Proprietatea intelectual e o form de titlu legal care permite

posesorului s controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei

sau expresii.
Formele comune de proprietate intelectual includ :

brevet de invenie

drept de autor

mrcile inregistrate

secretul industrial.

Dreptul de autor protejeaz forma unei lucrri expresive originale

(literare, artistice sau tehnice). Brevetul de invenie protejeaz soluii
sau idei originale, iar marca nregistrat protejeaz modul de
identificare a unui productor sau a altei surse de reputa ie.
Aceste drepturi pot fi cedate, nchiriate ( liceniate), uneori chiar
folosie ca garanie, similar unei proprieti reale. Aceste drepturi au
ns limitri specifice, cum ar fi limitri n timp. Exist diferene
substaniale fa de proprietatea clasic; consumul proprietii clasice
este exclusiv - dac cineva mnnc un mr, nimeni altcineva nu-l mai
poate mnca. n cazul intangibilelor acest lucru nu se ntmpl - o carte
poate fi multiplicat n oricte exemplare fr s afecteze vreun
cititor. Drepturile de propietate intelectual snt acordate de stat n
scopul ncurajrii creeri de asemenea intangibile. Aceste drepturi dau
proprietarului dreptul de a aciona n justiie pe cei care le ncalc.
Starea actual de lucruri n domeniu e disputat n unele ri n curs de
dezvoltare datorit drenrii resurselor interne de ctre statele
industrializate prin intermediul proprietii intelectuale. Statele Unite
i Marea Britanie snt singurele state care au venituri nete consistente
aferente proprietii intelectuale; ele snt principalele promotoare a
ntririi acestor drepturi pe plan internaional.
Proprietatea intelectual cuprinde dou mari domenii: Dreptul
proprietii industriale
Dr e p tu r i l e d e a u t o r . Re g l e m e n t r i l e j ur i d i c e ce a p a r i n p r

o p r ie t i i i n t e l e c t u a l e s u n t consecina mprejurrii c n
activitatea lor curent oamenii realizeaz i utilizeaz
opere t i i n i f i c e , l i t e r a r e , a r t i s t i c e , p r e c u m i cr e a i i i n t e l
e c t u a l e i n d u s t r i a l e i s e m n e l e distinctive ale activitii
industriale.Pe o anumit treapt a dezvoltrii social umane, raporturile
ce se nasc ntre oameni caurmare a realizrii i utilizrii
operelor tiinifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin
norme juridice, iar ansamblul lor constituie, ntr-o opinie, instituia
juridica
Dreptul proprietii intelectuale
, iar ntr-o alt opinie, chiar ramura
Dreptul proprietiiintelectuale
Dreptul de autor
: ca instituie juridic, reprezint ansamblul normelor juridice
cereglementeaz relaiile sociale ce decurg din crearea i valorificarea
operelor
tiinifice,l i t e r a r e i a r t i s t i c e . n p r e z e n t , n Ro m n i a a c e a s
t p r o b l e m e s t e r e g l e m e n t a t , n principal, prin Legea nr.
8/1996 privind drepturile de autor i drepturile conexe.Obiectul
dreptului de autor este constituit din operele de creaie
intelectual: dino p e r e l e t i i n i f i c e ( e x . s t u d i i , co m u n i c r i ,
p r e l e g e r i , a l te l e a s e m e n e a ) , l i t e r a r e ( e x . - romane, poezii,
dramaturgie, critic literar) i artistice (opere muzicale, art
coregrafic,fotografie .a.).n privina crerii i utilizrii lor,
legiuitorul emite norme juridice ce determin apariiade drepturi
subiective i de obligaii juridice. Asemenea drepturi subiective
nu se nascd e c t n p r i v i n a a c e l o r o p e r e c a r e n d e p l i n e s c n
m o d c u m u l a t i v a nu m i t e co n d i i i caracteristice, trsturi
eseniale. n msura n care acestea sunt ndeplinite, autorul
aceleiopere devine titular al dreptului de autor i uneori i al altor
drepturi n mod automat,
exlege,
i fr ndeplinirea altor formaliti. Dup ce opera a fost
creat, nu este necesarnregistrarea ei, prezentarea ei la o anumit
autoritate sau organizaie de alt natur.Aceste
condiii,

necesar a fi ndeplinite, sunt urmtoarele:- s fie vorba despre o

creaie intelectual, o creaie a minii omului (una sau mai multe
persoane fizice). Persoana juridic, n principiu, nu poate fi titular a
dreptului deautor, deoarece aceasta nu creeaz din punct de vedere
intelectual.- s fie vorba despre o creaie exprimat ntr-o form
concret, perceptibil simurilor umane. Acest lucru nu nseamn
neaprat publicarea operei respective. (ex. manuscrise,notie, schi,
tablou, partitur). Dreptul de autor nu ocrotete coninutul de idei al
operei.Acesta nu ocrotete ideile, ci doar o anumit form de
exprimare a acestor idei. Nimeninu-i poate apropria ideile (acestea
circul liber). Dac ideea circul sub o anumit form,aceast form e
apropriat.- creaia intelectual trebuie s prezinte
originalitate: trebuie s reflecte exprimarea personalitii
creatorului. Dac aceasta nu exist, nu putem vorbi de o oper
care s fie

protejat prin dreptul de autor. Este o creaie intelectual dar nu este

o oper ca obiect aldreptului de autor. Noiunea de originalitate trebuie
deosebit de cea de noutate. Dreptulde autor se poate nate chiar i n
legtur cu o oper ce nu conine idei noi. E importantc a fo r m a d e
e x p r i m a r e a a c e l o r v e c h i i d e i s a f i e a l ta d e c t ce a
a n te r io a r i o p e r a s exprime, ntr-o anumit msur,
personalitatea autorului subsecvent.
Obiectul dreptului de proprietate intelectual Dreptul de proprietate
intelectual este format din dreptul de proprietate industrial i
dreptul de autor. Proprietatea industrial, ca instituie juridic,
reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz
raporturile referitoare la creaiile intelectuale aplicabile n industrie i
la semnele distinctive ale acestei activiti.
Dup o alt clasificare, obiectele proprietii intelectuale sunt
ncadrate n trei grupe distincte. La cele dou categorii de obiecte de
proprietate industrial, creaiile noi i semnele distinctive, se adaug
nc una, reprimarea concurenei neloiale. Libertatea i moralitatea

activitii economice se asigur printr-un ansamblu de dispoziii care

protejeaz practicile cinstite n materia industrial i comercial.
Dreptul de autor, ca instituie public, reprezint totalitatea normelor
juridice care reglementeaz raporturile referitoare la realizarea unei
opere literare, artistice sau tiinifice. Pentru a fi protejat, opera
trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: s fie rezultatul unei
activiti creatoare a autorului; s mbrace o form concret de
exprimare, perceptibil simurilor; s fie susceptibil de aducere la
cunotina publicului. n cadrul dreptului de autor, elementul
caracteristic al creaiei intelectuale const n originalitatea operei. 1.2.
Definirea dreptului de proprietate intelectual Prin dreptul de
proprietate intelectual se nelege ansamblul normelor juridice care
reglementeaz raporturile privind protecia creaiei intelectuale n
domeniile industrial, tiinific, literar i artistic, precum i semnele
distinctive ale activitii de comer. Aspectul pozitiv const n dreptul
titularului de a fi singurul ndreptit s exploateze obiectul dreptului
su de proprietate intelectual. Prerogativa folosinei se exercit de
titular n mod direct i nemijlocit. Aspectul negativ const n dreptul
titularului de a interzice altor persoane orice folosin a bunului, fr
ncuviinarea sa. Prin opunerea de ctre titular a folosinei bunului,
terii au obligaia de a nu face nimic de natur a aduce atingere
exercitrii dreptului de proprietate intelectual 1.3. Natura juridic a
dreptului de proprietate intelectual Natura juridic a dreptului de
proprietate intelectual reprezint una din cele mai controversate
probleme. n funcie de clasificrile folosite, punctele de vedere
susinute n literatura de specialitate pot fi grupate n dou mari teorii.
Dreptul asupra proprietii intelectuale este apreciat ca un drept de
proprietate, sau ca un drept distinct ce formeaz o categorie special.
Dup o prim opinie, dreptul de creaie intelectual este caracterizat
ca un drept de proprietate, conform dreptului natural. n aceast
concepie, creaia intelectual este considerat cea mai personal, cea
mai legitim, cea mai sacr i cea mai inatacabil dintre toate
proprietile. Teoria drepturilor intelectuale a preconizat ideea unei noi
categorii de drepturi. La diviziunea clasic a drepturilor n personale,
obligaionale i reale, consacrat de dreptul roman, Edmond Picard a
adugat nc o grupare a drepturilor intelectuale. Ideea drepturilor
intelectuale, ca o categorie special, s-a bucurat de un succes deosebit.

Ea a fost preluat i susinut n diverse variante. Drepturile

intelectuale au un caracter patrimonial, confer titularului un monopol
de exploatare i sunt opozabile erga omnes. Spre deosebire de
drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea i
gndirea omului. Drepturile intelectuale au o valoare pecuniar, fr s
aib ca obiect bunuri corporale i fr s constituie creane n
raporturile cu debitorii. Ele sunt formate din creaiile intelectuale,
literare, artistice, inveniile, desenele i modelele, semnele de atragere
a clientelei, numele comercial, emblema, mrcile de fabric, apelaiunile
de origin, drepturile asupra clientelei, ca cele recunoscute
reprezentailor, agenilor de asigurri, membrilor unor profesii liberale.
Prin opozabilitatea erga omnes i caracterul lor imediat, drepturile
intelectuale se nrudesc cu drepturile reale. Dup o teorie, dreptul
asupra creaiei intelectuale este un drept complex, care cuprinde n
coninutul su atributele personale nepatrimoniale i atribute
patrimoniale. Aceste prerogative personale nepatrimoniale i
patrimoniale sunt indisolubil legate ntre ele, fr s existe un primat al
unora asupra celorlalte. Dup o alt teorie, dreptul asupra creaiei
intelectuale este un drept personal nepatrimonial ce d natere, pe cale
de consecin, i la drepturi de ordin patrimonial. Drepturile de ordin
patrimonial, fiind mpletite organic cu cele de ordin personal
nepatrimonial, formeaz un tot unitar. 1.4. Izvoarele dreptului de
proprietate intelectual Dreptul de proprietate intelectual are dou
categorii de izvoare: interne i internaionale. Protecia creaiei
intelectuale este asigurat pe plan internaional de dispoziiile
Conveniei de la Paris pentru protecia proprietii industriale din 1883
i Conveniei de la Berna pentru protecia operelor literare i artistice
din 1881. Conveniile cuprind reguli aplicabile prin intermediul legilor
naionale ale rilor membre, precum i reguli uniforme aplicabile pe
teritoriul Uniunii de la Paris i Uniunii de la Berna. 1.4.1. Izvoarele
interne Principalele izvoare interne, care pot fi grupate, n funcie de
obiectele proteciei juridice, sunt urmtoarele: a) n domeniul
inveniilor: - Legea nr.64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de
invenie, republicat n 2002; - Hotrrea Guvernului nr.499 din l8
aprile 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.64
din l99l privind brevetele de invenie, republicat; - Legea nr.93 din 20
mai 1998 privind protecia tranzitorie a brevetelor de invenie; -

Normele Oficiului de Stat pentru Invenii i Mrci nr. 211 din 22

septembrie 1998 de aplicare a Legii nr.93 din 1998 privind protecia
tranzitorie a brevetelor de invenie; - Normele Oficiului de Stat pentru
Invenii i Mrci nr. 242 din 18 februarie 1999 privind sprijinirea
brevetrii n strintate a inveniilor romneti, modificate i
completate prin Normele nr. 318 din 4 ianuarie 2000. b) n domeniul
desenelor i modelelor industriale: - Legea nr.129 din 29 decembrie
1992 privind protecia desenelor i modelelor industriale, republicat n
2002; - Hotrrea Guvernului nr.1171 din 2 octombrie 2003 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129 din 1992 privind
protecia desenelor i modelelor industriale, republicat; c). n domeniul
mrcilor i indicaiilor geografice: - Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998
privind mrcile i indicaiile geografice; - Hotrrea Guvernului nr. 833
din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Legii nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mrcile i indicaiile geografice;
d). n domeniul numelui comercial: - Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990
privind societile comerciale republicat n 2004; - Legea nr. 26 din 5
noiembrie 1990 privind registrul comerului, republicat n 1998; e). n
domeniul dreptului de autor: - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind
dreptul de autor i drepturile conexe; - Hotrrea Guvernului nr. 779
din 25 iulie 2002 privind organizarea i funcionarea Oficiului Romn
pentru Drepturile de Autor i a corpului de arbitri; - Hotrrea
Guvernului nr. 1287 din 13 noiembrie 2002 privind numirea corpului de
arbitri de pe lng Oficiul Romn pentru Drepturile de Autor.
Creatia intelectuala a constituit dintotdeauna principalul factor al
progresului si civilizatiei. Pe masura ce societatea a constientizat acest
lucru a luat masuri de stimulare si recompensare a efortului creativ al
membrilor sai, precum si de protejare a proprietatii asupra creatiilor
intelectuale realizate.
Mentionam ca proprietatea intelectuala se refera la drepturile legale
asupra creatiilor intelectuale realizate prin activitatile desfasurate in
domeniul stiintific, industrial, literar si artistic, grupate in doua mari
categorii si anume :
Drepturile de proprietate industriala care se refera la creatiile din
domeniul stiintific si industrial.

Drepturile de autor care protejeaza creatiile literare si artistice.

Sistemul drepturilor de proprietate intelectuala cuprinde un ansamblu
complex de reglementari juridice, acorduri particulare si practici prin
care societatea recunoaste si protejeaza dreptul exclusiv al indivizilor
si institutiilor de a produce, utiliza si comercializa creatia intelectuala.
Ipotezele care stau la baza acestui sistem sunt de natura economicosociala, desi implicatiile economice si sociale sunt adesea neglijate, si
anume, se considera ca inventatorii si inotorii vor promo interesele
generale ale societatii daca sunt recompensati in mod corespunzator1.
La acestea se adauga argumentele bazate pe drepturile naturale ale
omului si anume:
orice om are un drept natural de proprietate asupra propriilor idei
care nu pot fi apropriate de altii;
fiecare persoana are dreptul sa primeasca recompense pentru
serviciile aduse societatii.In ambele cazuri se considera ca acordarea
unor drepturi de exclusivitate privind folosirea creatiei intelectuale,
autorilor acesteia, constituie recompensa cea mai adecta.
Poate mai mult decat proprietatea asupra bunurilor economice
corporale, proprietatea intelectuala este cea care asigura nu numai
posibilitatea obtinerii unor recompense materiale, deci de natura
economica, ci si a unor importante satisfactii umane, contribuind la
manifestarea si recunoasterea personalitatii indivizilor in societate.
Legile privind protectia proprietatii intelectuale dau o expresie
statutara drepturilor morale si economice ale autorilor pentru creatiile
lor, precum si drepturile publicului de a avea acces la aceste creatii. Ele
reprezinta un act deliberativ al politicii guvernamentale de a promo
creativitatea si circulatia libera a informatiilor.
Dintre titlurile prin care se realizeaza protectia proprietatii
intelectuale, pe international, amintim:
Brevetul de inventie, Certificatul de model de utilitate, Certificatul de
utilitate, Certificatul aditional, Certificatul de autor, Micul brevet,
Anuntul constitutiv de drepturi etc.
Dreptul de proprietate intelectuala stimuleaza investitiile si activitatile
in domeniul cercetarii-dezvoltarii; incurajeaza investitiile pentru
aplicarea industriala a inventiilor; protejeaza intreprinderile impotri
concurentilor neloiali etc.
De asemenea, publicarea oficiala a brevetelor de inventie, ca o conditie

a obtinerii dreptului de proprietate, face sa creasca sursele mondiale

de informatii stiintifice si tehnice.
Drepturile de proprietate intelectuala se caracterizeaza prin faptul ca
prezinta anumite limite referitoare la durata de timp si spatiu in care
sunt aplicabile, precum si in legatura cu obiectul reglementarilor lor.
Exista diferente insemnate intre tari in aceasta privinta. in tarile
membre OECD durata de protectie riaza intre 15 si 20 de ani. in alte
tari aceasta durata poate fi doar de 5 ani. SUA pentru copyright
(dreptul de reproducere) acorda protectie pe viata plus 50 de ani
pentru toate lucrarile care pot fi astfel protejate, inclusiv programele
de calculator (software), in timp ce Conventia Europeana acorda
protectie doar pentru 30 de ani, iar celelalte tari pentru 20 de ani.
De asemenea, nu exista o unitate de vederi privind momentul de cand se
calculeaza durata protectiei. in unele tari acest moment se considera
momentul completarii cererii de catre autorul inventiei sau operei de
arta (cum este si cazul tarii noastre), iar in altele, cel al acordarii
protectiei.
Diferentierile privind durata dreptului de proprietate se accentueaza si
prin existenta unor perioade de gratie, in anumite tari, prin care se
acorda protectie inventatorilor care si-au publicat deja descoperirile.
Astfel de perioade de gratie sunt acordate in SUA, Japonia si Canada,
in timp ce in tarile europene nu sunt recunoscute.
Drepturile de proprietate intelectuala sunt limitate si teritorial. Astfel
ele exista si pot fi exercitate numai pe teritoriul tarilor care le-au
acordat. Legile care reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala
sunt legi nationale.
Subliniem faptul ca intre reglementarile nationale privind protectia
proprietatii intelectuale exista importante diferentieri in ceea ce
priveste intinderea drepturilor de proprietate, durata si amploarea
acestora, aspectele procedurale privind solicitarea si acordarea
dreptului de proprietate, mecanismele de garantare a respectarii
dreptului de proprietate, politicile complementare care au atingere
asupra dreptului de proprietate etc. Aceste deosebiri ingreuneaza
circulatia internationala a creatiilor intelectuale si dezvoltarea pietei
mondiale a informatiilor. Dar, aceste creatii ale mintii omenesti trec cu
usurinta granitele tarilor intr-o lume a interdependentelor, cum este
cea contemporana. Aceasta circulatie a informatiilor intre tarile lumii

constituie un proces necesar si pozitiv care trebuie incurajat.In acest

sens, multe tari au adoptat tratate, conventii si intelegeri multilaterale
in diverse domenii ale proprietatii intelectuale. Cele mai importante
dintre acestea sunt: Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii
industriale din 1883 si Conventia de la Berna pentru protectia
proprietatii literare si artistice din 1886.
Aceste conventii, precum si alte intelegeri internationale sunt
administrate de catre Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale
(OMPI), organ specializat al ONU, cu sediul la Gene. De asemenea, o
serie de articole ale Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT)
contin si prevederi referitoare la protectia drepturilor de proprietate
intelectuala. Pe european functioneaza in acest domeniu Conventia
Europeana a Patentelor, administrata de catre Biroul European al
Patentelor.
Exista, in prezent o preocupare sustinuta pentru internationalizarea
sistemului drepturilor de proprietate atat in sensul armonizarii
prevederilor legale, cat si in ceea ce priveste termenii care descriu
rolul economic pe care proprietatea intelectuala il joaca in cadrul
comertului international, in special in comertul cu tehnologie de rf. in
privinta internationalizarii sistemului de protectie a proprietatii
intelectuale nu exista o unitate de vederi si de interese pe
international, dar negocierile care au loc in cadrul organismelor special
create in acest sens au ca scop realizarea acesteia.
Astfel, tarile industrializate, cu o pozitie de lider in ul descoperirilor
stiintifice si al inorilor sunt interesate in crearea unui sistem
international de protejare a drepturilor de proprietate intelectuala. Ele
considera ca problemele care afecteaza comertul international cu
informatii se situeaza cel putin in doua uri, si anume:
in unele tari nu exista prevederi legale privind protectia proprietatii
intelectuale sau aceste prevederi sunt insuficiente si/sau inadecte;
aceste prevederi exista, dar mijloacele pentru asigurarea respectarii
lor sunt ineficace.In ceea ce priveste tarile in curs de dezvoltare si, in
general, tarile aflate in linia a doua a procesului tehnic contemporan, ele
considera acordarea de drepturi de proprietate strainilor ca o
amenintare la adresa independentei economice si a propriei lor
dezvoltari.
Sistemul drepturilor de proprietate intelectuala trebuie insa si

modernizat, nu numai internationalizat, deoarece ritmul foarte

accentuat al inorilor, mai ales in ultimele decenii, a facut ca acest
sistem sa fie depasit, cu atat mai mult cu cat el este tributar, in mare
masura, principiilor si procedurilor legale constituite in secolul trecut
sau in primele decenii ale secolului nostru.
Sistemul de protectie a proprietatii intelectuale trebuie sa fie dinamic,
deoarece el este o reflectare a procesului creativ al societatii, deci a
unui proces foarte dinamic.
De asemenea, el trebuie sa raspunda unor obiective economico-sociale
si unor situatii socio-economice specifice fiecarei perioade.In ceea ce
priveste tara noastra, subliniem preocuparile existente in epoca
moderna pentru protectia proprietatii intelectuale, Romania fiind
printre primele tari europene care si-au creat un cadru juridic in acest
scop. Astfel, prima lege a marcilor de fabrica si de comert din Romania
dateaza din 1879, primul proiect de lege privind brevetele de inventie a
fost publicat in 1880, iar prima lege in acest sens apare in 1906. De
asemenea, Romania, la inceputul acestui secol, a aderat atat la
Conventia de la Paris cat si la cea de la Berna.In prezent tara noastra
se afla intr-un proces dificil si complex de trecere de la un sistem
economico-social care nu pretuia proprietatea intelectuala si care
ignora drepturile ce revin creatorilor. Patrimoniul intelectual al tarii a
fost depersonalizat, pus gratuit la indemana unitatilor socialiste si de
aceea adesea risipit. Desconsiderarea proprietatii intelectuale s-a
datorat si lipsei oricaror stimuli concurentiali, precum si practicii
copierii unor produse si tehnologii noi prin mijloace neloiale.
Prin urmare, in domeniul drepturilor de proprietate intelectuala ca si in
cel al proprietatii, in general, trebuie sa aiba Ioc schimbari radicale,
atat de natura legislati cat si de conceptie si atitudine.
Domeniul proprietatii intelectuale, in prezent, este partial reglementat
in Romania. Au fost adoptate intr-o maniera moderna, in concordanta cu
legislatia internationala, o serie de legi cum sunt:
Legea brevetelor de inventie nr. 64/1991, care abroga Legea 62/1974,
precum si alte acte emise pentru aplicarea acesteia.
Legea desenelor si modelelor industriale nr. 129/1992. Legea
drepturilor de autor si a drepturilor conexe nr. 8/1996.
A fost elaborat, de asemenea, proiectul Legii privind marcile si
indicatiile geografice.

Unele activitati specifice domeniului nu sunt inca reglementate prin legi

moderne, aflandu-se sub incidenta unor legi vechi, necorespunzatoare
cerintelor economiei moderne de piata. Asa, de exemplu, reglementarea
in domeniul marcilor este realizata prin Legea nr. 28/1968 si prin H.G.
77/1968 si 274/1991. Aceasta situatie rele necesitatea urgentarii
completarii sistemului legislativ astfel incat acesta sa acopere in
intregime problematica drepturilor de proprietate intelectuala.
Adoptarea unei legislatii corespunzatoare trebuie sa fie insotita insa de
masuri si mijloace adecte care sa asigure respectarea acesteia.