http://andreirungureanu.blogspot.ro/p/iubirea.

html

Iubirea

"Iubirea neconditionat, asa cum o vd eu, este ceea ce manifest o fiint care nu are Eu (Ego). Iubesti cu adevrat atunci cnd nu te mai identifici cu o persoan anume, cnd nu mai crezi despre tine c ai un corp si o anumit personalitate. Altfel spus, cnd ti-ai deplasat simtul identittii de la nivelul Eului la nivelul Sinelui. Este ceea ce se manifest spontan atunci cnd mintea se linisteste si se echilibreaz, cnd sentimentul separrii dispare, fiind nlocuit de o senzatie de unitate destul de greu de descris, ntruct transcende posibilittile ridicol de limitate ale vocabularului meu. Stiti care este criteriul dup care poate fi recunoscut iubirea real?

Este BUCURIA. Cnd iubesti cu adevrat esti fericit. Te simti mplinit si nu mai ai nevoie de nimic. n primul rnd, nu ai nevoie s primesti ceva n schimb pentru iubirea ta. ntelegi ce spun? Nu ai nevoie de cineva care s te iubeasc! Tu NU iubesti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubesti pentru c a iubi este ceva ce te face fericit. Iubirea real exist doar atunci cnd nu mai ai nevoie de un alt om! Nu ai nevoie ca cellalt s te aprecieze, s te laude, s-ti acorde timpul lui, s te fac s triesti orgasme multiple sau s-ti fac zilnic de mncare. Aceasta nu este iubire. Este un gen de afectiune interesat, un fel de a avea sentimente pozitive pentru oameni care te ajut s-ti mplinesti nevoile si dorintele personale. ntr-o exprimare deloc elegant sau diplomat, tu nu i iubesti pe oameni. Te folosesti de ei pentru a-ti satisface nevoile. Putem numi aceasta "iubire" n cazul n care convenim c a iubi fr a astepta nimic n schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate. Mi se pare c lucrurile stau exact pe dos. A iubi neconditionat este o expresie a realittii, pe cnd orice alt form de "iubire" este iluzorie. Realitatea, Sinele, Iubirea, Constienta, Dumnezeu, Fericirea - acestea sunt degete care arat spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins n cuvinte, dar poate fi simtit, experimentat, trit plenar. Cnd iubesti pentru a fi iubit sau cnd iubesti pentru c esti iubit, pot admite doar cu mare ngduint c aceasta este

iubire. ns acesta nu ar fi dect un fel de a ne fura singuri cciula. Este ca si cum cineva care trieste la cmpie se urc la un moment dat pe o movil si e convins astfel c stie ce este un munte. Iubirea interesat, adic amestecat cu nevoi personale, fr s ti dai seama, stirbeste libertatea celuilalt. Dac am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit, dac fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconstient. Ori, acolo unde manipularea creste, libertatea scade. Relatiile de cuplu, pe care se ntmpl s le analizez n meseria mea, sunt pline de manipulri si contramanipulri, strduinte inconstiente de a obtine afectiunea, grija sau banii celuilalt si frustrrile corespunztoare esecului acestor eforturi. Iubirea real druieste si uit. Nu are un carnetel n care s noteze: "Astzi i-am adus flori. Ea ce mi-a adus?" sau "De 6 luni i spl sosetele si lenjeria intim". Iubirea care cere se transform ntr-o nchisoare cu pereti transparenti. Un numr incredibil de oameni cred c sunt liberi numai pentru c peretii nchisorii n care triesc sunt invizibili. Ai trit vreodat aceast experient? S oferi ceva cu bucurie, fr s astepti nimic n schimb. Este o experient mreat. Nu stiu dac are termen de comparatie. Atentie! Nu m refer la situatia n care ai oferit ceva fr a cere nimic n schimb, iar n "darul" tu nu a existat nici un fel de entuziasm. Ba dimpotriv, adnc n sufletul tu, au existat resentimente, tensiune, senzatia de a fi obligat. Nu se poate

vorbi de daruri n acest caz. Tu, cel adevrat, nu ai fi fcut asta, doar c nu te-ai putut opune. ntre a oferi locul n autobuz cu bucurie, respectiv dintr-un sentiment al datoriei exist aceeasi diferent ca ntre un leu si un motan. Amndou sunt feline, ns numai unul este regele animalelor. Iubirea real are o calitate aristocratic n sensul cel mai elevat al acestui cuvnt. Ea se manifest n actiuni care izvorsc din preaplin, din abundent sau exces, spre deosebire de iubirea n acceptiunea ei curent, care e activat de nevoie, deci de lips sau deficit. Un controversat maestru spiritual [Osho] spunea c lumea e plin de cersetori, oameni care si cersesc iubire unii altora. Ei se simt dezamgiti si frustrati, deoarece nici un cersetor nu poate face fericit un alt cersetor. In ce-i priveste pe mprati, nu exist nici un pericol de suprapopulare. Pentru a fi asemenea unui mprat, trebuie mai nti s-ti cunosti Sinele, ntreprindere destul de anevoioas cnd esti prins n mrejele acestei lumi. Iubirea ca druire poate fi nteleas mai bine, fiind un fenomen mai degrab exotic, dac i studiem contrapartea omniprezent. M refer la a acapara sau a te agta de... Aceste atitudini sunt mpotriva vietii, iar acest adevr elementar ne este necontenit demonstrat de respiratie. Dac te agti de aerul din plmni si nu i dai drumul, n curnd vei muri. Pentru a tri este necesar s l oferi atmosferei, s nu l tii doar pentru tine. Este vital s l scoti din tine, s i dai drumul. Primesti si oferi, primesti si oferi - este un echilibru.

Ceea ce e att de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc. Acolo te bucuri s primesti, dar ai mari ezitri n a oferi. Acumulezi afectiune. O stochezi. ntr-un alt caz, nu primesti nimic si, pe bun dreptate, te ntrebi: "Dar eu de ce s ofer? Ce, sunt mai prost?" Ambele variante stopeaz circuitul iubirii. Rezultatul este dezechilibrul emotional. Devii frustrat si nefericit, chiar dac la suprafat mpachetezi aceste sentimente adnci n sigurant de sine sau lips de griji. Cine are o privire ptrunztoare vede dincolo de ambalajul strlucitor. Este crucial ca energia iubirii s curg, altfel te simti mpovrat, greu. nuntrul oricrei fiinte umane se afl Sinele care nu este nimic altceva dect iubire. Si ntelepciune, ca s nu fiu partizan. Dac energia iubitoare a Sinelui nu este exprimat, dac este blocat, ea se ntoarce mpotriva ta. n psihoterapie exist opinia c multe tulburri se datoreaz agresivittii neexprimate. Eu cred c o serie de patologii au la baz iubirea neexprimat. Fiind blocat nuntrul tu, energia si schimb polii. Ceea ce era benefic si creator devine, prin reprimare statornic, malefic si distructiv. Acesta e motivul pentru care rmn optimist n ceea ce-l priveste pe Diavol. ntr-o bun zi, cineva i va schimba polii. Actul de a te agta de, n loc de a drui, merit o analiz mai atent. El are la baz identificarea cu Eul, trirea intens c esti o fiint separat, ntr-un univers strin si indiferent, dac nu cumva ostil. Iluzia Eului are drept consecint limitarea

capacittii de a iubi. Mai pe scurt, cnd Eul apare, iubirea dispare. Acolo unde nc mai exist nevoi personale, unde nc mai tnjesti dup ceva exterior, iubirea neconditionat nu se poate naste. Nu te amgi spunndu-ti c e vorba de dragoste atunci cnd i spui prietenului tu: "Te iubesc att de mult. Nu pot tri fr tine". Aceasta nu e dragoste, ci team. Te agti de el deoarece nu stii cum s fii fericit fr el. Nu este dragoste nici cnd i spui sotiei tale: "Inima mea este rnit cnd tu iei masa n oras cu un alt brbat". Este posesivitate.

Si nu este dragoste nici cnd un printe sufer pentru copilul lui care se mut definitiv ntr-un alt oras. Este dependent. De cte ori crezi c suferi din dragoste, de tot attea ori nu esti conectat la realitate. Este mult mai mgulitor pentru imaginea ta de sine s gndesti c la baza suferintei tale este iubirea cnd este, de fapt, egocentrismul. Sau, ca s nu sune att de dur, s-i spun identificarea cu Eul. Din iubire nu se poate suferi, tot asa cum nu poti cdea n sus. Iubirea este fericire. Iubirea real. Dac suferi, acesta e un criteriu minunat de clar prin care esti informat c nu ai iubit. Ceea ce tu numesti iubire nu a fost dect agtare, atasament, dependent, posesivitate. Stiu c nu sun deloc frumos sau romantic. Pentru mine acesta este un adevr psihologic, ti-l recomand cu cldur.

Iubeste adevrul si te vei vindeca de iluzii. Vei intra n realitate. Nu n realitatea despre care nu nceteaz s vorbeasc pragmaticii, care nu este altceva dect o specie a iluziei. Ci n realitatea care nu este dect bucurie fr sfrsit. Eul este principalul obstacol n calea iubirii. Fr Eu, iubirea curge nestingherit, asemenea unui ru care si gseste, cu gratie, drumul ctre ocean. A fi fr Eu nu nseamn a fi un lunatic sau un psihopat, ci a fi nedivizat. A fi unificat. A fi unul, adic Sinele. Nu este ceva asa de simplu datorit incredibilei conditionri sociale la care suntem supusi. Aceast conditionare ncepe nc de la nastere. Cresterea si educatia unui copil nu sunt altceva dect un lung sir de conditionri, unele mai primitive, altele mai subtile. Multe conditionri preexist deja n limbaj (am analizat asta n alt carte, dar nu mai stiu care). Conditionarea suprem este credinta c esti o persoan anume, un agent independent care simte, gndeste si actioneaz. Nu este deloc asa. Tu nu esti cineva care este, de pild, dezamgit pentru c partenerul tu a uitat de aniversarea cstoriei voastre. Dac esti atent, poti realiza c dezamgirea este ceva de care tu esti constient. Tu nu esti dezamgirea. Nu te identifici cu ea. Mai degrab poti spune "Exist dezamgire", dar nu exist cineva care s fie subiectul dezamgirii. Aceasta nseamn c nu exist un Eu. Exist dezamgire, care va trece dac nu ncerci s te lupti cu ea.

Si atunci, cine esti tu? Esti fundalul pe care apare dezamgirea. Dac te-ai identifica mai putin cu ea si ai rmne mai mult la tine nsuti, ai putea descoperi c natura ta este fericirea. n tine apar toate strile, gndurile sau actiunile, ns tu nu esti nici una din acestea. Esti dincolo. Si pentru c esti dincolo, nu poti fi obiect de cunoastere pentru nimeni. n acest sens tu esti gol sau vid. Nu esti cineva anume, nu poti fi vzut n contrast cu nimeni. Esti unificat si fr margini, fr nici o fisur. Cnd ajungi n acest punct este imposibil s mai confuzi dragostea cu dorinta, siguranta sau plcerea. Este ca si cum ai fi Soarele. n nici un mod nu mai poti confunda lumina cu ntunericul. ntunericul exist doar acolo unde lumina ta nu ptrunde. Dac esti acoperit de un nor dens, lumina continu sti rmn accesibil. ns pentru cineva aflat pe Pmnt, lumina ta pare a fi disprut. Apoi norul trece si tu reapari. ns tu nu ai disprut niciodat! Totul a fost o iluzie. Creatia este acest joc de lumini si umbre, rafinat, amplificat si mbogtit la nesfrsit.

Doi oameni care se doresc unul pe cellalt pot crede c se iubesc.

Nu, nu, nu. Ei doar se doresc! Dorinta nu este iubire. Dorinta nseamn "Vreau ceva de la tine". Vreau s fii alturi de mine, vreau s m protejezi, vreau s te penetrez, vreau s fii mama copiilor mei, vreau s te pot mngia, vreau s m asculti, vreau s te conformezi, vreau s m admiri. Cine vrea toate lucrurile astea? Eu. Iat Eul ! Si atunci, iubirea real exclude dorinta? Nu o exclude, ci o integreaz. Te iubesc si mi-ar plcea s te pot mngia. M-as bucura smi exprim iubirea n acest fel. Dac tu nu vrei s fi mngiat sau dac vrei s fii mngiat de un alt brbat, nu e nici o problem. Iubirea mea pentru tine rmne aceeasi. Nu ncep s te iubesc mai putin sau chiar s te ursc pentru c tu preferi atingerea unui alt brbat. "Sunt nnebunit dup tine. De cnd te-am vzut am stiut c suntem fcuti unul pentru cellalt". Iubire real ? Deloc. Dragoste pasional, explozie de hormoni ? Cu sigurant. "Esti minunat. Nu semeni cu nici unul din fostii mei parteneri". Nu mai pun ntrebarea deoarece stii rspunsul. Iubirea este confundat cu dorinta sau cu nevoia. "Te iubesc" n traducere nseamn adesea "Am nevoie de tine".

Ar trebui retras licenta de practic. Traducerea corect este: "Am ceva s-ti ofer. Gratuit." nvtnd s triesc n onestitate, s iau lucrurile asa cum sunt, s recunosc c deocamdat nu te iubesc, ci doar am nevoie de tine, voi ajunge cu sigurant si s te iubesc. Altfel, amgindu-m c deja te iubesc, este ca si cum as crede c am escaladat Everestul, cnd nu sunt de fapt dect n prima tabr. Iubirea neconditionat mi pare a fi Everestul acestei vieti, iar a o experimenta si exprima n viata ta mi pare a nu suporta nici un fel de comparatie, cu nici un fel de realizare social, financiar, profesional, sportiv sau de alt tip de pe lumea asta. Mi se pare cu totul inutil s strngi o avere fabuloas, s vorbeasc toat lumea, unii cu invidie, despre succesele tale sau s ai putere asupra altor oameni, dac nu esti capabil s iubesti neconditionat mcar un alt om. Si dac reusesti s iubesti fr nici un fel de asteptri un alt om, sunt convins c vor urma si altii. Cred c punctul de cotitur aici este: a iubi cu adevrat un om. Primul pas este cel mai greu. Asa ncepe cltoria de 1000 de mile. O alt confuzie clasic este ntre iubire si gelozie. Iubirea nu are cum s fie geloas, tot asa cum cldura nu are cum s fie rece. Gelozia indic limpede nu prezenta iubirii, ci prezenta Eului. Eul se simte rnit, umilit, nelinistit. De ce? Femeia pe care pretinzi c o iubesti este tandr cu un alt brbat. l tine de mn, l priveste cu afectiune.Tu vezi asta si mai c nu lesini. Iubire mare, nu-i asa? Nu e. Gelozie, ct cuprinde.

Care este mecanismul? De ce suferi? De ce nu suporti asta?

Pentru c ti este fric! Dac recunosti asta trebuie s fii un tip onest, n fata cruia m nclin. Dac nu... Dar de ce anume te temi? Sunt mai multe rspunsuri. 1) Te temi de singurtate. Ea l va prefera pe cellalt si te va prsi pe tine. Vei rmne singur si nu ai suficient ncredere n tine. Nu crezi c te vei descurca. Prin urmare, la nivel inconstient te autopercepi un copil, care are nevoie de o mam. Aceast mam este femeia pe care o "iubesti" si care te temi c te va abandona. 2) Nu te temi de singurtate. Stii c o s faci fat. Te temi de propriul tu sentiment de inferioritate. Dac l prefer pe cellalt, nseamn c cellalt este mai bun ca tine. Deci tu esti inferior. Esti slab. E cumplit s simti asta. Demonul comparatiei a pus stpnire pe tine. 3) Nu te temi de singurtate si nu ai nici complexe de inferioritate pe linia masculinittii. Te temi c nu mai ai pe cine s posezi. Tu erai fericit nu pentru c o iubeai, ci pentru c o posedai. A poseda nseamn control. Control nseamn putere. Ea este tandr cu un alt brbat si tu nu poti controla asta. ngrozitor! Suferi pentru c vezi c se simte bine cu altcineva. De necrezut! Ea poate fi fericit cu altcineva. Ce nseamn asta? Inseamn c tu nu ai exclusivitate. Adic nu ai o valoare special.

Ti-ai dat seama, aici suntem pe o problem de autovalorizare si stim de sine. Dac ai fi sigur de valoarea ta, nu ai avea nevoie de nici o exclusivitate. n grupurile terapeutice pe care le conduc aceast problem apare adesea, cnd lansez urmtoarea ntrebare perfid: "Ai fi de acord ca partenerul tu/partenera ta s-si petreac o noapte cu altcineva?" Rspuns frecvent: Nu. De ce? Deoarece doresc exclusivitate sexual. Hai, s tin de mn pe altcineva, chiar s se srute, treacmearg, ns pn la sex! Altfel spus, iubirea mea pentru tine este enorm, ct vreme nu ai relatii sexuale cu altcineva. ntrebare naiv: dac o iubesti, de ce nu te bucuri pentru bucuria ei? De ce nu te bucuri dac un alt brbat o face fericit, fie si numai n plan erotic? De ce suferi tu cnd el se simte bine cu o alt femeie? Ce legtur exist ntre suferinta ta si bucuria pe care ea o simte cu altcineva? Nici o legtur. Tu ti produci suferint singur. Suferinta ta apare din problemele tale nerezolvate, pe care aceast situatie particular le scoate la lumin. Este ca o boal pe care o aveai n tine, n stare latent. Acum ai aflat de ea. Aceast boal se numeste gelozie. Ea nu apare din iubire. Dimpotriv. Iubirea este remediul. Unii mi-au spus c, n astfel de situatii, absenta geloziei la partenerii lor ar fi un semn c nu le pas. Nu e deloc asa. Semnul c nu i pas de tine nu este absenta geloziei, ci absenta bucuriei. Dac afirm c te iubeste, dar nu se bucur cnd tu esti satisfcut, acesta e un indiciu puternic. Nu i pas de tine, ci de el. Eul, ti amintesti?

Doar Sinele se poate bucura pentru cellalt, deoarece Sinele se recunoaste n cellalt. Eul nu poate iesi din propria lui carapace. Eul este o contractie, pe cnd Sinele este o expansiune. Mai exist o perspectiv din care putem ntelege de ce iubirea real este luat drept altceva dect este si de ce apare asa-zisa "suferint din iubire". Este vorba despre confuzia dintre scop si mijloc. Confuzie nseamn ncurctur, imprecizie, neclaritate, obscuritate. Altfel spus, maya, forta iluziei. S presupunem c scopul tu este s te simti satisfcut. O modalitate prin care ti atingi acest scop este s joci tenis la Arenele BNR. Ct vreme ai un partener de joc, rachet, mingi si un teren de joc disponibil, ti atingi scopul. Te ntorci acas obosit, dar satisfcut. Mijlocul prin care ti mplinesti dorinta este jocul de tenis. Retine acest amnunt: jocul de tenis nu este scopul, ci mijlocul. S te anunt ceva. Partenerul tu de joc nu mai poate veni. Este bolnav sau trebuie s plece n delegatie sau vrea s joace cu altcineva. Ce se ntmpl cu tine? Incepi s suferi. Crezi c ai un destin blestemat. Te gndesti la sinucidere, ti faci programare la psiholog. Iat confuzia! Scopul tu a devenit s joci tenis cu cineva anume. Ai uitat? Acesta era doar mijlocul. Scopul tu era s te bucuri. Ai nevoie de putin claritate. Si flexibilitate! Tenisul nu este singurul mijloc de care te poti folosi pentru a tri bucuria.Cu sigurant exist si altele. Caut s devii constient de ele. Te-ai putea bucura jucnd tenis de mas, baschet, volei, sah sau oricare alt sport. Poate nclinrile tale nu se reduc la domeniul sportiv. Sunt zeci, dac nu sute de activitti n care te-ai putea angrena.

S admitem c nu ai chiar atta deschidere. Tu vrei neaprat s joci tenis. O.K. Dar de ce te ncptnezi s-ti doresti s joci cu cineva anume? Sunt mii de alti oameni pasionati de tenis. Scopul tu este s te bucuri, jucnd tenis. Dac insisti s joci cu cineva anume, temporar indisponibil sau neinteresat, ai confundat scopul cu mijlocul. Noul tu scop a devenit s joci tenis cu un anumit om. Ai uitat de adevratul tu scop. Ai intrat n iluzie. Dac persoana pe care o doresti ca partener de joc nu te doreste la rndul ei sau te refuz din motive obiective, iar tu nu esti suficient de flexibil pentru a cuta un nou partener, tot ceea ce vei reusi va fi s suferi fr nici un sens. Confuzia dintre mijloc si scop conduce la suferint inutil, pe cnd atenta discriminare ntre ele conduce la satisfactie si mplinire, nu neaprat lipsite de efort. Doar c efortul este util si integrat n satisfactie. n iubire lucrurile stau cam la fel. Scopul tu este s iubesti, iar mijloacele de care dispui sunt, sper, variate: s protejezi, s alinti, s mngi, s hrnesti, s ai grij, s apreciezi, s respecti, s comunici, s lauzi, s fii atent, s ncurajezi, s stimulezi, s ierti, s linistesti, s sftuiesti, s mobilizezi, s ai ncredere, etc. Hai s vedem ce se ntmpl n viata real. Tu iubesti si vrei s o protejezi pe partenera ta. Cnd pleac de acas te asiguri c e bine mbrcat. Nu vrei s sufere de frig. i faci programare la medicul de familie. Vrei ca ea s fie sntoas. Nu esti de acord s zboare cu parapanta. E un sport riscant, stii foarte bine asta. Nu esti de acord s mearg la mare cu prietena ei cea mai bun. Dou femei singure, n plin sezon, cine stie ce se poate ntmpla. Tu nu vrei dect s o protejezi!

Cnd colo, surpriz! Ea ncepe s resping ncercrile tale de a o proteja. Nu-ti vine s crezi. Simti c ti respinge iubirea. Confuzie! Ea nu face dect s resping o modalitate nepotrivit prin care tu ti manifesti iubirea. Dar tu nu-ti dai seama de asta. Suferi. Ai confundat scopul cu mijlocul. Scopul tu a devenit protectia, iar genul de protectie pe care l oferi nu este acceptat. Tragedie mare. Lucrurile sunt asa de simple! Iubirea este scopul, protectia este un mijloc. ntreab-o dac vrea s fie protejat. Dac vrea, afl cum doreste s fie protejat si vezi dac i poti oferi acel tip de protectie. Asta-i tot. Dac nu vrea s fie protejat si tu vrei s-ti atingi scopul, acela de a-ti exprima iubirea, caut un alt mijloc! Hai, putin flexibilitate. Poate are nevoie s o apreciezi, s-i recunosti calittile, s-i admiri corpul si hainele. F asta si atinge-ti scopul! Poate nu stii s-ti exprimi aprecierea. Poate esti o natur mai critic si vezi mai usor defectele. Dragul meu, asta e n totalitate problema ta. Ea te mpiedic s-ti exprimi iubirea pe care o simti. Cu alte cuvinte, tu nu suferi pentru c o iubesti, ci pentru c ai anumite probleme nerezolvate care te mpiedic s-ti exprimi iubirea. S-ti dau un alt exemplu. Scopul tu este s iubesti. Mijlocul preferat de tine este s o stimulezi tactil, s i atingi usor corpul, s o mbrtisezi si s faci dragoste cu ea. Multe femei sunt nnebunite dup asa ceva. Numai c partenera ta... Refuz contactul ndelungit, nu-i plac mngierile usoare, vrea mai mult dinamism. n situatii mai speciale, nu mai resimte o dorint erotic intens sau e temporar atras de altcineva.

mi dai voie s ghicesc cum te simti? Suferi grozav. Din iubire, nu-i asa? Ei bine, suferi, dar nu din iubire. Dragostea real nu este niciodat problematic. Nu genereaz suferint. Iubirea real este bucurie, mplinire, plcere, libertate, niciodat chin. Dac suferi, nu suferi din iubire, ci din ignorant. Nu distingi ntre mijloc si scop. Asta n varianta optimist. Pentru c n varianta pesimist, n tine nu exist nici un fel de iubire. Doar dorinta de a poseda sau domina, nevoia de a te folosi de corpul unui alt om ca de un obiect. S revenim. S presupunem c ti iubesti cu adevrat partenera. Ce vei face? In primul rnd, i vei respecta optiunea. Are o perioad n care nu e prea dinamizat erotic sau e orientat sexual ctre un alt brbat. Poate vrea s experimenteze, poate vrea putin iesire din rutin, cine stie? Accepti. Nu stiai? Un mijloc splendid de a-ti manifesta iubirea pentru un alt om este s-i respecti libertatea de a alege. Este un adevrat test n orice fel de relatie (de cuplu, de prietenie, parental-filial). Ce ti d puterea de a-i respecta optiunile? Iubirea pe care o simti. Dac nuntrul tu nu exist suficient iubire, stii ce vei face? Vei interfera cu optiunile ei, ncercnd s le schimbi. M refer aici la manipulare, santaj, constrngere, amenintare.

Ai dreptul s-i comunici cum vezi tu lucrurile. Acesta nu e amestec n deciziile ei. E doar comunicare. ntr-un alt caz, i respecti decizia. Nu te bagi, cum se spune. ns dac suferi, acesta e semnul c nu o iubeai cu adevrat. O s repet asta pn vei arunca nenorocita asta de carte ntrun colt. Nu exist suferint acolo unde exist iubire neconditionat! Suferinta apare nu pentru c iubirea exist, ci pentru c iubirea NU exist. Ceea ce exist este agtare, atasament, dominare, gelozie, control, dependent, fric. n mai putine cuvinte: identificarea cu Eul. Iubirea adevrat exist acolo unde Sinele a fost revelat. n opinia mea, nu poti iubi o alt persoan dac, mai nti, nu te iubesti pe tine nsuti, iar a te iubi pe tine nsuti nu nseamn a-ti iubi Eul. Acesta nu e dect egoism. Inseamn a-ti cunoaste si manifesta Sinele, miezul interior al fiintei tale. Dar chiar spunnd asta, nu simt c m-am exprimat corect. Mai degrab e un fel de a te da la o parte din calea iubirii. Sinele, iubirea - acestea sunt sinonime. De fapt, tu nu faci nimic. Doar ncetezi a mai fi un obstacol. ntr-un anumit sens dispari, adic ncetezi a mai crede c esti un anumit individ, capabil s iubeasc pe cineva. Tu nu poti iubi cu adevrat pe nimeni. ns poti lsa iubirea s curg prin tine, s se ndrepte ctre un om, poate doi sau chiar o colectivitate, dac puterea ei este mare.

Chiar si n aceast afirmatie este un neadevr. Iubirea curge dar nu spre cineva anume. Se ntmpl ca cineva anume s fie pe directia ei. Este ceva similar cu parfumul unei flori. Ea nu a nflorit pentru o anume persoan, nu urmreste anumiti oameni crora s le pretind "Mirositi-m!". Ea doar si rspndeste parfumul. Cineva poate fi n preajm si se va bucura. Norocul lui. Bucuria florii nu depinde de existenta acestei persoane sau de existenta acestor persoane, dac e vorba de un grup. Floarea se bucur de propriul ei parfum, de faptul c l poate rspndi n jur. Cam asa este si cu iubirea. Iubirea este parfumul fiintei tale. Si se manifest ntr-un singur caz: atunci cnd ai nflorit. Acesta e motivul pentru care mi se pare c iubirea si meditatia sunt intim conectate. Ele sunt aspecte ale aceluiasi fenomen, asa cum sunt muntele si valea. Unde exist munte exist si vale. Tot asa, iubirea nu exist fr meditatie. Si cnd spun meditatie nu m refer la acele practici adesea chinuitoare, care ti cer s-ti pstrezi mintea focalizat ntrun singur punct, pn cnd fuzionezi cu obiectul meditatiei. M refer la arta de a nu face nimic, adic de a-ti lsa Eul de o parte, tot asa cum ti lasi picioarele de o parte (adic nu le mai soliciti) si te asezi pe un scaun confortabil. Din acest punct de vedere, m simt n mod particular apropiat de budismul Zen, care a nteles important faptului de a fi una cu propria ta spontaneitate, a te drui cu ncredere fluxului experientei tale, fr a ncerca s-l controlezi sau s-l domini. Credinta c esti o persoan anume, adic un Eu, divizeaz organismul, pe cnd renuntarea la aceast idee eronat l unific. Astfel, a medita nseamn a lsa lucrurile s se

ntmple, emotiile s apar, gndurile s circule, actiunile s se desfsoare, fr a mai crede c tu esti agentul lor. Orict de paradoxal ar suna, tu esti abia cnd nu mai esti si faci totul abia cnd nu mai faci nimic. Esti Sinele. Tu meditezi cnd ntelegi c ochii vd de la sine, c urechile aud de la sine si c picioarele merg de la sine, nefiind nevoie s le muti cu minile. Dac esti putin mai atent poti ntelege c totul, de fapt, se ntmpl de la Sine, cu exceptia momentelor cnd nu crezi asta si ncerci s intervii, tulburnd ordinea natural (sau divin) a lucrurilor. Cam asta vreau s spun cnd afirm c iubirea curge de la sine. Ins pentru a avea aceast perceptie ai nevoie de o stare meditativ, adic de o atentie lrgit si relaxat, care se orienteaz spontan ctre ceea ce o atrage, fr a se agta de nimic. Ceea ce ti permite s nu te agti este ntelegerea c nu exist nimic de care s te agti si c nu exist nimeni care s se agate. Te bucuri s mirosi floarea si nu mai ncerci n zadar s mirosi si nasul. Oamenii care nu se iubesc pe ei nsisi triesc, fireste, cu deficit de iubire, un gol pe care ncearc s-l acopere intrnd n relatii unde (cum altfel?) se asteapt s fie iubiti. Problema este c cellalt are o asteptare similar. Din ntlnirea a dou deficite nu are cum s apar bucuria. n schimb, apar, din belsug, pretentiile, iritarea, gelozia, senzatia de respingere, nencrederea n sine, plictiseala, infidelitatea. Nu poti oferi ceea ce nu ai.

Dac tu mi ceri 6 milioane, iar eu cu 6 milioane abia triesc de pe o lun pe alta, fii sigur c n-o s-i primesti. Dac as cstiga 60 de milioane pe lun, ti-as da 6 milioane cu drag inim. Dar nu-i cstig. Altfel spus, nu dispun de atta energie afectiv nct s o mpart cu tine. Dimpotriv, mi-ar prinde bine "o injectie de capital". Cam asta se ntmpl n multe relatii. Eu te iubesc, adic am nevoie de tine ca s-mi acoperi golurile. Tu m iubesti n acelasi fel. Suntem ca 2 masini cu rezervoarele pe jumtate goale, fiecare visnd despre cealalt c este o benzinrie. Iubirea adevrat exist n conditii de abundent. n tine exist asa de mult dragoste, nct e vital s o mprtsesti cu cineva. Nu pui nici o conditie deoarece nu ai nevoie de nici o conditie. Este ca si cum ai fi un izvor. Nu spui "Panta aceasta e prea abrupt" sau "Pe aici e prea putin vegetatie". Tot ce ai de fcut este s curgi. Apa ta si va croi singur malurile. Cellalt este un receptor. El este deschis ctre tine, primind astfel iubirea ta. Dac el se nchide, tu vei curge spre altcineva. Nu l vei implora, nu vei cdea n genunchi: "Te rog, las-m s te iubesc". i respecti decizia si ti vezi de viata ta. Iubirea real ofer libertate, deoarece este o expresie nu a necesittii, ci a druirii.Oriunde libertatea este restrns, nerespectat sau amenintat, iubirea nu este pur."

Am ales acest fragment din cartea "Ghidul iluminarii pentru lenesi" a psihologului Adrian Nuta, deoarece mai clar de atat nu poate fi pusa problema iubirii. (In pagina "Carti" de pe

acest blog gasesti mai multe scrieri de-ale lui Nuta, pe care ti le recomandam cu caldura). Este limpede ca, in vremurile de Acum, la nivelul acutal al constiintei colective, iubirea se cere re-definita si re-traita, adica experimentata intr-un registru superior. Cu siguranta, profunda insatisfactie pe care o resimtim la nivelul relatiilor in general, si al celor intime in special, vine dintr-o fundamentala neintelegere a ceea ce inseamna, cu adevarat, iubirea. Si zicand aceasta, ne referim la o intelegere in Lege, adica in conformitate cu scopul Creatiei si legile ei, asa cum au fost transmise prin Kybalion.

Iubirea distorsionata (Ce NU este iubirea)

Love is overrated se spune. Perfect de acord! Doar ca aceasta afirmatie, contine, asa cum semnala si Adrian Nuta in textul de mai sus, o mare confuzie. Confuzie datorata unei utilizari abuzive a cuvantului, care a ajuns sa contina de toate pentru toti, mai putin... iubire. Desi se vorbeste peste tot despre ea, dragostea a devenit una dintre cele mai rare experiente.

Si asta din cauza ca fiecare individ de pe pamant a utilizat cuvantul, automat si superficial, pentru a-si descrie propriile trairi, fara o examinare atenta si lucida a emotiilor implicate. Astfel, orice emotie de vibratie putin mai ridicata a ajuns sasi primeasca minunatul nume de iubire, ignorandu-se cu desavarsire gunoiul psihic ascuns dedesubt. Asa se face ca toti ne descriem generos actiunile ca izvorand din dragoste, cand de fapt ceea ce ne motiveaza este frica, sub toate aspectele ei: nesiguranta, posesivitate, dominare, gelozie, lipsa a valorii personale, imaturitate etc.

Iata cum identifica Osho nasterea iubirii distorsionate in copilaria timpurie:

Dragostea este hrana sufletului, insa ai fost privat de ea. Sufletul tau nu a primit deloc dragoste, astfel incat nu-i cunosti gustul. Prin urmare, intrebarea [ce este dragostea?] este relevanta, dar este trista. Trupul si-a primit hrana, asa ca poate sa mearga mai departe. Insa sufletul nu si-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a nascut inca, ori se afla etern pe patul de moarte.

Cand ne nastem, suntem dotati cu capacitatea de a iubi si de a fi iubiti. Oricare copil se naste plin de dragoste si stie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie sa i se spuna copilului ce este dragostea. Dar problema apare deoarece mama si tatal nu stiu ce este dragostea.

Nici un copil nu primeste parintii pe care ii merita nici un copil nu primeste vreodata parintii pe care ii merita; parintii aceia pur si simplu nu exista pe pamant. Iar pana cand acest copil devine parinte, si el isi va fi pierdut capacitatea de a iubi. Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se

numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.

Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult, dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.

Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana. Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.

Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea. Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti! Nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe poti sa ajungi pana la Adam si Eva...

Abandonul si respingerea sunt permanent prezente si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.

Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.

Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.

Mai mult, in virtutea orbirii emotionale, adult fiind, el actioneaza in continuare de pe baza ideii distorsionate de iubire, facandu-si rau siesi si celor din jur. Prea des, rob al tiparelor din subconstient, adultul reactioneaza de la nivelul copilului terorizat, care ncearc s vad toate aciunile prinilor ca fiind bune i drgstoase, chiar daca ele sunt lipsite de sens pentru el.

Roadele lipsei de iubire si ale pedagogiei bazata pe infrangerea vointei copilului se culeg toata viata, iar psihanaliza, psihoterapiile, coachingul, tehnicile de dezvoltare personala si altii linii terapeutice incearca sa remedieze adultul aflat in impas, facandu-l sa depaseasca aceste conditionari timpurii. (Din pacate, majoritatea acestor terapii urmaresc doar functionalitatea sociala a individului si readaptarea lui unei societati, din pacate, fundamental dizarmonica. Cum remarca si Krishnamurti, nu este

semn de sanatate a fi adaptat unei societati profund bolnave. Ceea ce ar fi necesar este o reintoarcere la armonia naturala, divina.)

Ca sa intelegi cum viata iti este sabotata de tipare deprinse in copilarie, iti recomandam sa citesti cartea lui Alice Miller Desteptarea Evei (o gasesti pe acest blog la pagina Carti). Iata ce declara autoarea:

Mai puin cunoscut este ns faptul c ceea ce noi numim de obicei educaie i considerm c este bun i just implic umiline fatale, care nc nu i-au fcut loc n contiina noastr, deoarece la nceputul vieii ni s-a fcut imposibil aceast realizare. Prin aceasta ia natere un cerc vicios al violenei i ignoranei. Descoperirile recente i captivante n domeniul neurobiologiei mau ajutat s neleg i mai clar i s descriu cum funcioneaz cercul vicios pe care l-am recunoscut intuitiv: 1. Calea tradiional a educaiei, care include dintotdeauna pedepse corporale, duce la refularea suferinei i a umilinei. 2. 3. Aceast refulare absolut necesar pentru supravieuirea copilului cauzeaz mai trziu orbirea emoional.

Orbirea emoional produce bariere n creier (blocaje de gndire) n scopul proteciei mpotriva pericolelor (adic mpotriva traumatizrilor care au avut deja loc i nu mai exist activ, dar care fiind refulate sunt codificate n continuare n creier ca pericol care pndete permanent). 4. Blocajele de gndire frneaz capacitatea tinerilor i adulilor de a nva din informaii noi, de a le prelucra i de a elimina programe vechi, depite.

5. Corpul n schimb are memoria complet a umilinelor suportate, care l mpinge pe omul respectiv s cauzeze incontient generaiei urmtoare rul suferit odinioar de el nsui. 6. Blocajele de gndire nu le permit, sau cel puin le ngreuneaz, oamenilor efortul de a scpa de aceast repetare, cu excepia cazurilor cnd acetia se hotrsc s descopere n propria lor copilrie existena cauzelor constrngerilor. [...]

Eu nu mi-am dorit niciodat un paradis care condiioneaz fericirea de supunere i necunoatere. Eu cred n puterea dragostei, care pentru mine nu nseamn s fii cuminte i s te supui. Dragostea are legtur cu a-i fi credincios ie nsui, istoriei proprii, a fi credincios propriilor sentimente i nevoi. [...] Eu plec de la premiza c suntem capabili s iubim doar atunci cnd avem voie s fim ceea ce suntem: fr eschivri, fr mti, fr faade. Putem iubi cu adevrat doar atunci cnd nu refuzm i nu fugim de cunoaterea care ne este accesibil...

Nu uita ca specialistii considera ca pana la varsta de 8 ani, majoritatea caracteristicilor fundamentale ale individului au fost deja plantate in subconstient. Si pentru ca la nastere, nimeni nu nea dat un manual de utilizare a creierului si mintii din dotare, ramanem blocati in programul mental al unui copil de 8 anisori pentru tot restul vietii. Fa-ti deci un mare bine si dezinstaleaza programele vechi, depaseste conditionarile trecutului si invata sa traiesti in prezent! Ce inseamna asta? Inseamna sa treci de la o functionare pe baza subconstientului (creierului reptilian si cel limbic), la o functionare pe baza Supraconstientului (neocortexul prefrontal). Avem permanent oportunitatea de a alege intre doua frecvente, cea a mintii si cea a inimii, cu alte cuvinte intre a ne lasa pilotati de mintea subconstienta (racordata subconstientului colectiv) sau de mintea supraconstienta (racordata Mintii Universale). Si pentru a intelege ca unificarea fiintei este posibila, Iisus vine si spune Eu si cu Tatal Una Suntem, respectiv faptul ca subconstientul si supraconstientul pot fi una.

Subiectul celor 4 niveluri de constienta a fost dezbatut pe larg de Alberto Villoldo in cartile sale. Creierul uman este alcatuit, din punct de vedere anatomic, din patru subcomputere diferite, care sau dezvoltat pe parcursul a milioane de ani de evolutie. Cel mai vechi este creierul reptilian, pe care il regasim si la soparle si dinozauri. Acest creier este programat pentru supravieturirea

fizica, pentru a executa functii si informatii precum respiratia, digestia si reproducerea. Daca viata ta este o lupta pentru supravietuire, esti intr-o continua incercare de a reusi financiar si traiesti mereu in nevoie, atunci creierul tau reptilian sta pe scaunul de sofer al aparatului tau cognitiv.

El este invaluit si informat de creierul limbic, care mai este numit creier de mamifer, si de creierul primitiv sau inferior. Avem acelasi sistem limbic ca si neanderthalienii - rudele noastre preistorice acum disparute - ca alte primate si ca toate mamiferele. Creierul limbic ne ajuta sa supravietuim intr-un mod superior, permitandune sa depozitam mai multe nuci sau radacini pentru iarna, sa recunoastem pradatorii si sa ne unim cu altii, pentru a forma familii si triburi. Creierul limbic ne face sa cautam adapost si sa-i protejam pe cei dragi, ne ajuta sa invatam lucruri pe de rost, sa adulmecam hrana alterata sau sa mirosim pericolul. Este creierul credintelor si al emotiilor. Nu e nimic atragator la un sarpe, care nu are creier limbic, dar un catelus, care e capabil sa raspunda la sentimente si emotii, este extrem de dragut. Acest creier primitiv se activeaza pentru lupta, tanjeste dupa nevasta vecinului, nu arata mila unui oponent mai slab si aspira la situatia celor pe care ii considera mai bogati sau mai puternici. Daca iti inveti lectiile prin relatii de dragoste dificile, printul tau s-a transformat intr-o broasca cu probleme cu alcoolul dupa luna de miere (exact ca printul de dinaintea lui) sau te trezesti mereu ca ai sefi abuzivi si parteneri care nu-ti apreciaza niciodata contributia, atunci creierul limbic este predominant in constiinta ta.

Programele creierului limbic ne influenteaza atat de puternic comportamentul, incat cele zece porunci din Biblie sunt comenzi necesare controlarii instinctelor noastre primitive - crima, adulterul, furtul, minciuna si invidia. Ca sursa a tuturor credintelor noastre despre natura vietii, creierul limbic ne-a permis sa inventam religia. De asemenea, el genereaza toate credintele restrictive pe care le avem despre noi - inclusiv stima redusa de sine, neincrederea in sine, sentimentul de vinovatie asociat cu sexualitatea si teama de saracie.

Neocortexul este creierul nostru recent, cea mai noua parte a creierului. Acesta e creierul cunoasterii si al stiintei, care pune la indoiala credintele, insistand in schimb pe ipoteze ce pot fi verificate. Neocortexul exista si la alte mamifere, dar la oameni marimea circumvolutiunilor ii permit sa fie mai dezvoltat si sa manifeste aptitudini cognitive superioare. Neocortexul a adaugat limbajul si vorbirea repertoriului nostru pentru supravietuire. Acest creier intelege timpul, anotimpurile, cat si trecutul si viitorul, oferindu-ne capacitatea de a previziona. De asemenea, el este responsabil pentru muzica si poezie care erau ingrediente necesare unei viitoare societati bazate pe inteligenta si pe supravietuirea celui mai destept - negustori, mestesugari, arhitectii piramidelor, oameni de stiinta si scribi. Odata cu dezvoltarea neocortexului, nu vanatorul cel mai abil primea cele mai fertile femei, cel mai mare teren sau cei mai multi bani, ci cel mai destept.

Asadar, creierul reptilian trebuie sa regleze continuu respiratia si temperatura, in timp ce creierul de mamifer trebuie sa caute sa stabileasca parteneriate, fara a face din asta scopul nostru principal. In mod similar, neocortexul ne ofera capacitatea de a rationa, de a gandi logic si de a descoperi muzica si stiinta, fara a face ca vietile noastre sa fie centrate exclusiv pe tehnologie sau sa fie limitate la intelect.

Toate aceste creiere servesc planului superior al celui de-al patrulea creier - zona prefrontala a neocortexului - care este integratorul de sistem al supercomputerului nostru biologic.

Cand unul dintre aceste subcreiere este traumatizat de factori emotionali sau de mediu, programele lui nu vor tine cont de planurile creierelor superioare. Astfel, daca ati cunoscut foamea cand ati fost mici, ati fost uneori fortati sa mergeti la culcare cu stomacul gol, este posibil ca creierul limbic instinctiv sa joace un rol important in stabilirea planurilor voastre.

Pentru a reprograma aceste autostrazi informationale, trebuie sa alungam creierul limbic de pe locul soferului care ne conduce

neurofiziologia. Trebuie sa incepem sa folosim mecanismele noi si moderne ale neocortexului, pentru a dezvolta noi trasee, care sa impiedice rularea programelor vechi. Apoi neocortexul poate interveni ca sa impiedice creierul primitiv sa trimita automat semnalele chimice, care ne fac sa ne simtim si sa actionam ca niste animale incoltite. Creierul nostru mai evoluat poate sa inceapa sa ruleze programele care vor face din starea de bucurie, bunatate si pace ceva obisnuit.