur, cu ochii deschii, indreptai spre pmint; pin ce in cele din urm, complet slbit de spaima din suflet i de atita postit, i-a dat duhul.), Lessing's Sammtliche Schriften, ed. cit., vol. 24, 1827, p. 163 i urm. (n.ed.H.). 235 A se vedea, de exemplu, "Agnete og Havnmanden", in Christian Molbech, Et hundrede udvalgte danske Viser [O sut de legende daneze alese], Copenhaga, 1847, pp. 313-315. Andersen a pus in scen o versiune proprie (Agnete i Tritonul, 1834), dar piesa a fost un fiasco total, dup dou reprezentaii la Teatrul Regal, pe 20 aprilie i 2 mai 1843. (n.ed.H.); v. i ed. Hong, pp. 242-243, Pap. IVA 113. Pentru relaia lui Kierkegaard i Andersen, v. Bruce H. Kirmmse, "A Rose with Thorns: Hans Christian Andersen's Relation to Kierkegaard", in International Kierkegaard Commentary. Early Polemicul Writings, Robert L. Perkins (ed.), Mercer Univ. Press, Macon, 1999, pp. 69-85; Habib C. Malik, Receiving S0ren Kierkegaard. The Early Impact and Transmission of his Thought, op. cit., pp. 7-17, 34-36; Klaus P. Mortensen, "Demons of the Golden Age. Hans Christian Andersen and S. Kierkegaard", in Thorvaldsens Museum. Bulletin 1997, 1997, pp. 96-105 (n.t.). 236 Eliberarea prin intermediul unei fete inocente este un bine cunoscut motiv de basm, numai c el nu apare in legenda Agnete i Tritonul, v. Christian Molbech, Udvalgte Eventyr og Fortcellinger [Povestiri i basme alese], Copenhaga, 1843, nr. 8, pp. 25-41 (n.ed.H.). 237 v. Hegel, Logica, 24, tr. rom., op. cit., pp. 69-79 (n.ed.H.). 238 Joc numit Gnavspil sau Vekselspil sau Kis-Kis. Dintr-un scule, juctorii extrag pe rind piese de joc cu diferite figuri (cuc, dragon, pisic, oal, cal, clovn etc.) i numere (intre O i 12). Scopul jocului este pclirea unui adversar prin pasarea secret a unei anumite cri dup reguli bine determinate (n.ed.H.). (Acest joc ar putea fi inrudit cu Popa-Prostu n.t.) 239 Se face referire la dezbaterea inceput in Germania odat cu apariia scrierii hegeliene de stinga, Gedanken uber Tod und Unsterblichkeit (1830), in care Ludwig Feuerbach nega nemurirea individual. Kierkegaard era familiar cu aceste discuii, care, pe deasupra, au inspirat disertaia critic a lui Poul Martin Moller, "Tanker over Mueligheden af Beviser for Menneskets Udodelighed, med Hensyn til den nyeste derben Iwrende Litteratur" (Ginduri despre posibilitatea dovezilor nemuririi omului, cu referire la literatura cea mai recent), in Maanedskrift for Litteratur, vol. 17, Copenhaga, 1837, pp. 1-72 i 422-453. "Presupunem ca un fapt cert c negarea explicit a nemuririi din zilele noastre este mai rspindit decit in orice perioad precedent a secolelor cretine", p. 7. (in Efterladte Skrifter af P. M. Moller, vol. 1-3, Copenhaga, 1839-1843; vol. 2, ed. de Chr. Winther, 1842, p. 163 i urm.) (n.ed.H.). 240 gr. gnothi sauton. Inscripie pe firmamentul templului lui Apollo din Delfi. Cuvintele mai sint atribuite filozofului ionian Thales din Milet i legislatorului spartan Chilon; Diogene Laertios, Despre vieile i doctrinele filozofilor, cartea I, cap. I, XII [40]: "A lui Thales e i cugetarea: Cunoate-te pe tine insui!, despre care Anthistenes, in Succesiunile filozofilor, spune c e a Femoniei, iar de la ea i-a insuit-o Chilon", tr. C. I. Balmu, Polirom, Iai, 1997, p. 73 (n.t.). 241 In Phaidros, 229 b, Socrate ii rspunde tinrului Phaidros care se pierdea pe sine in speculaii privind natura exterioar a lumii: "Dac, nedind crezare acestor poveti, te-apuci pe temeiul unei tiine destul de grosolane s faci din fiece fptur inchipuit una care s par adevrat vei risipi o groaz de vreme. Or, eu unul nu-mi pot pierde vremea cu astfel de lucruri i am s-i spun i de ce, prietene: nu sint inc in stare, aa cum o cere porunca delfic, s m cunosc pe mine insumi. Netiutor deci in ce m privete a fi de risul lumii s incep a cuta inelesul celor strine de mine. Drept care, fr s-mi bat capul cu aceste poveti, iau de bun tot ce ne inva tradiia i, dup cum spuneam, nu pe ele le cercetez, ci pe mine insumi. Sint oare o slbticiune mai incilcit i mai inchipuit decit infumuratul Typhon? Sau sint o vieuitoare de rind, cu mult mai blind i mai simpl decit el, creia i-a fost de la natur hrzit s se imprteasc din cine tie ce soart zeiasc, dar neatins de fumul vreunei mriri?", Phaidros, op. cit., p. 54 (n.t.). 242 Apariia direct a esenelor organice din materia anorganic; v. de ex., Toma d'Aquino, Summa contra gentiles 4,10,3 in care se afirm c animalele sint zmislite prin descompunerea cu ajutorul Soarelui (n.t.). 243 v. Cartea lui Tobit, cap. 6-8 (n.t.). 244 i.e. a ratat de apte ori examenul de licen in teologie (n.t.). 245 Cartea lui Tobit 6:15 (n.t.). 246 Citat din poezia Resemnarea a lui Fr. Schiller, al crei prim vers este "Auch ich war in Arkadien geboren" (i eu m-am nscut in Arcadia), Schiller's sammtliche Werke, Stuttgart i Tubingen, 1838, vol. 112; vol. 1, p. 95. Strofa a treia, cu care incepe citatul, sun astfel: "Da steh' ich schon auf deiner finstern Brucke,/ Furchtbare Ewigkeit!/ Empfange meinen Vollmachtbrief zum Glucke!/ Ich bring' ihn unerbrochen dir zurucke,/ Ich weifi nichts von Gluckseligkeit" (M aflu deja pe puntea ta intunecat,/ Venicie cumplit!/ Primete scrisoarea mea de imputernicire la fericire/ i-o aduc nedeschis inapoi,/ Eu nu cunosc fericirea), (n.ed.H.). 247 "Cci nimeni n-a scpat cu totul i nu va scpa vreodat de dragoste, cit va fi frumusee in lume i ochi care s-o vad", Longus, Daphnis i Chloe, tr. Petru Creia, Univers, Bucureti, 1999, inceput, p. 186 (n.t.). 248 v. Cartea lui Tobit 6:1-8, 8:2-3 (n.ed.H.). 249 Cartea lui Tobit 8:4 (n.t.). 250 id., 8:12 (n.t.). 251 Faptele Apostolilor 20:35. "Toate vi le-am artat, cci ostenindu-v astfel, trebuie s ajutai pe cei

slabi i s v aducei aminte de cuvintele Domnului Iisus, cci El a zis: Mai fericit este a da decit a lua" (n.t.). 252 Deuteronomul 33:10. "Inva pe Iacov legile Tale i pe Israel poruncile Tale; pune tmiie inaintea feei Tale i arderi de tot pe jertfelnicul Tu" (n.t.). 253Un individ extrem de bogat, sluit ins de barba sa mare i de o culoare nefireasc, Barb-Albastr ii ucisese mai multe neveste pin la cstoria cu acea fat care avea s-i descopere crimele odioase, in final este omorit de fratele acesteia. Din punct de vedere literar povestea s-a dovedit extrem de fertil, suscitind numeroase variante i abordri; v. i Grethe Kjar, "The Role of Folk and Fairy Tales in Kierkegaard's Author ship", in Kierkegaard on Art and Communication, George Pattison (ed.), St. Martin's Press, New York, 1992, pp. 78-87 (n.t.). 254 Regele englez Richard al III-lea (1452-1485) a fost duce de Gloucester inainte s fie incoronat in anul 1483 (n.t.). 255Citat [de Kierkegaard in german] cu citeva abateri din actul I, scena I, Regele Richard al III-lea, in Shakespeare's dramatische Werke, tr. A. W. von Schlegel i L. Tieck, vol. 1-12, Berlin, 1839-l841, vol. 3,1840, p. 235 i urm. Iat primele 4 versuri in aceast versiune german: "Ich, roh gepragt, entblosst von Liebes-Majestat Vor leicht sich dreh'nden Nymphen mich zu brusten; Ich, um dies schone Ebenmass verkurzt, Von der Natur um Bildung falsch betrogen." (n.t.) ["Dar eu, ce nu-s strujit pentru hirjoane i nici s m rsf in dulci oglinzi,] Eu, crunt, ciuntit, ce nu pot s m-nfoi Pe ling-o nimf legnat-n olduri; Eu, cel necumpnit deopotriv, Prdat la trup de firea necinstit, [Ne-ntreg i scilciat, prea timpuriu Zvirlit in lumea asta vie, i-inc Aa pocit, sclimb, c pin' i ciinii M latr cind onticiesc pe drum."] Richard al III-lea, actul I, scena l, tr. Dan Duescu, in William Shakespeare, Teatru, vol. II, Albatros, Bucureti, 1971, p. 9 (n.t.). 256 Piesa cu acest nume a dramaturgului englez Richard Cum-berland (1732-1811) a fost tradus in danez (Jederi) in 1796 i pus in scen la Teatrul Regal in perioada 1795-1835. Evreul Scheva e un cmtar, fiind considerat de toat lumea un zgirie-brinz. In realitate, el se dovedete un adevrat binefctor, carei gsete satisfacia in sentimentul c judecata celorlali este nedreapt (n.ed.H.). 257 In poezia Kierkegaarden; Sobradise (1791) se spune: "Podoaba noastr cea mai distins, poetul Killevalle,/ Creator de epopei,/ Tragedii i altele/ in manier francez i german,/ S-a fcut pmint;/ De va deveni nemuritor, i noi vom deveni deopotriv", Jens Baggesens danske Voerker, ed. cit., vol. I, p. 282. Jens Immanuel Baggesen (1764-1826), poet danez, din 1798 director adjunct al Teatrului Regal, profesor de limb i literatur danez la Universitatea din Kiel intre 1811 i 1814 (n.ed.H.). 258 Citare liber dup Seneca, De tranquillitate animi, 17, 10; L. Annaei Senecae opera, vol. 1-5, Leipzig, 1832, vol. 4, p. 102. Expresia se incheie astfel: "sine mixtura dementiae", i.e. fr un rest de nebunie. Kierkegaard a citat aceast formul in primvara lui 1843 i a comentat-o astfel: "Nullum existit magnum ingenium sine aliqua dementia, aceasta este expresia profan pentru formula religioas: Dumnezeu il binecuvinteaz religios pe cel pe care-l blesteam lumesc. Aa trebuie s fie; prima [afirmaie] s se intemeieze pe limita existenei, iar cealalt pe duplicitatea ei" (Pap. IVA 148) (n.ed.H.). 259 v. Ein Volksbuchlein, ed. de L. Aurbacher, vol. 1-2, ed. a 2-a, Munchen, 1835; vol. 2 conine Die Geschichte des Dr. Faust, die Abenteuer des Spiegelschwaben, nebst vielen andern erbaulichen und ergotzlichen Historien. Despre Kierkegaard i mitul lui Faust, v. Forrest Williams, "A Problem in Values: the Faustian Motivation in Kierkegaard and Goethe", in Ethics, vol. 63, issue 4 (iul. 1953), pp. 251-261; Louis Carroll Keeley, The Parables of Problem III, op. cit. (n. t.). 260Comedia lui Aristofan, Norii (pus in scen pentru prima oar in anul 423 a.Chr.), e indreptat impotriva filozofilor "moderni" contemporani autorului, reprezentai de sofiti, printre care e inclus i Socrate (n.t.). 261 Apostat in originalul danez, cu sensul de trdtor (n.t.). 262 Kierkegaard se refer la Faust. Eine Tragodie, in Goethe's Werke. Vollstandige Ausgabe letzter Hand, vol. 1-55,Stuttgart i Tubingen, 1828-1833, vol. 12, 1828, pp. 1-313, vol. 41, 1832, pp. 1-344 i Faust. Eine Tragodie, Stuttgart i Tubingen, 1834 (n. ed. H). 263Obligaiuni cu garanie regal (n. t.). 264 Propriu-zis Timur-i-leng sau Timur Lenk (1336-l405), comandant mongol vestit pentru cruzimea sa, care a cucerit teritoriul cuprins intre Volga i zidul chinezesc (n.ed.H.). 265Herostrat a incendiat in anul 356 a.Chr. templul zeiei Artemis din Efes pentru a cpta nemurirea. Gloria herostratic este acea faim obinut prin fapte reprobabile sau mizerabile (n.ed.H.). 266 i.e., un copil nscut in afara unei cstorii (n.t.). 267Gregor de Rimini (1300-l358), clugr augustinian, confereniar la Paris i, din 1351, in Rimini. A susinut c pruncii nebotezai ajung in infern, iar interpretarea catolic susine c ajung in purgatoriu, unde nu exist nici durere, nici binecuvintare. Gregor a fost astfel supranumit tartor infantium. Din Pap. IVA 14 se poate deduce c Kierkegaard a citit despre Gregor de Rimini in traducerea german (a lui Gottsched) a Teodiceei lui Leibniz, partea I, 92, tr. rom., ed. cit., p. 72 268 Faust o vede pentru prima oar pe Margrete in scena de pe strad. Iat descrierea ei: "Frumoas e, de necrezut!/Aa ceva n-am mai vzut!/ Cuminte, cumsecade, abia/ Cu-un pic de arogan-n ea./Al buzei rou, al feei crin/ in minte-o via-am s le in!/ Cind ochiul i-a plecat, smerit,/ In piept mi s-a intiprit;/ Rspunsul scurt i apsat/ Intr-adevr, m-a fermecat!", Goethe, Faust, tr. t. Aug. Doina, Ed. Grai i Suflet Cultura Naional, Bucureti, 1995, p. 62 (n.t.). 269 In cap. "Hexenkuche", inaintea intilnirii dintre Faust i Margrete, e prezentat o oglind neobinuit care-l reflecta pe privitor numai intr-o manier indirect. Faust, pind in fa i-n spate, se intreab: "Ce vd? Un chip parc desprins din rai/ Din vrjile oglinzii se-nfirip!/ Iubire, d-mi zglobia ta arip/ i dum repede la ea pe plai!/Ah! Cind m mic din locu-n care stau,/ Cind iscodesc cletarele limpide,/ Cu ochiiabia ca printr-o cea beau! /E chipul unei creaturi splendide!/ Femeie-aa frumoas-i cu putin?/ Mi-e

dat s vd in lenea-i fiin/ Chiar prototipul cerurilor, sfint?/ S fie-atita frumusee pe pmint?", id., p. 57 i urm. Versiunea original, Goethe's Werke, ed. cit, vol. 12,1828,p. 124 (n.t.). 270Document ce confer titlul academic de doctor. Aici se face referire la H. L. Martensen (1808-1884) care i-a susinut teza de licen in 1837, un an mai tirziu devenind docent i, in 1840, profesor extraordinar in teologie (n.t.). 271 In comedia lui Holberg, Erasmus Montanus eller Rasmus Berg (1731), actul I, scena 3, ni se infieaz personajul Per Degn i modul in care studiile sale la Slagelse Skole i-au oferit premisele obinerii unor venituri suplimentare, printre altele, punindu-i pe oameni s aleag intre "nisipul fin" sau "pmintul ordinar i convenabil"; Holberg, ed. cit., Den danske Skue-plads, vol. I-VII, Copenhaga, 1798; vol. 5 (n.ed.H.). 272 Expresie juridic pentru dreptul sau imputernicirile pe care o instan i le poate transmite cuiva (n.t.). 273 v. Matei 8:4, 9:30; de asemenea Marcu 1:34 i 1:44 (n.t.). 274 v. Matei 6 (n.ed.H.). Despre comparaia dintre Iisus i cei doi fii, v. Matei 21:28-32 (n.t). 275Hegel abordeaz critic ironia romantic, in Grundlinien der Philosophie des Rechts, ed. de E. Gans, Berlin, 1833, 140, ironia romantic intruchipeaz rul moral cel mai mare (v. nota 145). In introducere la Vorlesungen uber die Aesthetik, ed. de H. G. Hotho, vol. 1-3, Berlin, 1835, e menionat o caracterizare critic a ironiei romantice, i mai departe, in aceeai lucrare, e expus principiul acestei ironii, in Vorlesungen uber die Geschichte der Philosophie, ed. de K. L. Michelet, vol. 1-3, Berlin, 1836, ironia socratic e interpretat in comparaie cu cea modern, iar in al 3-lea volum al aceleiai opere, sub titlul Hauptformen die mit derfichte 'schen Philosophie zusammenhangen, este expus punctul de vedere al lui Fr. Schlegel. Cu privire la aceste trei lucrri, exist o important discuie despre ironie in recenzia "Ueber: Solger's nachgelassene Schriften und Briefwechsel( "1828), in Vermischte Schriften, ed. de Fr. Forster i L. Baumann, vol. 1-2, Berlin, 1834-1835. Alte consideraii despre ironie mai sint de gsit in Phanomenologie des Geistes, ed. de J. Schulze, Berlin, 1832, in Encyclopadie, ed. cit., vol. 3, 571 i in sflrit in Vorlesungen uber die Philosophie der Religion, ed. de Ph. Marheineke, vol. 1-2, Berlin, 1840 (n.ed.H.). 276Matei 6:17-18. "... ci Tatlui tu care este in ascuns, i Tatlui tu care vede in ascuns, ii va rsplti ie" (n.ed.H.). 277Aluzie la ideea lui N. F. S. Grundtvig conform creia comunitatea este fundamentul cretinismului; v. i nota 97 (n.t.). 278 "desultorisk", dan.; "salient" frapant, remarcabil, proeminent, Hong; "in the round" vizibil din mai multe unghiuri, Hannay (n.t.). 279 Lungimea de compas care subintinde o deviaie general atunci cind nordul real i nordul magnetic nu coincid (n.t.). 280 in actul II, scena I din drama shakespearian Richard al III-lea, Gloucester (viitorul Richard al IIIlea) ii aduce regelui Eduard al IV-lea, aflat pe patul de moarte, vestea c fratele su, George, duce de Clarence i motenitorul legitim al tronului, este mort. Regele insui poruncise execuia lui, dar mai apoi se rzgindise. Intirziind contraordinul, Gloucester i-a netezit calea ctre tron, la care nu avea nici un drept legitim. Regele a trecut cu vederea interesul lui Gloucester in asasinarea lui Clarence; v. W. Shakespeare, tr. rom., op. cit., pp. 57-63 (n.t.). 281 "i cine m-a rugat s-l cru? Au cine/ A-ngenuncheat cerindu-mi s mai chibzui?/ De dragoste freasc, de iubire/Au cine mi-a vorbit?", W. Shakespeare, Richard al III-lea, ed. cit., p. 62 (n.t.). Kierkegaard citeaz [in german] din Shakespeare's Werke, ed. cit., vol. 3,1840, p. 278. El schimb "hiess mich uberlegen" (m-a pus; mi-a cerut s chibzuiesc) cu "bat mich uberlegen" (m-a rugat s chibzuiesc) (n.ed.H.). 282 Euripide, Iflgenia in Aulis, vers. 1285-1292, op. cit., p. 81 (n.t.). 283 Romani 8:26. "De asemenea i Duhul vine in ajutor slbiciunii noastre, cci noi nu tim s ne rugm cum trebuie, ci insui Duhul Se roag pentru noi cu suspine negrite" (n.t.). 284 I Corinteni 14:2-5. "Pentru c cel ce vorbete intr-o limb strin nu vorbete oamenilor, ci lui Dumnezeu; i nimeni nu-l inelege, fiindc el, in duh, griete taine./...Voiesc ca voi toi s grii in limbi..." (n.t.). 285 Inspirat de viaa teatral german i parizian, J. L. Heiberg a introdus vodevilul in cadrul repertoriului Teatrului Regal in anul 1825. Genul este o comedie urban cu intrig punctat de cintece bine cunoscute, simple i plcute. Personajele sint lipsite de orice urm de eroism, adesea caraghioase. Conflictul are intotdeauna un caracter local i e mereu presrat cu complicaii amoroase. Genul a cptat o popularitate imens, fcind din Heiberg un dramaturg de prim rang (n.t.). 286 v. Facerea 22:8 (n.t,). 287 Pentru un paragraf din acest loc, eliminat din versiunea final, v. ed. Hong, p. 255, IVB 96:14 (n.t.). 288 Prorocul care la semnul lui Agamemnon trebuia s conduc sacrificiul Ifigeniei (n.t.). 289 Procesul care a condus la moartea lui Socrate in anul 399 a. Chr. e cunoscut in special din dialogul platonician Aprarea lui Socrate. Acesta se imparte in 3: formularea acuzrii, pronunarea sentinei i hotrirea pedepsei; v. i nota 122 (n.t.). 290Diferena intre persoana istoric Socrate i descrierea poetic pe care Platon i-a fcut-o maestrului su este dezvoltat in prima parte a lucrrii kierkegaardiene Despre conceptul de ironie (1841), unde chiar i Aprarea lui Socrate este interpretat ca absolut ironic; v. i Harold Sarf, "Refiections on Kierkegaard's Socrates", in Journal of the History of Ideas, vol. 44, issue 2 (apr.-iun. 1983), pp. 255-276 (n.t.). 291 In privina numrului de voturi, Kierkegaard urmeaz Aprarea lui Socrate 36 a. El a folosit Platonis opera quae existant, ed. gr. i lat. Intocmit de Fr. Ast, vol. 1-11, Leipzig, 1819-1832, vol. 8, 1825, p. 142. Urmtoarele ediii precizeaz numrul de voturi ca fiind 30. Versiunea rom. (v. nota 126) precizeaz numrul 30, op. cit., p. 37 (n.t.). 292Diogene Laertios, Despre vieile i doctrinele filozofilor, cartea a II-a, cap. 5, VI [21], op. cit., p. 99 (n.ed.H.).

293 Inconjurat de nefericiii si discipoli, Socrate bea cu senintate i fermitate cupa cu otrav. Pe msur ce paralizia se extindea de la picioare ctre inim, Socrate ii smulge brusc vemintul ce-i acoperea chipul i se adreseaz lui Criton cu urmtoarele cuvinte, care vor fi i ultimele: "Criton, ii sint dator lui Asclepios un coco, v rog s nu uitai s i-l dai", v. Phaidon, 118 a, op. cit., p. 154 (n.t). 294Diogene Laertios, Despre vieile..., op. cit., cartea a VIII-a, cap. l, XXI [39]: "Pitagora ii gsi sfiritul in felul urmtor: Pe cind sttea, intr-o zi, cu apropiaii lui in casa lui Milon, s-a intimplat ca locuina s-i fie incendiat, din gelozie, de ctre unul dintre aceia care nu fuseser socotii vrednici s fie primii in tagma lui, dei unii spun c-a fost fapta locuitorilor din Crotona, grijulii s se apere impotriva instalrii unei tiranii a lui Pitagora. Acesta fu prins pe cind incerca s scape, a alergat pin la un cimp cu bob, unde s-a oprit, spunind c vrea mai bine s fie prins decit s calce bob i a fost omorit de urmritori [preferind s moar decit s-i dezvluie doctrina]", op. cit., p. 273 (n.t.). 295 v. Facerea 22:8 (n.t.). 296Matei 6:4. "Ca milostenia ta s fie intr-ascuns i Tatl tu, Care vede in ascuns, ii va rsplti ie", v. i Matei 6:18 (n.t.). Epilog 297 Sursa acestei informaii a rmas neidentificat (n.t.). 298 Facerea 2:9. "i a fcut Domnul Dumnezeu s rsar din pmint tot soiul de pomi plcui la vedere i cu roade bune de mincat..." (n.t.). 299 Se face referire la Der Schneider im Himmel, in Kinder- und Haus-Marchen, ed. de J. L. K. i W. K. Grimm, vol. 1-3, ed. a 2-a, Berlin, 1819-1822; vol. 1, pp. 177-1779 (n.ed.H); v. Croitorul ajuns in cer, in Povetile frailor Grimm, tr. Viorica S. Constantinescu, Polirom, Iai, 2000, pp. 108-l09 (n.t.). 300 Filozoful presocratic Heraclit obscurul (540-480 a.Chr.) n-a gsit inelegere pentru teoriile sale privitoare la nestatornicia tuturor lucrurilor. Dispreuit i necunoscut, el i-a depus opera redactat in form aforistic in templul zeiei Artemis; v. Diogene Laertios, Despre vieile..., cartea a IX-a, cap. 1, V [6], op. cit., p. 287 (n.t.). 301 Platon, Cratylos, 402 a: "nu ai putea intra de dou ori in acelai fluviu"; vers. rom., in Platon, Opere III, tr. Simina Noica, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1978, p. 277. Se zice despre Cratylos, discipolul lui Heraclit i invtorul lui Platon in anii tinereii, c nu dorea s spun nimic, ci doar s mite cite un deget, fiind incredinat c omul nu poate afirma nimic despre nici un lucru. Acelai scepticism l-a determinat s radicalizeze afirmaia heraclitean conform creia omul nu poate trece de dou ori in aceeai ap a unui riu (n.t). 302 v. W. G. Tennemann, Geschichte der Philosophie, ed. cit., vol. 1, p. 220: "Heraklit druckte diesen Wechsel der Dinge durch ein sinnliches Bild aus: man kann nicht zweimal durch den selben Flus gehen. Einer seiner Nachfolger fand darin schon zu viei nachgegeben, und setzte berichtigend hinzu: Man kann es auch nicht einmal." (Heraclit a exprimat aceast schimbare a lucrurilor printr-o imagine senzorial: nu se poate trece de dou ori prin acelai riu. Unul dintre discipolii si a considerat c in aceast idee s-a cedat deja prea mult i a adugat corectind-o: Nu se poate nici mcar o dat.) (n.t.) 303 coala eleat a fost intemeiat in anul 540 a.Chr. de ctre Xenofan din Colofon, numit deseori primul sceptic care a pus la indoial valabilitatea cunoaterii umane. Parmenide i discipolii si, Zenon i Melissos, au susinut prin formulri paradoxale indivizibilitatea i imposibilitatea oricrei forme de micare a celor ce sint (n.t.).