Cel mai mare scriitor al Romaniei pana la Mihai Eminescu si cel mai reprezentativ exponent al pasoptismului este Vasile

Alecsandri (18191890). A fost poet, dramaturg, prozator, folclorist, om politic, ministru, academician roman, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania, personalitate ma 626c25g rcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul secolului al XIX-lea. Viata lui Vasile Alecsandri pare a fi ocrotita de adversitatea malitioasa a destinului. Fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai tarziu vornic) si al Elenei Cozoni, se naste la Bacau pe 14 iunie 1819. A studiat in casa parinteasca cu calugarul maramuresean Gherman Vida, apoi la Iasi si mai apoi la Paris, unde, dupa cateva incercari nereusite in domeniul medicinii si ingineresc, se consacra literaturii. Dupa intoarcerea in Moldova, participa la toate initiativele tovarasilor sai de generatie: director al teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti. Opera sa se desfasoara ascendent in lungul a aproape cinci decenii. Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840) si pieseta Farmazonul din Harlau, jucata pe scena sectiei romanesti a teatrului iesean. Scrierile sale, poezii lirice si epice, proza memorialistica si de fictiune, comedii, drame, monoloage comice, sunt in multiple sensuri reprezentative pentru timpul in care a trait. Alecsandri este un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale vremii,

si, in acelasi timp, un artist subtil, capabil de a observa lumea inconjuratoare fara scepticism. Proza George Calinescu afirma in Istoria literaturii romane ca proza reprezinta probabil "cea mai durabila parte a operei lui Alecsandri".Intradevar, proza ne ofera posibilitatea cunoasterii mai directe si mai profunde a personalitatii scriitorului fiindca aici inclinarea spre autobiografie, verva cuceritoare a comediilor se manifesta liber, neconstranse de rigorile specifice exprimarii in versuri sau ale reprezentarii scenice. Alecsandri este prin excelenta un memorialist. Predilectia pentru autobiografie a scriitorului are ca efect imediat preponderenta monologului in operele sale. Desi uneori se deghizeaza in formele literaturii de fictiune, ("Dridri","Istoria unui galban") proza memorialistica isi manifesta calitatile mai ales in relatia de calatorie directa.("O primbare in munti", "Calatorie in Africa") Verva caracteristica naratiunii este intretinuta continuu de oralitatea relatarii. Dintre scrierile necuprinse in volumele publicate de Alecsandri, notabila este nuvela romantica Dridri, partial aparuta in Revista contimporana. In unele surse ea apare ca fiind un roman abia inceput, caracterizat de stilul de epoca. Mai mentionam savuroasa scrisoare care I.Ghica, Porojan, publicata in Convorbiri literare, 1880. "Buchetiera de la Florenta", opera sa de debut, este o prelucrare din literatura italiana si are caracter romantic. Caracterizarea personajelor prin limbaj este utilizata atat in teatru cat si in proza.( "Calatoria in Africa"- englezul Angel raspunde unei avalanse de intrebari prin laconicul O! ies! sau prin exclamatia hau!). Calitatea umorului il apropie de Negruzzi si de Kogalniceanu, avand darul de a relata fara a obosi cititorul si de a amuza mai ales prin spontaneitate.