Bacalaureat 2008 Rezolvari Matematica mt2 sII

Varianta 1 MT2 Subiectul II www.ebacalaureat.
ro
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Soluţie
1. a) Utilizând relaţiile lui Viete se obţine x1 + x2 + x3 = 0 .

b) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ ^ în ecuaţie. Adunând relaţiile obţinute şi se ajunge la
rezultatul x13 + x23 + x33 = −6
c) Se utilizează relaţiile Viete şi se obţine d = 0 .
2. a) Egalitatea se demonstrează prin gruparea termenilor sau efectuarea calculelor.

b) x D (−4) = −4 , oricare ar fi x ∈ \ .
c) Din punctul b) rezultă a D (−4) = −4 , oricare ar fi a ∈ \ , deci rezultatul compunerii este –4.
Varianta 2 MT2 Subiectul II www.ebacalaureat.ro

Soluţie
1. a) Se obţine rezultatul d = a3 + b3 + c3 − 3abc, unde a, b, c ∈ .

b) Se demonstrează prin calcul direct.
c) Ecuaţia se scrie în forma (2 x )3 + (3x )3 + (5 x )3 − 3 ⋅ 2 x ⋅ 3x ⋅ 5 x = 0 , se utilizează descompunerea în
produs de la punctul b) şi se obţine unica soluţie x = 0 .
2. a) Se demonstrează prin calcul direct.

b) Ecuaţia 2( x − 3)2 + 3 = 11 are soluţiile reale x1 = 5 şi x2 = 1 .
c) Şirul de compuneri 1 2 3 … 2008 conţine elementul 9 , pentru care avem
a 9 = 3, ∀a ∈ . Se obţine rezultatul 3.

Soluţie
1. a) Din relaţiile lui Viete se obţine x1 + x2 + x3 = 0.
b) Utiliând formula x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2 ( x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 ) şi respectiv relaţiile lui
2
Viete se obţine x12 + x2 2 + x32 = 4

c) Se obţine d = 0 .
2. a) Prin calcul direct se obţine h = X 4 + 2 X 3 − 28 X 2 − 8 X + 96.

b) Se obţin valorile a = 2 şi b = −8.
c) Ecuaţia se scrie în forma (2 x ) 4 + 2 ⋅ (2 x )3 − 28 ⋅ (2 x ) 2 − 8 ⋅ 2 x + 96 = 0 . Utilizând rezultatele de la
punctele anterioare se obţin soluţiile x1 = 2 şi x2 = 1 .

Soluţie
0 0 1
1. a) Condiţia de coliniaritate 1 2 1 = 0 este satisfăcută.
2 4 1
b) Din coliniaritatea punctelor O; A1; A2 rezultă că numărul de drepte care trec prin cel puţin două
dintre punctele O; A0 ; A1; A2 este 4.
1 1
c) Se utilizează formula de aria S = ⋅ d şi se obţine rezultatul S = ⋅ 2n = 2n −1
2 2
2. a) Efectuând înmulţirea A2 = A ⋅ A = A se deduce egalitatea A3 = A.

b) Se utilizează egalitatea
X (a ) ⋅ X (b) = ( I 2 + aA)( I 2 + bA) = I 2 + aA + bA + abA2 = I 2 + (a + b + ab) A
c) Avem X (1) + X (2) + X (3) + " + X (2008) = I 2 + A + I 2 + 2 A + " + I 2 + 2008 A , de unde se
obţine X (1) + X (2) + " + X (2008) = 2008 I 2 + 1004 ⋅ 2009 A .

Soluţie
1. a) Din egalitatea det( A) = ( x − 3) − 1 = 0 se obţin valorile x1 = 2 şi x2 = 4 .

2
b) Se verifică prin calcul direct.

c) Se obţine x = 4 .
2. a) Calcul direct.
b) Se utilizează rezultatul de la punctul a).
c) Utilzând proprietatea de asociativitate a operaţiei şi egalitatea x D 2 = 2, ∀x ∈ \ , se obţine
rezultatul E = 2.

Soluţie
1. a) Se obţin soluţiile x1 = 1 şi x2 = 4 .
b) Prin calcul direct se obţine d = 0 .
2 , 3,
c) Soluţiile sistemului sunt perechile ordonate 1, ( ) ( )( )
4 5,0
.
2. a) Se verifică prin efectuarea calculelor.

b) Egalitatea Ax ⋅ Ae = Ax +e = Ax , ∀x ∈ ] este verificată pentru e = 0 , deci elementul neutru din
grupul ( G , ⋅) este matricea A0 = I 3 .
c) Se verifică egalitatea f ( x + y ) = f ( x) ⋅ f ( y ) , oricare ar fi x, y ∈ ].

Soluţie
1. a) Se obţine B = A . 2
b) Se verifică egalitatea A ⋅ A−1 = I 2 .

c) Se utilizează egalitatea C = B 2 + A−1 = A + A−1 = 6 ⋅ I 2
2. a) Se utilizează condiţia g | f ⇔ f (2) = 0 , se obţine a = 1

X 2 + 1)
c) Ecuaţia se scrie în forma ( X + 1)( = 0 , care are soluţiile x = 4 , x = 2 şi x = 3 .
1 2 3

Soluţie
1. a) Se verifică prin calcul direct.
b) Se obţine det( A) = 0
1  −1
c) Avem det ( B (a ) ) = 1 − 4a , a ∈ \ \   , deci det( B ) ≠ 0 ⇒ ∃( B(a ) ) .
4
2. a) Egalând coeficienţii termenilor asemenea se obţin valorile a = 2 şi b = 2 .
+ f (1)
b) Se obţine f (0) + f (3)
+ f (2) = 0
+ f (4)
c) Se rezolvă ecuaţia 2 x 2 + 2 x = 0 în ] 5 şi se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .


Soluţie
1. a) Prin calcul direct se obţine rezultatul det( A) = a3 − 3a + 2 , a ∈ \
b) Se impune condiţia det ( A(a ) ) ≠ 0 şi se obţine a ∈ \ \ {−2;1}
1 1 1
c) Pentru a = 0 soluţia sistemul de ecuaţii este tripletul  ; ;  .
2 2 2
2. a) Se utilizează formula binomului lui Newton şi se obţine a0 = 2 .

b) Restul împărţirii polinomului f la ( X + 1) este egal cu f ( −1) = (−2) 2008 = 22008
c) Suma coeficienţilor polinomului este egală cu a0 + a1 + " + a2008 = f (1) = 22008

Soluţie
1. a) Se obţine det ( A ) = 0
b) Se obţine A2 + A3 = − A + A = O2 .
c) Se deduc relaţiile A2k = − A şi A2 k −1 = A, ∀k ∈ `∗ şi se obţine rezultatul
A + 2 ⋅ A2 + " + 10 ⋅ A10 = −5 ⋅ A .
2. a) Se obţine descompunerea g = ( X − 1)( X − 2) .

b) Se aplică metoda demonstraţiei prin reducere la absurd.
c) Se utilizează teorema împărţirii cu rest. Se obţine restul r = 1.

Soluţie
 ax + y = 0
1. a) Se obţine sistemul de ecuaţii  , de unde rezultă x(9 − a 2 ) = 0.
9 x + ay = 0
b) det A ≠ 0 ⇔ a ∈ \ \ {−3,3} .
c) Sistemul este nedeterminat, având o infinitate de soluţii de forna (α , −3α ),α ∈ \ . Trei soluţii
distincte ale sistemului sunt (0,0),(−1,3),(1, −3) .
2. a) Se verifică prin efectuarea înmulţirii A(a) ⋅ A(b)

1 1  1 1
b) Are loc egalitatea A(a ) ⋅ A   = A   ⋅ A( a) = A  2 ⋅ a ⋅  = A( a ) , deci A   este elementul
 
2  
2  2  2
neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor din mulţimea M .
1 1
c) Are loc egalitatea A(1) ⋅ A( x) = A(2 x) = A   ⇒ x = , deci simetricul matricei A(1) faţă de
2 4
1
înmulţirea matricelor din mulţimea M este A   .
4

Soluţie

1 2 4
2  
b) Se obţine A + B =  0 1 2 
2
0 0 1
 
 1 −2 1 
c) Se obţine A ( )2 −1 
0 0 1 

=  0 1 −2 
 
2. a) Se obţine 2D ( 2 ) = 40
c) Ecuaţia se scrie în forma ( x + 7)3 − 7 = x şi se obţin soluţiile x1 = −8, x2 = −7, x3 = −6.

Soluţie
1. a) Valoarea determinantului este D(9) = 96

b) Se rezolvă ecuaţia 2a 2 − 8a + 6 = 0 şi se obţin soluţiile a1 = 1 şi a2 = 3 .
( )
c) Avem D 3x = 0 ⇔ 2(3x − 1)(3x − 3) = 0 de unde se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 1.
2. a) Avem 2 ∗ 3 = 2 ⇔ k 2 − 4k + 4 = 0, deci k = 2.
b) Pentru k = 2 se rezolvă ecuaţia x 2 − 4 x = 0 , care are soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .
c) Inegalitatea xy − k ( x + y ) + k 2 + k ≥ k se scrie în forma ( x − k )( y − k ) ≥ 0 , care este adevărată
pentru orice x, y ∈ M .

Soluţie
 30 0 
1. a) Se obţine rezultatul A2 + A =  
 0 2
b) Avem de rezolvat ecuaţia 2 ⋅ 5n − 125 = 5n . Se obţine soluţia n = 3.
 5 + 52 + + 52008 0   52008 − 1 
   5⋅ 0 
c) Se obţine B = 1 + 1 + + 1 =  4 
 0
 
 de 2008ori   0 2008 
2. a) Din condiţiile f (0) = 0 şi f (1) = 0 se obţin valorile m = −1 şi n = 0.

b) Avem x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ( x1 x2 + … + x3 x4 ) = 2 şi folosind relaţiile lui
2
Viete se obţine valoarea de m = −1.
( ) ( )( )
2
c) Avem f = X 4 + X 2 + 1 = X 2 + 1 − X 2 = X 2 − X + 1 X 2 + X + 1 .

Soluţie
b) Se obţine rezultatul A2 + B 2 = 52 ⋅ I 2
c) Se foloseşte relaţia C = A + B = 5 ⋅ I 2
2. a) Se obţin valorile a = −3 şi b = 1 .
b) Se obţine transformarea f = ( X − 3)( X − 1)( X 2 + X + 2) .
c) Ecuaţia se scrie în forma (3x ) 4 − 3 ⋅ (3x )3 + (3x ) 2 − 5 ⋅ 3x + 6 = 0 . Folosind rezultatul de la punctul
precedent, se obţin soluţiile x1 = 1 şi x2 = 0 .

Soluţie
1. a) Se obţine m = 2 .
 m 2 − m − 2 = 0
b) Se obţine sistemul  , care are soluţia m = 2.
(m + 1) + 4 − 9 = −2
c) Pentru m = −1 soluţia sistemului este tripletul (4;8; −6) .
2. a) Se obţine câtul de X − 9 şi restul egal cu 0 .
b) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 ∈ ^ în ecuaţia f ( x) = 0 şi se adună relaţiile obţinute.
( )( )
c) Folosind rezultatul de la punctul a) ecuaţia se scrie în forma (3x )2 − 1 3x − 9 = 0 şi se obţin
soluţiile reale x1 = 0 şi x2 = 2.

Soluţie
1. a) Ecuaţia dreptei A1 A2 este 2 x − y + 1 = 0
1 1
b) Folosind formula de calcul S = d pentru aria triunghiului OA1 A2 se obţine rezultatul S = .
2 2
c) Se consideră trei puncte Am (m, 2m + 1); Ap ( p, 2 p + 1); Aq ( q, 2q + 1) , m, p, q ∈ `, pentru care se
verifică condiţia de coliniaritate.
2. a) Pentru valorile a = 1; b = 0 ⇒ a 2 − 2b 2 = 1 ⇒ I 2 ∈ G , iar pentru valorile

a = b = 0 ⇒ a 2 − 2b 2 ≠ 0 ⇒ O2 ∉ G
b) Se verifică egalitatea prin calcul direct.
 a −b 
c) Folosind egalitatea A ⋅ A−1 = I 2 , se obţine A−1 =   ∈ G , oricare ar fi matricea A ∈ G.
 −3b a 

Soluţie
1 0
1. a) Pentru valorile a = 1, b = 0 ⇒ a 2 = 1 ⇒ I 2 =   ∈ G , iar pentru valorile
0 1
 0 0
b = 0 ⇒ a = 0 ⇒ a 2 ≠ 1 ⇒ O2 =  ∉G .
 0 0
1 1
b) Se obţine matricea B =  
 −1 −1
c) Se scrie condiţia de existenţă det( A) = a 2 = 1 ≠ 0 ⇒ ∃A−1 , se determină matricele At , A∗ şi se
obţine A−1 = A∗ ∈ G , oricare ar fi matricea A ∈ G.
2. a) Din condiţia f (2) = 0 se obţine valoarea de a = −3.

b) Se obţin soluţiile x1 = −2, x2 = 3 + 2, x3 = 3 − 2.
c) Se înlocuiesc rădăcinile x1 , x2 , x3 în ecuaţia f ( x) = 0 şi se adună relaţiile obţinute.

Soluţie
1. a) Ecuaţia dreptei A1 A2 este 2 x + y = 0 sau y = −2 x.
b) Se verifică egalitatea coordonatelor punctelor An şi Bn , oricare ar fi n ∈ `∗ .
c) Se verifică condiţia de coliniaritate a punctelor A1 , A2 , An , oricare ar fi n ≥ 3.
2. a) Prin calcul direct se obţine câtul q = X 2 + 2 X + 4 şi restul r = 7 X + 5 .
1± 5
b) Din egalitatea y 2 − y − 1 = 0 se obţin valorile y1,2 = , de unde prin calcul direct se obţine
2
y 3 = 2 y + 1.
( )( )
c) Din teorema împărţirii cu rest rezultă f ( y ) = y 2 − y − 1 y 2 + 2 y + 4 + 7 y + 5 . Din punctele
anterioare avem y 2 − y − 1 = 0 şi 7 y + 5 ∉ _ , deci f ( y ) ∉ _.


Soluţie
1. a) Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A1 şi A2 este −3x + y + 8 = 0 .

1 1
b) Folosind formula de arie A = ⋅ d se obţine rezultatul A = ⋅ 8 = 4 .
2 2
c) Se verifică condiţia de coliniaritate a punctelor A1 , A2 , An , oricare ar fi n ≥ 3 .
+ f (1)
2. a) Se obţine f (0) = 2.l
b) Soluţiile ecuaţiei f ( x) = 0 în ] 5 [ X ] sunt x1 = 2 şi x2 = 4

c) Se obţine câtul q = X 2 + 4 X + 3 şi restul r = 0 .

Soluţie
1. a) Se obţine rezultatul det( I 3 + B ) = 1 .
b) Se obţine f ( A) = A2 − 3 A + I 3 = I 3 + B .
c) Din punctul b) rezultă ( f ( A) ) = ( I 3 + B ) = I 3 + 3B + 3B 2 + B3 şi B3 = O3 .
3 3
2. a) Se rezolvă ecuaţia ( x − 3)2 − 2( x − 3) = 0 , care are soluţiile numere întregi x1 = 3 şi x2 = 5 .

b) Se obţine valoarea de a = 3.
c) Soluţia sistemului de ecuaţii este perechea ordonată ( 4, 2 ) .

Soluţie
1. a) Se obţine det( A(0)) = 0
 2 2 2
 
b) Folosind relaţiile lui Viete se obţine A(1) + A(2) =  −4 −1 5 
 −4 5 −1
 
( )
c) Pentru orice k ∈{0,1, 2} se obţine 2 xk2 + xk − 2 + 3 = 3 .
2. a) Din condiţia f (1) = 0 se obţine m = −9 .

1
b) Se obţine descompunerea f = − ( X − 1)(9 X − 1 + 82)(9 X − 1 − 82) .
9
c) Se folosesc relaţiile între rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei f ( x) = 0 şi se obţine rezultatul
247
x12 + x22 + x32 = .
81

Soluţie
1
1. a) Folosind formula de arie S = ⋅ d , se obţine S = 13.
2
b) Pentru a = −2 ecuaţia dreptei care trece prin punctele B şi C este y + 2 = 0
c) Condiţia de coliniaritate a punctelor B, C , M este satisfăcută dacă are loc egalitatea
(a + 2) x − 3(a + 2) = 0, ∀x ∈ \ . Se obţine valoarea de a = −2.
2. a) Din relaţiile lui Viete se obţine a = −3.

b) Din condiţia f ( 2) = 0 se obţine a = 1 .
c) Se obţine descompunerea f = ( X − 1)( X − 2)( X − 2)( X + 2) .

Soluţie
1. a) Se înlocuieşte tripletului (2,1, −1) în sistemul de ecuaţii şi se obţine m = 3.
b) Se obţine ecuaţia m 2 + 2m − 15 = 0 , care are soluţiile reale m1 = 3 şi m2 = −5.
c) Pentru m = −5 soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (0,3,1)
2. a) Din relaţiile lui Viete rezultă m = 0.
b) Din condiţia f ( 3) = 0 se obţine m = 0.
(
c) Se obţine descompunerea f = ( X − 1) X 2 − 3 . )

Soluţie
1. a) Se obţine rezultatul det A(4) = 6 .
b) Din condiţia de existenţă a matricei inverse det A(a) ≠ 0 rezultă (a − 2)(a − 1) ≠ 0 . Deci matricea
A( a) este inversabilă pentru orice număr a ∈ \ \ {1, 2}
c) Soluţia sistemului este tripletul (1,0,0) oricare ar fi numărul a ∈ \ \ {1, 2} .
2. a) Din relaţiile lui Viete rezultă a = 2.

b) Se obţine a = 2.
c) Rădăcinile raţionale posibile sunt printre divizorii termenului liber. Se obţin valorile a = −2 sau
a = −5 .

Soluţie
a b 
a) A2 = 
 ab a + b 2 
1. .
 
a 0  0 b
b) aI 2 =   , bA =  2
.
0 a 
 ab b 
x y  ay x + by   z t 
c) Fie X =   ; XA =   ; AX =  .
z t  at z + bt   ax + bz ay + bt 
 x y 
Obţinem z = ay şi t=x+by, deci X =   = xI 2 + yA ; m = x şi n = y .
 ay x + by 
2. a) f (1) = a − 1 ; f (1) = 0 , a = 1 .
( )
b) f = X 4 + X 3 − X − 1 ; f = ( X + 1)( X − 1) X 2 + X + 1 ; x = ±1 .
c) Rădăcinile raţionale sunt printre divizorii termenului liber. Singurele rădăcini raţionale sunt ±1 ,
care sunt întregi.

Soluţii
 2 2
1. a) A2 =  .
 2 2
 2 −2   2 −2 
b) AB =   ; 2B =  .
 2 −2   2 −2 
x+z y+t x+ y+ z +t −x − y − z − t 

c) AX =   ; AXB =  ;
x+z y+t x+ y+ z +t −x − y − z − t 
AXB = ( x + y + z + t ) B ⇒ x + y + z + t = 0 .
2. a) g 2 = X 2 + X + X + 1̂ ; g 2 = X 2 + 1̂ = f .
b) f + g = X 2 + X ; c = 1,
ˆ r = X + 1ˆ .
c) Numărul funcţiilor de la o mulţime cu 3 elemente la una cu 2 elemente: 23 = 8 .


Soluţii
1. a) a = 1, b = 0 ⇒ I 2 ∈ M .
 a + b −b 
b) A = aI 2 + bV =   ; det A = a . A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0 ⇔ a ≠ 0 .
2
 b a −b
c) V 2 = O2 ; A ⋅ B = ( a1I 2 + b1V ) ( a2 I 2 + b2V ) = a1a2 I 2 + ( a1b2 + a2b1 )V , care este din M, deoarece
a1a2 , a1b2 + a2b1 ∈ R .
2. a) Prin calcul direct.
b) x ∗ e = x ⇔ ( x − 5 )( e − 5 ) + 5 = x, ∀x ∈ R ⇔ ( x − 5 )( e − 6 ) = 0, ∀x ∈ R ⇔ e = 6 . Se verifică şi
acţiunea la stânga a lui e.
c) x ∗ x = ( x − 5 ) + 5 ; x ∗ x ∗ x = ( x − 5 ) + 5 . Soluţiile sunt: 4, 5, 6.
2 3

Soluţii
2 0
1. a) I 2t = I 2 ; I 2 + I 2t = 2 I 2 =  .
 0 2
 ma mc   ma mc   ma mc 
b) mA =   ; ( mA ) =   ; mA = 
t t
.
 mb md   mb md   mb md 
 2a b + c   0 b
c) A + A =   ⇒ a = d = 0, c = −b , deci A =  −b 0  .
t
 b + c 2d   
( )
2
2. a) x ∗ x = x ⇔ x − 2 = x − 2 ⇔ x = 2 sau x = 2 + 1 .
(
b) ( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ) = x − 2 )( y − 2 )( z − 2 ) + 2
c) x ∗ e = x, ∀x ∈ R ⇔ e = 2 + 1 , acesta fiind şi element neutru la stânga.


Soluţii
 x=0

1. a)  x + y + z = 1 ; x = 0, y = 1, z = 0 .
x + 2 y + 4z = 2

b) det A = ( a − b )( b − c )( c − a ) .
c) ∆ x = ∆ z = 0, ∆ y = det A ; x = 0, y = 1, z = 0.
 2a 2 −a 2 
2. a) A2 =  2  = aA .
 2a −a 2 
 2ab − ab 
b) AB =   ; elementele sunt din \ ⇒ AB ∈ M .
 2ab − ab 
c) A3 = a 2 A ; ecuaţia devine: ( a 2 + a − 2 ) A = O2 ⇔ a ∈ {0,1, −2} .


Soluţii
 1 1
1. a) A (1,1) =   ; det A (1,1) = 1 .
 −1 0 
 a1 + a2 b1 + b2 
b) A + B =   , cu elemente din \ ⇒ AB ∈ M .
 − ( b1 + b2 ) a1 + a2 − ( b1 + b2 )2 
 0 b   1 −b 
c) A ( 0, b ) =   , I 2 − A ( 0, b ) =   ; det ( I 2 − A ( 0, b ) ) = 1 + b + b
2
 − b − b   b 1 + b 
2
 1 3
1 + b + b 2 =  b +  + > 0, ∀b ∈ R .
 2 4
()
2. a) g 0ˆ = 1ˆ .
( ) ( ) () ( )
b) f = X X 2 + 2̂ ; 1ˆ 2 = 2ˆ 2 = 1ˆ , f 0ˆ = f 1ˆ = f 2ˆ = 0ˆ .
() () ()
c) h = aX 3 + bX 2 + cX + d , h 0ˆ = d , h 1ˆ = a + b + c + d , h 2ˆ = 2ˆ a + b + 2ˆ c + d ;
a + b + c = 0,
ˆ a + c = 0ˆ ⇒ b = 0;
ˆ d ∈] .
3
Soluţiile: X 3 + 2ˆ X , X 3 + 2ˆ X + 1, X 3 + 2ˆ x + 2,
ˆ 2ˆ X 3 + X , 2ˆ X 3 + X + 1,
ˆ 2ˆ X 3 + X + 2ˆ .

Soluţii
1. a) y = x .
0 0 1
1
b) A = 1 1 1 = 1.
2
2 4 1
c) ( p − n )( p − m )( n − m ) este număr par căci din trei numere naturale, cel puţin o pereche au
1
aceeaşi paritate. Atunci ( p − n )( p − m )( n − m ) este întreg, deci aria e număr natural.
2
2. a) f (1) = m2 + 8m + 15 ; f (1) = 0 ⇔ m ∈ {−5, −3} .
4m
b) Suma rădăcinilor polinomului este − = −m ⇒ m = 0 .
4
 1
2
 1  1 3± 5
c) f ( X ) = 4 X 2  X +  − 5  X +  + 6  ; Y = X + ⇒ y ∈ {2,3} , x1 = x2 = 1, x3,4 = .
 X   X   X 2

Soluţii
1 5 6
 
1. a) AB =  0 1 5  .
0 0 1
 
 1 a1 + a2 c1 + c2 + a1b2 
 
b) AB =  0 1 b1 + b2  ; AB ∈ M , deoarece are elementele din Z şi forma matricelor
0 
 0 1 
din M.
1 m p  1 a + m c + p + an   1 a + m c + p + bm 
     
c) X =  0 1 n  ; AX =  0 1 b + n  , XA =  0 1 b + n ;
0 0 1  0  0 
   0 1   0 1 
AX = XA ⇔ an = bm, ∀a, b ∈ Z ⇒ m = 0, n = 0 , p ∈ ] .
( )
2
= ( X − 1) ; x1 = x2 = x3 = x4 = 1 .
4
2. a) f = X 2 − 2 X + 1
b) Se fac înmulţirile sau se descompune cu formula diferenţei de pătrate.
c) ∆1 = −4a, ∆ 2 = 4a ; ∆1 ≥ 0 ⇔ a ≤ 0, ∆ 2 ≥ 0 ⇔ a ≥ 0 . Deci a = 0 .

Soluţii
 1 2  1 3   5 15 
1. a) At A =   = .
 3 6  2 6   15 45 
 a c  a b   a + c ab + cd 
2 2
b) XX =  = .
t

 b d  c d   ab + cd b 2 + d 2 
( ) ( )( )
det XX t = a 2 + c 2 b 2 + d 2 − ( ab + cd ) = ( ad − bc ) .
2 2
( )
c) det XX t = 0 ⇒ ad = bc ; obţinem
a c
= .
b d
2. a) ( x D y ) D z = xyz − xy − xz − yz + x + y + z ; x D ( y D z ) = xyz − xy − xz − yz + x + y + z .
b) x D y > 1 ⇔ ( x − 1)( y − 1) > 0 . E adevărat pentru că x > 1, y > 1 .
c) x D a = a ⇔ x ( a − 1) − 2 ( a − 1) = 0, ∀x ∈ ] ⇒ a = 1 .

Soluţii
1 0  2 0
1. a) I 2t =   ; f ( I2 ) =  .
0 1  0 2
t
a+e b+ f   a+e c+g a c   e g  a+e c+ g
b) ( A + B )
t
=  = ; A +B = + =
t t
.
c + g d + h b + f d + h b d   f h  b + f d + h
 2a b + c   0 b
c) A + At = O2 ⇔   = O2 ⇔ a = d = 0, b + c = 0 ; A =  ,b ∈ R .
 b + c 2d   −b 0 
2. a) x1 + x2 + x3 + x4 = a , a = 5.
b) x 4 − x3 − x + 1 = 0 ⇔ x3 ( x − 1) − ( x − 1) = 0 ⇔ ( x − 1)
2
(x 2
)
+ x + 1 = 0 . Deci soluţiile reale sunt:
x1 = x2 = 1 .
c) Soluţiile întregi sunt printre divizorii termenului liber, adică ±1 .
Pentru x = 1 , a = 1 ; pentru x = −1, a = −1 .


Soluţii
 3 3 3
 
1. a) B =  3 3 3  ; B = 3B .
2 2
 3 3 3
 
m + n n n 
 
b) mI 3 + nB =  n m+n n  , n, m + n ∈ Z .
 n m + n 
 n
 a 2 + 2b 2 2ab + b 2 2ab + b 2 
 
c) A2 =  2ab + b 2 a 2 + 2b 2 2ab + b 2  , a 2 + 2b 2 = 0 ⇔ a = b = 0 ⇒ 2ab + b 2 = 0 ⇒ A = O3 .
 
 2ab + b 2 2ab + b 2 a 2 + 2b 2 
 
2. a) Prin calcul direct.
b) f = ( X 2 − 7 )( X 2 − 5 ) . Rădăcinile ± 5, ± 7 nu sunt întregi.
(
c) f = X − 5 )( X + 5 )( X − 7 )( X + 7 ) .

Soluţii
 2 a b + 1
 
1. a) A + F =  0 2 c  ; a = 3, b = 3, c = 5 .
0 0 2 

 1 0 −1
 
b) det F = 1 ≠ 0 , deci F este inversabilă; F −1
= F =  0 1 0  = A ( 0, −1,0 ) .
∗
0 0 1 
 
 1 2 3   −6 −6 −6 
c) X = F  4 5 6  =  4 5 6  .
−1
7 8 9  7 8 9 
   
2. a) Se efectuează înmulţirile şi se reduc termenii asemenea.
b) x ∗ ( y ∗ z ) = 4 xyz − 2 xy − 2 xz − 2 yz + x + y + z ; ( x ∗ y ) ∗ z = 4 xyz − 2 xy − 2 xz − 2 yz + x + y + z .
c) x ∗ (1 − x ) = 0 ⇔ 2 x (1 − x ) = 0 ⇔ x ∈ {0,1} .

Soluţii
1
3 2
1. a) ∆ = 1 −2 a = 2 ( a − 7 ) .
1 1 4
15 3 1
b) ∆ x = −16, ∆ y = 12, ∆ z = −4 ; x = ,y = − ,z = .
4 4 4
1 13 10
c) Din ultima ecuaţie ⇒ z0 = 0 ⇒ x0 + y0 = 4, x0 − 2 y0 = 5 ⇒ y0 = − , x0 = ; b = .
3 3 3
1 0 0 1 1 4  2 1 4
     
2. a) f ( 0 ) =  0 1 0  , f (1) =  0 1 4  ; f ( 0 ) + f (1) =  0 2 4  .
0 0 1 0 0 1  0 0 2
     
b) f (1) ⋅ f ( −1) = f (1 − 1) = f ( 0 ) = I 3 .
 1 x + y 2 ( x + y )2 + 2 ( x + y )   1 x + y 2 ( x + y )2 + 2 ( x + y ) 
   
c) f ( x + y ) =  0 1 x+ y  ; f ( x) f ( y) = 0 1 x+ y .
0  0 
 0 1   0 1 
   

Soluţii
1. a) a = c = 1, b = 0 ; 0,1∈ \ .
a + a b1 + b2 
b) A + B =  1 2  . Elementele sunt numere reale.
 b1 + b2 c1 + c2 
 0 a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2 c1 

c) AB − BA =  ;
 −(a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2 c1 ) 0 
det ( AB − BA) = (a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2c1 )2 ≥ 0 .
2. a) x ∗ 4 = 10 ⇔ −2 x + 6 = 10 ⇔ x = −2 .
b) x ∗ a = a ⇔ x ( 2 − a ) = 2 − a, ∀x ∈ \ ⇒ a = 2 . Legea este comutativă, deci a ∗ x = x ∗ a .
2008
c) Un element al compunerii este = 2 . Deci x ∗ 2 ∗ y = 2 ∗ y = 2 .
1004

Soluţii
1 4 4
1. a) det A1 = 3 5 5 . det A1 = 0 (are 2 coloane egale).
3 2 2
b) A doua ecuaţie are soluţia dată pentru a = 8 , iar a treia pentru a = 10 .
c) Dacă y + z = 3 ⇒ x = 3 (din prima ecuaţie); scăzând ultimele 2 ecuaţii ⇒ 2 ( y + z ) + a ( y + z ) = 6 ,

deci a = 0; y + z = 3, 2 y + 3z = 7 ⇔ y = 2, z = 1 .
2. a) x ⊥ ( −1) = x + ( −1) + 1 = x, ∀x ∈ Z ; ( −1) ⊥ x = −1 + x + 1 = x, ∀x ∈ Z .
b) ( x D y ) D z = a 2 x + aby + bz − a − 1 ; x D ( y D z ) = ax + aby + b 2 z − b − 1 ∀x, y , z ∈ Z ⇒ a = b = 1 .
c) f ( x ⊥ y ) = x + y + 3 ; f ( x ) D f ( y ) = x + y + 3 .

Soluţii
1. a) ∆ = −7 .
b) ∆ x = −7, ∆ y = −7, ∆ z = 0 ; x = 1, y = 1, z = 0 .
c) x = y + z = 1 ; y = 1, z = 0 ⇒ a = 0 .
0 1 0
2. a) X =  0 0 1  ; X 3 = I 3 .
2
1 0 0
 
1 1 1
2  
b) I 3 + X + X = 1 1 1 care are determinantul egal cu 0.
1 1 1
 
c) I 3−1 = I 3 ∈ G , iar X şi X 2 au produsul la stânga şi la dreapta I 3 , deci sunt inverse una celeilalte.

Soluţii
 2 0  2 0
1. a) A2 =   ; 2I2 =  .
 0 2 0 2
1 − x 1 
b) A − xI 2 =   ; det ( A − xI 2 ) = x − 2 ; x − 2 = 0 ⇔ x = ± 2 .
2 2
 1 −1 − x 
x y x+ z y +t x+ y x − y x y 

c) X =   , AX =   ; XA =   ⇒ y = z, t = x − 2 y ⇒ X =  ,
z t x−z y −t  z+t z −t  y x − 2y 
x, y ∈ \ .
2. a) 3, 2∈] şi 32 − 2 ⋅ 22 = 1 , deci 3 + 2 2 ∈ G .
b) x = a1 + b1 2, y = a2 + b2 2, a1 , b1 , a2 , b2 ∈ ] şi a12 − 2b12 = 1, a22 − 2b22 = 1 ;
( )( )
xy = a1 + b1 2 a2 + b2 2 = ( a1a2 + 2b1b2 ) + ( a1b2 + a2b1 ) 2 ; a1a2 + 2b1b2 , a1b2 + a2b1 ∈] ;
( a1a2 + 2b1b2 )2 − 2 ( a1b2 + a2b1 )2 = ( a12 − 2b12 )( a22 − 2b22 ) = 1 .
c) x = a + b 2, a 2 − 2b 2 = 1 ⇒ x ≠ 0; x −1 = a − b 2, a 2 − 2 ( −b ) = 1 ⇒ x −1 ∈ G .
2

Soluţii
1. a) a = b = c = d = 0 ; 0 ∈ \ ⇒ O3 ∈ M .
 a1a2 a1b2 + b1a2 a1c2 + c1a2 + b1d 2 

 
b) A1 A2 =  0 a1a2 a1d 2 + d1a2  ; are elementele în R , cele de pe diagonală egale
 0 
 0 a1a2 
şi 0 sub diagonală, deci e din M.
0 b c   0 0 bd 
  2  
c) det A = a ; a = 0 ⇔ a = 0 ; A =  0 0 d  , A =  0 0 0  ; A3 = O3 .
3 3
0 0 0 0 0 0 
   
2. a) f = X 4 − X 3 + X 2 − X + 1 ; q = X 2 − X , r = 1 .
b) f (1) = −1 ⇔ c = −a − b − 1 . Restul împărţirii la X 2 + 1 este ( b + 1) X − 2a − b ; a = b = 0, c = −1 .
c) x1 + x2 + x3 + x4 = 1, x1 x2 + ... + x3 x4 = a ; ⇒ x12 + x22 + x32 + x42 = 1 − 2a ; 1 − 2a < 0 ⇒ nu pot fi

toate rădăcinile reale.

Soluţii
1. a) det ( A ) = ad − bc = 1 .
a c   a 2 + b2 ac + bd 
b) A =   ; A ⋅ A =  .
t t
b d   ac + bd c 2 + d 2 
c) S = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 + 2ac + 2bd = ( a + c ) + ( b + d ) . S = 0 ⇔ a + c = 0 şi b + d = 0 ; detA = 0.

2 2
2. a) x1 + x2 + x3 + x4 = −2 .
b) f = X 4 + 2 X 3 − X 2 − 2 X ; f = X ( X + 2 )( X + 1)( X − 1) ; x1 = 0, x2 = −2, x3 = 1, x4 = −1 .
c) Din prima relaţie x1 + x4 = x2 + x3 = −1 ; ( x1 + x4 ) ( x2 + x3 ) + x1 x4 + x2 x3 = a ⇒ x1 x4 + x2 x3 = a − 1
x1 x4 ( x2 + x3 ) + x2 x3 ( x1 + x4 ) = −b ⇒ x1 x4 + x2 x3 = b .

Soluţii
 a 2 + bc ab + bd 
1. a) A2 =  .
 ac + cd bc + d 2 
 
 a 2 + ad ab + bd   a 2 + bc ab + bd 
b) ( a + d ) A =   ; ( a + d ) A − ( ad − bc ) I 2 =  .
 ac + cd ad + d 2   ac + cd bc + d 2 
  
c) A2 M = ( a + d ) AM − ( ad − bc ) M ; MA2 = ( a + d ) MA − ( ad − bc ) M ; a + d ≠ 0 ⇒ AM = MA .
2. a) f = X 3 − 2 X 2 + X ; f = X 3 − 2 X 2 + X ; f = X ( X − 1) ; x1 = 0, x2 = x3 = 1 .
2
b) x1 + x2 + x3 = 2 , x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = a ; x12 + x22 + x32 = 2 ⇔ 4 − 2a = 2 ⇔ a = 1 .
c) x12 x22 x32 = b 2 = −b ⇒ b = 0 sau b = -1; x12 + x22 + x32 = x1 + x2 + x3 ⇔ a = 1 ; a = 1 şi b = 0 reprezintă

singura soluţie.

Soluţii
0 0
1. a) A2 =  .
0 0
 3 −1  −1 1 
b) M (1,1) =   . det ( M (1,1) ) = 1 , M (1,1) = 
−1

 4 −1  −4 3 
 x + 2y −y 
c) M ( x, y ) =   . det ( M ) = x ⇒ x ∈ R .
2 ∗
 4y x − 2y
2. a) f ( − p ) = 1 .
b) f (1) = 0 ⇔ 2 + p = 0 ⇔ p = −2 .
c) x1 + x2 + x3 = − p, x1 x2 + x1 x3 + x3 x2 = 0 ⇔ x12 + x22 + x32 = p 2 , x1 x2 x3 = −1 .

x12 x22 + x12 x32 + x22 x32 = 0 − 2 ⋅ ( −1) ⋅ ( − p ) = −2 p . x14 + x24 + x34 = p 4 + 4 p .

Soluţii
 4 0 0
 
1. a) A =  0 1 0  .
2
0 2 1
 
8 0 0 8 0 0
   
b) A =  0 1 0  ; 4 A − 5 A + 2 I 3 =  0 1 0  .
3 2
0 3 1 0 3 1
   
1 
2 0 0
 4m + 2n + p 0 0 
−1    
c) det A = 2 ≠ 0 ⇒ A =  0 1 0  , mA + nA + pI 3 = 
2
0 m+n+ p 0 .
0 −1 1   2m + n m + n + p 
   0
 
1 5
Identificând elementele obţinem m = , n = −2, p = .
2 2
x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 1
2. a) A doua ecuaţie ⇔ = ; x1 x2 x3 = −4 .
x1 x2 x3 2
b) s1 = x1 + x2 + x3 , s2 = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 , s3 = x1 x2 x3 ; ecuaţia: x 3 − s1 x 2 + s2 x − s3 = 0 ecuaţia cerută:

x3 − 2 x 2 − 2 x + 4 = 0 , deci a = −2, b = −2, c = 4 .
( )
c) Ecuaţia devine: ( x − 2 ) x 2 − 2 = 0 cu soluţiile: x1 = 2, x2,3 = ± 2 . Soluţiile sistemului sunt
permutările acestora.

Soluţii
1 2 3
 
1. a) X =  0 1 2 
2
0 0 1
 
1 0 0   1 −1 0 
  −1  
b) det ( X ) = 1, X = 1 1 0  , X =  0 1 −1 .
t
1 1 1  0 0 1 
   
1 3 6 r + 4 6+ r 9+ r
   
c) X =  0 1 3  , 3 X + rX + I 3 =  0
3 2
r + 4 6 + r  . Identificând elementele, ∀a, b, c ∈ R ,
0 0 1  0 r + 4 
   0
obţinem r = −3 .
2. a) 2008 D ( −2008 ) = 20 = 1 .
b) x D x 2 = 64 ⇔ x + x 2 = 6 ⇔ x ∈ {−3, 2} .
c) x D y + z = z ⇔ 2 x + y = 0 ⇔ x ∈∅ .

Soluţii
 2 3
1. a) M 1 + M 2 =   ; det ( M 1 + M 2 ) = 4 .
 0 2
 1 2a 
b) M a2 =  .
0 1 
x y  x + az y + at   x ax + y 
c) X =  , Ma X =   , XM a =  ;
z t  z t   z az + t 
x y
x + az = x, y + at = ax + y, z = z , t = az + t , ∀a ∈ R ; obţinem z = 0, t = x , deci X =   , pentru
0 x
x, y ∈ R , oarecare.
2. a) x ∗ 0 = x .
b) x ∗ ( y ∗ z ) = x ∗ 3 y 3 + z 3 = 3 x3 + y 3 + z 3 ; ( x ∗ y ) ∗ z = 3 x3 + y 3 ∗ z = 3 x3 + y 3 + z 3 .
c) x1 = 3 2 x03 = 3 2 x0 . Prin inducţie: xn = 3 n + 1 ⋅ x0 ; x7 = 3 8 x0 = 2 x0 ∈ _ , pentru x0 ∈ _ .


Soluţii
1. a) a = 1, b = c = 0 ; 0 şi 1 ∈ \ .
 a1 + a2 b1 + b2 
b) A + B =   . Elementele sunt numere reale.
 c1 + c2 a1 + a2 
 b1c2 − b2c1 0 
c) AB − BA =   ; det ( AB − BA ) = − ( b1c2 − b2 c1 ) ≤ 0 .
2
 0 b2c1 − b1c2 
()
2. a) f = x 2 + x + 1 ; f 1ˆ = 0ˆ .
b) b = 1,1
ˆ ˆ + a + 1ˆ = 1ˆ ⇒ a = 2ˆ .
c) 9 = numărul funcţiilor de la o mulţime cu 2 elemente la una cu 3 elemente.


Rezolvare
1. a) Calcul direct. Se obţine det ( H ( a ) ) = a.

 1 ln ab 0 
 
b) H ( a ) ⋅ H ( b ) =  0 1 0  = H ( a ⋅ b ) , ∀a, b > 0.
0 ab 
 0
 
 2008 ln 2008! 0 
 
c) H (1) + H ( 2 ) + H ( 3) + … + H ( 2008 ) =  0 2008 0 
 2008 ⋅ 2009 
 0 0 
 2 
2009
Calculul determinantului ∆ = 20083 ⋅ .
2
2. a) Se desfac parantezele şi se obţine x y = xy − 2 ( x + y ) + 6.
b) Pentru x, y ∈ G ⇒ ( x − 2 )( y − 2 ) > 0 ⇒ x y > 2. Deci x y ∈ G.
c) Se determină e. Obţinem xe − 2 x − 2e + 6 = x ⇒ e = 3.
Atunci ∀x ∈ G ∃x′ ∈ G astfel încât x x′ = x′ x = e .
2x − 3
Obţinem xx′ − 2 x − 2 x′ + 6 = 3 ⇒ x′ = , ∀x ∈ G.
x−2

Rezolvare
1. a) Calcul direct. Se obţine A2 = 3 A .

b) A10 = 39 A. Deci det ( A10 ) = 0.
 2 1 −1 1  3 −1
c) B =   . det B = 4 ≠ 0. Deci B este inversabilă. Prin calcul B =  .
 2 3 4  −2 2 
2. a) x3ln e = 1 ⇒ x3 = 1 ⇒ x = 1.
b) Pentru x, y ∈ ( 0, ∞ ) \ {1} ⇒ x3ln y > 0 şi x3ln y ≠ 1 ⇒ x D y ∈ G.
c) x D ( y D z ) = x9 ln y⋅ln y = ( x D y ) D z. ∀x, y , z ∈ G.

Rezolvare
x y 1
1. a) Se determină punctele A0 ( 0, 2 ) şi A1 (1,3) . A 0 A1 : 0 2 1 = 0 . Finalizare x − y + 2 = 0
1 3 1
0 2 1
b) A2 ( 2, 4 ) . Atunci 1 3 1 = 0 ⇒ A0 , A1 , A2 coliniare.
2 4 1
0 0 1
1
c) A = ∆ unde ∆ = n n + 2 1 = −2 ⇒ A = 1.
2
n +1 n + 3 1
 1 37
2. a) Calcul direct f  −  = − .
 2 8
b) Relaţia se scrie f ( a ) = −5. Se obţine a ∈ {−1,0,1}.
x1 x2 x3
c) ∆ = x2 x3 x1 = 3x1 x2 x3 − ( x13 + x23 + x33 ) . Se scriu relaţiile lui Viete pentru polinomul f :
x3 x1 x2
 x1 + x2 + x3 = 0

 x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = −1. xi , i ∈ {1, 2,3} sunt rădăcini ale polinomului f .
x x x = 5
 1 2 3
Înlocuim şi adunăm cele trei relaţii obţinute.
Vom avea :
x13 + x23 + x33 = 15
∆ = 0.

Rezolvare
1. a) Se verifică uşor, înlocuind în fiecare ecuaţie a sistemului, x = 0, y = 3 şi z=1.

b) Sistemul admite soluţie unică dacă determinantul matricei sistemului este nenul.
Calculul lui det A = −5m + 15 . Finalizare m ∈ \ \ {3} .
c) Pentru m ≠ 3 avem det A ≠ 0. Se aplică regula lui Cramer.
Obţinem soluţia tripletul ( 0,3,1) .
Cred că ar trebui schimbat pct c) pentru că soluţia rezultă de la punctul a).!!!
2. a) Se desfac parantezele şi se obţine
x ∗ y = 2 xy − 6 x − 6 y + 21.
b) Ecuaţia se scrie echivalent:
( )
2
2 5x − 3 = 8 ⇔ 5 x − 3 = ±2 cu soluţiile x = 0 şi x = 1.
c)
7
Se determină e. Obţinem 2 xe − 6 x − 6e + 21 = x ⇒ e = .
2
Atunci ∀x ∈ G ∃x′ ∈ G astfel încât x D x′ = x′ D x = e .
7 12 x − 35
Obţinem 2 xx′ − 6 x − 6 x′ + 21 = ⇒ x′ = , ∀x ∈ \ \ {3}.
2 4 ( x − 3)

Rezolvare
1. a) Se observă că A2 = A . Atunci A + A2 = 2 A .
x + 4 −6
b) det( X + A) = = x 2 + x . Se obţine x1 = −2, x2 = 1 .
2 x −3
 −2 0  1 0
Atunci X =   şi X =  .
 0 −2  0 1
n ( n + 1)
c) Partea stângă se mai scrie A + 2 A + 3 A + … + nA = (1 + 2 + 3 + … + n ) A = A, ∀n ∈ ∗
.
2
13
2. a) Avem f ( 2 ) = 0 . Obţinem m = − .
2
b) xi , i ∈ {1, 2,3} sunt rădăcini ale polinomului f . Înlocuim şi obţinem xi3 + xi2 + mxi + 3 = 0.
Adunăm cele trei relaţii şi obţinem S3 + S2 + mS1 + 3 = 0.
c) Rădăcinile raţionale se găsesc printre divizorii termenului liber. Deci 1 şi -1 sunt posibilele
rădăcini raţionale. Înlocuim în polinomul f şi obţinem:
m = 1 sau m = −3. Contradicţie cu m par.

Rezolvare
1. a) Prin calcul direct det ( A ) = −7.

b) A2 = 7 I 2 ⇒ A3 = 7 A.
( )
c) Se efectuează calculul A ⋅ B = A ⋅ A2 − 6 I 2 = A.
2. a) Prin calcul direct se demonstrează cerinţa.
( )
b) Polinomul g se mai scrie g = X 2 + 1 ( X + 1) ⇒ x = −1 este unica rădăcină reală.
c) Dacă x este o rădăcină a polinomului f atunci x 4 + x3 + x 2 + x + 1 = 0 . Înmulţim relaţia cu

x − 1 şi obţinem x 5 = 1 .

Rezolvare
1. a) A(1) ⋅ A(−1) = A ( −1) .
2  5 x + 10 x + 1 −2 x 2 − 4 x 
( )
2
b) Se verifică prin calcul ( A ( x ) ) =   = A ( x + 1) − 1 , ∀x ∈ \.
2
 10 x 2 + 20 x −4 x 2 − 8 x + 1
 
1  −3 2 
c) det A (1) = 2 ≠ 0. Deci matricea A (1) este inversabilă. A (1) = 
−1
.
2  −10 6 
2. a) 0 = 0 + 0 3 ∉ G pentru că 02 − 3 ⋅ 02 ≠ 1.
1 = 1 + 0 3, 0,1∈ ] şi 12 − 3 ⋅ 02 = 1. Deci 1∈ G.
b) Fie x, y ∈ G
x = a + b 3, a, b ∈ ], a 2 − 3b 2 = 1, y = c + d 3, c, d ∈ ], c 2 − 3d 2 = 1
xy = ac + 3bd + ( ad + bc ) 3. Avem ac + 3bd , ad + bc ∈ ] si ( ac + 3bd ) − 3 ( ad + bc ) = 1.
2 2
De unde rezultă concluzia.

1 a −b 3
c) x ∈ G ⇒ x = a 2 − 3b 2 = a + ( −b ) 3 ∈ G.

Rezolvare
2 −5 4
1. a) det A = −3 1 1 = −5.
2 0 −1
b) det A ≠ 0 . Sistemul are soluţie unică şi aplicăm Regula lui Cramer. Obţinem soluţiile:
4 4 3
x = ,y = ,z = .
5 5 5
9a − 5 14a − 10 13a − 10
c) Rezolvăm sistemul şi obţinem x = ,y= ,z = ⇒ a = 5.
5 5 5
2. a) 2007 D 2008 = 4016.
b) Inecuaţia se scrie x 2 + x − 2 ≤ 0 ⇒ x ∈ [ −2,1].
c) Cn0 D Cn1 D Cn2 = n + 6 ⇔ n 2 − n − 6 = 0 ⇒ n = −2 ∉ A şi n = 3 ∈ A. Mulţimea A are un singur

element.

Rezolvare
1. a) det A = 0.
 0 1 0
2  
b) A =  −1 −1 0  .
 1 0 0
 
 0 −1 0 
 
c) I 3 + A =  1 1 0  ⇒ det ( I 3 + A ) = 1 ≠ 0. Matricea I 3 + A este inversabilă.
0 1 1
 
 1 1 0
−1  
( I3 + A) =  −1 0 0  .
 1 0 1
 
2. a) f ( 0 ) − f (1) = p − q − 1.
b) (1 − x1 )(1 − x2 ) (1 − x3 ) = f (1) = 1 − p + q − r.
c) Presupunem că polinomul g are toate rădăcinile reale. Fie y1 , y2 , y3 rădăcinile polinomului g.
y12 + y22 + y32 = ( y1 + y2 + y3 ) − 2 ( y1 y2 + y1 y3 + y2 y3 ) = −1 < 0 contradicţie. Deci polinomul g
2
nu are toate rădăcinile reale.


Rezolvare
1
1. a) Prin calcul direct obţinem: a = 1, b = .
3
b) A = 3I 2 ⇒ B = I 2 . Deci A ⋅ B = A.
2
x y
c) Fie X ∈ C ( A ) , X =   atunci din X ⋅ A = A ⋅ X obţinem: x = t , y = 3z .
z t
 a 3b 
Notăm x = a ∈ \, z = b ∈ \ ⇒ X =  .
b a 
2x 4 1
2. a) Ecuaţia se mai scrie: = ⇔ 2 x 2 − 5 x + 2 = 0 . Cu soluţiile x1 = 2 ∉ G şi x2 = ∈ G.
1+ x 2 5 2
b) Se verifică uşor prin calcul direct.
c) Pentru orice x, y ∈ ( −1,1) ⇒ 1 + xy > 0. Se demonstrează dubla inegalitate:
x+ y
−1 < < 1 ⇒ x ∗ y ∈ G.
1 + xy

Rezolvare
1. a) I 2 = I 2 + 0 ⋅ A = X ( 0 ) ∈ G.
b) Pentru a, b ∈ \ avem X ( a ) ⋅ X ( b ) = ( I 2 + aA )( I 2 + bA ) = I 2 + aA + bA + abA2 .
Observăm că A2 = 5 A ⇒ concluzia.
c) Folosim relaţia de la punctul b) şi comutativitatea înmulţirii în mulţimea G pentru a arăta că
 −a 
X (a) ⋅ X   = X (0) = I2 .
 1 + 5a 
()
2. a) f 1ˆ = 2, () () ( )
ˆ g 0ˆ = 0ˆ ⇒ f 1ˆ ⋅ g 0ˆ = 0.
ˆ
b) Calcul direct. Înlocuim g şi folosim proprietăţile adunării şi înmulţirii în ] 5 .

c) Înlocuim, pe rând, în polinomul f , necunoscuta X cu toate elementele din mulţimea ] 5 .
()
Obţinem f 4ˆ = 0ˆ ⇒ x = 0ˆ este rădăcină a polinomului f.

Rezolvare
1 31
1. a) det A = 2 −1 1 = 6.
4 1 5
b) det A = 3m + 3, 3m + 3 = 0 ⇔ m = −1.
c) Pentru m ≠ −1 ⇒ det A ≠ 0 , deci sistemul are soluţie unică. Fiind un sistem omogen soluţia este
x = y = z = 0.
2. a) Aplicăm relaţiile lui Viete pentru cele două polinoame: S = −3, S ′ = 2 ⇒ S − S ′ = −5.
b) Folosim teorema împărţirii cu rest şi obţinem câtul q = X + 5 şi restul r = 12 X − 4.
c) Ştiim că g ( y1 ) = g ( y2 ) = 0. f = g ( X + 5 ) + 12 X − 4. Deci f ( y1 ) ⋅ f ( y2 ) = (12 y1 − 4 )(12 y2 − 4 )
Folosim relaţiile lui Viete şi obţinem f ( y1 ) ⋅ f ( y2 ) = 64.

Rezolvare
1. a) det A = 0.
 −3 2 6 
 
b) A = 10 A, B = 8 A + I 3 ⇒ A − B = 2 A − I 3 =  −4 3 12  .
2 2 2 2
 −6 6 17 
 
1  1 
c) det B = 9 ≠ 0 ⇒ B inversabilă. Se arată prin calcul că B ⋅  A − I 3  =  A − I 3  ⋅ B = I 3 .
9  9 
2. a) Se desfac parantezele şi se obţine prin calcul x D y = xy + 3 x + 3 y + 6 pentru orice x, y ∈ \.
b) ∃e ∈ \ asfel încât pentru orice x ∈ \ avem x D e = e D x = x. Obţinem xe + 3x + 3e + 6 = x ⇒ e = −2.
n ( n − 1)
( )
2
c) Folosim punctul a) şi avem Cn2 + 3 = 16 ⇔ + 3 = ±4. Obţinem soluţia n = 2.
2

Rezolvare

3 4 −1  −1 −4 
b) B =   ⇒ det B = 1 ≠ 0 . Deci matricea B este inversabilă. B =  .
 −1 −1 1 3
c) B3 = 3 A + I 2 , B 2 = 2 A + I 2 ⇒ B3 − B 2 = A . Se obţine x = 1.
( )
2
2. a) f = X 2 − 1 ⇒ g / f .
b) Folosim relaţiile lui Viete. S = 0, P = 1 ⇒ S ⋅ P = 0.
c) Meoda I. Înlocuim necunoscuta X a polinomului f cu rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 şi adunăm cele
patru relaţii.
Obţinem :
( )
T − 2 x12 + x22 + x32 + x42 + 4 = 0.
(x 2
1 )
+ x22 + x32 + x42 = ( x1 + … + x4 ) − 2 ( x1 x2 + … + x3 x4 ) = 4
2
Finalizare T = 4.
Metoda II. Se calculează rădăcinile polinomului f . x1 = x2 = −1, x3 = x4 = 1. Înlocuim şi
obţinem T = 4.

Rezolvare
x + 2 y = 4
1. a) Se rezolvă sistemul  ⇒ B ( 0, 2 ) .
3x + y = 2
b) Se determină coordonatele mijlocului segmentului AB : C ′ ( 2,1)
x y 1
CC ′ : 1 −1 1 = 0 ⇔ CC ′ : 2 x − y − 3 = 0.
2 1 1
4 0 1
1
c) A = ∆ . Unde ∆ = 0 2 1 = 10 ⇒ A = 5.
2
1 −1 1
2. a) S = 4̂.
b) aˆ este inversabil în ] 8 dacă ( a,8 ) = 1. Deci elementele inversabile sunt 1,3,5,7.
ˆˆ ˆ ˆ
Produsul lor este P = 1ˆ ⋅ 3ˆ ⋅ 5ˆ ⋅ 7ˆ = 1.

ˆ
 2ˆ 5ˆ 
c) Se vor folosii formulele lui Cramer. Scrierea matricei sistemului A =   det A = 5ˆ
 3ˆ 2ˆ 
 
∆ x = 3,
ˆ ∆ = 4ˆ ⇒ x = 7,
y
ˆ y = 4.
ˆ

Rezolvare
 3 −2 
1. a) A2 =   ⇒ det A = 4.
 −1 2 
 − x + 2 z − y + 2t  1
b) A ⋅ B =   ⇒ x = 0, y = 1, z = t = .
 x y  2
c) Se observă că A ⋅ B = B ⋅ A = I 2 ⇒ B −1 = A. Atunci S = O2 .
2. a) x D x = 12 ⇔ x 2 − 6 x + 12 = 12 cu rădăcinile x1 = 0 şi x2 = 6.
b) Calcul direct 1 D ( 2 ∗ 3) = (1 D 2 ) ∗ (1 D 3) = 5 .
x + y = 8
c) Sistemul se scrie echivalent  cu soluţiile x = 9, y = −1.
 x − y = 10

Rezolvare
1. a) Pentru a = −1 avem det A = −9 ≠ 0 deci sistemul omogen are soluţia unică x = y = 0.

b) Prin calcul direct se obţine identitatea.
Altă metodă: Se aplică Teorema lui Cayley-Hamilton cu trA = a + 1 şi det A = a − 8.
c) Calcul direct se obţine a = −1.
2. a) x D ( y D z ) = ( x D y ) D z = x + y + z + 22, ∀x, y , z ∈ ] .
b) Ecuaţia se scrie echivalent 6 x + 55 = 1 ⇔ x = −9.
c) Asociativitatea a fost demonstrată la punctul a), elementul neutru al legii este e = −11∈ ] ,
elementele simetrizabile au forma x′ = − x − 22 ∈ ], iar legea este comutativă. În concluzie ( ], D )
este grup comutativ.

Rezolvare
1. a) det A = ( x − 3) − 1 ⇔ ( x − 3) − 1 = 0 cu soluţiile x1 = 4, x2 = 2.
2 2
b) Prin calcul direct se obţine identitatea.

Altă metodă: Se aplică Teorema lui Cayley-Hamilton cu trA = 2 x − 6 şi det A = x 2 − 6 x + 8.
c) Prin calcul direct obţinem x = 4.
Altă metodă: Folosim pct b) şi obţinem x = 4.
2. a) Calcul direct, desfacerea parantezelor şi obţinem x D y = xy − 2 ( x + y ) + 6.

b) x D 2 = 2 x − 2 ( x + 2 ) + 6 = 2, ∀x ∈ \.
c) Folosim pct c) şi obţinem E = 2.

Rezolvare
1. a) Se obţine a − 2 = 0 ⇔ a = 2.
b) Pentru a = 3 ⇒ det A = 1 ≠ 0 deci matricea A este inversabilă. Atunci se verifică că:
A ⋅ A−1 = A−1 ⋅ A = I 2 .
c) Folosim punctul b) şi înmulţim expresia la stânga cu A−1 . Obţinem X = A−1 ⋅ B. Soluţiile ecuaţiei
matriceale vor fi: x = −2, y = 5.
1 1 4
2. a) ∗ = .
2 2 5
1 − x − y + xy
b) Prin înlocuire şi calcul se obţine f ( x ∗ y ) = = f ( x ) ⋅ f ( y ) , ∀x, y ∈ G.
1 + x + y + xy
x + y + z + xyz
c) x ∗ ( y ∗ z ) = = ( x ∗ y ) ∗ z , ∀x, y, z ∈ G.
1 + xy + xz + yz

Rezolvare
 3 1 1
 
1. a) A =  1 1 1 .
2
 1 1 1
 
 3a 2 a2 a2 
 
b) A2 =  a 2 a2 a 2  ⇒ det A2 = 0.
 2 
a a2 a2 
 
c) Presupunem A2 = I 3 . Obţinem a 2 = 0,3a 2 =1 şi a 2 = 1. Contradicţie.
2. a) x ∗ 2 = 2, 3 D x = 3 . Atunci ( x ∗ 2 ) − ( 3 D x ) = −1, ∀ x ∈ \
b) Se determină e1 = 3, e2 = 4 . Avem e1 ∗ e2 = 4 şi e1 D e2 = 3 ⇒ e1 ∗ e2 + e1 D e2 = 7.
c) f ( x ∗ y ) = axy − 2ax − 2ay + 6a + 1 şi f ( x ) D f ( y ) = a 2 xy − 2ax − 2ay + 7 . Finalizare a = 1.

Rezolvare
1. a) det M = − x − y + 3.
1 2 1
b) Se determină C2 ( 3,0 ) . 1 2 1 = 0 ⇒ Punctele A, B, C2 sunt coliniare.
0 3 1
1 2 1
1
c) A = ∆ . ∆ = 0 0 1 = 3n. Aria este minimă pentru n = 1.
2
n +1 2 − n 1
2. a) Calcul direct şi obţinem identitatea cerută.
b) x ⊥ e = e ⊥ x = x, ∀x ∈ \. Se observă că legea este comutativă. Relaţia precedentă se scrie:
( x − 3)( e − 3) = x − 3. Pentru x ≠ 3 avem e = 4. Verificăm dacă e = 4 este element neutru şi pentru
x = 3. Avem 3 ⊥ 4 = 4 ⊥ 3 = 3. . Deci e = 4 este element netru pentru legea de compoziţie.
1 1
c) x ⊥ x′ = x′ ⊥ x = e. Relaţia se mai scrie x′ − 3 = ⇒ x′ = + 3. Deci ∀x ∈ \ \ {3}
x−3 x−3
1
∃x′ = + 3 astfel încât x ⊥ x′ = x′ ⊥ x = e .
x −3

Rezolvare
1. a) S ( 0,0 ) = 9.
2 −3 4
b) Calculul determinantului matricei sistemului det A = 1 2 α = −7α − 7 . det A = 0 ⇔ α = −1
5 −4 7
S (α , β ) = 9 + α + β . Obţinem S (α , β ) = −2 ⇔ β = −10
c) Pentru α = β = 0 avem det A = −7 ≠ 0. Sistemul are soluţie unică. Aplicăm regula lui Cramer şi
obţinem soluţia x = 10, y = −5, z = −10.
2. a) Ecuaţia de gradul II are soluţiile: x1 = 2, x2 = −1.
b) g / f dacă rădăcinile lui g sunt rădăcini şi pentru f. Deci f ( 2 ) = 0 ⇔ 2m + n = −7,
f ( −1) = 0 ⇔ m − n = −5 . Obţinem m = −4, n = 1 .
c) În condiţiile de la punctul b) polinomul f se divide cu polinomul g . Atunci f ( 2 ) = 0 ⇒ P = 0.

Rezolvare
−1 0 1
1. a) ∆ = 1 −1 0 = 0.
0 1 −1
b) ∆ = a3 + b3 + c3 − 3abc. Se calculează partea dreaptă a expresiei din enunţ şi se obţine
identitatea cerută.
( )( )
c) Folosim pct. b) pentru a = 2 x , b = c = 1. Obţinem 2 x + 2 22 x − 2 ⋅ 2 x + 1 = 0 . Sau
(2 )( )
2
x
+ 2 2x − 1 = 0 ⇒ 2 x = 1 ⇒ x = 0.
2. a) Pentru x = 1ˆ şi y =0,
ˆ x, y ∈ ] avem I ∈ G.
5 2
 0ˆ 0ˆ 
Analog pentru x = y = 0̂, x, y ∈ ] 5 avem O2 =   ∈ G.
 2ˆ ⋅ 0ˆ 0ˆ 
 
 xˆ yˆ   zˆ tˆ 
b) Fie A =  ˆ , yˆ ∈ ] 5 şi B =  ˆ tˆ ∈ ] 5 . Calculăm produsul AB şi obţinem:
  2ˆ tˆ zˆ 
 2ˆ yˆ xˆ  , x , z,
   
 u v
ˆ ˆ
A⋅ B =  ∈ G. Unde uˆ = xz ˆˆ ∈ ] 5 şi vˆ = xt
ˆ ˆ + 2ˆ ty ˆ ˆ + yz
ˆ ˆ ∈ ]5.
 2ˆ vˆ uˆ 
 
c) La punctul b) am arătat că mulţimea G este parte stabilă a lui M 2( ] 5 ) în raport cu adunarea
matricelor. Operaţia de adunare a matricelor din M 2( ] 5 ) este asociativă şi comutativă , elementul
neutru este matricea O2 ∈ G . Elementele simetrizabile sunt matricele de forma − A.
 − xˆ − yˆ   uˆ vˆ 
−A =   . Notăm uˆ = − xˆ = 5n
− x ∈ ] 5 şi vˆ = − yˆ = 5n
− y ∈ ]5. − A =  ∈ G.
 2ˆ ⋅ ( − yˆ ) − xˆ   2ˆ vˆ uˆ 
   
Din cele de mai sus mulţimea G împreună cu operaţia de adunare a matricelor este grup comutativ

Rezolvare
1. a) Se observă că A2 = O2 ⇒ det A2 = 0.
x y
b) Fie X ∈ M2 ( \ ) , X =   atunci din X ⋅ A = A ⋅ X obţinem: x = t , z = 0 .
z t
a b
Notăm x = a ∈ \, y = b ∈ \ ⇒ X =  .
0 a
 x y
c) Y ∈ M2 ( \ ) , Y =   atunci din Y = O2 obţinem x + yz = 0, t + yz = 0, y ( x + t ) = 1 şi
2 2 2
 z t 
z ( x + t ) = 0. Se obţine uşor o contradicţie.
2. a) aˆ este inversabil în ] 6 dacă ( a,6 ) = 1. Deci avem 3elemente inversabile: 1,3,5.
ˆˆ ˆ
b) 2ˆ x + 1ˆ = 5ˆ ⇒ x = 2ˆ şi x = 5.
ˆ Atunci S = 1.
ˆ x 2 = x ⇔ x = 0,
ˆ x = 1,
ˆ x = 3, x = 4.
ˆ Atunci P = 0.
ˆ
S + P = 1̂.
ˆ P = 1.
c) x3 = 0ˆ ⇔ x = 0.
6

Rezolvare
1. a) A2 = 2 I 2 .
 5 −7 
b) A + I 2 =   . det ( A + I 2 ) = 1 ≠ 0. Matricea A + I 2 este inversabilă.
 2 −3 
( A + I 2 )( A − I 2 ) = ( A − I 2 )( A + I 2 ) = I 2 . Deci ( A + I 2 )−1 = A − I 2 .
c) Presupunem X 2 = A ⇒ det X 2 = det A ⇔ ( det X ) = −2 imposibil.
2
2. a) Prin calcul direct şi exprimarea egalităţii obţinem: a = 3.

b) Legea de compoziţie devine x ∗ y = xy + 3x + 3 y + 6
x ⊥ e = e ⊥ x = x, ∀x ∈ \. Se observă că legea este comutativă, conform pct a). Relaţia
precedentă se scrie: e ( x + 3) = −2 ( x + 3) . Pentru x ≠ −3 avem e = −2.
Verificăm dacă e = −2 este element neutru şi pentru x = −3. Avem − 3 ∗ −2 = −2 ⊥ −3 = −3.
Deci e = −2 este element netru pentru legea de compoziţie.
c) Egalitatea se mai scrie x ( a − 3) + b − 9 = 0 ⇔ a = 3 şi b = 6.

Soluţie
1 −a −1
5 −5
1.a. 1 4 −2 ≠ 0 ⇔ 8 + 2a + 2 + 2a + 4 ≠ 0 ⇔ 4a + 10 ≠ 0 ⇔ a ≠ − . Pentru a ≠ matricea este
2 2
1 −2 2
inversabilă.
1 −a −1  1 −a −1   −a −5a + 2 2a − 3 
     
b. A = A ⋅ A = 1 4 −2  ⋅ 1 4 −2  =  3
2
a + 20 −13  .
1 −2 2  1 −2 2   1 −a − 12 7 
    
dx dy d
c. Se rezolvă cu formulele lui Cramer x = = 2, y = = 3 şi z = z = −1.
d d d
2.a. Calculând avem x D ( y D z ) = xyz + 4 xy + 4 xz + 4 yz + 16 x + 16 y + 16 z + 60 , calculând avem

( x D y ) D z = xyz + 4 xy + 4 xz + 4 yz + 16 x + 16 y + 16 z + 60 de unde x D ( y D z ) = ( x D y ) D z.
b. Din x D (−4) = x ⋅ (−4) + 4 x + 4 ⋅ (−4) + 12 = −4 avem x D (−4) D y = (−4) D y = −4 y + 4 ⋅ (−4) + 4 y + 12 = −4.
c. Folosind punctul a) x D (−4) D y = −4 ⇒ 1 D (−2) D 3 D ( −4) D ... D 2007 D (−2008) = −4 .


Soluţie
x y 1 x y 1
1.a. Ecuaţia dreptei este: xc4 yc4 1 = 0 ⇔ 4 −4 1 = 0 ⇔ x + y = 0.
xc2 yc2 1 2 −2 1
0 0 1
1+3 n −n
b. n −n 1 = ( −1) = n ( −n − 1) − ( −n )( n + 1) = 0 ⇒ punctele
n + 1 −n − 1
n + 1 −n − 1 1
O, Cn , Cn +1 , oricare ar fi n ∈ ]∗ .
xA yA 1 2 1 1
1
c. Aria triunghiului este A = ∆ , unde ∆ = xB yB 1 , ∆ = 1 2 1 = 4 + 3 − 3 − 6 − 6 − 1 = 3 , de unde
2
xC yC 1 3 −3 1
1 3
aria triunghiului este A = ∆ = .
2 2
 20080 0 0
 
2.a. Pentru x = 0 avem A0 =  0 1 0  = I 3 ∈ G.
 0 0 1 

 2008 x 0 0   2008 y 0 0   2008 x ⋅ 2008 y 0 0  2008 x + y 0 0

       
b. Ax ⋅ Ay =  0 1 0 ⋅ 0 1 0 =  0 1 0 =  0 1 0  = Ax + y .
 0 x 1   0 
y 1   0 x + y 1   0 x + y 1 
 
c. Inmulţirea maticelor este asociativǎ.

1 0 0
 
I 3 = A0 =  0 1 0  este element neutru,
0 0 1
 
 2008− x 0 0
 
A− x = 0 1 0  este matricea inversă a matricei Ax.
 0 − x 1 


Soluţie
a b c d a+c b+d
1.a. Fie A =  , B =   atunci A + B =   ∈G .
b a d c b + d a + c 
b. Din  5 3   5 3   34 30   34 30   5 3  1 0 .
C2 =  ⋅ = ⇒ C 2 − 10C + 16 I 2 =   − 10   + 16   = O2
 3 5   3 5   30 34   30 34   3 5   0 1
c. Condiţia din enunţ se mai scrie x 2 − y 2 = 2008 ⇔ x 2 − y 2 = 23 ⋅ 251.

 x + y =1  x + y = 2
Rezolvând sistemele  , ,...,
 x − z = 2008  x − z = 1004
 503 501   253 249   503 −501  253 −249 
obţinem matricele B1 =   , B2 =   , B3 =   , B2 =  .
 501 503   249 253   −501 503   −249 253 
2.a.Avem f (0) = a0 ⇔ f (0) = 12008 + (−1) 2008 = 1 + 1 = 2
b. f (1) + f (−1) = (1 + 1) + (1 − 1) + ( −1 + 1) + ( −1 − 1)
2008 2008 2008 2008
= 22008 + (−2)2008 = 22009 care este par.
c. f ( X ) = ( X + 1) − ( X − 1) = 0 ⇔ ( X + 1) = ( X − 1)
2008 2008 2008 2008
⇔ X + 1 = X − 1 sau X + 1 = −( X − 1)
cu soluţia x = 0.

Soluţie
 2 1   5 4   13 9 
1.a. A ⋅ B =   ⋅ = .
 −1 2   3 1   1 −2 
x y  2 1  x y  5 4
b. Notăm X =   ecuaţia devine A ⋅ X =  ⋅  = ⇒
t z  −1 2   t z  3 1
 11 8
 2x + z 2y + t  5 4 5 5
 =  ⇒ X = .
 − x + 2 z − y + 2t   3 1  6 3
 
5 5
 2 1  2 1  3 4  3 4
c. A2 = A ⋅ A =  ⋅ =  ⇒ A − 4 A + 5I 2 = 
2

 −1 2   −1 2   −4 3   −4 3 
 2 1  1 0  0 0
−4   + 5 =  = O2 .
 −1 2   0 1   0 0 
2.a. x D x = 2 ⇔ 2 x − 14 = 2 ⇔ x = 8.
b. ( x D y ) D z = ( x + y − 14) D z = x + y + z − 28 = x D ( y D z ).
c. asociativitatea dem la b), elementul neutru este e = 14 , elementele simetrizabile x, = 28 − x iar

comutativitatea se verifica usor

Soluţie
1 −1
1
1.a. Avem D ( −1) = 1 −1 1 = −1 − 1 − 1 + 1 − 1 − 1 = −4.
−1 1 1
1 1 a
b. Avem D ( a ) = 1 a 1 = a + a + a − a 3 − 1 − 1 = − a3 + 3a − 2 = − ( a − 1) ( a + 2 ) .
2
a 1 1
c. Din − ( a − 1) ( a + 2 ) = −4 ⇔ − ( a + 1) ( a − 2 ) = 0 ⇔ a1 = −1 sau a2 = 2.
2 2
2.a.
x D y = xy − 10 ( x + y ) + 110 = xy − 10 x − 10 y + 100 + 10 = x( y − 10) − 10( y − 10) + 10 = ( x − 10 )( y − 10 ) + 10
b. C101 D C20
1
= (10 − 10 )( 20 − 10 ) + 10 = 10
c. x D ( x − 1) = 10 ⇔ ( x − 10 )( x − 11) + 10 = 10 ⇔ ( x − 10 )( x − 11) = 0 ⇔ x = 10 sau x = 11.


Rezolvare
x + 2 y − 4 = 0
1.a. Rezolvând sistemul  obţinem A(4,0) .
 x − 3y − 4 = 0
xA yA 1
1
b. Aria triunghiului este A = ∆ unde ∆ = xB yB 1 . Calculând determinantul
2
xC yC 1
4 0 1
1 1
∆ = 0 2 1 = 8 + 0 + 0 − 2 + 4 − 0 = 10 de unde A = ∆ = ⋅ 10 = 5 .
2 2
1 −1 1
4 0 1
c. 0 2 1 = 0 ⇔ 8 + 0 + 0 − 4 − 4a − 0 = 0 ⇔ a = 1.
2 a 1
a b
2.a. det X = = a 2 ≠ 0 deoarece a > 0.
0 a
 x y  x + 5z y + 5t   x 5 x + y  x y
b. Fie x =   . Avem A ⋅ X =  =  = XA ⇒ z = 0 şi x = t , deci x =  
z t   z t   z 5z + t  0 x
are forma din enunţ.
c. Adunarea matricelor este asociativa şi comutativă
0 0
Elementul neutru este O2 =  
0 0
 − a −b 
Elementele simetrizabile sunt − A =  .
 0 −a 

Rezolvare
1 0 1
1.a. Calculând avem D (1,1,0 ) = 1 1 0 = 1 − 1 = 0. .
1 1 0
1 x a2
b. Avem D ( a, a, x ) = 1 a ax = 0 linia 2 egală cu linia 3 .
1 a ax
c. Aplicând proprietaţile determinanţilor,scăzând linia întâi din liniile doi şi trei obţinem
1 x ab 1 x ab
1 −b
1 a bx ⇔ 0 a − x b( x − a ) = 0 ⇔ (a − x )(b − x) = 0 ⇔ ( a − x)(b − x)(b − a ) = 0 ⇔ x1 = a, x2 = b pentru a ≠ b.
1 −a
1 b ax 0 b − x a ( x − b)
2.a Ecuaţia f ( x) = g ( x) ⇔ f ( x) − g ( x) = 0 ⇔ x3 − x 2 = 0 ⇔ x3 − x 2 = 0 ⇔ x1 = x2 = 0 şi x3 = 1 de unde

rezultă A = {0,1}.
 x1 + x2 + x3 = 0
 x x + x x + x x = −3  x3 = −2 x1
 
x3 − 3 x + a = 0, se formeaza sistemul:  1 2 1 3 2 3
⇒ −3x1 = −3
2
b.  x x x
1 2 3 = a 
 −2 x 1 = a
3
 x1 = x2
cu soluţiile: x1 = 1, x2 = 1, x3 = −2 şi a = −2 sau x1 = −1, x2 = −1, x3 = 2 şi a = 2.
 −3 − 5 
= 1 ⇔ e f ( x ) = 1 ⇔ f ( x) = 0 ⇔ ( x − 1) ( x + 2 ) = 0 ⇔ x = −2 şi
2
c. Inecuaţia e f ( x ) = g   ⇔ e
f ( x)
 2
 
x = 1.
.

Soluţie
∧ ∧
∧ ∧ ∧
x =1
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
1.a. Adăugând la ambele părţi ale ecuaţiei 1 avem: 2⋅ x + 5+ 1 = 1+ 1 ⇔ 2⋅ x = 2 ⇔  1 .
∧ ∧
x = 4
 2
∧ ∧ ∧
1 2 3
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
b. D = 2 3 1 = 1⋅ 2⋅ 3+ 2⋅ 1⋅ 3+ 3⋅ 2⋅ 1− 3⋅ 3⋅ 3− 1⋅ 1⋅ 1− 2⋅ 2⋅ 2 = 0+ 0+ 0+ 3+ 5+ 4 = 0 .
∧ ∧ ∧
3 1 2
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧∧ ∧
c. Înmulţind prima ecuaţie cu 3 obţinem x = 5, y = 0 şi înmulţind a doua ecuaţie cu 3 obţinem 3 x = 3 de
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
unde x = 1, y = 2 sau x = 3, y = 4 deci avem soluţiile x = 1, y = 2 sau x = 3, y = 4 sau x = 5, y = 0 .
 1 0 0  1 0 0  1 0 0
     
2.a. Ax ⋅ Ay =  0 1 0  ⋅  0 1 0  =  0 1 0  = Ax + y . c.c.t.d.
 x 0 1  y 0 1  x + y 0 1
     
1 0 0
 
b. Din relatia Ax ⋅ A0 = Ax ⇒ I 3 = A0 =  0 1 0  − element neutru .
0 0 1
 
 1 0 0  1 0 0
   
c. f ( x) = f ( y ) ⇒  0 1 0  =  0 1 0  ⇒ x = y ⇒ f.injectivă
 x 0 1  y 0 1 
  
∀Ax ∈ G; ∃ x ∈ \ astfel încât f ( x) = Ax f.surjectivă deci f este bijectivă

Soluţie
1 1 0 1 0 0  0 1 0
     
1.a. Se verifică uşor că A = I 3 + B deoarece  0 1 1  =  0 1 0  +  0 0 1  .
0 0 1 0 0 1 0 0 0
     
1 1 0  1 −1 1 
−1 ∗  
b. det A= 0 1 1 = 1 ⇒ A este inversabilă şi A = A =  0 1 −1 .
0 0 1 
0 0 1  
c. Avem det X ( a ) = ( a + 1) şi relaţia din enunţ devine det X ( a ) = ( 2a − 1) ⇒ ( a + 1) = ( 2a − 1)

3 3 3 3
⇔ a + 1 = 2a − 1 ⇔ a = 2.
2.a. x ∗ y = xy − x − y + 1 + 1 = x( y − 1) − ( y − 1) + 1 = ( x − 1)( y − 1) + 1
b.
( x ∗ y ) ∗ z = ( xy − x − y + 2) ∗ z = ( xy − x − y + 2) ⋅ z − ( xy − x − y + 2) − z + 2 = xyz − xy − yz − xz + x + y + z + 4 =
= x ∗ ( y ∗ z ).
1 2 3 4 2008
c. ∗ ∗ ∗ …∗ = 1, deoarece a ∗ 1 ∗ b = 1.
2 2 2 2 2

Soluţie
1 a 2
3 = ( 2a − 1)( a − 3) + 3a + 2a − 2 ( 2a − 1) − 3a − a ( a − 3) = a − 6a + 5 .
2
1.a. det A = 1 2a − 1
1 a a−3
a 1 2
b. Scrierea condiţiei din enunţ det A = 1 2a − 1 3 = 0 ⇔ a 2 − 6a + 5 = 0 ⇔ a = 1 şi a = 5.
1 a a−3
 x + 2z = 1
 x + 2z = 1
c. Pentru a = 0 sistemul devine  x − y + 3 z = 1 şi rezolvând sistemul  obţinem z = 0 şi
 x − 3z = 1  x − 3z = 1

 x =1

soluţia  y = 0 .
z = 0

2.a. Legea se mai scrie x ∗ y = xy − 6 x − 6 y + 36 + 6 = x ( y − 6 ) − 6 ( y − 6 ) + 6 =

= x ( y − 6 ) − 6 ( y − 6 ) + 6 = ( x − 6 )( y − 6 ) + 6.
b. x ∗ x ∗ x ∗ x = x ⇔ ( x − 6 )( x − 6 )( x − 6 )( x − 6 ) + 6 = x ⇔ ( x − 6 )( x − 6 )( x − 6 ) = 1 ⇔ x = 7.
c. Deoarece x ∗ 6 = ( x − 6 )( 6 − 6 ) + 6 = 6 de la punctul a) şi 6 ∗ y = 6 ⇒
⇒ 1 ∗ 2 ∗ 3... ∗ 6 ∗ ... ∗ 2008 = (1 − 6)(2 − 6)...(6 − 6)...(2008 − 6) + 6 = 6 .


Soluţie
 0 1  0 1 1 0
1.a. A2 =   ⋅ =  = I2 ⇒ A ∈G .
 −1 0   −1 0   0 1 
2
b.  ( X + I 2 )  = ( X + I 2 ) ( X + I 2 ) = X 2 + XI 2 + I 2 X + I 22 = (− I 2 + A + A + I 2 ) = ⋅ 2 A = X . .
1 1 1 1 1 1
2  4 4 4 4 2
 0 1  x z  z t  x z   0 1  −y x
c. Din A ⋅ X =  ⋅ =  si X ⋅ A =  ⋅ =  rezultă că X este de
 −1 0   y t   −x − y  y t   −1 0   −t z
 x y
forma X =   , unde x, y ∈ \ .
−y x
2.a. f (1) + f (−1) = 12 + a + b + c + 1 − a − b + c + 1 si înlocuind pe c = 501 avem

f (1) + f (−1) = 2 + 2c = 2 + 2 ⋅ 501 = 1004 .
b. Pentru a = −2, b = 2, c = −1
( )( ) ( )(
avem x 4 − 2 x3 + 2 x − 1 = 0 ⇔ ⇔ x 2 − 1 x 2 + 1 − 2 x( x 2 − 1) = 0 ⇔ x 2 − 1 x 2 − 2 x + 1 = 0 ⇔ )
( x − 1)( x + 1)( x − 1) 2 = 0 ⇔ ( x − 1)3 ( x + 1) = 0 Deci rădăcinile polinomului sunt x1 = x2 = x3 = 1 şi x4 = −1 .
 f (0) = 0  c=0  c=0

  
c. Sistemul format de ecuaţiile:  f (1) = 0 ⇔  a + b + c + 1 = 0 ⇔ a + b = −1 este sistem imposibil.
 f (−1) = 0 − a − b + c + 1 = 0  a + b =1
  

Soluţie
2 2 2 2 2 2
1.a. A2 =  ⋅ =  = A ⇒ A∈G .
 −1 −1  −1 −1  −1 −1
b. A2 = A, adev. dem. la punctul a) A3 = A2 ⋅ A = A ⋅ A = A ⇒ det ( A3 − 2 A2 + A ) = det ( A − 2 A + A ) = 0.
c. ( 2 X − I 2 )2 = ( 2 X − I 2 )( 2 X − I 2 ) = 4 X 2 − 2 XI 2 − 2 XI 2 + I 2 = 4 X 2 − 4 X + I 2 = 4 X − 4 X + I 2 = I 2 .
2.a. x ∗ y = xy − 2008 ( x + y ) + 2008 + 2008 = xy − 2008 x − 2008 y + 2008 + 2008 =
( ) ( )
= x y − 2008 − 2008 y − 2008 + 2008 = x − 2008 ( )( y − )
2008 + 2008 ∀x, y ∈ R .
b. Se arată că ∃e ∈ \ astfel încât x ∗ e = e ∗ x = x , ∀x ∈ \ .

Existenţa elementului e se determină din x ∗ e = x , ∀x ∈ \ de unde se obţine e = 2008 + 1 .
Apartenenţa lui e la R este evidentă: 2008 + 1 ∈ \ .
c. Datorită asociativităţii legii ∗ , grupând termenii şi ţinând cont de cerinţa a),

( )( )
obţinem  − 2008 ∗ − 2007 ∗ ... ∗ 0 ∗ ... ∗
 ( 2007 ) ∗ ( 2008 ) = α ∗ ( )
2008 = 2008
unde am notat cu α = ( − 2008 ) ∗ ( − 2007 ) ∗ ... ∗ 0 ∗ ... ∗ ( 2007 ) ∈ R .


Rezolvare
 0 1 1   1 1 1  0 1 2
     
1.a. Avem A ⋅ B =  0 0 1  ⋅  0 1 1 = 0 0 1 .
 0 0 0   0 0 1 0 0 0
     
0 1 1 0 1 1 0 0 1 0 0 1 0 1 1 0 0 0
           
b. Din A =  0 0 1  ⋅  0 0 1  =  0 0 0  , A3 = A2 ⋅ A =
2
 0 0 0  ⋅  0 0 1  =  0 0 0  = O2
 0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0
           
0 0 1
 
avem A2 + A3 =  0 0 0  .
0 0 0
 
x y z t + g e + h f +l 0 x x+ y
     
c. Notăm X =  t e f , atunci A ⋅ X =  g h f  şi X ⋅ A =  0 t t + e  şi egalând cele
g l   0 0  0 g g + h 
 h  0 
0 a b
 
douǎ avem g = 0, h = 0, t = h = 0, f = y = 0, l = e = x, deci X este de forma X =  0 0 a  .
0 0 0
 
1
2.a. Dezvoltând relaţia f (−1) + f (1) = 2a + 1 ⇔ 2a + 2c = 2a + 1 ⇔ c = .
2
1− i 3
( )
b. f ( x) = 0 ⇔ x3 − 3 x 2 + x + 1 = 0 ⇔ ( x − 1) x 2 − x + 1 = 0 care are rădăcinile x1 = 1, x2 =
2
şi
1+ i 3
x3 = .
2
x1 x2 x3 −a −a −a 1 0 0
c. x2 x3 x1 = x2 x3 x1 = −a x2 x3 − x2 ( )
x1 − x2 = − a −a 2 + 3b = a 3 − 3ab. (s-au adunat liniile 2
x3 x1 x2 x3 x1 x2 x3 x1 − x3 x2 − x3
şi 3 la linia 1,apoi s-a scǎzut coloana 1 la 2 şi la 3 ).

Rezolvare
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
1 0 0  1 0 0  1 0 0
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
1.a. Din A2 =  0 3 0  ⋅  0 3 0  =  0 1 0  = I 3 .
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
0 0 5  0 0 5  0 0 1
     
     
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
1 0 0 a b  a c  1 0 0
c 
1 0 0 b 1 0 0
 ∧ ∧ ∧    ∧ ∧ ∧
∧ ∧ ∧  ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
b. A ⋅ X = I 3 ⇔  0 3 0  ⋅  d e f  =  0 1 0 ⇔  3 d 3 e 3 f  =  0 1 0  ⇔ X =  0 3 0 .
∧ ∧ ∧        ∧ ∧ ∧
 0 0 5  g h l   ∧ ∧ ∧  ∧ ∧ ∧
 ∧ ∧ ∧  0 0 5
   0 0 1   5 g 5 h 5 l   0 0 1   
       
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
 0 0 0  0 0 0  0 0 0
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
c. Avem ( B − A )
2
=  2 0 0 ⋅  2 0 0 =  0 0 0 .
∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
 3 7 0  3 7 0  6 0 0
     
     
2.a. x ∗ e = e ∗ x = x ⇔ 3 xe + 7 x + 7e + 14 = x ⇔ e(3 x + 7) = −6 x − 14
−6 x − 14 −2(3 x + 7)
⇔e= ⇔e= ⇔ e = −2 -element neutru.
3x + 7 3x + 7
7 7 7
b. x ∗ x ≤ − ⇔ 3x 2 + 14 x + 14 ≤ − ⇔ 9 x 2 + 42 x + 49 ≤ 0 ⇔ x = − .
3 3 3
−7 x − 16
c. x ∗ x ' = x '∗ x = e ⇔ 3 xx '+ 7 x + 7 x '+ 14 = −2 ⇔ x '(3 x + 7) = −7 x − 16 ⇔ x ' = , x ' existǎ
3x + 7
7 −7 x − 16
dacǎ 3 x + 7 ≠ 0 ⇒ x ≠ − ∉ ] şi din ⇔ x ' = , x ' ∈ ] ⇒ x = −2 este singurul element inversabil.
3 3x + 7

Soluţie
1 1 1
1.a. det A = 1 2 4 = 32 + 4 + 4 − 2 − 16 − 16 = 6.
1 4 16
1 1 1
b. ∆ = a 2 4 = ( 2 − a )( 4 − a )( 4 − 2 ) = 2 ( a − 2 )( a − 4 ) . Sistemul admite numai soluţia unică dacă
a2 4 16
∆ ≠ 0 , deci a ∈ \ − {2, 4}.
c. Deoarece ∆ = 2 ( a − 2 )( a − 4 ) ≠ 0 ⇒ x = y = z = 0.
2.a. Avem f (1) + f (−1) = 2008 ⇔ 2 + 2c = 2008 ⇔ c = 1003.
f (0) = −2 
b. Din  ⇒ a + b = −1. Cum x1 = 2 este solutie ⇒ 8a + 2b = −14 de unde
f (1) = a + b − 2 + 1 = −2 
a = −2

⇒  b =1 .
 c = −2

( )( )
c. Pentru a = −2, b = 1 şi c = −2 avem x 4 − 2 x3 + x − 2 = x 2 − x + 1 x 2 − x − 2 care are rădăcinile
1− i 3 1+ i 3
x1 = , x2 = , x3 = −1 şi x4 = 2.
2 2

Soluţie
2 2 −3
1.a. Avem det ( B ) = 1 3 −3 = 1.
1 2 −2
1 2 −3   1 2 −3 
   
b. Calculând avem A = 1 2 −3  ⋅  1 2 −3  = O3 .
2
1 2 −3   1 2 −3 
   
 a 2a −3a   1 0 0   a + 1 2a −3a   2a + 2 4a −6a 

c. B =  a 2a −3a  +  0 1 0  =  a  
2a + 1 −3a  ⇒ 2 B =  2a 4a + 2 −6a  şi

    
 a 2a −3a   0 0 1   a −3a + 1  2a −6a + 2 
     2a  4a
 2a + 1 4 a −6a 
 
B =  2a
2
4a + 1 −6a  ⇒ 2 B − B 2 = I 3 . Din 2B − B 2 = I 3 ⇒ B ( 2 I 3 − B ) = I 3 ⇒ B −1 = 2 I 3 − B.
 2a −6a + 1
 4a
2.a. x D y = 3xy + 3x + 3 y + 3 + 2 − 3 = 3 x( y + 1) + 3( y + 1) − 1 = ( y + 1)(3 x + 3) − 1 = 3( x + 1)( y + 1) − 1 .
( )( )
b. x 2 − 5 D y 2 − 10 = −1 ⇔ 3( x 2 − 4)( y 2 − 9) = 0 ⇒ solutiile : x ∈{−2;2} sau y ∈{-3;3}
1 5 1 5  1  5  4 7
c. Luăm x = , y = ∈ _, avem D = 3  + 1 + 1 − 1 = 3 ⋅ ⋅ − 1 = 14 − 1 = 13 ∈ ` . Se pot lua şi alte
3 2 3 2  3  2  3 2
exemple.

Soluţie
0 0 a
1.a. det A = 0 a 0 = − a 3 .
a 0 0
 0 0 a   0 0 a   a 0
2
0
    
b. A2 =  0 a 0  ⋅  0 a 0  =  0 a2 0  apoi se verifică uşor că A2 X = XA2
 a 0 0   a 0 0   
    0 0 a 2 
a 0 0  0 0 ba   a 0 ba 
     
c. aI 3 + bA =  0 a 0  +  0 ba 0  =  0 a + ba 0  . Notăm cu B = aI 3 + bA.
0 0 a  ba 0 0   ba a 
     0
ba   ba a2 
2
0 0 a  a 0

0

   
A ⋅ B =  0 a 0  ⋅  0 a + ba 0  =  0 a 2 + ba 2 0 
 a 0 0   ba  
   0 a   a 2 0 ba 2 

ba   0 0 a   ba a2 
2
a 0

0

   
B ⋅ A =  0 a + ba 0  ⋅  0 a 0  =  0 a 2 + ba 2 0  deci matricea aI 3 + bA ∈ G.
 ba  
 0 a   a 0 0   a 2 0 ba 2 

2.a. Avem f (−1) = 11004 = 1 .
b. Punând x =1 obţinem : f (1) = 31004 = a0 + a1 + a2 + ... + a2008 de unde a0 + a1 + a2 + ... + a2008 este un
număr impar.
c.

Soluţie
 5 4
1.a. A2 = A ⋅ A = 22   ⇒ det A = 4 ( 25 − 16 ) = 36.
2
 4 5 
2 1 2 2  5 4 3  14 13 
b. A = 2  ; A = A ⋅ A = 2  ; A = A ⋅ A = 2 
3 2
.
1 2  4 5  13 14 
 20 16   24 16   4 0   0 0 
c. A2 − 8 A + 4 I 2 =  − + =  = 02 .
 16 20   16 24   0 4   0 0 
∧3 ∧ ∧ ∧ ∧3 ∧ ∧3 ∧ ∧3 ∧ ∧3 ∧ ∧3 ∧
2.a. Se verifică uşor prin calcul că b = b . 0 = 0 ; 1 = 1; 2 = 2; 3 = 3; 4 = 4; 5 = 5 .
3
∧ ∧ ∧ ∧
()
b. f
2 =
0 ⇔ 5 a = 4 ⇔ a = 2.
c. Pentru a =
2 avem f = X 3 +
5X = x ( x −
1)( x −
5) .

Soluţie
x 1
1.a. det A = 0 ⇔ = 0 ⇔ x 2 − 1 = 0 ⇔ x 2 = 1 ⇔ x1 = −1 sau x2 = 1.
1 x
 x 1   x 1   x + 1 2x   x2 + 1 2 x   1 0
2
b. A =  ⋅ =  Egalitea Ax = I 2 ⇒  =  ⇒ x =0.
2 2
 1 x   1 x   2 x x 2 + 1  2x x 2 + 1  0 0
 2x
2
2x 
c. Din Ax2 =  x 1  ⋅  x 1  =  x + 1 2 x  şi 2 x ⋅ Ax = 
2
2
⇒ A2 x = 2 xA2 + (1 − x 2 ) I 2 .
 1 x   1 x   2 x x 2 + 1  2x 2x 
2. a) Din a3 +
5a3 = a (a −
1)(a −
5) avem: Cazul 1. Dacă a =
0 gradul polinomului este 0.
Cazul 2.Dacă a =
1 sau a =
5 gradul polinomului este 1. Cazul 3. Dacă a ≠
0,1,5 gradul polinomului este 2.
b. Avem f = X 3 +
2X 2 +
2 X +
1 =( X +
1)( X 2 + X +
1) de unde rezultă câtul X 2 + X +
1 şi restul 0.
c. După rezolvarea sistemului obţinem a =

0 sau b =
2.

Rezolvare
 4 −2 −2   −2 −2 −2   0 0 0 
     
1.a.Din A ⋅ B =  −2 4 −2  ⋅  −2 −2 −2  =  0 0 0  = O3
 −2 −2 4   −2 −2 −2   0 0 0 
     
b.
 4 −2 −2   4 −2 −2   24 −12 −12 
     
A =  −2
2
4 −2  ⋅  −2 4 −2  =  −12 24 −12  = 6 A.
 −2 −2 4   −2 −2 4   −12 −12 24 

 −2 −2 −2   −2 −2 −2   12 12 12 
     
B =  −2
2
−2 −2  ⋅  −2 −2 −2  =  12 12 12  = −6 A.
 −2 −2 −2   −2 −2 −2   12 12 12 

c. C n = ( A + B ) = C 3 A3 + C 3A2 B + C 3 AB 2 + C 3B 3 = A3 + B 3 =
3 0 1 2 3
A2 A + B 2 B = 6 AA − 6 BB = 6 ⋅ 6 A − 6 ⋅ (−6) B = 62 ( A + B ) , deoarece A ⋅ B = O3 .
2.a. x D y = xy + 2 x + 2 y + 2 = xy + 2 x + 2 y + 4 − 2 = x( y + 2) + 2( y + 2) − 2 = ( x + 2)( y + 2) − 2.
b. x ∗ e = e ∗ x = x ⇔ x + e + 2 = x ⇔ e = −2 pentru prima lege şi

−x − 2
x D e = e D x = x ⇔ xe + 2 x + 2e + 2 = x ⇔ e ( x + 2 ) = − x − 2 ⇔ e = = −1 pentru a doua lege.
x+2
c. Sistemul se mai scrie

 x2 + y 2 + 2 = 7  x2 + y 2 = 5  x = 1  x = −1  x = 2  x = −2
 2 ⇔  2 ⇔ , , , .
( x + 2)( y + 2) − 2 = 16 ( x + 2)( y + 2) = 18  y = 2  y = −2  y = 1  y = −1
2 2

Soluţie
2008 − 1 −1
1.a. Determinantul
1 2008 + 1
= ( 2008 − 1)( )
2008 + 1 + 1 = 2008 deoarece i 2 = −1 .
x1 x2
= x12 + x22 = ( x1 + x2 ) − 2 x1 x2 = 42 − 2 = 14, unde am ţinut cont de relaţiile lui
2
b. Determinantul D =
− x2 x1
Viete.
 −1 1 0   −1 1 0   0 −1 0   0 −1 0  −1 1 0   1 0 0 
      3     
c. A =  −1 0 0  ⋅  −1 0 0  =  1 −1 0  , A = A ⋅ A =  1 −1 0  −1 0 0  =  0 1 0  ⇒
2 2
 0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0  0 0 0   0 0 0 
          
⇒ A3 + A2 + A = 02 .
2.a. x D y = 2 xy − 8 x − 8 y + 36 = 2 xy − 8 x − 8 y + 32 + 4 = 2 x ( y − 4 ) − 8 ( y − 4 ) + 4 = 2 ( x − 4 )( y − 4 ) + 4.
b. Ecuaţia se mai scrie 2 ( x − 4 )( x − 4 ) + 4 = 36 ⇔ ( x − 4 ) = 16 ⇔ x1 = −4, x2 = 12.

2
c. 1 D 2 D 3 D ... D 2008 = 1 D 2 D 3 D ... D 16 D ... D 2008 = a D 4 D b = 4.


Soluţie
 x + 2y − z =1

1.a. AX = B ⇒ 2 x + ay + z = 1 .
 2 y + 3z = 1

1 2 −1
b. 2 a 1 = 3a − 4 − 12 − 2 ⇔ 3a-18=0 ⇔ 3a = 18 ⇔ a=6.
0 2 3
2a − 6 −a + 3 x
c. Rezolvând sistemul obţinem x = ,z = ⇒ = −2.
3a − 18 3a − 18 z
2.a. f ( −1) = (−1 + 1) 2008 + (−1 − 1) 2008 = 22008 şi f (1) = (1 + 1) + (1 − 1)

2008 2008
= 22008 ⇒ f ( −1) + f (1) = 22009
b. a0 + a1 + ... + a2008 = f (1) = 2 2008.
c. Din f (−1) = 22008 şi f (1) = 22008 ⇒ f ( x) = ( x − 1) ⋅ p + 22008 şi f ( x) = ( x + 1) ⋅ q + 22008 de

unde f ( x) − 22008 = ( x − 1) ⋅ p( x) si f ( x) − 22008 = ( x + 1) ⋅ q( x) de unde f ( x) − 22008 = ( x + 1)( x − 1) ⋅ s ( x)
adică restul împărţirii lui f la X 2 − 1 este 22008 .

Soluţie
1.a. Se demonstrează uşor că A ⋅ B = O2 .
b. ( A + B ) 2 = A2 + AB + BA + B 2 = A2 + B 2 deoarece AB=BA= O2
( A − B) 2 = A2 − AB − BA + B 2 = A2 + B 2 deoarece AB=BA= O2 de unde ( A + B) 2 = ( A − B ) 2 = A2 + B 2
1 
9 0 0
 3 0 0 9 0 0  
c. A − B =  0 3 0  ⇒ ( A − B ) 2 =  0 9 0  ⇒ inversa ei este  0 0 
1
 9
 0 0 3 0 0 9  
    1
0
 0
9 

2.a. Se demonstrează uşor că x ∗ y = 3x( y + 1) + 3( y + 1) − 1 = ( y + 1)(3x + 3) − 1 = 3( x + 1)( y + 1) − 1 .
b. ( x 2 − 2) ∗ ( y 2 − 5) = −1 ⇔ ( x 2 − 1)( y 2 − 4) = 0 ⇔ x ∈ {−1;1} sau y ∈ {-2;2} .
 x ∗ (−1) = −1
c. Din  avem : α ∗ (−1) ∗ β = −1 ⇒ (−2008) ∗ (−2007) ∗ ... ∗ (−1) ∗ 0 ∗1 ∗ ... ∗ 2007 ∗ 2008 = −1
(−1) ∗ y = −1

Soluţie
 2 2   x y   2 x 2 y + 12   x y   2 2   2x 2x + 2 y 
1.a. A ⋅ B =  ⋅ =  şi B ⋅ A =  ⋅ = 
 0 2  0 6   0 6   0 6   0 2  0 6 
A ⋅ B = B ⋅ A ⇒ x = 6 şi y ∈ \ .
4 8 1 2  4 8
b. Calculând A2 =   şi 4( A − I 2 ) = 4  =  ⇒ A = 4( A − I 2 ) .
2
 0 4 0 1  0 4
 1 1 2 2  1 1   1 1 2  1 2 3  1 2   1 1 3  1 3
c. A = 2  , A = 2  ⋅ =2  , A = 2 
3
⋅ =2  
 0 1  0 1   0 1 0 1  0 1   0 1  0 1
Din relaţia A3 − aA2 + 4 A = O2 ⇒ a = 4.
2.a. x ∗ y = xy − 3 ( x + y ) + 12 = xy − 3x − 3 y + 9 + 3 = x ( y − 3) − 3 ( y − 3) + 3 = ( x − 3)( y − 3) + 3, ∀x, y ∈ \.
b.Ecuaţia x D ( x + 1) + x ∗ ( x + 1) = 11 ⇔ 2 x + 4 + x 2 − 5 x + 6 + 3 = 11 ⇔
⇔ x 2 − 3 x + 2 = 0 cu soluţiile x1 = 1 şi x2 = 2.
 x D ( y − 1) = 0  x+ y+2=2=0
c. Sistemul este echivalent cu  ⇔ ⇔
( x + 1) ∗ y = x ∗ ( z + 1) ( x − 2 )( y − 3) = ( x − 3)( y − 2 )
 x+ y+2=2=0 x + y + 2 = 2 = 0
⇔ ⇔ ⇔ x = y = −1.
 xy − 3x − 2 y + 6 = xy − 2 x − 3 y + 6  x= y

Soluţie
 4 8   4 8   32 64   4 8
1.a. A2 =   ⋅ =  = 8  = 8 A.
 2 4   2 4   16 32   2 4
4 a + 1 8a
b. Avem det X ( a ) = = ( 4a + 1) − 16a 2 = 16a 2 + 8a + 1 − 16a 2 = 8a + 1 .
2
2a 4a + 1
c. Avem
 ( 4a + 1)( 4b + 1) + 8a ⋅ 2a 32ab + 8b + 32ab + 8a 
X ( a ) ⋅ X ( b ) =   =
 2a ( 4b + 1) + 2b ( 4a + 1) 2a ⋅ 8b + ( 4a + 1)( 4b + 1) 
 4 ( 8ab + a + b ) + 1 8 ( 8ab + a + b ) 
=   = X ( a + b + 8ab ) .
 2 ( 8 ab + a + b ) 4 ( 8 ab + a + b ) + 1 
2.a. Din f (1) = 3669 şi f (−1) = −1 ⇒ f (1) + f (−1) = 3669 − 1 .
b. Cum f (1) = a0 + a1 + a2 + ... + a2007 = 3669 rezultă concluzia.
c.

Bacalaureat 2008 Rezolvari Matematica mt2 sII

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bacalaureat 2008 Rezolvari Matematica mt2 sII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Varianta 1 MT2 Subiectul II www.ebacalaureat.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Utilizând relaţiile lui Viete se obţine x1 + x2 + x3 = 0 .

2. a) Egalitatea se demonstrează prin gruparea termenilor sau efectuarea calculelor.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Se obţine rezultatul d = a3 + b3 + c3 − 3abc, unde a, b, c ∈ .

2. a) Se demonstrează prin calcul direct.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Viete se obţine x12 + x2 2 + x32 = 4

2. a) Prin calcul direct se obţine h = X 4 + 2 X 3 − 28 X 2 − 8 X + 96.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Efectuând înmulţirea A2 = A ⋅ A = A se deduce egalitatea A3 = A.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Din egalitatea det( A) = ( x − 3) − 1 = 0 se obţin valorile x1 = 2 şi x2 = 4 .

b) Se verifică prin calcul direct.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Se verifică prin efectuarea calculelor.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

b) Se verifică egalitatea A ⋅ A−1 = I 2 .

2. a) Se utilizează condiţia g | f ⇔ f (2) = 0 , se obţine a = 1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

c) Se rezolvă ecuaţia 2 x 2 + 2 x = 0 în ] 5 şi se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Se utilizează formula binomului lui Newton şi se obţine a0 = 2 .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Se obţine descompunerea g = ( X − 1)( X − 2) .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Se verifică prin efectuarea înmulţirii A(a) ⋅ A(b)

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Se verifică prin calcul direct.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Valoarea determinantului este D(9) = 96

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Din condiţiile f (0) = 0 şi f (1) = 0 se obţin valorile m = −1 şi n = 0.

Viete se obţine valoarea de m = −1.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Pentru valorile a = 1; b = 0 ⇒ a 2 − 2b 2 = 1 ⇒ I 2 ∈ G , iar pentru valorile

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Din condiţia f (2) = 0 se obţine valoarea de a = −3.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

anterioare avem y 2 − y − 1 = 0 şi 7 y + 5 ∉ _ , deci f ( y ) ∉ _.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Ecuaţia dreptei care trece prin punctele A1 şi A2 este −3x + y + 8 = 0 .

b) Soluţiile ecuaţiei f ( x) = 0 în ] 5 [ X ] sunt x1 = 2 şi x2 = 4

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Se rezolvă ecuaţia ( x − 3)2 − 2( x − 3) = 0 , care are soluţiile numere întregi x1 = 3 şi x2 = 5 .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Din condiţia f (1) = 0 se obţine m = −9 .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Din relaţiile lui Viete se obţine a = −3.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Din relaţiile lui Viete rezultă a = 2.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

x+z y+t x+ y+ z +t −x − y − z − t 

c) Numărul funcţiilor de la o mulţime cu 3 elemente la una cu 2 elemente: 23 = 8 .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

2. a) Prin calcul direct.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

c) x ∗ e = x, ∀x ∈ R ⇔ e = 2 + 1 , acesta fiind şi element neutru la stânga.