Cursul 1

Teorii axiomatice
“Orice cunoastere incepe cu intuitia, se
introduc notiuni si se incheie cu idei”
(Kant)
1. Necesitatea axiomatizării geometriei.
Motivaţii: - ştiintifice (sistem deductiv, clasificarea diferitelor
geometrii...)
- didactice (când şi cum prerdăm geometria euclidiană ?)
Definiţii ale geometriei euclidiene (Gh.Vranceanu, Rene Thom,
Eistein,R.Miron…)
Istoric: - Euclid (Scoala de la Alexandria ~323 BC, Oxford 1703)
- Lobacevski (1829) - Bolyai (1831)
- Felix Klein ( Programa de la Erlangen -1872)
- David Hilbert ( Axiomatca geom. euclidiene – 1899)

Cursul - 2
Sistemul axiomatic al lui Hilbert,
pentru Geometria euclidiana

Euclid (365 -270 BC) - Scoala din Alexandria

Elementele lui Euclid (13 carti - datorate lui Teon - 400)
distanta dintre doua puncte ds 2  dx 2  dy 2

Lobacevski (1829) , J.Blyai (1931) – dx 2  dy 2

ds 2 
y2

Riemann (1854) - Geometria riemanniana

metrica pozitiv definita (E3 ) ds 2  E( x , y ) dx 2  2 F( x, y ) dxdy  G( x , y ) dy 2

Eistein (1905) - Teoria restransa a relativitatii ds 2  dt 2  dx 2  dy 2  dz 2

F.Klein (1872) - Programa de la Erlangen:
studiul proprietatilor invariante la grupul deplasarilor
(Gh.Titeica, D.Barbilian, Levi-Civita. E.Cartan, Scoala de la Iasi)
D. Hilbert (1899) – Axiomatizarea GE

1
 Cursul – 3
Grupa a III-a (Axiome de congruenţă)
Relatii primare: ’’≡’’
 lABl ≡ lCDl şi se citeşte ,, segmentul AB este congruent
cu segmentul CD .
 (h,k) ≡ (h’,k’) - unghiul (h,k) este congruent cu unghiul (h’,k’)

• III1 Pentru orice segment nenul AB şi o semidreaptă h de origine A’,

există cel puţin un punct B’ pe h astfel încât AB  A' B '

• III2 Dacă AB  CD şi A' B'  CD atunci AB  A' B '

• III3 Dacă A–B-C, A’-B’-C’, AB  A' B' şi BC  B 'C ' atunci AC  A'C '

• III4 Înrtr-un semiplan determinat de dreapta a, pentru orice unghi

(h,k) şi orice semidreaptă h’ a dreptei a există o singură
semidreaptă k’, cu aceeaşi origine, astfel încât (h,k) = (h’,k’ ).
Orice unghi este congruent cu el însuşi.
• III5 Dacă ABC, A’B’C’ sunt două triunghiuri pentru care AB  A' B ',
AC  A'C ' şi BAˆ C  B ' Aˆ ' C ' atunci ABˆ C  A' Bˆ ' C '
2/9/2010 1

Grupa a IV-a . Axiome de continuitate.

Sistemul axiomatic SH = { N, R , AI-III } permite: compararea
segmentelor dar,
• nu se pot masura segmentele
• nu se poate pune in evidenta densitatea punctelor pe o dreapta
IV1 (Axioma lui Arhimede) Oricare ar fi segmentul nenul |AB|
şi segmentul |CD| , există un număr natural nN* a.î.
n |AB| > |CD|
IV2 (Axioma lui Cantor) Pentru orice şir de segmente {|AnBn|}nN* ale
unei drepte d, cu proprietăţile |AiBi|  |Ai-1Bi-1|, iN* şi nu
există un segment cuprins în interiorul tuturor segmentelor şirului,
există pe dreapta d un punct P care aparţine interiorului
fiecărui segment al şirului considerat.
Observatii:
• IV1 multimea segmentelor este ordonata arhimedic, adica….
• IV2 echivalenta cu teorema de la siruri….
Cursul – 5
Multimi convexe in planul euclidian
Fie E spaţiul euclidian - spaţiu geometric ( SH )
Definitia 1. Se numetşe mulţime convexă o submultime U  E cu
proprietatea  A, B  U , A ≠ B  |AB|  U .
Ex. , P, (OX, (AB), , (A, …….
Teorema 1. Intersecţia a două mulţime convexe este o multime
convexă.
Definitia 2. Se numeşte linie poligonală mulţimea
P =[A1A2]  [A2A3]  …  [AnAn+1] ,
unde A1, A2,…,An+1 sunt n+1 puncte din planul euclidian.
Ai – varfuri, [AiAi+1] – laturi, Ai-1AiAi+1 – unghiuri
 linie poligonală simplă, linie poligonală inchisă A1 = An+1

Cursul - 6
Sistemul axiomatic al lui Birkhoff

Avantaje:
- număr mai mic de axiome
- practic din punct de vedere didactic
Se presupun cunoscute:
- th. naivă a multimilor si logica uzuală
- th. numerelor reale
SB ={ N, R , A }
N : punct, dreaptă, plan, distantă “”, masură “m”
R : “” , ( operaţiile din R , simbolurile logice , , , ,  )
A: B1 – B13
Notam cu S – spaţiul pe cre il organizăm
 Cursul – 7
Algebră vectorială
I. Spatiul geometric al vectorilor liberi
Fie E3 spatiul geometriei lui Euclid
M = E3xE3 ={ (A,B) = AB / A,B E3 } – multimea bipunctelor, si relatia “~”…
M/~ = { (A,B) = AB |A,B E3} =: V3 , multimea vectorilor liberi AB  AB
 vector nul, vector unitate
 Vectori coliniari, coplanari
“ + “ : V3  V3  V3 , (u,v)  u +v
 : R  V3  V3 , (,v) = v , (V3,+, )- sp. vectorial real
 Combinatie liniara finita, liniar dependenta, liniar independeta, sistem
de generatori, baza, dimensiune
Definitia 1. Numim spatiu afin tripletul (A , V, ), in care A este o multime nevida de
puncte, V un spatiu vectorial si  : A  A V care satisface proprietatile :
A1) (A,B) + (B,C) = (A,C) ,  A,B  A
A2)  v  V,  A  A, exista un punct B A, unic determinat de (A,B) = v .

Cursul 8
Transformări geometrice
Definitia 1. Se numeşte transformare pe multimea M , o corespondenţă
bijectivă T : M → M.
(M , .) – grup , (T1T2 )(x) = (T1 o T2 )(x)
F  M se numeste element fix al transformarii T , dacă T(F) = F
Dacă M este inzestrată cu o anume structură geometrică, atunci T va fi numită
transformare geometrică .
Daca G  M este un subgrup, atunci (M, G) va fi numit spatiu geometric sau spatiu cu
grup fundamental.
 M – spatiu fundamental , elementele se vor numi puncte
 G – grup fundamental , elementele se vornumi transformari geometrice

O submultime de puncte F  M va fi numită figură . Două figuri F1 , F2 se zic

congrente, dacă există o transformare T G asa incat T (F1) = T (F2).
- proprietati si marimi geometrice
- geometrie a spatiului geometric (M,G)
Cursul - 9
Simetriile planului euclidian
Fie d PE si O, P PE P
Construim: PP ‘d, PPo=PoP’ Po
Definitia 1. Aplicatia sd: PE  PE , sd(P) = P’
se numeste simetrie axială. ( d – axă de simetrie) P’
Definitia 2. Aplicatia so: PE  PE , so(P) = P’
se numeste simetrie centrală (O - centrul de simetrie) O P’
P
Proprietati:
1) Simetriile sunt izometrii involutive ( f2=id.)
2) Punctele axei sunt elememte fixe (sd)
3) O dr. perpendiculara pe d este fixa (sd)
4) O dreapta prin O este fixa (so)

Teorema-1. Orice izometrie involuriva este o simetrie axiala sau

centrala

Cursul 10 . Expresii analitice.

Fie R (O;B ) un reper ortonormat în planul euclidian PE , Ox, Oy axele
reperului şi punctul A(1,0). M  PE, 1 (x,y)  R2 coord. punctului M.

Simetria centrală :
Fie Po(xo,yo) – centrul de simetrie, M(x,y)  PE un punct
oarecare şi M’(x’,y’) simetricul punctului M faţă de Po
1
OP  (OM
0  OM ') 
2
x  x' y  y'
x 
0 , y 
0  ecuatiile simetriei centrale
2 2
x'  2 x x
1 
0

 ' 2 y
y 0 y
x'  x  x
Translaţia :
 2 
0

 y'  y  y 0

Izometriile cu un punct fix :

Fie A’=f(A)(a,b) , M’=f(M)(x’,y’) şi impunem condiţiile
 Cursul 10
Omotetii in planul euclidian
Fie OPE si k R*.
Definitia 1. Se numeste omotetie de centru O si raport k o
aplicatie h : PE → PE , M’ = h(M) definită de
1 OM '  k OM O M M’

Observatii:
1o Relatia (1)  O – M - M’ , (O,M’)=k (O,M)
2o h(O) = O, O este punct fix
3o Pentru k > 0 avem omotetia directă, k = 1  h=id
k< 0 avem omotetia indirectă, k = -1  h=s0
Proprietati:
1) Orice omotetie este o aplicatie bijectivă cu h-1O,k-1
2) h: d d’// d, O  d
3) h: /AB/  /A’B’/ // /AB/ si /A’B’/ =k /AB/
4) C(C,r)  C(C’,kr) , O C

Cursul 12
Invesiuni in planul euclidian
Fie un punct fix P  PE si numarul pozitiv k  R.
Definitia 1. Se numeste inversiune de pol P si putere k aplicatia
I kP :PE \ {P}  PE \ {P} cu proprietatile
1) daca M’ = I(M), punctele P, M, M’ sunt coliniare si P [MM’]
2) PM ·PM’ = k .
Observatie.
Se poate defini si inversiunea de putere nagativa k < 0, caz in care
avem M – P – M’ si PM ·PM’ = - k ( IP-k = sP·IPk)
Vom considera k > 0.
Submultimi invariante:
PM
I(M) = M  PM PM = k  PM = k °ƒ °ƒ ° M’
C(P, k) - cercul de inversiune
Determinarea geometrica a inversului unui punct
Cursul 13
Spatii Klein
Consideram mulţimea de puncte M şi un grup de transformari G pe
multimea M .
Definitia 1. Se numeste spaţiu Klein sau spaţiu geometric cu grup fundanental
perechea ( M, G ).
M – spaţiu fundamental (puncte), G – grup fundamental (miscări)
F  F’   tG asa incat t ( F ) = F’
F- figură, [F] - figură concretă sau configuraţie

Definitia 2. Se numeşte geometrie a sp. Klein ( M, G ) teoria referitoare la

noţiunile, proprieţătile si mărimile geometrice ale configuraţiilor
spatiului ( M, G ).
Definitia 3. Două spatii Klein se zic echivalente (M1 , G1)  (M2 , G2) dacă
exista o bijectie  : M1  M2 si un izomorfism de grupuri J : G1  G2
asa incât t’ = J (t) este dată de t’ =  o t o -1 .

Cursul 14
Planul lui Lobacevski
Fie in planul proiectiv P2 , conica ovala (  ):  x1    x 2    x 3   0 si PL=int( ).
2 2 2

Pentru orice transformare proiectiva t GP avem t( )=  si t(PL ) = PL

GL = { t GP | t: PL  P2  PL, t( )=  }
Spatiul Klein PL = (PL, GL) defineste planul lui Lobacevschi
Conica  se numeste absolutul planului lui Lobacevschi
Dreapta - este portiunea dreptei proiective interioara conicei ovale
Axioma lui Lobacevschi:

MQ MR
( M , N ; Q, R )  : ln(M,N;Q,R)
NQ NR > 0  are sens

(1)  L ( M , N )  c ln  M , N ; Q, R 
C – constanta pentru orice dreapta (QR) .