Sunteți pe pagina 1din 3

Comedia

Comedia (fr.comédie; lat. comoedia; gr.Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicționar de termeni literari)

În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați, spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil – din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.

În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți, nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și frământată, dar nu până la suferință.”

Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întărește spusele lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”, comedia și-a inventat numeroase subspecii: de situații, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea eroică sau tragică, dar și cea grotescă, satirică ori amară; așadar o categorie estetică la fel de diversă ca viața însăși. Râsul este arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuiește vicii și moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.

Comic de situație

Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute in literatura comica universala , cum ar fi incurcatura , confuzia , coincidenta , echi- vocul , revelatiile succesive , quiproquo - ul (= inlocuirea cuiva prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetitia ,evolutia inver- sa , interferenta ).

exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii.

-aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat. -prezenta unor grupuri insolite:

-triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu. -cuplul Branzovenescu - Farfuridi. -diversele combinatii , de adversari. -indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache. -confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu .

Comic de limbaj

Se realizează prin folosirea particularităților de limbaj pentru a scoate în evidență caracteristici ale personajelor.

provenit din incultura :

greșeli de vocabular, deformări fonetice: „famelie”, „bampir” etimologie populară: „scrofuloși”, „capitaliști

lipsa de proprietate a termenilor: „liber schimbist” = elastic în concepții;

încalcarea regulilor gramaticale și logicii:

1. polisemia: „ne-am răcit împreună”

2. contradicția în termen : „12 trecute fix”, „lupte seculare ce au durat 30 de ani”

3. asociațiile necompatibile :„industria română este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”

4. truismele (= adevaruri evidente ): „un potop care nu merge înainte, stă pe loc”

construcția frazei

ticuri verbale :

„curat”, „curat murdar” (Pristanda) „ai puțintică răbdare” (Trahanache)

„eu cu cine votez?”, „nu mă-mpinge c-amețesc” (Cetățeanul turmentat)

Comic de moravuri

În comedia de moravuri „normele eticii/echității trec în «panoul central» al problematicii piesei”

-formele fara fond; -alegerile din trecut; -coruptia; -conducerea despotica a prefectului; -imoralitatea.

Comic de caracter

Comicul de caracter este folosit prin accentuarea, exagerarea unei trăsături psihologice într-un personaj.

demagogul -->Cațavencu;

ramolitul -->Dandanache;

slugarnicul -->Pristanda;

prostul fudul -->Farfuridi.

Comicul de nume

Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se modela usor , il modeleaza interesul , ordinele superiorilor de la centru;

Catavencu --> sugereaza demagogia (' cata ');

Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu rezonante culinare;

Agamita Dandanache --> urmasul prin nume al teribilului razboinic din „Iliada” lui Homer, Agamemnon , cuceritor al Troei.-->produce o adevarata ' dandana ' prin aplicarea rece si cu metoda a machiaverticului.

Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta fara sa se porneasca niciunde.-->numele se potriveste perfect

cu siretenia primitiva a acestuia.