nchisoarea Pite?

ti este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pite
?ti, Romnia, renumit pentru a?a-zisele ncercari de reeducare , efectuate sub autoriza
?ia autorita?ilor comuniste n perioada anilor 1949-1952 (cunoscute ?i sub denumir
ea Experimentul Pite?ti sau Fenomenul Pite?ti). Acest experiment nu poate fi red
us la o scuza pentru administrarea unor batai ?i torturi brutale, administrate z
ilnic cu scopul de a reeduca total de?inu?ii politici, majoritatea studen?i, membr
i n grupari interzise de comuni?ti ca Partidul Na?ional ?aranesc ?i Partidul Na?i
onal Liberal, precum ?i cei inspira?i de Garda de Fier sau membri sioni?ti ai co
munita?ii evreie?ti din Romnia.[1] Esen?a metodei folosite la Pite?ti este transf
ormarea victimelor n calai, tortura putnd fi apreciata drept un simplu mijloc, nu
un scop.
Scopul experimentului, conform principiilor leniniste n interpretarea PCR, a fost
lepadarea convingerilor ?i ideilor politice ?i religioase a de?inu?ilor, ?i n ce
le din urma alterarea personalita?ii pna la punctul obedien?ei absolute.[2] Estim
arile totale referitor la numarul celor care au suferit acest experiment sunt cu
prinse ntre aproximativ 1000[2] ?i 5000.[3] Este considerat a fi cel mai mare ?i
cel mai intensiv program de spalare a creierului prin tortura din blocul de Est.
[4]
nceputurile[modificare | modificare sursa]
nchisoarea a fost construita naintea nceperii experimentului
conform celor spuse de
Eugen Magirescu, cladirea a fost nceputa spre sfr?itul anilor '30, pe vremea Rege
lui Carol al II-lea, ?i a fost terminata n timpul dictaturii lui Ion Antonescu.[5
] Pentru o perioada dupa proclamarea Republicii Populare Romne, a continuat sa fu
nc?ioneze ca arest pentru cei vinova?i de infrac?iuni minore.[5]
Primele stadii ale "reeducarii" au avut loc la nchisoarea din Suceava, fiind la s
curt timp adoptate la Pite?ti, ?i cu intensitate mai redusa, la Gherla.[6] Grupu
l de supraveghetori a fost format tot din de?inu?i politici ?i a fost condus de
Eugen Turcanu, fost student la Universitatea din Ia?i ?i fost membru al Garzii d
e Fier, pentru scurt timp ?i membru al PCR.[7] ?urcanu, probabil la ordinele com
andantului Securita?ii Alexandru Nicolschi (pe numele sau adevarat Boris Grnberg)
[8], ale colonelului Czeller de la Direc?ia Penitenciarelor ?i sub directa supra
veghere a ofi?erului politic I?icovici Marina a ales un grup unit format din vete
rani trecu?i prin reeducare, ca asisten?i pentru ndeplinirea sarcinilor politice;
numit Organiza?ia De?inu?ilor cu Convingeri Comuniste ( ODCC , poreclita de prizonie
ri n batjocura Odecaca )[9] - i-a inclus ca membri pe viitorul parinte al Bisericii
Ortodoxe ?i dizident Gheorghe Calciu-Dumitreasa ?i evreul Petrica Fux.[10]
Primul val de de?inu?i de la Suceava care au trecut prin ini?iere a fost trimis la
Pite?ti, unde tratamentul ini?ial uman a devenit subiectul unor restric?ii din
ce n ce mai severe potrivit lui Magirescu, situa?ia s-a deteriorat cu rapiditate n
luna iunie.[5]
Stadiile "reeducarii"[modificare | modificare sursa]
Procesul nceput dupa acea data a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umi
lire) ?i tortura fizica.[11]
De?inu?ii, pe lnga bataile severe administrate regulat, au fost sili?i sa se tort
ureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialita?ile dinaintea ncarcerarii.[12]
Gardienii i-au for?at sa participe la sesiuni programate sau ad-hoc de instruire
politica, cu subiecte precum materialismul dialectic ?i istoria Partidului Comu
nist Sovietic de Iosif Stalin, de obicei acompaniate de abuzuri fizice la ntmplare
?i ndemnuri la demascare pentru diferite abateri reale sau inventate.[13]
Toate victimele experimentului au fost ini?ial trecute printr-un interogatoriu, n
timpul caruia tortura fizica a fost aplicata ca mijloc de a revela detalii inti
me din via?a personala a fiecaruia (acest proces fiind denumit "demascarea exter
na").[14] A?adar, de?inu?ii erau obliga?i sa dezvaluie toate detaliile presupuse

ascunse n interogatoriile precedente; cu speran?a ca vor putea evita torturile,

mul?i de?inu?i au "recunoscut" pacate imaginare.[15] A doua etapa, "demascarea i
nterna", avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor care se purtau mai pu?in bru
tal sau oarecum indulgent fa?a de ei n deten?ie.[14]
Umilirea publica era de asemenea aplicata, de obicei n faza a treia ("demascarea
morala publica");[14] de?inu?ii erau sili?i sa denun?e toate convingerile, ideil
e ?i valorile personale. Trebuie men?ionat faptul ca de?inu?ii credincio?i erau m
braca?i ca Iisus Cristos, iar ceilal?i erau sili?i sa-i insulte;[5] erau for?a?i
sa blasfemeze simboluri religioase ?i texte sfinte.[9]
De?inu?ii erau sili?i sa accepte no?iunea ca membrii propriilor familii aveau to
t felul de trasaturi criminale, grote?ti; au fost obliga?i sa scrie autobiografi
i false, care cuprindeau diferite instan?e de comportament pervers.[14] Conform
relatarilor lui Dumitru Bacu: "Prin injectarea treptata de informa?ii opuse celo
r acceptate dintotdeauna ca reale ?i adevarate n subcon?tientul victimei, prin al
terarea ?i deprecierea constanta a realita?ii existente ?i nlocuirea ei cu o imag
ine fictiva, re-educatorul a ob?inut n final scopul demascarii: sa faca minciuna
att de reala pentru victima nct aceasta va uita ceea ce pentru el nainte avea sens."
[16] Asta a dus la un "revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor
n care victima crezuse pna atunci".[17]
Pe lnga violen?a fizica, de?inu?ii supu?i "reeducarii" erau obliga?i sa faca dife
rite munci umilitoare pe timp ndelungat (de exemplu, sa cure?e podeaua cu o crpa ?
inuta ntre din?i). Prost hrani?i ?i ?inu?i n condi?ii degradante ?i nesanitare,[18
] de?inu?ii nu aveau permisiunea sa aiba contact cu lumea din afara penitenciaru
lui, ?i erau for?a?i sa-?i acopere ochii n rarele situa?ii cnd ie?eau din celule.[
5] Tratamentul la care noii veni?i erau supu?i de catre veteranii "reeducarii" i
ncludea lovituri pentru a-i mpiedica sa adoarma, erau obliga?i sa mannce la repeze
ala direct din farfurii lasate pe podea cu minile ?inute la spate, ?i chiar sili?
i sa mannce fecale sau baga?i cu capul n gale?i cu urina.[19]
S-a spus ca metodele folosite de ODCC erau derivate din principiile controversat
e ale pedagogiei ?i penologiei lui Anton Makarenko referitoare la reabilitare.[1
5] n cel pu?in o ocazie, Makarenko a fost citat ca inspira?ie de nsu?i ?urcanu.[5]
nchisoarea asigura ?i o selec?ie preliminara pentru lagarele de munca de la Canal
ul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Trgu Ocna, Rmnicu Sarat, Trg?or
?i altele, unde echipe de fo?ti de?inu?i urmau sa continue experimentul.[15]
n penitenciarul Pite?ti, au murit n urma torturilor la care au fost supu?i, ntre 10
0 ?i 200 de?inu?i, fara a se cunoa?te deocamdata numarul total al acestora. n ori
ce caz, cauza mor?ii era falsificata n certificatul de deces, pentru a nu ramne do
vezi posterita?ii.
Sfr?itul ?i urmarile[modificare | modificare sursa]
n 1952, pe cnd Gheorghe Gheorghiu-Dej a manevrat cu succes mpotriva Ministrului de
Interne Teohari Georgescu, procesul a fost oprit de autorita?i.[2] Membrii ODCC
au fost judeca?i n secret pentru abuzuri, cei 22 de inculpa?i fiind condamna?i la
moarte, n urma unui proces cu u?ile nchise (?urcanu a fost numit responsabil pent
ru uciderea a 30 de de?inu?i ?i pentru abuzurile exercitate asupra altor 780);[2
0]. Dintre ace?tia, au fost executa?i 16 condamna?i, la nchisoarea Jilava, n noapt
ea de 17 decembrie 1954. De?i executat, moartea lui Eugen ?urcanu a fost nregistr
ata la starea civila abia n anul 1962. Din restul de 6 condamna?i, 4 dintre ei au
fost ulterior extermina?i la nchisoarea Jilava, n sec?ia speciala de exterminare,
numita Casimca. Colonelul Czeller s-a sinucis, mpu?cndu-se n cap, n cimitirul Bellu
din Bucure?ti. Cadrele securiste nsarcinate cu conducerea experimentului, inclus
iv colonelul Teodor Sepeanu, au fost judeca?i n anul urmator; to?i au primit sent
in?e u?oare ?i au fost pu?i n libertate la scurt timp.[21] n conformitate cu noile
directive ideologice, curtea a hotart ca experimentul a fost rezultatul infiltra

rii cu succes a agen?ilor Statelor Unite ?i a Garzii de Fier n Securitate, cu sco

pul de a discredita organele legii din Romnia.[22] Dupa Decretul de amnistie din
anul 1964, nchisoarea a continuat sa func?ioneze tot ca nchisoare penrtu opozan?ii
regimului, care erau adu?i aici sub pretextul unor condamnari pentru infrac?iun
i de drept comun. n anul 1977, n urma presiunilor facute din Occident, nchisoarea P
ite?ti a fost definitiv nchisa, n sediul ei fiind mutat Trustul de Constructii Ind
ustriale Pitesti. La nceputul anilor 1980, pe circa o treime din suprafa?a cur?ii
penitenciarului au fost construite blocuri de locuin?e. O parte a zidului care n
conjura penitenciarul Pite?ti mai exista ?i astazi, pe latura de NV a nchisorii.
La conducerea nchisorii s-au aflat : Stanescu Vasile (1944 - 1949); capitan Dumit
rescu Alexandru (1949 - 1951); locotenent Kovacs Anton (1951 - 1953); locotenent
Savu Victor (1953 - 1954); capitan Mndre? Petre (1954 - 1956); maior Iva?cu ?tef
an (1956 - 1958); maior Crstoiu Sebastian (1958 - 1961); maior Toma Mihai (1961 1977).
Dupa 1989, abandonata ?i par?ial n ruina, cladirea a fost vnduta unei firme de con
struc?ii n 1991; mai multe cladiri au fost fie distruse, fie total schimbate.[3]
Un memorial a fost construit n fa?a intrarii nchisorii.[3]