De ce Agra

Pe prieten trebuie sa-l cauti, iar atunci cand il gasesti,

trebuie sa stii sa-l pastrezi!

Este proverbul hindi care m-a urmarit timp de peste 20 de ani inainte de a veni
in India, aceasta misterioasa poarta a Asiei! Este si unul din motivele pentru care am
scris aceasta carte, dedicata Taj-ului in primul rand, acest mit al unei iubiri ce a facut
posibila constructia unui uimitor mausoleu, ce-i face putin mai bogati sufleteste pe
cei care l-au vizitat, invidiosi - poate - pe cei ce nu l-au vazut inca, dar, cu siguranta,
bucurosi pentru o clipa dupa parcurgerea paginilor acestei carti!

Cartea e dedicata si celor dragi din Ambasada Romaniei alaturi de care mi-am
petrecut o parte din viata la New Delhi cu gandul la cei de acasa, Romania, in special
fetitei mele, Dana Cristina.

Nu in ultimul rand, se constituie drept un cadou de suflet pentru sotia mea,

Carmen, care a stiut sa-mi modeleze gandul pentru o Indie, cat un continent!

Dar in acelasi timp am scris-o cu gandul la Eliade, careia Indiei i-a pastrat
mereu recunostiinta pentru momentele existentiale, psihologice si filozofice pretioase
traite aici. Nimeni ca el nu s-a apropiat atat de atent de sufletul si spiritualitatea
indiana. E de ajuns sa ne gandim numai la Maitrey si Istoria religiilor.

Tomar ki mane acche, Maitrey?

Yadi thake, takale ki kshama karte paro?

Asa incepe romanul Maitrey (se pare nu intamplator ales

titlul, insemnand prietenie) . Textul este in bengali si se traduce
prin:

Iti amintesti de ceva, Maitrey?

Daca da, atunci trebuie sa ma crezi!

AGRA
Suntem in 9.07.1999 la un an dupa ce am vizitat una din consideratele minuni
ale lumii, Taj Mahalul din Agra, supranumita Perla a coroanei mugale. Am lasat-o la
urma special pentru a putea fixa bine ideile despre acest tulburator miracol indian
unde vin sa se inchine si cele mai mari personalitati: presedinti, regi si regine, actori,
printi si printese Presedintele american Clinton spunea, dupa ce a vizitat-o, ca
lumea se imparte in doua categorii: cei care au vazut Taj-ul si, de cealalta parte, cei ce
nu l-au vazut! Minunat e sa te situezi in prima!

Se spune pe drept cuvant ca, daca vii in India trebuie neaparat sa vezi Taj-ul. Si,
intr-adevar cum poti sa spui ca ai fost in India fara sa treci prin Agra si sa vizitezi
aceasta minune numita Taj Mahal! E ca si cum ai vizita Ierusalimul si nu ai trece pe la
Mormantul Sfant. De altfel tot un mormant sfant e si Taj-ul menit sa amintesca in timp
dragostea nemuritoare a sultanului Shah Jahan pentru imparateasa sa sotie, Mumtaz
Mahal.
Legenda spune ca acest mogul a iubit-o atat de mult incat dupa o timpurie trecere
in nefiinta i-a inal\at acest mormant-palat, asezat cateva sute de metri departe de Agra
Fort, amandoua aflate pe malul drept al raului Yamuna, cel care trece si prin Delhi, pe
langa Red Fort. Dupa moartea sotiei, fiii lui Shah Jahan il intemniteaza pe acesta in
Fortul Agra, punandu-i in spate cheltuielile costisitoare folosite la constructia Taj
Mahalului. E de mirare cum a putut fi salvat acest minunat mormant de mania si
invidia urmasilor! Dar probabil ca frumusetea si maiestria artistica le-a impietrit orice

pornire rauvoitoare, incat, chiar si azi, Taj-ul se inalta majestuos, nestricat de

vicisitudinile vremii.
Legenda mai spune ca dupa ce a fost ridicat, inginerilor si lucratorilor li s-ar fi
scos ochii si taiat mainile ca nu cumva sa se afle secretul constructiei si deci sa nu mai
existe o replica. Face parte si asta din arsenalul mistic cu care e incarcat Taj-ul prin
minunea existentei sale in timp. Seamana parca cu unul din miturile fundamentale ale
poporului roman, mitul creatiei, intalnit in legenda mesterului Manole.
Dar iubirea imparatului era asa puternica, incat prin mijloace ascunse, in
incaperea unde se afla inchis in Fort si-a construit un sistem de oglinzi prin care vedea
mormantul sotiei, Taj Mahalul. Exista si acum urme in peretele incaperii. Azi nu
exista turist sa nu se fotografieze din aceasta incapere de unde se zareste Taj-ul. Exista
o anume pozitie de unde chiar poti sa tii Taj-ul de varf sau in palma.
Fortul Agra seamana mult cu cel din Delhi, Red Fortul, impresionante fiind
camerele cu ferestre si usi fara geamuri ce realizeaza o anume circulatie a aerului
astfel incat nu e nevoie de ventilator sau de aer conditionat. De altfel, in asta consta
maiestria constructorilor vremii - ventilarea naturala a aerului - dat fiind temperaturile
ridicate primavara si vara. Fortul are o mul\ime de camere legate intre ele printr-un
sistem de canale pe unde trecea apa curata pentru realizarea unei ambiante deosebite.
Descoperim aici sala ministrilor, cea a primirilor, camerele cadanelor, ornamentate in
interior cu pere\i ce sclipesc de pietre si oglinzi. Gradini imense cu gazon si o multime
de flori intregesc peisajul.
Dar in momentul cand ai intrat pe poarta Taj Mahalului, totul e altfel: dispare
piatra rosie, granitul dur de constructie fiind inlocuit peste tot cu marmura alba rece,
mormantala, in forme musulmane. Practic, Taj-ul arata a moschee inconjurat de 4
turnuri, la fel ca si la Moscheea Albastra ori Sfanta Sofia din Istambul.
De pe banca pe care s-a asezat printesa Diana si de curand presedintele
american Clinton impreuna cu fiica, Taj-ul ti se infatiseaza grandios, facut parca
special pentru a impresiona. Revenindu-mi in minte imaginea plina de tristete a
Dianei contempland Palatul, realizezi ca pe lume totul e trecator, nimic nu ramane in
urma decat minunile create sa dureze in timp.
La intrare te intampina o alee principala insotita de canalul de apa in care se
oglindeste spendid Taj-ul. Peretii interiori sunt impodobiti cu modele sapate in
marmura alba fiind acoperite cu pietre pretioase si semipretioase. E vorba de o tehnica
speciala denumita pietra dura. In mijloc se afla un mormant mic si gingas asemeni lui
Mumtaz. Alaturi de sotia iubita se odihneste trupul lui Shah Jahan al carui mormant e
mai inalt. Mormintele sunt de o finete rara, construite dintr-o marmura deosebita,

transparenta la lumina lanternelor ghizilor. O duzina de ghizi sar sa-si ofere serviciile
in schimbul a 10 rupii, astfel ca asa putem sa mai aflam cate ceva din tainele bine
pastrate ale Taj-ului Taj Mahal sau Perla Coroanei mugale a fost construit in orasul
Agra de imparatul mogul Shah Jahan, ca un tribut platit in memoria frumoasei sale
sotii Mumtaz Mahal, trecuta in nefiinta in anul 1631. De-a lungul scurtei vieti i-a
daruit 14 copii, nasterea celui de-al
14-lea fiind o intamplare neobisnuita, in urma
careia viata frumoasei sotii sfarseste. Astfel, Taj Mahalul e menit sa fie simbol al
iubirii imparatului pentru sotia sa, Mumtaz Mahal! Mai tarziu a fost si locul
mormantului imparatului. Este fara indoiala cea mai inalta desavarsire artistica a uneia
dintre cele mai perfecte construc\ii, afirmandu-se ca una din minunile lumii.
Samuel Smith, cel care a fost membru al celui de-al zecelea parlament britanic
descrie Taj-ul in cartea sa My Life Work in cuvintele: Am ramas impresionat, fara
cuvinte, in fata acestei apari\ii miraculoase. Aproape nu poti sa crezi ca e realizata pe
pamant. Este mai mult decat un vis de frumusete stelara. Nu exista cuvinte care s-o
descrie, am simtit ca tot ce am vazut inainte sunt diminuate de efectul produs la prima
vedere a Sfantului Petru din Milano sau Catedrala Cologne; sunt toate maiestoase,
dar acesta e incantarea insusi.
Romanticii adevarati s-ar putea sa regrete mutarea vandala a mormantului
continand cele mai spectaculoase bogatii asa cum le-au lasat inaitasii intr-o frumusete
de nedescris, de trandafiri si maci ornamentali incrustati cu pitre semipretioase in
marmura (onix alb si negru, chrysolite verzi, granate rosii si o varietate de agate). In
fata acestei minuni arhitecturale raman cuvinte ca cele ale sotiei colonelului Sleeman:
Nu pot sa descriu, dar pot sa va spun ceea ce simt: as muri si maine pentru un
asemena mormant.
Admiratia e atat de coplesitoare, incat cuvintele sunt sarace sa o poata descrie!
Ai putea sa scrii o multime de pagini pentru ca in final sa-ti dai seama ca de fapt n-o
poti cuprinde pe de-a intregul!
Putine orase pot egala Agra in cultura si faima. Orasul devine cunoscut prin
eternul sau Taj Mahal visul dragostei devenit realitate in marmura.
Ca si celelalte faimoase orase din lume, Agra isi incepe fascinanta istorie cu
mult in urma, odata cu Mahabharata, cand era cunoscuta drept Agravana, ceea ce
inseamna paradis. Prima referinta a acestui ilustru oras vine din lucrarile istoricilor
greci care au scris despre invazia lui Alexandru cel Mare din secolul al II-lea i.e.n.
Mai tarziu, in secolul XII gasim referinte despre Agra in poemele Salman unde se
vorbeste despre un mare si puternic fort.

Unii istorici considera ca numele vine de la natura solului (salt pann), altii fac
legatura cu Raja Agrasen, fondatorul castelului Agrawal. Exista si o mentiune a
orasului in scrierile de calatorie ale astronomului geograf grec Ptolemeu care a vizitat
India in secolul II. Mahmud Shah a fost primul conducator important al Indiei
medievale care isi stabileste o baza aici. Marturiile istorice ale orasului le avem insa
de la inceputul secolului XVI cand sultanul Sikander Lodi, realizand pozitia strategica
a locului aproape in mijlocul tarii se stabileste aici in 1504. El e constient ca
pentru a tine regiunea sub control e necesar sa aiba o rezistenta permanenta la Agra.
Babur este cel care alege aici locul viitoarei capitale. Orasul devine scaunul puterii si
un mare centru cultural. In legatura cu alegerea locului exista o interesanta poveste: in
timp ce sultanul cauta locul pentru viitoarea asezare, Mihtar Mulla care comanda
barca regala il intreaba care dintre cele 2 inaltimi de la orizont le prefera. Raspunsul
sultanului a fost: Aghe rah!, ceea ce insemna cea din fata. Peste ani Aghe rah ar fi
devenit Agra. Agra prospera insa pe timpul lui Akbar si a urmasilor acestuia.

Abul Fazal, istoric din timpul lui Akbar, descrie Agra ca pe un oras al luminilor
de pe malul Yamunei. Aici, spune istoricul, Akbar a construit un fort din piatra rosie
pe care calatorii nu l-au mai intalnit in alta parte. El avea 500 de cladiri proiectate in
frumosul stil din Bengal si Gujarat.

Dupa parintele Monserrate acesta era lung de 4 mile si lat de 2, iar daca se
dorea orice era necesar unei vieti umane, se putea obtine. Se gaseau articole
importate din Europa, erau multi artizani, pietre si perle numeroase, aur si argint, cai
din Persia si Turcia

Calatorul Ralph Fitch care a vizitat Agra in 1585 noteaza ca era mult mai mare
decat Londra si avea strazi largi.

Imparatul Jehangir ajuta istoricii prin datele asupra vieti din acele vremuri
lasate in memoriile sale. El scrie ca Agra e egala cu multe orase din Iran, Khrasan si
Transoxania, dar puse impreuna. Populatia e multa, astfel ca trecerea prin bazare e
dificila. De asemeni, Yamuna, prin trasportul pe ea facea sa infloreasca comertul, fiind
mai larga decat Tamisa, permitand navigarea si a navelor mari. Chiar ramasitele lui
Mumtaz au fost aduse de la Burhampur la Agra cu barca. Activitatea economica pe

fluviu era mare, aducand prosperitate. Pe ambele maluri ale Yamunei erau bogate si
renumite palate. Dar inceputurile primaverii orasului coincid cu venirea
conducatorilor mugali. Akbar e creditat drept mentor, in acele vremuri referirea la
Agra fiind chiar Akbarabad. In timp a cazut in agonia atacurilor banditesti ale lui
Nadir Shah, apoi a Jats si Marathas, dupa care britanicii vor muta capitala la Calcutta
si apoi la Delhi, Agra nemai recastigand niciodata din importanta politica pe care a
avut-o. Azi, Agra mai e inca o reflectare a mostenirii mugale!

Nasterea ideii Taj-ului

In 1612, Arjumand Banu Begum, cunoscuta drept Mumtaz Mahal, s-a casatorit cu
Shah Jahan, nepotul lui Akbar. Avea 19 ani, era frumoasa, inteligenta si deosebit de
atragatoare, mostenind-o pe numai putin remarcabila Noorjahan, sotia lui Jehangir si
sora lui Asaf Khan, socrul lui Shah Jahan. Acceptand sa-l acopanieze in campaniile
militare si sa-i stea alaturi in vremuri dificile, Shah Jahan i-a dedicat cei mai frumosi
ani. In 1631 in timp ce il insotea pe imparat in campania militara la Burhampur, moare
la nasterea celui de-al 14 copil. Avea 38 de ani, iar Shah Jahan 39. Moartea ei i-a
produs imparatului o asa stare de soc incat a albit. Era asa de frumoasa si inteligenta,
cu o asa atractie magnetica incat titlul de Mumtaz Mahal i-a fost dat ca fiind
considerata drept principala regina a Palatului.

Si legenda incepe:

intr-o zi, in timp ce jucau sah in cort la Burhampur si era insarcinata, linistea a fost
intrerupta de un strigat de copil care i-a speriat. Cand au auzit strigatul a doua oara au
realizat ca vine din trupul reginei. Consultand doctorii acestia au interpretat
intamplarea ca pe un semn rau. Imediat regina s-a imbolnavit si a avut mari dureri pe
care doctorii nu au putut sa i le aline. Cand s-a declarat apropierea sfarsitului ea l-a
rugat pe imparat sa-i onoreze doua dorinti: prima de a nu se mai recasatori si a doua
sa-i construiasca un mausoleu nemaiintalnit, unic in frumusete. Cu ochii in lacrimi
imparatul le-a acceptat. Curand nasterea fetei Dara Begum pune capat durerilor prin
moartea reginei. Un mormant temporar in gradinile Zainabad din Burhampur a
gazduit timp de 6 luni trupul reginei, apoi e transportat la Agra unde e tinut temporar
timp de 16 ani pana la mutarea definitiva din Taj. Gratia, fastul, exuberanta,

extravaganta curtii regale pier in urma disparitiei celei ce a fost Mumtaz Mahal! Timp
de 2 ani imparatul a tinut doliu abtinandu-se de la petreceri, cantece, dansuri si voia
buna care-l caracterizau. Vestita orchestra nu a mai cantat la palat pana la nunta fiului
sau.

Materiale de constructie folosite

Trei tipuri de pietre au fost folosite la constructia Taj-ului: semipretioase, ca agate,

turcoaze, coral, onix, ochi de pisica; pietre rare precum Tilai piatra de aur, Ajuba
piatra minunilor si pietre comune: gri, galbene, rosii si marmura alba. Pietrele
semipretioase au fost folosite pentru incrustatii, cele rare pentru mozaicul pardoselilor,
la exterioare si turnuri, iar cele obisnuite la fundatii si la fatade. Pentru constructia
Taj-ului, Shah Jahan aduce artisti in piatra din Persia, Turcia, Franta, Italia si intreaga
Indie. 20000 de artizani au lucrat timp de 22 de ani pentru a crea cel mai mare tribut
platit vreodata in lume iubirii. Romanta in marmura, Taj-ul, e construit din materiale
din intreaga Indie si Asia Centrala: marmura de la Makrana, de langa Jodhpur in
Rajastan, piatra de la Fatehpur Sikri, jasper din Punjub, jad si cristal din China,
turquoise din Tibet, lapis-lazuli din Afganistan, chrysolite din Egipt, agate din Sri
Lanka, ametist din Arabia, malahit din Rusia, cuart din Himalaya, diamante de la
minele de la Golconda, coral, scoici si perle din Oceanul Indian.
Fondurile pentru constructie au provenit din visteria imperiala cat si a guvernului
provinciei Agra. In afara de costul pietrelor a fost platita si munca lucratorilor care au
lucrat usile din lemn si bronz, sicriele din santal.

Controverse asupra Taj-ului

Exista cateva controverse ce inconjoara povestea Taj-ului, dar care au fost probate ca
false de catre istorici. Una dintre ele care se mai vehiculeaza si azi e ca Shah Jahan ar
fi taiat mainile artizanilor Taj-ului pentru a nu-i lasa sa mai faca o replica a unui
asemenea monument. Alta afirma ca Shah Jahan si-ar fi planuit sa construiasca al
doilea Taj din marmura neagra pe malul celalalt, ambele fiind legate printr-un pod,
ceea ce s-a dovedit fals caci ramasitele gasite erau din timpul lui Babur de la Mehtab
Bagh. Cea de a doua ar putea fi plauzibila avand in vedere gustul lui Shah Jahan
pentru constructii niciodata asemenea, de neegalat, dar probabil ca nu a mai avut

ragaz pentru a o realiza dat fiind timpul indelungat al constructiei Taj-ului cat si
inchiderea lui in fort de catre fiul sau, Aurangzeb. Poate ar fi intrecut Taj-ul sau poate
supararea ar fi facut sa treaca mult in umbra lui! Nu vom stii niciodata, dar cu
certitudine Taj-ul ramane capodopera a arhitecturii unei ere mugale de aur, simbol al
unei iubiri ce a transformat pana si recele marmurei in poezie.

Fundatiile

Mausoleul masurand 303,89 m lungime, 113,69 m latime si 86,87 m inaltime se

sprijina pe o fundatie solida. Numai Domul se presupune ca ar avea o greutate de
12192 tone/m.

Istoria Taj-ului

Se crede ca pentru intaia data Taj-ul a fost conceput ca un model din lemn, apoi au
fost facute mai multe pentru a-l pregati pe cel perfect. Realizarea marelui proiect a
durat aproape 22 de ani si la el au lucrat peste 20000 de lucratori. In timp ce marmura,
piatra rosie si alte pietre au fost aduse din statele vasale, statul a contribuit cu 466,5
Kg de aur pur. Dupa ce a fost ridicat, Shah Jahan a repartizat venitul a 30 de sate
pentru men\inerea lui.

Mausoleul a fost dezgolit dupa moartea lui Aurangzeb, fiul lui Shah Jahan, in 1707,
cand vandalii au pradat usile, au slabit accesoriile si alte structuri din lemn. Lampi
costisitoare, suporturi si ustensile, paturi si carpete pre\ioase au fost furate de pe pereti
de iranienii lui Nadir Shah, de Jats, Marathas si de britanicii de la Companiile de Est
Indiene. Ultimii care au capturat Agra au fost britanicii in 1803. Cu toata lipsa celor
466,5 Kg de aur si a unui numar mare de pietre pretioase, Taj-ul se ridica maret si
elegant chiar si azi, nestricat de capriciile vremii.

Expertii arhitecti au apreciat la mai mult de 4 crore (40 milioane) rupii costul
construc\iei.

Alegerea locului pentru constructia Taj-ului a fost facuta cu grija, dat fiind
construirea unui mausoleu care se dorea sa ramana peste secole. Pentru a-i da o
ambianta deosebita s-a hotarat sa fie ales malul Yamunei acolo unde fluviul coteste
aproape la 80 grade. Locul era in sudul Akbarabadului, moderna Agra de azi, in afara
forfotei orasului si a activitatilor lui.

Identificarea locului ii apartine lui Raja Mansingh care i-o lasa mostenire lui
Raja Jai Singh. (singh pentru sikhs inseamna leu).

Shah Jahan i-a cerut lui Raja Jai Singh sa-i vanda pamantul pentru ratiuni
imperiale, dar acesta a fost onorat sa-l ofere fara nici un fel de compensatie. Cum
islamul nu permitea insa ca pamantul pentru inmormantare sa fie acceptat gratis i-a
dat acestuia in compensatie 4 posesiuni.

Legenda spune ca planul mausoleului, care de altfel a aparut si in visul lui Mumtaz
Mahal inainte de a muri, a fost pregatit de Ustad Isa Afundi, un ucenic al sfantului
Shah Yar Mohd Chisti, un om cu puteri miraculoase din Agra. Se spune ca atunci cand
Shah Jahan si-a exprimat dorinta de a avea un plan al unui unic mausoleu, Ustad Isa,
binecuvantat de sfant, a avut un vis in care planul i-a fost descris. Auzind de aceasta
Shah Jahan l-a aprobat in totalitate. Legenda e plina de romantism caci un asemenea
monument de o atata perfectiune si simetrie, cu o atractie covarsitoare, nu putea sa fie
creditat numai divinei interventii. Si vom incerca sa demonstram acest lucru, pentru ca
Taj-ul e produsul unor evolutii in timp care incep prin construirea mormintelor lui
Ghiyaz-ud-din Tughlaq in 1320 si cele ale sultanului Sayyid din secolul XV.
Arhitectura seamana mult si cu cea a mormintelor lui Humayun si Khan-e-Khanan.
Mormantul lui Akbar are de asemeni similaritati. De asemeni, o influenta marcanta o
are constructia Itimad-ud-daulah, fiind pentru prima data cand tehnica pietrei dura e
folosita in incrustarea marmurei. Alti scriitori vestici acrediteaza pe un bijutier
venetian drept autor al proiectelor. O asemenea idee nu poate fi decat un produs al
imaginatiei, caci un european nu putea proiecta un asemenea monument in spirit
complet indian, purtand marca arhitecturii islamice si hindu. Perceptia ca Ustad Isa ar
fi fost arhitectul Taj-ului poate veni si de la un text persan care-l crediteaza drept seful
arhitectilor. Aceasta insa poate face din el numai un membru al echipei caci el nu
poate fi singurul arhitect ce si-a pus amprenta asupra unei asemenea lucrari. De altfel

Shah Jahan a primit un numar mare de proiecte pentru mormant. Si este de asemenea
probabil ca Shah Jahan, cel ce a construit impunatorul Red Fort si Jama Masjid din
Delhi ar fi fost competent sa aiba opiniile sale in legatura cu viitorul proiect. Deci, se
pare ca planul final aprobat a fost rezultatul deliberarilor luate in echipa. Acest lucru
fiind demonstrat de multimea datelor cu privire la lucrarile asupra constructiei. Astfel,
seful caligrafilor a fost Abdul-Haq care impreuna cu subordonatii au fost responsabili
cu scrierea versetelor coranice din poarta principala ca si din jurul mormintelor. Seful
supervizor a fost Mohd Hanif, proiectantul gradinilor a fost Ramlal, iar seful
dulgherilor Pira. Lucrarile domurilor au fost conduse de Ismail Khan Rumi. Expertul
finial a fost Mohd Sharif, iar multi dintre managerii din linia a doua au fost indieni.
Nu se mentioneaza explicit ca ei ar fi fost sefi de departamente de lucrari (ca cei de
azi), dar, probabil ca asa a fost dat fiind numarul mare de oameni (20000!) ce trebuiau
supravegheati pe zi. Incrustatiile sunt prin excelenta creditate ca au fost opera unui
departament de specialisti. Cei ce au vazut aceste lucrari pot plati un omagiu plin de
respect artizanilor acestor inegalabile splendori. Cu lupa, de aproape, si nu se poate
observa spartura facuta in marmura pentru locul pietrelor pretioase. Excelenta Jali
work, insertiile in marmura a pietrelor realizand desenele de flori sau incrustarea
mozaicului pardoselii, toate seamana mai mult cu munca unui bijutier decat cu cea a
unui inginer sau arhitect. Munca a fost coplesitoare, asemeni scenariului unei batalii in
care mii de soldati isi dau viata, dar creditul victoriei merge spre seful comandant sau
rege. E de asemenea fara indoiala ca istoria va pastra o expresa multumire lui Shah
Jahan si echipei sale pentru realizarea unui asemenea constructii magnifice ce avea sa
primeasca epitetul de una din cele 7 minuni ale lumii.

Mausoleul, se ridica in mijlocul unei platforme de marmura, lata de 95 m si inalta de

5,79 m. Platforma pe care sta se numeste Chameli Farsh. Patru minarete din marmura
stau ca santinelele in fiecare colt, fiecare de 41m inaltime, avand in varf domuri. Fara
ele Taj-ul nu ar arata atat de glorios, simetria lor fiind cea care il pune in valoare.
Ascutisul lor masoara 132 de picioare inaltime si au 3 etaje, fiecare separate printr-un
balcon, terminate cu cate un chattri. Minaretele sunt parte integranta a arhitecturii
mugale si sunt perfect propor\ionate cu cladirea principala. Ele sunt adaugate pentru a
pune in valoare monumentul, caci altfel ele sunt specifice moscheilor, acolo unde
credinciosii se aduna pentru rugaciune. Dar la Taj, desi arata ca o moschee, nimeni nu
vine sa se roage, ci numai sa se minuneze! Domul central e ca un cer de marmura
avand 18 m in diametru. Fatada e inalta de 33 m. Cladirea insasi se intinde pe 57m 2.
Pe usi sunt inscrise versete din Coran. Mausoleul e inconjurat de gradini frumoase,
fantani si piscine. Intreaga scena iti taie respiratia. Taj-ul e bine de vazut la apus sau
la rasarit, iar pe timp de luna plina e asaltat de mii de vizitatori din intreaga lume
pentru o imagine greu de uitat. De aceea e supranumit Romanta in marmura.

Interiorul e lucrat ca si exteriorul, lumina calda fiind filtrata de ferestre ce dau locului
fantezie si atmosfera. Direct sub dom, in centrul holului octagonal se afla cele 2
morminte, ale caror ramasite se afla la subsol exact sub ele, specific stilului mugal.
Delicatele lucrari in piatra de pe morminte sunt atat de reusite si frumoase incat si sub
lupa nu poti detecta spartura dintre pietre. O singura floare e realizata in 60 diferite
incrustari. Un gard gravat cu aur si incrustat cu pietre semiprotioase inconjura odata
mormintele, dar Aurangzeb l-a inlocuit cu unul octagonal de 1,8 m din marmura
galbena.

Holul mortuar e conceput octogonal, peretii avand motive florale. Acum mormintele
sunt imprejmuite de un superb paravan gen gratar din marmura, originalul din aur
fiind inlocuit de perfidul Aurangzeb. Marmura mormintelor e incrustata cu desene si
motive florale. Inscriptiile sunt in persana si inregistreaza data mortii lui Mumtaz in
1631 si a lui Shah Jahan in 1666. Ferestrele sunt concepute special pentru a filtra
puternicul soare indian. Taj-ul e incoronat majestuos cu un dom impunator. In afara,
Taj-ul are 4 fatade identice, extraordinar chanferate in cele 4 colturi, sugerand o
miscare neintrerupta, de continuitate in jurul cladirii. Taj-ul, excluzand podiumul si
finialul e egal pe fiecare parte, definind un cub. Inaltul dom culmineaza cu finialul
care initial avea 30 de picioare si 6 inci inal\ime. Domul are 146 picioare pana la
finial. Cupola acestui mormant consta din acest dom central inconjurat de 4 chattris,
asezate diagonal astfel ca dintr-un anumit unghi sa nu se vada decat unul. Interiorul
are cate o camera pe fiecare parte care e dreptunghiulara, cele 4 colturi avand fiecare
cate 4 camere octogonale. Aceste 8 camere sunt repetate la etaj. Marmura mormintelor
e lucrata in stil jali cu elemente incrustate pe margini. Apogeul lucrarilor jali in
India e atins atunci cand 60 de pise mici sub\iri din pietre pretioase multicolore au fost
folosite pentru incrustarea unei singure flori. Inscriptiile sunt numai pe mormantul lui
Mumtaz, ambele sunt lucrate in stil jali cu modele de plante si flori. Mormintele
reale sunt la subsol conform traditiei islamice.

Apropierea de Taj e la fel de frumoasa pe cat e monumentul insusi. Principala poarta a

mausoleului se deschide intr-o superba gradina ce realizeaza o extrem de frumoasa
apropiere spre monument. Mausoleul ocupa o suprafata dreptunghiulara ingradita de
ziduri pe 3 laturi, in afara de partea de nord care se deschide catre fluviu. Poarta
principala se afla in mijlocul partii de sud si a fost astfel proiectata ca prin maretia sa
sa produca vizitatorilor o intrare grandioasa catre monument. Turnuri octogonale o
imprejmuiesc iar la colturi sunt adaugate kioscuri octogonale impresionante. A fost

folosita marmura si piatra rosie in constructia ei. Superbe sunt cele 11 chattris cu
cupole din marmura. Odata intrat te intampina cele 4 sferturi patrate ale gradinii ce
sunt separate de canale si poteci pavate. Fiecare din cele 4 patrate sunt impar\ite in
altele mai mici cu alei pavate. Apa cristalina realizeaza o reflecxie a impresionantului
monument alb care parca pluteste ca un puternic corp divin. Interesant ca atentia
constructorilor a fost indreptata catre fiecare aspect al constructiei mausoleului. Pana
si apa era adusa din fluviu printr-un sistem ce nu necesita reparatii si era pastrata in
tancuri de unde se controla presiunea apei. Chiar si alegerea locului langa apa a fost o
conditie de baza. Pentru a mentine sfintenia locului, mugalii au construit o moschee in
apropiere in partea de vest si, pentru a respecta simetria, au inaltat o cladire pentru
oaspeti identica in partea de est, ambele din piatra rosie pentru a nu lua din
frumusetea Taj-ului.

Intre secolel XVI si XVII Agra a fost capitala a Indiei sub mugali, centru al artelor,
stiintelor si comertului, iar superbele monumente dateaza din acea perioada. Rareori
in istorie s-a inregistrat o asa succesiune de suverani, fiecare din ei cu o dorinta de a-si
gasi personalitatea intr-una din artele vizuale. Desi in ultimii ani Delhi a fost favoritul,
totusi ei au rezervat Agrei si imprejurimilor cele mai minunate lucrari. Ele includ
magnifice cladiri, un impresionant fort si o constructie pentru care multa lume vine in
India exclusiv sa o vada: Taj Mahal-ulul!

Incursiune in istoria Agrei

E imposibil sa trecem mai departe fara o scurta privire asupra istoriei privind pe cei 6
mari imparati mugali de numele carora se leaga maretia si decaderea unui oras ajuns
capitala a unui vast imperiu.
Badal Singh e creditat ca cel care a construit un fort pe locul actualului fort Agra in
1475, dar aceasta nu l-a impiedicat pe Sikander Lodi sa-si faca capitala sa pe malul
opus al Yamunei in 1501. Babur a fost primul mare imparat mugal care l-a batut pe
ultimul sultan Lodi in 1526 la Panipat, 80 km nord de Delhi si de atunci Agra a
devenit capitala imperiului mugal. Orasul atinge maretia intre jumatatea secolului al
XVI-lea si cea secolului XVII, in timpul lui Akbar, Jehangir si Shah Jahan. In aceasta
perioada au fost ridicate fortul, Taj Mahal si principalele morminte. In 1638 Shah
Jahan construieste un nou oras in Delhi, iar Aurangzeb muta aici capitala peste 10 ani
(1648). In 1761 Agra cade in mana Jats care prada mormintele, inclusiv Taj-ul. Apoi e

luata de Marathas in 1770 inainte ca englezii sa zmulga controlul la 1803. Atunci au

fost lupte crancene in jurul fortului in timpul lui Mutiny, in 1857, dar dupa ce englezii
recastiga controlul muta administratia provinciilor de nord la Allahabad. Agra s-a
dezvoltat apoi ca un centru industrial. Este situata pe malul vestic al Yamunei la numai
240 km sud de Delhi. Principalul drum ce duce la Taj Mahal poarta numele acestuia.
Ca Taj-ul va fi o creatie in timp izvorata din ceea ce fiecare a luat de la
predecesori prin mostenirea lasata urmasilor vom incerca s-o subliniem printr-o
succinta trecere in revista a celor 6 renumiti conducatori. Si daca era mugala incepe
prin contructii din piatra rosie caracteristice perioadei de inceput a lui Babur, de la
Jehangir vom observa o schimbare radicala: trecerea catre folosirea marmurei albe cu
influenta persana si linii feminine: Itmad-ud-Daulah construit de sotia acestuia,
Noorjahan, in intregime numai din marmura alba, fiind comparat cu o cutie de
bijuterii! Dar cel care deschide o era noua, de pompa pentru Agra este cu adevarat
Shah Jahan: cu el incepe preferinta spre marmura alba dar si spre tehnicile rafinate ale
incrustatiilor de tipul pietrei dura, desavarsirea fiind atinsa prin perla monumentelor,
Taj Mahalul.

BABUR

In 1526, Zahir-ud-din Muhammad Babur, un descendent al lui Tamerlan, rege al unui

mic regat muntos din Asia Centrala invadeaza Hindustanul cu o puternica armata
dotata cu o artilerie care triumfa in batalia cu Ibrahim Lodi de la Panipat din 21 aprilie
1526. Imediat dupa lupta, Babur isi cheama fiul, Humayun si-i ordona sa mearga la
Agra pentru a pazi comoara in timp ce el se indreapta spre Delhi. In 27 aprilie 1526
Babur e proclamat imparat al Hindustanului, iar cand soseste la Agra, Humayun ii
prezinta un faimos diamant primit din partea familiei regale din Gwalior in schimbul
protectiei. In timp el va avea cea mai incitanta istorie cunoscuta drept cea a
diamantului Koh-i-Noor sau muntele luminii, cel mai mare la vremea aceea, fiind
evaluat de Babur la 2 zile si jumatate de hrana pentru intreaga lume. Dar despre
acesta altadata, constituind subiectul unei carti despre Misterioasa Indie. Stabilindusi aici capitala incepe constructia orasului: cladiri, gradini, poduri, folosind ca material
mai ales piatra rosie. Una din cele mai frumoase gradini din care azi nu a mai ramas
insa nimic a fost Ram Bagh, unde a fost inmormantat in 26 decembrie 1530. Abia
dupa 4 ani trupul fiind transportat la Kabul.

HUMAYUN

Dupa 3 zile de la moartea lui Babur, Humayun e incoronat la Agra. Putin dupa aceea
au inceput certurile intre frati, imperiul fiind impartit: unul din frati, Kamran ia
Kabulul, Kandhar si Panjabul de vest, celalalt Askari, luand Sambhal, iar ultimul frate
Hindal ia Alwarul. Parasit de frati, Humayun e batut de Tigrul Afgan si sef al
Biharului, Sher Shah. Fuge in Persia la curtea regelui Shah Tahmasp caruia ii prezinta
celebrul diamant Koh-i-Noor drept multumire. Norocos acum, se intoarce cu trupele
lui Shah si recucereste de la frati, Kabul si Kandhar. Dusmanul sau Sher Shah moare
in 1545 si imperiul se destrama la succesori. Prevazand oportunitatea, dupa 15 ani de
exil, in urma victoriei de la Sirhind isi face aparitia triumfal in Delhi in 23 iulie 1555.
Dar peste putin timp cade fatal pe scarile bibliotecii sale din Delhi, in Purana Qila,
murind.

AKBAR

In acest timp, Akbar avand 13 ani e incoronat imparat la Kalanaur in 14 februarie

1556. Dupa 6 luni de la urcarea pe tron soseste la Agra, capitala tatalui si bunicului
sau. Jalal-ud-Din Mohammad Akbar s-a nascut la 15 octombrie 1542. A fost fiul
imparatului mogul Humayun si al sotiei acestuia Hamida Banu Begum, iranianca, fata
lui Mir Baba Dost, care la casatorie avea 14 ani.

Dupa scrierile lui Abul Fazal nasterea lui Akbar a avut loc sub cele mai bune auspicii
stelare, fiind destinat sa devina un om important. In tinerete dovedea interes pentru
sporturi si vanatoare. In 24 ianuarie 1556 imparatul Humayun cade din biblioteca,
moartea fiind tinuta secret pana la incoronarea lui Akbar care era copil. Incoronarea a
fost cea mai simpla pentru cel ce avea sa devina unul din cei mai mari conducatori ai
Indiei. Ceremonia a avut loc intr-o gradina la Kalanaur pe o platforma de caramizi. A
fost citita khutba proclamarea regelui de catre liderii religiosi Akbar alegandu-si
pe credinciosul sau gardian Bairam Khan ca prim ministru.

In a doua batalie de la Panipat impotriva lui Hemu care avea o armata puternica de
30000 de afgani si rajputs si 1500 de elefanti, il infrange, Delhi si Agra intrand in
componenta imperiul Mugal. In mai 1557 e infrant conducatorul afgan Sikander Sur si
ultimul pretendent la tron e indepartat. Tot atunci se casatoreste cu fata lui Abdullah
Khan. In 9 octombrie 1558 impreuna cu curtea se muta pe fluviul Yamuna la Agra. In
cei 4 ani ai prim ministrului sau Bairam Khan imperiul Mugal e consolidat prin
adaugarea intregului Panjab, Multan, prezentul Uttar Pradesh, incluzand si Delhi.

Akbar a fost cel care a facut Agra cunoscuta prin constructii, dar Shah Jahan a
desavarsind-o!

In locul vechiului fort al lui Sikander Lodi construieste un impresionant fort din pietre
de culoare ruginie de unde si numele Lal Qila. Incepe constructia Fortului in 1565
pe cand avea numai 23 de ani! Mare constructor, cu un interes deosebit pentru arta
demonstreaza rafinament si pentru literatura, filozofie si stiinte. Constructia a durat 8
ani pana sa o termine. Dupa istoricul sau Abul Fazal, avea 500 de locuinte din piatra
rosie in stil Bengal si Gujarat. Numai cateva au supravietuit. Are pereti dublii ce se
intind pe 2,4 Km, inalti de 21 m, cu turnuri si bastioane. Fortul are 4 porti, intrarea
fiind prin poarta Amar Singh Rathore. Cea de-a 4-a poarta se numeste Delhi, pe aici
fiind primiti nobilii si ambasadorii. Sase ore din timpul zilnic si-l petrecea in Diwan-iAm, Sala audientelor publice. Constructiile sale ii reflecta personalitatea fiind robuste
si perene, pline de imaginatie.

La 26 de ani Akbar a fost conducatorul unui vast imperiu, marindu-si teritoriul pana in
Deccan in sud si pana la Bengal in est, construindu-si la Agra prestigioasa capitala a
vastului sau imperiu. A avut multe neveste, bogate si renumite. Dar dorinta de a avea
un fiu nu i se realiza. Atunci s-a dus la Sikri unde l-a vizitat pe sfantul Shaikh Salim
Chisti care i-a prezis ca va avea 3 fii, ceea ce s-a adeverit. In 30 august 1569 s-a
nascut primul fiu, Salim Muhammad, de la sotia din Rajput, Jodha Bai. Numele de
Salim fiind dat in cinstea sfantului. Al doilea fiu se naste in 7 iunie 1570, si-l va numi
Murad (fericitul). In 1572 se naste al treilea, Daniyal. Pentru a-si arata multumirea
fata de prezicerile sfantului, Akbar decide sa construiasca un nou oras si sa mute
capitala la Sikri, 40 km sud-vest de Agra. Amenajata cu un lac artificial a numit-o
Fatehpur Sikri orasul victoriei. Prefixul Fateh e adaugat ca sa comemoreze victoria
asupra Gujaratului, in 1573. Fiecare structura a fost decorata cu sculpturi frumoase.

Mausoleul din marmura al lui Salim Chisti, capodopera in delicatete inca atrage si azi
femei ce nu pot avea copii care vin aici la fel ca si Akbar cu 4 secole in urma.

Desi mai putin educat, patroneaza artele, literatura, filozofia si stiintele. La curtea lui
se aflau straluciti intelectuali ai timpului sau: poetul Faizi si fratele sau Abul Fazal
autor al Akbarnama - biografia lui Akbar si Ain-i-Akbari - Regulile lui Akbar,
spiritualii Raja Biirbal, Abdul Rahim, cantaretul renumit Tansen, ministrul de finante
Todar Mal

Gloria lui Fetehpur Sikri e Jama Masjid construita in 1575 si poate cuprinde 10000
credinciosi, spunandu-se ca ar fi o copie a celebrei moschei din Mecca.

Intrarea in moschee e o poarta mare, Buland Darwaza, de 41 m inaltime. Alte

minunate cladiri din Fatehpur Sikri: Panch Mahal, probabil turnul de unde priveau
doamnele panorama orasului, Raja Birbal un palat bogat sculptat, Haram Sara palatul
sotiei lui Jodha Bai, Sunehri Makan sau casa de aur a sotiei Marium Zamarei, Diwani-Aam, sala audientelor publice, Diwan-i-Khas, sala audientelor particulare cu stalpul
lui Akbar in centru, Hiran Minar un turn de 21,3m inaltime. Era prezent aici un
elaborat sistem de aducere a apei catre un rezervor, de unde prin canale era condusa in
apartamente, bai si gradini. Englezul Ralph Fitch care a vizitat Fatehpur Sikri in 1583
scria: Agra si Fatehpur Sikri sunt orase foarte mari, amandoua mai mari decat Londra
si mult mai populate. Pentru 14 ani, 1574-1588 capitala a fost aici, apoi e mutata la
Lahore si din nou la Agra.

La varsta de 20 de ani are loc o schimbare drastica in gandirea si imaginea lui Akbar.
Motivele pentru aceste schimbari pot fi gasite in casatoria sa cu o printesa hindu.
Incepe acum sa respecte si alte religii si pune stop inrobirii prizonierilor si a familiilor
lor, a convertirii la islam. A fost primul conducator musulman al Indiei care a interzis
aceasta practica, aceasta aducandu-i apropierea cetatenilor hindu. In martie
desfiinteaza Jaziya taxele asupra nemusulmanilor (de 800 de ani instaurate). Aceasta
ii aduce si mai multa apropiere de cetateni. In 1567 vine la curte poetul Faizi caruia i
se alatura tatal in 1573, Shaikh Mubarak. Istoricul si biograful sau, Abul Fazal se
alatura in 1574. El era fratele lui Faizi. In timpul lui are loc o mare reconstructie
financiara. Dupa abolirea taxelor anti hindu, reformele se bazeaza pe taxele asupra

pamantului devenind principala sursa de venituri in India. In septembrie 1564 Akbar

se casatoreste cu fata lui Miran Mubarak Shah, conducator din Khandesh, luand-o cu
el la Agra.

In 1565 incepe constructia fundatiei Fortului Agra, al carui inginer, sef proiectant, a
fost Qasim Khan. Fundatiile au fost facute foarte adanc, cu ziduri de 3 yarzi grosime
si 60 inaltime, fortul avand 4 porti. Au fost ridicate 500 de case cu ajutorul muncii a
4000 de zidari si 8000 de lucratori zilnic. 1000 de tauri au carat la carele care aduceau
piatra rosie de la Sikri, iar 100 de barci aduceau piatra tocmai de la Delhi. A fost
terminat in 15 ani si a costat 3500000 Rupii.

Akbar a fost primul rege care s-a gandit la unificarea tarii. Cei mai multi istorici il
considera ca pe primul rege national. Dar ambitia de a fi conducatorul suprem al
Indiei nu se putea realiza fara cucerirea Rajastanului. In 1567 cucereste Chittor,
ordonand apoi masacrarea populatiei ceea ce-l face nepopular. Au fost ucisi 30000 de
civili. E dificil sa explici cum un asa conducator rational a putut gandi astfel atunci.

In 1569 cucereste fortul de la Ranthambhor in mai putin de o luna, vestit loc pentru
vanatorile regale de tigri.

In 1572 decide sa cucereasca Gujaratul. In acele vremuri Gujarat era condus de regi
alesi si detrona\i de nobili, luptele de interese dintre rege si nobili divizand statul. In
timpul acestor lupte Akbar il ajuta pe Aitimad Khan in schimbul Gujaratului. In 1573
cucereste Biharul si in 1574 Bengalul.

In 1575 Akbar ordona constructia Ibadat-Khana, casa cultului (religiilor), aflata in fata
Jama Masjid. Ca si in traditia persana constructia era impartita in 4 holuri cu verande
imprejur. Este timpul cand decide sa acorde atentie problemelor spirituale si
indulgenta in discutiile privind religia. De altfel in acest scop a fost construita Ibadat
Khana. Imparatul ocupa pozitia centrala si mergea separat la discutii, cele mai multe
avand loc vinerea la amiaza. Initial, erau consultati numai islamicii, intoleranta afisata
de inflexibilitatea participantilor facandu-l sa-si piarda respectul pentru ei. Mai tarziu,

liderii religiosi ai altor religii ca hindu, jain, budisti, crestini etc. se vor alatura
discutiilor din Ibadat Khana, Akbar asumandu-si rolul de interpret al legii din
septembrie 1579.

In urma discutiilor cu lideri religiosi din toate religiile - zoroastrieni, ortodoxi,

musulmani, crestini, evrei, jaini si hindu - el dezvolta o noua religie Din-i-Ilahi, sau
Divina Credinta, care imbina toate punctele bune ale tuturor religiilor. Ideea era de a
uni pe toti indienii sub un conducator. Pe langa toleranta religioasa a avut si inovatii in
politica, ridicand la rang inalt in posturi ale administratiei pe multi printi rajputs si
hindu merituosi. Da exemplu personal prin casatoria cu o indianca, aboleste Jaziya,
taxele pentru nemusulmani. Interferenta cu alte religii si idei il face pe Akbar deschis,
nefiind un fanatic musulman, chiar in anumite zile parasind mancarea nevegetariana
pentru cea vegetariana. A abolit multe taxe pentru nemusulmani, toate acestea in urma
dezbaterilor din Ibadat Khana cu oameni diferi\i si de idei contrare. Ii placea sa
asculte punctele de vedere ale oricarui participant chiar daca erau impotriva. Discutiile
se purtau si despre originile diferitelor religii. Misionarii din Goa, vazand interesul lui
pentru crestinism, au gresit insa cand au vrut sa-l converteasca, abia dupa 2 ani
realizand ca interesul lui era pur academic. Altadata Akbar il primeste pe profesorul de
jainism Hirvijaya Suri impreuna cu 60 de calugari la Fatehpur Sikri pentru a studia
jainismul timp de 2 ani. Influenta se produce si in modul de a se hrani si in
abandonarea vanatorii. Toate acestea insa ii aduc rebeliuni in Bihar si Bengal. Victoria
impotriva lor e sarbatorita in 11 martie 1582 prin 18 zile de sarbatori la Fatehpur
Sikri, unde Diwan-e-Aam a fost decorat cu aur si matase.

La 13 februarie 1585 printul Salim se casatoreste ca fata lui Raja Bhagwant Das din
Amber tot ca o continuare a politicii lui Akbar de a avea relatii cu razboinicii rajputs.
Akbar este cel care primeste prima delegatie engleza formata din 3 negustori: John
Newberg, Ralph Fitch si Wiliam Leeds care aduc prima scrisoare a monarhului
britanic catre partenerii indieni. De retnut ca scrisoarea vorbeste in termeni laudativi
despre faptele lui Akbar ce au ajuns pana la curtea reginei Elisabeta I. In 1585, dupa
moartea lui Mirza Hakim, conducatorul Kabulului, isi intinde frontierele la nord prin
cucerirea Kashmirului si a Kabulului. Pentru urmatorii 13 ani Akbar muta capitala la
Lahore. Este cucerit Deccanul apoi se intoarce la Agra si Fatehpur Sikri in 1601. Intre
1589-1595 printul Salim se razvrateste, declarandu-se rege al Allahabadului. Dar
Akbar, la interventia sotiei si mamei lui Salim incheie un compromis care insa nu va
dura mult dat fiind inclinatiile acestuia pentru alcool si opium. In 1604 Akbar vrea sa
porneasca o campanie impotriva lui, dar o amana din cauza mortii mamei sale. Sub
pretext ca vine sa prezinte condoleante, Salim se preda lui Akbar. In 1605 moare

printul Daniyal ca urmare a excesului de alcool. In 1588 un lup il musca de picior,

moartea fiului tanar si neintelegirile dintre ceilalti marcandu-l profund. Ultimul act al
lui Akbar e acela de a pune turbanul sau regal pe capul printului Salim. In 15
octombrie 1605 Akbar, unul din cei mai mari conducatori ai Indiei trece in istorie.
Moare in Fortul Agra dupa 49 de ani de domnie in pace si sanatate. Corpul sau e
depus in mausoleul de la Sikandra, la 10 Km de Agra in drum spre Mathura, ale carei
fundatii fusesera incepute de Akbar.

JEHANGIR

Dupa Akbar urmeaza la tron Salim, incoronat la 24 octombrie 1605 la fortul Agra,
botezandu-se imparatul Jehangir marime a lumii. Cel mai mare eveniment a fost
casatoria cu Mahrunnissa in 1611, supranumita Noorjahan sau Lumina Lumii, fata
nobilului persan Mirza Ghiyas Beg si vaduva a lui Sher Afgan. Noorjahan era o
femeie de o rara frumusete, cu o minte sclipitoare si de o inalta tinuta culturala. Pentru
15 ani a fost o virtuala conducatoare a imperiului Mugal. Au fost batute in acel timp si
monezi in numele ei, care apare la loc de cinste pe toate firmanele imperiale. Tatal ei a
fost facut prim ministru, iar fratele, Asaf Khan, devine ministru al Curtii. Casatoria
fetei lui Asaf Khan, Arjumand Banu (mai tarziu Mumtaz Mahal) cu fiul favorit al lui
Jehangir, prin\ul Khurram (mai tarziu Imparatul Shah Jahan) mareste puterea familiala
si prestigiul lui Noorjahan. Una din inscriptiile de pe o moneda spune totul: din
ordinul imparatului Jehangir, aurul are 100 de splendori adaugate lui prin primirea
numelui Noorjahan, regina Begun. Jehangir se dovedeste un mare cunoscator in arta
picturilor miniaturale cu reprezentari ale vietii de curte, vanatori si lupte, interesul
pentru ele fiind cultivat in scoli speciale. Maretia de la curtea lui Jehangir e descrisa
de doi calatori englezi, capitanul William Hawkins sosit in 1608 cerand permisiunea
din partea regelui Angliei James I de a face comert cu India, urmat de Sir Thomas I
Roe, ambasador aici. Una din ceremoniile Durbarului (Durbar insemnand curtea)
descrie cantarirea imparatului in aur, argint si bijuterii, de ziua sa. In 1622 Noorjahan
isi pierde tatal caruia ii construieste intre 1622-1628 un mormant din marmura alba cu
intarsi din pietre semiprotioase, precursor al Taj-ului. Ultimii 5 ani sunt grei pentru
Jehangir dat fiind rebeliunea fiului sau, printul Khurram impotriva dorintei reginei
Noorjahan de a fi favorita. Khurram ataca fortul dar e batut de armatele regale, fugind
impreuna cu sotia, dar dupa 3 ani isi cere iertare tatalui fiind de accord sa-i trimita cei
doi fii, Dara Shikoh si Aurangzeb ca ostatici la curtea regala, el retragandu-se la
Nasik. Din cauza vinului si a opiumului, starea lui Jehangir se inrautateste si la 28
octombrie 1627 moare calatorind de la Kashmir la Lahore. Ultimele cuvinte au fost:
Numai Kashmir!, un loc pe care imparatul l-a iubit atat de mult! Dupa moartea sa,

Noorjahan incearca sa introneze pe ginerele ei Shahriyar casatorit cu fata sa Ladhi

Begum din prima casatorie. Dar fratele ei, Asaf, a carui fata era casatorita cu printul
Khurram, il instiinteaza pe acesta. Shah Jahan, viitorul imparat, vine in mare graba la
Agra. Realizand ca jocul ei va cadea, Noorjahan se retrage din viata publica cu o
pensie de 2 lakhs Rupii (200000) si isi dedica ultimii 18 ani ai vietii construind
mormantul so\ului si pe al ei in Lahore. Azi cele doua morminte sunt despartite de o
cale ferata!

SHAH JAHAN

Printul Khurram, cunoscut in istorie ca Shah Jahan, s-a nascut in 5 ianurie 1592 la
Lahore. A fost fiul imparatului Jehangir si al printesei rajput Manmati. La nastere,
astrologii i-au prezis mult noroc. Si a avut din plin! Bunicul sau, imparatul Akbar a
fost foarte bucuros la nasterea sa pentru ca-i promisese uneia din sotiile sale ce nu
avea copii, sa-l adopte. Tot el a fost cel care i-a dat numele de Khurram ceea ce
inseamna Fericitul.

In mai 1612 se casatoreste cu Arjumand Banu Begum, cea care avea sa fie cunoscuta
mai tarziu drept Mumtaz Mahal, daruindu-i acestuia 14 copii dintre care numai 7 vor
supravietui: Jahanara Begum nascuta la 23 martie 1614, Dara Shikoh la 20 martie
1615, Shah Shuja la 23 ianuarie 1616, Roshanara Begum la 24 august 1617,
Aurangzeb la 24 octombrie 1618, Murad Bakhsh la 29 august 1624 si Gauhar Ara
Begum la 7 iunie 1631.

Din ratiuni politice se casatoreste in 1617 cu fata lui Shahnawaz Khan. Shah Jahan a
fost fiul favorit al lui Jehangir si al lui Akbar datorita curajului si ambitiei sale. In 12
octombrie 1617 dupa victoria din Deccan, imparatul Jehangir ii acorda titlul de Shah
Jahan. Peste ani avea sa intampine rezistenta din partea sotiei tatalui, Noorjahan,
frumoasa si ambitioasa femeie care se va implica direct in problemele imperiului. In
octombrie 1627 Jehangir moare la Rajouri in drumul de intoarcere catre Lahore din
Kashmir, iar in batalia succesiunii la tron se formeaza 2 grupuri: unul avandu-l ca
pretendent pe Shahriyar sustinut de Noorjahan si celalalt de fratele acesteia, Asaf
Khan, sustinator al lui Shah Jahan.

In 4 februarie 1628 Shah Jahan, cel mai semnificativ dintre marii imparati mugali, e
incoronat in Fortul Agra, incepand un regat considerat de istorici drept cel mai
stralucit din istoria Indiei. Primul act e omorarea pretendentilor la tron si a urmasilor
acestora. Pentru urmatoarele 18 luni a trait fericit la Agra impreuna cu sotia si familia
sa. Dar, apoi au inceput tulburarile din Deccan. Dat fiind sistemul de guvernare
caracterizat ca despotism militar, monarhii dinastiei mugale isi petreceau viata mai
mult in campanii. Intr-una dintre ele merge spre sud, spre Burhampur, acompaniat de
sotia sa, Mumtaz Mahal, ca de obicei. Obtine repede victorii, dar in 7 iunie 1631 se
intampla tragedia de la Burhanpur, cand Mumtaz moare la nasterea celui de-al 14-lea
copil, dupa o casatorie fericita de 19 ani. Aceasta il socheaza atat pe imparat incat
parul i se albeste. Pentru 2 ani muzica nu s-a mai auzit la curte. Se spune ca iubirea lor
a fost atat de mare incat pe patul mortii Shah Jahan i-a promis sotiei ca o sa-i
indeplineasca cele doua dorinti: de a nu se mai casatori si de a-i inalta un mormant
neasemuit. Astfel, Taj-ul va deveni un simbol al iubirii, daca nu al suferintei!

Abia in 1633 cu prilejul casatoriei fiului sau Dara Shikoh via\a de la curte reintra in
normal. Fastul si petrecerea vor fi costisitoare.

In 1647 Shah Jahan se imbolnaveste, lupta pentru succesiune fiind apriga intre cei 4
fii: Dara, favoritul lui Shah Jahan, care avea provinciile Allahabad, Punjab si Multan,
Shuja care era guvernator al Bengalului, Aurangzeb vice rege in Deccan si Murad care
guverna in Malwa si Gujarat. Cei 3 frati s-au inteles sa-l detroneze pe Dara, dar pana
la urma Aurangzeb va juca duplicitar, alungandu-i pe ceilalti, fie prin suprimare, fie
prin inchidera lor ca de altfel si a tatalui, Shah Jahan timp de 8 ani pana la mortea
acestuia, in fortul construit de el insusi.

Shah Jahan era de statura medie, cu ochi negri si cu un neg pe partea stanga a nasului.
Avea o voce dulce si vorbea elocvent persana. Fiind foarte religios se trezea cu 2 ore
inainte de rasaritul soarelui mergand in moscheea particulara, stand pe carpeta si
rugandu-se. Mergea apoi in Jharoka darshan unde publicul avea acces liber si unde
facea dreptate chiar si impotriva inaltilor oficiali ai guvernului, fara asistenta sau
intermediari. Tot aici ii placea sa priveasca noii elefanti capturati. Dupa o ora de
incantare mergea in Diwan-e-Aam unde rezolva dorintele celor sositi aici inca de la
ora 7,40. Vizita apoi Diwan-i-Khas, dupa care viziona lucrari de arta, picturi si

broderii. Conferintele secrete le tinea in Shah Burj. Intra apoi la harem dupa care se
odihnea un timp. La ora 3 dupa amiaza mergea la Divan-e-Aam pentru a inspecta
garzile, apoi se ocupa de muncile administrative. Seara asculta muzica si privea
luptele de cerbi. Ultima intalnire avea loc la 8 seara inainte de a se retrage in harem.
Sfarsitul zilei si-o petrecea ascultand cantecele doamnelor. La ora 10 noaptea se
retragea pentru odihna ascultand subiecte despre calatorii, istorie sau din viata
sfiintilor. Vinerea ii placea sa asculte preferata autobiografie a lui Babur. Ii placeau
muzica si dansul, pasiuni care l-au facut sa traiasca in grandoare, dragoste pentru
frumos si maretie. Vesmintele uimitoare, tronurile impunatoare, carpetele scumpe,
primirile somptuoase si serbarile costisitoare erau ceva obisnuit la curtea sa.

Dar gloria lui Shah Jahan e vizibila mai ales in arhitectura unde se concentreaza mai
mult ca in literatura, construind monumente de nedepasit. A inteles foarte bine stiinta
arhitecturii, examinand fiecare plan cu experti inainte de aprobarea finala. Era stapan
pe ceea ce stia si foarte ambitios. Vanitatea sa a determinat aparitia magnificelor
constructii, iar ambitia sa a facut ca ceea ce construia sa fie de neegal. Pentru
exemplificare e deajuns sa amintim pe cele de la AGRA: Taj Mahal, Diwan-e-Aam,
Diwan-i-Khas, Moti Masjid, Khas Mahal, in fortul Agra: Muthamman Burj sau cele
din Delhi: Red Fort, Jama Masjid, moscheile din Ajmer, Kashmir, Lahore, Ambala,
Faizabad, Gwalior, Kabul,.

Shah Jahan a renovat si multe dintre constructiile fortului: Moti Masjid comparata
intr-o inscriptie persana cu o perla perfecta (intre 1636 1637), urmand
apartamentele regale si Diwan-i-Khas. Palatul sau regal, Khas Mahal a fost construit
in 1637 si era alcatuit din 3 cladiri cu fata spre Yamuna. Celebrului Tron Paun din
Diwan-i-Aam i-au trebuit 7 ani pentru a-l termina si a costat 1 crore rupii la acea
vreme. Tronul avea cele 5 picioare din aur, iar canapeaua era inconjurata de 12 stalpi
din smarald in varful carora erau cate 2 pauni cu rubine, smaralde, diamante si perle.
Agra isi pierde insa din importanta cand Shah Jahan construieste un nou oras
Shahjahanabad (azi in Old Delhi) si muta aici capitala in 1648. In 1657 Shah Jahan se
imbolnaveste serios si merge in covalescenta la Agra lasand guvernul in mainile fiului
sau favorit Dara Shikoh. Dar ceilalti fii mai tineri, Shah Shuja, Aurangzeb si Murad
Baksh care erau guvernatori ai Bengalului, Deccan si Gujarat, auzind stirea, merg spre
Delhi sa o conteste. Repet istoria tocmai pentru a accentua caracterul lui Aurangzeb
care merge pana acolo incat puterea mugala ajunge sa se destrame. In zadar incearca
Shah Jahan sa-i potoleasca caci ei cer coroana sau cosciugul. In razboiul civil ce
urmeaza, Aurangzeb care nu era in gra\iile imparatului iese invingator si soseste in
Agra unde asediaza fortul. Shah Jahan incearca sa-l pacifice oferindu-i celebra sabie

Alangir, dar Aurangzeb taie alimentarea cu apa. Dupa numai 3 zile, batranul
imparat se preda. Aurangzeb il inchide in Fortul Agra unde traieste 8 ani nefericiti
privind la fata sa Jahanara si la mausoleul inchinat sotiei. Istoria se repeta, Shah
Jahan, care si-a inceput conducerea regatului cu varsare de sange, sfarseste la fel: cei 3
fii ai sai, Dara, Shuja si Murad impreuna cu nepotul sau sunt omorati sau inchisi de
Aurangzeb. De asemeni, el impune multe restrictii tatalui sau care era inchis. Luptele
de elefanti atat de iubite de Shah Jahan sunt intrerupte, iar materialele de scris ii sunt
rationate. Atat de ravnitele bijuterii ale curtii i-au luat 14 ani unui expert numai pentru
a le evalua! Sfarsitul avea sa vina pe 22 ianuarie 1666, cand Shah Jahan moare privind
lung catre Taj Mahal din turnul octagonal, Musamman Burj (sau turnul Jasmine) pe
care-l construise pentru Mumtaz. Corpul sau e dus cu barca la Taj unde e inmormantat
alaturi de sotia sa. Dupa moartea sa, Aurangzeb zmulge de pe morminte multe dintre
pietrele pretioase. In pofida celor ce aveau sa urmeze, Taj-ul a ramas parca de neatins
bucurand si azi sufletele vizitatorilor de pretutindeni ce-l asalteaza zilnic.

AURANGZEB

Prin firea sa, Aurangzeb era autoritar si suspicios, astfel ca multi dintre suporteri ii
devin dusmani. Rascoale ale sikhs-lor in nord-vest, ale rajputs-lor in vestul mijlociu,
iar in sud cele ale lui Marathas, ii slabesc puterea. Ca si tatal sau isi incepe domnia
prin pavarea drumului catre tron cu sange si omoruri ale pretendentilor la tron. A fost
un mare fanatic si a facut greseala de a parasi Agra pentru departele Deccan.
Aurangzeb pleaca spre Deccan si nu se va mai intoarce in Delhi. Dupa moartea sa, in
1707, urmeaza confuzia si haosul, iar pentru Agra vine lovitura finala cand devine
scena certurilor intre guvernatorii mugali. Spre deosebire de ilustrii sai stramosi el are
un simplu mormant la Daulatabad. Prin el maretia Imperiul Mugal ia sfarsit caci cei
care urmeaza nu mai sunt asa importanti.
In 1716 Jats din Bharatpur condusi de Suraj Mal captureaza Agra. In 1770,
generalul Marathas Mahadjiscindia captureaza fortul din mana Jats. In acelasi timp
puterea britanica creste, iar generalul Lake preia fortul. Planuind sa trimeata Marele
tun din Agra drept trofeu de razboi in Anglia, sfarseste prin rasturnarea lui in apa dat
fiind greutatea acestuia.
In 1803 Agra e anexata de britanici si devine capitala provinciei de vest. Desi
influenta britanica creste zi cu zi, totusi, majoritatea populatiei isi urmeaza vechile
traditii, ritualuri si reguli. In timpul razboiului de independenta Agra a fost scena unor
lupte grele, englezii baricadandu-se in fort. Dupa ce anexeaza Awadh, britanicii muta

capitala provinciei la Allahabad in 1868. Odata cu venirea englezilor Agra intra in

umbra Callcutei si a viitoarei capitale, New Delhi.

Dar poezia in piatra ramane marturie pentru viitoarele generatii, datoria

fiecarui indian fiind aceea de a o pastra pentru a ne minuna cu totii.
Astfel ia sfarsit istoria Agrei, un oras vechi care a vazut maretia si caderea multor regi
si imparati!

Aceasta a fost Agra cu Taj Mahal, Perla Coroanei

Mugale, si, atat timp cat nu ai termen de comparatie, ramane
intr-adevar una din minunile lumii.
Poate fi considerata asa fara teama de a gresi!

FORTUL AGRA

Constructia fortului din masive pietre rosii pe malul Yamunei a fost inceputa de
imparatul Akbar in 1565 si a continuat pana in timpul nepotului sau Shah Jahan. Daca
in timpul lui Akbar fortul se constituia excesiv ca o structura militara, in timpul lui
Shah Jahan incepe sa arate a palat. Colosali pereti dublii se inalta peste 20 de metri si
se intind pe o suprafata de 2 km si jumatate. Inauntru contin mai multe uimitoare
cladiri ce formeaza un mic oras. Moti Masjid, Perla Moscheei, construita de Shah
Jahan din marmura alba, este socotita ca cea mai frumoasa din India. Singura poarta
de intrare e Amar Singh Gate. Iata cateva dintre cladirile care atrag atentia
vizitatorului chiar si dupa atatea secole:

Diwan-i-Am, sala audientelor publice, construita de Shah Jahan prin inlocuirea vechii
structuri de lemn. Predecesorii sai au dat o mana de ajutor la construirea ei, dar,

indiscutabil, se simte influenta lui Shah Jahan in sala tronului prin folosirea tipicei
incrustari a marmurei. Acesta era locul unde imparatul intalnea oficialii si asculta pe
cei ce veneau cu petitii. In apropiere, se afla mica Nagina Masjid sau Gem Mosque. O
usa conduce de aici spre Bazarul doamnelor, unde soseau femei comerciante cu
lucruri pentru doamnele curtii mugale. Nu era permisa insa intrarea barbatilor,
exceptandu-l pe imparatul Akbar care s-a distrat copios vizitandu-l deghizat in femeie.

Diwan-i Khas sau camera audientelor private, a fost de asemeni construita de Shah
Jahan intre 1636 si 1637. Aici erau primiti demnitarii importanti si ambasadorii
straini. Are doua camere legate prin 3 arcuri. Faimosul tron Paun a fost adus aici
inainte de a fi mutat la Delhi de Aurangzeb. Mai tarziu a fost trasportat cu caruta in
Iran, iar acum se afla la Teheran.

Octogonal Tower se afla langa Diwan-i-Khas si mica, dar intima, Mina Massjid.
Aici e locul unde a murit Shah Jahan dupa 8 ani de inchisoare in fort. Turnul are
priveliste catre Yamuna si e considerat cel mai bun punct de unde se poate vedea Tajul, parca special construit de imparat pentru a vedea de aici mausolelul construit in
memoria frumoasei sale sotii, Mumtaz Mahal.

Palatul lui Jehangir se crede ca Akbar ar fi construit acest palat ca cea mai mare
resedinta privata din fort pentru fiul sau, fiind primul semn al schimbarilor de la
statutul militar al fortului catre o luxoasa locuinta. Palatul afiseaza interesante stiluri
arhitectonice de tip hindu ori din Asia centrala, in contrast cu stilul unic mugal
dezvoltat in timpul lui Shah Jahan.

Khas Mahal se constituie ca o frumoasa structura din marmura fiind folosit ca palat
privat, ale carui camere erau o chemare spre o placuta odihna in timpul verilor
calduroase. Sistemul cu ferestre bine orientate si canalele de apa faceau ca in interior
sa nu suferi de caldura.

Shish Mahal sau Palatul oglinzilor era destinat haremului, unde doamnele se
imbracau, inconjurate de pereti incrustati cu oglinzi sub\iri si mici. In fata Palatului se

afla un bol mare contruit dintr-o singura piatra si sculptat pe dinafara numit Hauz-iJehangir in care sotia acestuia, Noorjahan, obisnuia sa faca ulei eferic din trandafiri.

Alte cladiri interesante:

Jama Masjid situata peste calea ferata a portii Delhi a Fortului Agra a fost
construita de Shah Jahan in 1648. Interesanta aici este o inscriptie care afirma ca a fost
construita in onoarea fiicei sale favorite, Jahanara, despre care se crede ca ar fi fost
inchisa impreuna cu tatal de catre Aurangzeb, fiul imparatului. Surprinde lipsa
minaretelor specifice.

Itimad-ud-daulah aflat pe malul opus al Yamunei, la nord de fort, are mormantul

sefului ministrilor lui Jehangir, persanul Mirza Ghiyas Beg, a carui fata Noorjahan era
sotia imparatului Jehangir. Noorjahan a construit mormantul intre 1622 si 1628 in stil
similar celui pentru Jehangir langa Lahore (Pakistan). De remarcat ca a fost prima
structura mugala total din marmura si s-a folosit pentru intaia data procedeul pietrei
dura, tipica Taj Mahal-ului. Alte cladiri marcante: Macchi Bhavan, Nagina Mosque,
Meena Bazar, Mina Masjid - moschee particula, Golden pavillions
Mausoleul lui Akbar situat la 4 Km nord-vest de Agra, mausoleul celui mai mare
imparat mugal se afla in centrul unei gradini linistite, la Sikandra. Akbar a inceput el
insusi constructia cu motive si stiluri islamice, hindu, budiste, jaine si crestine ca o
sinteza a religiei filozofice dezvoltate de el, numita Din-i-Ilahi. Cand Akbar a murit,
mormantul a fost terminat de fiul sau Jehangir care a modificat esential planurile
originale. Ca si mormantul din Delhi al lui Humayun, se constituie ca unul din
locurile de interes in studierea graduala a evolutiei lucrarilor ce au culminat cu aceea a
Taj Mahal-ului. Sikandra e numele dupa sultanul Sikander Lodi, 1488-1517, era
predecesoare a cresterii puterii imperiului Mugal pe subcontinent.

FATEHPUR SIKRI

Imperialul Fatehpur Sikri acest magnific fortificat oras al fantomelor, considerat

cel mai extraordinar oras medieval din India, a fost capitala a imperiului Mugal intre
1571-1585, in timpul imparatului Akbar. Cu cativa ani inainte de aceasta nu era decat
un camp de pietre parasit. Legenda spune ca Akbar, insultat de armata de neveste ce
nu-i ofereau un baiat a facut un pelerinaj la sfantul musulman Shaikh Salim Chisthi
aflat intr-o pestera langa Sikri. Acesta i-a prezis nasterea a 3 fii si, cand aceasta s-a
adeverit, a fost atat de impresionat ca a construit un oras la Sikri, care, numai dupa 14
ani, a fost abandonat la fel de dramatic precum a fost construit posibil datorita
dificultatilor in gasirea apei. Akbar a mutat capitala la Lahore si astfel Fatehpur Sikri a
fost parasit si asa aramas pana azi. Numai datorita Institutului Arheologic indian el a
fost perfect restaurat constituind un exemplu de oras din timpul maretiei si splendorii
epocii Mugale. Stand aici, Akbar a studiat mult timp religiile, altele decat islamul. Din
discutiile purtate cu hindu, jaini, parsi si recent sositii iezuiti portughezi din Goa, si-a
cladit o noua religie, numita Din-i-Ilahi, ce combina elemente din toate religiile
importante, Fetehpur Sikri fiind o sinteza a impletirii stilurilor arhitectonice hindu,
islamice si jaine. Cea mai frumoasa moschee, Jama Masjid Dargah Mosque, contine
elemente persane si desene hindu si se spune ca ar fi o copie a celebrei Mecca.
Principala intrare, Poarta Victoriei (de 54 metri) comemoreaza victoria lui Akbar in
Gujarat. O inscriptie in ceramica spune ca Isus a zis: lumea e un pod, treci peste el dar
nu poti construi o casa; cei care spera pentru o ora - pot spera o eternitate!, ceea ce e
foarte aproape de soarta pe care a avut-o orasul. In partea de nord a curtii e superbul
mormant in marmura alba (dargah) al lui Shaikh Salim Chisthi construit in 1570. Ca si
Akbar, care cu secole in urma era in cautarea unui fiu, femeile care nu au copii vin
aici la mormantul sfantului si astazi pentru a se ruga. Paravanul cu gratare din
marmura sculptata poate fi un exemplu de arta nemaiintalnita. Aici se afla si
mormantul nepotului sfantului, Islam Khan. Partea de est a moscheei cunoscuta drept
Shahi Darwaza (Poarta Regelui) a fost doar o singura data folosita de Akbar.
Magnificele cladiri din Fatehpur Sikri pot fi impartite in doua categorii: religioase si
seculare. Dintre cele religioase se impune Jama Masjid construita in cinstea sfantului
Salim care are o poarta impresionanta de 176 picioare, Buland Darwaza ce
comemoreaza victoria impotriva Deccanului. Alta este mormantul lui Shaikh Salim
Chisthi din marmura alba terminat in 1581.
Cele seculare sunt:
- Panch Mahal, Ibadat Khana, palatul Astrologic;
- palatul lui Jodh Bai, construit si numit asa in cinstea mamei lui Jehangir, de
origine hindu, fata maharajahului din Amber;
- Hawa Mahal (Palatul Vanturilor) de unde doamnele priveau evenimentele
vremii;

- Birbal Bhavan construit in onoarea favoritului lui Akbar, Raja Birbal, despre
care Victor Hugo spunea ca probabil altadata arata ca un mic palat sau o mare cutie de
bijuterii;
- Kerawan Serai construit pentru vizitatorii comercianti si Hiran Minar ridicat
peste groapa elefantului favorit al lui Akbar;
- Palatul construit pentru sotia crestina din Goa, Mayam numit la vremea
aceea Casa de Aur;
- Trezoreria cunoscuta ca Ankh Micholi in traducere ascunde si cauta, un joc
pe care Akbar il juca cu doamnele din harem. A fost comoara imperiala, construit in
ideea ca, umblareti curiosi, sculptati gen monstrii marini sugerau ca protejeaza
comorile adancurilor. Tot aici se afla un loc dedicat astrologiei unde Akbar lua lectii
de la un guru hindu;
- Diwan-i-Khas sala audientelor particulare unde tinea discutiile cu preotii
religiosi;
- Diwan-i Am sala audientelor publice unde se afla o curte cu un gigantic joc
Pachisi, pe vremuri folosindu-se drept piese de joc fete sclave.

Astfel ia sfarsit epoca unei capitale de numai 14 ani, semn ca inscriptia gasita
pe unul din peretele ei avea dreptate:

lumea e un pod, treci peste el dar nu poti construi o

casa; cei care spera pentru o ora - pot spera o eternitate!

SI TOTUSI, KOH-I-NOOR

N-am putut rezista ispitei de a lasa pe altadata istoria celui ce pana in 1893 ,
inainte de a se descoperi numai putin celebrul diamant Excelsior, a fost cel mai mare
descoperit vreodata. Dar nu ispita este pana la urma ci mitul si legendele care se leaga
de ceea ce avea sa fie numit Muntele Luminii, piatra ce impodobeste coroana (folosita
doar la incoronare) de stat a ultimului mare imperiu, am numit aici pe cel britanic.

Cand Babur, intemeietorul imperiului Mugal soseste la Agra in

urma bataliei de la Panipat e intampinat de fiul sau Humayun care ii
prezinta faimosul diamant primit de la familia regala din Gwalior in
schimbul protectiei.
Acest magnific diamant care mai tarziu a fost numit Koh-iNoor ceea ce inseamna Muntele Luminii a fost evaluat de Babur ca
fiind pretul a doua zile si jumatate de hrana pentru intreaga lume.

El a avut o istorie foarte zbuciumata. Iat-o:

A fost cel mai mare diamant descoperit vreodata in India fiind

numit si Marele Diamant Mugal, avea 787 carate, si a fost descoperit
in minele de la Golconda, ulterior fiind taiat de venetianul Hortentio
Borgis.
Comerciantul francez de bijuterii Jean Baptiste Tavernier il
descrie in 1665 ca pe o mare piatra roz de forma unei coroane cu un
mic defect la baza si o mica pata in interior.
In prezent nu se stie exact drumul parcurs, multi crezand ca
oricare din diamantele Orlov sau Koh-i-Noor probabil au fost taiate
din acesta dupa pierderea lui in urma asasinarii proprietarului Nadir
Shah in 1747, regele Persiei, cel care dupa jefuirea orasului Delhi il
transpota in Iran impreuna cu nu mai putin faimosul Tron de Aur
Paun al lui Shah Jahan.
Koh-i-Noor este diamantul cu cea mai spectaculoasa istorie din
existenta unei pietre pretioase, dar si cea mai lunga si foarte
controversata in timp.

Ini\ial o bucata de taietura din piatra Mugala avand 191 carate

a fost retaiata, in 1852 la Garrads in Londra, pentru a-i mari lumina
si stralucirea intr-una de 109 carate, pu\in adanca si ovala, insa se
pare cu rezultate nu dintre cele mai bune.

Potrivit unor experti, Sultanul Ala-ud-Din Khalji e creditat ca

luind bijuteria in 1304 de la Raja Malwei (Madhia Pradesh) a carei
familie o mostenea de multe generatii.
Alti scriitori l-au identificat pe Koh-i-Noor cu diamantul dat de
Humayun tatalui sau Babur. Humayun se pare ca-l primise in dar
in schimbul protectiei de la familia regala din Gwalior, in urma
rasunatoarei victorii de la Panipat din 1526.
Altii cred ca provine de la minele din Kollur de pe raul
Krishna si a fost prezentat in 1656 imparatului mugal Shah Jahan.
Este si motivul pentru care am scris aceste randuri.
Mai tarziu altii afirma ca el ar fi fost taiat din Marele Diamant
Mugal descris de comerciantul francez de bijuterii Jean Baptiste
Tavernier in 1665, in urma careia lipsa stralucirii si a formei il
facea neplacut.
In orice caz a facut parte din prada lui Nadir Shah impreuna
cu frumosul Tron de Aur Paun pe care acesta le jefuieste din Delhi
in 1739 si le transporta in Iran. Dupa moartea sa, cade in mainile
generalului sau Ahmad Shah, fondatorul dinastiei Durrani.
Descendentul sau Shah Shoja dupa fuga in India e fortat sa
predea piatra lui Ranjit Singh, conducatorul sikh. Odata cu
anexarea Pungab-ului in 1849, Koh-i-Noor a fost capatat de
britanici, fiind plasat printre bijuteriile de coroana ale reginei
Victoria.

El a fost apoi incorporat ca piatra centrala a coroanei regale

de stat pe care regina Elisabeta a purtat-o alaturi de George VI la
incoronarea din 1937.

Departe de a fi o simpla piatra care poate fi usor uitata el a

trecut dintr-o mana in alta de-a lungul istoriei sale dat fiind
atractia si aura incarcata de fabule si mitologie. Iata si o alta
versiune indiana - de data aceasta: prima mentiune despre el
afirma indienii apare in Kurma Purana cand zeul apare in forma
unei broaste testoase pentru a suporta grutatea oceanului asupra
zeilor si demonilor. Aceasta zbatere a avut ca rezultat mai multe
bijuterii, una dintre ele, cea mai frumoasa, numita Kaustubh fiind
inapoiata zeului.
Alta poveste apare in cunoscuta Mahabharata unde bijuteria
primita de zeu e numita Samantak si era de un luciu si o
frumusete nemaiintalnite. Binenteles ca a devenit subiect de
invidie pentru toti proprietarii urmatori pana cand a fost
recuperata de Krisna, incarnarea lui Vishnu.
Se mai spune ca Alexandru cel Mare a obtinut diamantul de
la regele indian Porus. Dar marele cuceritor a fost atat de
impresionat de cadoul regal incat i-a returnat toate posesiunile,
inclusiv diamantul.
Nu prea multe se cunosc despre diamant pana la imparatul
Humayun care i l-a facut cadou regelui Persiei Shah Tahmasp ca
semn al gazduirii sale in timpul exilului de 14 ani. Dar se spune ca
regele persan a returnat diamantul Indiei ca parte a comorii
trimisa sultanului Ahmednagarului in 1547.
Aproape 100 de ani au trebuit sa treaca pana cand
diamantul a fost adus de un lucrator lui Mir Jumla care la randul
sau il face cadou imparatului mugal Shah Jahan.Va ramane la
imparatii mugali pentru urmatoarele doua secole. Odata cu
sfarsitul erei mugale, diamantul trece in stapanirea lui Nadir Shah
impreuna cu intreaga comoara ce cuprindea si celebrul tron de
aur Paun. Dupa asasinarea lui Nadir, nepotul sau e nevoit sa-l
predea lui Ahmed Shah Abdali din Afganistan. Apoi diamantul a
fost taiat nereusit, greutatea sa reducandu-se de al 268 la 186
carate. Din nou isi schimba proprietarul revenind ambasadorului
englez Elphistone care l-a vazut pe bratara lui Shah Shuja,
guvernatorul Peshawarului. Shuja a fost fortat sa-l dea si el a fost
dus de lordul Dalhousie in Anglia drept cadou pentru regina

Victoria in 1850. Piatra a fost retaiata de un expert danez

Vooranger si de la 186 de carate ajunge la 106. Daca la inceput
fusese purtat ca brosa sau bratara, acum el e montat in coroana
regala britanica si e expus impreuna cu bijuteriile coroanei in
Turnul Londrei.

Desi istoria Koh-i Noor-ului e plina de mistere ca si cea

framantata a Indiei cert este ca el impodobeste azi cea mai
prestigioasa coroana regala a lumii care e folosita doar o singura
data: la incoronare!

Diamantul ORLOV

Este de culoare roz provenind din India fiind una din

bijuteriile de coroana ale Romanovilor. Are forma unei jumatati de
ou si aproape 200 de carate. Potrivit legendei, de mult, a fost
folosit ca ochi al unui idol intr-un templu brahman in Mysore si a
fost furat de un dezertor francez care a scapat cu el la Madras.
Alte povesti spun ca fi facut parte din Marele Diamant Mugal al lui
Nadir Shah, regele persan. Dupa asasinarea lui e furat si vandut
unui milionar armean pe nume Shaffrass. Altele afirma cum ca ar
fi fost cumparat de contele Orlov in 1774 pentru a recastiga
favorul imparatesei Ecateriana a II-a cea Mare care l-a montat in
sceptrul imperial ce se afla azi la Moscova.

Diamantul Cullinan

Este cel mai mare diamant din lume avand 3106 carate cand
a fost descoperit in 1905 in minele din Transvaal din Africa de
Sud. El poarta numele descoperitorului, Sir Thomas Cullinan. In
1907 e prezentat regelui Eduard al VII-lea. A fost taiat in 9 pietre

mari si 100 mai mici de I. J. Asscher si Compania din Amsterdam,

faimoasa in taierea diamantului Excelsior, care pana la
descoperirea lui Cullinan fusese cel mai mare diamant cunoscut.
Acum pietrele taiate fac parte din bijuteriile coroanei britanice.
Cele mai mari doua sunt si cele mai mari diamante cunoscute, iar
cel mai mare din cele doua se numeste Marea Stea a Africii sau
Cullinan I avand 530,2 carate si se afla in sceptrul englez.
Celelalte sunt cele mai valoroase dintre bijuteriile ce impodobesc
coroana engleza de stat, cel care are 317 carate fiind denumita si
Cullinan II sau A Doua Stea a Africii.

Diamantul Excelsior

Pana la descoperirea diamantului Cullinan in 1905 era cel mai

mare diamant cunoscut in lume. Cand a fost descoperit de un
lucrator al minelor De Beers in 30 iunie 1893 la Jagrsfontein, in
Africa de Sud, avea 995 carate si era de culoare alb-albastra. A
fost taiat abia in 1904 dupa lungi studii de catre I.J. Asscher si
Compania din Amsterdam in 21 de pietre de la mai putin de 1
carat pana la mai mult de 70 carate. In aceeasi mina unde in
1870 s-a descoperit primul diamant de 50 carate, s-a descoperit si
diamantul Reitz in 1895 de 650 carate care mai tarziu a fost taiat
in diamantul Jubileu (Jubilee) de 245 carate in 1897 cu ocazia
jubileului de diamant al reginei Victoria.

Deci:

1. Cullinan 3106 c, 1905, descoperit in Africa de Sud,

A fost taiat in 9 pietre mari si 100 mici: face parte din bijuterile
coroanei britanice. Taieturi realizate de I. J. Asscher si Compania
din Amsterdam:

a.

Cullinan I Marea Stea a Africii 530,2 c, fiind

CEL MAI
MARE si se afla in sceptrul imperial
englez.

b. Cullinan II A Doua Stea a Africii, 317 c, este AL

DOILEA si se afla pe coroana engleza de stat.

2. Reitz

650 c, 1895, descoperit in Africa de Sud

-

taiat in Jubileu 245 c (in 1904 dupa lungi studii

de catre I.J. Asscher si Compania din
Amsterdam)

apartine bijuteriilor coroanei engleze (darul de

jubileu primit de regina Victoria).

3. Excelsior 995 c, 1893, minele De Beers, alb-albastru

-

4. Orlov
in 1774,

taiat in 21 pietre de la 1c pana la peste 70c.

200 c, culoare roz, India, cumparat de contele Orlov

se pare ca ar fi facut parte din Marele Diamant

Mugal.
- este pe sceptrul imperial si se afla la Moscova.

5. Marele Diamant Mugal 787 c cu istorie controversata, din care e taiat

Koh-i-Noor, 191 c initial

retaiat
Amsterdam

in

1852,

109

c,

de

Asscher

la

e piatra centrala de pe coroana de stat

britanica

Tronul Peacock

Este faimosul tron de aur furat din India in 1739 de persanul Nadir Shah. Din el
au ramas numai reproduceri, constituind simbol al monarhiei persane sau iraniene.
Originalul a fost construit de Shah Jahan ca unul din cele mai splendide tronuri
vreodata lucrate. 7 ani i-au trebuit pentru a-l termina si a costat 1 crore rupii la acea
vreme. A fost asezat pe trepte din argint si avea 5 piciare din aur incrustate cu bijuterii,
canapeaua fiind inconjurata de 12 stalpi din smarald in varful carora erau cate 2 pauni
poleiti si emailati, cu insertii de pietre pretioase ca diamante, rubine, safire si perle.
Inainte de a parasi India, Nadir a avut un divan facut in acelasi stil pe care l-a luat
impreuna cu tronul Paun in Iran pentru a le pierde apoi pe amandoua in lupta cu kurzii
ce le-au dezmembrat si au impartit pietrele pretioase si metalele. Mai tarziu tronul
Paun sau divanele (reproduceri desigur dupa original) au fost facute de sahii urmatori,
Fath Ali Shah fiind notabil (1797-1834). Scaunele, asa zise tronuri, folosite de cei 2
sahi Pahavli la incoronarile lor (1926, 1941) au fost reproduceri datand din timpul
dinastiei Oajar.

INDIEI

Nu pot incheia fara cateva cuvinte despre acest pamant al misterelor, India!

Despre India se spune deseori ca nu e o tara, ci un continent, iar comparatia nu

e departe de adevar caci de la nord la sud si de la est la vest, oamenii sunt diferiti,
limbile sunt diferite, tara e diferita!
Nici o alta tara nu-ti arata atat de multe varieta\i la un loc pe cat India ofera! De
aceea intotdeauna te reintorci la aceasta uimitoare varietate care se cheama India, caci
este un loc in care daca o data ai fost iti patrunde in sange!
India e departe de a fi tara cea mai usor de traversat. Simbolic vorbind India e
un triunghi cu baza pe inaltimile Himalaiei si varful catre Sri Lanka. E adevarat, greu
de trecut prin saracia care te poate dobori ori birocratia care se aseamana cu linistea de
sfant, daca nu de mormant!
Aici intalnesti intriganta regiune tibetana de la Ladakh, mai la sud e bazinul
raului sfant Gange, cu Varanasi, locul cu pelerini care nu-si doresc altceva mai sfant in
viata decat sa ajunga aici, si, atunci cand Karma le e prielnica, sa moara; apoi capitala
cu cele doua neaceleasi New Delhi si Old Delhi, contrastante ca si numele pe care le
poarta, Agra importantul centru turistic cu atractia mirifica a Taj Mahal-ului,
Khajuraho, complexul de temple milenar. Urmeaza apoi campia care atinge marea in
golful Bengal, unde te intampina Calcuta un oras unde simti suma enormelor
probleme ale Indiei. Catre sud, spre mijloc, se inalta platoul Deccan unde gasesti orase
hindu si din regatul musulman, dar si centre moderne construite intr-un Bombay cat o
Romanie (ca populatie fireste!), unde zgomotul banilor e trecut prin sita bursei,
sau Silicon Valey-ul indian de la Bangalore, oras destinat stiintei si cercetarii. Plajele
renumite de la Calangute, Bogmalo ori Vagador, Miramar, Dona Paula, Singuerim,
Candolim, Anjuna, Colva, Mabor, Palolem, Bambolim, Cavelossim ori Caranzalem te
inveselesc in Goa, alaturi de hoteluri luxoase si locuri vechi amintind de o istorie de
fala a imperiilor portughez, olandez, danez, francez ori britanic. Tot aici in nordul
Maharastrei la Elora si Ajanta, cat si la cativa kilometri de Bombay, pe mare, in insula
Elephanta, esti impresinat de vestigiile unei civilizatii de cateva ori milenara, in egala
concurenta cu cele mai vechi de pe pamant. Iar pentru justificare e de ajuns sa facem
trimitere catre civilizatiile Mohenjodaro si Harappa aflate acum pe teritoriul
Pakistanez, premergatoare civilizatiei indusului de la 2700 i.e.n.

Spre varful triunghiului, in sud, descoperi Madras, Pondichery, Tamil Nadu si

fostul Ceylon, acum republica Sri Lanka.

Venind in India ai posibilitate de a o cunoaste pe doua cai

sau mai bine zis din doua unghiuri diferite: cel turistic si cel al
omului obisnuit, coborat in mijlocul cotidian.

Daca in primul caz, ochiul grabit al vizitatorului scapa

aspectele mai putin obisnuite intr-o civilizatie care intampina
Mileniul III - si asta pentru ca e impresionat de ceea ce vede
organizat, in cel de-al doilea caz esti izbit de contrastul si
discrepantele intalnite la tot pasul (caci despre mersul la pas prin
India e vorba!) - si cand spun asta ma refer la mersul pe jos prin
lumea obisnuita unde alaturi de minunea de la AGRA ori luxul din
hotelurile apartinand lanturilor Taj, Oberoi, Jaypee, Le
Meridien , chiar la doi pasi de ele se afla India - cea adevarata cu contrastele ei izbitoare dintre lux si mizerie, curat si murdar,
bogati si saraci, neasemuit de frumos si infect, cultura si
incultura, intr-un cuvant - coexistenta dualismului modernism
privitivism.

Aceasta este India peste tot auzi acest leitmotiv chiar din gura
indienilor, si o spun cu mandrie! - iata de ce am numit-o cea
misterioasa. Pentru ca totusi, pana la urma, ajungi sa te
indragostesti aducandu-ti aminte de ea cu placere, mai ales dupa
ce ai parasit-o. Cine iubeste India e atras mai puternic cand e
departe de ea alergand cu mare placere cand revine desi, odata
ajuns, intra in obisnuinta repede!

India e ca o amanta aleasa pe care imediat ce ai parasit-o iti dai

seama cat de mult iti lipseste!

Pana la urma India e ceea ce faci cu ea si ceea ce doresti

sa fie. Daca doresti sa vezi temple aici gasesti in profunzime,
cu destule stiluri si tipuri ce pot incurca pe oricine. Daca-ti

doresti o anume istorie, atunci India o are pe deplin, cu

forturi, orase abandonate, ruine la tot pasul, campuri de
bataie, monumente in fata carora si cei mai temuti
incremenesc, chiar catedrale, unele dintre ele cele mai mari
din sud-estul Asiei si, pe deasupra, un noian de navaliri peste
care a existat si este inca si azi, misterioasa Indie!
Vrei sa vezi marea, ai atatea locuri de ales insotit de un
soare teribil!
Pe timpul musonului renaste verdeata al carui verde e de
nedescris!
Vrei sa faci o plimbare in aer curat, e de ajuns sa urci
catre Himalaya unde gasesti desertul si salbaticia pe care ti-o
imaginai doar!
Iar daca vrei sa vezi India reala faci o calatorie cu trenul
sau automobilul care nu sunt intotdeauna o distractie, dar cu
siguranta vor fi o experienta de neuitat, mai ales atunci cand
lasi masina si masori totul cu pasul.
India e o totala experienta, e ca un asalt continuu asupra
cautarilor de sensuri, un loc atat de simplu incat esti tentat la
fiecare pas sa spui tot timpul uite! si un taram pe care nu-l
vei uita niciodata. De aceea vei reveni cu siguranta! Si, de
oricate ori vei reveni, nu vei ajunge sa spui vreodata ca o
cunosti indeajuns. Misterul se impleteste cu misticul pe un
taram incarcat de legende si mituri ale unor vremuri
indepartate ce par sa se deruleze aievea in fata noastra desi,
ciupindu-te, realizezi ca totusi esti in anul 2000, ultimul al
unui mileniu stralucit. Nu, nu este vis, ci o realitate greu de

descris, pana la urma un mister pe care India si-l poarta cu

mandrie la ea acasa, pe care o numeste camin!
In ultimii 4000 de ani structurile sociale si religioase au
avut de infruntat invazii, foamete, persecutii religioase,
revolutii politice si multe alte cataclisme. Putine tari se pot
mandri cu o asa identitate dupa o asa de lunga istorie
zbuciumata. A spune despre India ca e numai un pamant al
contrastelor e ca si cum ai spune despre ceva adevarat ca e
evident, pentru ca sunt putine state cu o asa vasta scala de
diversitate cum o intalnesti aici. Inevitabilele schimbari au
atins societatea din ce in ce mai mult, dar tot atat de adevarat e
ca la sate, India ramane aceeasi de mii de ani. Aici e posibil,
ca nicaieri in lume, ca religia sa fie de nedistrus, intervenind
in orice aspect al vietii. Pentru cei educati in traditia liberala
vestica, logica indiana poate semana cu ceva bizar,
convulsionat si exasperant. Dar toate iti aduc in fata o unica
cosmologie coerenta care te sperie putin la inceput pentru ca
apoi, cu timpul, sa inceapa sa te fascineze pur si simplu!

Azi, desi e o democratie, cea mai mare din lume dupa

cucerirea Independentei, India e mai mult o tara a
diversitatilor decat a unitatii.

Este probabil locul cu cea mai mare diversitate a religiilor si

sectelor. India a fost locul de nastere al hinduismului si
budismului, suportul vital al zoroastrianismului (una din cele

mai vechi religii de pe pamant) si casa jainismului (veche religie

unica in India).
E clar! India e poarta ASIEI, un altfel de continent.

India e guru centru al lumii, caleidoscopul religiilor

putand infuria, dar, intelegandu-l, te poate aduce mai
aproape de inima ei.

Dar despre toate acestea - altadata Indie!

Dan Zamfirache

New Delhi
1999

in

Misterioasa

Toate drepturile rezervate

Orice incercare de folosire sau
reproducere
a textului fara aprobarea autorului intra
sub
incidenta legilor in vigoare!