Compensarea

Compensarea este o activitate care se poate produce fie in mod natural fie ca effect al
dezvotarii pe axa varstelor, fie ca effect al particularitatilor structural-functionale ale
analizatorului vizual.
Compensarea inseamna procesul de refacere a echilibrului functional,
afectat de factori decompensatori.
1. Acceptiunea psihiatrica susine ca compensarea este echilibrarea organismului mai
ales pe plan psihic, dupa o agresiune intra sau interpersonala.
2. Acceptiunea psihanalitica considera procesele compensatorii drept mecanisme de
aparare a eului care se activeaza in cazul unei conflictualitati interne.
3. Acceptiunea psihologica considera compensarea ca apartinand exlusiv psihologiei
individului care actioneaza constient in context psihosocial, spre a reduce sau
elimina efectele unor manifestari defavorabile
4. Acceptiunea fiziologica considera compensarea drept o reactie fiziologica automata,
neconditionata care se decompenseaza in cazul leziunii unui analizator.
5. Acceptiunea psihogenetica din perspectiva epistemologiei genetice Piaget,
compensarea este un proces de adaptare si autoreglare a organismului in relatia sa cu
mediul
6. Acceptiunea teoriei sistemelor- procesele compensatorii se institue ca o lege
fundamentala a sistemului psihic uman, care actioneaza ori de cate ori, la nivelul unui
bloc structural sau functional se produce o decompensare, a.i. sistemul psihic uman
ramane un sistem hipercomplex cu autoreglare si autoorganizare de tip homeorezis.
TIPURI DE COMPENSARE
1. Dupa nivelul la care se produce compensarea
- Intrasistemic care se produce in limitele aceluiasi model (senzatie-perceptie)
- Intersistemic- compensarea se produce cu ajutorul modalitatilor senzorial
perceptive ramase valide
2. Dupa efectele produse
-pozitiva (cresterea pragului tactil-kinestezic)
-negative- implica o adaptare cvasiautomata la conditiile deficientei de vedere, dar
care in timp are efecte negative
3. Dupa modul de producere
-compensare spontana
-dirijata-se produce in mod deliberat prin proiectarea unor obiective clare


Rolul compensarii
1. Mobilizarea restantului functional al vederii, a.i. toate potentialitatile sa fie
actualizate pt. Ca vederea sa isi exercite functia cat mai normal posibil
2. Realizarea interactiunii dintre analizatori prin restructurarea legaturii
functionale si realizarea unitatii
3. Pastrarea dominantei vizuale