Cuprins

Cuprins......................................................................................................................................... 1
T1. Initierea in economix................................................................................................................... 3
1. Geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare.............................................................................. 3
2. Ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine.......................................................................3
3. Metodele de cercetare ale stiintei economice, legile economice..............................................................4
4. Nivele de cercetare si functiile stiintei economice...............................................................................5
T2. Activitatea economica si agentii economici........................................................................................ 7
1. Premisele activitatii economice - bunurile economice..........................................................................7
2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele)..............................................................10
3. Angentii economici: functii, sursa lor de venit.................................................................................11
T3. Formele de organizare a economiei si sistemele economice..................................................................13
1.Sistemul economic si clasificarea lui.............................................................................................. 13
2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica)..................................................................14
3. Economia de schimb................................................................................................................. 15
4. Economia mixta...................................................................................................................... 16
T4. Institutiile si rolul lor in economia de piata...................................................................................... 18
1. Esenta si rolul institutiilor in dezvoltarea economica.........................................................................18
2. Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic.........................................................18
3.

Pluralismul formelor de proprietate........................................................................................... 20

Tema 5 : Piaa i mecanismul ei......................................................................................................... 24

1. Piaa, esena, funcii i clasificri.................................................................................................. 24
2. Elementele modului de comportament a consumatorului....................................................................25
3. Cererea i parametri. Legea cererii............................................................................................... 26
5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare................................................................................... 28
6. Concurena, esena, forma i mecanismul....................................................................................... 30
Tema 6: Piaa factorilor de producie i repartiia veniturilor......................................................................34
1. Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de salarizare ....................34
2. Piaa capitalului i dobnda......................................................................................................... 36
3. Piaa pmntului i renta............................................................................................................ 38
Tema 7: ntreprinderea i antreprenoriatul n condiiile economiei de pia ....................................................40
1. Noiuni. Caracteristica de baz a ntreprinderii.................................................................................40
2. Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor.................................................................................42
3. Managementul i marketingul- elementele determinante n coordonarea activit ii ntreprinderilor ................43
4. Etapele nregistrrii afacerii n RM. Planificarea activit ii de antreprenoriat ............................................44
Tema 8: Producia i rezultatele activitii de antreprenoriat .......................................................................46
1. Organizarea combinrii productive............................................................................................... 46
1

2. Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor....................................................................47

3. Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii.................................................................................50
Tema 9: Economia nationala si cresterea economica................................................................................52
1. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici...............................................................52
2. Cresterea si dezvoltarea economica.............................................................................................. 54
3. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica............................................................................55
Tema 10: Inflatia si somajul.............................................................................................................. 57
1.

Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken...............................................................................57

2. Politici antisomaj..................................................................................................................... 58
3. Cauzele si tipurile inflatiei......................................................................................................... 59
4. Politica anti-inflationista............................................................................................................ 60
Tema 11: Finanele publice i impozitele.............................................................................................. 61
1.

Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui........................................................................61

2.

Impozitele i sistemul fiscal..................................................................................................... 63

3.

Metode de finanare a datoriei de stat......................................................................................... 65

Tema 12: Sistemul bancar si creditul................................................................................................... 67

1. Institutiile bancare si rolul lor in economie..................................................................................... 67
2. Creditul. Esenta si clasificare...................................................................................................... 68
3. Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente.............................................................................69

T1. Initierea in economix.

1. geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare
2. ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine
3. met. de cercetare ale stiintei economice, legile economice
4. nivele de cercetare si functiile stiintei economice.
1. Geneza stiintei economice si etapele de dezvoltare
Istoria omului cit si a societatii incepe odata cu activitatea bazata pe ratiune, insa din de
vedere a dobindirii bunurilor materiale, astfel p.u viata omul are nevoie in primul rind de cele
mai elementare conditii de existenta(hrana, imbracamintea, domiciliu), insa ca personalitate
omul se manifesta prin nivelul sau spiritual si nu prin cantitatea de bunuri pe care le
acumuleaza pe parcursul vietii insa producerea bunurilor materiale ca baza a vietii va fi
totdeauna cea mai importanta ocupatie,d eci inca Aristotel a remarcat ca oamenii au inceput
sa faca filosofie doar dupa ce au satisfacut necesitatile materiale, ceea ce demonstreaza ca
activitatea economica este un proces complex care reprezinta o multitudine de
comportamente din decizia si reactiile oamenilor cu privire la producerea bunurilor repartitia
in functie de necesitati si interesele acestora. Deci stiinta economica are ca ob. de st.
societatea ceea ce o caracterizeaza ca este o stiinta sociala, de rind cu sociologia, psihologia
si dreptul totodata fiind o stiinta aparte cu ob. sau de studiu. In calitate de stiinta separata de
sistem de cunostinte speciale economia sa constituit abia in sec. 18 fiind influentata de
factori materiali, si anume de nivelul de dezvoltare a activitatii economice adica de ce si cum
se produce si respectiv de factori spirituali(cultura si viziunea sociala despre ce si cum
gindesc oamenii). Odata cu evolutia societatii are loc si dezvoltarea gindirii economice, astfel
etapele principale ale procesului de formare si dezvoltare a gindirii economice sunt :

Odata cu aparitia statalitatii legile de gospodarie au devenit mai complexe astfel

necesitatile in reglarea activitatii economice au determinat un aspect statal. Deci termenul de
economie politica a fost propus abia in 1615 in epoca mercantelistilor de francezul Monte
Cretien in tratatul despre economie politica adaugind "politikos" - cetate/societate, stiinta
astfel obtinind legi de gospodarire a unui stat, prin aceasta determinind ca stiinta a evoluat de
la o economie domestica individuala la o economie sociala.

2. Ob. de st. al economixului in viziunea diferitor doctrine

Termenul de econnomie politica poate fi interpretat ca shtiinta despre : bogatie, productia
si repartitia bunurilor materiale, relatii de productie si legitstile de dezv a activitatii umane,
gestiumea economiei nationale -nationalism economic.
la intersectia sec 19-20 sa constituit o nous directie sqhtiintifica economix. notiunea de
economix pentru prima data a fost utilizata de fondatorul scolii de la cambridge alfred
marchal. in 1970 in lucrarea principiile economiei pol. astfel ob cercetarilor a devenit
comportamentul economic rational al individului, adica problemele ultilizarii eficiente a
resurselor de productie limitate, cu scop de satisfacere a nevoilor materiale ale omului. astfel
problema alegerii rationate a resurselor in determinarea nevoilor nelimitate a svenit
prioritatea in studierea economiei politice. astfel si obiectul teoriei economice poate fi
determinat de o multitudine de abordari si definitii.

curentele si scolile de gindire.

obiectul de studiu
1. mercantilisti, fiziocrati avutia nationala
2.marxistii relatiile de productie
3. scoala istorica economia nationala
4. marginalismul comportamentul subiectilor economici (caile, mijloacele si solutiile a
scopurilor propuse)
5. chenisismul mecanismul functionarii econ nationale ca un tot intreg
6. curentul institutional institutiile si schimbarile institutionale
7. teoria sintezei neoclasice avutia nationala, formele si stimulentele comportamentului
uman, insa in dependenta de resursele limitate

cunostintele economico-teoretice generale determina constientizarea logica a evolutiei

activitatii economice. Ceea ce determina prognozarea perspectivelor, tendintele de dezvoltare
a societatii in baza principalelor principii economice sunt elaborate politici si masuri speciale
care sunt orientate spre rezolvarea unor probleme concrete.
Cele mai importante intrebari ale teoriei economice
1schimbul, comportamentul pe pietele sociale, deci si modul de alocare a resurselor
materiale in economie
2.modul in care societatea foloseshte resursele limitate pentru a produce bunuri si pentru a
le distribui membrilor sai
3. studiaza modul de formare a pretului muncii, a capitalului, a pamintului, respectiv,
modul de utilizare a preturilor in procesul de alocare a resurselor
4. examineaza distributia veniturilor si sugereaza modalitati de ajutorare a persoanelor
nefavorizate
4

deci shtiinta economica Este cercetarea comportamentului si a relatiilor dintre oameni in

procesul folosirii resurselor limitate necesare pentru a produce bunurile vietii, a formula legi
sau principiile activitatii economice, a elabora metode si mecanisme de organizare
economica, a determina alternative in politica economica.
3. Metodele de cercetare ale stiintei economice, legile economice
Metodele economicului reprezinta majoritatea mijloacelor necesare studierii societatii p.u
a sistematiza faptele, ale expune sub forma de categirii stiintifice legi si tendinte. Astfel
cunoastem :
- metode generale :
1) abstractia stiintifice - reprezinta studierea unor categorii sau fenomene doar dintrun
anumit punct de vedeere
2) analiza - descompunerea unui fenomen in parti componente
3) sinteza - reunirea elementelor intrun tot element
4) deductia - este un mod de rationalizare bazat de la teorie la fapte, rezulta de la general la
particular
5) inductia - bazat pe ratiune, de la fapte la teorie ce demonstreaza de la particular la
general.
- metode specifice : (de expl singuri)
1) met. istorica
2) met. economica
3) met. caiterus-paridus - studierea fenomenului instare pura adica in conditiile cind toti
ceilalti factori ramin a fi constanti
4) experimentul economic.
Economia ca si natura si diverse sfere sociale se auto administreaza, adica se conduce de
legi interne specifice ei.
Legile economice determina legaturi cauzate, interne, cauzate, generale, deseori
repetabile, relativ stabile ale fenomenelor si proceselor economice. Unele legi se formeaza
inafata vointei omului, indiferent de faptul ca ele sunt coordonate, dirijate in activitate
economica, altele legi se formeaza in baza psihologiei economice al subiectilor, deci a
constiintei economice, a intereselor si a modalitatilor comportamentului economic.
Astfel cunoastem :
- legi obiective( ce nu depind de vointa, interesele, dorintele oamenilor) astfel de legi sunt
caracterizate prin activitatea fizica si biologica
- legi subiectiv psihologice ce reprezinta raporturile stabile, intermediate de prezenta
subiectilor prin interese, obiective, preferinte si drepturi. Astfel sii ta elaboreaza si formeaza
legile si principiile ce reprezinta raporturi sociale stabilite intre diferite fenomene si procese
economice.
5

Cunoastem legi generale, legi specifice, legi comune.

4. Nivele de cercetare si functiile stiintei economice
Teoria economica contemporana ca entitate complexa determina si diferite niveluri de
organizare a activitatii economice (familie, intreprindere, ramuri, national, international) care
la rindul sau sunt cercetate din punct de vedre a diferitor modele, procedee, analiza
comparative, la diferite niveluri de functionare.
Cunoastem 4 nivele de functionare:
1. micro
2. mezo
3. macro
4. mondo
Microeconomia presupune studierea economiei la nivelul resurselor si bunurilor prin
prizma comportamentului unei unitati structurale. Ex; individ, familie, intreprindere.
Microeconomia se ocupa si de mecanismul economiei de piata. Astfel, analiza
microeconomica cerceteaza arta de a face avere, bani, deci de a obtine venituri. Nivelul
microeconomic explica schimbarea preturilor pu fiecare bun in parte, costul de productie,
profitul, formele de organizare, dimensiunile intrprinderilor, folosirea resurselor limitate
rational. Indicatorii analizei microeconomice sunt: cifra de afaceri, valoarea adaugata, venitul
global, costurile de productie, profit.
Mezoeconomia determina o pozitie intermediara, intre micro si macroeconomie. Studiaza
procesele economice la nivelul unei ramurii a unui complex aparte, ex: complexul agro
industrial.
Macroeconomia studiaza sistemul national, insa ca un tot intreg. Ea cerceteaza agregatele
(=indicatorii) ce caracterizeaza economia veniturile si consumurile, cheltuielile, si utilizeaza
urmatorii indicatori :volumul de productie global la scara nationala, produsul intern brut,
nivelul somajului, nivelul inflatiei.
de regula, parlamentele, guvernele, sau alte institutii de stat si partidele, miscarile politice
determina problemele economice si modalitatile de rezolvare la nivel macroeconomic.
Mondoeconomia, a aparut ca rezultat la activitatea integrationista si globalizata. Studiaza
problemele economice mondiale. Ex: - diviziunea internationala si specializarea muncii
- comertul international
- siste,ul valutar
- migratia capitalului si a fortei de munca

Concomitent, mondoeconomia analizeaza si procesele de transformare si solutionare a

problemelor mondiale. Ex: - alimentatia, - ecologia, - demografia, astfel are loc
internationalizarea vietii economice cu toate conceptele societatii.
In teoria economica contemporana, in urma aprofundarii cu ostintelor econ shi a
specializarii acestora s-au format urmatoarele stiinte: 1. stiintele economice generale economia politica, istoria politica, gindirea economica, care la rindul sau for uleaza idei shi
filozofia vietii economice
2. stiinte functionale sau specifice, care acordeaza anumite aspecte, functii separate ale
activitatii economice- statistica economica, evidenta contabila, auditul, management
3. stiinte economice de ramura sau aplicative - analizeaza economia pe ramuri, economia
agrara, a transportului
4. stiinte economice interdisciplinare - cele care intersecteaza si explica metodele, formele,
regulile de activitate economica - metode economico matematice, cibernetico economice,
sciologia economica.
Evolutia stiintifica si practica a teoriei economice a demonstrat ca exista si o multitudine
de functii pe care le indeplineshte.
Functiile stiintei economice:
1. f. cognitiva
2. f. practica
3. f. metodologica
4. f. ideologica
In literatura occidentala contemporana functiile teoriei economice sunt divizate in: pozitive, - normative.
astfel, cheines delimiteaza ca stiinta pozitiva reprezinta totalitatea cunostintelor sistemice
care fixeaza ceea ce este in realitate, iar stiinta economica normativa, totalitatea cunostintelor
care demonstreaza ce trebuie sa fie, deci sistemuld e legi pentru atingerea scopurilor
determinate.

T2. Activitatea economica si agentii economici

1. premisele activitatii economice - bunurile economice
2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele)
3. Angentii economici: functii, sursa lor de venit.
1. Premisele activitatii economice - bunurile economice
Activitatea economica, are drept scop crearea bunurilor necesare pentru satisfacerea
nevoilor materiale, sociale si spirituale.
Premisele desfasurarii oricarei activitati economice sunt:
1. nevoile umane
2. resursele necesare pentru satisfacerea acestora
Nevoile sunt cerinte, doleante, necesitati obiective ale indivizilor si ale societatii. Pe
parcursul istoriei nevoile au evoluat si s-au diversificat. Aceasta evolutie s-a desfasurat odata
cu dezvoltarea societatii, de i si a omului, dar si a posibilitatilor lui. Astfel diversificarea
nevoilor a determinat necesitatea clasificarii lor dupa urmatoarele criterii:
1. In functiile dimensiuni:

nevoi fiziologice (biologice)

nevoi spiritual- psihologice

nevoile sociale (de grup), care reprezinta un ansamblu de nevoi a caror satisfactie este
posibila doar prin actiunea a diferitor grupuri sociale
2.
dupa gradul lor de complexitate :

nevoi de baza:
- inferioare si elementare
- superioare
Din punct de vedere a sociologului american Maslow exista urmatoarele tipuri de nevoi, in
care sunt evidentiate 5 grupuri de necesitati:
1.
2.
3.
4.
5.

fiziologice elementare
siguranta si securitatea
nevoile sociale
stima si statutul social
autorealizarea, creativitatea

Nevoile umane pot fi caracterizate prin trasaturi:

nevoile sunt nelimitate ca numar

nevoile sunt limitate dupa capacitate si volum: orice nevoie descreste in intensitate pe
masura ce ea este satisfacuta

nevoile sunt concurente intre ele (o necesitate poate fi inlocuita cu alta)

nevoile sunt complementare

orice nevoie se stinge momentan prin satisfactie, deci nevoile satisfacute se transforma
in obiceiuri, traditii si in interese economice.

Sporirea numarului nevoilor, cit si preocuparea permanenta a omului de a le satisface

reprezinta motivatia principala a oricarui progres economic. Astfel si s-a determinat si s-a
demonstrat legea cresterii si diversificarii nevoilor umane. In scopul satisfacerii nevoilor
sale, individul este obligat sa recurga la valorificare anumitor resurse, care si sunt
numiteresurse economice.
Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de catre om
in activitatea sa economica pentru a obtine bunuri de care are nevoie. Odata cu cresterea
nevoilor, omul este nevoit sa atraga in circuitul economic o cantitate din ce in ce mai mare de
resurse. Resurselee conomice folosite de catre om sunt extremd e variate, astfel clasificinduse:
1. resursele primare:

resursele umane, omul fiind determinat prin felul sau: experienta, calificare,
capacitatea sa antreprenoriala.

resursele naturale: pamint, apa,

2. resurse derivate, care sunt creTe de generatiile anterioare

capitalul tehnic: masini, echipamente, constructii

experienta stiintifica: potentialul inovational

resursele monetare si valutare de care dispune societatea respectiva.

Se cunosc si alte clasificari privind resursele.
1. Din punct de vedere a duratei si al caracterului utilizarii lor:

reproductibile (regenerabile) ex: fondul funciar, apa, forta de munca

nereproductibile: petrol aur

2. Dupa volumul resurselor in raport cu cererea pietii:

abundent

deficitar
3. Dupa apartenenta:

proprii

atrase.
Insa trasatura principara a resurselor consta in caracterul lor limitat!

Caracterul limitat al resurselor, in raport cu nevoile mereu crescinde, devin problema

principala a activitatii economice, constituind astfel continutul urmatoareai legi: Legea
raritatii rezurselor. Astfel bunurile economice reprezinta un mujloc de satisfacere a
nevoilor umane. Prin bun intelegem: un obiect material sau un serviciu (nematerial) care prin
proprietatile lui poate sa satisfaca o necesitate umana sau o trebuinta.
Cunoastem:

bunuri libere, sunt acele bunuri ale carui cantitate, raportate la necesitatile oamenilor,
apac ca nelimitate.

bunuri economice, care la rindul lor, reprezinta unr ezultat al activitatii economice si
sunt limitate.
Bunurile economice determina si urmatoarele conditii:
1. existenta unei nevoi care trebuie satisfcuta
2. proprietatile corporale (parametri functionali) si acorporale ale bunurilor (marca,
serviciul)
3. disponibilitatea si accesibilitatea
4. raritatea relativa a bunurilor economice.
Conditiile mentionate determina utilitatea bunurilor economice.
Cunoastem urmatoarea tipologie a bunurilor economice:
1. Dupa materiale:

materiale (produse, marfuri)

nemateriale (servicii)
1. Dupa origine:

naturale, rare

produse prin munca omului

1. dupa destinatie sau utilitate

de consum final,s ub forma de - produse sau - servicii

de consum intermediar: - energie, - materie prima

de echipament
1. in functie de substituire

substituibile

nesubstituibile
1. din punct de vedere. complementaritatii:

complementare

necomplementare
Astfel, diversitatea economica a bunurilor economice poate fi clasificata si din punct de
vedere a criteriilor (bunurilor):
1. dupa forma de mnifestare

bunuri materiale
10

valori spiritule (manuscrise, picturi)

1. dupa gradul de prelucrare

primare ( ciupercile din padure)

intermediare (sfecla de zahar pentru prelucrarea si primirea zaharului)

finale (o incapere)
1. dupa destinatia finala:

satisfactori, -bunuri de consum personal, -bunuri de consum social: servicii de

educatie, sanatate

prodfactorii, lucrurile investitionale

1. dupa subiectul consumului:

bunuri private, se cnsuma de individ sau de membrii unei familii

bunuri publice
1. dupa durata folosintei:

de folosinta curnta

de o singura folosinta

de folosinta indelungata.
Astfel marfa reprezinta un bun economic, un produs al muncii omului,care satisface o
anumita cerinta, poate fi destinata schimbului prin intermediul actului de vinzare-cumparare.

Deci, un bun, pentru a fi marfa, trebuie sa aiba utilitate sociala si sa treaca de la producator
la consumator, prin intermediul schimbului.
Marfurile pot fi sistematizate in urmatoarele grupuri

marfuri corporale de consum personal curent

marfuri corporale de consum personal indelungat

marfuri incoprporale de consum personal (serviciile tel, netu)

marfuri incorporale de consum social(servicii, scoli)

marfuri capital (instrumentele, masinele, utilajul)

marfuri resurse naturale (pamintul etc.)

marfuri resursa de munca (forta de munca)

diversele componente ale avutiei nationale

marfuri corporale si incorporale rezultate din cercetarile stiintifice (cartile, programele

pc)

marfuri servicii manageriale si de marketing ( serviciile juridice)

marfurile hirtii de valoare ( obligatiunile, actiunile)

orice marfa are doua aspecte

1. valoare de curs, utilitatea
2. valoarea de schimb.

11

2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii (Sectoarele)

Activitatea economica reprezinta un proces complex ce reflecta asnamblul
comportamentului oamenilor al reactiilor si al deciziilor referitoare la atragerea si la
utilizarea resurselor economice in vederea producerii circulatiei consumului de bunuri, in
functii de nevoi si interese. In cadrul evolutiei, activitatea economica a cunoscut un complex
de diversificare de specializare si de integrare ce poate fi definit ca diviziunea sociala a
muncii.
Structura activitatii economice cuprinde :

productie ( Reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si umane in

vederea obtinerii de noi bunuri economice cu o utilitate sporita, deci productia reprezintaa
ctivitatea oamenilor de a transforma resursele naturale corespunzator necesitatilor lor cu
scopul de creare a bunurilor si serviciilor care vor satisface anumite categorii de nevoi. Astfel
productia include :

productia de bunuri( primara si productia secundara ( ex. productia

industriala) productia de servicii(tertiara) carecuprinde transporturile, consultatiile

productia de informatii( sunt cercetarile stiintifice)

circulatie ( sau schimbul, care cuprinde acele activitati ce asigura miscarea continua a
bunurilor economice, a banilor, precum si a capitalurilor intre vinzatori si cumparatori. Cea
mai veche forma de circulatie o constituie schimbul de marfuri, care initial a fost efectuata
sub forma de troc. Odata cu aparitia banurilor schimbul sa diversificat, vinzare (marfa-bani)
cumparare(bani-marfa), astfel s-a format sfara circulatiei marfurilor prin intermediul banilor.
Ca o activitate specifica economiei de piata care cuprinde: - activitatea de aprovizionare, - de
transport, - de depozitatre, - de pastrare, - de comert interior si exterior.
Circulatia banilor reprezinta si totalitatea operatiunilor de incasare si de plati determinate
de fluxurile de marfuri si servicii. Astfel, circulatia capitalului cuprinde: fluxul capitalului, de
credite, de actiuni si de alte hirtii de valoare.
repartitie. Reprezinta acea componenta a activitatiie conomice prin intermediul careia
bunurile materiale si serviciile sunt orientate spre destinatie si se asigura distribuirea si
redistribuirea veniturilor. ex: plata salariilro, a profitelor, a impozitelor, a taxelor.

consum. Reprezinta utilizarea efectiva a bunurilor economice de catre oameni, agenti,

inclusiv de catre stat in scopul satisfacerii necesitatilor. In acelasi timp, comsumul veridica
utilitatea economica a bunurilor, deci si cooncordanta dintre nevoi si preferintele oamenilor.

Consumul poate fi: -consum intermediar (materie prima, materialele, utilajele, deci pentru
producerea altor bunuri); - consum final, care se imparte in ' personal si ' social care
determina utilitatea bunului de consum si prin care se asigura existenta satisfacerii a unor
cerinte ale societatii. Ansamblul elementelor de care depinde activitatea economica, cuprinde
toate componentele si formele sociale ale activitatii de productie si anume: - mijloacele de
productie; - forta de munca ( potentialul fizic si intelectual al omului); - tehnologiile; 12

formele de organizare de productie; - inovatiile tehnico-stiintifice; - abilitatile (capacitatea de

a organiza, de a conduce o afacere, deci este priceperea intreprinzatorului).

3. Angentii economici: functii, sursa lor de venit.

Economia de piata se caracterizeaza prin existenta si actiunea subiectilor, deci a agentilor
economici, care efectuiaza operatiuni de natura diferita pentru a produce bunuri, a finanta si a
asigura, a redistribui si consuma.
Agentii economici reprezinta persoane sau grupuri de persoane fizice sau juridice cu
comportamente economice care participa la viata economica. Fiecare agent reprezinta fie
intrari sau fie iesiri de resurse in relatiile multiple cu alti agenti economici, fie la nivel al
economiei nationale sau al economiei mondiale.
Principalele trasaturi ale subiectilor economici:

alocarea de resurse pentru a produce bunuri si a obtine profit

integrarea in relatiile economice de piata

fiintarea ca centre de decizii economice autonome

desfasurarea activitatii pe baza legislatiei in vigoare.

In orice economie moderna de piata, actioneaza o diversitate de agenti economici, tinind
cont de mai multe criterii:

ramura in care isi desfasoara activitatea

functiile economice indeplinite

statutul juridic.
Un agent economic reprezinta o unitate institutionala, daca dispune de autonomie, de
optiune si de decizie in exercitarea functiilormsale, si anume:

de a produce

de a finanta

de a asigura

de a consuma, cu dreptul de individual de a consuma resursele dupa dorinte.

Din punct de vedere al criteriului institutional cunoastem urmatoarele categorii de agenti:

intreprinderile (firmele) non-financiare

gospodariile familiale sau menajele

institutiile de credit si de asigurari

administratiile publice si private

agentii externi (restul lumii).

Sursele de finante:
intreprinderile nonfinanciare produc bunurile materiale si serviciile destinate vinzarii,
formarea sectorului productiv sau al afacerilor...

gospodariile familiale sau menajele cuprin un ansamblu de persoane care infaptuiesc

activitati legate de viata familiala, se refera da productie, consum si gestiunea patrimoniului

13

familiei. Veniturile menajelor provin din remunerarea muncii (salariile), din titluri de
proprietate si din transferurile efectuate de celelalte sectoare.
inst de credit shi de asigurari - includ unitatile publice, private si mixte... Veniturile
sint: dobinzile, etc.

Administratiile care cuprind institutiile cus cop nelucrativ care furnizeaza diferite
servicii sau prestatii si se grupeaza in: - administratii publice si - private. Administratiile
publice urmareasc redistribuirea veniturilor, deci si al avutiei pe baza serviciilor non marfale
prestate, care la rindul sau include: administratiile locale si centrale, deci si toate institutiile
publice. Veniturile acestui sector provin din varsamintele efectuate de catre agentii economici
din alte sectoare primite direct sau indirect. Administratiile private se refera la organizatii
private, ca ex. asociatii, fundatii. Veniturile lor deriva din contributii voluntare, cotizatii.

Agentii economici externi, cuprind toti subiectii nerezidenti pe teritoriul economiei

nationale care desfasoara o activitate in interiorul acestuia.

14

T3. Formele de organizare a economiei si sistemele economice

1. Sistemul economic si clasificarea lui
2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica)
3. Economia de schimb
4. Economia mixta
1.Sistemul economic si clasificarea lui
Pe parcursul evolutiei istorice, formele de organizare a activitatii economice de asemenea
au evoluat, insa elementele de baza au ramas intr-o inter-dependenta, mai mult sau mai putin
stabila (depinde de la stat la stat).
Sistemul reprezinta un ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune si formind o
entitate, deci sistemul economic reprezinta o anumita modalitate de organizare a vietii
economice si sociale a unei tari.
Sistemul economic determina felul de utilitate a resurselor economice, modul de
organizare si functionare a frocesului de productie si de trecere a bunurilor economice de la
producator la consumator. Deci sistemul economic reprezinta un ansamblu de relatii
economice determinante ale institutiilor, a organizatiilor si a altor elemente ale suprastructurii
politice, juridice, ideologice cu rol economic, prin intermediul caruia se desfasoara
activitatea si viata economica.
Numai datorita faptului ca elementele de baza ale activitatii economice sunt legate intr-un
anumit sistem devine posibila reproducerea institutiilor care la rindul sau si determina si
actiunea legilor economice.
Elementele principale (fundamentale) ale sistemului economic sint:
- forma de proprietate asupra resurselor si asupra rezultatelor activitatii economice. Deci
proprietatea, pe baza careia si este organizata activitatea economica.
- Formele de organizare si de reglementare a activitatii economice la diferite niveluri
- Scopul urmarit de catre agentii economici intr-o afacere
- Sistemul de stimulare si de motivatie in activitatea economica.
- Sistemul economic include si urmatoarele subsisteme:
- subsistemul tehnico-istoric : este format din relatiile functionale ce apar in procesul
utilizarii factorilor de productie
- subsistemul economic : include toate relatiile (pur) economice
- subsistemul economico-social : cuprinde relatiile ce apar in afara interactiunii
dintre elementele economice si cele ale suprastructurii
- subsistemul social (pur) : cuprinde relatiile dintre categoriile sociale.
15

Fiind numeroase si extrem de variate, sistemele economice pot fi clasificatesi dupa

urmatoarele criterii:
- dupa nivelul de dezvoltare
- dupa caracterul intre partcipantii la viata economica
- dupa ramura principala a economiei.
In stiinta economica contemporana cel mai raspundit criteriu de clasificare a sistemelor
economice este cel al tipului economic, adica al formei de gospodarie. Deci legaturile intre
productie si consum. Astfel cunoastem:
- sistem economic natural
- sistem economic de piata
- sistem economic de comanda
Alti specialisti economisti determina ca exista si al 4lea sistem, cel de tranzitie.
Insa tipurile principale ale sistemului economic sunt:
- economie de piata
- economie centralizat-planificata
- economie mixta.
2. Economia naturala (traditionala, non-economica, arhaica)
reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care nevoile de
consum sunt satisfacute din rezultatele proprii activitati, deci fara a se apela la schimb.
In conditiile acestei forme de productie sociala, fiecare gospodarie individuala executa
toate activitatile de munca: de la obtinerea diferitor materii prime pina la pregatirea lor in
forma finita.
In economia naturala productia coincide cu consumul.
Aceasta forma a proprietatii sociale a predominat in societatea primitiva, preponderent in
sclavagism si feudalism, cind fiecare gospodarie producea produse pentru a-si satisface
necesitatile. A dominat in conditiile unui nivel scazut de dezvoltare economica,
La baza ei sta un numar limitate de cerinte, preponderen biologice (hrana, domiciliu,
imbracaminte).
Trasaturile de baza:
- pamintul reprezinta principalul factor de productie, deci agricultura, mestesugaritul casei
sta la baza economiei naturale
16

- in economia naturala producatorul are mijloacele de productie necesare pentru producerea

bunurile, cu toate ca ele sunt arhaice
- produsul creat trebuie sa satisfaca cerintele producatorului si consumul din interiorul
gospodariei
- in economia naturala relatiile de productie se manifesta ca relatii dintre oameni, dar nu ca
relatii ce ar reiesi din produsul muncii lor
- economia naturala e intemeiata pe tehnica de rutina, ceea ce face sa predomine munca
fizica
- munca in economia naturala are un caracter social, cuprins in limitele inguste ale unitatilor
de productie; forta de munca este lipsita de mobilitate, deoarece juridic depinde de o anumita
unitate de productie
- raspunsurile la intrebarile Ce Cum Pentru cine? in economia naturala sunt determinate de
traditii transmise din generatii in generatii si determina comportamentul producatorului
- in economia naturala persista diviziunea simpla a muncii
- eficienta economica este foarte redusa
- prezenta economiei decentralizata.
In multe din tarile cu economiile slab dezvoltate si astazi, in mare masura, economia
nationala are un caracter de economie naturala.
Odata cu masura dezvoltarii diviziunii sociale a muncii, economia naturala a fost
delimitata de economia de producere a marfii, astfel premisele economiei de schimb sunt:
- dezvoltarea diviziunii sociale a muncii, s-a dezvoltat odata cu aparitia specializarii agentilor
economici
- diversificarea si modificarea nevoilor si mijloacelor de satisfacee a lor
- libertatea economica a producatorilor, bazata pe proprietatea privata
- aparitia monedei ca un instrument de intermediere a schimburilor economice.
3. Economia de schimb
determina acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii
economici produc bunuri cus copul vinzarii, obtinind in schimbul lor alte bunuri necesare
pentru satisfacerea necesitatilor.
Economia de schimb reprezinta o forma universala de organizare si de functionare a
activitatii economice in lumea contemporana.
Trasaturile economiei de schimb:
Aparitia specializarii agentilor economici (odata cu diviziunea sociala a muncii). Spre
deosebire de producatorul universal, caracteristic economiei naturale, economia de schimb
17

are la baza diviziunea sociala a muncii care a general specializarea agentilor economici.
Specializarea unui agent economic intr-un anumit domeniu este de terminata de: - traditia, obiceiul, - intimplarea, - experienta, insa la baza specializarii sta totusi interesul economic
sau avantajul obtinut dintr-o activitate comparativ cu alta activitate (avantajul comparatic),
ceea ce lamrindul sa inseamna ca orice decizie, actiune a oricarui agent economic este pusa
in fata unor alternative sau alegeri, ceea ce la rindul sau si determina principiul avantajului
comparativ.
Autonomia si independenta agentilor economici, ceea ce la rindul sau inseamna ca agentii
economici sunt abilitati cu dreptul de decizie. Deci instrainara bunurilor are la baza
principiul***. Astfel economia este determinata de interesul agentului economic care la
rindul sau reiesa din forma de proprietate, deci si a modalitatilor diferite de utilizare a
rezulattelor economice.
Activitatea economica in economia de schimb se realizeaza prin intermediul pietii, reiese
ca piata este principalul***. Astfel procesul separat in timp si spatiu, deci separarea
productiei de consum a producatorului de consumator creeaza si o dependenta a fiecaruia
dintre acestia. Intre productie si consum, deci intre producator si consumator ca relatie
intermediara este determinata de piata, ceea ce demonstreaza ca nici un agent economic nu
poate fi izolat de piata, de aceea si reprezinta mecanismul, institutia care determina legaturile
intre producator si consumator. In prezent, deoarece majoritatea schimburilor se realizeaza
prin intermediul monedei, economia de schimb reprezinta o economie monetara.
Monetarizarea economiei. De-a lungul timpului banii au indeplinit urmatoarele functii: functia de mijloc de schimb, deci banul inversat, - functia ca mijloc de plata, - functia ca
mijloc de masura, - functia ca mijloc de acumulare.
Tranzactiile intre agentii economici. In cadrul economiei de schimb intre agentii
economici in cadrul economiei de schimb intre subiectii economiei sunt determinate
permanentele fluxuri sau tranzactii fie de bunuri si inclusiv de moneda. Astfel cunoastem: tranzactii unilaterale si - tranzactii bilaterale. Unilaterale se mai numesc de transfer si
reprezinta miscari univoce de bunuri, ex: donatii, subventii, impozite, taxe, fara despagubiri.
Tranzactiile bilaterale reprezinta miscari reciproce de bunuri intre 2 agenti economici.
Marfa in economia de schimb are dublul sau caracter: utilitate si schimb. Aceasta
demonstreaza ca bunurile in economia de schimb reprezinta marfa.
Economia de schimb contemporana, asa cum functioneaza in fiecare sistem economic sau
tara, se prezinta ca un sistem economic mixt.
18

4. Economia mixta
Trebuie de mentionat ca in prezent nu exista sisteme economice pure, in care ar functiona
numai o singura forma de gospodarie. Dupa cum s-a demonstrat, economia contemporana
reprezinta o economie mixta care determina atit elemente ale economiei naturale, a
productiei de marfuri, cit si a economiei administrative de comanda. Deci in economia mixta
ar loc o imbinare rationala a elementelor economiei de piata cu elementele economiei
planificate si de dirijare de stat.
Economia mixta domina in lumea contemporana. Astfel ea reprezinta/constituie 95-98% din
activitatile economice ale lumii.
Elementul principal in economia mixta ramiine a fi piata. Insa piata nu trebuie
confundata cu haosul, deoarece ea reprezinta un mecanism de coordonare inconstienta, dar
foarte eficienta, al agentilor economici, al intreprinderilor prin intermediul preturilor si a
pietii.
Amestecul statului in procesele economice poate fi justificat numai in cazul cind
mecanismul pietii determina erori sau la determinarea orientarilor generale macroeconomice, la care structurile economice apar nu pot determina tendintele generale de
dezvoltare economica.
In Constitutia Republicii Moldova, T 4 art.26: "Economia RM este o economie de piata....
baza pe proprietate privata si proprietate publica, antrenata intr-o concurenta libera."
Trasaturile sistemului economiei mixte:
- stabilirea de catre stat a prioritatilor principale in dezvoltare
- asigurarea de catre stat a stabilitatii sociale
- varietatea formelor de proprietate
- interactiunea dintre proprietatea de stat si cea privata
- dezvoltarea infrastructurii de piata
Astfel cunoastem si urmatoarele modele ale economiei mixte:
- modelul anglo-saxon
- modelul vest-european
- modelul economiei sociale de piata
- modelul paternalist
Astfel, sistemul economiei de piata libera, are urmatoarele trasaturi:
- libera initiativa a agentilor economici in toate deciziile
- neamestecul statului in actiunile economice
- economie decentralizata
19

- economia intreprinderii, deci a maximizarii profitului si a minimizarii cheltuielilor

- economia consumatorului: consumatorii determina cantitatea de bunuri si servicii necesare
societatii
- economia calculului in moneda
- economia echilibrului general, asigurata printr-o concurenta libera
- corelatia autonoma a productiei si consumului pe baza deciziilor agentilor economici,
conform determinarii cererii, ofertei a mecanismului pretului.
- statul protejaza doar piata si institutiile lui: prin legislatia in vigoare.
Sistemul economiei de comanda centralizat determina urmatoarele caracteristici:
- principalul element este proprietatea publica, deci interesele sociale; rolul decisiv e al
statului
- planificarea centralizata autoritara
- economia are aspect centralizat: pamintul colectivizat, capitalul nationalizat
- economia unipolara anume statul determina ce cum si pentru cine de produc
-concurenta suprimata
- interesul personal in afara rationamentelor activitatii economice, deci interes personal nu
exista, exista doar interes social.
In activitatea economica reala, contemporana, niciunul dintre modelele teoretice nu
functioneaza in forma sa pura. Ele se intrepatrund in proportii diferite, determinind elemente
caracteristici shi mecanisme atit ale sistemului de piata liber, cit si cele dirigiste.

20

T4. Institutiile si rolul lor in economia de piata

1. Esenta si rolul institutiilor in dezvoltarea economica
2. Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic
3. Pluralismul formelor de proprietate
4. Rolul statului in economia contemporana

1. Esenta si rolul institutiilor in dezvoltarea economica

Stiinta economica contemporana acorma o atentie tot mai mare intitutiilor, deoarece ele
joaca rolul determinant in viata societatii.
Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter stabil, dar care impun oamenilor
un oarecare comportament obligatoriu. Deci, institutiile stabilesc si o anumita ordine in
activitatea economica, anumite reguli, numite reguli de joc.
Institutiile pot fi:
1. formale (oficiale) - proprietatea, ...
2. neformale (neoficiale) - traditiile, obiceiurile
Uneori institutiile si organizatiile pot coincide, desi exista diferenta. Daca organizatiile
reprezinta un ansamblu de oameni, atunci institutia reprezinta totalitatea legilor, regulilor
care determina interactiunea intre oameni. ( de dat exemple ! )
Potrivit adeptilor institutionalismului, institutiile reprezinta elementul principal, forta
motrica principala in dezvoltarea societatii, deoarece anume institutiile determina directiile,
caracterul progresului economic.
Cele mai determinante sau influente institutii in societatea contemporana, care au influenta
si asupra dezvoltarii economice sunt:

statul

religia

proprietatea

Piata fiind una din principalele institutii economice.

2. Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic, aspectul juridic
Relatiile social-economice care determina o forma concreta de insusire a bunurilor
materiale si in primul rind a mijloacelor de productie se numeste proprietate.
21

Notiunea de proprietate, intr-un sens larg, inseamna:

1. apartenenta valorilor materiale si spirituale unor subiecte economice
2. sunt drepturile juridice de apartenenta
3. relatiile economice dintre oameni, care sunt stabilite in legatura cu insusirea si
redistribuirea obiectivelor proprietatii.
Proprietatea este un fenomen social, specific pentru fiecare societate, care la rindul sau
ordoneaza relatiile dintre oameni in domeniul insusirii si instrainarii bunurilor, serviciilor si
veniturilor.
Proprietatea nu poate exista in afara societatii. Deci lucrurile, obiectele nu constituie
proprietate deoarece ea apare doar atunci cind intre oameni se determina unele relatii de
proprietate. Deci bunurile pot fi insusite doar atunci.
Din punct de vedere juridic proprietatea reprezinta averea proprietarului sub 3 forme:
1. dreptul de a poseda
2. dreptul de a folosi
3. dreptul de a administra
Posedarea inseamna stapinirea efectiva a bunurilor.
Folosirea prevede aplicarea calitatilor utile ale acestora.
Administrarea determina scopul producerii acestora, a bunurilor.
Deci continutul juridic acorda dreptul de proprietate si reprezinta o totalitate de norme,
reguli legislative, care exprima vointa omului sau a unor grupuri sociale sau a societatii in
ansamblu.
Din punct de vedere economic proprietatea reprezinta relatiile economice intre indivizi,
care sint determinate de:
1. modul de interactiune a angajatilor cu mijloacele de productie ( aceasta o face sectia
juridica)
2. determinara conditiilor de insusire si utilizare a factorilor de productie
3. determinarea relatiilor dintre oameni, care la rindul sau sunt conditionate de insusirea
rezultatelor de productie.
In esenta proprietatea reprezinta si o unitate dintre obiect si subiect al proprietatii.
Subiectul proprietatii reprezinta relatiile dintre oameni care sunt determinate de modul de
insusire a rezultatelor. Deci, ca subiect al proprietatii poate fi orice persoana fizica sau
juridica, statul, organele de administratie locala.

22

Obiectul proprietatii poate fi reprezentat de un lucru, in jurul caruia iau nastere de

proprietate. Ca obiect al dreptului de proprietate pot fi: pamintul, subteranul, apele, cladirile,
instalatiile etc.
Toate obiectele de proprietate pot fi divizate in 2 grupuri:
1. factori de productie
2. rezultatele productiei

23

Din punct de vedere istoric sunt cunorcute 2 forme de proprietate:

In lumea contemporana coexista 3 tipuri:

privata

publica

mixta

Fiecarui tip ii revin mai multe forme.

3. Pluralismul formelor de proprietate
In economia de piata sunt 3 tipuri:

privata

publica

mixta

Privata (particilara) cu urmatoarele forme:

individuala

individual-asociativa

privata de familie

privat-asociativa

Publica (de stat) cu urmatoarele forme:

proprietatea statului

proprietatea administratiilor locale (proprietatea municipala)

Mixta cu urmatoarele forme:

privat-publica nationala

privat-publica international
In economia de piata, locul central ii apartine proprietatii private. Astfel, reprezentitnd in
aproximativ 70-85% din PIB al tarilor dezvoltate, care este creat de proprietate privata.
Proprietatea publica e prezenta in toate sistemele economice in proportie de 10-90%.
Formele de instrainare a proprietatii sunt:
1. vinzarea-cumpararea bunurilor pe baza contra echivalentului
2. donatia, mostenirile
3. inchirierea, arenda, determinate de o perioada stricta de timp, prin contract
4. relatiile manageriale, temporare, prin delegarea dreptului prin contract
Proprietatea de stat apare prin caile:

nationalizarea unor intreprinderi sau a unor ramuri

construirea intreprinderilor noi, pe contul mijloacelor statului

cumpararea de catre stat a actiunilor unor companii sau participarea statului in calitate de
antreprenor

Proprietatea de stat include:

1. infrastructura de productie: drumurile, caile ferate, conductele de apa, sistemul energetic
etc.
2. o parte din infrastructura sociala: scoli, spitale
3. obiecte ale ramurii extractive: zacamintele
4. o parte a institutiilor stiintifice
5. o parte din loturile de pamint, in deosebi nearabile
6. toate tipurile de armament sau obiecte militare
Proprietatea privata reprezinta baza existentei economiei de piata sia partine subiectelor
economice.
Proprietatea privata include:

case de locuit

pamint privativat

institutii private

hirtii de valoare

obiecte de uz casnic

Formele proprietatii private sunt:

1. individuala, particulara - cel ce stapineste factorii de productie ii si foloseste direct
2. privat-individuala - un anumit proprieta detine factori de productie, insa ii utilizeaza
impreuna cu angajatii non-proprietari
3. privat-asociativa - o asociere unde proprietarii angajeaza salariati non-proprietari sau fie ca
ei insusi sunt participanti directi la procesul de productie

Proprietatea privat-asociativa are urmatoarele forme:

proprietatea intreprinderilor de arenda

proprietatea intreprinderilor pe actiuni

proprietatea societatilor economice

proprietatea uniunii economice

Proprietatea mixta reprezinta o forma de proprietate care se fondeaza prin comasarea

capitatului autohton al statului sau al intreprinderilor cu capital strain, deseori cu scopul: reutilizarea tehnicii sau a economiei nationale.
4. Rolul statului in economia contemporana
Timp de mai mult de doua secole, una din problemele cele mai importante ale teoriei
economice a fost si ramine problema rolului statului. Chiar si in prezent, cind economiile in
andamblu au un caracter mixt, unde implicarea statului in viata economica se intelege de la sine,
de la sistem la sistem, prin confruntarea pro si contra a implicarii statului ramine actuala shi
pentru Republica Moldova.
Factorii principali de interventie a statului sunt:
1. insuficienta dezvoltarii initiativei private in unele domenii de interes social, de ex: prin
programe agricole guvernamentale, programe energetice...
2. asigurarea echilibrului si a stabilitatii economice: ocupare deplina in cimpul muncii
3. cresterea complexitatii vietii economice, solutionarea unor probleme care apar in situatii
dificile, crize, razboaie
4. satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor
responsabilitati, de ex: programa de asistenta medicala si sociala
5. ameliorarea conditiilor generale de existenta si de dezvoltare a natiunii, producera bunurilor
de calitate conform cerintelor consumatorilor
6. finantarea de catre stat a cheltuielilor pentru aparare
7. apararea ordinii de drept corespunzator fiecarei etape de evolutie economica
8. solutionarea problemei demografice in anumite perioade sau anumite zone
9. dorinta, tendinta de a se extinde in amplificarea si dezvoltarea atit la nivel national cit si
international.
Rolul statului in activitatea economica difera de la un sistem la altul in functie de:

forma de organizare

potentialul economic

numarul populatiei

ponderea sectorului public, de stat

Metodele de reglementare a economiei de piata:

directe: - stabilirea proportiilor in dezvoltarea economiei nationale prioritara; - elaborarea

programelor de dezvoltare a raioanelor, a ramurilor ( in RM mai mult in ramura agrara); -

interventia directa a statului in solutionarea problemelor din sectorul agricol se acorda granturi
s.a.; - intervenirea asupra politicii de reglemntare a veniturilor populatiei

indirecte: - impozitarea intreprinderilor, a organizatiilor si a populatiei; - reglamentarea

ratei dobinzii a resurselor creditare; - subventionarea intreprinderilor cu o eficienta redusa; platirea indemnizatiilor familiilor social-vulnerabile
Functiile economice ale statului:
1. producera bunurilor materiale care nu sunt rentabile pentru sectorul privat
2. stabilizarea dezvoltarii economiei nationale: asigurarea unei cresteri economice cu ocuparea
in cimpul muncii depline
3. reglementarea veniturilor populatiei prin modificari in sistemul tarifar
4. stabilirea salariului minim
5. indexarea veniturilor
6. elaborarea bugetului national, deci si a sistemului impozitar
7. asigurarea bazei juridice de functionare a economiei nationale
8. reglementarea circulatiei banilor, deci si a sistemului creditar
9. protectia economiei si pietii nationale de concurenta straina (in RM, mai ales in sectorul
agrar)
10. asigurarea paturilor social-vulnerabile
Statul, la rindul sau, pentru indeplinirea functiilor economice, aplica politici economice de nivel
sectorial, regional, general.
Deci si politicile economice difera de la sistem la sistem, de la tara la tara deoarece determina
aspectele ina nsamblu ale natiunii pe plan intern si extern.
Politica economica reprezinta un ansamblu de masuri, norme, reguli ale statului cu scopul de
influenta asupra vietii economice, deci a dirijarii ei, a modificarii structurii cheltuielilor publice,
determinarea indexarii veniturilor conform cresterii ratei inflatiei, reducerea taxelor de impozite si
stimularea populatiei in activitatea sa.
Obiectivele politicii economice:
1. asigurarea cresterii economice stabile
2. controlul asupra somajului, determinarea unor echilibruri intre cererea si ofera de forta de
munca
3. controlul asupra inflatiei, asigurarea conjuncturii stabilirii pretului
4. determinarea si stabilirea unei balante de plati echitabile

5. repartitia echitabila a veniturilor

6. un echilibru exterior
7. protectia mediului
8. consolidarea suveranitatii, deci a independentei nationale, solutionarea problemei
transnistrene.
Concluzie: Stiinta economica, pornind de la premisa ca drepturile de proprietate sunt strict
determinate de legislatie, care la rindul sau determina si formele de proprietate, se reduce doar la
dreptul sau modul de realizare a dreptului. Astfel, conform practicii mondiale, numai un sistem
economic in care se imbina eficient si echilibrat tipul proprietatii cu mecanismul de coordonare
macroeconomica ofera libertate economica in activitate, pastreaza motivatia activitatii cu
resoectarea atit a intereselor publice cit si a celor private.
Astfel, motivatia activitatii economice nu poate fi redusa doar la constientizarea nevoilor sau la
formularea intereselor, deoarece posibilitatile de realizare a scopurilor depind de o multitudine de
factori de ordin social, cultural, politic.

Tema 5 : Piaa i mecanismul ei

1. Piaa, esena, funcii i clasificri
2. Elementele modului de comportament a consumatorului
3. Cererea i parametri. Legea cererii
4. Oferta i factorii de influena. Legea ofertei i echilibrul pieii
5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare
6. Concurena, esena, forma i mecanismul
1. Piaa, esena, funcii i clasificri.
Piaa e elementul principal n economia contemporan. Este un mod dominant dar i
determinant n legtura ntre agenii economici n condiiile specializarii att a produciei ct i a
muncii.
Piaa poate fi identificat din 2 puncte de vedere:
- ca un mecanism de legtur la diverse nivele de funcionare a activitii economice. ntre
elementele i structura economiei. ntre agenii economici. ntre producie i consum. ntre
vnztor i cumprtor deci ntre cereri i oferte.
Astfel piaa ofer toate informaiile despre starea lucrurilor n ramur, n sferele de activitate,
determin utilitatea produselor, indic direciile i modul de organizare a activitii economice.
Astfel piaa poate fi apreciat i punct de vedere a funciilor sale:
1. Pe piaa are loc contactul permanent ntre producie i consum, deci ntre productor i
consumator. Modul prin care are loc distribuirea resurselor, prin care are loc determinarea
aciunilor agenilor economici. n cadrul etapelor produciei, repartiiei , schimbului i a
consumului
2. Prin pia are loc autoreglarea economic, deci stabilirea proporiilor i formelor de
organizare i determinare a preurilor la produse
3. Prin pia se asigur echilibrul ntre cerere i oferta de bunuri, ce coreleaz interesele
particulare cu cele sociale
4. Piaa este modul prin care are loc schimbul n activitatea economic

Ca loc i mod de efectuare a relaiilor de schimb piaa a evoluat prin urmtoarele forme:
iarmaroc, trg, licitaie, aucion, loc specializat de comer, bursa.
Pna la apariia bursei, piaa avea un caracter spontan deoarece informaie despre mrfuri,
preuri, condiii de schimb erau determinate doar n procesul de negociere.

Ca mecanism de legtur n economia de pia, piaa reprezint un ansamblu, un sistem de

raporturi ntre prile ce negociaz. Deci centre de luare a deciziilor prilor care determin
satisfacerea intereselor att proprii ct i sociale.

n economia contemporan deosebim 3 tipuri de piee, ce pot fi identificate prin o structur

variat:
1. Piaa bunurilor (piaa real), deoarece se comercializeaz mrfuri, produse i se poate diviza
conform specializrii acestora.
2. Piaa financiar (fictiv) - reprezint o form de pia determin inversul pieii reale, aici se
comercializeaz banii, creditele, hrtiile de valoare, titlurile de proprietate, operaiunile referitoare
la circuitul capitalurilor capitale i a titlurilor de proprietate
3. Piaa resurselor - care determin includerea n circuitul economic a resurselor primare ex.
fora de munc i resurselor naturale. Fora de munc se comercializeaz pe piaa muncii, prin
contractele de angajare. Astfel piaa muncii are un anumit specific, deoarece exercit o
multitudine de funcii pe lng comercializarea forei de munc: nregistrarea somerilor,
acumularea informaiilor despre posibilatea de angajare, organizarea reciclrilor, recalificrilor.

La rndul su fiecare poate fi identificat i dup urmtoarele criterii:

Dup principiului teritorial:piaa local, mondiale, regionale
Dup obiectul afacerilor: piaa valutar, de materie prim, agricol, creditelor
Dup caracterul i volumul afacerilor: piaa cu ridicata i cu amnuntul
Dup timp: piaa permanent , sezoniare, ocazionale
Dup forma de organizare: iarmaroc, licitaie, burs

Cea mai efecient e bursa unde se acumuleaz info despre toate aspectele ce ar putea intre att
vnztorul ct i cumprtorul.

2. Elementele modului de comportament a consumatorului

n economia de pia principalul element sau figura ei este consumatorul, deoarece nevoile lor
servesc pentru activitatea economic a productorului n ansamblu.
A deciziilor acestuia predetermin mecanismul pieii, adic a celei de pe pia, att fa de
bunuri ct i servicii, ce la rndul su determin dezvoltarea economiei n ansamblu.

Anume consumtorul apreciaz rezultatele activitii productorului, din aceste motive puterea
consumtorului n economia de pia poate fi considerat ca o capacitate de a determina volmul
produciei i a influena destinul productorului, deoarece n economia contemporan exist o
diversificare a nevoilor este necesar i de resurse financiare suficiente, astfel doar consumtorul e
n stare de a alege: ce de cumprat, ct de cumprat i cnd de cumprat. Ce la rndul su i
determin un proces de formare a preului n cadrul venitului disponibil deci i a determinrii a
coului bunului de consum, ce este specific pentru diferite bunuri i i asigur consumtorului o
anumit satisfacie.
Ca fiin raional fiecare consumtor e contient n maximizarea utilitii obinute din
consumul bunului cu mijloacele financiare disponibile. Alegerea consumtorului trebuie s fie
raional.
Asupra comportamentului consumtorului n determianrea alegerii influeneaz diveri
factori (individual de la o persoan la alta dar generale):
1. Utilitatea bunului achiziionat
2. Preferinele consumtorului
3. Preul bunului procurat
4. Preul bunurilor alternative
5. Procurm n limita venitului
6. Moda, sezonul

n economia de piaa comportamentul consumtorului reprezint un proces de formare a

cererii pentru diverse bunuri si servicii ce depinde de venit i de preferine individuale, deci i de
preul produselor i serviciilor, cu alte cuvinte la luarea deciziilor raionale asupra ce i ct s se
cumpere consumtorul va alege ce e mai avantajos pentru el. Pentru a-i maximiza utilitatea n
dependen de mrimea bugetului, de nivelul preului i de preferinele personale

3. Cererea i parametri. Legea cererii

Cererea - reprezint o categorie proprie economie de pia ce se manifest n limitele
schimbului de mrfuri i a comerului i reprezint o apreciere sumar n diferite mrfuri. Adic o
necesitate ce const dintr-o multitudine de cerine. Fie a unui individ sau grup, care pe parcursul
dezvoltrii societii au fost n permanet modificare.
Cererea reprezint totalitatea de mrfuri i servicii solicitate la un anumit nivel al venitului
ntr-o unitate de timp dat.
Cererea de bunuri poate fi determinat att de factori de natur economici ct i neeconomici.

Factorii economici determin volumul i structura cererii: nivelul venitului , a preului,

accesibilitatea . Factori neeconomici : nevoile fiziologice, tradiiile , modul de via, ecoducaia,
preferinele.
Cererea poate fi specificat din punct de vedere cantitativ i calitativ n dependen de modul
de imporan i de timpul satisfacerii, astfel cunoatem cerere individual, agregat(total),
primar, ocazional, ascuns.
Pentru fiecare marfa cererea difer n dependen de orientrile consumative.

Tipuri de cerere :
Negativ - cnd pe pia nu se ntreab sau sunt ocolite. Chiar dac necesitatea persist ns
piaa nu e satisfcut ex: asistena medical
Lipsa total de cerere, exist atunci cnd consumtorul nu are interes pentru anumit marf
sau sunt indifereni
Cerere camuflat, atunci cnd consumtorii au dorina de a procura o marf ce lipsete de pe
pia.
Cererea n scdere, cnd se reduce interesul consumtorului pentru un anumit fel de marf
Cerere de uniform, care exprim oscilaiile sezoniere
Cerere de deplin valoare, cnd circulaia comerciala este satisfcut la maximum, aici e
determinat principiul calitii
Cerere exagerat, atunci cnd produsele sunt n cantiti suficiente i nu se satisfac cerinele
pieii
Cerere neraional, atunci cnd mrfurile influeneaz sntatea

Odata cu dezvoltarea societii n economia contemporan s-a diversificat i modalitate de

determinare a cererii, ce la rndul su a i deteriminat legea cu privire la formarea legii cererii :
micorarea preurilor determin majorarea cantitilor de mrfuri solicitate, ce pot fi achizionate
de consumtor i invers. Majorarea preului va determina reducerea cererii.
ntre pre i cerere exist o relaie invers proporional. Astfel preurile majorate micoreaz
cererea, ns nu i cantitatea de mrfuri solicatate de consumtori. Preurile ridicate nu determin
pe consumtor s solicite o cantitate mai mic de bunuri materiale i spirituale. Deci informaia cu
privire la cerere poate fi reprezentat i prin aspect grafic.

Factorii ce determin cererea sunt :

1. Gusturile i preferinele consumatorului

2. Preul la mrfurile alternative
3. Ateptrile consumtorilor
4. Numrul de consumatori
5. Venitul consumatorilor

Diverse modaliti de utilitate a marfei difer i dup reacia cererii la schimbul preului.
Exist situaii cnd scderea preului d o cretere proporional a cererii sau cnd la aceeai
scdere a preului, cererea sporete mai lent sau situaii de sporire mai mare a cererii de cr
scderea preului. Acest determinri a cererii la modificare a preului reprezin elasticitatea
cererii , astfel coeficientul de elasticitate e determinat ca raport ntre procentul de modificare a
cererii i preului. n majoritatea cazurilor majorarea preului cu un procent va duce la micorarea
cererii cu peste un procent. Aceast cerere reprezint o cerere flexibil, iar atunci cnd majorarea
procentului cu un procent nu modific cererea se consider c cererea lipsete. Deco coeficientul
elasticitii cererii indic cu cte procente se modific volumul cererii n rezultatul schimbrii
preului cu un procent. La mrfurile de prim necesitate cererea e neelastic , deoarece chiar i la
o modificare a preului , cererea rmne la fel.

4. Oferta i factorii de influena. Legea ofertei i echilibrul pieii

Oferta - reprezint cantitatea de mrfuri sau servicii, prezentatea pentru realizarea la un
anumit pre i ntr-un anumit interval de timp. Ca i cererea oferta reprezint raportul dintre pre
i cantitate.
Astfel legea ofertei va exprima aceeai modificare n raport cu acelai pre.
Deci cu sporirea preului oferta va crete, deoarece e din partea productorului.
Productorii tind s produc mai mult pentru a obine un profit mai mare, ce determin i o
cretere a preului de realizare i invers: o diminuare a preului, la scderea ofertei.
Elasticitatea ofertei are acelai principiu analogic ca i elasticitatea cererii, deoarece exprim
aceeai modificare a cantitii mrfurilor produse pe pia n raport cu modificarea relativ a
preului potenial .
Astfel coefecientul elasticitii ofertei poate fi reprezentat : procentul de modificare a ofertei
catre pre .

Elasticitatea ofertei depinde de urmtorii factori : de cheltuielile depuse pentru modificare

produciei; de gradul de utilizare a capacitilor productive; de disponibilitatea de resurse; de
posibilitatea amplasarii capitalului dintr-o ramur n alta. O importan deosebit l are i factorul
timpului, deoarece pn oferta se va acomoda cu un nou nivel al preului e nevoie de o anumit
perioad de timp.

Factorii ce determin oferta sunt :

1. Preurile la resurse
2. Tehnologiile accesibile
3. Preurile la mrfurile mai mult alternativ
4. Ateptrile vnztorilor
5. Numrul de vnztori

Toate aceste corelaiei au o importan deosebit pentru a ntelege cum e influenat oferta de
diveri factori i cum acioneaz mecanismul pieii.

Teoria economica, descrierea curbei ofertei o determina prin doua metode :

1) daca pretul e stabil oferta reprezinta cantitatea maximala de marfuri pe care vinzatorii au
posiblitatea si au dorinta de a o realiza la acest pret.
2) cind e concreta cantitatea oferta reprezinta pretul minimal pe care vinzatorul il considera
acceptabil, asadar cererea si oferta oscilind in dependenta de pret vor tinde permament la un
anumit echilibru
deci echilibru intre cerere si oferta va fi atunci cind cererea pe deplin se va acomoda la
schimbarile ofertei
Echilibru cererei si a ofertei reprezinta un echilibru de piata.

Ideal acest echilibru va fi in situatia cind volumul si structura cererei la un anumi pret
echilibrat si cu un anumit nivel al venitului,adica echilibru de piata inseamna ca toate marfurile pe
care le ofera vinzatorii vor fi cumparate si invers toate marfurile pe care lear dori sa le cumpere
cumparatorii sunt oferite ,prin urmare echilibru petei se determina atunci cind nici cumparatorii nu
au motive sa si modifice cantiitatea cererii sau a ofertei, deci pe piata se va determina un echilibru
cind va fi determinata o egalitate al cantitatilor iar actiunea pretului nu va influienta modificarea
cantitatii.

In realitate acest echilibru este foarte deficitar de al determina.

In unele cazuri se poate determina atunci se stabileste partial pe anumite gr de produse si in
diverse intervaluri de timp.
Cind cantitatea cerererei depaseste cantitatea ofertei atunci se determina un deficit, care la
rindul sau este o cerere exagerata , iar atunci cind pretul curent de pe piata depaseste se va
determina un surplus.

5. Preurile, tipuri i modaliti de reglementare.

Pretul - incepind inca din antichitate, pretul a ocupat un loc determinant in teoria economica,
unii eeconomisti considerindul conceptul cel mai important in stiinta economica, deoarece
aprecierea unui pret just a devenit preocuparea de baza si a lui Aristotel si a lui Smith si al
reforrmatorilor si a scolilor clasici si a curentelor contemporane de aceia pretul a fost considerat
pretu exprima cantitatea de bani
Notiunea de pret se refera nu numai la bunuri dar si la tarifile si la preturile factorilor de
productie care sunt:
>forta de munca-salariu
>capitalul-dobinda
>pamintul-renta

Insa pe parcursul secolelor au fost o multitudine de teorii.

Principalele teorii :
- teoria valoare utilitata
- teoria fara valoare(teoria lui Marshal)
teoria...

In teoria contemporana pretul indeplineste urm functii :

>functia de calcul(masurarea cheltuielilor si rezultatul)
deci cu cit pretul bunurilor este mai mare cu atit antreprenorul primeste o recompensa mai mare
pt activitatea sa ,are un profit mai mare
>functia de informare - pentru participanti in activitatea economica,astfel prin intrermediul se
inform prin marimea si dinamica despre activitatea cea mai profitaabila,depre abundenta.

>functia-ei vor beneficia doar de domeniile unde preturile si cererea este cea mai mare .
tot o data veniturile statul trebuie sa intervina.
>functia de distribuire - care poate fi determinata
in aceste cazuri se determina ca preturile ca limita minimala in determinarea costurilor .
pretul de monopol.

Teoria economica determina 3 tipuri de preturi:

>pretul de piata sau pretul liber
>preturi administrative
>preturi mixte

Preturile de piata se stabilesc in conditiile unei concurente perfecte,fara o influienta din partea
statului sau al altor factori de constringere cum ar fi de ex monopolul
nu poate influienta in mod unilateral moddul acesteia,deoarece se formeaza ca conjunctura
dintre cerere .
astfel pretul de piata este si numit pret de echilibru,care reprezinta cea mai justa apreciere a
valorii produsului,deoarece valoarea coincide cu valoareaa lui rrea.pretl de piata reprezinta dintre
consumator
insa consumatorul procura marfa din considerentele utiilitatii,si satisfacerea unei nevoi
trebuie sa treaca prin anumitet etape de timp si daca intensitateea satisfacerii nevoii cu timpul
apoi si utilitatea acestui buna va scadea
pt a exprima aceasta situatie se utilizeaza notiunea de utilitatea marginala.prretul de piata este
compus din cheltuieliile medii care rezulta din concurenta de piata..

Preturile administrative say reglementare se stabilesc in conditiile concurentei imprefecte

sau al iintre[prinderilor ce domina piata ,ca de de ex:pretul de

acest pret nu reactioneaza la modificarile dintre cererile dar ft putin

in functie de instrument al politicii economice statul aplica asa numitele prreturi administrative
care se stabilesc in mod arbitrar se stabileste limita de jos al pretului minimal pnt a ocroti
concurenta
si limita de sus pt a ocroti populatia
astfel statul nu admite majorarea pretului peste limita

PRETURILE MIXTE- caracteristic econom contemporane sunt formate sub influienta tuturor
fact:intern sau extern
>pe linga preturi adm si pretul liber cunoastem urm tipologie a preturilorr :
-preturi unice al carui nivel este fix
-preturi al carei limita de variatie este stabilita
-preturi p baza unei reglementari dar a carui nivel nu este stabilit
din punct de vedere al naturii produsului sau a obiect pietiii deosebim:
a- preturile bunurilor
bc-preturile titlurilor de valoare
pe pietele externe elementul de referinta este pretul international,deci preturile practicate pe
piata mondiala pot fi preturi:
-preturi rezultate din acorduri
la rindul sau preturile negociate rezulta din tratativele dintre parteneri
in diferite forme si anumite conditii de piata
cele mai intilnite preturi negociate sunt:
1)pret de bursa
2)pretul de licitatie
3)pretul de tranzactie

6. Concurena, esena, forma i mecanismul

Concurenta - economia contemporana fiind o econom mixta in care imbinam mecanismul
pietii cu un anumit dirigid cu macroeconom pt a mentine echilibru din interesele econom cu cele
la nivel macroeconom determina factorul principal starea concurentei in activ eeconomica
deci concurenta reprezinta o competivitate,o confruntare ,o rivalitate intre agentii economici
pt a atinge un scop bine determinat si pt a atrage de partea sa clientela pt cele mai bune conditii
pentru activitate si in vederea obtinerii rezultatelor
concurenta reprezinta o lege a economiei ,deoarece in conditiile limitate de producere o
bunurilor.
astfel concurrenta de piata este cea mai rationala solutionare a problemelor fundamentale si
anume a prob:ce.kom si pt cine
Rolul concurentei poate fi determinat prin urm functii:
>contribuie la rezolvarea cit mai eeficienta .prin reducerea cheltuielilor,perfectionarea form de
organizare
>intuirea novatiilor
>stimuleaza activitatea eficienta si evidentiaza necalificarea ,cei care nu fac sta
>prin concurenta productia este reglata prin asa mod ca socciatatea produce la kosturi de
[productie minim de pret.

Nivelul concurentei depinde de urm factori :

>nr si forta agentilorr economici
>posibilitatea plasarii capitalului dintro ram in alta
>gr de informare despre starea

lupta de concurenta este diversa in functie de numerosi factori ,este prezenta in diferite tipuri si
ku utilizarea diferitelor inst si meetode
astfel concurenta poate fi delimitata dupa diferite criterii:
-dupa subiectii participanti la schimb
dintre consumatori
dintre prod si consumatori

>dupa mijloace :concurenta dee pret si non pret(acceenttul se pune pe kalitate,asortiment al

bunurilor serviiciilor)
sisteme de reduceri
>dupa domeniul de activitate:
concurenta interamurala
conc intraramurala
>dupa metodele luptei de concurenta:
conc loiala
conc neloiala(spionaj economic,falsificarea banilo,bunurilor,escrocheriile)

>dupa economiile de scara:

conc statala
conc interstatala

prin concurenta se intelege si lupta intre producatori pt cererea limitata a consumatorului.

din acest punct de vedere ce are loc distribuirea luptei econom
sunt determinate intentiile si interesele economice
are loc orientarea reala spre satisfacerea
are loc majorarea calitatii si desiguur diminuara cost de productie

Functiile concurentei sunt:

-de reglare sau reglementare
-de alocare
-de adoptare
-de inovare
-de control
-de repartitie

Concurenta reprezinta si determinantul principal in dezv societatii contemporane astfel prin

intermeediul conc are loc directionarea activ subiectilor econom in interesele intregii societatii
in dependenta de gradul de libertate de conditiile se deosebesk si diferite tipuri de concurenti,cu
cit este mai mika influienta asupra situatiei de piata cu atit piata este mai kompeetitiva deci si
preturile de piata mai echitabile,astfel tipul pietelor concurentiale este conditionat de o multitudine
de factori si anume:
>numarul firmelor si puterea econom
>nr kumparatorilor participanti la schimb
>tipul si gr de diferentiere a produsului
>nivelul barierelor de intraare si esire din ramura
>gr de transparenta
deci informarea agenntilor desrpre\
>metodele luptei de concurenta
in teoria economica sunt cunoscute situatii de concurenta perfecta,libera,netaasbsoluta si
concurennta imperfecta,monopol si oligopol ce se deosebesc esential intre ele.
concurenta perfecta poate fi perrceputa doar atunci numai cu cnditia cind o multitudine de
producatori ,kumparatori se konfrunta ku consumatori
nimni din participanti nu pot lua
fiecare are alternative in alegerea sa ,astfel vinzatorii dac din anumite considerente cu afacerea
cu un client
aceiasi situatie se utilizeaza si pt cumparatorr in realitate situatia poate fi dificila deoarece se
utilizeaza iferite solutii,deoarece au si diferite sanse dupa posibilitatee si capacitate si in
activitatea sa.
modelul ideal de caracterist si trasatturi al concurentei sunt:
>omoginitatea produsului
>fluiditatea petei
>multilitatea
modellul concurentei-desi pare un model ideal in activit economica ramine a fi un model
teoretic,de aceia in viata reala domina concurenta imperfecta si cele mai raspindite situatii de
concurenta
:
monopolul

concurenta monopolistica
conscurenta oligopolistica.

Tema 6: Piaa factorilor de producie i repartiia veniturilor

1. Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de
salarizare
2. Piaa capitalului i dobnda
3. Piaa pmntului i renta

1. Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de

salarizare
Atribut obligatoriu n economia contemporan este piaa factorilor de producie:
Piaa funciar
Piaa capitalului
Piaa muncii

Fiecare din pieele nominalizate au particularitile i deosebirile sale determinate de:

1.obiectul de cumprare-vnzare
2.subiecii
3.specificul formrii cererii i a ofertei
4.mecanismul formrii venitului

1.Piaa muncii. Cererea i oferta de for de munc, remunerate muncii i sistemele de

salarizare
Piaa muncii reprezint un mecanism social care include totalitatea instituiilor ce deservesc
circulaia resurselor de munc i reproducerea forei de munc. Aceast pia este specific,
deoarece obiectul ei reprezint capacitatea omului de a munci, iar fora de munc reprezint
totalitatea aptitudinilor fie fizice sau intelectuale, deci potenialul pe care fiecare l valorific doar
atunci cnd muncete.

Principalii subieci pe piaa muncii sunt :

-angajaii
-firmele
-statul
-patronatul
-sindicatele

Activitatea economic impune nevoia de a munci, care la rndul su i determin cererea de

munc, astfel cererea reprezint nevoia ntreprinztorului de resurse umane care particip la
producerea bunurilor i serviciilor.

Oferta de for de munc reprezint resursele de munc, deci potenialul de munc care l
determin pe cel care se angajeaz de a primi o surs de venit- salariul.
Pe piaa muncii asupra cererii acioneaz urmtorii factori:
1. cererea pentru bunurile produse cu ajutorul factorului munc
2. nivelul salariului, deci i a productivitii marginale
3. structura produciei
4. formele i regimul ocuprii forei de munc,

Determinanii ofertei sunt:

1 dimensiunile i nr populaiei
2. factorii demografici - natalitatea, mortalitatea etc.
3. preul muncii- salariul
4. efectul de venit i substituire
5. prestigiul muncii
6. termenul legal de ieire la vrsta de pensionare
7. nivelul asigurrii sociale

Deci, fiecare lucrtor/ angajat n parte rezolv problema ofertei individuale de munc, de aceea,
pornind de la alegerea dintre creterea venitului pentru majorarea bunstrii i a timpului liber
necesar pentru satisfacerea altor necesiti i se determin curba ofertei individuale de munc (de
desenat curba), astfel determin nr orelor de munc. Deci efectul devenit n cazul majorrii
venitului pn la un anumit nivel suficient, individual, se determin i de lucrul suplimentar n
favoarea mririi timpului pentru alte activiti, ca de ex., pentru odihn, pe cnd efectul de
substituire n cazul venitului individului, dac va fi redus, atunci individul va substitui timpul liber
cu munca. Ca de ex, mai multe ore, concomitent angajat n mai multe servicii (efectul venitullui).
n condiiile economiie de pia, cererea i oferta muncii depinde de preul ei. Deci, teoria
economic conrtemporan determin salariul ca pre al muncii., adic preul pltit pentru
utilizarea unei uniuti de munc n decursul unei perioade de timp, fie zi, or, sptmn, lun,
amd.
Deci, n literatura econ, salariul poate fi tratat din 2 pdv:
1. ca principalul venit factorial creat prin munc
2. ca salariul tarifar, Preul serviciului determinat pentru o unitate de timp

Salariul are 2 aspecte:

1. salariul cost (pre) - din pdv al ntreprinztorului care pltete munca
2. salariul venit- din pdv a angajatorului ca o recompens pentru munca prestat

Se cunosc urmtoarele forme de salariu:

1. nominal- reprezint suma de bani, venitul pe care-l primete salariatul pentru munca prestat
2. real- reprezint cantitatea de bunuri i servicii care pot fi procurate n baza salariului
nominal, dac preurile nu se modific, puterea de cumprare a salariului nominal rmne aceeai.

Cunoatem urmtoarele forme de salarizare:

1. salarizarea n acord- principiile au fost elaborate n sec. XX de Taylor i determ o multitudine
de metode de organizare i de normare a muncii, de dirijare cu procesele de producie, de
angajare, de repartizare i de remunerare a lucrtorilor, care este orientat pentru sporirea
productivitii. Metoda analitic de normare a muncii se bazeaz pe aprecierea cheltuielilor de
timp pentru fiecare operaiune n aparte, i a nume orin principiul cronometrajului, deci variante
ale acestui sistem de salarizare pot fi n acord direct, premial, progresiv. Deci scopukl final al
acestui sisgem este de a corela ct mai eficient raportul munc i remunerare, adic legtura dintre
calitate i catitate.
2. sistemul salarizare pe unitate de timp (n regie)- asigur remunerarea salariului n funcie de
timpul lucrat.Se aplic unde este foarte dificil de a determina calitatea i cantitatea muncii, sau de
rezultatele individuale a angajailor. Americanul FOrd a studiat acest domeniu.

n practic se utilizeaz diverse sisteme de salarizare, care includ o multitudine de factori c e

influeneaz asupra randamentului muncii:
strategia
devotamentul angajatului n activitatea sa
creativitatea

2. Piaa capitalului i dobnda

n sens lag, capitalul reprezint diferite bunuri, valori materiale, financiare, intelectuale, care la
rmndul su produc fluxuri de venit.
DIn pdv mai restrns, capitalul este un factor de producie, utilizat n procesul de producere a
bunurilor i serviciiilor.

Capitalul reprezint totalitatea mijloacelor de producie i este definit capital tehnic,c are la
rndul su poate fi fizic i real
n raport cu factorii de producie (natura i munca), capitalul tehnic este un factor derivat.

Capitalul tehnic reprezint ansamblul bunurilor reproductibile capabile s determine efivciena

muncii i s aduc un venit i la rmndul su, se mparte n:
a) capital fix- care particip la m multe cicluri de producie, pstrndu-i forma natural i
transferndu-i valoarea asupra produsului nou creat treptat, pe msura uzurii. De ex., cldirea
universitar, instalaiile, etc.
n procesul utilizrii, capitalul fix e supus uzurii, care la rndul su poate fi fizic sau moral.
Uzura fizic semnific pierderea treptat a proprietii tehnice de exploatare, atunci apare
necesitatea de substituire. n acest caz, uzura moral reprezint elaborarea de noi tehnologii mai
eficiente dect cele n funcie,c are poate fi determinat de gradul 1- atunci cnd snt utilizate
aceleai tipuri de tehnologii ns la costuri mult mai mici; i de gr. 2 - atunci cnd sunt utilizate
tehnologii mai performante, ns la preuri mult mai mari.
Deci calculul uzurii se efectueaz n felul urmtor: suma total a valorii, deci preul fiecrui din
elementele utilizate se mparte la timpul de exploatare.
Astfel, se determin suma i valoarea anual a uzurii, care i reprezint amortizarea.

b) capitalul circulant- se consum ntr-un singur ciclu de producie, dar i transmite valoarea
totalmente n valoarea produsului nou creat. De ex., semifabricatele, energia electric etc.

Pentru creterea capitalului ca factor de producie este necesar de investiii, care reprezint
totalitatea cheltuielilor fcute de ntreprinderi pentru dezvolt cvapacitii de producie.
Piaa de capital/de investiii deservete procesele investiionale i anume n sfera de producie,
n antrenarea cererii i ofertei de mijloace investiionale,
rolul acestei pieii const n concentrarea resurselor bneti n sferele de producie de
perspectiv.
Deci piaa de capital este reprezentat i prin forma capitalului de mprumut. De ex., creditele
pe termen mediu, lung i scurt, pe ct i a pieei valorilor mobiliare- aciuni, obligaiuni etc.
Principalii subieci pe piaa investiional sunt : firmele, menajul statul, bncile, companiile de
asigurri, cetenii strini, creditorii strini.

Se deosebesc i diferite tipuri de investiii:

1. invest. private
2. i bancare
3. i de stat
4. i., strine
5. i. mixte

Cererea pu investiii este determinat de ctre ntreprinderi, care au nevoie de a investi, pe cnd
oferta mijloacelor de mprumut vine din partea menajelor.
Prin intermediul instituiilor financiare- bnci, fonduri de investiii, companii de asigurrieconomiile se transform n investiii de capital.
Dobnda i reprezint venitul pe care-l nsuete proprietarul capitalului bnesc ca recompens
pentru suma de bani mprumutat. Ea reaprezint preul capitalului. ns, trebuie s lum n
consideraie c noiunea de dobnd nu determin doar capitalul bnesc.!!! Astfel, dobnda
reprezint un venit care-i revine proprietarului oricrui capital care este antrenat n activitatea
economic indiferent dac acesta este mprumutat sau aparine ntreprinztoprului respectiv.
Venitul respectibv poate fi exprimat n mrime absolut (masa dobnzii) i mrime relativ (rata
dobnzii), care la rndul su i determin gradul de rentabilitate a capitalului mprumutat. Deci,
rata dobnzii reprezint un raport procentual ntre masa dobnzii i capiutalul utilizat. (transcrie
formula). Rata dobnzii depinde de cererea i oferta de capital mprumutat, de rata inflaiei, de rata
profitului, de perioada de timp pentru care se mprumut banii dar i de mrimea riscului. Astfel
se deosebete rat nominal i rat real. Rata real poate fi determinat prin recalcularea ratei
nominale n determinarea nivelului inflaiei. Rata nominal reprezint un raport ntre masa
dobnzii i capitalul utilizat, exprimate n preutrile curente.

3. Piaa pmntului i renta

Piaa pmntului (funciar)
Pmntul rerezint elementulk principoal n iniierea oricrei afaceri, deci i a ntregii
activiti economice, deoarece ofer att condiii materiale primare pentru producere, ct i resurse
primare necesare.
Pmntul, ca factor de producie se caracterizeaz prin urmt trsturi:
1. reprezint un factor natural
2. termen nelimitat de utilizare

3. este netransportabil
4. limitat n suprafa i creterea fertilitii este posibil n cazul utilizii raionale.

Piaa funciar reprezint un mecanism social care deservete tranzaciile cumprare-vnzare,

arend, etc., cu resurse funciare.
Specificul acestei piei const n oferta perfect inelastic (graficul!!) care rmne neschimbat
chiar i la creterea substanial a preului pmntuui, Oferta limitatp la nivel macro i micro
care determin i aspectul cantitativ, dar i parametrii calitativi prin nivelul fertilitii, prin poziia
ampasrii geografice.

Terenrile agricole se deosebesc dup fertilitate economic i natural, ct i dup poziia fam
de cile de comunicaie, pieele de desfacere,.
deoarece oferta de pmnt e limitat, un rol important n formarea preului e determinat de
cerere,c are crete permanent odat cu nr populaiie, majorarea nevoilor, dezvolt activit
economice.
Datorit diversitii de utilizare a pmntului: de ex., pu activit agricol, pu construcii, se
deosebesc i 2 componente ale cererii:
1. cerere agricol pu pmnt (D agr)- este inelastic, deoarece cererea pu produsele agricole
deasemena are un principiu inelastic
2. cererea nonagricol (D non)- depinde de poziia terenului, care cteodat este indiferent i
fa de nivelul calitii/fertilitii

Cererea agregat determin sumarea cererii agricole i a c nonagricole, deci renta funciar
reprezint un venit care este nsuit de proprietarul de pmnt pentru darea n folosinb temporar
pe care o pltete arendaul. Se cunosc urmtoarele forme de rent:
1. renta absolut- vbenitul nsuit de proprietarii funciari de pe toate terenurile, indiferent de
fertiligtate i poziia lor, adic venitul proprietarulyi pentru utilizarea terenului agricol care-i
aparine. Mrimea ei este determinat de nivelul cererii,
2. rent difereniat- reprezint venitul obinut din diferena de fertilitate sau de pe urma poziiei
fa d epiei de aprovizionare, de desfacere. Ea poate fi rent diofereniat de gr 1 (de fertilitate)-

determinat de poziia georgrafic a terenului fa de piaa de desfacere; si de gr 2- repretint un

venit net suplimentar, obinut din fertilitate artificial - n urma investiiiloor de capital
3. rent de monopol- reprezint un venit net suplimentar care este obinut de posesorii unor
terenuri care au caliti unice care permit obinerea unor bunuri cu caliti deosebite. De ex.,
vinurile din Frana

Teoretic, preul pmntului se definete ca rent i se determin ca un raport ntre mrimea

rentei anuale i rata anual a dobnzii bancare nmulit cu 100%. Preul pmntului astfel
reprezint suma de bani care fiind depius la banc anbual ar aduce un venit egal cu renta nsuit
de pe ternul de pmnt. n practic ns, preul pmntului este influenat i de urmt factori:
1.mrimea i evoluia rentei
2.rata dobnzii bancare
3.cererea i oferta de pmnt
4.nivelul inflaiei
5.nivelul activit economice
6.dinamica proceselor demografice
7.venitul populaiei.

Tema 7: ntreprinderea i antreprenoriatul n condiiile economiei de pia

Plan
1. Noiuni/Caracteristica de baz a ntreprinderii
2. Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor
3. Managementul i marketingul- elementele determinante n coordonarea activitii
ntreprinderilor
4. Etapele nregistrrii afacerii n RM. Planificarea activitii de antreprenoriat

1. Noiuni. Caracteristica de baz a ntreprinderii

Pentru a nelege mecanismul activit economice n societate, este necesar a examina procesul
reproduciei la nivel microeconomic, adic n cadrul unei ntreprinderi, i anume: principiile de
organizare, caracteristica de baz a ntreprinderii n diferite ramuri ale economiei.
ntreprinderea/ firma reprezint o unitate structural de baz a unui sistem economic, care
cuprinde tot procesul de creare a unei mrfi sau de prestare a unui serviciu, de la organizarea
procesului de producie pn la comercializarea bunului nou-creat.
Deci, ntreprinderea reprezint o unitate economic productiv, care mbin factorii de
producie cu scopul de a obine bunuri i servicii, care la rndul su, fiind realizate pe pia, aduc
proprietarului un anumit profit. Astfel, noiunea de ntreprindere poate fi identificat i cu
noiunea de a ntreprinde o afacere economic, prin modul su individual de a organiza aceast
afacere.
n economia de pia, ntreprinderea determin i o anumit autonomie, i anume, din pdv
decizional, financiar, tehnic i organizatoric.
ntrepreinderea are drept obiective maximizarea profitului i creterea sa economic pe termen
lung. Astfel, noiunile de ntreprindere i firm poate fi folosite de sinonime. Astfel, n
terminologia anglo-saxon, preliuat i de economitii rui, cu sensul de ntreprindere se utilizeaz
i no de firm. n rile francofone, inclusiv n Romnia, ntreprinderea are i sensul de firm, dar
ntre ele exist i deosebiri, deoarece ntreprinderea este o unitate tehnico-economic,
productoare de bunuri i servicii. Pe cnd firma este o form de organizare a activitii
economice, care poate ntruni de obicei mai multe ntreprinderi ca pri componente ale acesteia.
Deci, ntreprinderea este o unitate multifuncional, astfel ndeplinind urmtoraele funcii:
1.funcia de gestiune/managerial- reprezint organizarea, coordonarea, dirijarea i controlarea
activitii

2. funcia financiar- scopul ei const n a aduna, a utiliza i a gestiona capitalul pe care-l are la
dispoziia sa
3. funcia de aprovizionare- de producere a bunurilor necesare pentru activitatea economic i
gestionarea lor
4. funcia social- are drept scop de a gestiona resursele umane, implicate n afacerea dat
5. funcia tehnic/de producere- include n majoritatea cazurilor funcia de cercetare, de
dezvoltare
6. funcia comercial/de marketing- const n studierea pieii, n comercializarea bunurilor i a
serviciilor produse.
ns, totui funcia de baz a ntreprinderii const n procesul de organizare a produciei sau de
prestare a serviciului. Astfel, un ciclu al reproduciei individuale cuprinde: perioada de iniiere a
ntreprinderii, deci de gsire a factorilor necesari pentru procesul de producie pn la
comercializarea produsului creat. Astfel, ncepe un nou ciclu al reproduciei. Deci, deoarece n
activitatea economic exist un nr impuntor de ntreprinderi, n orice sistem economic este
difereniat i clasificarea lor dup diferite criterii, i anume:
1. dup forma de proprietate
2. dup mrime
3. dup domeniul de activitate
4. dup statutul juridic, deci din pdv al dimensiunii, din pdv a domeniului

i n RM exist o multitudine de clasificri, de ex., din pdv a domeniului(a ramurii de

activitate):
-industriale
-agricole
-comerciale
-bancare
-de asigurri

Din pdv al formelor de proprietate:

-publice

-private
-mixte

DIn pdv a dimensiunilor dup nr persoanelor ocupate):

mici
-mijlocii
-mari

Astfel, criteriul de dimensionare difer de la o ar la alta. De regul, ntreprinderile mici au

pn la 100 de salariaii, cele mijlocii de la 100 la 500, iar cele mari- m. mult de 500.
n RM exist o alt tipologie a ntreprinderilor: cele de la 0-20 salariai sunt numite
ntreprinderi micro; mici- cele de la 21-75 persoane; de la 76-499- ntreprinderi medii; peste 500
de angajai- ntreprinderi mari.

Practica mondial a determinat i evideniat divizarea dimensional a ntreprinderilor dup

urmtoarele criterii:
1. nr de angajai
2. volumul capitalului aplicat/utilizat
3. mrimea profitului i a produciei
4. cota produciei marf n volumul total al produsului
5. mrimea segmentului pe pia
6. gradul de importan social a produsului

DImensiunea nrtreprinderilor n majoritatea sistemelor economice este determinat i de

urmtorul criteriu: antreprenoriatul mnic alctuiete cca 90-92% din nr total. Antreprenoriatul
mediul cca 7-8%. Antreprenoriatul mare- 0-2 %.

Aprecierea dimensional a ntreprinderilor, deoarece difer de la ar la ar, ca ex,, n RM ca

ntreprinderi mari pot fi considerate: nBucuria, Freanzelua, Termocomum, pe cnd n SUA sunt
cca 300 de companii industriale cu un volum de vnzri m mult de 1 miliard de dolari. Din cele 50
companii cele m mari ale lumii 23 sunt ameriacane, care ntrec (o ntreprindere) dimensiunile a
ntregii economii naionale a RM.

2. Formele organizatorico-jur ale ntreprinderilor

n jurispruden, no de ntreprindere este tratat ca subiect economic autonom, cu dreptul de
pers jur care a re atribute de agent economic independent n activitatea sa, are statut, mnregistrat
sub un anumit nume, fie sigl, nume personal, abreviere, are tampil, i are cont n banc.
ntreprinderea include urmtoarele drepturi:
-de a ncheia contracte cu ali ageni economici din numele su;
-aduce responsabilitate pentru obligaiunile asumate
-a cere respectarea obliugaiunilor fa de sine a partenerilor de afaceri
-a cere compensarea daunelor materiale cauzate
Ca agent economic, ntreprinderea poate fi att persoan juridic ct i persoan fizic.

n conformitate cu legislaia RM, cu privire la antreprenoriat i ntreprindere, sunt prevzurte

urmtoarele forme organizaionale i juridice ale ntreprinderii:
1. antreprenoriatul mic cuprinde: ntreprinderile individuale, societatea cu rspundere limitat ,
societatea n nume colectiv, ntreprinderele comanditare (societatea n comandit)
2. antreprenoriatul mediu cuprinde: societile pe aciuni, cooperativele de producie,
ntreprinderile de arend, ntreprinderile colective, ntreprinderile muncipale i de stat
3. antreprinoriatul mare cuprinde: trusturile, concernele, sindicatele

n condiiile contemporane, companiile mari se calific ca corporaii fie naionale sau

transnaionale.
Structura companiilor din antreprenoriatul mare poate fi determinat prin metoda de
concentrare, care poate fi:
1. prin absorbie- de explicat

2. prin fuziune- de explicat

n afar de aceste tipuri sunt cunoscute i ntrepreinderi mari mixte, care pot fi n determinarea
sa n diverse domenii i pot include capitaluri din producie, servicii, comer, finane, nvmnt,
cercetri tiinifice, ocrotirea sntii amd.
Aceast form corportiv (mixt) a ntreprinderilor, are att avantaje ct i dezavantaje.
Avantajele corporaiilor sunt condiionate de superioritatea tehnic, deci i riscul economic este
m mic n realizarea intereseloe. Dezavantajele constau n cota nalt a impozitelor pe corporaii,
ct i pltit de acionari din dividende.
Formele de organizare a ntreprinderilor sunt variate n dependen i de multitudinea d e
factori, i anume : legislativi, de credibilitatea ntre parteneri, de repartiia responsabilitpilor, de
disponibilitatea de resurse, de accesibilitatea la ele, de dimensiunile pieii, structura conjuncturii
de pia.
ns, toate formele i aspectele organizatorice, ct i modul de activitate ine de cadrul legislativ.
deoarece profitabilitatea trebuie s se supun regulilor determinate de legislaie.

Pentru a avea un succes ntr-o afacere economic, este necesar a respecta anumite condiii:
1. reclama inteniilor
2. pe msura sporului volumului produciei, ct i a vnzrilor, s se realizeze i efectul
produciei, ceea ce se manifest prin: reducerea cheltuielilor fixe iniiale la unitatea de produs
3. integrarea pe vertical-includerea proceselor continue la cele iniiale
4. integrarea pe orizontal- cnd ntreprnderea i extinde activitatea pe baz de noi investiii sau
cumprarea ntreprinderilor concureniale
5. lrgirea nomenclaturii de produse, care pot determina diminuarea cheltuielilor, de ex.,
pinea(p de baz) i chiflele (adiionale)
6. sporirea vnzrilor pe conturi altor ativiti paralele cu cea de baz
7. creterea pe contul economisirii cheltuielilor- atragerea de noi angajai mai calificai
8. utilizarea tehnologiilor m avansate
9. ntrirea poziiei pe contul calitii prin recunoaterea produsului ca produs marc.

3. Managementul i marketingul- elementele determinante n coordonarea activitii

ntreprinderilor
Ce este managementul?
Este un fenomen de mari dimensiuni, un complex a crui necesitate obiectiv rezult din nsi
natura muncii sociale. De aceea, n rile dezvoltate managementul este situat la acelai nivel ca i
progresul tehnic,c are orict ar fi de performant, eficiena nu poat4e fi valorificat dect de un
management corespunztor.
Deci managementul este un factor determinant n utilizarea eficient a tuturor componentelor
procesului de producie.
Ca element de baz, n management este determinat procesul de a conduce. Astfel, a conduce
nseamn a decide, deci decizia fiind de fapt motorul managementului, elementul su de baz, a
procesului continuu de armonizare a obiectivelor cu resursele. Orice activitate managerial,
bazndu-se pe decizie, a determinat i esena conducerii, adic determinarea eficienei activitii
prin modul n care sunt elaborate i aplicate deciziile. Astfel, decizia reprezint un act n care se
include po aciune, care la rndul su determin mijlaocele, cile de atingere a obiectivului,c are
rezult dintr-un proces de discuii contradictorii sau chiar cazuri de inbcertitudini. Deci, alegerea
uneia din aceste decizii i reprezint o multitudine de soluii posibile. Deci, soluia contientizat
sau aleas din m multe posibile cu scopul de a atinge si a ajunge la rezultatul ateptat, presupune
adoptarea pe baz de informaie pentru a nltura riscul i starea de incertitudine. Din cele relatate,
deonstrm c existp 3 principii de baz:
1. alegerea pe baz de inbformaii suficiente i sigure;
2. procesul raional
3. procesul de realizare,c are avnd la baza sa unul sau m m ulte obiective rezult doar din
eficiena economic sau social.

Marketingul, privit ca un concept de natur economic, reprezint o concepie modern, o

atitudine n orientarea ntreprinderilor practice, programate i organizate prin utilizarea unor
metode i tehnici tiinifice, respectiv a unui intrument specific. Deci, marketingul se refer la un
complex de activiti economice, coordonnd att bunurile ct i serviciile cu scopul de a orienta
fluxurile de bunuri i servicii de la productor pn la consumator/purttorii de cerere, i
determin att destinarea bunurilkor de consum final, ct i utilizarea bunurilor de consum
intermediar. Orientrile de marketing pot fi la rndul lor determinate i de urmtoarele principii:

1. receptivitatea fa de cerinele societii, ale pieei, cunoaterea sau chiar anticiparea acestor
cerine
2. flexibilitatea- capacitatea de adaptare a activitii la evoluia cerinelor de consum.
3. inveniile (inventivitate)- reprezint spiritul creativ, inovator, deci i preocuprile permanente
pentru noire, modernizare
4. viziunea larg- valorificarea ciclului de producie i determinarea vitezei de rotaie a fluxului
de capital
5. eficiena maxim- orientarea crerii bunurilor i serviciilor pentru satisfacerea nevoilor de
consum n concordan cu cerinele pieii i a societii.

Astfel, marketingul reprezint n primul rnd o proglem de comportament al ntreprinderilor,

de racordare permanent a activitilor acestora la cerinele ce rezult din dinamismul factorilor.
Astfel, ntreprinderile trebuie s procure i s ofere pieii numai ceea ce cumprtorii cer i au
nevoie. Pentru aceasta, ntreprinderea trebuie sp deine suficiente resurse umane, materiale i
financiare i capacitatea de ale mobiliza i coordona operativ i eficient.

4. Etapele nregistrrii afacerii n RM. Planificarea activitii de antreprenoriat

Orice afacere ncepe de la o idee,care la rndul su reprezint un proces de transformare a acetei
idei ntr-un produs sau ntr-un serviciu, care este solicitat i cumprat. Ideea n sine este inutil
dac nu va fi pus n practic. evident, indiferent de identifiacre , de dezvoltare, ideea de afacere
depinde de : mediul de afaceri, resursele materiale, tehnologice, umane, financiare disponibile, ba
chiar i de un puin noroc. Orice idee de afacere poate fi bazat pe:
a. unul sau m jmulte produse fabricate
b.unul sau m multe produse pentru distribuire
c. unul sau m multe servicii pe care le prestai
d. o combinare alctuit din cele 3 posibiliti expuse anterior.

Afacerea poate fi:

1. preluat
2. motenit

3. iniiat

Dac totui ai decis s deschidei o afacere de la zero, atunci este necesar nregistrarea
ntreprinderii i nceperea activitii.
Etapele de baz snt:
1. nregistrarea ntreprinderii la Camera de nregistrri de Stat, unde nregistrarea se efectueaz
cu respectarea Legii 1265 din 2000 cu privire la nregitrarea de stat a ntreprinderilor i a
organizaiilor, a altor acte normative care reglementeaz statutul juridic ale subiecilor supuse
nregistrrii. Secia oganizaiei neguvernamentale i partidele politice snt nregistrate la
Ministerul Justiiei, care la rndul su nregistreaz: asociaiile obteti, fundaiile, organizaiile i
partidele politice, patronatele, sindicatele.
2. deschiderea contului bancar.
3. punerea la evidena fiscal la Inspectoratul Fiscal de Stat
4. nregistrarea n calitate de pltior al cotei asigurrii sociale la oficiul teritorial al Casei
Naionale de Asigurri SOciale (amenzi de la 15 mii de lei n sus)
5. nregistarea n calitate de pltitor al primelor de asigurare obligatorie de asisten medical la
agenia teritoriala Companiei naionale de asigurri n medicin
Obinerea licenei pentru activitatea ce poate fi practicat n baz de licen sau obinerea
autorizaiei pentri activitatea care funcioneaz pe principiukl unitilor comerciale i de prestare a
serviciilor sociale.
Pe lng formalitile susmenionate, n calitate de antreprenor trebuie realizate i o multitudine
de activiti legate de realizarea afacereii:
1. alegerea amplasrii afacerii: ncperile pot fi construite, procurate sau nchiriate
2. pregtire spaiilor- procurarea sau nchirierea echipamentuluim, instalarea acetuia
3. stabilirea relaiilor cu furniorii
4. selectarea personalului
5. promovarea afacerii

Dup determinarea statutului juridic al desfurrii afacerii este necesar de a stabili i

disponibilitatea de resurse. n primul rnd, este nedcesar de a lua n calcul cheltuielile suportate
pentru formalituile legale necesare pentru nregistrarea afaceriuii, si anume: taxa pu nregistrare,

taza pu perfecionarea documentelor, taxa pe punblivcarea denumiri in buletinul oficial al camerii

inregistrrii de stat
2. cheltuieli pentru confectionarea stampilei
3. deschiderea contului bancar
4. licenierea activitii sau obinerea autoprizaiilor necesare

O cot considerabil n cheltuielile de ibiiere reprezint cheltuielile atribuite alegerii amplasrii,

formarea stocurilor de materie prim necesar pu desfiurarea activit pentru primele cteva luni,
promovarea afacerii, remunerfarea muncii. n fiecare iniiere de afacere pot aprea i cheltuieli
neprevzute, ce pot aprea la etapa iniialp.
n relaiile cu banca esgte f important :
-de citit atent contractul de mprumut si n special cpondiiile imprumutului
-s nelegei toate detaliile planului de rambursare a creditului, inclusiv care este dobnda i
cum se calculeaz i care este plata din credit ce trebuie rambursat pn la o anumit dat
-s apreciai din timp riscurile i s avei pregtite cteva variante de rezerv pu situaiile de risc
- s gndii atent atoate aspectele planului de afaceri, n special partea de venituri anticipate.care
v va permite s demonstrai cp suntei n stare s rambursai la timp creditul bancar.

ntocmnirea planului de afaceri , la fel ca i elaborarea de cercfetri n cadrul unei piei sau
evaluarea unor idei de afaceri este op activitate pe care foarte m uli doresc s-o ignore,dar ea
repreazint unh ndrumtor, o cluz pentru afacerea DVS. evident., acest plan trebuie s fie
ntocmit pentru a v ajuta s privii afacerea n perspectiv, s alocai i redistribuii resursele
necesare, s v concentrai asupra elementelor-cheie i s v pregtii pentru eventuale probleme
i oportuniti,.
Pu elaborarea unui plan de afaceri e necesar de adetermina urmt etape:
1. identificarea obiectivelor
2. elaborarea structurii
3., nregistrarea lui sub form scris
4. n permanen revizuirea lui conform condiiilor
5. actualizarea.

Tema 8: Producia i rezultatele activitii de antreprenoriat

1. Organizarea combinrii productive.
2. Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor.
3. Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii.
1. Organizarea combinrii productive
A produce - reprezint o activitate care determin punerea n funciune a resurselor pentru
crearea i comercializarea bunurilor sau a serviciilor.
Astfel, realizarea funciei de producie necesit o mbinare/combinare a factorilor de
producie, astfel i obiectul antreprenorului este determinat de modul de executare a acestei
combinri ct mai raionale a factorilor de producie cu scopul de maximizare a venitului.
Exist o multitudine de mbinri sau determinri de combinare a resurselor, care, la rndul
su, determin elaborarea noilor modaliti de producie, si anume :
- utilizarea n unele cazuri a deja existentelor moduri de utilizare comercial sau exploatarea de
noi piei de realizare,
- utilizarea de noi materii de producie,
- reorganizarea a nsi procesului de producie.
Pentru executarea acestor scopuri sus-menionate, se cere i prezena anumitor liberti i
drepturi, i anume:
- n alegerea domeniului de activitate,
- n elaborarea programului de producie,
- n selectarea izvoarelor de finanare,
- n stabilirea preului i disponibilitatea de profituri.
Deci, combinarea factorilor de producie este un mod specific de unire a lor, att din pdv
cantitativ, ct i structural-calitativ. Astfel, antreprenorul prin abilitile sale combin factorii de
producie n aa mod nct s obin profitul maximal posibil cu cheltuielile minimal executate,
ns prin determinarea condiiilor, exigenelor de pia.
Combinarea factorilor de producie cere s se utilizeze urmtoarele proprieti :
1. divizibilitatea - capacitatea factorului dat de a fi mprit n uniti simple sau n subuniti,
ns fr a se afecta calitatea. De ex. munca se mparte n nr. de ore lucrate n decursul unei zile,
sptmni, luni; specialitii de diferite calificri etc.;
2. adoptabilitatea - modul de asociere a unei uniti dintr-un factor cu o unitate sau mai multe
uniti din alt factor. De ex. un muncitor poate deservi m. multe utilaje;

3. complementaritatea - procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative structurale i

calitative ale factorilor de producie;
4. substituibiltiatea - posibilitatea de a nlocui o cantitate dintr-un factor de producie printr-o
cantitate din alt factor de producie cu scopul de a menine acelai nivel de producie.
Proprietile sus-menionate a factorilor de producie, n dependen de gradul lor, permit a
determina o multitudine de variante de combinri a factorilor de producie i a alegerii celei mai
acceptabile.

2. Conceptul de producie. Esena costurilor i tipologia lor

n teoria economic, costul reprezint parametrul de referin p/u comportamentul
productorului, deci nivelul i structura costului determin att competitivitatea, ct i profitul
ntreprinderii.
Deci, costul de producie (preul de cost) - este un ansamblu de cheltuieli ce trebuie suportate
pentru a crea un bun sau a presta un serviciu.
n structura costului de producie pot fi incluse:
- costul de materiale - materia prim, energia, apa, combustibilul etc.;
- costul privind remunerarea muncii - costurile p/u remunerarea personalului, cheltuielile
suportate de ntreprinderi pentru asigurrile sociale;
- costul pentru procurarea utilajului - apare sub forma uzurii capitalului fix;
- costuri sau cheltuieli generale - plile pentru chirie, plile pentru dobnzi, iluminarea,
nclzirea;
- costuri sau cheltuieli comerciale - cheltuielile pentru ambalaj, pentru publicitate, pentru
realizarea, pentru transport.
Astfel, costurile de producie pot fi grupate dup natura lor din 3 pdv. :
- cheltuieli materiale - materia prim, semifabricatele, combustibilul, energia, amortizarea
capitalului fix;
- cheltuieli de munc (cheltuieli salariale)- salariul, cotizaiile pentru asigurrile sociale
suportate de ntreprinderi - contribuii la fondul social, i contribuiile la fondul de omaj;
- cheltuieli generale (eterogene) - plile pu chirie, dobnzile, impozitele pe cldiri, diverse
taxe, cheltuielile pentru administraie.
Costul, fiind un indicator determinat n activitatea antreprenorului, poate ndeplini i
urmtoarele funcii :

- de msurare a cheltuielilor necesare pentru obinerea unui bun oarecare.

n acest
caz, antrepreorul, n scopul de a reduce costurile, poate substitui unii factori de producie (un
factor cu alt factor). Substituirea factorilor poate fi determinat i atunci cnd preul unui factor
este n cretere.
- costul reprezint un indicator principal pentru stabilirea preului la toate bunurile oferite
pentru vnzare.
Astfel, prin cost se stabilete limita de jos acceptabilp n cazul negocierii preului de vnzare;
- funcia de control/de reglare a activitii economice.
Prin aceast funcie, mrimea costului permite a determina ct de eficient sunt utilizate
resursele economice;
- determinarea nivelului eficienei economice a ntreprinztorului.
Prin aceast funcie preul este cunoscut n dependen de mrimea profitului, fiindc depinde
de mrimea costului. Deci, acest fapt i ncurajeaz pe antreprenori s utilizeze realizrile
progresului tehnic, s combine i s substituie factorii de producie n aa mod ca s determine o
eficien maximal, s modernizeze formele de organizare a activitatii economice, s diminueze
costurile de producie etc.

n teoria economic snt cunoscute i diferite tipologii ale costului de producie.

Un criteriu important n clasificarea costurilor de producie este :
- apartenena resurselor, adic ale cui sunt,
- i caracterul evidenei cheltuielilor.
Din acest pdv. cunoatem:
A) costuri explicite - cheltuielile suportate p/u producerea i procurarea factorilor de producie
din afara ntreprinderii. Acestea sunt cheltuieli p/u munca lucrtorilor, p/u procurarea materiei
prime, energiei, adic p/u toate bunurile pe care ntreprinderea nu le produce i nu le posed.
Costul explicit este = cu costul contabil.
Astfel, costul contabil - reprezint cheltuieile msurate n bani, efectiv suportate de
ntreprindere p/u achiziionarea factorilor de producie de la ali ageni economici, adic aceleai
costuri explicite, precum i amortizarea, care face parte din costurile implicite i care este fixat n
evidena economic.
La rndul su, costul contabil include :
- consturi directe - cheltuieli p/u materie prim, materiale semifabricate, resursele energetice
etc.,
- i consturi indirecte - plata p/u arend, salariile personalului administrativ, rata dobnzilor
pentru creditele mprumutate etc.;

B) costuri implicite - nu presupun pli ctre teri, dar se efectueaz pe seama resurselor proprii
ale ntreprinderii, de ex. ncperi, activele nemateriale, abilitaile antreprenoriale, riscul. Aceste
costuri rezult din funcia antreprenorului, din modul de alegere a ntreprinztorului, de aceea i
reprezint costul de oportunitate, care determin utilizarea alternativelor, ca ex. i a
disponibilitilor bneti.
Deci, n ansamblul lor, costurile explicite i implicite reprezint costul economic.
Costul economic n realitate coicide cu costul de producie,
-> deci reprezint un concept mult mai divers ca costul contabil,
-> deoarece, pe lng costul explicit, el mai cuprinde si cheltuielile factorilor de producie
proprii,
-> deci costurile implicite, dar care nu sunt reflectate n evidena contabil, cum ar fi pmntul,
cldirile ce aparin ntreprinderii date, consumul de munc al proprietarului, dobnzile ce sunt
utilizate p/u sumele mprumutate.
Cu alte cuvinte, costul economic este mai mare dect costul contabil, deoarece include
nsumarea att a costului implicit, ct i a costului explicit.
n funcie de localizarea cheltuielilor, exist urmtoarele tipuri de costuri :
a. costuri de sectie - cheltuielile de utilaje p/u materia prim, ap, energie, salariile
muncitorilor;
b. costul de uzin (de producie) - include att costurile de secie, ct i cheltuielile generale ale
ntrepriderii;
c. costul complet (comercial) - costul de uzin plus cheltuielile de desfacere (ambalarea,
depozitarea, cercetarea pieii, vnzrile)

n tiinta economica contemporan, o importan deosebit are i clasificarea costului n :

a. costuri globale
b. costuri medii pe unitate de produs
c . costuri marginale
Evaluarea costului este necesar p/u :
-> alegerea celei mai bune alternative de utilizare a resurselor de care dispune ntreprinderea
-> i p/u determinarea strategiei de dezvoltare a acestei ntreprinderi.
Astfel, este cunoscut urmt tipologie a costului :
1. Costuri de producie de termen scurt.
Un criteriu important n evaluarea acestor costuri este volumul de producie.

De aceea, termenul scurt reprezint perioada de timp n care ntreprinderea, de regul, nu poate
modifica dimensiunile ntreprinderilor, cantitatea utilajului.
Dup acest criteriu deosebim :
- costul fix (FC) - cheltuielile ce nu depind de volumul produciei obinute exist i atunci cnd
nivelul prodiciei este zero. El include costul utilajului, dobnzile la credit, uzura, salariul
personalui adminstrativ.
- costul varibil (VC) - cheltuielile ce se modific n acelai timp cu volumul produciiei
obinute, i include : costul p/u materia prim, materialele, semifabricatele, combustibilul, salariul
muncitorilor.
n ansamblu, costul de producie fix i variabil formeaz costul total/ global (TC) -cheltuielile
nominale totale necesare pentru a obine un anumit volum de producie.
Se calculeaza dupa Formula: TC=FC+VC
n analiza comportamentului productorului, se utilizeaz pe larg evaluarea costurilor de
producie p/u o unitate de produs, care pot fi costuri medii i costuri marginale.
Costul marginal (MC) - reprezint cheltuielile totale necesare pentru obinerea unei uniti
suplimentare de produs.
Formul: MC= delta TC/ delta Q
Costul mediu (AC) - reprezint raportul dintre costul total (TC) i producia obinut (Q).
Formul : AC= TC/ Q
Costul mediu/unitar reprezint costul unei uniti de produs.
El poate fi: fix mediu si variabil mediu.
Astfel, costul mediu se calculeaz ca raportul dintre costul total i volum produciei, att la
nivel de ntreprindere, ct i la nivel de ramur.
Costul mediu difer de la o periaod la alta n funcie de o multitudine de factori i n primul
rnd de dimensiunile intreprinderii.
Deci costul mediu are o importan primordial pentru confruntarea cu preurile din cadrul
pieei i p/u determinarea gradului de competitivitate.

2. Costuri pe termen lung.

Pe termen lung costurile sunt determinate de toi factorii variabili, inclusiv de capitalul fix,
care poate fi modificat , de ex. prin introducerea noilor maini, utilaje, tehnologii etc. n acest
caz, antreprenorul trebuie s fac fa i unor noi probleme, i anume:

a. determinarea unor propoii optime n combinarea factorilor de producie

b. gsirea dimensiunilor optimale ale ntreprinderii
c. neadmitearea creterii costului unitar de producie
Aceste principii sunt generate n perioada lung de timp prin evoluia costului, care la rndul
su poate fi determinat de:
a) efectul de economiilor de scar;
b) efectul dezeconomiilor de scar.
3. Venitul i profitul. Rentabiltatea ntreprinderii.
Noiunea de venit - reprezint n sens larg ctig, beneficiu, profit, efect, rezultat pozitiv.
Deci, venitul se poate defini ca tot ce se poate obine de la o activitate economic,
-> fie n apreciere monetar sau cantitativ ca un spor al avuiei;
-> sau ca o realizare moral i spiritual, fie la nivel naional sau la nivel de ntreprindere sau
chiar familie/individual.
n economia contemporan, formarea veniturilor ca o finalizare a activitatii economice
determin realizarea scopurilor tuturor agenilor economici, care poate fi determinata doar prin
intermediul pieei.
Exist o deosebire ntre :
-> veniturile rezultate din folosirea factorilor de producie : salariul, dobnda, renta;
-> i veniturile persoanale.
Veniturile factorilor de productie - reprezint recompensa primit de posesorii factorilor de
producie sub forma de salariu, dobnd, rent.
De ex. munca aduce salariu, pamintul - rent, capitalul - dobnda.
Venitul personal - reprezint venitul curent al unei persoane provenit din mai multe surse, care
poate fi acelai salariu, aceiai dobnd si aceeasi renta, precum i anumite transferuri de la
bugetul de stat.
De ex. in cazul pensionarilor - venituri secundare (nu sunt iniiate dintr-o afacere economica
proprie).
Astfel, profitul reprezint unul din veniturile factoriale.
In sens larg, profitul reprezint - un ctig dintr-o afacere sau un rezultat al unei activiti
economice i se formeaz din diferena dintre venituri i cheltuielile unei uniti economice.
Masa profitului=venit-cheltuieli

Profitul se obine numia n urma unei afeceri economice. In economia de pia, profitul
reprezint desfurarea oricrei activiti economice.

Functiile profitului :
- este elementul/motorul oricrei activitati economice, el determin ntreprinztorii s produc
bunuri ce sunt necesare societii, adic de care societ are nevoie. Astfel, profitul determin
orientarea generala activitatii economice, respectiv se produc numai bunuri ce aduc profit.
- este sursa principal de autofinanare a ntreprinderilor - de lrgire, de modernizare, de
reutilare a procesului de producie.
- este un instrument de control al activitatii economice.
- este un indicator sintetic deoarece aceast funcie este ndeplinit prin rata profitului
- sursa de venit p/u bugetul de stat.

Profitul exista sub mai multe forme :

- profit legitim/legal - obinut din condiiile respectrii legislaiei n vigoare
- profit nelegitim/nelegal - obinut in urma inclcrii legii n vigoare - de ex. afacerile ilicite,
contrabanda, eschivarea de la plata impozitelor, umflarea costurilor etc.
- profitul normal - este normal dac cel ce obine l consider suficient pentru continuarea
activiitii sale. Mrimea profitului normal difer de la agent economic la agent si de la individ la
individ.
- profit de monopol - obinut de ntreprinderile ce detin o pozitie dominant pe pia, pot
influenta preurile in sensul majorrii, fapt ce-i asigur profituri mai mari.
De obicei statul, printr-o impozitare difereniat, limiteaz posibilitile de nsuire a profitului
de monopol. Deci masa profitului reprezinta diferenta dintre venituri i cheltuieli, efectuate de
ctre un agejnt economic fie la nivel de intreprindere sau sistem economic.
Rata profitului reprezinta raportul dintre masa profitului si costurile realizate exprimate in
procente.
Formula:
p'= p/cost *100% p- masa profitului, cost- costuirle de producie, p derivat- rata profitului.
Rata profitului, care si reprezint i gradul de rentabilitate, se poate calcula la nivelul unui
produs al unei intreprinderi, al ramurei sau al eonomiei in ansamblu..

Tema 9: Economia nationala si cresterea economica

1. . Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici
2. . Cresterea si dezvoltarea economica
3. . Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica
1. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici
Economia nationala reprezinta totalitatea de activitati economice in limitele frontieri unui stat,
cu scopul de a asigura un nivel acceptabil de viata populatiei si functionarea eficienta a
institutiilor publice.
Un stat suveran si independent este de neconceput fara un control asupra resurselor nationale de
productie.
Astfel, rezultatele activitatii economice la nivelul intregii economii nationale se masoara cu
ajutorul indicatorilor macroeconomici care si sunt numiti agregatele macroeconomice.
Agregatele reprezinta o expresie de sinteza a rezultatelor economice in ansamblu, care la randul
sau pot fi obtinute prin insumarea fluxurilor, operatiunilor sau a rezultatelor realizate de totalitatea
agentilor economici intr-o tara sau alta.
Agregatele macroeconomici oremit efectuarea evidentei statistice la nivelul intregii economii,
precum si determinarea cresteriimeconomici, nivelul somajului, nivelul inflatiei. Acesti indicatori
reprezinta aspectul principal in liarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, investitorii
straini, organizatiile internationale si desigur determinarea comparatiilor internationale.
Deci, indocatorii macroeconomici si determina principalul factor in determinarea nivelului de
dezvoltare economica, precum si determinarea locului in comparatie cu alte economii nationale
sau pe scara mondiala.
Anume in baza acestor indicatori si se iau deciziile cu privire la acceptarea sau neacceptarea
unei tari in calitate de membru a Uniunii Europene.
Principalii indicatori macroeconomici este produsul intern brut, insa determinat de urmatorii
indicatori: produsul national brut, produsul intern net, produsul national net, venitul national.
Acesti indicatori indeterminarea analizei economice includ doar bunurile si serviciioe care sunt
vandute pe piata, da nu si produsele destinate autoconsumului.
Principalele metode de calcul a indicatorilor macroeconomici sunt:
. metoda valorii adaugate brute
. metoda veniturilor, care reprezinta insumarea veniturilor factorilor de productie care sunt
formate din salariu, profituri, dobanzi, taxe, de ex TVA, taxele vamale si accizele.
. metoda cheltuielilor, suma cheltuielilor de consum a populatiei, investitiile brute, cheltuielile
publice si exportul net

Produsul global brut reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor create unei economii
nationale intr-o perioada de timp, de regula intr-un an. Acest indicator se calculeaza ca suma
imtregii productii create in toate sectoarele economiei nationale. El indica duble sau multiple
inregistrari ale acestor produse. Produsul global brut este mai rar folosit.
Produsul intern brut este principalul indicator macroeconomic, astfel, PIB constituie valoarea
bruta a bunurilor si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catreagentii economici
autohtoni si straini, de regula intr-un interval de timp, un an. Astfel PIB vizeaza teritoriul unei tari
indiferent de apartenenta nationala a agentilor economici. Toate intreprinderile aflate pe acest
teritoriu indiferent de provenienta si apartenenta lor nationala participa la crearea PIB. In procesul
distribuiri si utilizarii PIB, este destinat:
. pentru consumul personal
. consumul public
. formarea bruta de capital
. exportul net
In ultimele decenii PIB este considerat principalul indicator macroeconomic. Insa doar penntru
tarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvolatate care au amplasate peste hotare un numar
impunatpr de agenti eonomici, prioritate se acorda produsului national brut
PNB reprezinta valoarea pe piata a bunurilor si serviciilor finale obtinute de catre agentii
economici autohtoni atat pe teritoriul tarii de origine cat si peste hotare. In acest fel produsul
national brut are drept criteriul de baza apartenenta de baza a produsului creat. La determinarea lui
nu vor fi insumate rezultatele activitatii intreprinzatoriului strain care activeaza pe teritoriul
national. PNB este mai mare sau mai mic decat PIB in determinarea soldului fie negativ sau
pozitiv a produsului brut realiazat de agentii economici straini in interiorul tarii la care se adauga
sau se scade soldul comertului exterior. Deci PNB permite evaluarea potentialului unei tari,
imdiferent daca agentii sai economici activeaza pe teritoriul tarii sau in strainatate.
In tarile dezvoltatea PNB de regula cu 10-30% este mai mare decat PIB, in tarile slab dezvoltate
din contra. Prin PNB se poate determina rata somajului.
Marimea PIB cat si a PNB sunt influentate de evolutia cantitatilor de bunuri si servicii produse,
dar totodata si de modificarea preturilor si serviciilor la produs. In scopul evaluarii proportiilor in
care indicatorii macroeconomici sunt modificati nu de dinamica lor reala ci de schimbarea, de
obicei cresterea preturilor, sunt utilizate notiunile PIB nominal si real sau PNB nominal si real.
PIB nominal se calculeaza pe baza preturilor curente, pe cand PIB real pe baza preturilor
comparative. Astfel diferenta in marimea nominala si reala, reprezinta majorarea preturilor care se
numeste deflatorul PIB de care la randul sau determina nivelul inflatiei.
PIB precum si PNB sunt indicatorii cei mai determinanti in statistica internationala. Acesti
indicatori si determina principiul de diagnosticare a cresterii economice sau criza.

Raportul PIB pe locuitor sau PNB pe locuitor permit determinarea nivelului de dezvoltare a
unei tari, precum si nivelul bunastarii populatiei. PIB cat si PNB care include si consumul de
capital fix nu poate oferi realitatea aprecierii valorii nou create pe parcursul unui an.
Daca PIB sau PNB va fi scos marimea amortizarii atunci noi vom abtine produsul intern net sau
respectiv produsul national net.
Daca PIB si PNB determina valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale produse
atunci produsul intern net cat si produsul national net include valoarea adaugata neta.
Un alt indicator foarte des utilizat in economia nationala este venitul national.
Venitul national reprezinta suma veniturilor provenite din munca, proprietate, venituri care sunt
obtinute de pe urma producerii bunurilor, astfel sous vemitul national reprezinta suma salariilor,
dobanzilor, profiturilor si rente.
Se calculeaza prin mai multe metode, dar cel mai frecvent prin insumarea salariilor agentilor
rezidenti a veniturilor din proprietate si a veniturilor intreprinderilor. Anume venitul national
determina marimea veniturilor personale a cuantumului acumularii a investitiilor si crearea de
bunuri si servicii de consum. Venitul national poate fi utilizat pentru
. cheltuielile de consum
. investitii
2. Cresterea si dezvoltarea economica
In lumea contemporana ritmul cresterii economice poate determina starea activitatii economice
date ca un indicator principal prin intermediul caruia se detemina aprecierea eficientei unui
Guvern unui Parlament sau a insasi Presedinte.
Dinamica economica este exprimata printr-un sir de fenomene diferite, de ex dezvoltarea
economica, crestere economica, progresul economic.
Astfel, cresterea economica reprezinta un proces de sporire a cantitatii de bunuri si servicii
create intr-o unitate deplina de ansamblul intregii economii nationale. Reprezinta un fenomen care
poate fi masurat. Aceasta exprima o evolutie de lunga durata in cazul careia se fac analize atat
asupra fluctuatiilor ciclice, cat si a celor sezoniere.
Stiinta economica distinge numai o crestere economica pozitiva, dar se cunoaste si o crestere
economica 0 si chiar una negativa.
Oricum exprimand o evolutoe de lunga durata ca o trasatura fundamentala a activitatii
economice, cresterea economica ramane mereu pozitiva. Astfel, cresterea economica pozitiva
reprezinta sau exista atunci cand cantitatea totala de bunuri si servicii produsa cat si PIB pe cap de
locuitor se mareste.
Cresterea economica se exprima prin producerea cantitatii de bunuri a PIB pe cap de locuitor
este in descrestere
Cresterea economica 0 in care productia de bunuri in care PIB nu se modifica.
In viata reala se mai inalneste si cresterea economica nominala ce exista atunci cand sporeste

doar marimea valorica a PIB fara o crestere a PIB a expresiei fizice. Aceasta forma de crestere
economica se datoreaza doar modificarii preturilor.
Pentru masurarea cresterii economice sunt utilizati un sir de indicatori
PIB si PNB. Atat la nivelul economiei nationale cat si pe cap de locuitor. Astfel de masurare se
face pron compararea acestora, fie la inceputul si sfarsitul unui an sau compararea anului curent cu
cel precedent.
Rata cresterii economice determina situatia cand va depasi rata cresterii populatiei, care la
randul sau va deminstra fenomenul cresterii dentrai a populatiei si a veniturilor pe cap de locuitor,
deci prin masurare se determina rata cresterii economice.
Rata cresterii economice in orice sistem economic determina nivelul de dezvoltare economica.
Cresterea economica rezulta si dintr-un sir de factori, nu numai economici, dar si tehnici,
stiintifici, organizationali, politici, culturali...
Fiind foarte numerosi acesti factori pot fi grupati si in anumite categorii
. directi
. indirecti
sau
.interni
.externi
sau.
primari
.derivati
sau
. materiali
. nemateriali
Ca factori directi, pot fi forta de munca, capitalul tehnic, progresul tehnologic, resursele
naturale, resursele informationale
Factorii indirrecti sunt determinati de rata economilor, investitiilor, de chimbarile economice si
sunt determinate de relatiile intre tari
In concluzie factori cresterii economice pot fi determinati si in urmatoarele categorii
.factorii de baza, pamantul, munca, abilitatile
. factori sociali si institutionali: spiritul de intreprinzator, sistemul de intreprinderi, de securitate,
consumul social, interesul grupurilor politice
. factori materiali: capitalul, forta de munca
. factori nemateriali: reformele religioase, mediul social, politic, legislativ
O importanta deosebita pentru tarile in curs de dezvoltare factorii cresteii economici mai sunt
determinate de factorul de timp: pe termen lung si scurt
Majoritatea determinarilor mondiale au demonstrat ca factorii cresterii economici sunt:

. factorii clasici: munca, capitalul

. neofactorii de productie: progresul tehnic, inovatiile
3. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica
Procesele economice prin activitatea sa nu decurg uniform, dar sunt supuse anumitor fluctuatii
sau oscilatii ciclice. Aceste fluctuatii ciclice sunt caracteristice pentru toate domeniile vietii
economice.
Ciclul economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cand economia trece
orin mai multe faze, dar revine la faza initiala.
Recunoscand caracterul obiectiv al ciclurilor economice majoritatea savantilor economisti
demonstreaza ca acest fenomen are la baza atat factori interni cat si externi de influemta asupra
caracterului ciclic, a duratei luo, a specificului de manifestare a diferitelor lui faze.
Astfel, Scumpeter,a demonstrat ca aceatsa conceptie se bazeaza pe ideea ca oscilatiilor
economice se manifesta pe 3 niveluri:
. cicluri mici
. cicluri decenale
. cicluri mari
Scumpeter determina ca in sistemul economic are o legatura interdependenta o imbinare a
acestor 3 tipuri. Astfel ca factori externi care provoaca fluctuatiile, pot fi determinati prin situatiile
obiective si subiective:
. razboaiele, revolutiile, cataclismele
. descoperirea zacamintelor naturale
. exploatarea de noi terenuri, care determina procesul de migratie in masa
. sunt succesele in tehnologii, inventii
Acesti factori externi pot provoca atat inviorarea cat si declinul activitatii economice.
Ca factori interni ce determina ciclul economic sunt
. uzura capitalului fix, care influenteaza procesul economic
. consumul personal, cresterea sau descresterea influenteaza volumul productiei
. largirea sau utilizarea investitiilor in modernizarea productiei prin crearea noilor locuri de
munca
. politica economica a statului
Oscilatiile nu pot fi lamurite numai prin cazurile externe sau interne, deoarece efectele asupra
economiei ationale determina imbinarea factorilor atat obiectivi cat si subiectivi., interni sau
externi. Astfel din punct de vedere a duratei ciclurile economice, cat si efectele sale pot fi
determinate de cicluri mici, medii, mari.
Ciclurile economice determina si 4 faze.
. criza
. depresiunea

. inviorarea
. avantul
Cea mai pronuntata faza a ciclului este criza, deoarece reprezinta o ruptura profunda a
echilibrului dintre productie si consum cu consecinte negative: somajul in masa, destabilizarea
preturilor, dereglarea cursului valutar, diminuarea creditelor, falimentari in masa.
Faza depresiunii care urmeaza dupa criza poate avea o durata mare in timp. Nivelul productiei
se mentine mai jos in comoaratie cu starea pana la criza. Se mentine un nivel inalt al somajului.
Preturile inceteaza in cadere. Scade rata dobanzilor. Se stabilesc stocurile de marguri
Inviorarea se incepe odata cu cresterea modesta a nivelului productiei, anumite scaderi a
somajului, treptat incep a creste preturile si nivelul dobanzilor. Pe piata margurilor creste cererea
utilajelor noi.
Avantul reprezinta nivelul productiei intrece cel atins in ciclul precedent. Cresc rapid preturile,
somajul scade, insa pana la nivelul minim, deoarece urmeaza un spor posibil substantial al
salariilor. Creste cererea la produsele ramurilor care determina nivelul tehnologiilor inalte, care
provoaca sporul cresterii a materiei prime, care la randul sau va duce la noi disproportii, care
poate crea din nou criza.

Tema 10: Inflatia si somajul

1. Somajul, esenta, cauza si forma, legea Okun
2. Politici antisomaj
3. Cauzele si tipurile inflatiei
4. Politica anti-inflationista

1. Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken

Somajul : reprezinta nefolosirea in diferite forme a unei parti a fortei de munca active. Somajul
este o problema determinanta in societatea contemporana. Pe linga folosirea insuficienta a
resurselor umane , somajul reprezinta si venituri joase ale populatiei. Pierderile de la somaj pot fi
estimate atit in aspect economic cit si in aspect social. Din punct de vedere economic pierderile
conform legile lui OKun sint mult mai majore decit de la orice alte dezichilibre economice , de ex
monopol , modificari de structura , crize. Din punct de vedere social somajul afecteaza nivelul de
viata , traumeaza psihologic oamenii , cu cit durata de somaj este mai mare cu atit mai mult se
pierde calificarea, si cu atit mai problematica este o noua angajare in cimpul muncii. Cu toate
acestea practica mondiala a demonstrat ca o ocupare deplina (100%) a potentialului fortei de
munca este imposibila. Aceasta stare determina un rezultat determinat de factori obiectivi ca de
ex: suprapunerea posibilitatilor , vointa, gusturile, abilitatile indivizilor, peste cerintele si
necesitatile activitatii economici; cresterea numarului de populatiei , raritatea resurselor, progresul
tehnic, cauze ce reies din interiorul familiei, probleme personale. Conform aprecierilor stiintifice
somajul poate fi determinat prin forma sa , ca somaj natural, care paote fi estimat in 5-6% din
numarul populatiei apte de munca. Astfel somajul natural nu se determina ca pierderi in produsul
PIB. De aceea in diferite tari nivelul somajului natural este diferit : de ex in SUA in anii 60 el era
estimat la 4 % , in anii 80 -> 6-7%, incepind cu anii 90 -> 8-9%. In teoria economica oficial somer
poate fi : calificat- acea persoana care nu are un loc de munca insa activ este in cautarea lui si este
inscris la bursa muncii, pentru a fi inregistrat ca somer persoana trebuie sa demonstreze ca starea
sa de somer este generata din motive obiective, inafara vointei lui. Doar in acest caz poate
beneficia de indemnizatii de somaj.
Cauzele starii de somaj pot fi :
1. Benevola: apare atunci cind angajatii nu doresc sa munceasca pentru salariu, prefera sa nu
accepte conditiile de munca , fie din motive familiale , persoanale sua din alte considerente
2. Fortata : este atunci cind locul de munca lipseste , desi persoana poate si doreste sa
munceasca conform conditiilor existente.

Nivelul somajului poate fi evaluat in indici absoluti , si anume ca numar al somerilor in totalul
bratelor de munca a tarii. Problema aprecierii nivelului somajului este foarte dificila , din cauza ca
legea prevede inregistrarea statului de somer pe un termen stabilit, ca de ex : 1 an sua 6 luni. De
aceea nivelul real al somajului este cu mult mai mare decit datele oficiale, statisticile; deoarece
exista somaj partial (ocupatii de sezon), somaj ascuns sau somaj neinregistrat. In indici relativi
rata somajului se prezinta ca un raport : numarul somerilor in totalul bratelor populatie active *
100%(Ns/Na* 100%)
Conform legii lui Ouken poate fi determinat ca diferenta dintre marimea potentiala si marimea
reala(rata somajului), somajul natural nu este inclus , desi pierderile la un procent de somaj sint
estimate in 2,5-3% in pierderile din PIB.
Determinam diferite aprecieri a tipurilor, formelor si genurilor de somaj in dependenta de
factorii ce il determina. Ins a toate varietatile de manifetare a somajului pot fi clasificate in 3 tipuri
de baza.
1. Somajul frictional : este generat de o deplasare permanenta a populatiei dintr-o regiunbe in
alta , de la o specializare la alta, cit si de schimbarea etapelor de virsta. Acet tip de somaj este
inevitabil, pentru orice sistem economic, deoarece exprima tendintele populatieii pentru a-si
ameliora conditiile de trai , pentru a acunoaste alte zone geografice , pentru asi majora califativul ,
deci somajul frictiona exista si atunci , in conditiile utilizarii depline a fortei de munca. De aceea
el reprezint o stare benevola.
2. Somajul structural(tehnologic): are loc in cazul cind cererea si oferta fortei de munca nu
coincid. Deoarece raportul lor este diferit, si anume in diferite ramuri, sectoare ale economiei.
Somajul structural determina si modificare astructurii economice ca rezultat a modificarii
tehnologice.
3. Somajul ciclic (conjunctural) : este generat de consecintele si oscilatiile activitatii
economice. Astefel de ex in perioada declinului economic este o cerere redusa a fortei de munca
in toate ramurile, in timpul inviorarii somajul scade , deoarece creste cererea. O variata a
somajului ciclic reprezinta si oscilatia sezoniera, a nivelului ocupariui in unele ramuri. Ca de ex in
RM : in agricultura sau constructie.

In aprecierea starii de somaj se aplica si cele generate de anumite situatii specifice , astfel
cunaostem
Somaj partial: nedeplin, pentru femei paote fi considerat de ex concediile de materniatate
fara termen.
Somaj la negru : exista atunci cind cei inregistrati ca someri exercita ocupatii ocazionale :
ca de ex comert , servicii

 Somaj total : cind locul de munca este pierdut definitiv si se cere o noua pregatire
profesionala.
Chiar si nivelul natural al somajului , de unii specialisti este considerat negativ, chiar si din
punct de vedere social, deoarece el determina unele tendinte de parazitism social, -- indemnizatii
de somer.
Teoria economica mondiala a demonstrat ca deseori este mai eficient de suportat consecintele
de pe urma somajului , decit de a delimita tendintele progeresului tehnologic. In RM problema
somajului este foarte acuta.

2. Politici antisomaj
Piata muncii in conditiile contemporane paote fi reglata:

De catre stat

De catre sindicate

De catre antreprenoriat

Reglarea prevede influenta asupra cerereii cit si asupra ofertei fortei de munca. Obiective ale
reglarii pot fi
1. Salariile
2. Durata saptaminii de munca
3. Durata concediilor
4. Regulile de angajare de concediere
5. Diferite forme de asigurari sociale
Astfel politicele antisomaj difera de la un stat la altul , in dependenta de situatia geografica,
nivelul constiintei populatiei , modul de viata , regimul politic. Insa principalele principii de
solutionare a problemei somajului sint aceleasi. Ca de ex antreprenoriatul influenteaza prin
mecanismul pietii, adic aprin preturi , prin profituri, prin concurenta; sindicatele in reglarea pietii
muncii determina urmatoarele:
1. Pot limita oferta muncii prin cererea introducerii restrictiilor in calea emigrarii , sau prin
contributii la adoptarea legilor despre durata saptaminii de lucru, marirea termenului de instruirea
profesionala
2. Inaintarea cerintelor de majorare a salariilor
3. Influenta asupra tarifelor vamale , care ar proteja de ex anumite ramuri nationale cum ar fi
agricultura in RM , care ar determina cerearea fortei de munca

Politicele antisomaj statale pot fi caracterizate astfel :

1. Perfectarea sistemului de informare a populatieii referitor la posibilitatile de angajare in
cimpul muncii
2. Actiuni privitor la perfectioanrea sistemului de educare , de pregatire profesionala,
organizarea procesului de reciclare, prientarea cererilor alternative de ocupare in cimpul muncii
3. Organizarea lucrarilor publice din contul cheltuielilor din buget
4. Pentru tarile suprapopulate se aplica practica contractelor interstatale de utilizarea fortei de
munca
In vederea realizarii acestor obiective masurile politicii antisomaj pot fi deivizate si in :
Active: ca de ex determina stimularea cresterii cererii de forta de munca : crearea de noi
locuri de munca, organizarea de lucrari publice , cresterea transparentei pietii muncii
Pasive : pot fi determinate acordarea de beneficii persoanelor care se afla in stare
involuntare de somaj, de facilitati unor categorii de pesoane, limitarea duratei zilei de munca. In
majoritatea sist economice sunt utilizate si diferite programe sociale de sta ca de ex indemnizatiile
de somaj, plata pensiilor care determina ocrotirea unor categorii a populatiei. Insa posibilitatea
formarii programelor sociale depinde de profitul crreat , de impozitele percepute in activitatea de
productiei

3. Cauzele si tipurile inflatiei

Inflatia : reprezinta a doua problema macroeconomic adupa somaj, cu care se confrunta
societatea contemporana . Astfel inflatia poate fi apreciata ca o crestere generala a nivelului
pretului la marfurile de consum si al cheltuielilor de productie. Cresterea indicilor preturilor
produselor de consum final, se apreciiaza prin cerere. Cresterea preturilor la marfurile
investitionale : materie prima, energie , determina inflatia prin oferta . una din definitiile generale
ale inflatiei este emisia cantitatilor suplimentare banesti in circulatia monetara peste cerintele
comertului si marfurilor si serviciilor , aceasta duce la deprecierea unitatilor banesti si sporirea
respectiv a preturilor la marfuri , mai departe scade capacitatea de cumparare a unitatii monetare
deoarece la baza ei sta o valoare din ce in ce mai mica. Deci Inflatia insa nu poate fi calificata ca o
simpla crestere a preturilor care rezulta de cresterea masei monetare din circuit: de ex marfurile de
prima necesitate se vor vinde la orice pret , deci inflatia are la baza ei si o multitudine de oscilatii
ciclice, dezechilibre in diferite segmente , in economia de piata , de aceea a mentine echilibrul
economic in toate aspectele este foarte dificil . Deci inflatia poate fi conditionata si de diverse
disproportii generale ca de ex

1. Dezechilibre intre cheltuieli si venituri guvernametale, care se manifesta prin deficitul

bugetar
2. Cind politica investitionala se bazeaza doar pe cresterea masei monetare, ca sursa
investitionala ; de ex fosta URSS , investitii militare ce este un sector neproductiv
3. Cresterea nivelului general al pretului determinat de structura pietii , cind preturile nu sunt
determinate de conjunctura de piata ci sint dictate de unele scopuri monopolisitice sau
oligopolistice

Inflatia la inceput a aparut in situatii exceptionale (razboi , calamitati) , cind se aplica emisii
masive de masa monetara, ca de ex banii de hirtie pentru a acoperi cheltuielile aparute. In
prezent inflatia determina un fenomen cronic de aceea mentinerea echilibrului in cadurl sistemului
economic este foarte dificil. Inflatia contemporana poate fi determinata de 3 forme
1. Inflatie moderata , ea reprezinta 10-15% a cresterii pretului anual. Preturile cresc incet,
valoarea bunurilor se pastreaza de aceea acest tip se considera benefic pentru activitatea
economica deoarece impune a cheltui capitaluri banesti , a promova o politica mai eficienta , a
stabili preturile in determinarea schimbarii cererei si ofertei , lipseste riscul de a incheia contracte
la preturi nominale si deseori se consuma economiile.
2. Inflatia galopanta : incepe de la 20% dar paote ajunge pina la 200% anual , majoritatea
contractelor de afaceri se coreleaza odata cu schibarea preturilor sau conform determinarilor
valorii valutelor straine. Banii incep sa se materializeze rapid , sistemul bancar in aceasta situatie
aloca creditele, nu sint oferite la obinzi obisnuite , dar conforme modificarilor valutare. Respectiv
creste cererea fata de valuta straina.
3. Hiperinflatia : cind masa monetara si preturile creste catastrofal. De la 2000% in sus.
Agentii economici majoritatea falimenteaza , se pierde increderea totalmente in valuta nationala,
creste viteza circulatiei monetare care se egaleaza cu cresterea masei monetare, preturile cresc
vertiginos , in proportii mari . De aceea metodele stabilizare oisnuiute nu sunt eficiente, de aceea
se aplica reforme monetare radicale, ca de ex devalorizarea monetara ce reprezinta schimbarea
valutei depreciate :

Printr-un nou etalon monetar

La un curs nou : care paote fi definita revalorizarea

Exista inafara de aceste determinari a inflatieii, care sint definite ca forme deschise si inflatie
deprimata care nu rezulta din sporirea pretului. Se manifesta prin aparitia deficitelor de marfuri. In
acest caz sporesc afacerile speculative, de aceea preturile sporesc neoficial si odata cu lichidarea
deficitului aceasta priblema dispare

4. Politica anti-inflationista
Politica de stat de reglare a preturilor poate frina inflatia , insa inflatia paote sa creasca si in
cazul daca sporesc preturile la factorii de productie. Astel prin retinerea volumului de productie
statul nu paote retine si nivelul inflatiei, deoarece preturile pot creste si mai mulkt ca in
periapoada precendeta, astfel corelatia intre nivelul preturilor si nivelul productiei este
contrainversat, intre preturi isi inflatie exista deosebiri.
Asadar daca cererea creste depasind oferta , apare un surplus de bani , ce duce la cresterea
pretului , insa somajul nu exista, deoarece capacitatea de productei se utilizeaz ala maximum
pentru a aacoper cererea crescind. Deci productia daca va determina o crestere va genera cresterea
preturilor la materia prima. Care la rindul sau va tdetermina la rindul sau o crestere a pretului.
Deci politica economica nu paote determina ca un mecanism determina in solutionare problemei
inflatieii doar reglarea pretului de consum. De aceea si se utilizeaza o multitudine de politici
statale. In elaborarea politiicii economioce antiinflationiste sint 2 alternative

Lichidarea inflatiei prin politici economice radicale

Acomodarea la inflatie prin indemnizarea veniturilor

In cazul politiici radicale statul poate actiona si prin manevrarea cheltuililor guvernamentale ,
cu impozitele, pentru a influenta cererea crescinda, scade cerereare dar si ritmul inflatiei insa se
limiteaza si cresterea productiei, care la rindul sau determina declinul care si va genera cresterea
somajului , politica de adoptare a inflatiei prin politica de reglementare se exercita de catre BNM
prin manevrarea cu masa monetara si prin nivelul dobinzii la credite. Statul trebuie sa aplice
actiuni deflationiste pentru limitarea cererii crescinde deoarece stimularea cererii cit si mentinerea
artficiala a ocuparuii fortei de munca duce la pierderea controlului asupra inflatiei , de regula
politica economica eficienta reprezinta o imbinare a amecanismelor unde nu se pune accentul pe
principiul monetarist sau fiscal si TE determina o varianta antiinflationista curba luui Philips . s-a
determinat ca cresterea a inlatiei peste 2,5-3% va urma o incetinire brusca a sporirii preturilor.
Astfel se paote scadea nivelul somajului pe contul sporiiri ritmului infletieii, deoarece scaderea
somajului este urmata de sporirerea preturilor , deci si a salariilor care va genera inflatia. Exista si
diferite modificari a acestei teorii intordusa de alti economisiti dar care in ansamblu sint utilizate
pentru elaborarea politiicilor economice , care este posibil o anumita ocupare a populatiei Si o
anumita stabizlizare a pretului.

Tema 11: Finanele publice i impozitele

Plan
1. Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui
2. Impozitele i sistemul fiscal
3. Metode de finanare a datoriei de stat
1. Finanele publice. Bugetul de stat i elementele lui
Finanele publice sunt acele resurse financiare puse la dispoziia instituiilor publice, de ex.,
partide, sindicate, stat, i care asigur exercitarea funciilor n societate. Cea mai cunoscut form
de organizare instituional a societii umane este statul. Cel mai important instrument de
influen a statului asupra economiei i funcionarea sistemului public este bugetul de stat.
Un buget reprezint o determinare preventiv att a veniturilor, ct i a cheltuielilor, fie a unui
agent economic, pe o perioad de timp, de regul n decurs de 1 an.
Astfel, cunoatem urmtoarele tipuri de bugete:
-ale unei familii
-ale unei afaceri/ntreprinderi
-diferitelor ministere, organizaii
Avem bugete locale, ns cel mai determinant n acest context reprezint bugetul de stat.
Bugetul de stat reprezint un document, o lege, votat de Parlament, n care snt nscrise
cheltuielile statului i veniturile necesare pentru acoperirea acestora. Bugetul de stat include:
modalitile de formare i sursele de cheltuire a resurselor bneti, destinate finanrii fie a
aciunilor ntreprinderilor, fie a organelor de stat sau organelor centrale, locale.
O form specific de buget reprezint fondurile extrabugetare. Acestea reprezint resurse
bneti ale statului, care au o destinaie bine determinat, dar care nu sunt incluse n bugetul de
stat. Cele mai cunoscute din aceste categorii de fonduri sunt: fondul asistenei sociale, fondul de
pensii etc.
n teoria economic, este bine definit bugetul Guvernului (bugetul central) i delimitate sunt
bugetele organelor administrativ-locale (bugetul raional).
Bugetul central, mpreun cu bugetele organelor puterii locatle formeaz bugetul consolidat.
Bugetul d estat este elaborat anual de ctre Guvern, mai precis de ctre Ministerul de Finane, i
este aprobat ulterior de ctre Parlament.
Bugetul de stat este definit i ca legea finanelor, deoarece prevede i autorizeaz att
cheltuielile, ct i veniturile.
Principiile bugetare sunt:

-anualitatea- bugetul este elaborat n fiecare an, astfel prevederile lui vizeaz doar anul
respectiv. Veniturile i cheltuielile sunt prevzute i sunt valabile doar pentru durata de timp votat
de Parlament, adic pe o durat de 1 an;
-previzionalitatea- aceasta nseamn c snt planificate din timp att veniturile, ct i cheltuielile
pentru anul viitor;
-universalitatea- bugetul de stat cuprinde toate veniturile, ct i cheltuielile de stat. Acest fapt
faciliteaz efectuarea controlului din partea Parlamentului;
-echilibrul bugetar/regula de aur a finanelor clasice- cheltuielile statului trebuie s fie egale cu
veniturile acestuia.
Bugetul de stat se alctuiete n form de balan, i anume ntre devizul de venituri i cheltuieli
de stat, prin aa-numita metod a aprecierilor preventive.
Pentru a fi pregtit financiar la timp, ntocmirea bugetului se face cu 4-6 luni nainte de
finalizarea circuitelor economice. De regul, anul financiar trebuie s se nceap mult mai nainte
dect anul calendaristic.
Bugetul de stat este una dintre cele mai eficiente prghii de coordonare a economiei, de aceea i
poate fi determinat ca un plan de administrare, ca un instrument de prognizare a dezvoltrii
economie i este un mod de asigurare a stabilitii economice.
Deviza/devizul de venituri reprezint/include impozitele i ncasrile diverse, care la rndul su
determinp 90-98 % din toate veniturile bugetare. De ex., impozitul pe venit al ntreprinderilor i al
populaiei, impozitul pe circulaia mrfurilor, toate taxele i ncasrile, impozitele financiare,
accizele, confiscri, penaliti, i alte surse de venituri.
Divizul de cheltuieli, dup structura sa, depinde de sarcinile economice, politice i sociale. Ca
de ex., pot fi enumerate: investiiile de stat n economia naional, subvenionarea
antreprenoriatului, formarea programelor sociale, ntreinerea adminsitraiei de stat, cheltuielile de
aprare, finanarea de ocrotire a ordinii publice i juridice, toate cheltuielile legate de
angajamentele internaionale.
n RM, primul buget independent a fost ntocmit n 1991.
n perioada de tranziie, bugetele locale, n mare msur, sunt componente ale bugetului de stat,
astfel constituirea unui stat de drept, bazat pe o larg autonomie, implic ca bugetele
administraiei publice locale s fie independente.
Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. DIn punct de vedere
al soldului bugetar, n procesul executrii bugetului sunt cunoscute 3 situaii diferite:
1. buget echilibrat- cheltuielile i veniturile sunt egale. Soldul bugetar este egal cu zero;
2. buget excedentar- veniturile snt mai mari dect cheltuielile. Soldul este pozitiv;
3. buget deficitar- veniturile sunt mai mici dect cheltuielile. Soldul bugetului este negativ.
Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat, cnd cheltuielile depesc veniturile.

Defcitul bugetar are urmri negative asupra dezvoltrii economice. Pentru a diminua acest
deficit sau a-l elimina cu totul, n practica mondial sunt utilizate urmtoarele metode:
1. recurgerea la mprumuturi, ele pot fi interne;
2. folosirea veniturilor provenite din privatizare;
3. emisia de ctre Banca central a unei cantiti suplimentare de bani;
4. utilizarea mprumuturilor externe.
n RM, n ultimile decenii, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din privatizare,
precum i din mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare. Deoarece procesul de privatizare
nu a luat sfrit, aceast metod ar fi o ans i pentru viitor.
Atunci cnd deficitul bugetar nregistreaz dimensiuni nsemnate, are loc o cretere a datoriei
publice.
Datoria public reprezint totalitatea mprumuturilor interne sau externe contractate de ctre
stat, cu scopul acoperirii deficitului bugetar. Datoria public nu figureaz n bugetul de stat. n
buget este nscris, la capitolul cheltuieli, doar dobnzile, uneori i penalitile, care n anul
respectiv urmeaz a fi pltite fie creditorului intern sau extern, deoarece datoria public poate fi
acoperit, n ultim instan, prin venituri acumulate sub form de impozite. n majoritatea
estimrilor avem urmtoarea afirmare: datoria fcut de ctre stat astzi, reprezint impozite care
vor fi colectate mine.
n lumea contemporan, datoria public atinge proporii impuntoare.
Despre dimensiunile datoriei publice ntr-o ar sau alt se poate judeca mrimea acesteaia n
raport cu PIB.
Astfel, la nceputul sec. XIX, datoria public n SUA, Germania, Frana, n raport cy PIB
reprezenta cca 60 %. De ex., n Japonia i Italia mai mult de 100 %.
2. Impozitele i sistemul fiscal
Indiferent de regimul economic, de nivelul de dezvoltare, de fazele ciclice sau conjuncturale, n
orice ar se practic o anumit politic fiscal. Prelevrile obligatorii globale sunt formate din
ansamblul impozitelor i cotizaiilor sociale efective.
Prin fiscalitate se nelege sistemul de stabilire i de percepere a impozitelor.
SIistemul fiscal determin cantitatea de bani prelevai ( a lua op parte dintr-un tot ntreg),
sursele i modalitile acestor prelevri, precum i determinarea provenienei acestor resurse.
Impozitul este o prelevare obligatorie, efectuat de administraiile publice n vederea susinerii
cheltuielilor publice i n vederea reglementrii economice, care la rndul su determin att
funcia financiar, ct i funcia politic.
GTaxele i drepturile reprezintp preuri fixate pentru serviciile publice specifice folosite cu
termen de impozit.

Existp diferite clasificri ale impozitelor. CEa mai general este delimitarea lor n directe i
indirecte.
Impozitele directe sunt suportate direct de contribuabil, care au vebituri. Aceste impoxite nu
influeneaz nemijlocit nivelul preului. Deci, obiectul impunerii sunt veniturile i averile
agenilor economici. Ca impozite directe pot fi: impozitul pe salariu, impozitele pe veniturile
persoanelor fizice, impozitul pe profut, de dividende, impoziele pe motenire, pe avere. De
asemenea, din categoria impozitelor directe fac parte i aa-numitele impozite reale, ca de ex.,
impozitul pe pmnt, pe hrtiile de valoare.
Cele mai cunoscute impozite dorecte n RM sunt:
/impozitul pe venit
/impozitul privat
/taxele percepute n fondul rutier
/impozitele pe bunurile impobiliare
/impozitele pentru folosirea bunurilor ,materiale
/toate taxele locatale
Impozitele indirecte sunt impoxitele aplicate adupra m,rfurilor i serviciilor i inclue ulterior n
poreurile resoective. Aceste impozite sunt pltite de ctre consumatori, dei prin intermediul
vnztorylui.
Froreme concrete ale impozitelor indirecte sunt:
-impozitul pe valoarea adugat
-taxele vamale
-accize
TOate aceste forme de impozit indirect exist li n RM. Accizele pot fi administrate doar
anumitor mprfuri, cum ar fi: beenzina, zahrul etc.
Taxele vamale se mpart:
din pdv a scopului urmrit:
1.fiscale
2. prefereniale
3. de antidoping
din pdv a originii sale:
1. taxe de exort
2. de import
3. tranzit.
Astfel, impozitele indirecte, deoarece nu in de nivekul venitukui, este iclus n preul bunului
materiuak sau a serviciului prestat.
Cunoateam i o alt clasificare a impozitelor:

i asupra producei
i asupra veniturilor
Din pdv a majoritii clasificrii impozitelor, cunoatem urmt tipuri de imnpozite:
1. naon ale
2. locale
1. reale
2. personele
1. prodgresive
2. regresive
Influena impozitelor asupra actvitii economice este foarte dificil. Astfel, fiecare sistem
ecopnomic tinde i cautp s determine o politcp fiscal conform condiiilor sistemuli economiue
dat i etapelor de dezvolatare a acestuia,.
Deci, politica fiscal reprezint un ansablu de mpsuri, de aciuni practive, bazarte pe o anumit
concepie economivcp, care la rndulspu determin categoriile de impozite folosite, locul lor n
ansamblul veniturilor bugetare.
Politica fiscala reprezintp i un model de folosire aprgjhiikor de stimulare a cactivitpii econ
omice, sau de devoltare, de soliionaer a oproblemelor sociale li politice din cadrultuk acstyu
sustem.
EXISTP mai mult4e principii de politic fiscal, care la rndul su deternin acea parte
echitabil de venit pe care oamenii o utilizeazp n scopuri ibndividuale, adic de consum, i
acea parte necesar pentru nevoile publice.
Astfel cunoateam: principiul proporionalitii- nivelul inpuneriiu trebuie s fie sgtabiloit
proporional bunurilor i serviciilor oferite de ctre stat (de ctre instituiile publice)
proncipiul diferenierii- nivelul impunerii depin de de nivelul veniturilr, de bunstarea
econ omicp
Astfel, mecanismele impunerii depin d de situaia economicp din ar, de starea geo-politic,
de modul d evia.

Cunoatem 3 mecanisme de politic a impunerii:

-impunere progresiv- taxa impunerii crete n msura sporului nivelului venitului. Acest
principiu rfeprezintp un instrument dfe redistribuire a veniturilor.
Exist preri/viziuni c o astfel d epercepere a impozitului reprezint i un stimulen t pu
folosirea eficient a capitalului,. ns exist specioaliti care au demonstrat c dincolo de un a
umit punct, numit prag de presiune fiscal, orivec impunere este dubtoare a ctivitii
economice, deoarece sau limtieaz, sau anuleazp interesul agentului economic pentru a spori
nivelul produciei, a afacerii n ansamblu.
2. impunerea egal -la aceeai tax de impunere difer doart sumele impozitului pltit.
3. impunere regresiv- taxa imounerii scade pe msura sporului nivelului vbenituluui (utilizat
pe o perioadp foarte limitate de timp).
Practica mondial demonstreaz c nivelul impunerii trevut de 50 % din venit va duce la
ncetarea investi
iilor private, devenint=d neprofitabile multe proiecte investiionale. CU toate c exist oi
anumitepreri c a numite probleme investi
ionale pot aprea i cnd nivelul impunerii trece de 30 de %.
Impozitele ndeplinesc urmt funcii:
1. funciua fiscal- n toate statele , indiferent de sistemele econmice, de formele de organizare,
impozitele ndeplinesc funcie fiscal, deci pe seama impozitelor se finnaeaz cheltuielile sociale,
n special chleltuielile pulice;
2. funciua social- majoritatea cetenilor nu sunt de acord sau sunt contra faptului c pltesc
impozit prea mare i c unele grupuri sociale suport presiunea fiscal mai mare
3. funciua de reglare/ reglatoare- impozitul reprezint un instrument de reglare statal, care
poate determina i diferite obiective de reglare prin intermediul politicii fiscale. Ca de ex.,
investiii, preurik, relaii economcie externe,
FUncia de reglare a impozitelor const i n urmtoarele:
1. stabilirea /adoptarea i schimbarea sistemului de impunere fiscal
2. determinarea taxelor i tarifelor fiscale, diferenierea lor
3. aprobarea i promovbarea facilitilor fiscale.
3. Metode de finanare a datoriei de stat
innd cont c datoria de stat poate fi intern sau extern, pe termen scurt, ct i pe termen lung,
se poate determina c cea mai periculoas formp de datorie este ea extern pe perioad scurt de
timp, O asemenea datorie se paote prelungi doar cu dobnzi mai mari i numai dup ce au fost
pltite dobnzile.
Complexitatea sau determinarea problemei datoriilor de stat a fcut necesar crearea unor
organe speciale de ctre stat n gestionarea acestor datorii. Dac o asemenea datorie ajunge s

determine 20-30% din intrri din afar, posibilitpile ei de a fi rambursate sau de a obine
mprumuturi noi sunt foarte mici, reduse.
Guvernele rilor debitoare iau msuri petntru a nu ajunge n asemenea situaii critice.
CE MASURI AU FOST UTILIZATRE N MD
Cile i metodele folosite n acest scop sunt multiple, ns se cunosc urmt determinante:
1. calea tradiional/- achitarea datoriei pe contul rezervelor valutare de aur (doar n cazuln
care aceste rezerve rezist)
2. consolidarea - consolidarea datoriie externe const n transformarea datoriei pe termen scurt
nd atorie pe termen lung. Avedasta operaiune este posibil numai cu acodrul creditorilor
3. calea conversiei- adic prin transformarea acesteia n investiii strine pe termen lung. O
variant a acestei metofde determin participarea rii creditor la privatizarea proprietii n ara
debitor.
4.atunvci cnd rile debitoare care au fost monetarizate de ctre unele organizaii
internaionale, ca de ex., Banca Mondial, prin creterea permanent a termenului de
nerambursare a datoriilor i determin principiuyl de reglare, manipulare, control direct, dictare a
politiclor interne utilizate de ctre sistemul dat.

Tema 12: Sistemul bancar si creditul

1.Institutiile bancare si rolul lor in economie
2.Creditul.Esenta si clasificare
3.Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente
1. Institutiile bancare si rolul lor in economie
Cele mai importante centre financiare care si deserves operatiunile financiare sunt
bancile.Reteaua bancara poate fi de 2 verigi sau 3 verigi,in ambele tipuri elemental determinant
este reprezentat prin banca central,in RM BNM.De regula ea este una in toate tarile,este
determinate ca banca bancilor si care la randul sau exercita functii de control,de reglare a
operatiunilor financiare in economie.Doar banca centrala indeplineste si functia de
emisie,deoarece determina emisia tuturor titlurilor de proprietate in forma de documente de
plata(bilete bancare,bancnote,actiuni,obligatiuni,vexe)De regula banca central se subordoneaza
doar organului legislative al tarii,deoarece guvernele de asemenea sunt client al bancilor.A 2
veriga a retelei bancare este determinate de bancile comerciale,care in reteaua de 2 verigi au si
sucursale in structurile teritoriale,iar in sistemul de 3 verigi banci autonome locale.
Functia de baza a bancilor este concentrarea resurselor monetare si asigurarea oferirii de credite
din aceste resurse.Indeplineste functia de mediator,anume in platile dintre agentii
economici,pastrand pe conturi sumele monetare ale agentilor,iar la cererea acestora efectuand
decontari(transferuri de pe un cont pe altul).
Bancile reprezinta intreprinderi specializate ,in afara de aceasta bancile indeplinesc si defalcari in
trezoraria de stat (plati de impozite,amenzi).Astfel deservesc populatia si agentii economici cu
numerar sau cu bani lichizi.Pe parcursul dezvoltarii bancile indeplinesc tot mai multe functii sau
oferte de servicii bancare ,astfel efectueaza diverse operatiuni financiare,ca ex:creditarea,controlul
monetary,emisia hartiilor de valoare.Bancile se specializeaza si in anumite domenii de activitate
financiara,astfel apar noi tipuri de banci.Bnacile isi diversifica si operatiunile sale,astfel
exercitand activitati de productie ,de investitiii,creare de fonduri de asigurare,la randul sau
companiile de asigurari,fondurile investitionale isi pot asuma si unele functii bancare(deschiderea
de conturi,creditarea)in asa mod are loc o integrare a diverselor institutii financiare intr-un system
unic.
Functiile traditionale ale bancilor sunt:
-atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor in diferite conturi
-acordarea de credite pentru diferite termene
-efectuarea de viramente intre conturile clientilor si de transferuri
-emiterea instrumentelor de credite sau efectuarea de tranzactii cu asemena instrumente
-vanzarea-cumpararea valutei
Banca realizeaza operatiuni active si pasive.
Operatiuni financiare pasive:

1.primirea pentru pastrare a economiilor populatiei sau a altor agenti nonfinaniciari;

2.executarea de plati din depozitele bancare;
3.administrarea operatiunilor de casa a intreprinderilor si institutiilor;
Operatiunile active includ:
1.acordarea imprumuturilor solicitantilor
2.gestionarea conturilor deponentilor;
3.crearea instrumentelor financiare proprii sau organizarea infiintarii a societatilor pe actiuni;
4.operatiuni cu titluri de valoare;
In afara de aceste 2 operatiuni ,bancile exercita si altele,operatiuni accesorii(serviciile de
plata),operatiuni exceptionale.
Bancile contemporane actualmente indeplinesc si o serie de noi functii:
1.f.macroeconomica coordoneaza platile si incasarile ce se efectueaza in intreaga economie
nationala;
2.indeplinesc rolul de intermediator financiar,astfel orientant economiile populatiei in domenii
prioritare economiei nationale;
3.restrictioneaza creditul,limitand riscul neacoperirii imprumutului,determinand anumite restrictii;
4.creaza puterea de cumparare aditionala;
5.selecteaza proiecte de dezvoltare;
Bancile institutiile de credit sunt in pozitie nu doar de creditor,dar si de debitor,astfel toti
deponentii bancilor ,crediteaza institutiile respective cu diferite sume,pentru care primesc
dobanzi.Bancile care acorda credite de asemenea incaseaza o dobanda de la creditorii lor,astfel
diferenta dintre dobanzile incasate ale bancii si cele platite de catre banci,formeaza profitul brut,si
dupa ce din profitul brut se scad cheltuielile de intretinere,impozitele pe profit,atunci obtinem
profit net.
Bancile pot fi determinate si din punct de vedere a tipurilor de banci si tipurilor de activitate:
1.Banca centrala-emisia banilor,acordarea creditelor statului si pastratrea patrimoniului
statului,reglementrea circulatiei banilor,concentrarea rezervelir banesti ale bancilor comerciale si
acordarea creditelor acestora,pastreaza rezerele de aur,mentine legaturi cu alte banci central sau
organizatii financiare international.
2.Banci comerciale-acordarea creditelor persoanelor fizice sau juridice,deservirea conturilor
curente ale intreprinderilor,pastrarea bunurilor banesti ale populatiei ,vanzarea hartiilor de
valoare,operatiuni comerciale.
Sunt determinate si urmatoarele tipuri ale bancilor comerciale:
B.investitionale-realizeaza operatiuni intermediare,ca ex:vanzarea hartiilor de valoare:
B.inovationale-creditarea institutiilor stiintifice:
3.Banci de econimii-mobilizarea mijloacelor banesti disponibile ale populatiei,pastrarea si
utiizarea lor,acordarea creditelor,vanzarea-cumpararea valutei,vanzarea hartiilor de
valoare,incasarea platilor pentru diferite servicii.
4.Banci de comert exterior-operatiuni legate de exportul si importul marfurilor,valutei sau a altor

operatiuni financiare.
5.Banci cu specializare international-pentru reconstructive di dezvoltare.
Trezoraria-reprezinta statul in calitatea lui de debitor si creditor cu dreptul la colectarea taxelor si
impozitelor de la contribuabili si asumarea platilor in contul chelctuielilor administratiei publice.
2. Creditul. Esenta si clasificare
Prin credit se subintelege relatiile economice care apar in legatura cu acordarea unui
imprumut,fie in forma monetara sau naturala cu conditia rambursarii scadentei si de regula cu
plata.Multitudinea relatiilor de credit presupune si existent anumitor caracteristici ale creditului
care sunt urmatoarele:
1.subiectii relatiilor de credit
2.promisiunile de rambursare
3.dobanda
4.tranzactia de credit
5.termenul de rambursare
6.transferabilitatea
Plata pentru credit este definite ca o dobanda creditara,astfel marimea acestei plati se numeste
rata.
Rambursabilitatea,restituire,scandenta reprezinta termenul de plata.La procesul de creditare
participa creditori si debitori ca subiecti ai raportului de credit,astfel creditorul este subiectul care
acorda creditul,astfel drept surse pentru acordarea creditului,pot fi mijloacele proprii cat si
mijloacele imprumutate de la alti creditori.Debitorul este subiectul caruia I se acorda creditul si
care se angajeaza sa-l ramburseze dupa un anumit termen in conditiile specificate in acordul de
credit si obligatoriu platind dobanda.Persoanele participante la relatii de credit sunt
pers.fizice,pers.juridice,statul.Conditiile de rambursare a creditului presupune si anumite riscuri,si
anume de nerambursare sau imobilizare si necesita inregistrarea unei garantii.Garantiile pot fi
personale,reale.
Garantia personala poate fi simpla si solidara,care este determinate prin angajamentul luat de o
terta persoana de a plati,in cazul in care debitorul este incapabil de a efectua aeasta plata.
Garantia reala presupune garantia unui imprumut prin anumite bunuri reale,se cunosc mai multe
tipuri de manifestare a garantiei reale:dreptul de retinere,in cazul cand creditorul are posibilitatea
sa retina un bun corporal ,proprietate a debitorului atat timp cat acesta nu si-a onorat obligatiunile.
Gajarea reprezinta actul prin care debitorul remite un bun in garantia gajului.
Ipoteca reprezinta actul prin care debitorul acorda creditorului dreptul asupra imobilului,fara
deposedare,astfel ipoteca poate fi:legala,convenita sau juridica.
Termenul de rambursare poate fi foarte variat de la 24 ore pana la 100 ani.Astfel creditelor pe
termen scurt le este caracteristic rambursarea totala la scadenta ,pe cand celor pe termen lung
rambursarea esalonata.
Dobanda poate fi fixa,variabila
Dobanda fixa este dobanda acceptata de ambele parti pentru intregul imprumut si pentru toata
durata creditului.

Dobanda variabila se modifica periodic in functie de nivelul dobanzii de plata.

Rolul creditului se manifesta prin realizarea urmatoarelor functii ale acestuia:
1.Functia de redistribuire a capitalului presupune acumularea mijloacelor temporar disponibile
ale persoanelor particulare si distribirea acestora altor intreprinderi sau personae particulare.
2.Functia de economisire a cheltuielilor in circulatie;
3.Functia de reglare a fluxurilor financiare;
Principalele tipuri de credite dunt stabilite in functie de anumite
criteria:pers.creditor,pers.debitor,modalitatile de formare si utilizare a capitalului disponibil,durata
si sfera de utilizare.
Creditele pot fi delimitate in :
1.Credite comerciale-se acorda sub forma de amanare a platii pentru serviciile acordate sau
lucrarile efectuate.
2.Credite bancare-deoarece majoritatea mijloacelor libere se acumuleaza pe conturile agentilor la
banca,prima forma a creditului o reprezinta cea bancara,la care creditorii sunt:bancile
comerciale,institutiile financiar-bancare specializate.Sunt cunoscute mai multe forme ale
creditului bancar:
-in functie de durata termenului-pe termen mic,mijlociu(1-3 ani),pe termen lung(3 ani)
-in dependenta de modul de asigurare a rambursarii-:credite asigurate(garantiile
reale,personale);credite de incredere/
3.Credite ipotecare-se elibereaza pe un termen lung,sub un gaj ipotecar si in majoritatea cazurilor
este destinat activitatii imobiliare.
4.Credite obligatorii-presupun relatii de credit la care participa de pe o parte institutii statale in
calitatea de debitor care emit obligatiuni,iar pe de cealalta parte creditorul populatia,personae
juridice care au dorinta de a detine aceste obligatiuni,astfel detinatorii de obligatiuni isi investesc
capitalul sub forma de dobanda.
5.Credite de consum sunt creditele pe termen scurt acordat persoanelor individuale,destinat
folosirii in scopuri neproductive.
3. Politica monetar-creditara.Scopuri si instrumente
Politica monetar-creditara reprezinta posibilitatea de influenta prin moneda.In prezent odata cu
diversificarea reletiilor economice,are loc o determinare a politicii monetare independent
promovata de diverse institutii ale statului,dar care fac parte din politica economica.Prin
intermediul politicii economice,autoritatile statului isi propun constrangerea agentilor economici
private pentru a accepta orientarile si deciziile subordinate interesului public.Ca instrumente de
interventie utilizate de catre autoritati pentru promovarea politicii economice:
1.controlul direct:prin intermediul preturilor,salariilor;
2.politicele financiare,bugetare,fiscal a veniturilor;
Fiind unul din aceste instrumente politica monetara determina la randul sau si o multitudine de
masuri luate de banca central sau autoritatea monetara pentru a influenta asupra activitatii
economiei,stabilitatii preturilor,a cursurilor valutare.Principalul scop al politicii monetare este

mentinerea unei stabilitati intre volumul lichiditatilor si intre produsul intern brut ,pentru a evita
dezechilibre inflationiste sau deflationiste,astfel realizarea obiectivelor politicii monetare are loc
in stransa legatura cu coordonarea politicii economice .Ca instrumente ale politicii monetare
utilizate pentru influenta economica pot fi:instrumentele si tehnicile de interventie
indirecta,directa sau reglementarile bancare.
1.indirecte sunt utilizate pentru controlul indirect asupra ofertei de moneda,pentru accesul
lichiditatilor bancii centrale.
Tehnicile de interventie directa si indirecta se bazeaza pe urmatoarele elemente:
1.dependenta sistemului bancar de banca central;
2.corelatia dintre volumul creditelor si nivelul activitatii economice;
3.caracterul elastic al cererii creditelor fata de nivelul dobanzilor.