Modul Curs Formator

Curs la distan FORMATOR
FORMATOR CURS IN SISTEM LA DISTANTA
Autor: Data realizrii:
Prof. Elena Marcu Mai 2009
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 1 din 71
Copyright Top Quality Management
CUPRINS 1. FORMAREA SI FORMATORUL - DELIMITARI CONCEPTUALE 2. INVATAREA PRODUSUL DE BAZA AL FORMARII 3. COMUNICARE, INVATARE SI FORMARE 4. MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE FORMARE
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 2 din 71
CAPITOLUL I FORMAREA SI FORMATORUL - DELIMITARI CONCEPTUALE
Obiective: Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili: O1 sa defineasca conceptul de formare si sa mentioneze care sunt beneficiile acestuia O2 sa indice pe ce planuri se desfasoara formarea si ce domenii ale cunoasterii umane sunt vizate O3 sa mentioneze diferentele intre conceptele de predare si formare O5 sa precizeze ce este formatorul O6 sa rolul, functiile, abilitatile si sarcinile formatorului I.1. Formare educatie - dezvoltare I.1.1. Conceptul de formare Au fost date nenumarate definitii conceptului de formare. De cele mai multe ori, acesta este descris ca fiind un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, abilitati si atitudini necesare indeplinirii mai eficiente a atributiilor unui anumit post, prezent sau viitor. Conceptul de formare este inglobat intr-unul mai cuprinzator, acela de dezvoltare. Acest concept trebuie explicat alaturi de cel de educatie, invatare si instruire. Spre deosebire de formare (training), care este oportunitatea oferita unui individ de a invata, dezvoltarea reprezinta rezultatul pe termen lung al actiunilor de invatare. Noua terminologie reflecta schimbarea orientarii dinspre proces (training) catre rezultat (dezvoltare). Educatia este diferita de training si dezvoltare prin setul de cunostinte, abilitati si atitudini de natura generala. Ea se poate realiza prin cursuri de formare in afara companiei (cursuri de limbi straine, masterate, cursuri postuniversitare etc.). Toate acestea implica invatare, o permanenta schimbare relativa a cognitivului cu implicatii la nivel comportamental si atitudinal. Din aceasta perspectiva, formarea este un proces intentionat care provoaca invatare si care este aplicabil la postul de lucru. Formarea presupune doua dimensiuni: 1. Formarea initiala care asigura pregatirea necesara pentru dobindirea competentelor profesionale minime necesare pentru obtinerea unui loc de munca. 2. Formarea continua, ulterioara celei initiale, care asigura dezvoltarea competentelor profesionale deja dobindite sau dobindirea de noi competente. Acest tip de formare apare in urma evolutiei, a dezvoltarii constante, a schimbarii. Aceste schimbari se petrec insa in mod diferit, astfel incat nevoile pot fi diferite, iar scopul diferitelor formari este altul de fiecare data.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 3 din 71
I.1.2. Beneficiile formarii In management, formarea este un mijloc de dezvoltare a organizatiilor prin imbunatatirea continua a serviciilor prestate de angajati. Exista o legatura intrinseca intre organizatie si angajati. Cu cat acestia isi dezvolta permanent abilitatile profesionale, cu atat organizatia are de castigat. Legatura dintre aceste doua entitati poate fi reprezentata schematic astfel:
dezvoltarea organizatiei
dezvoltarea angajatilor
Formarea este deci mijloc de dezvoltare a organizatiilor prin imbunatatirea continua a serviciilor prestate de angajati. Formarea aduce beneficii numai daca continutul si modul lui de organizare se concentreaza asupra acelor competente (cunostinte, abilitati, atitudini) necesare imbunatatirii performantei postului. Beneficiile trainingului sunt: a) Cresterea eficientei organizationale prin: Imbunatatirea performantelor; Optimizarea relatiilor interumane; Atingerea obiectivelor organizationale; Rentabilitate. b) Cresterea satisfactiei in plan personal prin: Sporirea abilitatilor/competentelor; Imbunatatirea viziunii de sine; Cresterea motivatiei; Cresterea calitatii vietii profesionale. c) Cresterea satisfactiei clientilor prin: Eficienta si competitivitate; Servicii mai bune. I.1.3. Planurile formarii Formarea este un proces care, din punct de vedere organizational, se desfasoara atat pe orizontala cat si pe verticala, pe planuri bine structurate. Astfel, politicii de formare ii corespunde dirijarea formarii, programelor stabilite in urma analizei nevoilor de formare, gestiunea formarii, iar actiunilor de formare, executarea propriu-zisa a acestora. Formarea in sens restrans se apropie de instruire. Instruirea este termenul suport pentru procesul sistematic prin care un individ este ajutat sa stapaneasca indeplinirea unor sarcini bine definite sau unei arii de caracteristici la standarde stabilite. Instruirea trebuie intotdeauna facuta astfel incat sa fie in concordanta cu nevoile identificate si trebuie sa prezinte obiective clare, masurabile.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 4 din 71
POLITICA
DIRIJAREA FORMARII PROGRAME
GESTIUNEA FORMARII
EXECUTAREA FORMARII
ACTIUNI
1.1.4. Ce formam? Formarea vizeaza trei mari domenii ale personalitatii umane: Cunostinte: o Idei, principii, concepte, reguli, legi, termeni noi ce trebuie insusiti; Atitudini: o Interese, aprecieri, idealuri; o Comportamente concrete vizibile. Abilitati: o Modul in care abordeaza/ prezinta problemele; o Modul in care evalueaza; o Modul in care folosesc cunostintele dobandite. 1.1.5. Caracteristicile formarii Pentru a observa caracteristicile formarii, trebuie sa facem distinctia instruire formala instruire non-formala. Instruirea formala (sau mai degraba formalizata) este acel tip de educatie care opereaza intr-o institutie reglementata de reguli si norme. Instruirea non-formala trebuie inteleasa ca o realitate educationala mai putin formalizata, care opereaza in afara structurilor sau rutinelor sistemului educational formal, diferenta constand in metodele si tehnicile de invatare folosite. Schematic, aceasta dihotomie poate fi prezentata astfel:
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 5 din 71
INDICI Ce provoaca?
PREDARE Invatare si dezvoltare individului de Continuturi inchise Depinde de ceea ce se preda
FORMARE a Imbunatatiri in organizatie Continuturi flexibile, gradate
Ce fel continut? Relatia predareinvatare Relatia grupinstructor Cat timp? Ce format?
Ceea ce trebuie predat depinde de ceea ce trebuie invatat Ritmul grupului se adapteaza Formatorul se adapteaza ritmului profesorului grupului Limitata in timp Nelimitata in timp (continua) Format mediu/lung Format scurt/mediu
In tabelul urmator, putem observa diferenta dintre conceptia clasica in legatura cu formarea si conceptia moderna in legatura cu aceasta: ELEMENTE Program Climat CONCEPTIA CLASICA Rigid Centrare pe materie Orientare spre autoritate Formal, incredere scazuta Competitiv Castigator invins Profesorul domina Nu se stabilesc relatii intre cursanti Control ridicat, dependenta Valorificare scazuta a experientei participantilor Risc redus Conform planurilor si programelor in vigoare CONCEPTIA MODERNA Flexibil Centrare pe cursanti Relaxat, bazat pe incredere, respect si colaborare Informal, cordial Castigator castigator Receptivitate la dorintele participantilor Relatii frecvente intre participanti Relatii adult adult Valorificarea experientei participantilor Colaborare in evaluarea nevoilor de instruire Negociere, centrare pe problema Intrinseca (curiozitate, interes) Contracte de invatare In ambele sensuri Exprimarea sentimentelor Reciproca Standarde stabilite de comun acord
Coordonare
Planificare
Motivare Comunicare Evaluare
Extrinseca (note) Recompense si sanctiuni Intr-un singur sens Reprimarea sentimentelor De catre profesor elevului Calificative
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 6 din 71
1.2. Formatorul Sarcina formatorului este una dificila pentru ca trebuie sa beneficieze de calitati innascute sau dobandite care sa ii confere autoritate in domeniul cunostintelor si informatiilor oferite, abilitati de comunicare, adaptabilitate si gandire flexibila. Formatorul se contureaza ca o persoana importanta, cu o influenta considerabila asupra cursantilor pentru ca este un model de gandire si actiune. Astfel, formarea implica mai mult decat continut, metode si suport deoarece stilul si comportamentul formatorului vor fi potential limitate. De asemenea, este foarte important ca formatorul sa practice ceea ce formeaza pentru a se putea constitui un model eficient. Un formator eficient este capabil sa ofere participantilor si siesi o deosebita oportunitate de a invata si a dezvolta capacitati. A fi formator inseamna a face sa functioneze un grup care, pe langa achizitia unor cunostinte si deprinderi, trebuie sa faca si dovada ca este capabil sa produca. In acest sens, grupul celor formati nu se reduce la o suma de indivizi de o anumita formatie, ci devine o entitate sociologica animata de un obiectiv comun care va realiza un produs in sens pragmatic/ideatic. In plus, formatorul transmite cunostinte asupra procedeelor si metodelor folosite in formare, deoarece scopul acestora este de a simula situatii reale intrunite in activitatea celui format. De aceea, un formator isi va perfectiona continuu aptitudinile de animare a grupurilor de stagiari. Formarea formatorilor reprezinta prima etapa a activitatii de formare si dezvoltarea personalului. Formatorii trebuie sa dobandeasca cunostinte specifice si sa isi dezvolte competente in urmatoarele domenii: formare asupra procedurilor; formare asupra metodelor; formare asupra evaluarii. Formarea asupra procedurilor cuprinde cunoasterea modului de organizare, a unui stagiu de formare si analiza nevoilor ce vizeaza nevoile de formare ale grupului-tinta. Formarea asupra metodelor duce la dezvoltarea unor aptitudini de a aplica metode de predare si de a organiza activitati interactive cu grupul de stagiari, precum si insusirea unor cunostinte de psihologie si pedagogie necesare in procesul de animare a grupurilor. Formatorul va trebui sa isi dezvolte si abilitatea de a folosi mijloacele tehnice si audiovizuale necesare organizarii activitatilor sale. Fiind managerul cursului, formatorul trebuie sa dobandeasca anumite cunostinte asupra intocmirii unui program de formare, a gestionarii financiare, a alegerii locului de formare, a gestionarii timpului alocat etc. Formarea asupra evaluarii, pe langa insusirea teoretica a unor procedee de monitorizare si evaluare a cursantilor (intocmirea unei fise de observatie, a unui chestionar de evaluare etc.). Este de mentionat faptul ca in Romania aceasta activitate este reglementata legal prin existenta unui standard ocupational care stipuleaza punctual competentele pe care trebuie sa le aiba un formator. In concluzie, formatorul este specialistul in formare care proiecteaza, deruleaza, evalueaza si revizuieste activitati teoretice/practice si/sau programe de formare si dezvoltare a competentelor profesionale, derulate in institutii specializate, sau la locul de munca.
V1.00 curs FORMATOR Pagina 7 din 71 Copyright Top Quality Management
1.2.1 Rolul formatorului Scopul unui formator este de a elabora si implementa programe de formare care sa faciliteze participantilor intelegerea completa a continutului, a importantei si aplicabilitatii acestuia, sa le dezvolte capacitatea de a gandi critic si de a folosi continutul in mod eficient. Pentru a atinge acest scop formatorul are mai multe roluri importante, care includ: analizarea nevoilor de formare ale participantilor in contextul continutului informational vizat; dezvoltarea obiectivelor instructionale ale stagiului de formare; incorporarea acestor nevoi in cadrul sesiunilor; selectarea si pregatirea continutului; selectarea metodelor instructionale care faciliteaza invatarea in modul cel mai eficient; selectarea mijloacelor/instrumentelor de invatare care vor imbunatati invatarea; adecvarea rolului formatorului la structura sesiunii de formare; evaluarea stagiului si incorporarea rezultatelor evaluarii in structurarea stagiului urmator; reevaluarea obiectivelor initiale pentru a determina daca acestea au fost cele mai adecvate pentru atingerea scopului formarii si valorificarea concluziilor. In ceea ce priveste grupul cu care interactioneaza, formatorul trebuie: Sa ajute participantii sa atinga obiectivele vizate; Sa implice participantii in procesul de invatare; Sa demonstreze relevanta materialului; Sa vegheze ca timpul/obiectivul sa fie respectate; Sa trezeasca interesul participantilor; Sa monitorizeze intelegerea; Sa asculte activ; Sa creeze un cadru de invatare sanatos pentru adulti. 1.2.2 Functiile formatorului organizare; reglare; producere;
El este model/ persoana cu resurse/ motivator/ supervizor/ facilitator/moderator/ coordonator/animator/sustinator/sprijin in activitati/constructor de grup. In acest sens, iata comparatia intre functiile unui formator si cele ale unui profesor. Desi ambii furnizeaza invatare, formatorul trebuie sa promoveze o invatare de tip activ, participativa, prin care formatorul foloseste cunostintele si abilitatile deja dobandite pentru a stimula invatarea in grup si valorificarea la maximum a competentelor fiecaruia. Din acest punct de vedere formatorul este un facilitator, omul care genereaza invatare prin activitatile propuse in cadrul grupului. Din acest punct de vedere, este important ca formatorul sa cunoasca metode moderne de predare-invatare prin care sa realizeze aceasta facilitare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 8 din 71
FORMATOR Facilitator Viata reala Activ Fa chiar tu! Ce ai face tu? I.2.3 Abilitatile formatorilor
PROFESOR Expert Teorie Pasiv Priveste-ma! Uite cum se face!
1. Autoritate: Cunoasterea subiectului/a tehnicilor de predare si practicarea lor cu succes. 2. Competenta: trebuie sa fie competenti intr-o serie de tehnici de instruire si sa aiba abilitatile necesare armonizate acestor tehnici cu subiectul discutat si cu audienta. 3. Receptivitatea : trebuie sa poata lucra eficient cu orice tip de participanti. 4. Credibilitate: trebuie sa demonstreze credibilitate bazata pe pozitiv, experienta si/sau impactul personal. Credibilitatea crescuta face ca participantii sa accepte mai usor materialele si tehnicile prezentate. 5. Entuziasm: trebuie sa fie entuziasti cand prezinta subiectele si deschisi a le face cunoscute participantilor. 6. Curiozitate: trebuie sa fie deschisi si sa doreasca sa cunoasca organizatiile si sistemul de lucru al acestora pentru a le oferi exemple concrete in procesul de formare. 7. Comunicare: trebuie sa fie buni comunicatori pentru a se face intelesi si a facilita interactiunea in cadrul grupului, celula de baza a formarii. 8. Eficienta: capacitatea de a implementa programul de formare pe care si l-au propus. 9. Organizarea: capacitatea de a organiza un program mulandu-se pe interesele de formare solicitate de cursanti. 10. Rabdare: capacitatea de a respecta caracteristicile individuale ale fiecaruia dintre membrii grupului, de a ii asculta si de a le facilita interactiunea in cadrul grupului. Pe scurt, iata care sunt calitatile personale pe care trebuie sa le aiba un bun formator (conform lui Josef Schiffer): Incredere in sine Gestionarea mediului Abilitatea de a construi poduri a relationa vechiul cu noul Abilitati organizationale Dorinta de a invata Abilitate de a asculta Simtul umorului Abilitate de comunicare/teatrale Flexibilitate Rabdare Cap rece si inima calda
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 9 din 71
CEI 5 F AI FACILITARII Pentru a fi un bun formator, trebuie sa fii inainte de toate un bun facilitator. Iata cei 5 F ai facilitarii de care trebuie sa tineti seama intr-un program de formare: FOARTE PRIETENOS Facilitatorii au o influenta considerabila asupra tonului general si atmosferei imprimate unei intalniri/formari. La inceput, oamenii se uita mai mult la propriile scaune decat unii la altii. O atitudine preietenoasa ofera participantilor un sentiment de relaxare care contribuie la imbunatatirea calitatii contributiei lor. Aceasta atitudine este si contagioasa un zambet atrage dupa sine alt zambet. FERM Intotdeauna vor exista limite de timp. Facilitatorul are responsabilitatea de a duce discutia mai departe, desi unii participanti se vor impotrivi. FOCALIZAT Fiecare sesiune de curs necesita o focalizare, urmarirea continua a obiectivelor de invatare proiectate. Fiecare sesiune trebuie sa respecte mai mult sau mai putin proiectul/ planul initial. A ramane focalizat poate insemna si a fi ferm. FLEXIBIL Unele dicutii pot devia de la programul intial. Facilitatorul trebuie sa hotarasca situatiile in care acestea pot fi continuate sau in care acestea necesita o redirectionare. FAIR PLAY Toti participantii trebuie tratati in acelasi fel si tuturora trebuie sa le fie oferite ocazii de implicare. Facilitatorul are responsabilitatea ca toata lumea sa invete. UN DECALOG UTIL PENTRU FORMATORI : 1. Sa cunosti inainte caracteristicile grupului. 2. Sa te informezi despre motivatiile generale. 3. Sa propui grupului deschis ceea ce este nevoie si sa multumesti pentru participare. 4. Sa tatonezi progresiv grupul ( a cere treptat ). 5. Sa creezi o atmosfera de participare. 6. Sa planifici dinainte activitatile pe grup si sa folosesti tehnicile de grup. 7. Sa incurajezi reusitele echipelor, chiar daca nu sunt perfecte. 8. Sa nu te infrunti niciodata cu un grup. 9. Sa lauzi in public si sa corectezi in particular. 10. Sa inveti de la grup.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 10 din 71
Pentru asigurarea unei invatari activ-participative, formatorul trebuie sa aiba in vedere: Impartasirea experientelor; Descoperirea individuala a lucrurilor; Invatarea din greseli; Experimentarea; Implicarea tuturor; Amuzament; Sa-i provoci pe ceilalti sa gandeasca; Sa reflectezi asupra a ceea ce ai invatat; Dezvoltarea increderii; O multime de activitati; Accesibila oricui; Oamenii care comunica, impartasesc, discuta. Sarcinile formatorilor : incurajarea unei comunicari directe a experientelor personale de invatare; implicarea participantilor in procesul de invatare; argumentarea oportunitatii selectarii unor anumite metode, tehnici, mijloace didactice; respectarea limitelor temporale proiectate; atingerea obiectivelor vizate atat de proiectantul programului de formare, cat si de participanti, identificate in urma analizei de nevoi; stimularea interesului participantilor; monitorizarea interiorizari experientelor de invatare prezentate; mijlocirea comportamentelor cursantilor de a asculta activ; crearea unui cadru de invatare adecvat pentru adulti.
I.2.4. Tipuri de formatori Oricat am tine seama de toate atributele prezentate mai sus, este evident ca acestea vor interfera cu personalitatea fiecaruia. In functie de acest criteriu, literatura de specialitate ofera cateva tipuri, pe care le vom prezenta in randurile de mai jos.
Perfectionistul
Vorbeste pe un ton didactic; Pune intrebari cu raspuns sugerat, asteptat ; Se adreseaza adultilor ca si cand ar fi copii ; Are tendinta de a folosi adresarea critica, asemanatoare cu cea a parintilor catre copiii lor ; Ex : Ar fi trebuit sa fi stiut deja aceste lucruri , Ai inteles gresit Nu ofera feedback pozitiv participantilor; Contactul vizual are loc mai ales cu persoanele cunoscute.
Turbo-educatorul
Implicat profesional, activ; Pune accent pe comunicare; Uita sa obtina feedback de la participanti; Intrerupe imediat ce a auzit prima parte a unui raspuns, sau a unei intrebari; Nu-i lasa pe participanti sa isi exprime ideile in intregime; Pastreaza inconstient o pozitie defensiva (in raport cu participantii).
Tehnicianul Vede numai actiuni, activitati si crede ca adultii invata numai ceea ce le spune el/ea; Se exprima in general folosind un limbaj tehnic; Nu mentine decat intamplator contactul vizual cu participantii; Discuta numai cu participantii care dovedesc - la randul lor - interes pentru tehnica; Foloseste cuvinte simple, pe intelesul participantilor mai putin familiarizati cu subiectul.
Educatorul antena
Se identifica atat de mult cu participantii, incat pierde din vedere aspectul profesional al sesiunii de formare; Are abilitatea de a citifeedbackul non-verbal; Asculta activ; Ofera exemple relevante pentru a se face inteles de participanti; Pune intrebari relevante; Prezinta contextul de lucru, starea de moment; Isi intrerupe singur expunerile si este usor de intrerupt; Pierde contactul cu participantii orientati spre rezultate; Are probleme cu stabilirea autoritatii in sala de curs. Interactiunea cu sala este foarte importanta. Daca au fost identificate tipuri de formatori, practica va face sa identificati deopotriva tipuri de cursanti, care isi pot juca rolul cu incapatanare, pentru ca de obicei aceste tipuri sunt artificile, cautate, vizand adaptarea individului la grup. - conciliantul - certaretul/combativul
bataiosul inteleptul marele senior atotstiutorul guralivul glumetul bufonul timidul opozantul somnorosul vicleanul the lady don juanul marea diva femeia fatala ingenua curiosul idealistul moralistul specialistul dogmaticul
Recapitulare Capitolul 1 In acest capitol am invatat ca: Formarea este un proces intentionat care provoaca invatare si care este aplicabil la postul de lucru. Formarea este mijloc de dezvoltare a organizatiilor prin imbunatatirea continua a serviciilor prestate de angajati. Beneficiile formarii sunt: cresterea eficientei organizationale, cresterea satisfactiei in plan personal si cresterea satisfactiei clientilor. Formarea are urmatoarele caracteristici: - aduce imbunatatiri in organizatie - are continuturi flexibile, gradate - ceea ce se preda depinde de ceea ce trebuie invatat - formatorul se adapteaza ritmului grupului - este continua - formatul este scurt/mediu Formatorul este specialistul in formare care proiecteaza, deruleaza, evalueaza si revizuieste activitati teoretice/practice si/sau programe de formare si dezvoltare a competentelor profesionale, derulate in institutii specializate, sau la locul de munca. Rolul formatorului in cadrul grupului de cursanti este acela de facilitator al prcesului de invatare. Pentru aceasta el trebuie sa posede abilitati specifice precum: autoritate, competenta, receptivitate,credibilitate, entuziasm, curiozitate, comunicare, eficienta, organizare si rabdare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 13 din 71
Test Capitolul 1
Pe baza informatiilor din curs, incercuiti raspunsul corect sau completati cu informatiile potrivite. 1. a. b. c. 2. a. b. c. Formarea este: program prin care se asigura dobandirea competentelor profesionale minime proces intentionat care provoaca invatare, aplicabil la postul de lucru proces ce asigura dobandirea unor cunostinte profesionale de baza Ce formam? abilitati, cunostinte, atitudini organizatia, cunostinte, obiective abilitati, competente, interese
3. Indica planurile formarii pentru fiecare nivel: Politica de formare:................................... Programele de formare:............................. Actiunile de formare:................................. 4. a. b. c. Efectele formarii asupra angajatului sunt: imbunatatirea bazei salariale rentabilitate cresterea calitatii vietii profesionale
5. Formatorul este ......................in formare care...................., ....................., ...................... si ......................... activitati teoretice/practice si/sau programe de formare si dezvoltare a competentelor profesionale, derulate in ................................................sau la........................................ 5. a. b. c. Formatorul este: pedagog autoritate pedagog
6. Indicati trei dintre sarcinile formatorului pentru asigurarea unei invatari activparticipative: a. ........................................................................................................ b. ........................................................................................................ c. ......................................................................................................... 7. Functiile formatorului sunt:
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 14 din 71
a. organizare a stagiilor de formare, reglare a relatiilor de grup, producere a invatarii b. expertiza in domeniu, prezentare pasiva, competenta c. prezentarea metodelor, redactarea obiectivelor de invatare, rabdare 8. Abilitatile dobandite in formare se refera la: a. Modul in care ................................................ b. Modul in care................................................. c. Modul in care.................................................. 9. Formarea presupune doua dimensiuni: a. formarea in organizatie si formarea individuala b. formarea initiala si formarea continua c. formarea profesionala si formarea specializata 10. Cei cinci F ai facilitarii sunt: a. ............................................. b. ............................................. c. ............................................. d. ............................................. e. .............................................
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 15 din 71
CAPITOLUL 2 INVATAREA PRODUSUL DE BAZA AL FORMARII

Obiective: Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili: O1 sa precizeze principiile invatarii la adulti si importanta cunoasterii si aplicarii acestora in redactarea programului de formare O2 sa aplice cunostintele de predare si instruire centrate pe cursant O3 sa integreze caracteristicile invatarii la adulti in programe de formare O4 sa identifce si sa contracareze barierele de invatare ale cursantilor II. 1 Invatarea INVATAREA (definitia din PSIHOLOGIE) este un proces evolutiv, de esenta informativ formativa, constand in dobandirea/receptionarea, stocarea, valorizarea interna de catre fiinta vie, a experientei de viata, si pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a conduitei, in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si continua sub influenta actiunilor variabile ale mediului inconjurator/ambiant. II.1.1 Tipuri de invatare - didactica - sociala - din experienta proprie - din experienta altora perceptiva verbala conceptuala motorie
din punct de vedere al surselor
din punct de vedere al continutului
prin discriminare prin receptare prin asociere prin transfer prin generalizare algoritmica euristica programata creatoare
din punct de vedere al lucrului cu stimuli
din punct de vedere al modului de organizare al informatiilor
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 16 din 71
II.1.2 Invatarea la adulti Pentru cei mai multi dintre noi, invatarea este un dat al pedagogiei. Acest termen provine din greaca (paid = copil si agogos = ghid). Pentru formare insa, unde actorii sunt adulti, termenul care ar trebui folosit este andragogie (andros = om, fiinta umana adulta). Relativ recent, specialistii americani si canadieni au propus o noua abordare privind formarea: sinergogia. Aceasta reprezinta o cale de mijloc intre pedagogie si andragogie vizand obtinerea unui efect sinergic pozitiv rezultat din combinarea principiilor care stau la baza acestora. Pedagogia Andragogia Sinergogia Abordare centrata pe Cale de mijloc care Abordare centrata profesor; asupra celui care invata; inlocuieste figura autoritara Profesorul este Cursantul isi asuma o a profesorului cu structuri si mare parte a responsabil pentru metode interactive de responsabilitatii in realizarea invatarii; invatare; legatura cu ceea ce si Profesorul are o Nu considera ca autoritate puternica cum va invata; participantii stiu deja ceea Permite cursantilor sa asupra celui care ce ar trebui sa invete; invete in ritmuri si prin invata; Cursantii sunt resopnsabili mijloace diferite; Permite transmiterea pentru performantele lor ; Cursantii constituie o eficace a continutului; Invatarea se realizeaza prin parte activa in procesul Profesorul preda, iar sinergie in cadrul grupurilor de formare si sunt cursantii asculta; de cursanti : invatarea care Motivarea cursantilor se responsabili pentru rezulta din si prin lucrul in performantele lor; realizeaza predominant echipa este mai puternica Motivarea cursantilor prin mijloace externe si mai ampla; este predominant de cum sunt notele, Colegii cursantului aprobarea/dezaprobare natura intrinseca (stima constituie o sursa de de sine, dorinta de a profesorului, motivatie pentru invatare. crestere a satisfactiei presiunile parentale. profesionale etc.). Totusi, formatorul trebuie sa aiba in vedere anumite principii ale invatarii adultilor pentru a putea optimiza lucrul cu participantii la curs. II.1.3 Principiile invatarii la adulti 1) 2) 3) 4) 5) 6) Adultii sunt autonomi si au interese proprii; Adultii au acumulat experiente si cunostinte de viata; Adultii sunt orientati spre scopuri; Adultii sunt orientati spre relevanta; Adultii sunt practici; Adultii au nevoie de respect.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 17 din 71
1) Adultii sunt autonomi si au interese proprii Pentru a avea succes, strategiile aplicate trebuie sa le permita cursantilor sa isi asume responsabilitatea pentru procesul de invatare si pentru conducerea grupului, daca pregatirea se face la nivel de grup. Formatorul va actiona ca moderator, iar in aceasta calitate ii va indruma pe cursanti sa isi valorifice propriile cunostinte si sa se implice activ in discutii. Prin urmare, formatorul va evita sa ofere fapte si informatii. Este recomandabil sa le permita cursantilor sa se axeze pe proiectele care ii intereseaza. 2) Adultii au acumulat experiente si cunostinte de viata In calitate de formatori, trebuie sa tinem cont de studiile si experienta profesionala ale cursantilor. Ar fi util sa cunoastem punctele de vedere ale studentilor, sa punem in valoare experienta si cunostintele lor ce au relevanta pentru programul de pregatire, stabilind o legatura intre ceea ce se invata la curs si experienta/stocul de cunostinte a cursantilor. 3) Adultii sunt orientati spre scopuri Adesea, adultii sunt constienti de deficientele lor in materie de cunostinte si deprinderi sau capacitati profesionale si stiu de obicei ce scop doresc sa atinga. Aceasta particularitate a studentului adult poate fi valorificata prin stabilirea de la bun inceput a scopurilor si obiectivelor pregatirii. Programul de pregatire va fi unul bine organizat si structurat pe elemente clar definite. Adultii doresc sa isi petreaca timpul de curs cu folos. 4) Adultii sunt orientati spre relevanta Dupa cum s-a mentionat mai sus, adultii stiu de cele mai multe ori ce tip de pregatire le este necesara pentru a-si corecta deficientele. Prin urmare, este important sa li se demonstreze relevanta cursului pentru nevoile lor specifice. Programul de pregatire trebuie sa aiba aplicabilitate in activitatea profesionala a studentilor de varsta adulta. Este bine ca studentilor sa li se permita sa isi aleaga proiectele pe care le reprezinta cel mai bine preocuparile si nevoile de pregatire. 5) Adultii sunt practici Aceasta particularitate este strans legata de interesul pentru relevanta si orientarea spre atingerea obiectivelor. Formatorii trebuie sa explice in ce va consta utilitatea cursului pentru cursanti. Adultii prefera sa rezolve probleme in cadrul pregatirii pe care o urmeaza; de asemenea, doresc o pregatire adaptata personalitatii si stilului lor de invatare, o pregatire in cadrul careia sa isi puna in valoare simtul responsabilitatii si independenta. 6) Adultii au nevoie de respect Cu toate ca Knowles a considerat ca respectul este o atitudine rand in raporturile cu studentii adulti, autorul sustine ca o atare generalizata cu privire la toate categoriile de varsta. In contextual formatorii trebuie sa recunoasca si sa accepte bogatul bagaj
V1.00 curs FORMATOR Pagina 18 din 71
esentiala in primul abordare poate fi oricarui pregatire, de experienta al
participantilor la curs. Studentii trebuie tratati de pe picior de egalitate, atat in privinta experientei, cat si in privinta cunstintelor, fiind recomandat sa li se permita sa-si exprime liber opiniile in clasa.
II.4 Caracteristicile invatarii adultilor Pentru a fi eficiente, programele de formare pentru adulti trebuie sa ofere urmatoarele: Crearea si mentinerea unui climat de respect intre formator si participanti si intre toti participantii; Luarea in considerare a experientei participantilor. Adultii vin la formare cu o experienta anterioara bogata - atat pozitiva cat si negativa. Acest lucru va colora felul cum vor aborda programul de formare respectiv; Corelarea cu nevoile participantilor si disponibiliatea/predispozitia lor de a participa la programul de formare respectiv. Adultii invata numai cand percep ei insisi o nevoie pentru aceasta. Formatorul trebuie sa determine nevoile participantilor si sa le utilizeze ca motivatie. Trebuie insa sa mearga si mai departe si sa determine cat de predispusi sau rezistenti sunt participantii fara de aceasta formare. Aceasta evaluare a predispozitiei va deveni baza motivarii si selectarii metodelor de formare; Asigurarea unei aplicabilitati imediate si specifice a continutului. Adultii sunt de obicei foarte pragmatici si vor invata cel mai bine cand vor intelege ca formarea are o aplicabilitate imediata; Implicarea participantilor in rezolvarea problemelor relevante pentru situatia acestora. O modalitate de invatare este bine selectata daca ajuta adultii sa rezolve probleme relevante pentru situatiile lor concrete; Ghidarea participantilor pentru a actiona si apoi a reflecta asupra rezultatelor. O metoda principala in educatia adultilor este experimentarea. Formatorul trebuie sa faciliteze si sa ghideze acest proces prin care participantii reflecta asupra experimentelor efectuate si asupra lectiilor. Acest lucru creeaza o invatare relevanta in mod personal pentru adulti. Incorporarea gandirii critice si utilizarea perspectivelor multiple. Adultii trebuie sa inteleaga ca presupozitiile pe care le fac si ipotezele pe care le emit trebuie testate prin examinarea unor perspective alternative. Abordarea invatarii ca efort de colaborare intre formator si participanti. Adultii trebuie sa fie participanti activi in toate aspectele invatarii, sa isi asume responsabilitatea acesteia. Asigurarea unei baze pentru directionarea proprie si invatarea continua. Cea mai buna experienta de invatare pentru adulti include proiectele independente, cercetarea si descoperirea.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 19 din 71
II.1.4.1 Regulile elaborarii programelor de formare pe baza caracteristicilor de formare a adultilor Caracteristicile formarii adultilor au implicatii la nivelul interactiunii in grup. Astfel, formatorul trebuie sa tina seama de anumite aspecte pentru fiecare cursant si sa incerce sa cristalizeze grupul de invatare, pe baza urmatoarelor principii. 1) CREAREA SI MENTINEREA UNUI CLIMAT DE RESPECT Formatorul stabileste de la bun inceput niste reguli de baza care sa fie respectate de toti cursantii, impreuna cu acestia. Exemplu: Toata lumea trebuie sa asculte in mod activ; Participantii nu trebuie sa intrerupa atunci cand cineva pune intrebari pentru asi clarifica intelegerea; Toti vor fi incurajati sa-si exprime opiniile si vor fi interzise remarcile referitoare la personae in particular; Comentariile trebuie sa fie constructive si la obiect; 2) LUAREA IN CONSIDERARE A EXPERINTEI PARTICIPANTILOR Pentru ca sa utilizeze experienta participantilor, formatorul trebuie sa afle ce fel de expriente si nevoi au acestia. Experientele pozitive pot fi incluse in formare pentru imbunatatirea invatarii. Experientele negative trebuie dezghetate, recunoscute si depasite. Exista diferite metode de a afla despre experientele anterioare ale participantilor: Conduceti interviuri structurate sau desfasurati o activitate de deschidere in care participantii conduc interviuri structurate impreuna cu partenerii lor si apoi raporteaza rezultatele. Organizati o discutie structurata de grup si ascultati in mod activ. Desfasurati un exercitiu structurat de grup, cum ar fi clarificarea valorilor sau brainstorming in grupuri mici. 3) STRUCTURAREA PROGRAMULUI PE DISPONIBILITATILOR PARTICIPANTILOR BAZA NEVOILOR SI
Programul de formare trebuie sa combine continutul despre care formatorul stie ca este util sa fie prezentat cu ceea ce participantii percep ca au nevoie. O sugestie ar fi sa administrati un scurt chestionar de evaluare a nevoilor. Este de preferat sa rugati participantii sa analizeze in scris o situatie particulara si relevanta, nu doar sa ii intrebati pe acestia daca ei considera ca au nevoie de asta si asta. Oamenii nu se poate referi la ceea ce nu stiu si nu trebuie pusi in situatia de a raspunde in mod neinformat. 4) PUNEREA LA DISPOZITIA PARTICIPANTILOR A APLICABILITATII IMEDIATE SI SPECIFICE A CONTINUTULUI Formatorul trebuie sa selecteze metode si exemple care se bazeaza pe situatii reale din viata participantilor. Daca nu are timp pentru gasirea acestor informatii, se pot solicita exemple din partea participantilor. Este foarte eficienta desemnarea participantilor
sa propuna studii de caz, analize situationale si incorporarea acestora in activitatile ulterioare. 5) IMPLICAREA PARTICIPANTILOR IN REZOLVAREA PROBLEMELOR RELEVANTE PENTRU SITUATIA ACESTORA Formatorul trebuie sa selecteze metode si exemple care sa ajute participantii in rezolvarea problemelor. Pentru a afla care sunt problemele acestora, in special ale grupurilor cu disponibilitate redusa, este indicata utilizarea unui exercitiu in care participantii sunt rugati sa descrie in doua paragrafe o problema specifica pe care au intalnit-o, relativ la continutul formarii, precum si modul in care au rezolvat-o. In acest fel se genereaza multe idei constructive si in acelasi timp se formeaza o imagine despre tipul problemelor intalnite. 6) GHIDAREA PARTICIPANTILOR SPRE ACTIUNE SI REFLECTIE, INCORPORAREA GANDIRII CRITICE SI UTLIZAREA PERSPECTIVELOR MULTIPLE Iata cateva din modurile in care, ca instructor, puteti facilita aceste aspecte importante ale instruirii: Utilizati metode care solicita participantii sa aplice ceea ce au invatat. Conduceti discutii pe tema lectiilor invatate in urma exercitiilor, rezumati lectiile. Incercati sa atrageti atentia participantilor cand acestia fac o presupozitie netestata si intrebati cum ar testa validitatea ideii. Incurajati participantii sa foloseasca date specifice si anecdote care sa le confirme relatarile. Intrebati frecvente De ce credeti acest lucru?, atunci cand participantii au raspuns la o intrebare. Incercati sa folositi intotdeauna mai mult decat o singura perspectiva in discutiile pe care le moderati. Implicati participantii intr-o permanenta evaluare a formarii; in acest fel acestia reflecteaza asupra propriei dezvoltari profesionale si personale. 7) ABORDAREA INVATARII CA EFORT DE COLABORARE INTRE FORMATOR SI PARTICIPANTI Formatorii trebuie sa implice participantii in planificarea formarii cand este posibil, prin intermediul interviurilor, focus-grupurilor sau chestionarelor. De asemenea este foarte utila solicitarea in mod permanent a unui feedback structurat, cum ar fi raspunsuri periodice la intrebari de evaluare. In acest caz, participantii trebuie sa inteleaga cum va fi utilizat acest feedback. 8) ASIGURAREA BAZEI PENTRU PROPRIA DIRECTIONARE SI INVATAREA CONTINUA Formatorul trebuie sa incurajeze initiativele de cercetare ale participantilor, proiectele acestora precum si aprofundarea materialelor prezentate. Cand este posibil, este bine ca formatorul sa urmareasca modul in care participantii au utilizat programul de formare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 21 din 71
In ce masura tipul de invatare impune forma de activitate formatoare? 2) 3) 4) 5) Sa invete mai ales sa faca = ATELIER Sa invete unii de la altii, prin dezbatere, grupul sa creeze = SEMINAR Sa invete dupa un plan teoretic/practic = CURS Sa se realizeze un schimb reciproc, sa se dezbata, sa se expuna pe marginea studiului de caz = ZI DE LUCRU/CONGRES
II.1.4.2 Stiluri de invatare Din punct de vedere pedagogic, stilurile de invatare reprezinta recunoasterea faptului ca oamenii invata diferit ; de exemplu, in timp ce unii oameni invata mai repede citind carti, altii invata mai rapid prin imagini si diagrame, in timp ce unora le place sa invete in grup, altora le place sa invete singuri. Exista un studiu din literatura de specialitate, bazat pe teoria doctorului Howard Gardner, privind conceptul inteligentelor multiple. El este cel care a descoperit conceptul si a identificat initial sapte, apoi opt, adaugand-o, in cele din urma, si pe noua., cea existentiala. 1. Lingvistica 2. Logico matematica 3. Muzicala 4. Spatiala 5. Naturalista 6. Kinestezica 7. Interpersonala 8. Intrapersonala 9. Existentiala = de tip filosofic 1. Inteligenta lingvistica Cei care poseda acest tip dominant de inteligenta gandesc cu predilectie in cuvinte si folosesc cu usurinta limba pentru a exprima si intelege realitati complexe. Ei au o deosebita sensibilitate pentru intelesul si ordinea cuvintelor, sonoritatea si ritmurile limbii. Copiii cu inteligenta predominant lingvistica invata repede limba materna si limbi straine, citesc cu placere, folosesc metafore si isi aleg mai tarziu cariera pe baza capacitatilor lingvistice. 2. Inteligenta logico-matematica Prevalenta ei determina analiza cauzelor si efectelor, intelegerea relatiilor dintre actiuni, obiecte si idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica, evalua propozitii si efectua operatii logice complexe sunt caracteristici care ies in evidenta in cazul acestei inteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva si inductiva si capacitati critice si creative de rezolvare a problemelor. Oamenii cu inteligenta logico-matematica isi aleg meserii de contabil, matematician, chimist, fizician etc. 3. Inteligenta muzical-ritmica Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc in sunet, ritmuri, melodii si rime. Sunt sensibili la tonalitatea, intensitatea, inaltimea si timbrul sunetului; recunosc, creeaza si reproduc muzica folosind un instrument sau vocea. Ei se implica intr-o ascultare activa si sensibila si stabilesc o legatura puternica intre muzica si emotii.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 22 din 71
4. Inteligenta spatiala Inseamna a gandi in imagini si a percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandi in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile si a recrea aspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatlei sunt caracteristice acestei inteligente. Posesorii ei au capacitatea de a intelege relatiile din spatiu si de a lucra cu obiecte. Aceasta inteligenta o poseda cu precadere pictorii, arhitectii, fotografii. 5. Inteligenta naturalista Persoanele la care aceasta inteligenta este dominanta inteleg lumea naturala, iubesc plantele si animalele. Au abilitatea de a recunoaste si clasifica indivizi si specii si de a stabili relatii ecologice. Interactioneaza eficient cu creaturi vii si pot discerne cu usurinta fenomene legate de viata si de fortele naturii. Astronomii, biologii, ecologii care o poseda nu opereaza cu simboluri sau scheme ca matematicienii, fizicienii sau chimistii, ci mai degraba organizeaza tiparele observate clasificandu-le si categorisindu-le. 6. Inteligenta interpersonala Inseamna a gandi despre alte persoane si a le intelege, a avea empatie, a recunoaste diferentele dintre oameni si a aprecia modul lor de gandire, fiind sensibili la motivele, intentiile si starile lor. Ea implica o interactiune eficienta cu una sau mai multe persoane din familie sau din societate. Persoanele cu inteligenta interpersonala dominanta sunt conducatori, vanzatori, psihologi care inteleg cum "functioneaza" oamenii. 7. Inteligenta intrapersonala Determina o gandire si intelegere de sine, a fi constient de punctele tale tari si slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea si controlul eficient al gandurilor si emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relafiile cu altii. Este vorba de cunoasterea de sine si de luarea deciziilor pe baza acesteia. 8. Inteligenta kinestezica (coporala) Gardner precizeaza ca, pentru a forma o deprindere, trebuie exercitiu, lectura sau urmarirea unei demonstratii nefiind de ajuns. Cei care poseda acest tip de inteligenta ca tip prevalent au o coordonare motrica buna si fac sport si activitati fizice in mod regulat. Sunt indivizi carora le e greu sa stea nemiscati mai mult timp, iar cele mai multe idei le vin cand se plimba, fac jogging sau desfasoara o activitate fizica (tesut, cusut, cioplit, tamplarie). Acesti oameni simt nevoia sa atinga obiectele pentru a afla mai multe si adora experientele fizice care le ridica adrenalina, de tip montagne russe. Prefera sa-si petreaca timpul liber in natura si folosesc frecvent gesturi sau alte forme de limbaj corporal cand vorbesc cu altii. 9. Inteligenta existentiala Gardner este convins ca este o modalitate de cunoastere a lumii care ii caracterizeaza pe filozofi, pe cei care pun intrebari despre sensul fericirii, inceputul universului etc. Probabil ca si spiritualitatea apartine acestui tip de inteligenta.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 23 din 71
Pentru instruire este foarte importanta cunoasterea acestor diferente de percepere a lumii pentru ca implica selectarea unor strategii diferite de invatare, pornind de la individ spre grup, ce vizeaza INVATAREA ACTIVA SI DIFERENTIATA, pentru ca, retinem: 10% din ceea ce citim 20% din ceea ce auzim 30% din ceea ce vedem 50% din ceea ce auzim si vedem 70% din ceea ce repetam verbal si scriem 90% din ceea ce repetam verbal si experimentam In ciuda multor critici aduse conceptului sau tipurilor de inteligenta, este important pentru formatori sa stie ca exista stiluri de invatare diferite atunci cand lucreaza cu grupuri, pentru a putea respecta particularitatile fiecaruia si de a le adapta in activitatile de invatare propuse. Iata principalele critici aduse: stilurile de invatare par sa se schimbe cu trecerea timpului; sunt afectate de contextul social al celui ce invata ; oamenii au mai multe stiluri de invatare dar au preferinta pentru unul sau unele dintre ele. Pornind de la constientizarea faptului ca fiecare minte functioneaza altfel, doi psihologi americani, Dr. Peter Honey si Prof. Alan Mumford au identificat patru stiluri de invatare, pornind de la ciclul invatarii stabilit de Kolb (1984) vizand invatarea diferentiata. 1) 2) 3) 4) Invatare prin experimentare ACTIVISTUL Invatare prin observare GANDITORUL Formularea unei reguli/teorii TEORETICIANUL Testare organizata PRAGMATICUL
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 24 din 71
Experienta concreta a evenimentelor in lumea reala (Eu fac)
Pregatirea testarii intelegerii si cunostintelor achizitionate (Eu incerc)
CICLUL INVATARII LUI KOLB
Ocazii de a reflecta asupra acestor experiente (Eu simt)
Emiterea de generalizari si concluzii ca urmare a reflectiei, si exprimarea de idei si teorii de aplicat (Eu gandesc)
ACTIVISTII Activistii se implica pe deplin si obiectiv in noi experiente. Le place sa traiasca aici si acum si sa se lase condusi de experientele imediate. Sunt deschisi, lipsiti de scepticism, lucru care ii determina sa devina entuziasti oricand se intalnesc cu un lucru nou. Traiesc dupa filozofia: Voi incerca orice o data. Au un program zilnic foarte incarcat si incearca sa atace diverse probleme prin brainstorming. De indata ce entuziasmul provocat de o activitate se epuizeaza, se grabesc sa caute o alta experienta. Tind sa fie atrasi de experintele noi, dar se plictisesc in momentul implementarii si consolidarii pe termen lung. De obicei, sunt viata si sufletul petrecerilor si cauta sa faca acele activitati care au o legatura directa cu ei insisi. Invata cel mai bine cand Invata mai putin cand Exista mai multe experiente, probleme si Trebuie sa asculte prelegeri cu explicatii oportunitati noi care ii provoaca. lungi despre cum trebuie facute diverse lucruri. Li se cere sa caute miezul lucrurilor si Trebuie sa lucreze mult singuri, de primesc sarcini pe care le considera dificile. exemplu sa citeasca sau sa scrie foarte multe notite. Li se ofera libertatea de a veni cu idei. Li se cere sa stea deoparte si sa nu se implice. Au ocazia de a conduce sau organiza pe Trebuie sa urmeze instructiuni ca la carte, altii. fara libertate prea mare sau posibilitate de schimbare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 25 din 71
GANDITORII Ganditorilor le place sa stea si sa mediteze la experiente, dar si sa le observe din diferite unghiuri. Ei aduna informatii, prima data direct de la sursa, apoi si de la altii si prefera sa le rumege bine inainte de a formula orice concluzie. Cel mai mult conteaza adunarea si analiza riguroasa a datelor si evenimentelor, deci tind sa amane cat mai mult posibil formularea unor concluzii definitive. Filozofia lor spune ca trebuie sa fii precaut si sa nu lasi nici un lucru necercetat. Uita-te inainte sa sari, Gandeste-te mult la ceea ce faci. Sunt oameni ganditori carora le place sa analizeze toate perspectivele si implicatiile posibile inainte de a face orice miscare. Prefera sa ocupe un loc in spate, la intalnirii si discutii. Le place sa observe modul de actiune al oamenilor. Ii asculta pe altii si asteapta sa vada directia discutiilor inainte de a face orice observatie. Atunci cand spun sau fac ceva, se bazeaza pe o imagine de ansamblu care include trecutul, dar si prezentul, observatiilor altora, dar si ale lor.
Invata cel mai bine cand Invata mai putin cand Pot lucra in propriul ritm, fara termene Isi fac probleme din cauza termenelor limita scurte. limita sau sunt grabiti sa treaca de la o activitate la alta. Li se lasa timp de gandire inainte de a Sunt fortati sa fie in centrul atentiei, de actiona sau comenta, de exemplu li se exemplu ca lideri sau atunci cand trebuie acorda timp pentru pregatiri. sa faca o prezentare. Au ocazia de a analiza ce s-a intamplat si Nu au timp sa se pregateasca, de de a se gandi la ce au invatat. exemplu cand li se cere sa actioneze su emita observatii imediat, fara planificare. Au capacitatea de a efectua cercetari Sunt obligate sa se implice pana la capat. foarte detaliate si prelungite. TEORETICIENII Teoreticienii adapteaza si integreaza observatiile in teorii complexe, dar foarte logice. Ei analizeaza problemele pe o linie verticala logica, pas cu pas si asimileaza lucruri disparate in teorii coerente. Tind sa fie perfectionisti si nu se opresc pana cand lucrurile nu sunt aranjate bine si se incadreaza intr-o schema rationala. Le place sa analizeze si sintetizeze. Le place sa emita prezumptii, principii, teorii de baza, modele si sisteme de gandire; daca sunt logice, sunt bune. Intrebarile pe care si le pun cel mai frecvent sunt : Are sens?, Cum se potriveste acest lucru cu celalalt?, Ce prezumptii de baza pot formula?. Teoreticienii au tendinta de a fi detasati, analitici si dedicati unei obiectivitati rationale mai degraba decat oricarui lucru subiectiv sau ambiguu. Prefera sa extinda orice certitudine si se simt inconfortabil cand se confrunta cu judecati subiective, gandire laterala si cu orice lucru care nu este fix.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 26 din 71
Invata cel mai bine cand Invata mai putin cand Exista o organizare clara si un scop clar si Sunt pusi in situatia de a face anumite stiu ce li se cere. lucruri fara sa cunoasca scopul sau contextual acestora. Au timp sa gandeasca logica dintre idei, Simt ca nu sunt pe aceeasi lungime de evenimente si situatii. unda, intelectual, cu ceilalti participanti, de exemplu daca se afla printre multi activisti. Sunt provocati intellectual, de exemplu Activitatea nu este organizata sau sunt pusi in situatii complexe in care sunt informatii intr-un mod dezorganizat. obligati sa utilizeze abilitati si cunostinte. Observa ca ceea ce fac se incadreaza intr- Nu li se ofera sansa de a-si utiliza un tipar logic. abilitatile de a rationa. PRAGMATICII Pragmaticilor le place sa incerce idei si tehnici pentru a verifica daca functioneaza practic. Ei cauta, in mod pozitiv, idei noi si profita de prima ocazie pentru a experimenta practic respectivele lucruri. Le place sa faca diverse lucruri si actioneaza rapid si cu incredere cand este vorba de idei care ii atrag. Nu le place vorba in gol si tind sa-si piarda rabdarea in cadrul discutiilor deschise. Sunt oameni de esenta practica si cu picioarele pe pamant si le place sa ia decizii practice si sa rezolve probleme. Pragmaticii considera ca problemele si oportunitatile sunt provocari. Filozofia lor este intotdeauna exista o cale mai buna si daca functioneaza, atunci acel lucru este bun.
Invata cel mai bine cand Invata lucruri care prezinta evident avantaje practice, de exemplu cum sa economisesti timp, cum sa te descurci cu oamenii mai ciudati. Li se ofera repede ocazia de a pune in practica ceea ce invata.
Invata mai putin cand Nu vad nici un beneficiu in ceea ce invata, iar notiunile nu au aplicabilitate practica.
Nu exista nici un castig material, de exemplu: intalniri mai scurte, reducerea volumului de munca. Li se ofera ocazia de a incerca diverse Nu li se ofera instructiuni sau ocazia de a lucruri singuri si primesc feedback de la un exersa diverse lucruri. expert in care au incredere. Exista obstacole care le blocheaza accesul de a utiliza ceea ce invata, de exemplu: obstacole politice sau de conducere. Aspecte cheie Nu depuneti eforturi pentru a va aminti aceste etichetari. In primul rand, sunt doar un ghid o persoana poate detine o combinatie de stiluri care se pot schimba, in functie de activitatile in care este implicata la un moment dat. In al doilea rand, etichetele nu sunt atat de importante incat sa le permita recunoasterea caracteristicilor fiecarui stil, pe baza careia sa modificati apoi formarea si posibil, chiar propriile preferinte de invatare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 27 din 71
Pe scurt Cand oamenii trebuie sa invete, ei trebuie incurajati sa se schimbe. Cel mai eficient mod de a realiza acest lucru este sa ii ajutati sa inteleaga ce beneficii vor obtine. Oamenii invata cel mai bine cand pot desavarsi ciclul de invatare. Oamenii pot fi ajutati sa invete atunci cand formatorul este constient ca atat stilurile de invatare ale formatorului, cat si ale cursantului pot facilita invatarea sau o pot bloca. Prin urmare, este esential sa se conceapa un curs de formare care raspunde diferitelor stiluri de invatare. II.1.4.3 Bariere de invatare Orice sesiune sau curs este un proces bidirectional, necesitand implicare activa atat din partea facilitatorului cat si din partea participantilor. Lista participarii totale a membrilor grupului se poate datora unui numar de factori, multi dintre ei putand fi evitati daca ar fi fost luati in considrare in stadiul de planificare a sesiunii. Mai jos sunt descrise cateva bariere de invatare de care un facilitator trebuie sa fie constient. Participantii simt ca materialul nu este relevant Aceasta bariera nu ar trebui sa existe daca obiectivele sesiunii sunt explicate/stabilite de comun accord de la bun inceput si afisate de-a lungul intregii sesiuni. Participantii nu stiu cu siguranta ce sa faca Un facilitator trebuie sa explice cu claritate grupului cerintele fiecarei activitati, si sa verifice ca toti participantii au inteles, furnizandu-le ocazii de a pune intrebari. Este necesar de asemenea ca facilitatorul sa observe grupul pentru a acorda sprijin celor inca nesiguri. Participantii se simt prost / nu au incredere in ei Unele persoane pot intampina dificultati atunci cand doresc sa ceara explicatii suplimentare pentru clarificare si au sentimentul ca toata lumea, cu exceptia lor, stie ce sa faca. Lucrul in grupuri restranse ii pune in situatia de a participa cu o constiinta de sine diminuata. Este necesar ca facilitatorul sa modifice componenta grupurilor pentru a oferi fiecaruia in parte ocazia de a contribui. Incapere lipsita de confort / zgomot / distragerea atentiei Este necesar ca facilitatorul sa verifice locatia inainte de inceperea sesiunii, pentru a se asigura ca este confortabila si dotata cu facilitate corespunzatoare pentru participanti; de exemplu : existenta unor toalete dezafectate, zgomotul sistemului de ventilatie etc. Facilitatorul ar trebui de asemenea sa intrebe managerul locatiei respective daca anumite activitati ce se desfasoara acolo in timpul seminarului ar putea distrage atentia participantilor. Repetam, pregatirea si planificarea sunt esentiale. Participantii se simt presati / simt ca se merge prea repede In timpul sesiunii, facilitatorul trebuie sa verifice daca ritmul cursului este potrivit pentru toti participantii. Oamenii isi pierd interesul daca simt ca nu pot face fata ori au
pierdut firul discutiei. Ca atare, planul sesiunii trebuie sa permita timp pentru reflectii, observatii sau intrebari. Se vorbeste prea mult Facilitatorul trebuie sa furnizeze o combinatie de activitati si informatii, pentru a veni in intampinarea diferitelor stiluri de invatare existente in cadrul unui grup. Unii participanti prefera sa se concentreze pe teorie si sa ia notite, in timp ce altii prefera sa se implice activ si sa colaboreze cu ceilalti in indeplinirea sarcinilor. Expirarea timpului Daca sesiunea se incheie inainte ca participantii sa fi atins toate obiectivele stabilite pentru acea sesiune, ei ar putea pleca cu un sentiment de frustrare si insatisfactie. De asemenea, este improbabil sa existe timp pentru a evalua sesiunea impreuna cu participantii. Pentru a evita aceste lucruri, facilitatorul trebuie sa proiecteze in prealabil un ghid sau plan al sesiunii cuprinzand timpul alocat fiecarui exercitiu/subiect si sa conduca sesiunea astfel incat limitele de timp sa fie respectate. Recapitulare Capitolul 2 In acest capitol am invatat ca: Conceptul modern in formarea adultilor este sinergogia, cale de mijloc intre pedagogie si andragogie care vizeaza obtinerea unui efect sinergic pozitiv in privinta invatarii adultilor In formarea adultilor, pentru a asigura o invatare activa se respecta sase principii fundamentale, care trebuie sa fie respectate in elaborarea proiectelor de formare 1.Adultii sunt autonomi si au interese proprii; 2.Adultii au acumulat experiente si cunostinte de viata; 3.Adultii sunt orientati spre scopuri; 4.Adultii sunt orientati spre relevanta; 5.Adultii sunt practici; 6.Adultii au nevoie de respect. Fiecare om invata diferit, are un stil diferit de invatare in functie de tipul de inteligenta predominant. Oricare ar fi stilul de invatare, pentru asigurarea unei invatari reale, active, trebuie parcurse patru etape, denumite ciclul invatarii la Kolb In cadrul grupului de cursanti pot exista situatii in care implicarea activa din partea cursantilor poate fi alterata. Aceste situatii sunt cunoscute in domeniu ca bariere de invatare,carora trainerul trebuie sa le dea o deosebita importanta.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 29 din 71
Test Capitolul 2
1. Adultul invata cand: a. este platit b. este controlat c. este motivat 2. Calea de mijloc in invatarea adultilor, ce cuprinde relevante din pedagogie si andragogie este.............................. 3. Precizati doua dintre principiile invatarii la adulti care vi se par relevante pentru activitatea unui formator. Justificati. a. ........................................................................................ ........................................................................................................................................ ........................................................................................................................................ b. ......................................................................................... ........................................................................................................................................ ........................................................................................................................................ 4. Precizati termenul generic pentru fiecare din cele patru stiluri de invatare: Invatare prin experimentare - ................................ Invatare prin observare - ....................................... Formulare de teorii - ............................................ Testare organizata - ............................................. 5. Din tipurile de invatare din punct de vedere al surselor nu face parte: a. Invatarea didactica b. Invatarea euristica c. Invatarea sociala d. Invatarea din experienta proprie e. Invatarea din experienta altora 6. Dr. Howard Gardner a descoperit conceptul de inteligente multiple si a identificat in cele din urma un numar de: a. zece inteligente b. sase inteligente c. noua inteligente 7. Precizati tipul de activitate de formare impus de tipul de invatare: a. sa invete sa faca:................................... b. sa invete unii de la altii, sa dezbata:.................................... c. sa invete dupa un plan teoretic/practic:................................ d. sa se realizeze un schimb reciproc:........................................
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 30 din 71
8. Este importanta cunoasterea teoriei inteligentelor multiple si a diferentelor din punctul de vedere al stilurilor de invatare pentru: a. invatare rapida b. invatare activa si diferentiata c. invatare reala 9. Elaborarea programelor de formare pe baza caracteristicilor de formare a adultilor ara la baza: a. 5 reguli b. 10 reguli c. 8. reguli 10. Precizati trei dintre barierele de invatare intalnite frecvent: a. ........................................................................... b. .......................................................................... c. ...........................................................................
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 31 din 71
CAPITOLUL 3 COMUNICARE, INVATARE SI FORMARE
Obiective: Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili: O1 sa precizeze structura, functiile si factorii comunicarii O2 sa aplice axiomele comunicarii in interactiunea cu grupul de cursanti O3 sa integreze strategiile de comunicate interactiva si de control al comunicarii in programele de formare O4 sa identifce importanta paraverbalului si nonverbalului in comunicarea in cadrul grupului de cursanti III.1 Definirea conceptului de comunicare Nevoia de comunicare, de a transmite sau de a afla de la semenii nostri idei, informatii, sentimente este o trasatura fundamentala a omului, o necesitate vitala. Teoria comunicarii este o stiinta realtiv noua, datand de aproximativ o jumatate de secol, iar conceptual deruteaza si tinde sa se constituie intr-o sursa permanenta de controverse. Pentru fiecare domeniu (biologie, sociologie, psihologie) exista o alta intelegere si definire a conceptului de comunicare. Exista in acest moment peste 126 de definitii reprezentative ale conceptului. Din punct de vedere psihologic comunicarea este un proces prin care un individ (emitatorul) transmite stilul (de obicei verbal) cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditorul)(Carl I. Hovland, Irving I. James, Harold H. Kelly). Astfel, din punct de vedere semiotic, comunicarea, Poate fi privita in sens larg si comunicarea reprezinta orice transfer de informatie (astfel, intr-o sala de spectacol comunicarea se face prin aplauze, rasete, plans etc., dar nu prin acelasi tip de semne ca actorii; se poate vorbi nu de o cumunicare, ci de o comuniune, de o contaminare). Poate fi privita ca si grefare pe limbaj verbalizat. Cele doua instante, emitator si receptor isi schimba rolurile si fluxul de semnificatii inversat se realizeaza prin acelas tip de semne. Dificultatile legate de formularea unei definitii convenabile a comunicarii se datoresc in mare masura vechimii termenului. Se presupune ca la temelia formarii verbului latin communico ar sta adjectivul munis,-e, al carui inteles era care isi face datoria, indatoritor, serviabil. Acest cuvant a dat nastere unei familii lexicale bogate din care retinem adjectivele immunis scutit de sarcini, exceptat de indeplinirea unei datorii si communis care isi imparte sarcinile cu altcineva. Mai tarziu, in epoca clasica ajunge sa insemne ce apartine mai multora sau tuturor (sursa pentru sensul de astazi comun,
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 32 din 71
banal). Acesta il poate explica pe communicare din mijlocirea derivatului communicus, termen insemnand la inceput punerea in comun a unor lucruri indiferent de natura. Odata cu raspandirea crestinismului s-a conturat sensul sacramentar, euharistic. Romanii au retinut sensul cultural, ecleziastic mostenit sub forma cuminecare a se inpartasi de la, intru ceva. Constantin Noica reuseste sa surprinda acest fapt comunicarea nu e totul, comunicare e de date, de semnale sau chiar de semnificatii si intelesuri; cuminecarea e de subintelesuri. Preluarea recenta pe cale savanta a sensului laic al cuvantului, reprezentat de neologismul communicare a condus la aparitia unui dublet etimologic ce releva ambivalenta procesului de comunicare, dubla sa dimensiune comunitara si sacra. O definitie uzitata in domeniul formarii vine din spatiul nord american (Nicki Stanton) Ori de cate ori scriem sau vorbim, incercand sa convingem, sa explicam, sa influentam, sa educam, sau sa indeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul procesului de comunicare urmarim patru obiective principale: Sa fim receptati Sa fim intelesi Sa fim acceptati Sa provocam o reactie Cand nu reusim sa atingem unul dintre aceste obiective, comunicarea este compromisa. Se remarca o evolutie a perceperii acstui termen. Daca in secolului al XIV-lea se confunda cu cel de limbaj, incepand cu secolul al XVI-lea, odata cu dezvoltarea si modernizarea cailor de comunicatie (posta, drumurile), el capata o noua semnificatie, aceea de a transmite. In secolele al XIX-lea si al XX-lea apar trenul, automobilul, avionul, telegraful, telefonul, radioul, cinematograful, televiziunea, iar comunicarea este sinonima cu difuzarea. De la comunicare directa care presupune obligatoriu prezenta fizica in acelas timp a emitatorului si a receptorului de mesaje, se ajunge la comunicare indirecta mediata. III.1.1. Structura comunicarii Primele incercari de a defini actul comunicarii ligvistice dateaza din 1934. Karl Bhler defineste actul comunicarii lingvistice prin analogie cu transmiterea radiofonica adoptand termenii emitator, mesaj, receptor. Dupa cel de al doilea razboi mondial lingvistul Roman Jakobson stabileste elementele comunicarii structura acesteia si functiile care se grefeaza pe fiecare constituent al situatiei de comunicare. a) Elementele comunicarii: context mesaj Emitator cod contact feed - back Receptor
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 33 din 71
III.1.2. Functiile comunicarii Potrivit conceptiei lui Roman Jakobson, cele sase functii corespunzatoare fiecarui element al comunicarii coexista practic in orice comunicare. Diferita de la caz la caz este numai ierarhia lor de importanta. Structura verbala a unui mesaj depinde in primul rand de functia predominanta. Diferitele focalizari pe constituentii comunicarii creaza urmatoarele functii: Focalizare pe emitator functia conativa; Focalizare pe receptor functia emotiva; Focalizarea pe mesaj functia poetica; Focalizarea pe cod functia metalinguala; Focalizarea pe context functia referentiala; Focalizarea pe contact functia fatica.
III.1.3 Factorii comunicarii Comunicare implica interactiunea unor categorii de factori ce nu tin numai de capacitatea de exprimare, ci cumuleaza elemente psihologice, sociale si situationale. Principalii factori sunt: A. Factorii psihologici: 1. cognitivi: cunostinte generale; cunostinte specifice despre subiect, interlocutor, situatie, context; aptitudinii generale; inteligenta, memorie; nivel de dezvoltare intelectuala; grad de instruire; nivel de stapanire al codului lingvistic, al codului cultural; intentii constiente si inconstiente. 2. afectivi: atitudini generale; atitudini specifice in fata subiectului, a interlocutorului, a situatiei sau a contextului; sentimente personale fata de subiect, interlocutor, situatie, context; motivatie fata de subiect, interlocutor, situatie, context; gesturi personale; interese personale. 3. comportamentali: personalitate; caracter; experienta generala; experienta verbala, orala, scrisa, autovizuala; caracteristici personale (tinuta, voce, varsta, apartenta sociala).
B. Factori interpersonali: 1. lingvistici: cod(limba); registre; norme; contexte; 2. sociali: statut social; rol general; distanta sociala; cod cultural; bagaj comun; C. Factori obiectivi: 1. situationali: loc fizic/distanta/spatiu; timp/epoca/ durata; numar de interlocutori; dispozitia interlocutorilor; comportamente personale; zgomote materiale; ritm; canal. 2. contextuali: subiectul comunicarii; continutul comunicarii (informatia); distanta formala in cod (registru); forma de prezentare (stil); zgomote in comunicare (redundanta, inteligibilitate); inlantuirea enunturilor. Pentru a vorbi, emitatorul actualizeaza o serie de aptitudini: o cognitive (prefigurarea si organizarea logica a mesajului); o lingvistice (formularea enuntului); o fonologice (pronuntie, emitere). Pentru a recepta un mesaj sunt necesare aptitudini perceptive auditive: o lingvistice (identificare codului in care se transmit mesajele); o semantice (intelegerea semnificatia intelegerii mesajului); o cognitive (interpretarea mesajului). III.1.3 Feed-back-ul in comunicare Feed-back-ul aduce emitatorului informatii despre mesaj, in felul acesta el poate verifica daca mesajul a fost primit si inteles corect. El poate fi: o POZITIV incurajeaza sursa sa emita similar o NEGATIV descurajeaza
INTERN provine din perceptia subiectiva a emitatorului EXTERN provine de la altcineva IMEDIAT la un discurs politic AMANAT la o carte, un articol Feed-back-ul este folositor nu numai pentru emitator, ci si pentru receptor el este o forma sui-generis de comportament in comunicare. Feed-back-ul vizeaza: 1) Anvergura transferului; 2) Urgenta efectuarii transferului comunicational; 3) Perturbatia existenta in sistem, in raport cu mesajul respectiv; 4) Lipsa de pregatire sau abilitatea de a stabili calea transferului; 5) Lipsa educatiei necesare pentru interpretarea informatiei transferului; 6) Controlul informatiei (emitatorul verifica daca si in ce masura mesajul/informatia a ajuns la receptor, iar acesta ii ofera emitatorului oportunitati de influentare). III.1.4 Axiomele comunicarii Pentru a cunoaste in adancime mecanismele proceselor de comunicare, trebuie sa studiezi situatiile in care acestea sufera dereglari sau blocaje (Institute of Mental Research, Paul Waltzlawick, Don D. Jackson, in localitatea Palo Alto, San Francisco). Paloaltistii, in urma cercetarilor de ordin medical, semiologic si terapeutic au formulat cateva principii ale comunicarii interumane numite axiome. Acestea sunt: Comunicarea este inevitabila.
Se comunica chiar si atunci cand se tace. Pozitia corpului, coloratia obrazului, orientarea privirii, expresia gurii si alte numeroase indicii, unele aproape insesizabile, dar percepute subliminal, ne ofera indicatiile metacomunicationale necesare pentru a descifra semnificatia reala a tacerii sale. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri : informational si relational, cel de-al doilea oferind indicii de interpretare celui dintai. Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns.
Comunicam cu intregul nostru trecut si ar fi inutil sa cautam o ocazie unica pentru fiecare replica pe care o dam celorlalti. Comunicarea imbraca, fie o forma digitala, fie una analogica.
Termenii provin din cibernetica, unde un sistem este considerat digital atunci cand opereaza cu o logica binara si analogic atunci cand se utilizeaza logica cu o infinitate continua de valori. Componenta informationala a comunicarii e transmisa cu precadere pe cale digitala, pe cand cea relationala prin mijloace analogice.
Comunicarea este ireversibila.
Oricare comunicare are proprietatea de a produce odata receptata, un efect oarecare (intens/slab; efemer/de lunga durata; prompt/intarziat). Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare. In acest sens, exista doua tipuri principale de interactiuni: sociale si personale. In cele dintai, rolurile participantilor raman neschimbate pe parcursul comunicarii (exemplu: comunicarea profesor-student, medic-pacient implica raporturi fixe, eliminand din start posibilitatea realizarii egalitatii in comunicare.) Interactiunea personala (prieteni, colegi, soti) nu presupune disparitia rolurilor, ci numai fluidizarea lor. In principiu, egalitatea deplina a participantilor la interactiune constituie una din conditiile unanim recunoscute ale comunicarii eficiente. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare
Intelesul cuvantului nu exista nicaieri altundeva decat in mintea vorbitorului, iar semnificantul sonor fiind doar un simplu stimul senzorial, il poate evoca receptorului doar in masura in care acesta il poseda deja. Unicitatea experientei de viata si lingvistice a fiecaruia dintre noi atrage dupa sine necoincidenta sensurilor pe care locutori diferiti le acorda acelorasi cuvinte. Pentru ca intelegerea sa se realizeze este necesara o negociere a sensurilor. III.2. Moduri si mijloace de comunicare III.2.1 Moduri de comunicare Marshall McLuhan in Galaxia Gutenberg (1962) considera ca istoria omenirii se imparte in patru mari etape, stabilite dupa mijloacele de comunicare. Acestora le corespund patru moduri de comunicare: a) tribalismul prealfabetic comunicarea directa, orala b) era scrisului comunicarea indirecta c) era tiparului comunicarea multipla d) era electronica comunicarea colectiva Iata o caracterizare succinta a fiecareia dintre ele. 1) Comunicarea directa Actul comunicarii se realizeaza prin mijloace de transmitere a informatiilor de catre o persoana spre o alta persoana, de catre o persoana catre un grup de persoane sau de catre un grup de persoane catre alt grup. Comunicarea directa este o forma completa de comunicare. In acest caz, intre parteneri se stabileste un anumit tip de relatii, pe care sociologia le numeste relatii primare. Comunicarea are loc imediat si este reciproca. Aici se realizeaza conexiunea inversa, feed-back-ul, prin care raporturile dintre emitator si receptor se modifica. Este o comunicare interpersonala, fara intermediar.
Comunicarea directa inseamna: A) comunicare prin cuvant (comunicare verbala de care ne-am ocupat in mod special in capitolul anterior) B) comunicare prin gest, primara (comunicare umana non-verbala) A) Tipuri de comunicare orala: interventia (exprimarea unui punct de vedere personal, cu argumente intr-o discutie libera); - alocutiunea (comunicare scurta, spontana, prilejuita de un eveniment festiv, cu mare incarcatura afectiva); - toastul (discurs foarte scurt, avand o formula de inceput si de sfarsit, prin care se exprima urari, cu prilejul unei mese festive, in cinstea cuiva, prin ridicarea paharului); - discursul (cuvantarea prin care se sustine, argumentat, in fata unui auditoriu, o problema, o idee). Discursurile pot fi : politice, culturale, stiintifice, solemne, ocazionale, academice (conferinta, prelegerea). Scopul unui discurs verbal este acela de a convinge si de a emotiona. Pentru aceasta, vorbitorul trebuie sa respecte regulile logicii formale precum si procedeele stilistice prin care se realizeaza expresivitatea comunicarii: o interogatia o invocatia retorica o exclamatia o apostrofa o reticenta o suspensia o aluzia o dubitatia o deprecatia In discursul oral intervin elemente ale comunicarii non-verbale, cum ar fi: gesturile, mimica, accentele, pauzele, tacerile, debitul verbal, repetitiile, modulatiile tonului, replicile in suspensie, enunturi incomplete, ambiguitatea. Toate acestea pot fi numite muzica si dansul care insotesc verbalul si care, atentie, conform studiilor mai vechi, constituie 75% din comunicare, pe cand verbalul doar 25%. Iata ce inseamna fiecare dintre ele: Cuvintele: ceea ce am scrie daca ne-am decide sa facem o transcriere. Muzica: cum ne folosim vocea volumul, intonatia, emfaza si expresivitatea. Dansul: cum utilizam corpul gesturile, ochii, fata si miscarile corpului care acompaniaza cuvintele. Cecetari recente efectuate in USA au aratat faptul ca mai mult de 90% din comunicarea noastra vine din muzica si dans, nu din cuvinte. In momentul in care dorim sa exercitam o influenta asupra celorlalti, inclusiv intr-o sala de curs, este esential sa gasim muzica si dansul care sa se potriveasca cu ceea ce spunem. Cand exista orice fel de incongruenta intre cuvinte si sablonul non-verbal care le insoteste, oamenii vor crede intotdeauna in ceaea ce transmite non-verbalul.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 38 din 71
Muzica(paraverbalul) are urmatoarele componente: presiune putere viteza pauze ton emfaza ritm inaltime timp debit Dansul(nonverbalul) se refera la: miscare apropiere atingere postura privire; contactul privirilor expresii ale fetei utilizarea spatiului gesturi jocul cu obiectele De fiecare data cand comunicam, incercam sa fim acceptati si sa provocam o schimbare prin influentarea celorlalti. In acest sens exista patru modele comunicationale care au caracteristici ce tin de: - utilizarea sau nu a resurselor comunicationale; - modificarea pozitiei celuilalt; - folosirea energiei; - respectarea agendei; - dihotomia castig pierdere; Aceste modele sunt: - asertivitate - responsivitate - agresivitate - pasivitate Pentru fiecare dintre ele exista comportamente specifice: asertivitatea - imi exprim deschis sentimentele in legatura cu situatia curenta; - imi exprim optica si opiniile bazate pe argumente indeajuns de puternic pentru a fi luate in serios: responsivitatea - demonstrez ca ascult activ oferind atentie completa, reflectand informatiile si sentimentele, sumarizand; - folosesc intrebari care sa imi asigure intelegerea pozitiei celuilalt si care sa ateste faptul ca intelegerea cu interpretarea coincid;
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 39 din 71
pasivitate - ma concentrez si cladesc pe o baza comuna; - ma deschid din punct de vedere personal si procesez informatia relevanta pentru situatia curenta de influentare; agresivitate - declar ce vreau sau ce actiune voi intreprinde; - spun care sunt beneficiile daca celalalt face ce vreau eu si/sau consecintele negative daca celelalt nu se ridica la nivelul asteptarilor mele; Dialogul o forma completa de comunicare orala Dialogul reprezinta esenta limbajului. Afectivitate si inteligenta au si celelalte animale, intelect are numai omul, deoarece numai el a reusit sa vorbeasca. In plus, o trasatura fundamentala este capacitatea de a dialoga. Animalele reactioneaza la semnale, nu raspund la intrebari, pandesc, nu se intreaba, atac, nu contrazic. Ele comunica intre ele, dar nu dialogheaza. Omul este insa prin esenta sa o fiinta dialogata. (Henri Wald, 1983) Numai omul este capabil sa dialogheze cu ceilalti, prin conversatie, cu sine insusi, prin meditatie. Dialogul realizeaza cel mai bine feed-back-ul si totodata, echilibrul dintre individual si social, afectiv si rational, mijloc si scop. El presupune o confruntare libera de pareri, capacitatea pune intrebari si a primi raspunsuri, un schimb dialectic de argumente, o demonstratie a caracterului democratic al relatiilor dintre parteneri. Tipuri de dialog: a) de informare reciproca (atunci cand pozitiile partenerilor coincid) b) de influentare (intentie de a schimba opinia interlocutorului) c) de comunicare (asumarea reciproca a unei solutii) B) Comunicarea umana non-verbala Cai de realizare: Limbajul gesturilor Gestul = orice miscare corporala, involuntara sau voluntara, purtatoare a unei semnificatii de natura comunicativa sau afectiva (Lucia Wald). Acest limbaj cuprinde: Gesturi propriu-zise miscari ale extremitatilor corpului (cap, brate, degete) Mimica miscari ale muschilor fetei Privirea Gesturile constituie un mijloc auxiliar, de subliniere sau evidentiere a expresiilor sonore. Fata de limbajul sonor, limbajul gesturilor are un randament mai redus, dar compenseaza prin gradul mare de universalitate. Gradul de folosire a gesturilor difera in functie de: a) varsta (mai frecvente la copii decat la adulti) b) gradul de cultura si civilizatie (mai numeroase la populatiile tribale decat la cele civilizate) c) spatiul geografic (mai frecvente la popoarele meridionale decat la cele nordice) d) gradul de afectivitate al comunicarii.
KINETICA SI PROXEMICA Se vorbeste in ultimul timp tot mai mult despre regulile de politete, salut, despre eticheta, despre limbajul timpului, ca manifestari gestuale care diferentiaza oamenii in functie de aria geografica si gradul de cultura, varsta si temperament. Alaturi de kinetica (stiinta care studiaza limbajul trupului, al comunicarii prin gest si mimica), a aparut o noua stiinta, proxemica, modul in care omul percepe si isi structureaza spatiul, distantele de interactiune personala, sociala si publica, precum si maniera in care isi construieste si organizeaza microspatiul. Spatiul personal s-a ocupat de cea mai mare atentie din partea cercetatorilor. Acestia au delimitat patru zone caracteristice: zona intima 14-46 cm. Omul isi apara acest spatiu ca pe o proprietate. Doar celor apropiati emotional le este permis sa patrunda in ea. zona personala 46-1.22 m. Este distanta pe care o pastram fata de altii la intalnirile oficiale, ceremonii sociale, intalniri prietenesti. zona sociala 1.22 -3.60 m. Aceasta distanta o pastram fata de necunoscuti, fata de postas, fata de vanzatorii din magazine. zona publica peste 3.60 m. Este corespunzatoare de fiecare data cand ne adresam unui grup mare de oameni. Aceste distante sunt determinate cultural, ca de exemplu: japonezii s-au obisnuit cu aglomeratia; englezii au tendinta de a se plasa la aproximativ 60 cm. unul de celalalt; cei din culturile meridionale se simt bine la distanta de 30 cm.
KINETICA Limbajul trupului este fascinant, poate comunica mai convingator decat cuvintele pentru ca este mai autentic, mai sincer, mai deschis si incarcat de o anumita receptivitate, care i se transmite si receptorului. De multe ori, cand mesajul non-verbal intra in conflict cu cel verbal, suntem inclinati sa dam crezare mesajului non-verbal. Pozitia corpului, a picioarelor, miscarea mainilor, a capului, a ochilor, pot comunica starea sociala, cultura, educatia, emotia, timiditatea, superioritatea, inferioritatea, modestia, supararea, furia, mandria etc. De exemplu, persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale sau de conducere se bazeaza, in principal pe vocabularul sau bogat in timp ce una mai putin educata sau necalificata se va sprijini mai mult pe gesturi decat pe cuvinte. Pe de alta parte, existenta unor gesturi universale nu poate fi negata. Pe toate meridianele, nedumerirea se exprima prin ridicarea din umeri, tristetea sau bucuria semnalate prin modificari fizionomice asemanatoare asemanatoare. Functiile comunicarii non-verbale: de accentuare de completare de contrazicere de reglaj de repetare de substituire
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 41 din 71
Paul Ekman si Wallace V. Friesen clasifica gesturile in: embleme, ilustratori, manifestari afective, gesturi de reglaj, adaptori. EMBLEMELE - tin loc de cuvinte; - se pot constitui intr-un limbaj de sine statator (de exemplu: limbajul surdo-mutilor); - abolirea din punct de vedere al artei : pantomima. ILUSTRATORII - insotesc si completeaza comunicarea verbala; - o parte din ele sunt reactii gestuale innascute, universale; - exista opt tipuri principale de ilustratori. 1. bastoanele miscari verticale ale mainii menite sa atraga atentia ascultatorului asupra elementelor esentiale ale discutiilor; 2. pictografele deseneaza in aer forma unor obiecte despre care se vorbeste; 3. kinetografele descriu o actiune sau o miscare corporala pe care emitatorul o socoteste insuficient sa o redea numai prin cuvinte; 4. ideografele descriu si ele o miscare, dar, de data aceasta, una abstracta, traiectoria unui rationament; 5. miscari deictice indica obiecte, locuri, persoane, recurgerea la ele este limita de reguli de politete; este rafinata de alte componente corporale sau fizionomice dand o aparenta mai putin agresiva; 6. miscari spatiale descriu raporturile de pozitie dintre obiectele sau persoanele despre care se vorbeste; 7. miscari ritmice reproduce cadenta unei actiuni; 8. ilustratori emblematici emblemele utilizate in prezenta cuvantului caruia ele i se substituie in mod normal (de exemplu, degetele in forma de V reprezinta semnul victoriei). GESTURILE DE REGLAJ dirijeaza, controleaza si intretin comunicarea - functia lor este expresiva si fatica (de exemplu: confirmarea din cap cu care ii sunt intampinate spusele il incurajeaza pe vorbitor sa continue, pe cand o grimasa exprimand nemultumirea sau indoiala, il poate determina sa isi reconsidere total strategia discursiva. MISCARILE AFECTIVE comunica starile sufletesti prin care trece emitatorul - functia este emotiva - ingradite de dubla cenzura, sociala si personala; cu cat cultura este mai veche si guvernata de reguli mai stricte, cu atat gradele de libertate ale manifestarii publice a sentimentelor sunt mai reduse - in mod constant, informarea afectiva este falsificata pentru grija fata de aproapele nostru si teama de autodemascare.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 42 din 71
Falsificarea informatiei afective imbraca trei forme: a. inhibarea reactiei ne putem controla muschii fetei si sa ne dam in vileag sentimentele prin indicatori corporali ramasi nesupravegheati din cauza importantei acordate celor dintai; b. mimarea reactiei contrare incercarea de a ii menaja pe ceilalti, ascunzandu-le un fapt ce i-ar putea afecta; ADAPTORII clasa de gesturi cea mai putin legata de comunicare - include miscarile ce raspund unor necesitati umane si pot fi efectuate atat in prezenta cat si in absenta observatorilor Categorii: a) alter adaptori manipulare in scop practic: cusutul, maturatul. b) auto adaptori limitate drastic, chiar interzise de regulile vietii sociale privind manifestarea in public. Acesta se refera la nevoile propriului nostru corp pentru satisfacerea trebuintelor de curatenie, ingrijire sau alte necesitati trupesti. PRIVIREA cel mai important mijloc de transmitere a mesajelor non-verbale, deoarece dezvaluie starile interioare, influenteaza puternic sentimentele si vointa. Forta recunoscuta a privirii limiteaza dreptul de a o folosi oricum si oricat, societatea stabilind reguli nescrise de restrangere a libertatii privitorului. Privirea vizeaza urmatoarele strategii: 1. Cererea de informatie privirea joaca un rol determinant in realizarea feed-back-ului, constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii (in acest sens, s-a observat ca femeia realizeaza un contact vizual mai intens, indiferent de sexul interlocutorului). 2. Informarea altor persoane ca pot vorbi selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lingvistice sau prin orientarea deictica a privirii. 3. Indicarea naturii relatiei Privirea transmite interes sau ostilitate, dragoste, ura, dar si raporturi sociale (de exemplu, seful care isi domina angajatii privindu-i insistent; care evita sa ii urmareasca cu privirea pentru a semnala lipsa de importanta), natura relatiei (de ea depinde amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea). Astfel, Intr-o convorbire oficiala se vizeaza un loc situat in mijlocul fruntii interlocutorului. Intr-o conversatie amicala coboara acest punct undeva intre ochi si gura. Intr-o conversatie intima intre barbie si zona coapselor. 4. Compensarea distantei fizice interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, intr-un loc aglomerat ne face sa ne simtim mai apropiat de vorbitor, chiar daca, practic, ramanem departe unul de altul. In acest fel, proxemica vizuala poate intra in contradictie cu proxemica corporala. LIMBAJUL TACTIL forma veche de comunicare prin care se stabileste o relatie de intimitate - se manifesta un sentiment de compasiune de dragoste de simpatie de protectie
ex. de limbaj tactil : 1. bataia pe umar 2. atingerea 3. imbratisarea 4. sarutul COMUNICAREA UMANA NEARTICULATA una dintre cele mai vechi forme de comunicare si cunoaste o mare varietate de manifestari: - strigatul - tusea - rasul - oftatul - fluierat Scopul: o apel o avertizare o coordonare a unor activitati colective o satisfactie o bucurie o durere (oftatul) o dezaprobare (tusea) In schema de mai jos sunt prezentate diferentele pe care le comporta verbalul in relatie cu non-verbalul. Vectorul verbal ceea ce spun ceea ce scriu cuvintele/frazele cuvinte, fraze cod universalizat limbaj traducere semantic, sintactic indirect invatare constient trecut gandire abstract digital adaptare invatata structura colectiva adaptare colectiva lent gestionarea continutului termen lung vaz, auz, pipait Vectorul non-verbal ceea ce fac ceea ce arat modul in care sunt spuse gesturi, atitudini, sunete cod personalizat lipsa limbajului explicare/descriere pragmatic direct experimentare subconstient prezent emotie, actiune concret analogic adaptare traita structura individuala adaptare individuala rapid gestionarea formei termen scurt cele cinci simturi
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 44 din 71
2) COMUNICAREA INDIRECTA Scrierea inaugureaza un nou tip de comunicare, prin care se suprima conditionarea materiala, fizica, apropierea dintre partenerii de dialog si se creeaza posibilitatea transmiterii unei informatii nedeformate, autentice, obiective in timp si spatiu. Caracteristici: - lipsa de apropiere fizica; - transmitere in lant cu posibilitatea declansarii de ecouri asupra indivizilor sau grupurilor; - raspunsul este mult mai lent decat in comunicarea directa. 3) COMUNICAREA MULTIPLA Inventarea tiparului a insemnat inceputul unei noi ere in istoria comunicarii prin posibilitatea multiplicarii mesajelor intr-un numar teoretic infinit de exemplare, asiguranduse astfel fidelitatea informatiei scrise, propagarea ei in lant, caracterul multidirectional al difuzarii. Caracterisitici: - aceleasi ca la cea indirecta - mesajele sunt multiple, transmise razant, prin propagare - comunicarea multipla are un caracter puternic socializat - favorizeaza individualismul, provocand ruptura dintre inima si minte - se materializeaza in doua produse ce tin de civilizatia omului modern, cartea si presa Functiile textului: 1. discursiva textul se caracterizeaza prin precizie, claritate, ordine, structura logica a ideilor; 2. documentara ce provine din caracterul informativ si reflexiv; presupune cunoasterea codului; 3. iconica imaginea are impact asupra receptarii. 4)COMUNICAREA COLECTIVA Caracteristici: - emitatorul si receptorul sunt doua grupuri - comunicarea se socializeaza, devine colectiva - mesajele trebuie sa treaca printr-un organ de informare instantaneitate vestile devin fenomen permanenta jaloneaza istoria in continuitatea ei universalitate prezenta peste tot si in orice moment Comunicarea de masa se are in vedere subiectul comunicarii (difuzare masiva) VS. Mass-media se au in vedere instrumentele, tehnicile, mijloacele de realizare (informare de masa, masiva)
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 45 din 71
Ansamblul mesajelor destinate marelui public = comunicatii de masa, difuzare sociala, colectiva, de masa Functiile mass-media: informativa formativa comerciala recreativa III.2.2 Producerea mesajelor orale Utilizatorul unei limbi trebuie sa posede o serie de competente generale pentru a produce mesaje. Aceste sunt: cunostinte (SAVOIR) deprinderi (SAVOIR FAIRE) comportamente (SAVOIR TRE) deprinderi de invatare (SAVOIR APPRENDRE) SAVOIR - cultura generala dobandita prin informatii, experienta sau invatare, relatii temporale, spatiale, cunostinte socioculturale si interculturale; SAVOIR - FAIRE - aptitudini practice de limba ; SAVOIR - TRE - atitudini, motivatii, valori, credinte, stiluri cognitive, trasaturi de personalitate; SAVOIR - APPRENDRE - constiinta limbii si a comunicarii, aptitudini fonetice, pentru studiu. III.2.2.1 Competente de comunicare a) Lingvistice: lexicale, gramaticale, tematice, fonologice. b) Sociolingvistice: indica relatiile sociale, cunoasterea diferitelor registre de limba. c) Pragmatice, si anume: organizarea discursiva a. organizarea frazelor b. planul discursului c. structura informatiei d. constructia argumentelor organizarea functionala a. descriere b. povestire c. comentarii d. expunere e. argumentare f. persuasiune scheme de interactiune a. cooperare b. tranzactii c. negocieri
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 46 din 71
Exista o gama larga de strategii de producere a discursului. Etape: 1) planificarea 2) executarea actului 3) evaluarea 4) remediere si autocorectare Principalele strategii de comunicare se refera la caracteristica esentiala a mesajelor orale (redundanta). A relua Bun, o iau de la capat... A reformula Altfel spus... A inlocui cu un cuvant printr-un termen general (lucru, persoana) - printr-un pronume - printr-un termen generic - printr-un sinonim A descrie proprietati fizice generale - particularitatile - caracteristicile functionale A arata Priviti, iata ce vreau sa spun A se folosi de gesturi, mimica, zgomote A cere ajutor -Cum numiti voi aceasta? III.2.2.2 Comunicarea interactiva Comunicarea interactiva poate fi definita si ca un proces prin care o idee este transferata de la o sursa la un receptor cu intentia de a influenta comportamentele acestuia. In cursul interactiunii se utilizeaza atat strategii de producere, cat si de receptare a mesajului. De asemenea, exista clase de strategii cognitive si de colaborare numite strategii de discurs si strategii de cooperare. Dintre activitatile interactive mentionam: Schimburile curente de mesajele Conversatia curenta Discutiile informale Discutiile formale Dezbaterea Interviul Negocierea Cooperarea pentru stabilirea unor obiective Exista diverse obstacole in transmiterea mesajului, de la cele fizice la cele lingvistice si emotionale. Un alt risc este acela al intelesurilor diferite pe care receptorul le poate atribui mesajului ascultat. Din aceasta cauza, important este sa stabilim, in momentul construirii mesajului, cateva repere care sa ne asigure o receptare fidela a mesajului:

Tipul de receptor; Reactiile acestuia;
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 47 din 71
In ce masura receptorul este familiarizat cu subiectul despre care vreau sa vorbesc ; Eventualele susceptibilitati etnice rasiale, sexiste; Adaptarea comunicarii la caracteristicile spatio-temporale.
In 1995, cercetatoarea Solange Cornier identifica patru stiluri de comunicare: ANALITIC:

Reactie lenta; Centrat pe proces; Efort maxim de organizare; Prudenta in actiune; Tendinta de a evita implicarea personala; Nevoie de adevar si pertinenta. Reactie rapida; Efort maxim pentru control; Centrat pe sarcina; Preocupare minima pentru reflectie; Actiune directa; Nevoie de rezultate tangibile. Reactie moderata; Efort maxim pentru intrarea in relatie; Centrare pe persoane; Preocupare minima pentru logica; Actiune de sprijin; Tendinta de evitare a conflictelor; Nevoie de cooperare si acceptare. Reactii vii; Efort maxim pentru implicare; Centrare pe interactiune; Preocupare minima pentru rutina; Impulsivitate in actiune; Tendinta de a evita izolarea; Nevoie de simulare si interactiune.
DIRECTIV:

AMABIL:

EXPRESIV:

Ca descriere a personalitatii, fiecare dintre stiluri are urmatoarele caracteristici: Stilul analitic: orientare temporala: lectiile trecutului, faptele prezentului, planificarea viitorului; comportament verbal: natural, logic, reflexiv, fara exagerari, analitic, cu accent pe detalii; comportament nonverbal: calm, cu gestica ponderata;
rolul de gestiune: control, coordonare. Stilul directiv: orientare temporala: prezent,centrat pe actiune, pragmatic; comportament verbal: categoric, asertiv; comportament nonverbal: vitalitate, energie; rolul de gestiune: directie. Stilul amabil: orientare temporala: prezent, empatic, spontan, perspicace; comportament verbal: nonagresiv ( bun conciliator); comportament nonverbal: uneori afectat; rolul de gestiune: facilitator; organizarea muncii: lucrul in echipa. Stilul expresiv: orientare temporala: viitor, entuziast, imaginativ, uneori provocator; comportament verbal: nonconformist, limbaj colorat; comportament nonverbal: teatral, gesturi largi, mimica expresiva; rolul de gestiune: strateg. III.2.2.3 Controlul comunicarii Acest tip de control reprezinta componenta strategica a comunicarii ce se refera la competentele si activitatile mentale obiectivate in actul comunicarii. El se aplica atat operatiilor de receptare, cat si de producere. Unul din factorii importanti ai controlului operatiilor productive este feedbackul pe care emitatorul il primeste pe parcursul articularii si perceptiei acustice. Comunicara verbala se completeaza cu nenumarate strategii de sprijin din domeniul nonverbal si paraverbal. Dintre acestea mentionam: 1) Gesturile si actiunile: a. desemnarea cu degetul, cu mana, din cap, din ochi; b. demonstratia practica: Fac asa, Acum poti incerca si tu; c. actiuni observabile (ordine, comentarii) Nu face asa, E bine etc. 2) Comportament paraverbal si nonverbal: a. Limbajul corpului: Gesturi: frecventa crescuta a unor gesturi arata o stare de gestiune si disconfort sau lipsa onestitatii, de exemplu gesturile prin care se maseaza, freaca, strange, culege, inteapa o parte a corpului : ridicatul din umeri: neintelegere; gestul acoperirii gurii: nesinceritate; strangeri de mana: o dominare ( cu palma in jos); o supunere ( cu palma in sus); o egalitatea ( cu palma perpendicular). frecarea palmelor: asteptari pozitive; inclestarea mainilor: frustrare, reprimare a atitudinii negative. Expresia fetei : figura cu comisurile buzei lasate poate indica o tristete marcata; privirea evitanta poate transmite nesiguranta, lipsa increderii in sine, intensitatea vocii (o voce foarte puternica poate indica hotarare sau dorinta de a masca o timiditate accentuata). mimica:
fruntea incruntata: preocupare, manie, frustrare; sprancene ridicate: mirare, surpriza; o nas incretit: neplacere; o buze stranse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii. Zambetul: poate exprima o complexitate de informatii: placere, bucurie, satisfactie, cinism, jena. Postura corpului: tinuta capului: o in sus (persoane dominante); o in jos ( persoane supuse). aplecarea corpului: o in fata (interes pentru interlocutor, neliniste, preocupare); o relaxata (detasare, plictiseala, autoincredere excesive). Contactul privirilor: privirea directa: onestitate, intimitate, amenintare; privirea dintr-o parte: lipsa de interes si raceala; evitarea privirii: ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie; miscarea ochilor in sus: incercarea de ne aminti ceva; miscarea ochilor in jos: tristete, modestie, timiditate, ascunderea unor emotii. Contactul corporal: strangerea de mana, respectarea distantelor de intimitate.
o o
Pozitiile si miscarile mainilor, picioarelor si coprpului pot transmite mesaje ca: mana pe gura: obiectie, plictiseala; mainile pe cap: manie, disperare; mainile in solduri: manie, defensiva; mainile ridicate in afara: neincredere, incurcatura, incertitudine; maini incrucisate: inchiderea comunicarii, atitudine defensiva, negativa; aratatorul intins: autoritate, neplacere, lectura unui material afisat; atingerea nasului: nesinceritate; mana ca suport pentru cap: plicitseala; bataia in masa cu degetul, tropaitul: nerabdare; mangaierea barbiei: decizie; incrucisarea picioarelor: o picior aruncat peste celalalt: atitudine nervoasa, rezevata sau defensiva; o picior asezat peste genunchi si prins cu mana: atitudine rigida in discutii sau negociere. incrucisarea picioarelor in pozitia in picioare: nesiguranta; incrucisarea gleznelor: atitudine negativa sau defensiva; pozitia in scaun: o drept = interes;
tolanit = dezinteres; agitat = plictiseala. incalecarea scaunului : atitudine dominanta; umeri ridicati: indiferenta, necunoastere.
o o
b. Utilizarea onomatopeelor: onomatopeele sunt considerate paralingvistice, caci nu vehiculeaza un sens codat si nu intra in sistemul fonologic al limbii (fluieratul cu diverse semnificatii, sunete spontane ce exprima mirare, durere etc.). c. Utilizarea prozodiei: aceste elemente au o valoare paralingvistica atunci cand vehiculeaza un sens admis prin consens ca traducand o atitudine sau o stare de spirit (voce ascutita de iritare, voce gatuita de emotie, ton plangaret sau morocanos, volum scazut pana la murmur sau intensificat pana la tipat). Durata mai mare a unui sunet marcheaza un efect de insistenta (Nuuuu!!!; Heeeeeeei !!!!). Combinarea acestor variatii de voce, ton, volum, durata poate provoca efecte de comunicare foarte variate si poate sa creasca expresivitatea. III.2.3 Comunicarea si grupul Interactiunea comunicativa la nivelul grupului In general, punem intrebari pentru a obtine raspunsuri referitoare la ceea ce interlocutorul nostru stie, gandeste, doreste sau simte despre problematica discutiei, Intrebarile sunt importante pentru ca orienteaza, clarifica si stimuleaza comunicarea si ofera posibilitatea completarii informatilor. Din punct de vedere al interactiunii cu sala, intrebarile pot imbraca urmatoarele forme: o Intrebarea catre grup o Intrebarea catre o anumita persoana o Intrebarea de tip test/inchisa o Intrebarea oglinda o Intrebarea indirecta o Acumularea de intrebari Ceea ce rezulta se foloseste la : o SINTEZA o REFORMULARE o SEMNALAREA CONVERGENTELOR o SEMNALAREA DIVERGENTELOR o CONSOLIDARI VERBALE/ NONVERBALE Pentru N.M.Sanders (1969), diversele tipuri de intrebari formeaza o ierarhie in care intrebarile care solicita doar memoria reprezinta treapta inferioara, cea mai putin complexa, iar cele evaluative ca aflandu-se la cel mai inalt nivel de gandire. 1 .Intrebarile care vizeaza nivelul literal, apeland la memorie, sunt cele care cer informatii exacte. De obicei, raspunsul la acestea se afla in text.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 51 din 71
2. Intrebarile de transpunere cer transformarea informatiilor, iar cel solicitat isi imagineaza si descrie o situatie sau un eveniment (Ce vezi?; Ce auzi?). Acest tip de intrebari indeamna la restructurare, la transformarea informatiilor in imagini diferite. Ce se cere de fapt este sa traiasca mental o experienta senzoriala si apoi sa foloseasca limbajul pentru a transmite experienta altora. 3. Intrebarile interpretative cer descoperirea conexiunilor intre idei, fapte, definitii (Ce cauza e in joc? De ce credeti ca s-a procedat asa?). Cel interogat trebuie sa se gandeasca in ce fel anumite idei sau concepte se leaga pentru a avea sens. El trebuie sa inteleaga conexiunile dintre idei si sa construiasca diverse contexte pentru aceste idei. Astfel de intrebari stimuleaza gandirea speculativa. 4. Intrebarile aplicative cer rezolvarea problemelor ( Cum facem acum? Dar in alta situatie? ) si ofera cursantilor ocazia de a rezolva probleme sau de a duce mai departe diverse probleme de logica sau rationamente intalnite in lecturi sau in experientele de invatare. 5. Intrebarile analitice cer motivarea actiunii, validarea rationamentelor. Cursantul poate sa isi puna intrebari despre motivele actiunii unui personaj sau despe planul de cercetare al unui experiment sau poate sa puna sub semnul intrebarii validitatea rationamentului pe care se bazeaza incheierea unei povestiri/caz. 6. Intrebarile sintetice angajeaza creativitate elevului pentru a crea scenarii alternative sau pentru a rezolva o problema in mod creativ ( Cum ati incheia voi acest caz/poveste? Ce ar fi putut face personajele pentru a evita o anumita situatie?) 7. Intrebarile evaluative prin ele se fac judecati de valoare dupa care se personalizeaza procesul de invatare, integrandu-l intr-un sistem personal de convingeri (A procedat bine?). Aceste intrebari il pun pe cursant sa judece totul prin prisma noilor informatii. In anexa se poate vizualiza o lista cu tipuri de intrebari ce pot fi utilizate in interviuri, inclusiv in cele de identificare a nevoilor de formare, la care vom face referire intr-un capitol ulterior. TIPURI DE INTELEGERE Intelegerea globala o forma a intelegerii generale, care ne ofera o intelegere generala a unei teme sau a unui continut. Intelegerea interpretativa este asemanatoare cu nivelul interpretativdin taonomia lui Bloom. Acest tip de intelegere are loc atunci cand cel care invata este capabil sa discute implictiile, sa descopere relatiile si sa faca legaturi intre idei sau informatii din domenii care aparent nu au nimic in comun. Intelegerea personala un procesde intelegere prin care cunostintele noi se leaga de experienta personala si de sensurile anterior construite. Intelegerea critica da celui care invata posibilitatea de a se distanta de continut, de a il analiza, de a ii stabili valoarea relativa, corectitudinea, utilitatea si semnificatia in lumina a ceea ce subiectul invatarii stie, crede si intelege deja. Abilitatea de a mobiliza grupul prin intrebari:
Importanta Cele mai multe din activitatile de formare sunt de grup; Legile grupului conditioneaza comportamentele indivizilor; Folosirea capacitatilor enorme de optimizare si accelerare a invatarii; Tehnicile de invatare nu pot fi realizate fara interactiune in cadrul grupului. Avantaje Motivatie mai mare; Membrii grupului se folosesc unul pe altul pentru invatare; Folosirea diferitelor experiente ale celorlalti; Se creeaza atmosfera participative; Ritmul invatarii este cel al grupului. Limitari Scump in ceea ce priveste timpul/ grupul; Nu toata lumea are acelasi nivel : nepotrivirile pot ingreuna mersul grupului; Comportamentele individuale sunt roluri in public din nevoia de a se evidentia, sau din frica de interactiune; Grupul face presiuni din punct de vedere psihologic catre uniformizare. In ANEXA 1 puteti vedea si variante de intrebari folosite in interviu Atitudini ce ingheata comunicarea - amenintarea - ordinele - critica - insulta - dirijarea - interogarea - tainuirea informatiilor cheie - lauda in scopul manipularii - diagnosticarea motuvelor si cauzelor - sfatul necerut - persuasiunea prin apel la logica - schimbarea subiectului - punerea in prim plan a propriei personae - refuzul de a acepta problema pusa in discutie - incurajarea prin negare a existentei problemei
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 53 din 71
Recapitulare Capitolul 3 In acest capitol am invatat ca : Procesul comunicarii este unul complex, care vizeaza aptitudini cognitive, afective si psihomotorii specifice. Elementele comunicarii (cf. Roman Jakobson) sunt in numar de sapte: emitator, receptor, mesj, cod, contact si feed-back. Comunicarea are axiome specifice: a. Comunicarea este inevitabila. b. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri:informational si relational c. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica d. Comunicarea este una ireversibila e. Comunicarea presupune raportori de forta si eaimplica tranzactiisimetrice sau complementare f. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare Comunicarea poate fi impartita, dupa mijloacele de comunicare folosite,patru mari etape: comunicarea directa, orala, indirecta (scrisul), multipla (tiparul), colectiva(era electronica). Trainingul presupune folosirea dialogului care este o forma completa de comunicare orala si presupune stapanirea atat a verbalului,cat mai ales a paraverbalului si nonverbalului. La aceste aspecte se refera strategiile de control al comunicarii. Interactiunea comunicativa la nivelul grupului presupune abilitatea de a mobiliza grupul prin intrebari. Test Capitolul 3
1. Precizati cele patru moduri de comunicare ce corespund celor patru etape ale dezvoltarii omenirii: a. tribalismul prealfabetic:......................................................... b. era scrisului:........................................................................... c. era tiparului:........................................................................... d. era electronica:....................................................................... 2. Subliniati din lista de termeni data pe cei care se potrivesc factorului nonverbal: indirect, emotie, termen lung, actiune, structura colectiva, prezent, rapid, semantic, structura individuala, pragmatic. 3. Elementele comunicarii conform lui Roman Jakobson sunt: a................................................. b................................................ c................................................. d................................................. e................................................. f................................................. g................................................
4. a. b. c. 5. a. b. c. 6. a. b. c.
Factorii comunicarii sunt: psihologici, interpersonali, obiectivi intrapersonali, subiectivi, parapsihologoci psihologoci, subiectivi, interpersonali Feed-back- ul in comunicare nu poate fi: negativ imediat mediat Una din sentintele de mai jos nu constituie axioma a comunicarii: Comunicarea este inevitabila Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare Comunicarea implica tranzactii asimetrice
7. Indicati factorii care influenteaza gradul de folosire a gesturilor: a............................................................. b............................................................. c............................................................... d............................................................... 8. a. b. c. 9. a. b. c. gesturile fac parte din: verbal nonverbal paraverbal Printre tipurile de gesturi nu se numara: emblemele proxemica privirea
10. Ceea ce rezulta din interactiunea comunicativa prin intrebari la nivelul grupului nu foloseste la: a. sinteza b. refrazare c. reformulare
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 55 din 71
CAPITOLUL 4 MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE FORMARE
Obiective: Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili: O1 sa precizeze etapele unui program de formare O2 sa realizeze o analiza pertinenta a nevoilor de formare utilizand metode de investigare specifice, stabilind grupul-tinta O3 sa formuleze corect scopul, obiectivele generale si operationale ale unui program de formare O4 sa determine continuturile relevante si succesiunea de prezentare optima O5 sa stabileasca formatul de program si planificarea lui in timp O6 sa identifice formatorii, elementele de logistica adecvate si a celor de buget O7 sa aplice instrumentele adecvate de evaluare a cursantilor si a programului de formare
Definirea conceptului de comunicare Formarea este o activitate de invatare planificata si sistematica destinata unor nevoi de invatare bine precizate. Activitatea sistematica de instruire a participantilor implica o succesiune de cinci etape, recunoscute si folosite la nivel international, prescurtate sub numele de ADDIE: A analiza D design D dezvoltare I implementare E evaluare Fiecarei etape ii corespund subetape ce cuprind pasii ce trebuie parcursi pentru a realiza un program de formare. IV.1 Analiza IV.1.1 Identificarea nevoilor de formare Etapele 1) Constientizarea (sesizarea) in ceea ce priveste : aparitia, existenta, impactul / importanta, aria de raspandire a unei probleme, care se poate referi la performanta organizatiei, a indivizilor sau a disfunctionalitatii in organizatie.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 56 din 71
2) In aceasta etapa luam cunostinta de aparitia unei probleme sau de existenta ei fara a o mai putea neglija. 3) Evaluarea consecintelor rezolvarii/ rezolvarii imediate / dupa o anumita perioada de timp a problemei identificate la 1. 4) Stabilirea actorilor implicati si a cauzelor problemei. 5) Identificarea grupului tinta care: a. suporta consecintele nerezolvarii problemei b. trebuie sa rezolve problema 6) Identificarea unor variante privind modalitatile de rezolvare a problemei. 7) Stabilirea modalitatilor de rezolvare a problemei care necesita activitati de instruire. a. in mod direct, asupra grupului afectat b. indirect, asupra unor instructori care vor pregati grupul afectat. Necesitatea procesului de identificare a nevoilor de instruire - Pentru a determina nevoile de perfectionare potrivite fiecarui angajat; - Pentru a determina mijloacele de imbunatatire a performantelor individuale ale angajatilor; - Pentru a face distinctia intre nevoile de instruire si problemele de organizare; - Pentru a face legatura intre performantele angajatilor si obiectivele urmarite de institutie. In general, procesul de identificare a nevoilor de instruire este realizat ca o cercetare: - Se elaboreaza seturile de intrebari pentru a sustine interviurile individuale sau ale grupurilor tinta; - Se culeg si se analizeaza informatii despre performanta angajatilor; - Aplicarea chestionarelor sau a altor metode de investigare precum listele de control, fise de observare directa, analiza organizationala (vezi ANEXA 2) - Analizarea si intrepretarea lor. Programele de instruire sunt eficiente atunci cand au ca rezultat: - Dezvoltarea unor cariere profesionale; - Imbunatatirea performantei la nivel institutional; - Adaptarea la o schimbare; - Corectarea unor deficiente in activitatea desfasurata. IV.1.2 Stabilirea scopului si dezvoltarea obiectivelor nevoilor de instruire Programul de formare reprezinta o serie de actiuni si activitati care trebuie sa fie orientate spre obtinerea de rezultate concrete, formulate clar. Pentru realizarea oricarui program, una din etapele care trebuie parcurse este de a-i stabili scopul, obiectivele si indicatorii de masurare a rezultatelor. Exemple de formulari de programe Formarea de ...... in domeniul X pentru firma Y Asigurarea de personal calificat in domeniul X pentru firma Y Program de formare pentru firma X Formare de personal calificat pentru dezvoltarea eficientei productive in firma X
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 57 din 71
SCOPUL precizeaza ceea ce se vrea de la actiunea de formare. Formularea lui este cuprinzatoare, legata de o nevoie sau mai multe ale unui grup, institutii, comunitati. Exemple de formulari ale scopului: Dobandirea de cunostinte si abilitati necesare ......... Formarea competentelor necesare ........ OBIECTIVELE sunt rezultatele anticipate care urmeaza sa fie atinse. Este obligatoriu ca un program sa aiba cel putin un obiectiv general. Din acesta se vor deduce obiectivele operationale, care de obicei se stabilesc pentru o zi de formare. Obiectivele operationale trebuie sa vizeze comportamente specifice, masurabile. O atentie deosebita trebuie acordata programelor de formare realizate pe baza standardelor ocupationale in vigoare. In acest caz, obiectivele generale trebuie corelete cu domeniile mari de competente cuprinse in standarde, iar cele operationale cu activitatile precizate. Aceasta nu exclude insa folosirea experientei si a expertizei intr-un domeniu, putand fi aduse completari creative, toate in cadrul legal. Exemple de formulare a unui obiectiv operational: Subiectul: Capacitatea subiectului Performanta Situatia La finalul zilei, cursantii trebuie.... ...sa stabilesca obiectivele... ...unei sesiuni de formare... ...pe baza cunostintelor dobandite.
Performanta standard Obiectivul se considera realizat daca 15 cursanti din 17 formuleaza folosind corect criteriile SMART trei obiective specifice. Dupa cum vedeti, obiectivele trebuie sa fie : S pecific : indica cu exactitate ceea ce va face participantul; M asurabil : contine termeni cantitativi : cifre/ procente; A ttainable ( realizabil ) : pot fi indeplinite de catre participant ; R elevant : prezinta relevanta fata de activitatile cerute la slujba ; T emporal : indica perioada de timp necesara indeplinirii obiectivelor. Indicatorii de masurare a rezultatelor la nivel organizational, (descriptorii de performanta) pot fi de trei tipuri : A ) ai resurselor: financiare, umane, materiale B ) ai rezultatelor : cantitativi, calitativi C ) ai eficientei : raporteaza costurile la rezultate Exemple : A ) Pentru patru zile de instruire sunt prevazuti 2 lectori aproximativ 10, 0 milioane lei si cheltuieli materiale de aproximativ 7 milioane lei. B ) La sfarsitul seminarului vom avea 15 instructori bine pregatiti in eficientizarea procesului de productie cu un buget de 17, 0 milioane lei.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 58 din 71
C ) Am format 15 instructori cu 17,0 milioane lei. Costul pentru un instructor este de aproximativ 1, 0 milioane lei. Indicatorii se aleg in functie de schimbarile care sunt vizate prin obiectivele unui program de formare: schimbari individuale, schimbari organizationale sau schimbari la nivelul comunitatii. Am putut observa ca verbele care introduc aceste obiective sunt foarte importante si decid in mare masura daca obiectivul va fi SMART. Trebuie mentionat faptul ca obiectivele vizeaza cele trei mari domenii carora li se adreseaza formarea cunostinte, deprinderi, abilitati. Acestea urmeaza modelul clasificarii ierarhice si a fost initiat de B. S. Bloom in anii 60. Astfel, pentru fiecare domeni de continut (cognitiv, afectiv sau psihomotor) se delimiteaza progresiv operatii cu grade diferite de complexitate si de accesibilitate, numite taxonomii. Iata modelul clasificarii ierarhice, taxonomice, a obiectivelor pedegogice. Domeniul psihomotor: - percepere - dispozitie - reactie dirijata - automatism - reactie complexa Domeniul afectiv: - receptare - reactie - valorizare - organizare - caracterizare Domeniul cognitiv: - cunoastere - intelegere - aplicare - analiza - sinteza - evaluare IV.2 Design IV.2.1 Determinarea continuturilor selectarea continuturilor relevante si stabilirea succesiunii de prezentare Pentru a putea selecta ceea ce intr-adevar merita sa fie invatat, tinand cont de importanta si relevanta cunostintelor, datelor si informatiilor care vor fi furnizate. In acest scop, va rebui efectuata o analiza in urma careia sa stabiliti : Ceea ce trebuie sa stie participantii continutul esential pentru indeplinirea obiectivelor Ce ar putea sa stie participantii continutul care suplimenteaza materialul esential si care ar putea fi inclus daca timpul o permite.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 59 din 71
Ce ar mai putea sa afle participantii continut interesant si relevant, dar nu esential pentru buna intelegere a materialului. Succesiunea in procesul instruirii: PREZENTARE -> PROCESARE -> APLICARE Pentru aplicarea continuturilor trebuie avut in vedere: Incepeti cu ceea ce este usor si familiar, apoi incepeti prezentarea de noi notiuni si concepte; La inceput, se introduc conceptele generale si termenii tehnici care vor folosi pe parcursul prezentarii; Oferirea unui context logic, in care sa poata organiza ceea ce au invatat; Prezentarea noilor concepte trebuie insotite de aplicatiile practice referitoare la acestea; Rezumati conceptele si principiile si facilitati legaturile intre diferitele parti ale continutului, in caz de blocaje; Nu se incarca o sarcina de lucru mai mult decat este nevoie cu elemente dificil de invatat; Plasati concluziile la sfarsit.
IV.2.2 Stabilirea formatului de program Formatul se refera la modul in care sunt structurate si organizate activitatile programului de formare. In programele educationale se folosesc 4 tipuri de formate pe program : Formatul individual; Formatul pentru grupuri mici; Formatul pentru grupuri mari; Formatul de invatare la distanta; Formatul de invatare la nivelul comunitatii. 1. Formatul individual poate fi adoptat sub urmatoarele modalitati: Ucenicia o relatie formala intre angajator si angajat in care angajatul este instruit pemtru a deprinde o anumit abilitate, prin experienta practica, sub supravegherea unui lucrator cu experienta. Meditarea ( de exemplu, cazul elevilor ); invatare unu-la-unu prin demonstratii si practica, cu feedback imediat, proces condus de colegi supervizori si/sau experti in domeniu. Instruirea programata Folosirea textelor si cartilor programate; materialul este prezentat intr-o secventa planificata, pas cu pas, cu feedback imediat asupra modului de invatare al persoanelor. Invatarea auto-directionata forma de studiu in care participantii au responsabilitatea primara a planificarii, rezolvarii si evaluarii propriului program de invatare; adesea, se utilizeaza un plan personalizat de invatare. Mentor formula in care se stabileste o relatie intensa intre o persoana cu experienta care lucreaza cu o persoana mai putin experimentata, pentru a o ajuta pe aceasta din urma atat in dezvoltarea profesionala cat si in cea personala. Mentorii modeleaza comportamentul si ii asigura protejatului suport si sustinere.
Supervizare clinica practica colegiala proiectata pentru a sprijini feedbackul personalului experimentat. Procesul este construit din 5 etape: Conferinta pre-observare; Observare si strangere de date; Analiza si sesiunea de strategie; Conferinta de urmarire; Conferinta de analiza. Pregatirea la locul de munca consta in oferirea instructiunilor unui lucrator cu experienta, unui novice in timp ce ambii isi desfasoara activitatea profesionala. Instruirea baza pe calculator instruire care poate lua forma unui exercitiu practic profesional, simulari, modelare si rezolvare a problemelor; aceasta metoda poate fi folosita si ca parte a programelor de invatare la distanta. Posta electronica.
2. Formatul pentru Grupuri Mici poate fi adoptat sub urmatoarele modalitati : Cursuri / clase grupuri de participanti inscrisi care se intalnesc in scopul audierii unui subiect specific, sub supervizarea unui instructor. Seminarii metoda care se concentreaza pe invatarea rezultata in urma discutiilor privitoare la cunostintele, experientele si proiectele prezentate de membrii unui grup. In cadrul acestei metode se urmareste dezvoltarea abilitatilor si competentelor individuale intr-o arie definite. Seminariile se concentreaza pe asigurarea participarii intregului grup si pe realizarea unui produs final. Consultanta sesiuni care se concentreaza pe o singura problema sau abilitate. Participantii prezinta ilustrari ale cazurilor unui grup de experti care au rol de consultanti pentru a oferi solutii sau variante de abordare. Excursii/ vizite de lucru scopul este de a observa si invata la fata locului. Grupuri de sprijin grupuri in care participantii lucreaza impreuna la rezolvarea unei probleme care ii priveste pe toti. De obicei participarea este voluntara. In unele cazuri, un facilitator bine instruit poate lucra cu grupul respectiv. Laboratoarele de sprijin al deciziei grupuri de cursanti care, folosind o retea computerizata interactiva, pot decide in grup si pot dezvolta o varietate de posibilitati de decizii si tehnici de solutionare a problemelor. 3. Format pentru Grupuri Mari poate fi adoptat sub urmatoarele modalitati: Conferinte una sau mai multe intalniri cu scopul prezentarii de noi informatii, de a impartasi experiente, de a imbunatati si/sau a schimba abilitati si de a se implica in activitati de rezolvare a problemelor. Cluburi/ grupuri organizate grupuri care se angajeaza frecvent in activitati care incurajeaza procesul de invatare. Retele grupuri slab configurate de persoane cu experiente, probleme sau idei similare, care se intalnesc pentru a oferi si primi informatii pentru a asigura suport mutual si asistenta. Institute sesiuni intensive, de obicei pe durata catorva zile in care se urmareste o achizitie de cunostinte si abilitati intr-un anumit domeniu specializat.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 61 din 71
Expozitii prezentarea stationara a unor idei, produse si/sau procese. Persoanele cu resurse pot fi stimulate sa raspunda unor intrebari despre contintul respectivelor idei, produse si/sau procese.
4. Formatul de Invatare la Distanta poate fi adoptat sub urmatoarele modalitati: Studii prin corespondenta materiale de invatamant, se transmit participantilor care le pot folosi acasa sau la locul de munca. Conferinte audio legarea uneia sau mai multor posturi prin telefon, pentru a asigura schimburi de informatii verbale interactive intre participanti si instructori. Video-conferinte distribuirea programelor educationale prin mijloace video catre una sau mai multe directii Emisiuni radiodifuzate/ Televiziune prin cablu Comunicatii prin satelit 5. Formatul de Invatare la nivelul Comunitatii poate fi adoptat sub urmatoarele modalitati : Centrele de resurse comunitare centre care ofera oportunitati de invatare pentru persoane si grupuri din cadrul comunitatii. Dezvoltare comunitara metoda centrata pe educatori care servesc drept persoane resursa sau consultanti care actioneaza asupra unor grupuri orientate concentrandu-se pe schimbarea comunitara. Comunitatea serveste ca un laborator de invatare. Grupuri de actiune comunitara grupuri care sunt formate cu scopul principal de a servi actiunea sociala. De exemplu, bisericile, grupurile pentru apararea drepturilor omului, organizatiile civile. IV.2.3 Stabilirea numarului de participanti Important de stiut este faptul ca participantii sunt mai importanti decat subiectul in sine. Cand se stabileste grupul si numarul participantilor se are in vedere: - obiectivele programului; - din ce organizatii trebuie sa provina; - care este nivelul de pregatire; - vor putea sa invete si sa inteleaga subiectele care se trateaza. IV.2.4 Planificarea in timp a programului de instruire Se stabilesc in aceasta etapa: Durata potrivita pentru fiecare capitol din continuturi Impartirea pe zile (agenda) Datele de desfasurare In stabilirea datelor programului trebuie tinut cont de programul si responsabilitatile participantilor. Trebuie evitate daca grupul tinta are alte probleme presante, stabilirea bugetului, concedii, sarbatori religioase. Pentru programul unei zile de formare/conferinta/vizita de lucru vezi ANEXA 3.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 62 din 71
IV.2.5 Identificarea formatorilor Formatorii joaca un rol cheie in mecanismul instruirii deoarece ei sunt responsabili sa ajute participantii in atingerea obiectivelor invatarii. Ca instructor pentru fiecare sesiune de formare trebuie avute in vedere urmatoarele : Obiectivele de invatare Continutul prezentarilor Punctele cheie care trebuie concentrate Tehnicile de instruire care vor fi utilizate Mijloace de prezentare Timpul alocat IV.2.6 Stabilirea logisticii 2.6.1 Stabilirea salii Se face in functie de capacitatile organizatiei, a tipului de trainig, a activitatilor previzionate. Pentru furnizorii de formare specializati, acesta este un aspect important pentru ca implica aflarea unei sali potrivite, Trebuie facuta precizarea ca sala poate fi aranjata diferit, chiar in timpul sesiunilor de formare, pentru sustinerea activitatilor pe grupe mici si mari, care stimuleaza, dupa cum ati putut afla in capitolele anterioare invatarea activa. In ANEXA 4 puteti vedea sugesii de alcatuire a bugetului. 2.6.2 Suporturi de invatare TABLE FLIP CHART DIAPOZITIVE PROIECTOR DIAPOZITIVE MATERIAL DIDACTIC PLANSE INREGISTRARI VIDEO SAU AUDIO
Pentru domeniile tehnice, aceste suporturi de invatare pot fi reprezentate de bancuri de lucru, subansamble, mini-ateliere etc. In functie de obiectivele vizate si de tipul formarii, ,esele din sala pot fi aranjate in mod diferit. In randurile de mai jos gasiti cateva sugestii. Este evident ca fiecare dintre ele are avantaje si dezavantaje, formatorului revenindu-i sarcina de a alege varianta optima. Tipuri de aranjare a salii: - standard curs - in U - in V - in cerc - Bistro - atelier(workshop) - sedinta - buchetul de flori
IV.2.7 Stabilirea bugetului Bugetul se construieste de sus in jos si anume : - se identifica costurile cu: a) Participantii/cazare/masa b) Materiale consumabile c) Transportul d) Alte cheltuieli directe (telefon, posta, multiplicari ale materialelor de lucru, tipariri) e) Cheltuieli indirecte (administrative) f) Instructorii Etape ale realizarii bugetului: - cuantificarea costurilor - cuprinderea in documentul de buget - identificarea surselor de venit si a finantatorilor - executia cheltuielilor, pe activitati si pe categorii de cheltuieli. IV.3 Dezvoltarea V.3.1. Alcatuirea proiectelor unitatilor de instruire (vezi ANEXA). Intocmirea efectiva a planului de lucru se face pe zile de instruire. Astfel, cu cat formarea este mai complexa cu atat partea de proiectare este mai dificila, intrucat formatorul trebuie sa previzioneze in detaliu ceea ce se intampla efectiv in sala de curs. Proiectul unei unitati de instruire coreleaza scopul si obiectivele generale ale cursului cu secventele de continut si cu resursele temporale, materiale si procedurale (alegerea metodelor si a tehnicilor de instruire potrivite). IV.3.2. Crearea materialelor si a resurselor pentru situatii neasteptate. Lucruri care nu trebuie facute Suprainstruirea Furnizarea de prea multe detalii. Vorbirea excesiva (in loc de ascultare si impartasirea ideilor). Fortarea participantilor sa ia parte la discutii. Incarcarea intrebarilor, astfel incat cei care sunt intrebati sa raspunda asa cum doriti sau pescuirea de raspunsuri specifice (raspunsuri sugerate). Negocierea designului Discutii in contradictoriu legate de interpretarea a ceea ce s-a intamplat. Apararea propriilor pareri legate de ceea ce trebuia sa se intample. Schimbarea a ceea ce se va intampla pentru a satisface nevoile unuia sau mai multora dintre membrii grupului. Angajarea in compartamente nepotrivite Folosirea unui limbaj neadecvat, neserios, sarcastic sau comentarea cu umor a unor chestiuni sensibile sau controversate, privind religia sau grupul de minoritati. Folosirea gresita a pozitiei pe care o aveti pentru expunerea unor opinii personale sau pentru demonstrarea expertizei pe care o aveti.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 64 din 71
Folosirea jocurilor psihologice Ridiculizarea persoanelor, incercarea de a-l pune la pamant. Dezamagirea participantilor. Interpretarea comportamentului indivizilor. Supraincarcarea Generarea mai multor dte decat pot fi discutate in intregime. Repetarea unei activitati pana cand iese cum trebuie. Supra-analizarea datelor. Terminarea fara inchidere Lasarea participantilor sa-si rezolve singuri problemele expuse celorlalti. Lasarea la intamplare a aplicarii celor invatate. IV.4 Implementare Implementarea vizeaza transferul continuturilor si respectarea formatului de program si a obiectivelor. Pentru aceasta se vor respecta pasii de predare pe zile, urmand schema programului de formare. Un punct important il constituie pregatirea salii si a materialelor de lucru. IV.5 Evaluarea Orice activitate de formare trebuie sa faca obectul unei evaluari din partea formatorului, reprezentand, in acelasi timp, o ocazie pentru participantii la formare de a-si evalua cunostine si deprinderile dobandite sau intarite in tmpul formarii. Evaluarea are o dubla finalitate: Masurarea progreselor cursantilor Autoevaluarea eficacitatii activitatii formatorului Ce este evaluarea? Proces continuu, formal sau informal de apreciere a calitatii, a importantei sau utilitatii activitatii de predare-invatare. De ce evaluam? Pentru a masura raportul dintre obiectivele stabilite si realizarea acestora prin procesul de formare. Cand evaluam? Inaintea procesului de formare -> evaluare initiala Pe parcursul procesului de formare -> evaluare continua La sfarsitul unei etape sau activitati -> evaluare intermediara La sfarsitul procesului de formare -> evaluare finala In ce scop?

Sa analizez acitivitatea care urmeaza ROL PROGNOSTIC Sa realizez procesul de formare ROL DIAGNOSTIC Sa certific nivelul de cunostinte si capacitatileROL DE INVENTARIERE Sa ma raportez la procesul de formare AUTOEVALUARE
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 65 din 71
Pe cine evaluam? CURSANTUL FORMATORUL Ce evaluam? Procesul de formare insusirea de cunostinte - dobandirea abilitatilor / competentelor - dobandirea atitudinilor Cine evalueaza? Formatorul Participantii la formare Participantii intre ei (interevaluare) Formatorul isi evalueaza rezultatele obtinute conform obiectivelor stabilite (autoevaluare) Participantii isi evalueaza achizitiile si cometentele dobandite Cu ce se evalueaza? Teste prognostice De nivel De aptitudini Standardizate Normative Teste diagnostice De produs Formative Criteriale Pe curriculum Teste de inventariere Normative Sumative Standardizate
Metode de evaluare Metode traditionale Probe orale Probe scrise Probe practice
Metode alternative Observare sistematica
-fisa de evaluare - este completata de catre formator, in ea inregistrandu-se date factuale despre evenimentele cele mai importante pe care formatorul le identifica in comportamentul sau in modul de actiune al cursantilor (fapte remarcabile, probleme comportamentale, evidentierea unor aptitudini deosebite etc.)
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 66 din 71
- scara de clasificare- insumeaza un set de caracteristici comportamentale ce trebuie supuse evaluarii, insotit de un anumit tip de scara, de obicei scara lui Likert. Potrivit acestui tip de scara, cusantului ii sunt prezentate un numar de enunturi in raport cu care aceste trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul, discriminand intre cinci trepte: puternic acord, acord, indecis, dezacord, puternic dezacord. - lista de control - desi pare asemanatoare cu scara de clasificare ca maniera de structurare, se deosebeste de aceasta prin faptul ca prin intermediul ei doar se constata prezenta sau absenta unor caracteristici, comportamente etc., fara a emite o judecata de valoare oricat de simpla. Investigatia Proiectul - poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup, tinand cont de faptul ca o buna parte a activitatii presupuse de acesta poate fi realizata si in afara orelor de curs. Elementele de continut ale proiectului se pot organiza dupa urmatoarea structura: Pagina de titlu Cuprinsul Introducerea Dezvoltarea elementelor de continut Concluziile Bibliografia Anexele Portofoliul - cuprinde rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare (probe orale, scrise, practice, obsevare sistematica, proiect, autoevaluare), precum si prin sarcini specifice fiecarei discipline. Functia importanta a acestei metode este aceea de investigare a produselor activitatii elevilor . Autoevaluare - cursantii sunt invitati sa-si evalueze comportamentele sin sfera cognitivului, dar si a domeniului afectiv, prin chestionare, scari de clasificare etc. Clasificarea itemilor Item = intrebare + forma acesteia + raspuns asteptat Tipuri de itemi Itemi obiectivi tip pereche - cu alegere duala - cu alegere multipla Itemi semiobiectivi cu raspuns scurt - de completare - intrebari structurate Itemi cu raspuns deschis tip rezolvare de probleme - eseu structurat - eseu nestructurat
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 67 din 71
Niveluri ale evaluarii 1. Evaluarea nevoilor inainea atelierului pentru a identifica nevoile de formare ale participantilor. 2. Evaluarea procesului formarii Incheiati fiecare zi cu un chestionar de evaluare a sesiunii de formare (utilizand scara lui Likert) sau de reflectie personala al caror model il gasiti in Anexe. 3. Evaluarea rezultatului imediat se efectueaza la sfarsitul atelierului de formare si masoara gradul de atingere a obiectivelor de formare de catre participanti, daca participantii si-au insusit sau nu cunostintele/ abilitatile/ aptitudinile de care au nevoie. 4. Evaluarea rezultatului pe termen lung activitate de clarificare care urmareste gradul in care participantii aplica noile cunostinte, abilitati si atitudini la locul de munca. 5. Evaluarea impactului indica gradul in care formarea a contribuit la atingerea scopului programului. Se poate ca impactul sa nu fie vizibil imediat dupa atelier. Aceasta etapa a evaluarii nu este usor de realizat si unele proiecte nu dispun de timpul si resursele necesare pentru a determina adevaratul impact al activitatilor desfasurate. Monitorizarea se efectueaza de catre organizatori in timpul atelierului , dar si in afara lui si are are scopul de a evalua activitatile zilnice de formare, a programului in intregimea lui si de a aduce schimbari imediate pentru imbunatatirea calitatii. Monitorizarea se realizeaza prin identificarea: Probleme pe care le-ati intalnit individual sau in grup; Modalitati/posibilitati de rezolvare a acestora; Cunostinte pe care le-au acumulat; Teme din seminarul de formare, care nu sunt relevante pentru activitatea lor; Teme care nu au fost incluse in seminar, dar de care au nevoie in activitatea lor. Recapitulare Capitolul 4 In acest capitol am invatat ca : Programele se formare la nivel organizational se alcatuiesc in baza a cinci etape si anume : Analiza, Design, Dezvoltare, Implementare, Evaluare. Etapa de Analiza cuprinde : identificarea nevoilor de formare, stabilirea scopului dezvoltarea obiectivelor generale si operationale. Etapa de Design prevede : Determinarea continuturilor Stabilirea formatului de program Stabilirea numarului de participanti Planificarea in timp a programului de instruire Identificarea formatorilor Stabilirea logisticii Stabilirea bugetului In etapa de Dezvoltare se realizeaza : Alcatuirea proiectelor unitatilor de invatare
Crearea materialelor si a resurselor pentru situatii neasteptate Etapa de Implementare vizeaza transrerul continuturilor si respectarea formatului de program si a obiectivelor Evaluarea se realizeaza prin metode traditionale (probe orale, scrise si practice) si complementare (observarea sistematica, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea) Itemul de evaluare este alcatuit din intrebare, forma acesteia si raspunsul asteptat Itemii pot fi obiectivi, semiobiectivi si cu raspuns deschis Test Capitolul 4
1. Precizati numele celor cinci etape ale alcatuirii unui program de formare: a........................................... b.......................................... c.......................................... d........................................... e........................................... 2. Prima subetapa din analiza unui program de formare este: a. stabilirea lectorilor b. analiza nevoilor de formare c. stabilirea formatului de program 3. Obiectivele trebuie sa fie: a. SACTM b. SMART c. MASRT 4. Descriptorii de performanta ai obiectivelor din punct de vedere organizational sunt: a. ai eficientei b. ai individului c. ai resurselor 5. a. b. c. In etapa de dezvoltare nu au loc urmatoarele actiuni: stabilirea bugetului alcatuirea proiectului unitatilor de instruire crearea materialelor si a resurselor pentru situatii neasteptate si
6. Implementarea vizeaza ..........................continuturilor ............................. de program si a .................................
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 69 din 71
7. Planificarea in timp a progarmului de instruire vizeaza: a. stabilirea duratei potrivite si a datelor de desfasurare, intocmirea agendei de curs b. intocmirea agendei de curs, timpul alocat, repartizarea orelor pe secvente de invatare c. stabilirea duratei potrivite si a datelor de desfasurare, stabilirea orelor potrivite 7. Mentionati tipurile de evaluare corespunzator momentului evaluarii: Inaintea procesului de formare - ............................................. Pe parcursul procesului de formare - ....................................... La sfarsitul unei etape sau activitati - ....................................... La sfarsitul procesului de formare - ......................................... 8. Cei care evalueaza cursul sunt: a. participantii b. Formatorul c. Organizatia 9. Ceea ce diferentiaza evaluarea de nomitorizare este faptul ca monitorizareeste: a. functiae a procesului b. este identica din punct de vedere al activitatilor c. este externa procesului 10. Functiile evaluarii nu sunt: a. de diagnoza b. de prognoza c. de standardizare
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 70 din 71
In cadrul cursului open continuturile propuse vor fi detaliate, dezbatute si discutate interactiv in cadrul grupurilor de lucru. La acestea se vor adauga teste psihologice si de aptitudini, exemple, studii de caz si aplicatii specifice acestui tip de activitate. De asemenea, se vor aplica metodele active de invatare in grup cuprinse in modulul complementar, aplicatii care va vor dezvolta activ abilitatile de trainer. Va dorim mult succes la testare si va asteptam la cursurile noastre!
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 71 din 71

Modul Curs Formator

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Curs Formator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs la distan FORMATOR

FORMATOR CURS IN SISTEM LA DISTANTA

Autor: Data realizrii:

Prof. Elena Marcu Mai 2009

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

CAPITOLUL I FORMAREA SI FORMATORUL - DELIMITARI CONCEPTUALE

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

DIRIJAREA FORMARII PROGRAME

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

PREDARE Invatare si dezvoltare individului de Continuturi inchise Depinde de ceea ce se preda

FORMARE a Imbunatatiri in organizatie Continuturi flexibile, gradate

Ce fel continut? Relatia predareinvatare Relatia grupinstructor Cat timp? Ce format?

Motivare Comunicare Evaluare

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

PROFESOR Expert Teorie Pasiv Priveste-ma! Uite cum se face!

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

Curs la distan FORMATOR

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

CAPITOLUL 2 INVATAREA PRODUSUL DE BAZA AL FORMARII

din punct de vedere al surselor

din punct de vedere al continutului

din punct de vedere al lucrului cu stimuli

din punct de vedere al modului de organizare al informatiilor

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

V1.00 curs FORMATOR

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR

esentiala in primul abordare poate fi oricarui pregatire, de experienta al

Copyright Top Quality Management

Curs la distan FORMATOR