O scrisoare pierduta

I.L Caragiale
Def:
Genul dramatic este genul literar care utilizeaza ca mod
principal de expunere dialogul dramatic si inculde textele scrise pt a fi
reprezentate scenic. Acestea, pe langa structura specifica conturata in acte,
scene, replici, includ prin interesul dialogului o forma mascata de naratiune,
completata prin intermediul didascaliilor.
Caragiale apartine Epocii Marilor Clasici. A fundamentat dramaturgia
romaneasca. El a creat cele patru comedii "O scrisoare pierduta", "O noapte
furtunoasa", "D-ale carnavalului", "Conul Leonida fata cu reactiunea" si
drama "Napasta".
Comedia este specie a genului dramatic care utilizeaza categoria estetica a
comicului si satirizeaza moravuri si defecte general umane, avand
intotdeauna un final fericit.
O scrisoare pierduta este comedie de moravuri scrisa in 1883 so
reprezentata scenic in 1884.
I.

Tema + titlu
Tema: prezentarea in mod satiric a moravurilor umane, a coruptiei, a
santajului, a parvenitilor
Titlul: - semnificativ se dezvolta in functie de utilizarea scrisorilor ca
obiect de santaj si ca arma
politica
- devine persinaj coagulant pentru actiune
- particula "o" nu este numeral, ci articol nehotarat, sugerand
generalizarea practicilor de santaj
- nu apare o singura scrisoare; exista mai multe cu scopuri
multiple:
1. scrisoarea de dragoste a lui Zoe <- Tipatescu
2. scrisoarea fiului lui Trahanache-> tatal, prin care il
avertizeaza asupra degradarii sociale
3. scrisoarea lui Branzovenescu si Farfuridi la Bucuresti,
dar semnata anonima
4. scrisoarea lui Dandanache in lupta sa politica
5. Trahanache primeste depesa de la Bucuresti cu numele
candidatului
- titlul demonstreaza preferinta pentru un motiv literar vechi
- motivul sustine tehnica bulgarelui de zapada sau a acumularii

II.

Structura textului
-Organizat in 4 acte deoarece are o structura clasica, echilibrata.
-Surprinde grija lui Caragiale pentru compozitie
-Evidentiaza o structura gradata
-Intrarea in actiune se realizeaza "ex abrupto" (anularea expozitiunii si
a intrigii)

Scena initiala din actul I, expozitiunea, prezinta personajele Stefan

Tipatescu si Pristanda. Venirea luiTrahanache cu vestea detinerii scrisorii de
amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si
constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o
plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de machiaverlacul lui
Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea lui Zaharia Trahanache si
calmul sau contrasteaza cu zbuciumul dintre Zoe si Tipatescu, care
actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea
santajistului.
Actul II prezinta in prima scena numaratoarea voturilor cu o zi inaintea
alegerilor. Acum se declanseaza conflictul secundar,reprezentat de grupul
Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
DacaTipatescu i ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia
locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe, dimpotriva, ordona eliberarea lui si
uzeaza de mijloacele de convingere ale unei femei pentru a-l determina pe
Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie ,in schimbul obtinerii
scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe i promite
santajistului sprijinul su. Depea primit de la centru solicita insa alegerea
altui candidat pentru colegiul al II-lea.
In actul III, punctul culminant, actiunea se muta in sala primariei,unde au
loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu in cadrul intrunirii
electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu,
pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in
sedinta numele candidatului sustinut de comitet Agamemnon Dandanache.
Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din
cauza scandalului iscat. In timpul incaierarii, Nae isi pierde palaria si,odata cu
ea, scrisoarea care este gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat.
Actul IV, deznodamantul, aduce rezolvarea conflictului initial deoarece
scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un

alt personaj, Dandanache, care intrece atat prostia, cat si lipsa de onestitate
a candidatilor locali. Propulsarea sa politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare a unui sef politic, dar
de la centru, de data aceasta. Este ales in anonimitate si totul se incheie
cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

III.

Cuplu de personaje
Tipatescu - Trahanache

Pierderea scrisori starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o

impacare generala si neasteptata.Scriitorul depaseste cadrul comediei
clasice si individualizeaza personajele,prin combinarea elementelor de statut
social si psihologic,dar si prin modalitati si procedee de caracterizare directa(
de autor,in didascalii,de alte personaje si autocaracterizare) sau
indirecta( prin comportament,limbaj, nume,relatii cu alte personaje,statut
social).
Relatia dintre personajele Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache este una
de prietenie, de amicitie, dar totodata una falsa. Tipatescu este prefectul
judetului,stalp al puterii conservatoare, dar, in acelasi timp, el intruchipea za
in comedie tipul donjuanului. Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache,
Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, inca din
momentul in care aceasa se casatoreste cu Zaharia.
In comparatie cu celelalte personaje ale piesei, Tipatescu este cel mai putin
marcat comic,fiind spre deosebire de toti ceilalti un om instruit, educat,
dar cu toate acestea impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si
Trahanache: E iute! N-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte,
dar iute, nu face pentru un prefect. In fond,Tipatescu traieste o drama. De
dragul unei femei,pe care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrifica
o cariera promitatoare la Bucuresti. Acesta corespunde junelui-prim din
teatrul clasic, fixat ns, prin relaia cu Zoe i prin abandonarea propriilor
aspiraii, ntr-un triunghi conjugal banal i tihnit, bnuit de toi i transformat
de Caavencu n obiect de antaj. Prefectul judeului de munte n care se
desfoar aciunea piesei este personajul cel mai important n organizarea
procesului electoral. Fire autoritar i hotrt, el administreaz judeul ca
pe propria moie. Abuznd de funcia pe care o deine, el dispune arestarea
lui Caavencu, dornic s mpiedice publicarea scrisorii compromitoare i s
restabileasc ordinea care i convine: Du-te, Ghi, ia jandarmii viu ori
mort, trebuie s mi-l aduci la poliie. Orgolios i incapabil s accepte
compromisuri, tefan Tiptescu este un personaj autoritar numai n

aparen. n realitate, Zoe reuete s l determine s accepte candidatura

lui Caavencu, apelnd la metode de convingere tipic feminine: lacrimi,
leinuri, ipete. Zaharia Trahanache consider c E biat bun, dar cam iute
i susine cu trie: Eu n-am prefect, eu am prietin! e att de mbtat de
propria putere, nct tot ceea ce face, toate msurile pe care le ia inclusiv
arestarea abuziv a lui Caavencu i se pare firesc i perfect justificat.
Personajul trece de la stri de calm detaat la accese de violen,
comportamentul ilustrnd preteniile de civilizaie, neconfirmate ns de
atitudini. n ciuda ambiiilor i a preteniilor de a fi considerat o persoan
marcant, Tiptescu e condamnat s rmn un anonim.
Zaharia Trahanache este "prezidentul comitetului permanent, comitetului
electoral, comitetului scolar, comitetului agricol si al altor comitete si
comitii", se bucura de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut
chiar si de opozitie "am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru"
(Catavencu). "Venerabilul neica Zaharia", "stalpul" local al partidului de
guvernamant, desi sustine ideea integritatii morale a societatii, practica
inselaciunea atat in familia sa, cat si ca sef al partidului, falsificand listele cu
alegatori.
Atunci cand prestigiul si reputatia lui sunt in pericol, constata "A, ce corupta
sotietate, nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si
iar enteresul". Totusi, ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze
cu strasnicie "enteresul" de a fi prieten cu prefectul, care "i-a facut si-i face
servicii" atat politice, cat si conjugale. Politician abil, stie ca functia sa in
partid depinde de sefii de la "Centru" si se lasa manevrat cu usurinta de
acestia. El sustine, disciplinat, "candidatul pe care-l pune pe tapet partidul
intreg" si aplica in practica deviza: "de la partidul intreg atarna binele tarii si
de la binele tarii atarna binele nostru". Este incornorat, dar ii convine, din
comoditate, triunghiul conjugal, care-i asigura o viata tihnita in familie.
Vanitos si ridicol prin contrastul dintre aparenta si esenta, "venerabilul" si
pasnicul Trahanache reactioneaza brutal atunci cand este acuzat de tradare
politica. Desi senil si ramolit, plat in gandire, el este numai aparent naiv,
pentru ca pregateste cu abilitate contrasantajul, fara nici un scrupul. El
gaseste imediat polita falsificata de Catavencu si-l santajeaza la randul sau,
amenintan-du-l ca o va da publicitatii.

IV.

Tipuri de comic

Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeaza personajele

prin combinarea elementelor de statul social si psihologic, dar si prin
modalitati si procedee de caracterizare directa ( de autor, in didascalii, de
alte personaje si autocaracterizare) sau indirecta (prin comportament, limbaj,
nume, relatii cu alte personaje, statut social).
Cuplul din comedia O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este format din
Stefan tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefect al judetului, stalp al puterii conservatoare, dar, in
acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al junelui prim.
Prietenul cel mai cun al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia
acestuia, Zoe, femeia cocheta, de la scurt timp dupa casatoria cu sotul
incornorat.
In comparatie cu celelalte personaje ale piesei, Tipatescu este cel mai putin
marcat comic, fiind spre deosebire de toti ceilalti un om instruit, educat, dar
cu toate acestea impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si
Trahanache: E iute! n-are cumpt. Aminteri bun biat, detept, cu carte, dar
iute, nu face pentru un prefect.
In fond Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei pe care este nevoit
sa o imparta cu altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa
cum remarca si Trahanache: Credei d-voastr c ar fi rmas el prefect aici
i nu s-ar fi dus director la Bucureti, dac nu struiam eu i cu Joiica... i la
dreptul vorbind, Joiica a struit mai mult
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e
considerata simtitoare, toti protejand-o in virtutea acestei aparente
sensibilitati, este in realitate femeia voluntara, stapana pe sine, care stie
foarte bine ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile
dorinte. Desi face parada de iubirea pentru Tipatescu si sacrificiile
ei (Omoar-m pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine... ii
reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa sustina candidatura
lui Catavencu), in fapt Tipatescu fiind singurul care a facut sacrificii ci nu ea.

Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia

este polul rational, puternic si care detine controlul asupra relatiei. Fiind un
om cruia-i place s joace pe fa (autocaracterizare), dupa cum el insusi
marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o
solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: S fugim
mpreun.... Ea intervine insa energic si refuza nebunia, nevrand sa
renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie. De
aceea ii raspunde ferm prefectului: Eti nebun? dar Zaharia? dar poziia ta?
dar scandalul i mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?....
Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului iubit:
Cum or s-i smulg toi gazeta, cum or s m sfie, cum or s rz!... O
sptmn, o lun, un an de zile n-o s se mai vorbeasc dect de aventura
asta... n orelul sta, unde brbaii i femeile i copiii nu au alt petrecere
dect brfirea, fie chiar fr motiv... dar nc avnd motiv... i ce motiv,
Fnic!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronic infernal!... . Replica ei la
intrebarea lui Tipatescu starneste rasul specatorilor si al cititorilor, cu toate
ca ascunde o ironie amara: Zoe! Zoe! Ma iubesti.../ Te iubesc, dar scapama.
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste depunerea candidaturii lui
Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul Zoei: n
sfrit, dac vrei tu... fie!... ntmple-se orice s-ar ntmpla... (cu hotrre)
Domnule Caavencu, eti candidatul Zoii, eti candidatul lui nenea Zaharia...
prin urmare i al meu! Poimine eti deputat!....
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii Zoe devine la sfarsitul
piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, o
dama buna, spunandu-i lui Catavencu: Eu sunt o femeie bun... am s i-o
dovedesc. Acuma sunt fericit... Puin mi pas dac ai vrut s-mi faci ru i
n-ai putut. Nu i-a ajutat Dumnezeu, pentru c eti ru; i pentru c eu voi
s-mi ajute totdeauna, am s fiu tot bun ca i pn acuma.
Frinalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia scrisorii,
Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o doamna, isi recapata
superioritatea la care renuntase pentru scurt timp, face promisiuni
linistititoare pentru ceilalti (Du-te i ia loc n capul mesii; fii zelos, asta nu-i
cea din urm Camer!, i se adreseaza lui Catavencu), in timp ce Tipatescu
se retrage ca si mai inainte in umbra ei.
Desi nu sunt sanctionate prin comicul de limbaj, personajele cu carte (Stefan
Tipatescu si Zoe) sunt ironizate pentru legatura amoroasa conjugala,
semnificative in acest sens fiind numele lor de alind (Fanica si Joichita).