Proiect Modelare Cartografica

Ivascu Andrei-Valeriu
Grupa 9302
















1. SCURT ISTORIC AL CARTOGRAFIEI
In ultimii 40 de ani cartografierea s-a schimbat prin utilizarea tehnologiilor
moderne, dar inca nu exista o metoda desavarita de a reda suprafata curba a
pamantului
pe o foaie de hartie.
Singura cale de a reda suprafata Pamantului cu mai multa precizie este prin
folosirea unui glob, care este un model sferic al planetei noastre. Insa globurile au
o
folosire limitata; chiar si cele mai mari nu arata toate detaliile si trasaturile
Pamantului.
De asemenea globurile sunt voluminoase si greu de transportat. In scopuri
practice,
oamenii au nevoie de harti pe care le pot purta in buzunare.
Curbura Pamantului este nesemnificativa pe harti ale unor regiuni mici, precum
hartile cu strazile unui oras. Insa cartografii dau de o problema cand vor sa redea
lumea
intreaga, sau sa ilustreze regiuni mai intinse ale ei pe o foaie de hartie. Pentru a
compensa curbuna Pamantului, ei trebuie sa foloseasca proiectii cartografice,
care sunt
modalitati de a proiecta detaliile unei suprafete curbe pe o suprafata plana.
Proiectii cartografice
Proiectiile cartografice au scopul de a reproduce patru proprietati principale, si
anume suprafete exacte, forme, directii (sau relatii unghiulare intre puncte) si
distante.
Dar orice harta a lumii poate reda cu exactitate doar cateva dintre aceste
proprietati,
renuntand inevitabil la celalalte.
De exemplu, cartograful flamand Gerhard Mercator (151294) a devenit
cunoscut pentru o proiectie cartografica a lumii realizata in 1569. Proiectia sa era
utila
pentru navigatori, deoarece o linie dreapta, unind oricare doua puncte de pe
harta, arata
cu precizie unghiul de directie.
Proiectia lui Mercator arata si forma corecta a regiunilor de uscat si de apa. Dar
alte
trasaturi, precum regiunile din nordul si sudul ecuatorului, erau denaturate. De
exemplu,
cea mai mare insula a lumii, Groenlanda, are o suprafata de aproximativ
2.175.600 km2.
Insa pe harta lui Mercator, Groenlanda apare mai mare decat America de Sud,
avand o
suprafata de aproximativ 17.835.000 km2 pe ecuator.
Cel mai usor mod de a intelege proiectiile cartografice este de a ne imagina
globul ca fiind o retea de linii de intersectie. Un grup de astfel de linii se numesc
linii de
latitudine, sau paralele.
Aceasta harta bazata pe doctrina crestina reprezinta Ierusalimul ca centru al
lumii si include multe referinte biblice cunoscute.
3
Iunie 2011
Latitudine si longitudine
Aceste linii sunt dispuse paralel cu linia ecuatoriala, care se afla exact la
mijlocul distantei dintre Polul Nord si Polul Sud. Liniile de latitudine se masoara in
grade,
ecuatorul fiind la latitudinea de 0, Polul Nord la 90 spre nord si Polul Sud la 90
spre
sud. Latitudinea unui punct este unghiul din centrul Pamantului intre punctul
respectiv si
ecuator.
Dispuse perpendicular pe liniile de latitudine sunt liniie de longitudine, sau
meridianele. Fiecare linie de longitudine trece atat prin Polul Nord cat si prin Polul
Sud.
Liniile de longitudine se masoara de la primul meridian, sau longitudine de 0.
Aceasta
linie de longitudine, care s-a stabilit prin conventie internationala, trece prin
Greenwich,
in Londra. Gradele de longitudine se masoara la 180 spre est si 180 spre vest de
primul
meridian.
Realizarea proiectiilor cartografice
Cel mai usor mod de a ne imagina o proiectie cartografica este de a ne gandi la
Pamant ca fiind o sfera de sticla pe care liniile de latitudine din centrul globului
vor
arunca umbrele retelei de linii pe o suprafata plana. Sa ne imaginam ca globul
atinge o
foaie de hartie intr-un punct. Umbrele aruncate, sau proiectate, pe hartie
formeaza o
retea numita proiectie azimutala. Acest tip de proiectie este folosit pentru harti
ale
regiunilor polare, punctul de contact fiind de obicei Polul Nord sau Polul Sud.
Mercator a folosit o proiectie cilindnica pentru harta sa. Pentru a intelege
proiectiile cilindnice, sa ne imaginam ca un cilindru de hartie a fost infasurat in
jurul
globului, atingandu-l de-a lungul ecuatorului. Aceasta inscamna ca linia de pe
harta
reprezentand ecuatorul este identica cu cea de pe glob. Insa umbrele liniilor de
latitudine
si longitudine se denatureaza treptat pe masura ce se indeparteaza de ecuator.
Un al treilea tip de proiectie se realizeaza ca si cum un con de hartie ar acoperi
globul de sticla, atingandu-l de-a lungul unei linii de latitudine. Acestea se numesc
proiectii conice.
In practica, cartografii nu folosesc aceste trei proiectii simple. In schimb, ei
folosesc versiuni ale acestora adaptate matematic, care reduc denaturarile, sau
folosesc
proiectii bazate in totalitate pe matematica. Proiectia pe care o aleg depinde de
trasaturile pe care vor sa le redea pe harta.
In prezent se folosesc tot mai mult fotografiile din satelit pentru a furniza
informatii
pentru harti mai detaliate si mai specializate. Aceste imagini arata in ce fel
conditiile
atmosferice afecteaza si modifica lumea.
In Evul Mediu se credea ca pamantul este plat, dar in sec. al 16-lea se acceptase
deja ideea ca pamantul este sferic si cartografii au inceput sa faca globuri
pamantesti.
4
Iunie 2011
Claudius Ptolemeu, un matematician grec, a trait in sec. al 2-lea e.n. Lucrarea sa
Geographia trata cartografierea lumii bazata pe proiectia conica si estima
latitudinea si
longitudinea a aproximativ 8000 de locuri.
Clasificarea hrilor
Problema clasificrii hrilor este foarte important pentru orientarea n
folosirea i studierea materialului cartografic.
Dei nu exist o clasificare cu valabilitate universal, de-a lungul timpului au
fost luate n considerare diverse criterii n ordonarea materialelor cartografice.
1. n funcie de dimensiunea teritoriului cartografiat:
- hri modiale (planigloburi, mapamonduri, planisfere), care reprezint
ntrega suprafa terestr;
- hri ale emisferelor pe latitudine i respectiv longitudine;
- hri ale grupelor de continente;
- hri ale oceanelor i mrilor limitrofe;
- hri ale unor continente;
- hri ale unor state;
- hri cu regiuni dintr-un stat.
2. n funcie de scar:
- hri la scar mare
- hri la scar mijlocie
- hri la scar mic.
3. n funcie de coninut:
- hri generale
- hri tematice sau speciale:
i. Hri tematice fizico-geografice (hri hipsometrice, morfologice, ale
energiei reliefului, climatice, pedologice, biogeografice, hidrologice, etc.)
ii. Hri tematice socio-economice (hri ale populaiei, ale cilor de
comunicaie, economice calitative i cantitative, politico- administrative, ale
modului de utilizare a terenului, etc.)
4. n funcie de destinaie:
- hri informative;
- hri tiinifice;
- hri didactice;
- hri turistice;
- hri pentru navigaie.
5. n funcie de originalitate
- minutele topografice, care constituie rezultatul direct al ridicrilor topografice;
5
Iunie 2011
- copiile, adic reproduceri dup minutele topografice la aceeai scar;
- derivatele, adic reproduceri dup copiile topografice ns la scar
diferit (mai mic).
6. n funcie de numrul culorilor:
- hri monocrome
- hri policrome.
7. n funcie de modul de realizare:
- hri analogice
- hri digitale (n format raster i respectiv n format vector).
8. n funcie de modul de prezentare:
- hri propriu-zise
- hri virtuale.
ELEMENTELE PLANURILOR I HRILOR
Ca documente cartografice cu larg utilitate, elementele hrilor i planurilor
sunt grupate n mai multe categorii. n literatura de specialitate se disting, n
general
dou tipuri de clasificare a cestor elemente.
Unii autori grupeaz elementele hrilor n dou categorii: elemente din
exteriorul cadrului i respectiv elemente din interiorul cadrului. Ali autori
grupeaz
aceste elemente n trei categorii: elemente matematice, de coninut i de
ntocmire.
Considerm c aceast grupare este mai util pentru nelegerea exact a
acestor aspecte.
Elementele matematice reprezint baza geometric a hrii sunt cuprinse n
aceast categorie urmtoarele elemente:
- scara de proporie
- cadrul hrii
- nomenclatura
- baza geodezo-topografic
- elementele de orientare
- graficul nclinrii versanilor
- canevasul.
Elementele de coninut sunt considerate a fi cele reprezentate n interiorul
cadrului hrii, respectiv n cuprinsul spaiului desenat. Aceste elemente se pot
grupa n
dou categorii: fizico-geografice (relief, hidrografie, vegetaie, soluri) i
socioeconomice
(localiti, ci de comunicaie, detalii economice i cultuale, granie).
Elementele de ntocmire sau de montare a hrii cuprind informaii absolut
necesare pentru nelegerea i utilizarea hrii. Dintre ele unele se refer la
ntocmirea
hrii. Aici sunt incluse: titlul, felul hrii, destinaia, legenda, autorul.

2. REALIZAREA HARTII
Pentru realizarea hartii s-au folosit urmatoarele materiale didactice:
Harta topografica la scara 1:100.000 din anul 1980;
Imagine satelitara SPOT la scara 1:100.000 din data de 24/oct/1995;
Imagine sateliatara LANDSAT la scara 1:100.000 din data de 13/sept/1995;
Foaie calc A4;
Creioane cu mina de 0.3 mm si 0.5 mm;
Rigla;
Tusuri Rotring de 0.2 mm si 0.4 mm;
Marcare de 0.2 mm si 0.4 mm;
Cairoci de 0.4 mm.
Etapele intocmirii hartii:
1. Am trasat pe foaia de calc chenarul de indosariere si chenarul ce delimiteaza
harta propriu-zisa;
2. Am ales zona unde voi schita harta astfel incat sa fie cuprinsa pe ambele
imagini prin suprapunearea acestora;
3. Am suprapus imaginea topografica peste cea satelitara orientand imaginea
spre directia NORD;
4. In partea de sus a chenarului de lucru (14x15 cm) am lasat spatiu pentru titlul
iar in partea de jos am lasat spatiu pentru legenda;
5. Am ales tematica hartii: Harta parcelara si a cailor de comunicatii (in zona
Baicoi);
6. Dupa ce am suprapus foaia de calc peste imaginea satelitara (orientata in
directia pe NORD) am trasat elementele de baza ale hartii (localitati, rauri, cai
de comunicatii);
7. Am desenat pe foaia de calc: padurile, orasele, drumurile, caile ferate, raurile,
terenurile arabile;
8. Din atlasul de semne conventionale pentru harti topografice am folosit
semnele pentru drumuri nationale, europene, poduri.