Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studii universitare de M a s t e r a t
Dom eniu l Inginerie Industrial
Progra mul de s t ud ii,
Modelarea i Simularea Sistemelor Mecanice Mobile
MSSMM
Masterand,
Conductor tiinific,
.l.univ.dr.ing. Florian Ion T. PETRESCU
Decan,
Director de departament,
Prof.dr.ing.Constantin OCNRESCU
CUPRINS
CUPRINS..............................................................................................................
1.Introducere
2.Clasificarea grupurilor de putere...
3. Motoare termice cu ardere externa..
3.1 Motorul cu abur
3.1.1 Istoria motorului cu abur.
3.2 Motorul Stirling..
4. Motorul cu reacie.............................................................................................
5. Motorul electric
6. Motoarele cu ardere intern ( Cele mai utilizate Grupuri de Putere)................
6.1.GENERALITAI
6.1.1. Definiii........................................................................................................
6.1.2. Scurt istoric al MAIP...................................................................................
6.1.3. Clasificarea MAIP.......................................................................................
6.1.3.1. Dup natura combustibilului utilizat...
6.1.3.2. Dup modul de formare a amestecului.
6.1.3.3. Dup fazele ciclului funcional
6.1.3.4. Dup spaiul producerii amestecului carburant
6.1.3.5. Dup modul de aprindere a amestecului carburant.................................
6.1.3.6. Dup principiul de realizare a umplerii cilindrilor.
6.1.3.7. Dup numrul i modul de dispunere a cilindrilor
6.1.3.8. Dup modul de acionare a pistonului.....................................................
6.1.3.9. Dup sistemul de rcire...
6.2. PRINCIPII DE FUNCIONARE I PARAMETRII PRINCIPALI
6.2.1. Caracteristici.
6.2.2. Principii de funcionare a MAIP..
6.2.3. Parametrii principali i condiiile de funcionare ale motoarelor de
automobile i tractoare...
6.2.3.1. Parametri funcionali:
6.3. INDICII DE PERFORMANTA
7. INTRODUCERE IN MECATRONICA...............................................................
7.1 Conceptul de mecatronic: definitie; modele...............................................
7.2 Evolutia sistemelor tehnice: de la sisteme pur mecanice la sisteme
mecatronice..........................................................................................................
7.3 Conceptul de sistem mecatronic....................................................................
7.4 Cuvinte cheie n mecatronic.
7.5 Clasificarea sistemelor mecatronice...............................................................
7.6 Consideratii privind proiectarea sistemelor mecatronice................................
7.6.1. Functii ale sistemului mecatronic................................................................
7.6.2. Forme de integrare.....................................................................................
7.6.3. Componente electronice.............................................................................
7.6.4. Operare: noi interfete om-masin..
7.6.5. Metode de proiectare..................................................................................
7.6.6. Efecte sinergetice.......................................................................................
7.7 Dezvoltarea mecatronicii in domeniul scolar..................................................
2
3
6
11
11
11
11
12
13
13
14
14
13
15
17
17
17
17
18
18
18
19
21
21
21
21
23
25
26
28
30
30
31
35
35
35
42
43
43
43
44
44
45
46
47
47
47
48
48
48
48
48
49
50
50
50
50
50
51
51
51
51
52
52
53
53
53
53
53
53
53
53
54
54
54
54
54
54
55
55
55
56
56
56
56
56
57
59
59
63
63
63
63
64
64
64
64
66
67
68
69
71
71
71
71
71
71
71
72
72
73
74
74
74
79
79
79
80
80
82
83
84
87
90
94
98
Introducere
Grupul de putere (in speta motorul) este o main care transform o form oarecare de
energie n energie mecanic. Se disting urmtoarele tipuri de motoare: Electric, magnetic,
electromagnetic, sonic, pneumatic, hidraulic, eolian, geotermic, solar, nuclear, cu reacie
(Coand, mpingtoare ionice, ionice, cu unde electromagnetice, cu plasm, fotonice),
termice.
Fiind motoarele cele mai vechi, cele mai utilizate i cele mai rspndite, motoarele
termice se pot clasifica la rndul lor n dou mari categorii: motoare cu ardere extern i
motoare cu ardere intern. Printre cele mai cunoscute motoare cu ardere extern
menionm: motoarele cu aburi i motoarele Stirling. Categoria motoarelor cu ardere
intern fiind cea mai rspndit, cea mai utilizat, i cea mai important, cuprinde mai
multe subcategorii, din care vom ncerca s enumerm cteva: Motorul Lenoir (motorul n
doi timpi), motorul Otto (motorul n patru timpi), motorul Diesel (cu autoaprindere i injecie
de combustibil), motorul rotativ Wankel, motorul rotativ Atkinson, motoarele biodisel,
motoarele cu hidrogen, etc.. Turbinele i motoarele cu ardere extern cu aburi Cele mai
rspndite motoare cu ardere extern sunt cele cu aburi. Chiar dac iniial au fost utilizate
ca motoare navale, apariia i dezvoltarea motoarelor termice cu aburi (ct i cea a
primelor mecanisme cu came) sunt strns legate de apariia i dezvoltarea rzboaielor de
esut (mainilor automate de esut). n 1719, n Anglia, un oarecare John Kay deschide
ntr-o cldire cu cinci etaje o filatur. Cu un personal de peste 300 de femei i copii,
aceasta avea s fie prima fabric din lume. Tot el devine celebru inventnd suveica
zburtoare, datorit creia esutul devine mult mai rapid. Dar mainile erau n continuare
acionate manual. Abia pe la 1750 industria textil avea s fie revoluionat prin aplicarea
pe scar larg a acestei invenii. Iniial estorii i s-au opus, distrugnd suveicile
zburtoare i alungndu-l pe inventator. Pe la 1760 apar rzboaiele de esut i primele
fabrici n accepiunea modern a cuvntului. Era nevoie de primele motoare. De mai bine
de un secol, italianul Giovanni Branca (1571-1645) propusese utilizarea aburului pentru
acionarea unor turbine (primul motor termic modern cu ardere extern cu aburi construit
de inginerul i arhitectul italian Giovanni BRANCA, a fost o turbin cu aburi).
Experimentele ulterioare nu au dat satisfacie. n Frana i Anglia, inventatori de marc, ca
Denis Papin (1647-1712, matematician i inventator francez, pionier al motoarelor cu
aburi, al crui prim motor cu aburi realizat n anul 1679) sau marchizul de Worcester
(1603-1667), veneau cu noi i noi idei. La sfritul secolului XVII, Thomas Savery (16501715) construise deja "prietenul minerului", un motor cu aburi (patentat, neavnd n
componen nici un mecanism, nici o pies mobil, el era un fel de compresor ce crea
doar presiune ntr-o butelie, presiunea mpingnd apa n exteriorul buteliei printr-un orificiu
atunci cnd era deschis) ce punea n funciune o pomp pentru scos apa din galerii, sau
era montat pe vehiculele pompierilor avnd rolul de a pompa apa destinat stingerii focului
. Thomas Newcomen (1664-1729) a realizat varianta comercial a pompei cu aburi , iar
inginerul James Watt (1736-1819) realizeaz i adapteaz un regulator de turaie ce
mbuntete net motorul cu aburi. J. Watt - 1763 a perfecionat mult mainile realizate
pn atunci reducnd pierderile de cldur i de energie din cazanele cu abur alimentate
cu crbuni. Motorul cu aburi original al lui James Watt, a fost o invenie ce avea s
schimbe faa lumii, conceput n 1769 i mbuntit n 1774.
Maina cu abur inventat de Watt a beneficiat mai trziu de alte 3 invenii franceze:
cazanul cu tubulatur al lui M. Seguin - 1817, manometrul lui E. Bourdon - 1849, i
5
injectorul lui T. Gifford - 1858. Motorul cu aburi a permis amplasarea fabricilor nu numai n
vecintatea cursurilor de ap ci i acolo unde era nevoie de produsele lor - centre
comerciale, orae (Prima aplicaie practic a fost n mine, a urmat industria bumbacului, a
berii etc. A circulat din Marea Britanie, n vestul continentului i apoi n secolele XIX - XX
n ntreaga lume). James Watt s-a nscut n localitatea Greenock din Scoia. Studiile i lea terminat la Londra, Anglia, ncepnd i activitatea de fabricant de instrumente
matematice (1754). A revenit pe plaiurile natale, n Glasgow, Scoia. A fost fabricantul de
instrumente matematice folosite de Universitatea din Glasgow. Aici i s-a oferit ocazia
(destinului) s repare o main cu abur, de unde i-a ncolit ideea ameliorrii acesteia;
astfel au aprut "camera separat de condensare a aburului" (1769) i "regulatorul de
turaie al mainii cu abur" (1788). La maina sa inventat n 1769, aburii treceau ntr-o
camer separat pentru condensare. Deoarece cilindrul nu era nclzit i rcit alternativ,
pierderile de cldur ale mainii erau relativ sczute. De asemenea, maina lui Watt era
mai rapid, pentru c se puteau admite mai muli aburi n cilindru odat ce pistonul se
ntorcea n poziia iniial. Aceasta i alte mbuntiri concepute de Watt au fcut ca
maina cu aburi s poat fi folosit ntr-o gam larg de aplicaii. Ulterior se mut n Anglia
la Birmingham. Aici se nscrie ntr-un club, Lunar Society, care - n ciuda numelui
neltor - era de fapt un club tiinific format din inventatori. Multe din originalele lucrrilor
sale se gsesc la "Birmingham Cultural Library" (Biblioteca Central din Birmingham).
James Watt, mpreun cu un industria britanic, Matthew Boulton, reuesc s creeze o
ntreprindere de fabricare a ceea ce se numea maina cu abur a lui Watt, mbuntit
(1774). Tot aici va realiza, mpreun cu un alt inventator scoian William Murdoch, un
angrenaj de convertire a micrii verticale n micare de rotaie (1781). Ulterior, a mai
realizat o main cu dubl aciune (1782). Cea mai mare realizare a sa este considerat a
fi brevetarea n anul 1784 a locomotivei cu abur (vezi figura 6). Practic putem considera c
n acel an, 1784, s-a nscut transportul pe calea ferat. Interesant este faptul c primul
motor cu aburi al lui Watt (prima variant din 1769) a fost preluat de inginerul francez
Nicolas Joseph Cugnot i adaptat original pentru a fi utilizat chiar n acelai an (1769)
la construirea primului vehicul (autovehicul), destinat iniial transportului de militari i
armament, dar i tractrii de armament greu, tunuri grele. Viteza maxim a acestui prim
autovehicul la sarcin maxim (patru militari n vehicul plus tunuri grele tractate, care s
nu depeasc 4t) era de 5 km pe or, iar la o ncrctur pe jumtate atingea pe drumuri
uscate 8,5 km/h. Prima locomotiv cu aburi, funcional pe calea ferat, a fost construit
plecnd tot de la modelul lui Watt, de inginerul britanic George Stephenson (17811848),
abia n anul 1814 . Robert Fulton (cruia i se atribuie incorect construcia sau i
construcia primelor nave motorizate 1803-1807) poate fi creditat a fi fost autorul planurilor
i constructorul efectiv (1798) al primului submarin funcional, comandat de Napoleon
Bonaparte, denumit Nautilus, care a fost testat n anul 1800 n Frana de nsui Fulton
mpreun cu trei mecanici, scufundndu-se pn la adncimea de 25 picioare. mpreun
cu fabricantul Mathiew Boulton, inginerul scoian James Watt construiete primele motoare
navale cu aburi i n mai puin de o jumtate de secol, vntul ce asigurase mai bine de
3000 de ani fora de propulsie pe mare mai umfla acum doar pnzele navelor de
agrement. n 1785 intr n funciune, prima filatur acionat de fora aburului, urmat rapid
de alte cteva zeci.
Dezvoltarea motoarelor navale, pentru trenuri, autovehicule, ct i cea a motoarelor
pentru estorii automate, au dus i la dezvoltarea industriei siderurgice europene i
americane (iar mai apoi i a celei mondiale). Este remarcabil faptul c primul vehicul
motorizat (echipat cu un motor termic cu aburi) a fost un autovehicul, au urmat apoi un
submarin, diverse nave i la urm trenurile. Motoarele cu aburi au mai fost utilizate (i mai
sunt folosite chiar i n prezent) ca motoare termice staionare n uzine, acionnd pompe,
reductoare i maini unelte. Unul dintre cele mai vechi motoare cu aburi utilizate (inclusiv
la locomotive), adaptat prima dat tot de Watt, este motorul cu abur cu trei rezervoare de
expansiune . Nu doar c s-au mai pstrat unele motoare de acest gen, dar ele au nceput
6
s fie reutilizate, datorit polurii reduse produse de ele, i a randamentului bun realizat.
Dezavantajul lor principal, pentru care aproape c au disprut n epoca combustibililor de
culoare neagr (dominat de petrol), era lipsa de compactitate. Un avantaj al lor este ns
faptul c aa cum au i debutat, ele pot folosi diveri combustibili, putnd fi utile pentru a
diminua consumul de produse petroliere, i rmnnd n via chiar i atunci cnd petrolul
se va diminua, pn la dispariia sa. Fiind motoare cu ardere extern, ele pot fi adaptate
pentru a folosi diveri combustibili, cum ar fi biocombustibilii, alcoolii, hidrogenul, uleiurile
vegetale, din semine, din soia, din alune, sau extrase din diverse plante, ori
biocombustibilii extrai din alge marine i oceanice, etc. Nu mai e nevoie s hrnim aceti
cai putere nobili doar cu crbuni de proast calitate, i s spunem apoi c aceste
motoare scot fum urt mirositor (crbunele a reprezentat un combustibil poluant al
planetei). Hai s ne imaginm, aceste bunicue i bunici modernizai, s ne imaginm
aceste motoare scoase de la naftalin, lustruite frumos, redesenate pe principii moderne,
redimensionate la combustibili moderni (compactizate), construite din materiale moderne
(ceramice, super metale, aliaje speciale, etc.), i s ne gndim la faptul c ele pot deveni o
surs real alternativ de transport, de motorizare, chiar i atunci cnd petrolul nu va mai
fi, alturi de motoarele electrice moderne, alturi de motoarele cu ardere intern pe
hidrogen, mpreun cu celelalte tipuri de motoare termice cu ardere extern (Stirling). Mai
putem s ne imaginm apa nclzit pn la starea de vapori cu ajutorul unor rezistene
electrice moderne, prin inducie, cu microunde, sau diverse mijloace moderne, utiliznd
energia electric solar, captat i stocat n acumulatori moderni. Rezultatul..., motoare
termice puternice, robuste, dinamice, compacte, fr noxe, fr petrol, fr fum, lucrnd
cu randamente ridicate (nu doar mecanice ci i termice).
Dezvoltarea si diversificarea autovehiculelor impreuna cu motoarele termice, in special
cele cu ardere interna (fiind mai compacte, mai robuste, mai independente, mai fiabile, mai
puternice, mai dinamice, etc.)a fortat dezvoltarea intr-un ritm mai alert a dispozitivelor,
mecanismelor,si ansamblurilor componente.
Astazi toate motoarele cu ardere interna (dar si cele cu ardere externa care mai sunt
utilizate) functioneaza in general la standarde ridicate, cu consumuri mici de combustibili,
cu nivele scazute de vibratii si zgomote, cu emisii de noxe extrem de reduse, conform
reglementarilor actuale care sunt din ce in ce mai pretentioase.
Domeniul de utilizare a motoarelor este este extrem de divers (Fig.1 - Fig. 8).
Fig.4 Tractoare
Primul motor cu abur a fost proiectat n 1698 de Thomas Savery, un inginer englez.
Acest motor era conceput s pompeze apa din mine, dar singura lui ntrebuinare a fost s
pompeze apa n casele nalte din Londra.
Primul motor performant a fost construit n 1712 de inginerul Thomas Newcomen,
dinCornwall. Acest motor avea un bra mare care pompa apa cu o frecven de 16 micri
de du-te-vino pe minut. n 1776, James Watt, un constructor scoian de mecanisme, a
adus nbuntiri motorului lui Newcomen.
Nicolas Cugnot a fost primul care, n 1769, a folosit motorul cu abur la un vehicul. Acest
vehicul putea transporta 4 persoane, dar a fost folosit la transportul armamentului greu.
Viteza maxim care a fost atins cu acest vehicul a fost de 5 km/h.
3.2 Motorul Stirling
n familia mainilor termice, motorul Stirling definete o main termic cu aer cald cu
ciclu nchis regenerativ, cu toate c incorect, termenul deseori este utilizat pentru a se face
referire la o gam mai larg de maini. n acest context, "ciclu nchis" nseamn c fluidul
de lucru este ntr-un spaiu nchis numit sistem termodinamic, pe cnd la mainile cu "ciclu
deschis" cum este motorul cu ardere intern i anumite motoare cu abur, se produce un
permanent schimb de fluid de lucru cu sistemul termodinamic nconjurtor ca parte a
ciclului termodinamic; "regenerativ" se refer la utilizarea unui schimbtor de cldur
intern care mrete semnificativ randamentul potenial al motorului Stirling.
Exist mai multe variante constructive ale motorului Stirling din care majoritatea aparin
categorieimainilor cu piston alternativ. n mod obinuit motorul Stirling este ncadrat n
categoria motoarelor cu ardere extern cu toate c sursa de energie termic poate fi nu
numai arderea unui combustibil ci i energia solar sau energia nuclear. Un motor Stirling
(Fig. 9) funcioneaz prin utilizarea unei surse de cldur externe i a unui radiator de
cldur, fiecare din acestea fiind meninut n limite de temperatur prestabilite i o
diferen de temperatur suficient de mare ntre ele.
Fig. 9 Seciune prin schema unui motor de tip Beta Stirling cu mecanism de biel
rombic
1 (roz) peretele fierbinte al cilindrului, 2 (cenuiu nchis) - peretele rece al cilindrului (cu
3 (galben) racorduri de rcire), 4 (verde nchis) izolaie termic ce separ capetele celor
doi cilindri, 5 (verde deschis) piston de refulare, 6 (albastru nchis) piston de presiune,
7 (albastru deschis) - volani,
Nereprezentate: sursa exterioar de energie i radiatorele de rcire. n acest desen
pistonul de refulare este utilizat fr regenerator.
11
4. Motorul cu reactie
Principalul domeniu de utilizare a motoarelor cu reactie este aviatia, unde a devenit tipul
de motor predominant.
Motoarele cu reactie difera de motoarele cu piston si elice prin principiul de producere a
fortei de tractiune.
Motorul cu piston, instalat pe un avion, actioneaza elicea prin intermediul careia se
produce o forta care se consuma pentru a deplasa inapoi si lateral in sens contrar
deplasarii avionului, o mare masa de aer antrenata de paletele elicei. Avionul inainteaza
datorita fortei de reactiune a masei de aer deplasata de elice.
Forta de reactiune care asigura inaintarea avionului nu se aplica direct asupra
motorului, ci prin intermediul propulsorului (elicei). La motoarele cu reactie, masele de
gaze sunt deplasate chiar de catre motor, deci forta de reactiune se aplica direct asupra
motorului.
Spre deosebire de motoarele cu piston si elice, la care forta de reactiune, deci forta de
tractiune, scade odata cu cresterea vitezei de zbor, la motoarele cu reactie forta de
tractiune nu scade cu cresterea vitezei de zbor.
Aceasta particularitate a motoarelor cu reactie, precum si constructia lor mai simpla,
greutatea si gabaritele mai reduse, in comparatie cu motorul cu piston, fac ca ele sa fie
indicate pentru conditii de zbor de mare viteza.
Fig.11 Motorul de inducie trifazat este cel mai rspndit motor electric
13
6.1.GENERALITAI
6.1.1. Definiii
Motorul este un sistem tehnic capabil s transforme o form oarecare de energie n
energie mecanic. Dac energia iniial este obinut prin arderea unui amestec aercombustibil motorul se numete motor termic (motor cu ardere).
Motorul cu ardere intern (MAI) este un motor termic care transform parial energia
termic, rezultat prin reacii chimice de oxidare a unui combustibil, n energie mecanic
(lucru mecanic), folosind ca fluid motor sau agent de lucru gaze rezultate prin arderea
ciclic a amestecului aer-combustibil ntr-un volum variabil, limitat parial de elemente ale
mecanismului motor.
Motoarele cu ardere intern cu piston (MAIP) folosesc ca mecanism motor
mecanismul piston-biel-manivel.
6.1.2. Scurt istoric al MAIP
Descoperirea efectelor presiunii atmosferice (Torricelli, 1608-1647) i aplicaiile ei
(Blaise Pascal i Otto von Guerike) au iniiat tehnologiile de producerea a energiei
mecanice prin deplasarea unui piston ntr-un cilindru, sub aciunea aburului livrat de un
generator nclzit cu cocs i mai trziu cu combustibil lichid.
Dup o main rudimentar construit n 1690 de Denis Papin, perfecionarea
mainilor cu abur devine posibil prin crearea condensatorului de abur (1765-James
Watt).
Elaborarea unor materiale rezistente la temperaturi ridicate a permis folosirea
treptat a gazelor ca fluid motor. Stirling folosete n 1816 ca fluid de lucru, ntr-o main
cu piston, aerul nclzit n exteriorul mainii, prin arderea lemnului sau a crbunelui. n
aceeai perioad se realizeaz i motorul cu praf de puc.
Prepararea gazului de iluminat (1799-Philippe Lebon), deschide perspectiva utilizrii
acestuia ca fluid motor. Apar astfel premisele tehnologice care vor permite apariia
motorului cu ardere intern.
Ctre mijlocul secolului al XIX-lea i ulterior acestei perioade, activitatea n domeniu
este canalizat spre iniierea arderii de la o surs comandat din exterior, conducnd la
motorul cu aprindere prin scnteie (MAS), cu mecanism biel-manivel. Rein atenia
ncercrile lui Alfred Drahe care preconizeaz aprinderea amestecului aer-combustibil de
la un tub incandescent. n 1860, Etienne Lenoir breveteaz un MAS cu gaz de iluminat,
care s-a impus un timp relativ ndelungat dei avea randamentul termic de numai 5%.
Deoarece procesele funcionale ale motorului Lenoir nu includeau faza de comprimare,
motorul funciona dup un ciclu n 2 timpi: n cursa descendent pistonului se realizau
admisia, arderea i destinderea, cursa ascendent era alocat evacurii.
Importana comprimrii amestecului nainte de ardere este demonstrat de Alphonse
Bean de Rochas care pune i bazele teoretice ale ciclului de funcionare al motorului n 4
timpi, cu ardere izocor.
Dup 12 ani de experimentri, n 1876, Nikolaus August Otto, (fig.12)
construiete primul MAS n 4 timpi, marcnd astfel un salt tehnologic crucial, care
va marca istoria ulterioar a ntregului mapamond.
n anul 1892, Rudolf Diesel (fig.12) propune principiul de funcionare al
motorului cu aprindere prin comprimare (MAC), primele realizri fiind motoare
staionare de dimensiuni mari.
Rudolf Diesel
14
15
Motor in patru (4) timpi (Fig. 13) ciclul de lucru se realizeaza la patru curse
succesive ale pistonului sau la doua rotatii complete ale arborelui cotit
16
Motorul in doi (2) timpi ciclul de lucru se realizeaza la doua curse succesive ale
pistonului sau la o rotatie completa a arborelui cotit
19
Punct mort interior (PMI) (nvechit: punct mort superior, PMS) este poziia
pistonului care corespunde volumului minim ocupat de fluidul motor n cilindru. La
motoarele cu mecanism biel-manivel, arbore cotit i chiulas (motorul Wankel nare nimic din astea, dar are PMI) este poziia pistonului cnd aceasta se gsete n timpul deplasrii sale - la cea mai mare distan posibil fa de axa arborelui
cotit; aceast poziie coincide cu distana minim a pistonului fa de chiulas i
este determinat de montajul pistonului n ansamblul mecanismului biel-manivel.
Punct mort exterior (PME) (nvechit: punct mort inferior, PMI) este poziia
pistonului care corespunde volumului maxim ocupat de fluidul motor n cilindru. La
20
Cursa pistonului este distana dintre punctul mort interior i punctul mort exterior
(la motoarele cu mecanism biel-manivel fiind msurat pe generatoarea
cilindrului motor) parcurs de piston ntre dou schimbri de sens ale deplasrii
sale. Pentru motoarele cu mecanism biel-manivel cu excentricitate nul (cazul
obinuit) fiecare curs a pistonului corespunde unei rotaii de 180 a arborelui cotit
i este egal cu diametrul cercului descris de axa geometric a fusului maneton n
jurul axei geometrice a fusurilor paliere.
Volumul minim al camerei de ardere este volumul ocupat de gaze cnd pistonul
se afl la PMI. La motoarele cu cilindru i chiulas este spaiului cuprins ntre fundul
pistonului, peretele interior al cilindrului motor i chiulas, n momentul cnd
pistonul se gsete n punctul mort interior.
Cilindreea unitar (pe scurt, cilindree) este volumul generat prin deplasarea
pistonului n timpul unei curse.
Cilindreea total (pe scurt, litraj) este suma cilindreelor unitare ale tuturor cilindrilor
unui motor.
Volumul total al cilindrului este volumul maxim ocupat de gaze msurat cnd
pistonul se afl la PME; volumul total al cilindrului este format din nsumarea
cilindreei unitare cu volumul camerei de ardere.
V a V S +V C
D2 S
S
=
= 1+
= 1+
2
Vc
Vc
[6.2.1.]
Vu
Vc
[6.2.2.]
21
Turaia motorului (pe scurt, turaie) este numrul de rotaii efectuat ntr-un minut
de arborele cotit, n timpul funcionrii motorului ntr-un anumit regim constant.
Fig. 27
Fig. 29 Schema de principiu a motorului cu ardere intern n doi timpi: stnga nceputul comprimrii; dreapta - nceputul baleiajului; 1-cilindru; 2-piston; 3-biel; 4pomp de baleiaj; 5-chiulas; 6-injector (bujie); 7-carter superior; 8-lumini (ferestre)
de admisie; 9-lumini (ferestre) de evacuare; 10-arbore cotit.
ncrctura proaspt este aspirat din exterior prin pompa de baleiaj 4.
Comprimarea ncrcturii proaspete se realizeaz n timpul deplasrii pistonului de la PMI
pn la PMS pe o fraciune de curs n care fereastra 9 este complet nchis de muchia
superioar a pistonului. La sfritul comprimrii ncrctura proaspt se aprinde prin
scnteie (MAS) sau se injecteaz combustibilul care se vaporizeaz, se amestec cu
aerul comprimat iar amestecul se autoaprinde (MAC), dup care urmeaz arderea i
destinderea, procese ce se desfoar n timpul deplasrii pistonului de la PMS pn n
PMI
Spre sfritul cursei de destindere pistonul descoper fereastra de evacuare 9,
gazele arse scap spre colectorul de evacuare, dup care se deschid i ferestrele de
baleiaj 8. ncrctura nou introdus sub presiune, de pompa de baleiaj 4, disloc restul de
gaze arse din cilindru, mpingndu-le spre fereastra de evacuare 9. Ciclul se reia printr-o
nou umplere a cilindrului 1, la sfritul evacurii cnd se nchid luminile de evacuare 9.
6.2.3. Parametrii principali i condiiile de funcionare ale motoarelor de automobile
i tractoare.
Motoarele cu ardere intern cu piston pot fi caracterizate prin urmtorii indicatori
principali de performane:
A. Durabilitatea i fiabilitatea tuturor sistemelor i pieselor componente;
B. Randamentul transformrii energiei termice n energie mecanic, parametru ce
poate fi evaluat i dup consumul specific de combustibil, respectiv consumul de
combustibil raportat la unitatea de timp i unitatea de putere dezvoltat;
24
Pe =M e =M e
2 n
n
=M e
60
30
[6.2.3.1]
n relaia de mai sus unde Me este exprimat n Nm, n n rot/min, iar viteza
unghiular la regim stabilizat , este exprimat n rad/s.
n exploatare, att cuplul motor, ct i turaia arborelui cotit variaz n limite largi,
datorit variaiei rezistenelor de deplasare a autovehiculelor.
Pe
P ec
[6.2.3.2]
Coeficientul de sarcin se poate exprima fie n valori absolute dup relaia [6.2.3.2.],
fie n procente.
Pentru sarcin nul, ( = 0) motorul, funcioneaz la mers n gol. Pentru 0 < < 1
motorul funcioneaz la sarcini pariale, pentru = 1 se consider sarcin plin, iar pentru
x > 1 motorul funcioneaz la suprasarcini. Limita acceptabil a suprasarcinii, este de
aproximativ 10% din sarcina plin, deci = 1,1, posibilitile de funcionare a motorului la
asemenea regimuri fiind limitate n timp.
Puterea efectiv pe care o poate dezvolta motorul la limita acceptabil a
suprasarcinii pe o durat limitat i dup anumite intervale de timp este denumit putere
efectiv intermitent.
Cea mai mare valoare a puterii efective continue este definit drept putere efectiv
nominal Pn, iar turaia la care se dezvolt aceast putere se numete turaie nominal n n.
Cea mai mare valoare a puterii efective intermitente este considerat puterea
efectiv maxim Pmax a motorului.
Dup aceleai considerente se definesc noiunile de moment motor continuu i
moment motor intermitent, iar cel mai mare moment motor intermitent este considerat
momentul motor maxim Mmax, respectiv turaia la care se obine este denumit turaia
momentului maxim nM.
O alt noiune utilizat frecvent n analiza proceselor din motoare este calitatea
amestecului, respectiv proporia de combustibil n amestecul supus arderii n motor,
proporie apreciat prin dozaj.
Dozajul se poate exprima prin raportul dintre cantitatea de combustibil G c i
cantitatea de aer Ga (sau consumul orar de combustibil raportat la consumul orar de aer):
d=
Gc
Ga
[6.2.3.3.]
cantitatea de aer disponibil n cilindrii motorului pentru arderea a 1 kg de combustibil (L exprimat n kg aer/kg combustibil) i cantitatea de aer teoretic necesar pentru arderea
complet a unui kilogram de combustibil (Lmin - n kg aer/kg combustibil):
=
L
Lmin
[6.2.3.4.]
1,31,7
1,11,4
1,52,5
1,31,7
1,42,2
(kW/litru)
(m/s)
(W/mm2)
- Masa specifica (ms) este masa motorului uscat (fara combustibil, ulei si lichid de
racire) complet echhipat, raportata la puterea efectiva maxima.
(kg/kW)
28
(kw/cilindru)
-
(kg/litru)
7. INTRODUCERE IN MECATRONICA
7.1 Conceptul de mecatronic: definitie; modele
Termenul mecatronic (MECAnic + elecTRONIC) a fost conceput n 1969 de un
inginer al firmei japoneze Yaskawa Electric si protejat pn n 1982 ca marc a acestei
firme. Se referea initial la complectarea structurilor mecanice din constructia aparatelor cu
componente electronice. n prezent termenul defineste o stiint inginereasc
interdisciplinar, care, bazndu-se pe mbinarea armonioas a elementelor din constructia
de masini, electrotehnic si informatic, si propune s mbuntteasc performantele si
functionalitatea sistemelor tehnice.
Ca si n cazul multor altor domenii de mare complexitate, n literatura de specialitate
nu exist o definitie unitar a notiunii de mecatronic. n IEEE/ASME Transactions on
Mechatronics (1996) mecatronica a fost definit astfel: Mechatronics is the synergetic
integration of mechanical engineering with electronic and intelligent computer control in the
design and manufacturing products and processes., n traducere: Mecatronic este
integrarea sinergetic a ingineriei mecanice cu controlul electronic si cel inteligent cu
calculatoare n proiectarea si fabricatia produselor si proceselor.. Termenul sinergetic
impune o detaliere. n Mic Dictionar Enciclopedic (Editura Enciclopedic Romn, 1972)
termenul sinergie este definit astfel:
- gr. Synergia (conlucrare) s.f. (FIZIOL.) Asociatie a mai multor organe sau tesuturi
pentru ndeplinirea aceleiasi functiuni.
Cele mai sugestive reprezentri ale mecatronicii sunt reprezentate prin intersectia a
trei sau mai multor cercuri. Dup modul n care sunt definite zonele de intersectie,
exist multe modele, unele fiind prezentate n figura 1 [GIU02].
Modelul din figura 35 detaliaz continutul celor 3 cercuri din figura 34 a si sintetizeaz
principiile pe baza crora a fost conceput nvtmntul de mecatronic la Universitatea
Transilvania din Brasov: Studiul mecatronicii si proiectarea si realizarea sistemelor
mecatronice trebuie cldite pe cei trei piloni principali: mecanica, electronica, tehnica de
calcul, fiecare cu subsistemele si subdomeniile lui principale, iar intersectia acestora
conduce la sisteme si produse cu caracteristici remarcabile, superioare unei simple
reuniuni a componentelor de diferite tipuri. Acest lucru impune nzestrarea specialistului n
mecatronic cu cunostinte temeinice din domeniul mecanicii, electronicii si tehnicii de
calcul, dar si al sistemelor mecatronice, de cele mai diferite tipuri, si al principiilor si
etapelor de proiectare si realizare a acestora.
29
de oameni si animale, cu lucrul mecanic efectuat de masini. Cteva repere importante dea lungul acestui drum: 1775 - prima masin orizontal de gurit si alezat tevile de tun
(englezul John Wilkinson); 1784 - ciocanul mecanic cu abur; 1795 presa cu transmisie
hidraulic; 1797 - primul strung cu crucior si ppus mobil, actionate de un ax elicoidal;
vaporul cu aburi (nceputul secolului 19); locomotiva cu aburi (mijlocul secolului 19).
Pe parcursul secolului al 19-lea apar si se dezvolt motoarele cu ardere intern, ca
rezultat al preocuprii unor inventatori de geniu de a realiza mijloace de transport rutiere:
1807 - brevet pentru un motor cu un cilindru vertical, cu functionare cu gaz si cu aprindere
cu ajutorul unei scntei electrice; 1872 - inventia motorului cu benzin si supape laterale motorul Otto; 1887 - motorul Daimler, cu ardere intern, cu doi cilindri n V, la care
aprinderea combustibilului avea loc la fiecare rotatie a arborelui (capacitatea cilindric de
1,5 l; puterea de 7,5 CP);
Caracteristica esential a sistemelor tehnice de pn n jurul anilor 1900 este aceea c
acestea erau pur mecanice. Mecanica pur a permis realizarea unor adevrate bijuterii
tehnice, cum ar fi precursorul genial al calculatorului electronic, reprezentat de masina de
calcul a lui Charles Babbage, sau masina de scris mecanic; s-au pus ns n evident si
limitele acestor sisteme.
Germenii unei ere noi apar odat cu dezvoltarea motoarelor electrice - motorul de
curent continuu n 1870 si cel de curent alternativ n 1889, care au permis, realizarea, la
nceputul secolului 20, a unor sisteme mecanice cu actionare electric (pompe,
masiniunelte etc.). Electrotehnica a permis si saltul la realizarea unor sisteme mecanice
cu control automat, bazate pe relee electrice, regulatoare PI, amplificatoare electrice,
avnd ca exponeni avioanele, masinile-unelte, turbinele cu aburi, automobilele (fig.12).
Perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial este caracterizat prin realizri
stiinifice si strpungeri tehnologice remarcabile: primul calculator electronic numeric n
1945, tranzistorul cu germaniu n 1948, cel cu siliciu n 1952, tiristorul n 1958, primul
circuit integrat n 1959, laserul etc.
n 1953 la Massachussets Institute of Technology (M.I.T.) s-a realizat si s-au fcut
demonstratii cu o masin de frezat cu comand numeric. Ca nceput al masinilor unelte
cu comand numeric poate fi considerat utilizarea benzii perforate n rzboiul de tesut
automat (de ctre Jaquard) si n pianola mecanic cu program. Un rol important n
perfectionarea acestor masini l-a avut utilizarea calculatorului n locul benzii perforate,
ajungndu-se la comanda numeric, cu ajutorul calculatorului, a masinilor unelte.
La nceputul anilor 1960 sunt realizati si primii roboti industriali. Fabricarea si utilizarea
robotilor a fost facilitat de rezolvarea anterioar a unor probleme tehnice, indispensabile
pentru functionarea robotilor:
- Problema manipulrii pieselor la distant, cu ajutorul mecanismelor articulate, denumite
telemanipulatoare. Dezvoltarea telemanipulatoarelor a fost impus de necesitatea
manipulrii materialelor radioactive, extrem de nocive pentru organismele vii, n procesul
utilizrii energiei nucleare. n 1947 a fost construit primul telemanipulator cu servoactionare electric, n care operatorul uman nu controla forta de prindere. n 1948 a fost
introdus legtura invers (feed-back), realizndu-se astfel telemanipulatorul cu bucl
nchis. Fabricarea manipulatoarelor cu operator uman a implicat rezolvarea unor
probleme esentiale pentru proiectarea si realizarea unui robot: modelarea cu ajutorul
mecanismelor a miscrilor bratului si antebratului omului (mecanisme de pozitionare);
modelarea cu ajutorul mecanismelor a miscrilor a miscrilor de orientare specifice
ncheieturii minii omului (mecanisme de orientare); modelarea miscrilor degetelor minii,
specifice operatiilor de prindere.
- Problema automatizrii masinilor unelte prin intermediul comenzii numerice. A permis
stpnirea comenzii incrementale a miscrilor si a pozitionrii de mare precizie, prin
dezvoltarea de servo-motoare, servo-comenzi si senzori de pozitie/deplasare.
31
- 1987cu hard-disk-uri;
Alte etape importante parcurse din 1987 si pna n prezent:
- mrirea continu a capacittii de stocare a discurilor hard;
- dezvoltarea tehnicilor de procesare n paralel;
- introducerea discurilor optice read/write;
- utilizarea de microprocesoare din ce n ce mai performante;
- dezvoltarea unor noi sisteme de operare, cu performante superioare;
- mrirea capacittii memoriei interne;
- cresterea vitezei de prelucrare;
- extinderea posibilittilor de lucru n mod grafic etc.
Succinta prezentare a evolutiei sistemelor tehnice, de la sisteme pur mecanice la
sisteme mecatronice, sintetizat si n figura 36, permite evidentierea ctorva concluzii:
- Integrarea electronicii si a tehnicii de calcul a condus la simplificarea substantial a
componentelor mecanice si la sisteme mai ieftine. Prti mecanice au fost nlocuite cu
componente electronice, mai ieftine, mai fiabile si mai usor de ntretinut, ntruct pot facilita
auto-diagnoza. Aceste sisteme sunt mai precise, ntruct precizia nu se bazeaz pe
rigiditatea si stabilitatea mecanic, ci pe sisteme electronice de msurare si reglare.
Simplificarea constructiei mecanice a fost facilitat si de comanda descentralizat, cu
ajutorul microcalculatoarelor, a actionrilor electrice, ca, de exemplu, la masini de scris,
masini de cusut, manipulatoare cu mai multe cuple.
- n perspectiva unor construtii mai usoare, s-au realizat sisteme relativ elastice, cu o
amortizare mecanic redus, dar la care o comand cu reactie adecvat, bazat pe
electronic, senzori si actuatori adecvati, asigur o amortizare electronic. Exemple: roboti
elastici, transmisii de putere elastice, macarale uriase, sisteme hidraulice, conducte si
constructii n spatiul cosmic.
- Introducerea unor sisteme de reglare pentru pozitie, vitez, fort etc. permite nu numai
mentinerea n limite rezonabile de precizie a mrimilor programate, dar si obtinerea unei
comportri quasi-liniare, chiar dac sistemul mecanic comandat este neliniar.
33
37
Tabel 7.5.1
38
Tabel 7.5.2
39
Tabel 7.5.3
42
43
Aceast formulare bazat pe criterii conduce la trei cerine de baz care trebuie s fie
satisfcute pentru aceste sisteme mecanice neliniare n scopul de a asigura funcionarea
lor economic i mbuntirea continu a proiectului peste timp. n primul rnd trebuie s
ne strduim ntotdeauna pentru un set de performane maxime (tocmai cum facem acum
pentru motoarele avioanelor de vntoare).
Acest obiectiv de performan n timp real vrea s spun c proiectantul poate fi mult
mai agresiv (ctignd la limita performanei vor aprea riscuri - supranclzire, vibraii,
saturaie, etc. dar operaii bazate pe criterii identific aceste ameninri i administreaz
sistemul ca atare).
Dup cum abordm ambalajul, rezerva de performan este epuizat mult mai repede.
Aceasta este partea deciziei operatorului de a cunoate n plus necesitatea imediat a
costului real recunoscut
8.1.2. Mentenana bazat pe condiie (MBC)
A doua cerin este strns asociat cu conceptul rezervei de performan. Aceasta
cuprinde o analiz istoric complet a cerinelor pe sistem, zona performanei actuale a lui
(zona a fost redus ca indicaii, prin datele de la senzori, ale parametrilor operaionali
cheie).
Cum afecteaz aceast reducere a zonei de performan a subsistemului operaia global
a sistemului, care este aciunea recomandat la operator, va fi nlocuit subsistemul i
unde, etc.? MBC este clar dependent de aceleai criterii de performan utilizate la
definirea zonei de performan, cu nevoia suplimentar de a prevedea arhivarea i
nlocuirea sau recomandarea deciziei de actualizare la operator.
8.1.3. Tolerana greelii
A treia cerin pentru sistemele inteligente este c ele trebuie s fie tolerante la greeli.
Aceaasta ncepe cu Direcionarea i Identificarea Greelii (DIG) care este bazat pe un
model parametric de nalt calitate al sistemului (testare i metrologie extinse).
8.1.4. Arhitectura deschis
ndat ce acest nivel de performan est obinut, exist o nevoie pentru arhitectura
deschis n aceste sisteme mecanice complexe de a reduce costul, de a difuza mult mai
rapid tehnologia prin upgradri i de a face reparaii rapide chiar fezabile, precum este
acum fcut pentru computerele personale ieftine.
8.1.5. Ajutorul i supravegherea umane
Pentru aceast clas de sistem a obine impactul lor maxim, el trebuie s satisfac
necesitile umane i s fie folosite n mod specific pentru a mri capacitatea fizic uman
(orthotice, exochelete pentru ridicarea greoaie, micro-chirurgie, demontarea facilitilor
nucleare, sarcinile de construcie a cldirilor etc.) unde exist incertitudini n sarcini.
8.2. Sistemele mecanice de interes
Ceea ce urmeaz este o prim listare a sistemelor mecanice la scar uman. Fiecare
sistem mecanic este prezentat cu o scurt explicaie despre cum va influena efortul de
dezvoltare propus asupra tehnologiei implicate, fig 42.
48
limitat i a crei mentenan rmne s fie realizat de specialitii bine instruii. n unele
moduri, acest echipament este prea mic, este o sarcin uoar pentru celulele de
fabricaie.
Toi aceti factori tehnologici pot fi aplicai direct n domeniul medical cu schimbri
minore de accentuat. n aceast aplicaie, unde va fi mai mult de accentuat pe datele
exacte arhivate i interpretate pentru personalul medical.
8.2.7. Mini-medii nconjurtoare
Unele sarcini nu necesit n fapt (sau absolut) implicare uman. Acestea includ
mnuirea materialelor periculoase (plutoniu, eliminarea armelor nucleare, riscuri biologice
extreme, medii super-curate pentru industriile farmaceutice i microelectronice etc.). Mai
nainte, oamenii au svrit aceste sarcini n cutii cu mnui. Sunt propuneri viguroase
pentru ndeprtarea complet a omului de la aceste sarcini. Mica automatizare construit
peste tot din cteva module standard permite nlocuirea rapid a oamenilor (sau roboi
ndemnatici) pentru a crea o soluie efectiv de cost la aceast aplicaie necesar.
8.2.8. Echipament distractiv
Acest domeniu al interesului uman s-a dezvoltat mai sigur ca un conductor economic (a
socoti parcurile noastre de distracie, echipamentul educaional, ppuile robot etc.).
Acestea au fost o explozie a interesului pentru oamenii tineri n sistemele de roboi.
Aceast dezvoltare propus lucreaz s fac aceast clas de echipament re-configurabil,
asamblat dup cerin (precum ppuile Lego) i inferior la pre. Vederea sistemelor
mecanice reale mpreun cu capturile grafice superioare imaginaiei noastre i investiia
actual a noastr n combustibili n dezvoltarea uman.
8.2.9. Mrirea uman
Unul din cele mai dificile domenii pentru aceast mpingere n dezvoltare este mrirea
uman (de a crea fore mai mari, mai mult precizie, timpi de reacie mai buni, erori
eliminate sau filtrate, creterea anduranei i osteneal redus etc.). Sarcinile repetitive n
industrie pot fi presupuse ca o combinaie echilibrat a omului i mainii (precum un
exoschelet, un cntar lift cu 3 DOF, un extensor pentru a atingerea lungimii de a evita
cldura, chimicalele sau alte riscuri etc.).
Cazul este foarte bine ilustrat prin folosirea teleoperrii pentru chirurgie. Sarcinile
complicate sau erori de nclinare necesit cteva ore; de exemplu reconstrucia snului
necesit normal 12 ore n sala de operaie. Fiecare tehnologie trebuie s fie fcut
disponibil de chirurg pentru a reduce durata operaiei chirurgicale, erori reduse i
extinderea vieii productive a lui / ei: Acest lucru acum apare c este fezabil.
8.2.10. Locuirea / traiul pe Marte
Se prea poate ca ocupaia uman pe Marte s fie una din aplicaiile pe termen foarte
lung, dar noi putem s facem prevederi n acest domeniu de dezvoltare. Atunci putem s
avem o misiune de precursor n a explora locul, de a seta o infrastructur nominal i de a
stabili un prim nivel de structuri pentru ocupaia uman. Avanpostul ar putea reprezenta
toat lumea uman, ntemeiat neaprat pe un avanpost similar pe Pmnt (producia de
hran, recuperarea resurselor, fabricarea materialului de carne vie, utilitile i drumurile,
facilitile pe termen lung pentru ocupaia uman i starea acestei infrastructuri etc.).
inta este de a face mainile necesare dintr-un un set mic de module, de a alctui o
varietate larg la cerere, de a prevedea un set minimal de piese, de a automatiza reparaia
printr-un proces de nlocuire a modulelor, de a arhiva toate operaiile pentru creatorul
deciziei etc.
Trebuie s ne strduim de a reduce greutatea misiunii de 20 ori i costul misiunii de 10
ori peste sistemele monolitice actuale, de a mpiedica insuccesele dezastruoase i de a
51
53
54
blocare/fixare, sigurante, chei, zavoare, pana de fixare, splint, nituri, opritoare. Sudarea si
lipirea sunt procese de fixare si intra in aceeasi categorie.
Componentele de separare dinamica realizeaza ca sarcina principala izolarea/separarea
sistemului de un alt sistem (sau mediu) cu privire la miscare si forte. Acestea implica
filtrarea miscarilor si fortelor/cuplurilor. Prin urmare transmisibilitatea miscarii si
transmisibilitatea fortelor sunt caracterisiticile cheie in aceste componente. Arcurile,
amortizoarele, elementele inertiale pot forma elementul izolator. Elementele anti-soc si
vibratii pentru masini, blocurile inertiale, si sistemele de suspensie ale autovehiculelor sunt
exemple de componente de separare dinamica.
Componentele de transmisie pot fi asociate cu componentele de separare, in principiu,
dar functiile lor sunt complet diferite. Scopul principal al componentei de transmisie este
conversia miscarii (in amplitudine si forma). In proces forta/cuplul de intrare este de
asemenea convertit in amplitudine si forma. De fapt in unele aplicatii modificarea
fortei/cuplului poate fi cerinta primara a
componentei de transmisie. Exemple de componente de transmisie sunt: angrenajele,
rotile dintate, cuplajele armonice, sistemul surub-piulita, cremaliere si pinioane, came si
elemente conduse, lanturi si roti, curele si roti de transmisie, tamburi, scripeti, troliu,
diferentiale, legaturi cinematice, cuplaje elastice, transmisii fluidice.
Actuatoarele mecanice sunt utilizate pentru a genera forte (si cupluri) pentru aplicatii
diverse. Actuatoarele obisnuite sunt electromagnetice (ca tip, de exemplu motoarele
electrice) si nu pur si simplu mecanice. Deoarece fortele magnetice sunt forte mecanice
care genereaza cupluri mecanice, motoarele electrice pot fi considerate ca dispozitive
electromecanice. Alte tipuri de actuatoare care utilizeaza fluide pentru generarea efortului
cerut pot fi considerate ca fiind in categoria actuatoarelor mecanice. Exemple sunt:
pistoanele si cilindrii hidraulici, motoarele hidraulice,
echivalentul lor pneumatic, si unitatile de putere termica (motoarele primare) precum
turbinele cu abur. De un interes particular in sistemele mecatronice sunt actuatoarele
electromecanice si actuatoarele hidraulice si pneumatice
Controlerele mecanice au ca sarcina modificarea raspunsului dinamic al sistemului
mecatronic (miscare si forta/cuplu) intr-o maniera dorita. Pur si simplu controlerele
mecanice realizeaza aceasta sarcina prin distribuirea controlata a energiei. Acestea nu
sunt atat de comune precum controlerele electronice/electrice si controlerele
hidraulice/pneumatice. De fapt servovalvele hidraulice/pneumatice pot fi tratate in aceasta
categorie de controlere pur mecanice. Mai mult, controlerele mecanice sunt in legatura
apropiata cu componentele de transmisie si actuatoarele
mecanice. Exemple de controlere mecanice sunt ambreiajele si franele
In selectarea unei componente mecanice pentru o aplicatie mecatronica, trebuie avute in
vedere multe aspecte ingineresti. De prima insemnatate sunt capacitatea si performantele
componentei in raport cu cerintele proiectarii (sau specificatiile) sistemului. De exemplu,
miscarea si specificatiile de cuplu, flexibilitatea si limitele de abatere, caractersiticile de
rezistenta incluzand comportarea la solicitari mecanice, limite si moduri de
defectiune/avarii si durata de viata, proprietatile de suprafata si de material (de exemplu
frecarea, tip material: nemagnetic, necoroziv), domeniu de operare, si durata de proiectare
vor fi importante. Alti factori precum dimensiunea,
forma, costul, si diponibilitatea comerciala pot fi destul de cruciale.
Clasificarile mentionate ale componentelor mecanice sunt:
Componentele structurale rulmenti, arcuri/resorturi, axe, osii, arbori, stalpi, bare, grinzi,
traverse, flanse.
58
Fig.45.
n general, pentru a converti semnalele senzorilor n form tipizat (standard-etalon)
cerut de unitatea de control este folosit un circuit adaptor. Acest circuit adaptor poate fi
un sistem de msurare sau un sistem de nregistrare a datelor msurate. n plus, pentru
alte elemente de proces, informaia senzorului poate de asemenea s influeneze procesul
la fel cum o poate face conductorul cu ajutorul elementelor de comand (comenzilor
manuale).
Elementele indicatoare (display-urile) furnizeaz conductorului informaii despre situaia
static i dinamic a vehiculului precum i a proceselor sinergetice.
Senzorii sunt elemente care convertesc o mrime fizic, de obicei neelectric, ntr-o
60
mrime electric putnd fi folosit i una sau mai multe treapte intermediare neelectrice.
Dup tipul mrimii fizice evaluate cele mai frecvente sunt: temperatura lichidului de rcire,
temperature aerului admis, presiunea din galeria de admisie, presiunea atmosferic,
poziia unghiular a arborelui, turaia motorului, poziia clapetei obturatoare, debitul de aer,
debitul de combustibil, concentraia de oxygen n gazele arse precum i presiunea de ulei,
presiunea n pneuri, temperatura n habitaclu, viteza de deplasare, poziia fa de vehiculul
din fa etc.
Numrul senzorilor folosii la automobile a crescut rapid n ultimul deceniu. Vehiculele
actuale sunt echipate n mod curent cu 40-50 de senzori.
Senzorilor le sunt impuse o serie de cerine prioritare care stabilesc rolul i scopul
utilizrii lor precum i direciile viitoare de dezvoltare.
Gradul de solicitare dup care senzorul este ncrcat este determinat de condiiile de
exploatare sau de operare care pot fi influene mecanice, climatice,chimice,
electromagnetice i care sunt prezente la instalaia de baz.
Punnd de acord adaptarea la cerinele autovehiculelor, senzorii pot fi ncadrai ntr-una
din cele trei clase (niveluri) de siguran:
- clasa (nivelul) I : care se refer la conducere, frnare, protecia pasagerului;
- clasa (nivelul) II : care se refer la motor, sistemul de direcie, sistemul de susinere,
pneuri;
- clasa (nivelul) III : care se refer la comfort, informare i diagnosticare, antifurt.
Cercettorii caut permanent noi variante de multisenzori integrai care sunt cuplai n
module miniaturizate din ce n ce mai sofisticate. Metodele raionale de producie i
producia de mas sunt amndou n egal msur necesare pentru obinerea unor
costuri reduse.
O serie de metode i proceduri fac posibil obinerea unor elemente cu dimensiuni reduse,
compacte. Dintre acestea se remarc:
- tehnologia hibrid i a straturilor (depunerilor) pentru senzori de presiune,
temperatur;
- tehnologia semiconductorilor pentru senzori folosii la controlul vitezei unghiulare, de
exemplu comutatoare Hall;
- micromecanica (tehnologia mecanicii fine) pentru senzori de presiune i acceleraie;
- mecatronica (tehnologia microsistemelor) prin combinarea micromecanicii,
microelectronicii care poate include i microoptica, optoelectronica.
Sistemele de reglare, de la senzorii hibrizi i integrai monolit i cu semnal electronic, la
senzorii de localizare complet a cii de rulare i a direciei, pn la circuitele digitale
complexe, cum ar fi convertoarele A/D i microcomputerele (mecatronice) care
exploateaz precizia intrinsec a senzorilor, ofer urmtoarele posibiliti:
- reducerea solicitrii (ncrcrii) n unitatea de control;
- elemente de comunicare compatibile, uniforme, flexibile;
- aplicaii (utilizri) diverse i multiple ale senzorilor;
- modele (proiecte) multi-senzori;
- prelucrarea (procesarea) semnalelor de mic intensitate i frecven nalt
(amplificare, demodulare);
- nmagazinarea factorilor individuali de corecie ntr-un PROM (Program Read-Only
Memory) n ordinea uurinei de corectare a abaterilor senzorului la senzorul de baz i s
asigure reglarea integral a echilibrului i compensarea pentru senzor i circuit.
Actuatorii sunt elemente de reglare final a legturii dintre procesorul de semnal electronic
care prelucreaz datelor i procesele efective, mecanice. Ei convertesc semnalele de
putere joas transmind informaia de poziionare n semnale de lucru sau de exploatare
la un nivel de energie adecvat pentru reglarea procesului. Convertoarele de semnal sunt
combinate cu elemente de amplificare pentru a utiliza principiile de transformare fizic
reglnd relaiile dintre diverse forme ale energiei (electric-mecanic-hidraulic-termic)
(fig.46).
61
Elementele de reglare final sunt acionate sau comandate fie direct fie cu componente n
sistem de comand n bucl de reglare nchis.
Criteriul calitativ pentru evaluarea transformrii semnalului este randamentul sau
eficiena, liniaritatea i rspunsul dinamic (ntrzierea minim).
capabili numai s ndeplineasc operaii de poziionare pentru o poziie stabil iniial sau
punct de funcionare cnd este aplicat o contrafor sau reaciune asemenea unui
element elastic de revenire sau a unui element electric de reglare. Un miez mobil al
bobinei (plunjerul bobinei) asigur un punct de stabilitate static polarizat sau nclinat atunci
cnd curba forei sale de lucru este sincronizat cu caracteristica de rspuns a unui arc de
returnare sau revenire. Variaiile n curent curg prin nfurarea de defazare pentru punctul
de funcionare. Poziionarea de baz este realizat prin reglarea curentului de trecere.
Punctele care reclam o atenie special sunt
rspunsul nonliniar de curent/debit i sensibilitatea sistemului actuator la factori de
interferen (frecare mecanic, fore pneumatice i hidraulice). Sensibilitatea termic a
rezistenei bobinei se manifest n erori de poziionare fcnd necesar reglarea de
corecie a curentului. Un sistem de poziionare de nalt precizie cu un bun rspuns
dinamic trebuie s conin un senzor de poziionare i un controler (regulator sau aparat
de comand).
n cele mai multe aplicaii, actuatorii pentru conducere mecanici cu fluid i asum rolul
de transformatori ai formei energiei hidrostatice. Aceast operaie este fcut n acord cu
principiul de deplasare prin convertirea energiei presiunii unui mediu fluid n lucru mecanic
i vice versa.
Amplificatoarele mecanice de fluid regleaz sau comand trecerea energiei ntre fluid i
structurile mecanice. Energia pretins pentru reglarea sau comanda mecanismului de
reglare este constituit numai de o mic parte din energia de curgere destinat pentru
reglarea final, de baz.
Supapele de comutare (distribuie) deschid i nchid orificiile de curgere dirijnd curgerea
fluidului la i de la un convertor de energie mecanic a fluidului.
63
Tehnologii de prelucrare
Miniaturizare
Impunerea unor metode de masurare si control neconventionale (metoda difractiei,
metoda holografica, metoda scanarii)
Caracteristici generale ale actuatorilor din sistemele mecatronice:
Efectul dimensiunilor (gabaritul) asupra fortelor
Micsorarea dimensiunilor elementelor de executie influenteaza marimea fortei
(cuplului dezvoltat)
Ex: actuatori electrostatici lucrul mecanic raportat la volum (Fl/l3) este invers
proportional cu patratul lungimilor, rezultand ca lucrul mecanic dezvoltat de forta
electrostatica creste odata cu scaderea dimensiunilor.
Ex: la unii actuatori, scaderea dimensiunilor sub o anumita limita determina forte
(cupluri) mai mici decat fortele rezistente(frecare, gravitatie)
Cresterea rezistentei materialelor utilizate
Materiale cu proprietati mecanice deosebite: monocristale, materiale amorfe de tip
whiskers (fibre foarte scurte) au caracteristici de rezistenta de pana la 1000 ori mai mari
decat materialele policristaline cu aceeasi compozitie chimica.
Acest fapt se explica prin inexistenta limitelor intre cristale, rezultand uzuri mici si
deci surse de erori mici
=l1/l2 iar c= 1/2=1/, ceea ce inseamna ca piesele cu dimensiuni de ori mai
mici trebuie sa se execute din materiale de ori mai rezistente
Efectul semnificativ al suprafetelor
La nivelul micronilor L2 > L3 ceea ce inseamna ca efectele legate de suprafata
predomina in raport cu cele legate de volum.
Ex: devine important fenomenul de coroziune chimica ce insoteste unele fenomene
electrice
Ex: fenomene legate de microtribologie la suprafete plane si lagare de alunecare
are loc o crestere a semnificativa a coeficientului de fercare odata cu scaderea
dimensiunilor.
Fenomene precum: adeziunea, frecarea, capilaritatea, tensiunea de suprafata s.a.
predomina in raport cu efectele de masa (inertia)
In asemenea situatii se impune:
minimizarea suprafetelor de contact din cuple si efectuarea de acoperiri speciale a
cestor suprafete
inlocuirea frecarii de alunecare cu cea de rostogolire
sprijinirea elastica a elementelor mobile
utilizarea de lubrifianti cu vascozitate redusa
utilizarea unor metode de lubrifiere precum gazo(hidro) statica sau dinamica sau a
levitatiei magnetice sau electrostatice.
Scaderea preciziei de prelucrare
Micsorarea tolerantelor nu se face in aceeasi proportie cu micsorarea dimensiunilor
65
Fig. 48
Mecanismul
actuatorului
66
2. Liniaritatea
Se refera la liniaritatea semnalului de iesire ca o functie de semnalul de intrare.
L abaterea de la liniaritate (exprimata in procente din valoarea semnalului de iesire,
fata de o linie de referinta, ser ).
Linia de referinta poate fi determinata de valorile minima si maxima ale s e (dreapta a)
sau de cea mai buna aproximare a dependentei se(si).
3. Precizia
4. Sensibilitatea
5. Rezolutia
6. SIO (Smalles Inducible Output)
7. Pragul de start
8. Conformanta
9. Histerezis
10. Instabilitate si deviatie
11. Portanta si rigiditate
12. Viteza
13. Capacitatea de miniaturizare
12. Mecatronica in tehnologia auto
Generalitati - aparut in a doua jumatate a secolului al 19-lea, automobilul a revolutionat
transporturile si a concentrat cele mai semnificative eforturi stiintifice si ingineresti, pentru
continua perfectionare a performantelor sale. Pana in jurul anilor 1970-1980 componentele
mecanice, multe dintre ele adevarate bijuterii tehnice, reprezentau o pondere
covarsitoare in ansamblul unui automobil, partea electrica si electronica rezumandu-se la
un numar restrans de motoare (demaror, alternator, stergatoare de parbriz), senzori
(pentru temperatura uleiului si antigelului, presiunea uleiului, nivelul carburantului), relee
(pentru semnalizare, aprindere) si becuri.
68
neprevazute din trafic. In plus, sistemele de siguranta activa nu pot depasi limitele fizicii,
astfel ca cel mai bine pentru un conducator auto este sa inteleaga cum functioneaza
acestea sub indrumarea specialistilor BMW.
Bine ati (re)venit la scoala! Luati loc in banca, scoateti caietele si pixurile si sa incepem.
Mai in gluma, mai in serios, cam la fel sunt intampinati cei peste 15.000 de cursanti care
intra anual in programul BMW Driver Training. Cunostintele teoretice sunt foarte
importante pentru a putea aplica in practica indicatiile instructorilor.
Cu riscul de a-i plictisi pe cunoscatori, vom trece in revista principalele aspecte ale rularii
autovehiculului. De la inceput trebuie remarcat ca legatura dintre automobil si calea de
rulare se realizeaza prin asa numitele pete de contact (suprafata de sprijin a pneurilor pe
carosabil). In aceste suprafete iau nastere toate fortele dinamice si rezistentele la rulare
care influenteaza comportamentul si tinuta de drum a masinii. Factorul decisiv in
transmiterea puterii motorului la sol este coeficientul de frecare dintre pneu si calea de
rulare. Daca marimea fortelor din pata de contact depaseste anumite limite sau,
dimpotriva, aderenta drumului scade, rotile vor patina. Spre exemplu, coeficientul de
aderenta pe gheata este de 10 ori mai mic decat cel pe asfalt uscat, prin urmare oprirea
pe gheata va duce la distante de franare de circa 10 ori mai mari decat pe asfalt.
Bineinteles, nu doar starea drumului conteaza, ci si tipul anvelopei utilizate (marime,
desenul petei de contact, materiale). In practica, rularea rotii pe calea de rulare presupune
un anumit grad de alunecare a pneului, cu limite destul de restranse. Astfel, la o
accelerare brusca, rotile tind sa derapeze, in timp ce la franarea brusca ele tind sa se
blocheze si sa patineze. Alunecarea pneului nu se produce doar in directie longitudinala, ci
si transversala. In curbe, acceleratiile laterale si masa masinii conduc la aparitia fortei
centrifugale. Atunci cand fortele laterale din petele de contact sunt depasite de forta
centrifugala, automobilul nu-si mai pastreaza traiectoria, devenind subvirator sau
supravirator. In cel de-al doilea caz, puntea spate este cea care pierde prima aderenta, iar
masina tinde sa se roteasca in jurul axei verticale, fiind mult mai greu de controlat.
Fizic, un automobil are sase grade de libertate, sau, mai simplu spus, poate efectua
miscari de translatie si de rotatie pe cele trei axe. Fenomenele descrise mai sus sunt
strans legate de aceste grade de libertate, iar sistemele electronice detecteaza si
corecteaza abaterile de la miscarea impusa automobilului prin masurarea parametrilor
specifici acestor grade de libertate.
Pentru a putea controla miscarea automobilului pe traiectorie, este necesar ca acesta sa
fie incetinit indeajuns de mult pentru ca sistemele electronice sa poata interveni si modifica
parametrii. De fapt, tendinta normala a soferului, la aparitia unei situatii neprevazute sau a
unui pericol, este de a frana.
In 1979, BMW 745i devenea primul automobil dotat in serie cu echipament ABS (Antilock
Brake System). De atunci, sistemul a fost imbunatatit enorm, dar principiul de functionare
a ramas virtual acelasi. Spuneam mai devreme ca exista o anumita alunecare a pneului pe
calea de rulare, care poate fi definita ca un raport intre viteza reala a vehiculului si viteza
de rotire a rotii. Testele au aratat ca o alunecare de pana la 20% este ideala pentru
dezvoltarea fortelor la demarare sau franare in conditii optime. In practica, senzorii ABS de
la fiecare roata sesizeaza tendinta de blocare a rotii si comanda slabirea presiunii de
franare pana cand roata ajunge sa aiba viteza optima de rotire. Avantajul nu este doar o
distanta mai mica de oprire, ci si faptul ca soferul are controlul traiectoriei automobilului
(rotile nu se mai blocheaza, prin urmare vor raspunde la comenzile de rotire a volanului).
Actualmente, sistemul ABS a devenit un modul dintr-un sistem mai complex, EBM
(Electronic Brake Management managementul electronic al franarii), care ajuta soferul sa
franeze in conditii de maxima siguranta. In mod obisnuit, functionarea ABS-ului se resimte
in pedala ca o pulsatie, soferii fara experienta avand tendinta de a slabi apasarea pedalei.
In cazul franarii de urgenta, modulul DBC (Dynamic Brake Control controlul dinamic al
franarii), sesizeaza ca soferul actioneaza cu viteza pedala de frana si comanda presiunea
maxima in circuitul de franare, chiar daca forta exercitata de sofer asupra pedalei nu este
70
suficienta. In cazul franarii intr-o curba, CBC (Cornering Brake Control controlul franarii
in viraj), mareste presiunea de franare pe rotile din interiorul virajului, imbunatatind
stabilitatea laterala a automobilului si impiedicand deraparea acestuia spre exteriorul
virajului. ADB (Automatic Differential Brake franarea diferentiata automata), de serie pe
modelele cu tractiune integrala, este un sistem care aplica fortele de franare individual pe
fiecare roata, in functie de conditiile de rulare. De exemplu, daca o roata este pe gheata,
ea va tinde sa patineze, astfel ca ADB va comanda franarea acelei roti si repartizarea
cuplului motor rotii (rotilor) cu aderenta mai buna.
Conducatorul auto este asistat in conducere si de alte sisteme de control. Cel mai
complex este DSC (Dynamic Stability Control controlul dinamic al stabilitatii), care
intervine atat asupra franelor, cat si asupra motorului. Este format din mai multe module,
printre care cel amintit mai devreme, EBM. ASC (Automatic Stability Control controlul
automat al stabilitatii), pastreaza viteza de rotatie a rotilor motoare in limite prestabilite,
pentru a evita deraparea acestora. Astfel, indiferent de cat de mult apasa soferul pedala
de acceleratie, sistemul intervine in managementul motorului si in sistemul de franare,
asigurand o demarare eficienta a automobilului, fara ca rotile sa piarda aderenta. DTC
(Dynamic Traction Control controlul dinamic al tractiunii), este o functie speciala a
sistemului DSC, prin care rotile motoare beneficiaza de fluxul maxim de putere (tractiune
crescuta), interventia DSC in managementul motorului si in sistemul de franare fiind
temporar suspendata la plecarea de pe loc sau la viteze mici (se evita imobilizarea
automobilului pe suprafetele cu aderenta foarte scazuta, deoarece sistemul DSC franeaza
rotile motoare pentru a evita patinarea acestora).
In speranta ca acest articol v-a facut sa intelegeti mai bine cum functioneaza noile dotari
ale automobilului modern va astept cu completari si reactii in comentarii.
CAN de viteza mare are la baza standardul ISO 11898 (rate de transmisie de pana
la 1 Mbit).
CAN de viteza mica (rate de transmisie de 125 Kbit) se bazeaza pe ISO 11519-2.
- SAE CAN clasa C (are la baza standardul ISO 11898), cu pana la 30 de noduri, este
implementat pentru conectarea si controlul motorului, a transmisiei, a franarii, suspensiei.
CAN este protocolul cel mai utilizat in autovehicule si automatizari. Cele mai importante
aplicatii pentru CAN sunt automobilele, vehiculele utilitare si automatizarile industriale. Alte
aplicatii ale CAN se regasesc la trenuri, echipamente medicale, automatizarea cladirilor,
echipamente
electrocasnice
si
automatizarea
birourilor.
Concepte de baza structura liniilor CAN bus line si nivelele de tensiune care corespund
celor doua stari ale magistralei dominant and recesiv.
12.4.1. Propietati ale CAN iata cateva dintre cele mai remarcabile propietati ale
CAN:
- prioritizarea mesajelor: Identificatorul (identifier) defineste o prioritate statica a
mesajului in timpul accesului la magistrala. Atunci cand magistrala este libera, oricare
unitate poate demara inceperea unei transmiteri a unui mesaj. Daca incep sa transmita
simultan doua sau mai multe unitati, conflictul de acces pe magistrala este rezolvat prin
arbitrarea bit cu bit, utilizand identificatorul. Mecanismul arbitrarii garanteaza ca nu se
pierde nici timp, nici vreo informatie. Pe parcursul arbitrarii fiecare transmitator compara
nivelul bitului transmis cu nivelul existent pe magistrala. Daca nivelele sunt egale, unitatea
continua sa transmita. Daca ea transmite un nivel recesiv si magistrala monitorizeaza un
nivel dominant, unitatea pierde arbitrarea si trebuie sa se retraga, fara a mai transmite un
singur bit. Acest sistem de arbitrare, conceput special pentru autovehicule, permite
rezolvarea unor evenimente de importanta mai mare in functionarea masinii, care necesita
o decizie mai rapida, prioritar fata de evenimente pentru care deciziile mai pot intarzia.
- multimaster: Magistrala nu presupune o ierarhizare a nodurilor, cand magistrala este
libera, oricare unitate poate incepe transmiterea unui mesaj. Unitatea cu mesajul cel mai
prioritar va castiga accesul la magistrala.
- siguranta: pentru a realiza cea mai mare siguranta in transferul datelor, in fiecare nod al
magistralei CAN sunt implementate mijloace puternice pentru detectarea erorilor,
semnalizarea acestora si auto-verificare.
- conexiuni: legatura seriala de comunicatie CAN este o magistrala la care pot fi
conectate un anumit numar de unitati. Acest numar nu are o limita teoretica, limita practica
fiind determinata de timpii de intarziere si/sau consumul de putere pe magistrala. Nodurile
magistralei nu au adrese specifice, adresa informatiei fiind continuta in identificatorul
mesajului transmis si in prioritatea acestuia. Numarul nodurilor poate fi modificat dinamic,
fara ca acest lucru sa perturbe comunicatia dintre celelalte noduri.
- rata de transmisie: viteza CAN poate fi diferita in diferite sisteme, dar pentru un anumit
sistem rata de transmisie este fixata si constanta
13.
ASPECTE
PRIVIND
STUDIUL
SISTEMELOR
DE
CONTROL
AUTOMOBILULUI FOLOSIND PRINCIPIILE SISTEMELOR AUTOMATE
ALE
75
(13.1.6)
unde termenul constant (Q/ a) descrie regimul staionar (permanent), iar termenul
variabil (Q/ a)eat corespunde unei componente tranzitorii care se amortizeaz asimptotic
(a<0). nlocuind (13.1.12) i (13.1.14) n (13.1.10) se obine
76
(13.1.15)
(13.1.18
unde: x (t) x (t) s p = este componenta permanent a rspunsului forat, de aceeai form
cu mrimea de intrare (n acest caz regimul permanent este un regim staionar); x (t) t este
componenta tranzitorie format din termenul x eat 0 corespunztor condiiilor iniiale
nenule i din termenul variabil (Q/ a) eat al rspunsului forat determinat de mrimea de
intrare u(t) = Q .
Evoluiile descrise de relaiile (13.1.8) i (13.1.9) sunt reprezentate n fig. 50.
Din ecuaia (13.1.9) se obine pentru regimul staionar
(13.1.19)
valori prescrise sau nominale ale variabilelor de stare, valori ce descriu funcionarea
procesului la parametri nominali
(13.1.21)
78
Figura 51 Simbolizarea interpretrii relaiilor (2.28): u mrime de comand; v - mrime de ieire; P - mrime perturbatoare
De obicei mrimile de comand (u) nu intervin direct asupra procesului, ci prin
intermediul unor dispozitive numite elemente de execuie ale cror mrimi de ieire se
numesc mrimi de execuie notate cu m . Valorile mrimilor msurate se obin prin
intermediul traductoarelor i aparatelor de msurare.
n cazul conducerii automobilului, elaborarea mrimii de comand (u) presupune
prelucrarea dup un anumit algoritm a unei mrimi (semnal) de eroare (), corespunztor
diferenei dintre valoarea dorit (impus) a vitezei (v*) i valoarea obinut (v) a acestei
mrimi, fig. 52.
n cazul conducerii manuale funciile de comparare ntre valorile dorite v* i valorile
reale v , i de prelucrare a semnalului de eroare (de decizie) sunt ndeplinite de operatorul
uman care urmrete evoluia proceselor.
sistem este relativ, o parte a unui sistem numit subsistem poate fi la rndul lui un sistem;
aceeai realitate fizic poate conine unul sau mai multe sisteme distincte), sunt sisteme
dinamice neliniare, cu parametri concentrai sau distribuii, dinamice invariabile sau
variabile n timp.
13.3 PROPRIETILE SISTEMELOR AUTOMATE DINAMICE.
Sistemele automobilului au proprietile fundamentale ale sistemelor automate
dinamice:
- observabilitatea adic, pe baza cunoaterii intrrii (t) i a ieirii (t) = se
poate determina starea x(t) X ;
- controlabilitatea adic, exist comenzi care realizeaz tranziia strii x(t) din orice
stare iniial x(t1) n orice stare final x(t2) n intervalul de timp [t1,t2] . n sens fizic,
existena unei cauze (variaie a mrimii de intrare) determin o reacie a sistemului
(variaie a mrimii de ieire);
- stabilitatea reprezint proprietatea unui sistem, care fiind perturbat dintr-o stare de
echilibru staionar, revine dup dispariia cauzei n aceeai stare de echilibru, n mod
natural;
- adaptabilitatea adic, dac se poate evidenia n interiorul sistemului o variabil
care admite pentru t T o variaie conform unei legi impuse 1;
- identificabilitatea adic, dac se poate evidenia n interiorul sistemului o variabil ,
msurabil pentru t T, numit variabil de identificare care conform unui criteriu 2, s
ofere o imagine asupra proprietilor sale interne, respectiv structurii i parametrilor si;
- structurabilitatea care constituie o condiie a existenei sistemelor. Pentru a
evidenia o structur, un sistem dinamic este discretizat ntr-un ansamblu de pri numite
elemente sau subsisteme legate funcional astfel nct s respecte tranziia cauzal
intrareieire:
.
n baza proprietii de structurabilitate, sistemele se pot descompune i compune n i
din subsisteme.
Dup structur se ntlnesc la automobile dou grupe de sisteme dinamice: a) sisteme
cu structur deschis; b) sisteme cu structur nchis .
13.4 SISTEMELE DINAMICE CU STRUCTUR DESCHIS.
Aceste sisteme sunt constituite prin reunirea de elemente de baz cuplate funcional
astfel ca mrimea de intrare a oricrui element s nu fie influenat de mrimea sa de
ieire, direct sau indirect. Din aceast categorie fac parte:
- sisteme cu comand automat;
- sisteme cu compensare automat.
13.4.1 Sistemele cu comand automat
Aceste sisteme sunt cele care reacioneaz numai la modificrile mrimii de intrare.
Ca exemplu poate fi considerat autovehiculul n ansamblu, asupra cruia se intervine
printr-o mrime de comand x1 , (deschiderea clapetei) pentru a se impune o valoare
dorit vitezei de deplasare v, (fig.53).
Acest sistem are o structur deschis pentru c mrimea de ieire nu influeneaz n
nici un fel mrimea de intrare n oricare din elementele sistemului.
80
Figura 55. Sistem dinamic cu structur nchis: S1 - subsistem condus; S2 subsistem de reacie; S3 - subsistem de decizie.
principal (condus) S1 care asigur o anumit dependen a mrimii de ieire y de mrimea
de execuie m; subsistemul secundar (de reacie) S2 asigur reacia invers (feed-back),
prin care se transmit informaii despre evoluia mrimii de ieire la subsistemul S3 ;
subsistemul decizional S3 asigur o decizie asupra tipului i modului de variaie a mrimii
de execuie m, pentru a se realiza tranziia intrare-ieire dorit. Acest subsistem utilizeaz
un algoritm n care mrimea de intrare u i de reacie yr au un rol important.
Din aceast grup fac parte sistemele cu schema bloc din fig. 230 n care subsistemele
S3 realizeaz o comparare liniar-aditiv ntre o variabil v*1, dependent de v*, i vr
dependent de mrimea de ieire v, de forma v*1 + vr apoi, pe baza unui algoritm, se
obine mrimea de execuie m .
Dac = v*1 vr , sistemul este cu reacie invers negativ sau sistem cu reglare
automat. Mrimea este numit abatere sau eroare. Dac:
(13.5.1)
reprezint efectiv abaterea dintre valoarea impus (de referin) i valoarea real a
mrimii reglate
84
85
unde Ua i Ud sunt mrimi unitare specifice blocului de control, astfel nct ac i dc sunt din
punct de vedere dimensional mrimi echivalente avansului la aprindere, respectiv dozei de
benzin.
Pentru un regim staionar, dar pentru alte valori ale parametrilor determinai de
factorii interni i externi, apare necesitatea aplicrii unor corecii. Uznd de acelai
formalism matematic, aceste corecii pot fi exprimate (n cazul cnd acestea au un
caracter aditiv) prin dou matrice de corecie Ca i Cd:
86
(14.2.3)
Dac se dorete o corecie de bun calitate, parametrii ce descriu factorii interni i cei
externi se cuantific ntr-un anumit numr de trepte, alese din considerente practice. Fie q
acest numr. Apar, prin urmare, Nc combinaii posibile ale parametrilor, unde
(14.2.6)
Aadar, apare un necesar de memorie pentru corecia avansului la aprindere de Na
locaii, iar pentru corecia dozajului, de Nd locaii, unde:
(14.2.7)
Avnd n vedere valorile practice ale capacitilor de memorie (caracteristicile
standard statice) - pentru avans n1 s1, respectiv pentru dozaj n2,s2, - rezult necesiti de
memorie extrem de mari.
Valorile ce s-ar nscrie n aceste memorii ar impune un numr extrem de mare de
rezultate experimentale, obinute prin probe de stand, uneori n condiii extrem de dificil de
realizat (combinaii posibil s apar practic, dar foarte dificil de meninut pe durata unor
experimente n mediu artificial).
Prin urmare, pe baza acestor principii de control pentru toate regimurile staionare
posibile, mrimile finale utilizate pentru controlul motorului asf i dsf au forma:
(14.2.8)
atinge un maxim.
Pentru creterea performanelor motoarelor s-a trecut la o structur de control de
tipul celei prezentate n fig. 59.
Figura 60. Schema bloc a unui sistem pentru generarea bazei de date
Etajul supervizat de antrenare a unui astfel de sistem impune prezena unui
profesor", care intervine n mod succesiv i opereaz corecii de structur. De asemenea,
necesit mijloace de generare a informaiilor pentru profesor".
91
92
Figura 62. Schema bloc a sistemului de control al motorului pentru fiecare cilindru
O astfel de structur ar putea asigura o anumit ierahizare a informaiilor (regulilor).
Astfel, regulile cu grad nalt de generalizare se vor implementa pe nivelul al doilea,
determinnd individualizarea cilindrilor n ansamblul reprezentat de motor, n timp ce
regulile cu grad nalt de specificitate se vor implementa pe primul nivel, asigurnd
optimizarea performanelor fiecrui cilindru n parte.
Se va putea asigura o sporire a vitezei de lucru globale, regulile generale fiind
procesate simultan pentru toi cilindrii, eliminnd suprapunerile. Timpul astfel
disponibilizat poate fi utilizat pentru executarea unor algoritmi specifici mai compleci.
Evident c diagnoza cu un astfel de sistem de control va fi mai precis, individualiznd
defectele la nivelul cilindrului.
Dei este mai complex, deci mai scump, nc insuficient conturat din punct de vedere
teoretic, un astfel de sistem va putea asigura, ntr-o perspectiv relativ apropiat,
optimizarea att a exploatrii, ct i a ntreinerii motoarelor, la un nivel de eficien i
subtiliate ce poate determina efecte tehnico-economice remarcabile.
94
15. CONCLUZII
n timp, n raport cu nivelul atins de dezvoltarea tehnologic i a posibilitilor de
utilizare la fabricarea automobilelor, se folosesc metode din ce n ce mai complexe de
proiectare, analiz, sintez i simulare a fenomenelor, mecanismelor, subansamblurilor i
ansamblurilor automobilelor, parcurgndu-se mai multe etape utiliznd facilitile oferite de
tehnicile moderne, care au la baz calculatoarele numerice, pentru:
- efectuarea calculelor;
- analiza funciilor ce definesc comportarea i evoluia unor fenomene specifice domeniilor
studiate;
- msurarea i stocarea valorilor unor mrimi ce evolueaz n timpul funcionrii;
- simularea funcionrii unor mecanisme i subansambluri din ce n ce mai complexe;
- crearea unor modele virtuale ale unor echipamente fizice pe care se studiaz
diveri parametri;
- simularea n timp real a funcionrii unor subansambluri sau ansambluri etc.
Funcionarea automobilelor i sistemelor acestora este controlat n cea mai mare parte
de conductor prin intermediul elementelor de comand avnd la dispoziie cteva
informaii preluate de la aparatura de bord n ceea ce privete:
- valorile unor parametri funcionali ai motorului (viteza de deplasare, turaia, temperatura,
presiunea uleiului din sistemul de ungere);
- depirea valorilor unor parametri critici;
- starea de funcionare a unor sisteme auxiliare, etc.
Conducerea automobilului este un proces continuu deoarece presupune intervenia
permanent a conductorului asupra sistemelor acestuia pentru:
- realizarea vitezelor i acceleraiilor de deplasare dorite;
- pornirea, frnarea i oprirea n condiii variate;
- asigurarea corelrii caracteristicilor mecanice ale motorului cu caracteristica necesar de
traciune (n cazul dotrii automobilului cu cutie de viteze cu reglare n trepte a rapoartelor
de transmitere, neautomat);
- meninerea automobilului pe calea de rulare n deplin siguran de circulaie;
- comanda funcionrii unor sisteme auxiliare de semnalizare, iluminare, climatizare,
speciale etc.
Desigur, n special la automobilele moderne, unele din sistemele acestora funcioneaz
n mod automat conductorul avnd sarcina doar a stabilirii unor parametri globali ai unor
regimuri de lucru.
Desfurarea activitii de conducere n ceea ce privete conlucrarea dintre conductor
i automobil, sub permanenta influen a mediului prin caracteristicile lui complexe i de
multe ori imprevizibile, este un proces deosebit de complex imposibil de modelat analitic
sau simulat n totalitate. Abordarea, ns, a studierii parametrilor i performanelor unor
subansambluri sau subsisteme, cu scopul creterii indicilor de calitate i economicitate,
poate fi fcut dispunnd de mijloace i metode moderne de cercetare cum sunt
calculatoarele numerice dotate cu programe din ce n ce mai performante.
Modelarea sistemelor fizice n care se desfoar procese de transformri energetice,
modificri ale valorilor mrimilor mecanice etc., presupune utilizarea unor algoritmi
adecvai relativ simpli dar, n cazul n care procesele se desfoar sub controlul factorului
uman, intervin elemente care nu pot fi simulate, ntr-o msur mai mare sau mai mic,
dect prin sisteme automate. n consecin, metoda de studiu a circuitelor de reglare ale
automobilelor, privite prin prisma teoriei sistemelor automate, permite apropierea
condiiilor propuse prin proiectare de condiiile reale de funcionare.
Folosirea tehnicilor moderne de cercetarea si proiectare, prin utilizarea sistemelor de
calcul dotate cu programe concepute de firme specializate n elaborarea de software
prezint, fa de modelarea clasic, mai multe avantaje ca:
95
nevoie de contributia unui sofer, astfel ca pasagerii unui astfel de automobil vor putea sa
citeasca, sa viseze cu ochii deschisi, sa doarma sau sa munceasca, in timp ce masina se
va conduce singura.
Obiectivul companiei este in prezent sa perfectioneze tehnologia instalata pe o flota de
peste 20 de SUV-uri Lexus RX450H.
Senzori care includ sisteme radar si lasere creeaza in timp real harti 3D cu imprejurimile
masinii, iar soft-ul Google sorteaza obiectele dupa patru categorii, respectiv vehicule in
miscare, pietoni, biciclisti si obiecte fixe cum ar fi semnele de circulatie, curbele si masinile
parcate.
Masina fara sofer a Google stie cand sa se opreasca, dar nu si cand sa porneasca,
partial pentru ca este proiectata sa circule preventiv. Intr-o intersectie cu patru intrari,
masinile Google au stat pe loc, in timp ce restul vehiculelor o traversau in diferite directii.
Pana in prezent, masinile fara sofer ale Google au rulat aproximativ 700.000 de mile,
majoritatea pe autostrada.
97
BIBLIOGRAFIE
[1] Berthold Grnwald, Teoria, calculul i construcia motoarelor pentru autovehicule
rutiere, Bucureti: Editura Didactic i Pedagogic, 1980
[2] Gheorghe Fril, Mariana Fril, S. Samoil Automobile, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 2007
[3] Martini, William, Stirling Engine Design Manual, NASA-CR-135382. NASA, 1978
[4] Florian PETRESCU & Relly PETRESCU, Motoare termice color, Editura Create Space,
USA 2012.
[5] Walker, G. (1985). Free Piston Stirling Cycle Engines. Springer-Verlag.
[6]Adler, A., Memento de technologie dautomobile, Robert Bosch Gmbh, 1988.
[7]Cristea, D., Sisteme speciale ale automobilelor i motoarelor, Ed. Universitii din
Piteti, 1999.
[8]Fenton, J., Handbook of vehicle design analysis-Mechanical Engineering Publications
Ltd., London, 1996.
[9]Gherghin, G., Elemente de mecanic fin I mecatronic pentru autovehicule, Ed.
Universitaria Craiova, 2002.
[10]Manea A.T., Manea L.C., Mecatronica automobilului modern, Ed. Matrix-Rom,
Bucureti, 2000;
[11]*** Colecia revistei Automotive Engineering 1990-2001.
[12] http://www.research.ro/ro/articol/2062/comunicare-centru-de-presasisteme-inteligente-de-transport-its
[13] http://www.business24.ro/google/
98