De ce este un copil obraznic

Fisa postului de parinte este

complexa, pare inepuizabila, si
presupune efort, rabdare, exercitiu,
invatare, perfectionare continua si
multa iubire! A descuraja pe cineva sa
viseze sau sa faca ceea ce isi doreste
(nu vorbim de actiuni, lucruri
distructive, malefice) are nenumarate
efecte nedorite.
Un copil obraznic este de fapt un copil descurajat care are idei distorsionate despre
cum sa-si atina scopul principal! acela de a apartine.
Ideile distorsionate conduc la comportamente deviante. De aceea, e recomandabil sa
oferiti copilului preocupari cu semnificatie.
In numele experientei, multi parinti si educatori fac lucruri pe care copiii le pot face
singuri. "opiii simt ca apartin atunci cand stiu ca pot contribui # la ceva$ in mod
real.
Primii ani de viata sunt extremi de importanti pentru stimularea copilului astfel incat sa
capete incredere in el insusi. Sunt diferite etape in care puiul de om trebuie lasat (dar
supravegheat) sa se descurce singur: in actiunea imbracat/debracat, in legatul sireturilor,
pregatirea ghiodanului pentru gradinita etc.
%sential este ca parintii sa-si incurajeze odraslele in ceea ce acestea se straduiesc sa
faca, mai ales daca observa un anume efort in dobandirea indemanarii si apoi sa-i
felicite pentru reusita!
!el mai periculos este cand un parinte sau o persoana apropiata si investita de copil cu
admiratie si incredere si autoritate, ii transmite acestuia mesa"e toxice, negative, ostile#
$espectiv anumite %certitudini de viata&, viiunile lui/ei in ceea ce priveste viitorul
micutului, "ustificand asta prin vasta experienta traita#.
De multe ori, parintii isi vad baiatul sau fetita ca pe o planta vulnerabila care nu trebuie
deran"ata. !a pe o creatura dearmata, deorientata complet, pierduta in spatiu fara
a"utorul lor matur.
'stfel incat se poarta fata de copil cu o gri"a si anxietate exagerate, pe care le(o transmit
inconstient. &rotejati aparent de orice risc sau pericol, copiii nu sunt lasati sa faca
ceva sinuri si fac adultii totul in locul lor.
'sta repreinta sursa principala de rasfat. In consecinta, vointa, dorinta si initiativa celor
mici se atrofiaa, amortesc, si ei vor avea senatia ca sunt incapabili sa reuseasca, sa
finaliee ceva fara spri"in.
Daca se intampla sa actionee totusi singur, copilul poate avea trairi anxioase si
sentimente de vinovatie. Si daca are un esec, anxietatea i se intareste si ii va sabota orice
alta initiativa. $amane deci dependent de o autoritate de la care ca astepta sa decida
pentru el, in locul lui. Se va obisnui cu asta, cu stilul de viata si cu avanta"ele %victimei&.

&utem descuraja un copil asteptand de la el prea mult sau nimic, folosind #tactici$
complet neadecvate
%xemple de mesaje care nu trebuie spuse!
( de nimic nu esti in stare#
( pe ce pui mana strici#
( n(o sa se aleaga nimic din tine##
( vrei sa a"ungi un nimic ca x)#
( uite ce prostie ai facut* si
daca nu ti(as fi spus de +,,, de ori,
vei ce iese daca faci totul de capul
tau)*#
( uite ca - a luat +, in tea la
matematica, tu ce ai de nu poti) ca
doar ai tot ce(ti trebuie, tot ce(ti este
necesar#ce, tu esti mai prost ca
el/ea)
( fa si tu ceva practic ca o sa
a"ungi sarac/a, nu mai visa la
pasiunile tale din care nu o sa se
aleaga nimic*
.esa"ele de acest gen sunt foarte daunatoare pentru minte(suflet si pentru actiunile
planuite. !orpul sufera somatiand, dupa cum ii sunt sensibilitatile, predispoitiile#
Dincolo de faptul ca devaluie sentimente, frustrari, proiectii ale parintilor, educatorilor,
aceste mesaje distru omului in devenire vitalitatea, entuziasmul si increderea in
sine.
$educ pana la anulare cura"ul, curioitatea, pofta de a face, de a actiona, de a se misca,
modifica cognitii, formeaa convingeri gresite#.
In plus, copiii isi vor asuma etichetele puse de parinti, frati, bunici, educatori, etc si
reultatul este ca nu vor actiona aproape deloc sau o vor face cu o incarcatura anxioasa
foarte puternica. /or incepe ceva, dar vor renunta usor, se vor retrage social pana la
iolare.