Sunteți pe pagina 1din 34
ADRIAN RoGO? iy ALARMS ADRIAN ROGOZ PLANETA MRINA | IN ALARMA! | * | HORIA MATEI o1 ke fee CIUDATUL LAC DIN = | VALEA BREBILOR (sfirsit) | | ; | | 3 b : Colectia .Povestiri stiinfifico-fantastice” ee , “i a ISS A PLANETA MRINA IN ALARMA! Observatorui 45 de pe satelitul astronomic era mingi‘at de intiile raze ale Soarelui, pe cind imensul dise al Viang Mrinei picrea sub ix urmdrea distrat muzica mecanica a inregistratoarelor auto- mate, Gindurile ii erau absorbite de ciudata descoperire pe care tocmai i-o pricinuise Viang Avda, planeta inyecinata, cind primi o instiintare de Inaltul centru administratiy mrinean, — Esti convocat miine la Consfatuirea anuala a canalelor, Vivirix isi scutura nemultumit capul ; — Pina nu rezolv problema la care Iucrez, nu mai pot parasi observatorul, — Dar esti delegat la consfiituire din partea satelifilor. — Dezleagi-ma ! $tii foarte bine ca nu prea ma pricep la canale. Chemati-! pe Spric, directorul cadastruluj de pe Prixto. — Glumesti! De 10.000 de ani delegatul satelitilor este astronomul Observatorului 45. Cum o sa incaleim tradifia ? — Dragul meu, spuse Vivirix cu repros in glas. Nu peste multi vreme, va avea loc 0 noua mare opozifie a planetei Avda, — Nui nimic daca vei lipsi o zi. — Nu o zi, dar fiecare clips mi-e pretioasi. Di-fi seama: Viang Avda se ya apropia de Viang Mrina atit de mult incit, cu noile noasire instrumente, vom putea observa orice obiect care masoard doar a zecea mia parte din diametrul unei oaze, Este un prilej nemaipomenit... — Totusi, e cu neputinta sa lipsesti — Ai dreptate, raspunse obosit Vivirix. E cu neputin{y s% lipsesc tocmaj acum de la Observatorul 45. Asa ca miine, locul meu va ramine gol. Resemneazi-te ! Si, fara si mai astepte vreun raspuns, Vivirix intrerupse legatura. Interlocutorul sau se simfi in acelasi timp minios, descumpanit st uimit. Oare Vivirix innebunise ? se intreba el. Ce vor zice miine cind vor da peste locul cel gol? Doar o singura data, in toata mrineand, se mai pomenise un asemenea lucru, dar atunci fusese un caz, cum s-ar spune, de fort majora: astronomul de la Observatorul 45, un savant batrin, sucombase in ajunul importantej intruniri, Nici- odat& insa nu s-a intimplat ca un delegat viu al satelitilor sé nu parti- cipe la Consfatuirea anuala a canalelor. Dezamiigirea pe care 0 provocase era cu atit maj mare cu cit Vivirix putea fi socotit ca unul dintre mrinienij cei mai iub: de vazi. E] era jubit nu numai pentru caracterul siu extrem de blajin, pen- pentru ca ocupa o functie privilegiata pe care planeta n-o ineredinta. decit oamenilor cu totul exceptionali : era/astronomul Observatorul De 10.000 de ani, de cind existayo astronomie stiint.ficd,/ acest observator se bucura de un prestigiu nemaipomenit, carep-de. altiel, avea temeiuri obiective. Observatorul 45 era consacrat/exclusiy cercetirilop/ efectuate asu- pra lui Viang Avda, planetaycea mai apropiata de{Vlang Mrina. Or. pentru sufletul si mintea-thrinienilor, stralucitorulfuceatar de smarald reprezenta nu numai sediul celor maj enigma’ si tuiburatoar bleme, ci cu mult mai mult + de el se legaur jerdute in teneb: barbariei si cele mai) scumpe nidejdi buna, al car simbol emotionantera @ cascad oe pee) Apa! Ceea/ce fipsea’ bitrinei/lor plancte/si cea ce, dupa toate informatiile -$tiinfei, mexteta din fet Avis corns ghee api 1/Blnecuvintat era uscatul ScAldat/ae unduivasele, dititoarele. de viata) talazuri ale/marilor, totusiefici un mrinean near fi fi fadrazait si /Caldtoreasca/pind la/farmul/lor. In Cartea Legilor, statuata de mnutimilenare/experiente socialeyera cu desAvirsire int sfirgitul Erei barbare/ cind mrinieni anale, se rizbolau pentru stapinire: proton un/erou cutezXtor/a/ajuns pe Via af gasit joceane si cimpii impadurite, Desi aceasta era legenda (cici, pe vremea acceay mrinienii n-ar fi ay efectiv, pe alta planeta fea mica rodnicd sii plink de sores fet in slujba stiintel, cf si fe rimuri, Viata (o vi si pulseze, Natalitatea Soule Cu ajutorul astronavelor, 4 de aproape trel raze mri- niene/o uriasa ceva mai mica, dar fi lao acpttan de ft raze. Cei doi satelifi ciali jarile edi- fis ar fi deavoltat_ in rare, Acum, ins Bs ail Itumiti ‘chiar si ct ihe Este drept ct, la inceput, rau incredinfat de abundenfa’apei pe ini ins avdiene (prea dense), solii icimnistmifie 4 expedifie a reusit si se intoared, date- le construi ea faptul ca erecta mace ce analizel E 3 rita faptului c& seful acesteia nu se incumetase si coboare pe Avda, marginindt s-o filmeze din afara straturilor ei de aer. Acest film determina atitudinea pe care 9 adoptara mrinienii cu privire fa planeta invecinatd. £1 confirma cercetarile astronomitor : mari si oceane acopereau Iuceafarul de smarald. Totusi pelicula colo- rafi mai dovedea ci Avda se giseste pe treapta cea mai de jos a bar- bariei, ci e locuiti de animale iniricositoare, c&é e bintuiti de napraznice uragane si zguduitg de explozij vulcanice. De atuncj data vestitul edict al Inaltului centra administratiy ca nici un mrinean si nu se aventureze in Avda pind cind aceasta nu ya da semne ci a intrat in istorie, adica intr-o era a pacii si a intelepciunii, Motivele invocate erau rezonabile si intemeiate. »Chiar de-am presupune — ardta, printre altele, edictul pomenit mai sus — ct mamiferele superioare au evoluat pind la o treapta umand, pe noi nu ne intereseazd sd intrdm in legdturd cu orice fet de fiinje ginditoare. Ce s-ar jace lumea noastra dacd acele fapturi s-or ajla abia in stadiul Era 0 intrebare legitima si stringenta, Cu o generatie in urma, Lomoxanib, predecesorul [uj Vivirix fa Observatorul 45, descoperise intr-o. zi c4 de pe marea platiorma hep- tagonala izbucnise spre spafiile cosmice un bolid, care in curind avea s& devina un nou satelit al Soarelui. Acest fenomen umpluse de bucuri pe numerosi mrinieni, fiind considerat drept un indicia c& locuitorii planetei invecinate inirasera intr-o Era a rafiunij victorioase, Totusi unji se indoiaw de justefea acestei interpretiri socotind c& bolidul putea fi de origine vuieanica. (Ulterior s-a dovedit c& nici un nou vulcan nu erupsese atunci pe Viang Avda.) Altii contestau in general caracterul pasnic al activitatit avdienilor. Cel mai indirjit adversar al ipotezei ui Lomoxamb era Mortiflex, un tinde pasionat de preistoria Viang Mrinei in aga masuri incit pre- tutindeni incepuse a vedea insp&imintatoarele naluci ale trecutului. La acea memorabila sesiume a Consfatuirii canalelor, Mortiflex rezumase opinia pesimistilor prin aceasta concluzie, thioasé ca un verdict : — Asadar, singur te-aj prins, Lomoxamb, in capcana unei dilense : bolidul observat de tine ori este dovada ca Viang Avda si-a inceput istoria, ceea ce-i inst contrazis de exploziile primejdioase pe care tot tu le-ai semnalat, ori este o arma sau rezultatul acelor explozii. Oricum ai intearce lucrurile, nici una dintre alternative nu poate insemna me- sajul_asteptat de noi. $i totusi Lomoxamb nu se indoia cd interceptase insusi acel mesaj. Instinctul sau de cercetdtor incercat al cosmesului ij intarea convin- gerea ci nu greseste, Desigur ci acest instict se baza pe anumite dovezi, care insa, din pacate, erau de ordin secundar. 1j lipsea inca proba concreti hotdritoare, cu ajutorut careia restul indiciilor si se poata cristaliza in mod necesar si Jogic. In schimb, avea o nestramutata credinta in periectibilitatea acceleratg a fiintelor ginditoare, si aceasta conceptie generoasi si optimist’ el o ldsase, ca pe o mostenire spiri- tuala, si discipofului sau, Vivirix : 8 — Cu cit materia inainteazi spre formele ei superioare de organt- zare, cu atit fiinfefe care o intruchipeaza sint maj asemindtoare ca forma, far stadiife civilizafiifor sinf tot mai complexe si se succed in mod ascendent, tot maj vertiginos. Jati insa ca evenimente stranii, derutante au avut in curind loc si, chiar daca ele n-au putut sé infirme ipoteza Ini Lomoxamb, au jucat pentru partizanii Ini Mortiflex rolul unor arme precumpinitoare, La cifiva ani de la observarea primului bolid, 0 rachetg uriagi s-a indreptat spre Viang Mrina si, la zece raze mriniene, gi-a schimbat brusc traiectul, devenind un al treilea satelit al planetei gazdé, Dupa opt saptamini de revolutfe in jurul acestefa, la fel de surprinzitor ca la venire, botidul-satelit a deviat de pe drumu-i obisnuit si, zburind cu 0 vitezi mai mare decit [a inceput, a facut cale intoarsa. . A trecet un an si jamatate, si o nowd rachetd (de data asta de vreo 260 de ori mai mica decit prima) a fost vizuti pornind spre eacceasi directie. Cu cinci ore inainte ca ca s& intretaie orbita Mrinei, o stire trimis& de Observatorul 45 a cutremurat intreaga planeti: pe berdul astrona- vei avdiene fusese detectata o mare cantitate de elemente radioactive. Pe atunci mvrinienii abia ist incepusera experientele asupra energiei gravi- fice, asa ci au fost siliti sd asiste neputinciosj la inaintarea inexorabi- lutai profectil. Acesta, spre deosebire de racheta anterioars, nu incerci S& se satelizeze, ci, frinindu-sj zboru!, isi pierdu treptat din altiiudine. In momentul in care p&trunse in straturile superioare ale atmosferei, dintr-o pricina mecunoscuté sau datoritg unuj mecarism declangator, racheta sari in aer. Explozia a fost inspdimintatoare. Bubuituri nu se auzicd, dar ziua se intunecd fir de veste; apoi, zona acelei catastroie stratosterice, se Kisi un amurg sinistru, urmat de furtunj si ploi, si pulberi radio- active cizurg peste firrurile mriniene. Dupi opinia majorit&tii savanti- lor, fusese o explozie termonucieara. Care ii eran ins& cauza si scopul? se intrebau cu tofii atarmafi. Poate ci mu fusese decit un nefericit accident, poate c& accia care trimisesera racheta intenfionay si-si ves- teaseii astic] puterea dominatoare, Nimenj nu era in misurg si rds- pund§ acestor chinuitoare probleme. Oricum, eontactul cu avdienij li s-a pirut tutarora din ecale alari de primejdios. Pe ordinea de zi a cerceti- mijloacelor de aparare a pla- cum putea fi abatuti din cale o astronavia lansati spre Vlang Mrina. Invacea epoca de panicd, si-a inceput glorioasa activitate Xeinton, pe atunci aproape un adolescent. Asemenea unui erou de basme $2 avinfat ef asupra Safaurufui gravific si, intr-un termen uluitor de scurt, a dezlegat aceasti esentiaki enigma a naturii, E posibil ci celebritatea lai n-ar fi ajuns atit de rapid recunoscuta de intreaga planet daci teoria infricesitor de abstracta pe care o elaberase n-ar fi avut o gran- dioasi aplicafie practicd si, in primul rind, in domeniul apirarii Mrinel. Maltumita noii fore antigravitationale cucerite, toate rachetele care au maj dat tircoale planetei an fost prinse ca intr-o urias plasd ne- viizuti si aruncate in spatiul cosmic, Dupi citiva ani, cind avdienii isi vor fi dat seama ci eforturile le sint zadarnice, vizita astronavelor a incetat. Cu toate acesiea, oricind exista primejdia unor noi lansari, cu dezastiruoasele lor consecinte, Vivirix contempla iruntea increfiti a jui Xeinton, ochij sii bunt st _Severi in acelasi timp, ca insisi ratiunea omeneasca, si se intreba mirat 9 si neckjit cum “de se incumetase si-l minti, Da, avea 0 nemirg’niti incredere in geniu! si intelepciunea marelui coordonator, era sigur ci acesta nu va lua niciodata o hotarire nedreaptd. Totusi cum ar fi putut si-i spend cd in clipa aceea o mie de astronaye avdiene zburau spre Mrina ? Functia pe care 6 detinea I-ar fi silit pe Xeinton si incunostin- teze imediat Inaltul certru administrativ. $i poate ca s-ar fi putut ca alarmanta yeste s4 nu fie data publicita{ii pina cind nu era stabil ta intentia agresiva a avdienilor ; dar a doua zi se intrunea Consfatuirea ar fi aflat imediat, iar 9 panic& nebuna ire pe mrinieni, Puteay aparatele lor antigravilice sa vazii de-o asemenea amploare ? Toate resursele de care dispunea planeta ar fi trebuit, in cazuj acesta, si fie concentrate in construirea unei gigantice refele de aparare. $i atunci tacerea lui Vivirix nu era criminal ? Dar daci Avda trimitea in realitate o solie de recunoastere si imprietenire, nu erau absurde, ba chiar daunatoare nemaipomenitele energii risipite zadarnic de mrinieni, panica, ura si intregul cortegiu de instincte stirnite din negurile uitate ale trecutului ? uitat de vizitele lor de acum citeva decenii ? isi apts intee- barea Xeinton, vizind ci fostul sin elev ezita sa-i rispunda, — N-am uitat nimic, zise ginditor Vivirix. Parerea mea e insi cd avem totusi de-a face cu mesajul unei lumi evoluate. — Xarhitag a trait cu mult inainte ca planeta noastra si fi intrat in Era intelepciunii, Transmiterea teoremei lui nu e un argument con- vingator. — Ai dreptate. Dar nu m-ai fasat si termin. Faptul c& ne-au sem- nalizat aceasta teorema nu inseamna el insugi nimic, Intr-o yreme, chiar noi ne gindeam si folosim acelasi procedeu pentru a intra in comunicatie cu avdienij, Asadar, e vorba de |ucrtl cel mai simplu prin care isi pot manifesta gindirea logici fapturi despartite de oceanul cosmic. Dup& ce vom rispunde, fari doar si poate mesajele yor deveni maj ample, mai complicate, — lar noi nu vom raspun si Avda a ajuns o planeta a p: — Eu am aceasta certitudine, Asculti! Pe lingi teorema propriu- zisi — care pentru a fi transmisa cu succes a cerut desigur o tehn’cd excepfionala —, avdienii au gisit modalitatea si ne.mai spung ceva. — Ce anume ? — In fiecare faza de care am ponuenit, faturile figurilor aveau o anumita culoare : mai erau galbene, pe urm4 albastre, in sfirsit, verzi. Aceasta poate si aibi o semnificatie pur fi aratindu-ne cum percep avdienii culorile fundarrentale si pe cele complementare, Dar poate si semnifice si acest lucru mai profund: ,Aridele pustiuri, n locuitorii Planetei de Apa, am izbutit s4 le invingem si sa le inlocuim cu o bogati vegetatie". — Cum rimine totusi cu vizitele de acum citeva decenii? facu imperturbabil Xeinton. Vivirix nu se indoia ca veneratul siu prieten era impresionat de cele ce auzise ; dar tocmai de aceea isi impunea o rece cumanire. In momentul acela, el devenise judecatorul, infeleptul, marele coordonator al Inaltuluj consiliy administrativ. — Chiar si din pufinele date pe care le avem pini acum despre actiunea avdienifor asupra naturii, puter, reconstitui, in linii generale, dezvoltarea tor istoric’. inci din documentele fsate de Lomoxamb, stim c& primul bolid care ne-a vizitat, acel uriag satelit care, 1a un pind nu yom avea certitudinea ci 10 a moment dat, a pornit-o inapoj spre Avda, fusese lansat de pe vasta platiorma continentala ; adica de acolo unde, in zilele noastre, a rdsarit marea din apropierea careia ne-au parvenit semnalele, lata deci un sir de fenomene care, {uate izolat, pot parea misterioase, dar, global, ilus- treaza aceeasi intentie creatoare si pagnicd. Pe de alta parte stim, de asemenea, ci minuscula racheti, la a carei apropiere a izbucnit acea teribila explozie, fusese lansata de pe unul dinfre cele doua triunghiuri. Nu e rezonabil deci si presupunem c&é Viang Avda era pe atunci impar- fita_in dowd tabere ? Alte fapte observate in ultimele decenij vin si confirme aceasta ipoteza. Pe cind, in spatiul heptagonului, zonele gal- bene, aride se preschimbi tot mai mult in pete smaraldii, adici sint fertilizate, pe intinsul celor doud triunghiuri se remarck un proces in- vers, care de abia in ultimul timp a inceput si fie oprit. Mai mult inca, insesi calotele polare ale Avdei au scizut, cedindu-si tot mai mult locul oceanului sau vegetatiei. — Bine, spuse Xeinton, e interesant{ concluzia ta, Insi de unul singur nu voi putea lua vreo decizie in aceasta insensati problemi. Miine vei veni la consfituirea canalelor, si cu totii impreuna vom vedea ce atitudine trebuie s4 luam, Astronomul pricepu ci marele coordonator este neclintit in hoti- rirea lui; mai incerca totusi o ultima sans : — Indraznese si cred ca in aceste zile e mai important si supra- veghez necontenit cercetirile Observatoruluj 45, Ceea ce as spune eu la consfatuire vei putea spune in numele meu... S-ar pirea ci de abia atunci mintea iscoditoare a {ui Xeinton infe- lese faptul ci Vivirix ascundea ceva. Si din nou infeleptul deveni om, pentru a reusi sé p&trunda in sufletul celuilalt, — Prietene, ii spuse, esti convins ca, daci exist’ o posibilitate dintr-o mie s& intrim in legaftura cu Viang Avda, eu voj lupta din rasputeri si n-o pierdem ? — Sint convins! — Dar te mai intreb ce te-ai face tu dack ar exista o posibilitate dintr-o mie ca dorinfa sincera pe care o nutrim de a ne imprieteni cu avdienii si se intoarcd dezastruos impotriva noastra insine ? Ai accepta acest rise > Vivirix tacu: nu se simfea in stare sa minta fatis. Batrinul off de parca fupta cea grea s-ar fi terminat — Acum spune-mi toate motivele care te impiedicd sa A doua zi, la deschiderea Consfituirij anuafe a canalelor, marele amfiteatru de granit si acvamarin din capitala oazelor ecuatoriale era infesat de lume. Pe un ecran colosal, proiectoare puternice aruncay imaginea miritt de citeva mii de ori a Vlang Avdei, asa cum era transmisa de uriasul telescop al Observatorului 45. Conform traditiei, ordinea de zi exact a dezbaterilor fusese publi- cata in ajun, si instiintarea c4 Vivirix va aduce vesti neobisnuite despre Viang Avda trezise interesul tuturora, Doar copiii prea mici si bolnavii prea gray, din cele citeva sute de milioane de mrinieni, nu asistay in acele momente la lucrarile consfituirii, in salile TCSF r&spindite de-a Jungul si de-a latul planete} sau lingi aparatele amenajate in locuinfe, Scoli, uzine, spitale sau la observatoarcle de pe cei doi satelifi. ir | De fapt, pentru o zi, intreaga activitate umang incetase, sarcinife Vitale ale Mrinei fiind incredintate exciusiv automatelor, Tofi delega{ii canatelor se strinseserd sj acum asteptau cuvintul de deschidere al marelui coordonator, Dar acesta, in mod meobignuit pentru firea lui calmi si stapiniti, parea oarecum enervat. Ce s-o fi npl e i-a mirturisit faptul si aparatele ultra- . sensibile ale Observatorului 45 détectasera lansarea a o wie de astra- : nave de pe Avda, astronomul i aduit ci va participa Ia consfatuire =~ pentru a-si expune punctul de lere in aceasta arzitoare chestiune. Si acum totusi intirzie. Vizind ci nu mai poate prelungi asteptarea, Xeinton chemii, prin micut telefag universal deve masa prezidentialé, Ohservatorul 45. I se spuse ci Vivirix este ja marele telescop. Auzi glasul emotionat al avdeografului > ~— larti-mi, Xeinton, N-am putut veni... Nu-ti pot spune de ce. j Deocamdata sint contrariat de anumite constatari, Te rog si deschizi consfatuirea fara mine! Adu la cunostinta delegafilor cele discutate i de noi ieri. Cum termin, iau si eu cuvintul prin TCSF. Nelinistea Iui Xeinton nu fusese desigur impirtasita de ciudata comportare a lui Vivirix. Cu toate acestea, in momentul solemn in care lucrarile consfatuirii canaletor furi incepute, locuitorii Viang Mrinei nu putura gasi pe figura marelui coordonator altceva decit aceeasi F grava, barbiteasca ¢i profund’ expresie pe care i-o cunosteau parca { dintotdeauna, Atitudinea lui Xeinton nu voia si ascund% mrinienilor ingrijorarea lui, cici tofi barbafii si toate femeile planctej erau convingi ca vor afla lucruri iesite din comun. El voia numai si le inspire incredere, si le comunice acea stare de spirit prieinici actiunilor hotrite si lipsite de teama. Ca in fiecare an, bilantul facut de Xeinton incepu cu situafia canalelor si a oazelor, Batrinul vorbea simplu, Clar, concis, recurgind adesea {a cifre mai elocvente decit orice comentariu; fotedata ii plicea si contureze rapid, ori de cite ori se ivea prilejul potrivit, sur- prinzAtoarele, dar firestile perspective ale vreunei actiuni obstesti. Era un fel de plastica materializare a viiterului, si, in acest cadru, fiecare infelegea mai bine indatoririle pe care marele coordonator nu uita sa le precizeze. aN-avem suficienté api — spuse el in iticheierea acestui capitol din bilant —, masa planetei noastre e prea mic pentru a retine aimostera si vaporii de apa, nu se pot forma norii care ar putea pistra cildura veniti de la Soave, si astfel temperaiura Mrinei scade necontenit, iar clima ei tinde 5a devind mai aspra. Stribunii nostri au luptat eroic pentru a-i smulge naturii vitrege tot ceea ce aceasta le putea da. Ei au brazdat cu inversunare scoarta Mrinei, aducind lichidul datator de viati de la rezerverul de gh al calotelor polare. Dar insusi I acest rezervor s-a ardtat a fi insuficient f In ultimul secol am invatat si fabricim industria) apa sintetica, folosind oxizii aflafi in solul mrinean. Va trebui si marim considera- bil aceste wzine, pentru a le inzect productia in cifiva ani, E necesar $4 creim un uriag rezervor de apa, un rezervor, ca SA spun, asa, ine- puizabil si, dacd va fi nevoie, i] vom acoperi cu o vasta bolt de ma- . terial plastic. $tiinfa noastr{ are, de asemenea, misiunea si creeze straturi groase de nori, s% obfin’ plante mai viguroase generatoare de oxigen, si spereascd rapid densitatea atmosferei mriniene. In ve- 12 derea veatizkrii acestor obiective, va incepe construirea unor gigan- tice statiuni gravifice, cu ajutorul cdrora, pe zone intinse, gravitatea va creste in mod sensibil...“ In ciuda nerabdarii cu care asteptau stirile privitoare la Vlang Avda, tofi cei care-l ascultau pe Xeinton aveau sentimentul incura- jator ci se gisesc intr-o lume sigura, familiar’, in care, cu toate dificultiifile vielii, progresul este inevitabil si viitorul mai bun. $i poate c& relimurita team ca vor afla vesti neplicute ij facea sa le Para si maj emotionant’ expunerea bairinului savant, iati cA deodati acesta le atrase atenfia si-sj pistreze infelep- citnea demna de aceia care locuiay Planeta Pa win ciuda amintirilor legate de vizitele avdienilor, nu trebuie s& ne alarmeze faptsl ci din now vom primi din partea lor ua cenvoi de rachete. Deocamdatd nu putem afirma cu precizie ce intenfie mina spre noi cele o mie de astronave. De aceea e necesar si consideram rapid, dar cumpatat toate posibilitafile ce-ar putea surveni, precum $i mijloacele de a le face fafa. in orice caz, e bine si ne pastrim cal- mu] si increderea ci, unindu-ne puterile, vom izbuti si asiguriim exis- tenta pagnicului nostru cimin planetar. In curind, conducdtorul Observatoralui 45 ne va comunica noj date in legéturi cu aceasta pro- blema. Ping atunci propun sa inceap§ discufiile’., Cind Vivirix ceru legitura cu micul podium TCSF, indltat in Jocul amfiteatrului, se pregitea sa-si incheie cuvintarea un ins ciud. Desi acesta era instalat intr-o staftiune TCSF, tocmaj in nordul pol ai celeilalte emisiere, iluzia era desivirsiti. Craniul vorbitorului pi- rea gata si fie inghitit de o caracatité din pricina fapiului c4 se ~ gasea sub o casci neagrad, din care porneas tentaculele mai multor cabluri, - Dupi cum va aratd aparatul de pe capu! meu, sint ua orb- surdo-mut din nastere. $i totusi, datorita atotputernicei stiinfe, eu vad, aud si pet vorbi. Nu va puteti inchipui cu ce sentimente am p- truns pentru intiia oara in universul acesta bogat, dupi ce ani lungi fusesem scufundat in oceanul noptii, Am citit in vechile legende des- pre o casca in stare sa te facd nevazut. €asca pe care mi-ati dat-o voi, oameni ai stiinfei, pentru a-mi face vizibil universul, este in ochij mei cu mult mai de pret. Am o mare incredere in stiinfa. Ea imi di certi- tudinea ci vom gsi posibilitatea sa intdturiim primejdia care ne ame- ning’, virix era migeat de cele auzite, dar alte simfiminte mai puter- nice jl asaltard cind apiru pe podiumul TCSF inaintea delegatilor consfituirii. O paloare teribili i se asternuse peste fafa, buzele ii re murau usor, dar in ochi avea scinteierea aceluia aflat’ inaintea unei lupte supreme, — Prieteni, porni el cu voce slaba, Totul mi se pare uluitor ca intr-un vis. Abia au trecut zece zile de cind am primit semnalizarile transmise de lingd noua mare avdeani, abia s-a scurs 0 zi de cind am observat flota celor o mie de astronave in zor spre noi, ci din nou am facut o surprinzatoare descoperire, pe care trebuie si v-o impartasesc. Aceste astronave inainteazi cu o vitezi nemaipomeniti: de cel putin zece ori mai repede decit ultimele rachete avdiene care ne-au Vizitat. Este posibil ca in aproximativ douzeci de ile sofii Planetei de Apa si ajunga la noi. Privirile tuturora se indreaptg ingrijorate spre marele glob sma- 13 raldiu care, invaluit’ de minunatele valuri ale norilor, luneca miste- rios pe ccran. — Am convingerea, continua Vivirix, ci si pe Viang Avda a in- vins intelepciunea, dar ‘aceasta n-o pot inc’ dovedi cu argumente peremptorii. Ce pot face deocamdati este si descopadr cit mai rapid noi date privitoare 1a intentia cu care au fost lansate rachetele. De pildé, voi incerca si constat daca pe bordul lor exista materiale ra- dioactive. Tot ce vi mai pot spune este urmitoru| lucru: chiar dacd e bine sé ne luim anumite masuri de apdrare, si fim prudenfi in folo- sirea lor. Dacg flota trimisi de avdienj vine cu o solie pasnic4, iar noi o distrugem, ei ne vor socoti, pe buna dreptate, niste sAlbatici, In ciuda cuvintelor linistitoare spuse de Vivirix, toti mrinienii primira stirea adusa ca pe o mare nenorocire, @ ticere apasitoare se ldsase in acea clipa peste intreaga planeta. Atuncj Ini cuvintul Mor- tiflex : — Niciedati Viang Mrina n-a trecut prin momente mai_grele, strigd el aratind cu degetul spre imaginea stranie de pe ecran. Sintem ameninfafi cu distrugerea, Tot ceea ce stim pina acum despre Avda e de natura s& ne inspaiminte, Muifi dintre noi isi mai am‘ntesc ex- piezia termonuciear’ de acum citeva decenii. Mi se pare ca Vivirix a witat de aceasta explozie, — Nu, rispunse astronomul, dar ea a fost declangati de o astro- nav venili din cele doua triunghiuri. — lar acum de unde au pornit cele o me de rachete ? — Din pacate nu pot spune. Au fost lansate dintr-un punct aflat atunci in emisfera nevazuta de noi — Dar ori de unde vor fi pornit tot nu inseamni nimic. Ce cauti ele la noi? Nu le-am chemat. — Totusi, de zece milenii asteptim din partea avdienitor un seman ci au intrat in Era infelepciunii, — O mie de proiectile nu pot reprezenta acest semn. — Semnalizirile insi... — Nici ele nu-mi spun nimic, Ele pot fi totodata strigatul de Iupti al dusmanutui care navaleste asupra ta sau, pur si simplu, un vicle- sug. Se vede ci Viv mpresurat mereu de stele, a uitat si mai citeasca istoria oamenilor, De altfel, oricum ar sta lucrurile, treduie si ne pregitim de aparare. lati esentialul. $i, dupa cum va dati seama, a-avem timp. Propun de aceea concentrarea tuturor fo.felor it vederea crearii de plase antigravitafionale pe intreaga suprafata a Mrinej si a satelitilor. Proiectul propus de Xeinton cred cit trebuie s&-t aminim pe anul yiitor. Principalul e ca oaspetiy nostri mepoftiti sa nu atingd planeta, N-au decit, daca vor, sa exploreze alte corpuri ce- resti. * Planeta Pacif fu invadata de neliniste. Majoritatea delegatilor 1a consfatuire aprobasera propunerile Jui Mortiflex, si, ca urmare, Mrina peste noapte un urias santier consacrat construirii uzinelor anti- gravifice. O multiseculara educatie reusise si creeze un popor de oameni s4- natosi din punct de vedere trupesc si spiritual. Clima aspra mentinuse in constiinta lor ascufimea necesitatii de a lupta impotriva natu Totusi, aceasta inclestare cu elementele oarbe avea in ea ceva firesc, Patetic si foarte uman. Cu totul alta era insa semnificatia bataliei unor tiinte ginditoare impotriva unor alte fapturi inzestrate cu gindire. Unie 14 eaten mai exista in cazul acesta judecata ? Aces{ rizboi ititre oameni ayca in el amfraciunea acelor napraznice vremi de mult uitate, cind socie- tatea umang mai era divizati in clase sociale antagonice, Cine erau acei avdieni ce incercau si cotropeasca o lume care nu le apartinea ? Imparati, regi, stipinitori de fintini si de mari? Si, desi in general mrinienii isi daruiau toate forfele, de buna voie, aceluiasi seop de apa- rare a planetei, ei faceau acest Iucru cu mihnire: gercrafia lor ved a spulberindu-se visul intr-o Avda inteleapta. La urma urmei, explozia termonucleara de acum; citeva decenii ar fi putut s@ insemne un ac dent; dar navala a o mie de astronave nu mai era un lucru intim- plitor. In acest timp, Mortiflex, discipolii si partizanii sai parca fuseseri cuprinsi de nebunie, Desigur ca, in masura in care inca nu erau cunos- cute intenfiile pasnice ale avdienilor, propunerile Iuj in vederea apa- ririi erau intemeiate. Tocmaj de aceea infelept#! Xeinton nu li se i potrivise, iar locuitorii Mrinei Je aprobaseri. Totusi Mortiflex si ai lui exagerau. Faimosul adversar al Iuj Lomoxamb traise o viata intreaga din studierea trecutului indepirtat. Aceasta lasase urme: ch’ar fa voia sa cipatase unele apucituri arhaice, Pretutindeni vedea dusmani comploturi si toate acele situatii indisolubil legate de Era razboatel dintre clase. Cum pe Vlang Mrina nu maj existau de milenii condifil pentru aserenea lucruri, bitrinul c&rturar se multumea si le dezgroape din tomurile colbuite sau si le redea in cirfile de istorie scrise de el insusi. $i acum) deodati, se ivise prilejul si descopere chiar in reali- tatea contemporana germenij trecutului! Unui dintre emulij lui Mortiflex, un scriitor de altfe! talentat, ti- pari, a treia zi dupa Consfatuirea ‘canalelor, 0 povestire care facu multi vilva, In ea era tecmai vorba despre invadarea Mrine} de c‘tre avdieni, Acestia erau descrisi in culorile cele mai inspaimintatoare, asemenea unor monstri, inzestrati cu tentacule ucigiitoare si cu ochi fioresi. Era clar ci imaginafia autorului nu era citus} de putin con- forma stiinfei, ci se inrudea mai de grab cu fantasticele hasme din timpuri imemoriale; aparuti insi in acele circursstanfe, cartea ava © infiuenta nefasté asiupra anumitor spirite predispuse la spaimele trecutului, Dupa ce-o citi, Vivirix se infurie si ceru imediat legitura cu Xe'n- ton, Acesta fu si el de piirere ca povestirea este absurd, inutili si pri- mejdioasd si dadu dispozitij ca in toate oazele si fie Wiscutata pro- blema infatisarii avdienilor. Chiar daci ei reprezentau o amenintere pentru Mrina, nu erau niste fabuloase plazmui;j de cosmar care para- lizeaza vointa si inteligenta; dupa toate probabilititile trebuiau s% fie niste fapturi ginditoare, cu o gindire aflata poate intr-un stadiu infe- rior, dar ckrora li se putea rispunde cu armele ratiunii. Aceasta misuri fu salutara si avu rasunet in mijlocul mrinienilor, totusi in sufletele multora, nalucirea hidoaselor moluste continua si se miste. Este drept ci nenun4ratj mrinienj asaltau cu intrebirj Observa- torul 45, interesindu-se dac&i nu fusese descoperit vreun nou indiciu privitor Ja intenfiile avdienilor. Indemnat de acest interes popular, Vi- virix se adresd din nou mareluj coordonator, — Eu nu mi pricep in bioastronomie, ii spuse acesta, iar astro- fizica nu stiu cum te-ar putea ajuta. — Totusi trebuie si gisim o solutie. Nu este infelept si distrugem © mie de astronave avdiene doar din pricina fricij noastre. — Ai dreptate. $i eu sint framintat de aceast{ proslem’%. Deocam- r 18. fe dat&, m% straduiesc si ‘instalez in asa fel cimpurile antigravifce incit rachetele si fie lansate inapoi pe drusmul pe care au venit. Daca au un motor puternic si combust?il suficient, vor ajunge de unde au plecat. — Combustibil suficient ? Dar un asemenea combustibi] nu poate fi decit atomic. — In general, da. — Atunci crezi cd voi detecta elementele radioactive ? — Tot ce-i posibil. — Dar atunci ar. exista inci un argument nefavorabil.., — Din picate, asa este! spuse cu tristefe Xeinton, De aceea te » siituiese si imaginezi cit mai rapid un mijloc prin care ne-am putea convinge de adevaraiele intenfii ale av: — M-am gindit si raspundem semnalii — Nu eo solufie. Cere o cheltuire prea mare de energie, apoj nu avem destul timp sa ajungem la un limbaj comun, si, in_ sfirsit, do- vada de care avem nevoie trebuie si aibaé un caracter obiectiy, inde- pendent de voinfa avdienilor. [n aceasta privin}i, Mortiflex are drep- tate : daca ei sint de rea credinti, ar putea incerca sa ne paciileasca. * In seara aceea, scrutind cu ajutorul ultraradiolocatorului bolta cereascd, in cdutarea minusculelor dire care put aduce Mrinzi v moarte de cosmar sau implinirea nadejdilor, Vivirix determina locul citorva astronave, apoi puse in funcfiune aparatele automate cu care avea si efectueze delicatele spectroanalize. De la primele rezultate ramase consternat. Xeinton avusese drep- tate: rachetele purtau cu sine elemente radioactive. Asadar.., Noaptea, tirziu, cind intra in hamac lings nevasta lui, Vivirix nu-gi putea tiinui tristetea. — Ce-l cu tine, dragul meu ? il intreba{ ingrijorata Xiriviv. Ca orice locuitor de pe Mrina, si Xiriviy era preocupata de senza- tionalele stiri legate de numele sofului ei, Aminuntele in: deoarece, in ultima vreme, amindoi fuseserd extrem de ocupati. Xiriviv era conducdtearea Uzinelor de apa sinteticd de pe Askruk si Prixto. activitate ce-o obliga s4 riminad uneorj zile intregi pe celalalt satel.t. — Se intimpla un Jucru paradoxal, rispunse abitut Vivirix, Sint sigur cd am receptionat inceputul mesajului pe care-| tot asteptim de 10.000 de ani. Dar nu pot dovedi. Stii tu ce inseamng asta ? viv tacea, regretind ci nu poate fi de nici un folos, — Asta inseamna, relud Vivirix, ca mai tirziu tot se va dovedi c& am avut dreptate, dar atunci ya fi prea tirziu. Xiriviv se gindi la copiii lor, si imaginea unor monstri cu tentacule ii rdsari in minte. Nu credea in asemenea inchipuiri fra noima, dar posibilitatea unui rizboj intre lumj o inspaiminta. Voind sa-si stapineasc{ sentimentele, femeia fu maj aspra decit ar fi trebuit : — Zici cd esti sigur, dar nu pofi dovedi, O aldturare de cuvinte maj antistiinfifica nici nu se putea... — Daca am fi avut timp suficient inaintea noastra, si daca n-ar fi existat aceasta funestd psihozi de spaima stirnita de Mortiflex, chiar si dovezile mele de pina acum ar fi fost convingateare, Dar totul con- spira parcd impotriva mea... 16 — Te-ai molipsit si tu de la Mortiflex, rise Xiriviy ca s{ maj in- > vioreze atmosfera. . Soful ei ins nu d&du semne c& ar fi gustat gluma, cicj continud ‘ pe acelasi ton necajit : — Fiecare zi aduce noj argumente in fayvoarea mortiflecsilor. Uite, ! fumaj asear’ am constatat ca astronavele au o incarcdtura atomica, Asta poate insemna c& sint dotate cu un motor atomic, dar si cd at putea avea proiectile care si ne distruga, ® — De ce-ar dori avdienii si ne distruga ? — Eu nu cred asta, dar iaté un lucru ce va alimenta spaima & multora. Tacurd o vreme. Aceast& spainsi, simfea instinctiy Vivirix, se cuibarea si in sufletul femeii sale. ; — La urma urmei, mormai el inciudat, e ceva ce nu infeteg nici eu. Ce rost au avut,avdienii astia sq ne trimita o mie de nave, ina- inte de a intra femeinic in comunicafie cu noi! Ce-au avut ei in cap nu-nfeleg ! — Intreabi-it Las intreba. Pentru asta ins4 ne-ar trebuj un limbaj comun. la asta am izbuti si ajuagem, daca am avea timp. Or, fi-am mai imi lipseste timpul, — Intreabi-i atunci direct ! . — Cum adica ,direct* ? — Prin biounde sau nu stiu cum s-or mai nami, — Exclus. In tinerete am facut asemenea experiente, dar fard un 5 rezuitat important. — De ce? Nu erau destul de sensibile aparatele ? — Nu aparatele sint de vind, ci insesi aceste biounde, care nu se pot diferentia din punct de vedere calitativ. Adicd un geniu sau un prost, un ins furios sau uaul fericit, un om bun, creator, sau un om tu, cu spirit distructiv, pot emite biounde perfect asemAnitoare. — Si totusi Efreix parck spune ci se poate... 7 — Cine- Elreix ? Be — Un radiobiolog! de la Spitalul central de pe Askruk. $tii, era 0 discufie legata tocmai de astronavele avdiene. Ca pretutindeni, fiecare opta pentru o parere sau alta: pentru Mortiflex sau pentru tine ; iar unii socoteau ca fiecare dintre voi are oarecare dreptate pind la preba contrarie; de altfel, mi se pare ca aceasta opinie o are si Xeinton, Efreix este insd cu totul de parerea ta. Din vorbi in vorba, un admi rator ai lui Mortiflex a spus cX marele coordonator a cam imbitri Efreix i-a zis rizind cd Mortiflex este 1a fel de batrin, dar mai pt ~ inteligent. ,,Crezi ca se poate cintarj inteligenta?“ {-a intrebat ce- lalalt ironic. Cu cintarul nu", i-a raspuns radiobiologul, ,,Dar cu aparatele mele ma incumet“, Apoi ne-a asigurat ci, oricind, cu ajutorul unor radiafii cerebrale (nu mai tin minte cum le numea), ar putea pe intuneric si-| deosebeasci pe Xeinton de Mortiflex. Nu crezi ci te-ar putea ajuta si pe tine ? — Stiu eu !? Miine voi vorbi cu Efreix, Si conductitorul Observatorului 45 adarmi, gindindu-se la casca 1 Radiobiologia se ocupa cu studiul radiatiilor, al curentilor si al undelor emise de substanta vie, in raport cu particularitatile ei de structurd si functie (nr). 11 miraculoasi a orb-surdo-mutuluj de pe podiumul TCSF al marij sali de granit si acvamarin, * Vivirix se duse pe’ satelitul Askruk pentru a se intilni cu rad‘o- biologul, dar si pentru a se supune unui scurt tratament cu unde re- generatoare ale fesuturilor, Ultimile saptaminj il surmenaseri serios. Efreix era un barbat cam, de-o virsta cu astronomul, simpat.c, comunicatiy si indatoritor. — La fanc ai venit! ii spuse [ui Vivirix de cum afla ce-l adusese. — Vrei si. spui ca te gindeai la mine? — Mai mult inca, voiam sa te vizitez si si-i propun exact xce- lagi lucru. Riser bucurosi de aceasta coincidenfa, — Asadar, se interesi astronomul, maj exista si alte radiafii cere brale in afara ‘bioundelor 2 — Cred ca esti de acord ci materia este inepuizabila, — Desigur. — Cu atit mai mult e substanfa vie. In afara bioundelor cunio-cue de mult gi care, cind sint eulese din creier, se inscriu sub forma de elec- troencefalograma, substanja vie — si in special creierul — emite 0 infinitate de radiafii, generate fie de procesele metabolice, fie de trans- mutatiile energetice care au loc in celula nervousa, fie de intrarea in funcfie a anumitor zone corticale de celule. Din aceasti bogata paleta de radiatii, radiobiologia a si reusit sa inregistreze o serie cu ajutorul unor radiocaptatoare si radioamplificatoare uriase pentru inregistrarea microundelor si a microradiafiilor; pe moi insa ne intereseaza acum acelea al caror specific este in raport cu continutul gindirii, Astiel, de- terminind unele caracteristici ale acestor radiafii (viteza de patrun- dere, intensitatea, frecventa), putem studia enele tendinfe, unele aspecte principale ale gindirii. — Foarte interesant! $i chiar crezi ca in creierul lui Xeinton exista radiafii pe care nu le are Mortiflex ? — Nu cred, sint sigur. Priveste aceste harti spatiale de diferite activitati cerebrale. Si inaintea lui Vivirix se infatis’ un complex mirific de linii multi- colore, care ii parura frumoase, dar de loc inteligibile, — Uite aici harfile intocmite pentru Lomoxamb, In transcrierea aparaturii noastre, unele unde, in raport cu caracterele lor fizice, capata diferite culori pe ecranul bioelectroradicencefalografului, Acest aparat inregistreazi simultan multitudinea de curenti, unde, radiafii ale cre'e- ruluj umsin. Undele transcrise in culoarea violet sint specifice pentru un creier extrem de evoluat, cu 0 dezvoltare neobisnuit’ a scoartei emisferelor cerebrale, cu o profunda activitate constructiva, logicA. pasnicd, adaptata intereselor umani Aceste unde violete, pe care le numim U. I. — unde ale infelepciunii —, sint specifice erei noastre. — Si tragi nadejdea cé vom putea receptiona aceste unde de la departarea la care se afla Avda de noi? — Teoretic nu este imposibil, intrucit ele sint foarte penetrante. Practic, aceasta problem’ ma depaseste. — Eu stiu insd pe cineva care ne va ajuta. Marele coordonator discuté cu cei doi savant; prin intermediut TCSF-ului. Dup& ce-i asculta cu atentie, le spuse : — Am impresia c& pe calea propusi de voi vom izbuti si rezolvim aceastii enigma, Metoda nu va fi prea complicaty si, in citeva zile, as s-ar putea si obfinem rezultatele dorite. La marele radiotelescop de pe Prixto, vom monta un bivelectroradivencefalograt cosmic cu o am ficare giganticd, in stare si capteze si sa transcrie bioundele V univers, iar cu ajutoru] unui receptor special pentru undele 1, vom ta sd le prindem pe acelea emise de avdieni, daca, bineinfelés, au ce emite. In zilele care urmara, satelitul astronomic fu in flerbere. Ingineri in electrotehnica si electronicé, secundati de o multime de ajutoare, reutilau radiotelescopul in vederea detectarii prefioaselor U.I. Pentru Vivirix era o mare bucurie gindul ca va reusi sa-si dea seama din timp de intenfia cu care fusesera lansate spre ei astronavele avdiene. Maj ramineau pina la sosirea lor 15 zile, cind o noug descoperire strecura in sufletele mvrinienilor alte neiinisti. Vivirix constatase ca 0 suta de astronave, distanfindu-se de celelalte noua sute, se apropiau de Viang Mrina cu o viteza atit de considerabila, incit aveau s& atinga stratosfera planetei doar in cinci zile. Pentru toti, aceasta vijelioas’ avangardg a flotei de rachete a diene constituia’ nu numai 0 surprizi, ci si un semn ingrijorator, Chiar si Vivirix se intrebi acum deconcertat ce urmareau avdienij cu aceasti manevra, Era o stidare aruncata acelora care se pregatisera sa Tacd fafa la o mie de astronave? Era un viclesug prin care incercau si sondeze frontul inamic? Sau pur si simplu voiau ceva ce mrinienii nu puteay intelege ? Oricit de ciudat ar p&rea, acela pe care-| bucura cel maj mult aceast{ veste era tocmai Mortiflex. Batrinul se erijase intr-un fel de general suprem al inexisteniei armate mriniene, controla buna desta- surare a lucrarilor si circula pretutindeni cu vigoarea unuj tindr, — Ti-ai gisit in sfirsit meseria! i] apostrofa zimbind Xeinton, de cite ori i] vedea. Ei bine, ,,generalul* Mortiffex socotea ci cele o suti de rachete avdiene sint binevenite. $i n-au decit sa vinj mereu in cete de cite ‘© suta, Mai usor le vor invinge. In acest timp, instalarea uriasuluj amplificator fusese terminata, gi ultimele pregaliri erau ficute pentru marea probi. Marcle coordo- nator era nelinistit de spiritui razboinic care se trezise tardiy in Mor- tiflex si zorea cit putea inceperea experienfej cu undele 1. Pind {a sosirea primului egalon de astronave nu mai rémasese de- cit o singura zi. In dimineata aceea, in sala de comanda a superradio- telescopului de pe Prixto luaserd loc Xeinton, Vivirix si Efreix, Astronomul indrepti formidabila cupola’ metalica spre luceafirul pilpiind gin luminile zorilor. In inima acelej oglinzi de refele se con- centra un punct de pe suprafata Planetei de Apa. Vivirix alese o re- giune din apropierea mitii artiliciale. ,De acolo — gindea el — mi-au trimis avdienii primele semnale; pe ei fi voi cercela mai inti. Pe marele ecran al receptorului se aprinsesera luminj de toate culorile. Era incd un amestec nedeslusit de felurite unde, dintre care filtre speciale aveau si aleagd numai radiafiile care demonstreaza o dezvoltare excepfionald a scoarfej cerebrale, a activiti{ii mervoase su- perioare, a gindirii creatoare, pasnice, adecvate umanitéfii, In acel moment, in cabin sund strident alarma, La TCSF aparu chipul furibund al lui Mortiflex : — Astronavele avdiene se apropie de Mrina. In citeva minute vor intra in cimpul nostru antigravific. 19 — Vin indat& ! ii spuse Xeinton. Inainte de a pleca, marete coordonator jl rug’ pe Vivirix : — Tine legatura permanent cu Inaltul centru administrativ, Cum alli ceva, comunici-mi, Va urez succes ! * In spatiile stratosferei mriniene incepuse o lupti intre dous forfe nevazute. In clipa in care patrunsera in plasa antigravitationalg intinsg in calea lor, cele o suta de rachete isi irinara brusc messul, dupé cum un obiect isi incetineste ciderea atunci cind trece din aer in apa, Dar aceasta nu e decit o imagine a unci realitifi de cu totul alta natura. Ce s-o fi intimplat cu oamenii din astronave > se intrebi Xeinton, care urmarea prin locator »Desigur ci au pierit." Si o umbra de regret ii Aparatele aritau ca boli: i, care sfrabatuseri victorioase haurile cosmice, ziceau acum inerfi in plasele antigravifice, ca niste peste trasi Ja mal de un navod. Am iavins! strigd Mortiflex. Marele coordonator il privi. Pe fruntea ,generaluluiv rashrisera broboane Ge sudoare, fata ii era incd incordata, dar in ochi nu-i citi bucuria unui adevirat invingator. — Totusi induntru au fost oameni! sopti ef abia perceptibil. — Si mai mult, ii spuse Xeinton. Nici nu stim inca dacd au venit cu un gind rau. Spre stupearea amindurora, aparatele prinseri deodati a se agita. Ca un vinat care inainte de a fi doborit mai zvicneste 0 data, energia astronavelor nu fusese, pesemne, cu totul infrinti. Sau poate ci, apa- rafi de puternice cimpuri magnetice, avdienii din inferiorul navelor incercau si razbat& prin plasele in care cizusera, $i din nou acea trinta invizibila se incinse in inaltele paturi ale atmesferei mriniene. Cimpul antigravific al plasefor fu mirit la maximum, De ast’ data, rachetele nu vor mai fi oprite, ci literalmente vor fj proiectate, prin genunea siderala, inapoi. Dar, spre spaima Ini Mortiifex si profunda uimire a lui Xeinton, astronavele strabaturi vastul zid antigravific, cu aceeasi usurinth cu care o bucat’ de plumb trece prin untdelemn, Forfa lor fusese deci colosala. De acum inainte nimic mu le va mai putea opri. * De parca si-ar fi batut jec de toate presupunerile mrinienilor, cele o sut& de astronave pornirs spre capitala oazelor ecuatoriale si, in apropierea acesteia, coboriri cu vitezd redusi pina atinsera ‘soiul planetei, O multime de ingrijitori de oaze, care nu se aflau departe de acolo, alergara sa aducé Inaltului centru administrativ aceasta stire. lui Mortiffex, mai ales aceia care raspindiserg povestea monstrilor et tentacule, furd cuprinsi de groazi la gindul cd s-ar putea intilni cu prepriile lor scornituri, devenite aievea. Majeritatea mrinie- nilor auzise despre victoria astronavelor sj despre-ciudata lor coborire i in dreptul capitalei. Fiinfele care sint in stare de asemenea isprivi nu pot fi niste fiare, isi spunean ei cu intelepciunea adinc in- radacinata in firea lor. 20 inainte de a jua vreo hotarire, marele coordonator lua legdtura cu Vivirix. Acesta ii spuse cu vocea gituita de emotie: agu{ meu Xeinton, iti mulfumesc, Am descoperit c4 Avda a jotrat in ee intelepciunii... Chiar si cele dows triunghiuri... — Bine! Foarte bine! ij raspunse bitrinul savant, Nici nu s-a7 fi putut altiel. $i acum si mergem in intimpinarea oaspefiloy nostri. Ajunsi in fata uriasilor bolizi, se oprira. Desi nu fe mai era teama, toiusi o nelinigte curioasi pusese sta- pinire pe ei. De ce nu iesea nici un avdean dinduntrul astroaavelor ? © mare de oameni se strinsese din toate oazele invecinate. Scena era transmisa prin toate pesturile de TCSF, Planeta astepta inirigu- = sa a cum se va desiisura patetica intilnire dintre reprezentantii a doua tum Lao eri de la amvinizarea racheteler, usile acestora se deschi- sera, sciri suple si rezistente, dintr-un ciudat material plastic, turd aruncate, si pe ele coberira niste ciudate animale metalice, © clipi, mrinienii crezura ci se alla inaintea unor fapturi im- bracate in scafandre, dar indatg isi daduri seama ca era vorba dear de imitatii de oameni, de robo! Din fiecare astronavg iesirg trei_asemenea automate. Cind furd ca totii afar’, se aliniara cuminfi si ramaseri asa o vreme, ca pentru ase lasa contemplafi in voie. Mrinienij eran incintati de aceste simpatice mecanisme, dar nt-si ascundeay deziluzia ca ele formay singurij ler vizitatori, In curind insé avura de ce si rimina uluifi, In cea mai curatg limba mzineand, unu| dintre roboti se adresi mulimii — Va salut, dragi mrinieni, in numele acelora care ne-ay con- struit ae de pe Viang Avda! E lesne de priceput c& inaintea aceste} minunifii, chiar infelepfii mirinieni jzbucnira in cele mai entuziaste aclamatii. EPILOG Acesta este reportajul pe care Lam scris in saptiminile care au urmat, Sint un cetétean al planete; comuniste terestre, al misterioa- sei Viang Avda, si am facut parte din marea expeditie trimisi in scopul explorarii planetei Marte, Multe lucruri ne-au uinit si am admirat ta acest) bravj martieni. In primul rind, eroismil cu care au luptat impotriva naturii. Apoi blindetea si infelepciunea lor milenara. Dar si ei au cite ceva de in- vatat de la noi. Inire altele, felul in care le-am descoperit de 1a dis- tant secretul graiuluy for. Lucrul acesta s-a petrecut cu mai multi ani in urmg si, pentru cei care nul cunosc, merita Si fie povestit. Abia incepuse Era Juminij revarsate, dupa cum botezase cunoscu- tul poet chinez omenirea terestra intrata in comunism. Pretutindeni, pacea fecunditoare, just sociald, jntraripata libertate a ideilor da- dusera un nemaipomenit imbold culturii materiale si spirituale. Pro- bleme cu neputinfa sau greu de conceput, pe vremea cind un ma- munchi de regi ai finanfei punean intregn! Pamint in primejdia unui Tazboi distrugator, deveneau acum actuale, necesare. Stiinta, tehmica, economia se dezvoltay in pregresie geometrica. 21 Si, spre deosebire de mincinoasele si pesimistele prorocirj ale Iui Mal- thus, locuitorii Planete] de Ap& simfeau ca sint prea putinj in cosmos pentru puterea, bogatia si pliniitatea vietit for. Aveau nevoie si di- tuiased si altora o parte din intelepciunea si fericirea pe care o dobin- disera. De altfel, o data cu irea prejudecitilor si a superstifiitor, setea de cunoastere a umanitatii spori si ea extrem de mult, Cu ajutoral citorva radiotelescoape, de dimensiunea unor mici fari de odinioard, strifundurile netarmurite ale Universului fura scru- tate cu mult mai mare atenfie decit se facuse pina atunci. Oamenii Terrei voiau si exploreze ei insisi genunea cosmica, si pentru aceasta puteau intreprinde acum pregatiri de proportii planetare, Nave atomice au fost construite, si viteza acestora urma sii creascé vertiginos in momentul in care avea sa fie dezlegat misterul care in- viluise fenomenele gravitationale, Era deci in acea epoca de pregatire a maritor calatorii, Tocmat pe atunci fuseserd receptionate primele imagini televideofonice emise de posturile martiene. Ziarele si revistele de pe intreg Pamintul pu- blicau clisee dupa aceste strani mesaje involuntare venite de pe planeta portocalie. Si iati cd un tindr rus, in virsta de 16 ani, si-a pus in minte descifrarea limbij vorbite de martieni, A fost o fapta de geniu, demna sa stea aldturi de aceea intreprinsi de Champollion, care, cel dintii, facuse hieroglifele egiptene ,s& vorbeasc&", Comparind, cu o rabdare extraordinarad, zeci de mii de imagini cy respectivele bande sonore (in rarele cazuri in care acestea existau), tindrul nostra izbuti, dupa aproape zece ani de munca, sa intocmeasc4 un dictionar de termeni martieni cu semnificatia lor terestri. Este drept c4 acest vocabular era destul de sumar (numara dear citeva sute de cuvinte), dar pentru cel dintii contract cu martienii nici nu trebuia mai mult... * La citeva zile dupi sosirea avangirzii noastre alc&tuite din ro- bofi, ,am descdlecat* si noi pe Marte. Am stat o scurti perioadi in carantin&, adic am ‘trimis citiva oameni care s& efectueze cercetiri asupra conditiilor de viata, sj abia apoi am iesit cu tofii din birlogurile noastre cosmice. De fapt, iesit“ este doar un fel de a spune, deoarece am iesit tot imbracaf scaiandre. Pentru noi, pimintenii, atmosfera de acolo nu era respirabila. Aceasta nu ne-a impiedicat s& ne imprietenim rapid cu infeleptel= noastre gazde. Reportajul de fafa Lam scris in rastimpul in care am fost oaspele lui Vivirix. Cele citeva sute de cuvinte marfiene pe care le invafasem acasi mi-au fost d2 mare folos. Foarte curind mi-am triplat numérul lor, deoarece grail unic, pe care umanitatea de pe Vlang Mrina il slefuise timp de mai multe milenii, cépatase 9 structurg extrem de logic si lesne de inteles. In legitura cu aceasta, Vivirix a fost foarte mira cind i-am spus c& Viang Mrina, adicg Planeta Picii, era numiti de noi Marte sau Ares, cum il botezasera anticii greci sau romani pe zeu! razbo‘ului. i acum s& scriu ceva despre felul in care au primit mrinienij me- sajul nostru. Pur si simply nu J-au crezut. lata cum a decurs aceasti primi ,,afacere interplanetara. Ij spun astiel, dupa felul glumet cum o numea Higden, ingineru| american, coautor la planul international de topire a calotelor polare terestre. Aici trebuie sa fac o parantez’. Cind 2 fost proiectat acest plan 22 x s-a vizut ci, prin topirea eternelor ghefuri de la poli, scoarta teres- tra va primi un excedent de api care va pune in primejdie de inun- dare mari intinderi din litoralut continentelor. Tocmaj pe atuncy de- venise de actualitate si zborul in Marte. Higden ayu atuncj o idee curat americaneasca. = Ce-ar fi, rise el, si le,vindem" martienilor surplusul nostru de api. Tot au ei nevoie de acest articol. $i astiel se nscu ideea primului contract comunist interplanetar, jar expresia arhaica de ,,business“ sublinia sj mai elocvent deosebirea fundamentala dintre conceptia despre viata pe care au avut-o clasele exploatatoare, disparute pentru totdeauna, si aceea a clasei muncitoare, ajunsi sa conducd destinele lumii. $i cu aceasta inchid paranteza. Intilnirea noastra oficiala cu mrinienij avy loc in marea sala de granit si acvamarin. Dupa intraducerile de rigoare, marele coordonator lua cuvintal : — Dragi prieteni avdieni, mi-ati spus cd astézi me veti face 0 omar ‘are importanta si ne veti as cunoscut mesajul vostru, Va ascultim, Reprezentantul nostru era bitrinul Alioga Verpanov, primul nos- tru dascal de mrineana, descoperitoru| terestru al acestei limbi Yerpanoy vorbea si era evident cd pronunta cuvintele mriniene cu voluptate, cu emotie, fericit : — Planeta de Apa ne-a trimis la voi ca si vd dovedeasca faptul ci-si meriti numele. — Nu-nfeleg ce vrei sa spui, facu nedumerit Xeinton, — Vrem si v4 dim api! Jumitate din astronavele noastre au adus special pentru acest scop o proba din lichidul care va lipseste. Daca socotiti ci va place apa noastra, va putem transporta 9 mare. j Mulfimea din amfiteatru fremata ‘ca undele oceanuluj atinse de alizeu, — $i crezi cd este posibil? intreba prudent marele coordonator. — Si de ce ne dafi noua apa voastra ? se interes binuitor Mor- tiflex, care vedea pretutindenj ramisite ale epocilor arhaice. — Vrem sa va dim apa noastra, in primul rind, pentru ci va lipseste voua, iar apoi pentru c{ noua ne-ar prisosi atunci cind von incerca si topim calotele polare. In ceea ce priveste problema daci e posibila realizarea acestui serviciu pe care nil vom face reciproc, dau cuvintul prietenulni meu, Higden, — E posibil! striga inginerul ridicindu-se, In comusism tot ccea ce innobileaz’ jumea e posibil. Apoi, pe tonul cel mai cenusiu, pronunta aceste socoteli care aveau sa uluiasca pe teti cei de fafa — Noi sintem in m&sur4 si v& furnizim un volum de apa egal cu 810 trilioane de metri cubi, adicd 0 mare adinca de zece metri, dar cu_o suprafata de 9.000 de kilometri patrati, cit a Oceanuluj Atlantic impreuna cu Marea Mediterana sau cit 54% din intreaga suprafatg a planetej voastre. O. ticere coplesitoare se lisi peste uriagul amfiteatru, — Si cum crezi ci vefi reusi si cirati un ocean prin cosmos? se auzi vocea Iuj Mortiflex. — Practic, acest transport il vad ia felul urmitor. Ej va fi in- ceput in momentul in care vom pune 1a punct rachetele noastre fotonice, a ciror vitezd este aprepiata de aceea a luminii, (Aceasta se va in- timpla fa inceputul anului viitor.) Pentru realizarea acestuj plan vor : 23 € fi necesare 1.000.000 de astronave-cistermi cn o capacitate de cits 10,000 de metri cubi, Trei sterturi din acestea le vom construj noi, iar restul le veti face voi insiva, cu ajutorul proiectelor noastre, Datorita vitezei lor atit de mari, aceste rachete vor ajumge de la Pa Viang Mriaa in mat putin de 4 minute, in cazul mariloy opoz' niene (cind distanta dintre noi e de 56,000,000 de kilometri), si in 23 de minute in cazul departarii maxime de 401.000.000 de kilometri, Nu vom. face o medie intre aceste cifre, ci vom Ita 30 de minute pentru fiecare transport, deci o ork pentru drumuf dus si intors, Desigur ci pentru buna desfasurate a fucrurilor va fj nevoie de cifiva anj pre- gatitori, atit pentru excavarea albiei in care va fi ereati noua mare, cit si pentru desavirsita antomatizare a operatiilor de incdrcare, des- c&rcare. De acum inainte, socotelile sint simple. Infr-tn an terestru', 0 astronava-cisterni poate efecta 8.649 de drumurj complete, Asta in- seamna c& 1.600.000 de astronoave pot transporta in aceeasi perioada 86,4 trilioane de metri cubi de apa. fm censecinta, planul nostru poate fi infaptuit in mai putin de un decenia. . Astazi, dupa dowizeci de ani de la epocala ciilitorie, mé. plimb | al&turj de Vivirix si de buna tui sotie Xiriviv pe firmul Oceanului Uman, Dintre toate planetele pe care le-am vizitat pe o razi de un parsec de Paimint, Viang Mrina imi piace totusj ce! mai mult, Poate fiinded de ea este legata tineretea mea; sau poate fiinded, dupa Pa- mintu) meu natal, ea este intr-adevar cea mai fi Batrinul Vivirix il ta de brat pe bitrinul sau prieten terestru si, ew 0 voce tainicd, spune : — Hai si ureiin treptele cheiului! Ht urmez decil. Simt cami pregateste 9 surprizd. Cind am ajuns la capétul urcusului nostru ne-am gisit pe © imensa platform’. Dincolo de ea se intindeau cimpiile redmice, lar ie munfii. — Pr ! Ma uitai sii m& podidirs lacrimile. Mun{ii aveaw figuri omenesti. — Lomoxamb... Xeinton... Verpanov... Higden... murmurai eu. Totti patru muciseré. Toti me luptaseri pentra aceeasi prietenie intre huni, si acum erau — Ei ne-an ajutat si ne Syrtelens de voi, Datoriti tor avem astazi um ocean mrinean. Le sintem recunoscatori, Fiecare dinire ej este astizi pentru noi un munte. . - SFIRSIT Consultant stiinfific: conf, dr. J. FONI * Coperta desen: DUMITRU IONESCU ! Anu! martian e de 1,85 de or! mai mare, avind 687 de zile terestre (m a). > CIUDATUL LAC DIN VALEA BREBILOR (Continuare din nueirul trecut) ne — E destul de simplu, interveni Stela Soimu. Nikitin arati, in scrisoarea lui, cd lumina meteoritului era el i de 0 coad& avind o culoare rosiatici, cea ce I-a ficut s& pr pe buna dreptate, cA in compozifia lui intrau parti dense de metale grele. Savantul rus n-a mai departe cu concluziile lui, deoarece stadiul din acea fei nu i permitea. Intr-o schifi, pe care a anexat-o scri- sori, colaboratorul siu din Pulkovo a desenat liniile spectrale ale me- teoritului nostru asa cum le-a observat prin aparatul construit de opticianul Merz. Aceste linii sint din asa-zisa serie spectrala M, care incepe cu elementul avind numdrul de ordine 79, adici aurul, si con- tinua cuprinzind elementele cele mai grele ale sistemului periodic. Din schifa intocmita la Pulkovo, nu ne-am putut da seama despre ce ele- mente este vorba, dar era limpede pentru noi ci mefeoritul confine cele mai grele elemente si c& este posibil ca uncle dintre ele sa fie radioactive. — Accasta corespunde, spuse si geologul, unei teorii pe care am expus-o intr-o lucrare din tinerefe. Asupra meteorifilor existi dow’ ipoteze principale. Una dintre ele pune originea lor im legatura cu asteroizii; cu alte cuvinte, meteoritii ar fi fragmente ale unej planete pe care o catastrofa siderali a sfirimat-o in mii si mii de bucifi. Cea~ lalt& ipotezd se bazeaza pe legitura dintre natura cometelor si a me- teorifilor ; orbitete meteoritilor din asa-zisele ,ploi de meteoriti« — care au loc de obicei 1a inccputul lunii august si in noiembrie — coincid cu uncle orbite urmate de comete; cu alte cuvinte, meteorifii sint fragmente de cometa, adici de material cosmic provenit in mare parte din nebuloase exterioare sistemuluj nostru solar. — Aceasta explicd faptul cd meteoritul nosteu confine un procent ridicat de materie radioactivi? intreba Paul Coman, — Evident! Actiunea perturbatoare a unor astre poate produce sfirimarea cometelor, presirind pe orbitele lor fragmente meteorice ; acestea, pitrunzind in cimpul de atractie al pimintului, devin mete- orifi. In afard de aceasta, intrucit s-a stabilit ci meteoritii me pot 25 baits: aduce orice element existent in Univers, nu existi nici un motiv ca ei sd na contina si elemente radioactive. — Bine, dar cei gasifi pina acum... — Stin ce vrei s spui: meteorifii studiati pina acum nu contineau decit un infim procent de elemente radioactive. Dar asta nu contrazice cu nimic teoria nostri. Atunci cind s-a produs catastrofa cosmica ce le-a dat nastere, ei contiieau mase enorme de astiel de materie, care insi s-a transformat pe drum. Majoritatea elementelor radioactive naturale se obfin unul din altul prin dezintegrare, si toate cele trei familii cu radioactivitate naturali — a actiniulsi, thoriului si uraniu- lui — se incheie cu un element neradioactiv, un izotop al plumbului. Or, in meteorifii care au fost cercetati, s-au gasit anumite cantititi de plumb. Drumul acestor meteoriti a fost nespus de lung; astronomia Stiigaste astizi sute de milicane de galasii, sj imensele radiotelescoape au detectat sisteme ce sint la o depirtare de sapte miliarde de ani- lumina. Stribitind acest spafiu, materia ce intra in compozifia frag- mentelor meteorice a Ss transformiri. Dinu Romaneseu scosese carnetul de notite si — infundat in fo- toliu — stenografia de zor tot ce spunea geologul. : — Meteorifii analizati de catre chimisti si geolegi, continu’ acesta, contineau aceleasi elemente ca Pamintul. In cel din Arizona s-a gasit mult fier, cele cizute in Groenlanda confineau si diferite alte metale, iar in Urali au cizut meteoriti in care s-au gasit diamante. Aceasta demonstreazA inci o dat& unitatea materiei in univers, a materiei care este pretutindeni aceeasi, supusi acelorasi legi. Atunci, de ce nu s-ar gsi si uraniu in compozitia meteorifilor ? — Trebuie sit luam in consideratie inca un aspect, intervenj Stela Soimu, faptul c& nici Humboldt, aici Nordenskjild si nici unul dintre cei care au stabilit in trecut compozifia meteoritilor nu cunosteau existenta elementelor radioactive. Acestea au fost descoperite relativ recent. Dupa cum nici Nikitin si colaboratorii sdi de la Pulkovo nu puteau cunoaste, in 1834, radioactivitatea, pe care Becquerel avea s-o descopere abia in 1896. — Nikitin a fost un adevérat savant, facu Emil Pravat ginditor. Folosind unele descoperiri ale lui Fraunhofer, el a schitat inceputurile analizei spectrale, aceasti metodi atit de raspindita in astrofizica si in chimie. Poate c& el insusi nu si-a dat seama de toati insemnitatea descoperirii sale, pe care, un sfert de veac maj tirziu, Kirchhoff si Bunsen aveau s-o perfectioneze si s-o utilizeze pe scara larga. : ae timp domni tacerea. Dupa aceea, geologul se adresi repor- ferului : — Cred ca si dumneata ne esti dator o explicatie. Esti doar primul care a descoperit lacul radioactiv. — Muza, rise reporterul privind in zare paharul in care sclipea auriu coniacul, Muza ziaristicei mi-a condus pasi. — Aceeasi care te inspira cind ai c&zut de pe scari? intreba Stela chuticioasa. « — Aceeasi, rispunse reporterul fara si se tulbure, 26 Emil Prava{ insist : — $i cum te-a inspirat muza dumitale? CA este o dusmani de neimpicat a garoafelor, am vazut, dar nu stiam c& se pricepe la cer~ cetari stiintifice. — Muza ziaristilor trebuie si se priceapa la toate. Asta-j_me- seria ei. Y — Facind abstractie de muza, zise Paul Coman, cred ci va pot da unele aminunte despre felul in care prietenul nostru Dinu Roma- nescu a ajuns sé identifice locul unde a cazut meteoritul, Jurnalu) tui Schmetterling... — Da, il intrerupse reporterul, trebuie s&{ recunose ca jurnalul tui Schmetterling a fucat un rol hotiritor, — In definitiv, facu Alfred Opran, ce e cu jurnalul sta? Mi-ati * s cine e Schmetterling si despre corespondenta atit de interesan’ intre ef si savantul Nikitin din Pulkovo. Dar marturisese ci nu teleg nimic din aluziile in doj peri pe care le faceti eu priv jurnalul | — Tost povestea a inceput, zimbi reporterut, de ta conversaffa noastri din pidurea Bineasa, — Cum asa?! se mira medicul. — Mi-ai spus atunci ci ai a teorie proprie despre cauzele care au provocat ,cazurile de Ia Valea Brebilor si mi-ai imp%rtisit convin- gerea ta ci bolnavii au venit in contact cu substanfe radioactive. Am crezut la inceput cd te inseli, dar analizele tinirului bolnay din Valea Brebilor fi-au dat dreptate. Pind la primirea scrisorii tale, abia auzisem de nuclee atomice, de stronfiu, bariu, de milimicrocurie!. Un prieten de-al meu. fizician, mi-a limurit aceste nofiuni, Deci, ca 0 prima concluzie : in imprejurimile Vaii Brebilor se afl o sursi puter- nic radioactiva, care pericliteazd sinatatea si chiar viata locuitorilor — Foarte logic, zise Stela cu o vidit’ nuanfa de ironie, — In aceeasi zi in care am primit scrisoarea, continud reporterul firX si ia in sear intreruperea, am ailat de corespondenta lui Ni- kitin cu Schmetterling si faptul ci geologul Pravit si Stela presu- puneau ca meteoritul confine materi radioactive. In mintea mea s-a creat imediat asociafia : meteoritul cizuse in apropiere de Sibiu, Valea Brebilor se afla in apropiere de Sibiu, Am consultat o harti: satul nostru se afld aproape in centrul teritoriului indicat de Nikitin ca locul probabil al c&derii meteoritului, — Ceea ce dovedeste inci o dati aptitudinile deosebite de cerce- tktor ale savantului rus si precizia metodelor sale, zise geologul Pravat. — Stiam, continua reporterul, c& afi pornit in ciutarea meteori- tului si mai stiam c& prietenul Alfred Opran si colegii sii vor intre- prinde cercetiri pentru a descoperi sursa radivactiva. Eu nu aveam _sinformatia stiintific’ necesaré si nici aparatele trebuincioase, Dar ' Curie — unitate de masura a radioactivitatii unui radioelement. 27 ” as aveam un mare avantaj: dumneavoastri nu stiafi unii de alfii, pe cind eu posedam informatii de la ambele parti, © clip’ m-am gindit sa va pun in curent, dar am parasit aceasta idee. Mai intii, fiinded in noaptea aceea afi plecat din Bucuresti, apoi fiinded ati respins cam brusc oferta mea de colaborare si — in sfirsit — fiinded aveam o incredere nestrdmutata in muza mea inspiratoare. Paul Coman se foi nelinistit pe scaun gindindu-se, probabil, 1a | conversafia din fumoarul Bibliotecii Academiei, in cursul c&reia re- porterul privise atit de insistent portretul Inj Alexandru Lapusneanu. Cautind si-si ascunda zimbetul, Alired Opran intreba : > — Cum rimine cu jurnalul lui Schmetterling ? — Ajungem imediat si la jurnal. Inainte de a pleca din Bucuresti, am reflectat indelung asupra acestei chestiuni, Daci meteoritul a czut “mu departe de Sibiu, mi-am zis, si daci Schmetterling este intr-adevar un cercetator pasionat, probabil c& a facut tot ce i-a stat in putinfa sa organizeze expedifia sugerata de savantul rus. Asupra noastra, a \ tuturora, custodele Muzeului ,,Bruckenthal* avea un mare avanta el nu trebuia sé inceap cercetiiri indelungate, ci se putea duce drept la finti, craterul fiindu-i indicat de locuitorii regiunii care au trait evenimentul, au simfit cutremurul, poate au avut si de sulerit de pe urma lui, Nu stricd deci, mi-am zis, si fac unele cercetari preliminare la Sibiu, 1a muzeul al c&rui custode a fost Schmetterling si unde se Wisesc, probabil, unele date privind activitatea sa in vremwea aceea. . — La aceeasi concluzie am ajuns sien, zise Paul Coman. Re- cunose, insi, ci mi-ai luat-o inainte, Cind cercetitorii de la ,,Bru- ckenthal ri-au spus ci un tindr a consultat, citeva zile inaintea mea, * jurnatut tui Schmetterling, nu mi-am inchipuit ca dumneata erai, ° — lar cu tmarturisesc ci am simfit o bucurie cam nelalocal ef cind praful gros, ce se strinsese pe fifele jurnalului, mi-a aritat cd nimeni nu-| mai rasfoise de foarte multi ani, — Ce confinea jurnatul ? intreb’ Alfred Opran. — Unele insemnari interesante, se entuziasii profesorul Coman. Schmetterling s-a adresat unor omeni de stiin{{ renumi{i ai vremii, cerind sprijin pentru organizarea unei expeditii in regiunea unde a cAzut meteoritul. Dar s-a izbit de un refuz categoric, De la Viena i s-a raspuns ci frimintirile revelutionare din Transilvania, si in special din regiunea Muntilor Apuseni, fac nepotrivita si chiar periculoasd deplasarea unor oameni de stiin{a in aceasti regiune, Asa au raspuns cei ce practicau stiinta ,olicialé“ a curtii de la Viena, asa-zisii savanti din slujba regimului de oprimare instituit de Metternich. Era in toamna anului 1834, iar riscoala firanilor iobagi din satele dintre Crisul Alb si Mures, in special in regiunea Zarandului, nu se potolise inca. Lipsit de mijloace, Schmetterling a fost nevoit si renunfe la proiec- tul stu. — S81 amine numai, il co~ u, Mu sq Tenunte, — Da. L-a aminat pentru primavara urmatoare. Dar si atunci sa a primit un rispuns negativ. Minerii din Bucium, Abrud si is aveau ciocniri cu functionarii chezaro-craiesti, si intreaga h I P - zona, declarat’ sub stare de asediu, era impinzita de trape militare, care reprimau singeros rascoalele. Schmetterling avea in parte, proiectul abia in 1836 si f&r& sprijinul institutiilor stiinifice oficiale. In vara acelui an, insofit de cifiva elevi ai Liceului din Blaj, insuficient echipat, dar plin de entuziasmul care caracterizeazi pe adevaratul om de stiinfa, el porni sd cerceteze crateru! meteoritului de pe Muntele Malina, In cursul expeditiei, el a finut un jurnal, in care insemna zilnic evenimentele mai importante. Reporterul se scotoci prin buzunare si scoase la iveald nelipsitul stu carnet de notife : — Am copiat unele dintre insemnirile lui Schmetterling, Din pa- cate, custodele colectiilor Bruckenthal n-a ajuns niciodati pe Muntele — Malina, dar, dup’ mai mult de un veac, jurnalul sim m-a ajutat si 7 identific locul unde a cizut meteoritul. — Ma intereseazi malt, zise profesorul, cum ai reusit. Nickieri he in jurnal nu se vorbeste de Valea Brebilor, pentru motivul foarte E simplu cA in 1836 satul nu exista inci, Dinu Romanescu se seuli din fotoliu, desficu o harti desenati de mina gio intinse pe birou. Apoi rasfoi carnetul de notife. — Am copiat din jurnalul tui Schmetterling, pe care mi I-a tradus _un cercet&tor al muzeului, toate pasajele in care figurau nume de. localit&{i. Apoi, cu harta in mind, am reficut itinerarul pe care-1 urma- seri, in vara anuluj 1836, Schmetterling cu tinerij sii insofitori. lata © prima insemnare 11 August. Plectim din Sibia. N-am putut tua drumul obisnuit fiinded militarii au inchis soseaua pentru traficut civil. Se pare cd rdscoala pornita de ta Abrud s-a intins cu repeziciune. — De aici, zise reporterul ridicind privirea, o prima concluzi la locul unde a cizut meteoritul nostru se poate ajunge si pe alt drum decit pe cel pe care a fost nevoit si mearga Schmetterling si care este orientat spre nord-vest. Dar s& citim maj departe. H4 august. Am sosit in valea Uriesului. Am fost sfatuit sé mai astept fiindcd drumurile sint nesigure. Soldati se dedau la jafuri, cu aprobarea tacité a’ ofiferilor. M-am con- sultat cu tinerii mei colaboratori. Ne-am hotdrit sd riscdm. 16 august. Cu mare greutate am ajuns la Roistea, P2 drum am fost legitimati de citeva ori. In oras e o garrii- zoand militard. M-am prezentat colonelului-comandant, i-am explicat scopul cdldtoriei noastre, rugindu-l sd ne ingdduie sé trecem spre sud-vest. Nici n-a orut sd ma asculte, Mi-a spus c@ iobagii rasculafi au dat foc unui conac si ca sint tn curs mésuri drastice de represalii. Va trebul 8a ne tn- doarcem si cdutdm alt drum, — Am insemnat pe harti, zise reporterul, itinerarul lui Schmet- _ terling. Drumul care de la Roistea merge drept spre sud-vest este 9 7 orientat nord-vest fafa de Sibiu. Craterul nostru se afla deci Ia nord- vest de Sibiu si la sud-vest de Roistea. 48 august. Azi dimineafa am trecut prin Sarica, Am aflat ca trupele au prins cifiva iobagi care se ascunsesera in padurile de pe Muntele Minza gi in pesterile din apro- piere si i-au médceldrit fard mild. Dupd-amiaza am ajuns lq Saicia de Jos. Satul e pustiu. Locuitorii s-au refugiat in vdgdunile munfilor, de teama represiunii singeroase a tru- a pelor. Jumdtate din case au fost arse pind in temelii, A . tudinea militarilor, si in special a ofiferilor, e revoltatoare. : 19 qugust. N.am reusit sa ajungem decit pind la Turcu. Un pichet de graniceri, cu sediul chiar lingd cascada, ne-a oprit, Ofiferul ne-a interzis categoric sa inaintam si mi-a atras atenjia ci, dacd pind in sase ore nu pardsese regit- nea, mad pune sub stare de arest, A trebuit sd ne inapoiem. Pécat! Eram atit de aproape! — lath deci un al treilea punct de reper: Cascada Turcului e destul de aproape de locul unde a cazut meteoritul, Intr-adevar, dupa cum se poate observa pe hart, Valea Brebilor — care atunci nu se Intemeiase inc’ — se afl la citiva kilometri de Cascada Turculuj, 22 qugust. De doud zile sintem gdzduift Iq hanul din Vulpeni. E singura clddire inca neocupata de militari, AS- pectul satului e jalnic: multe case arse, jefuite; in fata primdriei atirnd cadavrul unui spinzurat, un mestesugar, Toan Postiévarul, care are o dirsta pe malul Uriegului. . * invinuit ca a indemnat pe férani s& nu mai munceasca gro- _ fului 104 zile pe an. leri am incercat si ma strecor spre Pusca si Bistreni, dar ‘am fost prins de o patrula si dus in -fafa comandantului. Acesta ne-a pus in vedere sa pard- sim pind miine dimineafa localitatea. Asa s-a irosit si ultima noastrd speranfa. Miine pornim Inapoi, acasd. — $i acum, iata ultima insemnare din jurnalul de c&latorie al tui Schmetterlin; 27 august. Sint bolnav si demoralizat. Abia am putut © ajunge acasd, la Sibiu. Ultima parte a cdldtoriei a fost un adevdrat chin pentru mine. In vremurile vifrege pe care le traim, in lumea aceasta nedreapta si crudd, misiunea omului de stiinfa e nespus de grea. Dar sint convins cd va veni ziua cind porfile vor fi larg deschise progresului, cind oamenii de stiinfa vor avea condifiile pentru a putea lucra din plin, sa tmbogdafeascd mereu tezaurul de cunostinfe al omenirii. Dupa ce reporterui termina lectura, citva timp domnj ticere. Primul care vorbi apoi fu Paul Coman: — Schmetterling a murit in iarna acelui an si n-a mai apuca{ s& 4% realizeze expeditia proiectat&. Dorinfa lui, insi, s-a realizat. Oamenii de stiinta din fara noastra au astizi condifii de munca cum nici n-a visat micar inimosul custode al Muzeului ,Bruckenthal, rin urmare, zise Alfred Opran c&tre ziarist, asa ai ajuns la Valea Brebilor. — Da. Am urmat intocmai drumal tui Joachim Hieronymus Schmetterling. Am trecut prin Bira si Roistea, m-am c&{irat pe Mun- tele Minza si am vizitat pesterile de care vorbeste in jurnal, m-am oprit la Salcia de Jos si am fost gazduit doud zile la hanul din Vul- peni. Am verificat, la fata locului, toate indicafiile din jurnal, In ultima zi, am urcat pina la viriul Muntelui Mora si de acolo, cu bi- noclul, am zirit siluetele atit de caracteristice ale Muntilor Malina si Craiului. Asa am ajuns la concluzia c& Schmetterling se referea _ intr-adevir la Valea Brebilor, sau, mai bine zis, la locul unde mai if tirziu avea sa se infiinfeze Valea Brebilor. Asa cum 0 expui, zise medicul, problema pare si fi fost destul de simpli. — Intr-adevir, dup’ ce am ajuns in sat, l-am auzit pe mos Simion povestind legenda despre frumoasa Malina si lacul blestemat, $i din now m-a inspirat muza... Ceilaiti izbucnira in ris. — Totusi, un lucr n-am infeles, feu reporterul ginditor, Focurile care jucau in apa lacului, luminile acelea viu colorate.. am vizut atunci un spectacol de neuitat, — Explicatia e simpla, rise geologul Pravit, cit se poate de simpli. Ai auzit de efectul Cerenkov ? — Da, Cerenkov nu e savantul sovietic care a Primit premix! Nobel pentru fizicd ? Despre efectul Cerenkov, inst, mi-e teama c& stiu foarte putin... — Daci atunci cind aj vizitat reactorul nuctear al Institutuluj de fizic’ atomici ai fi privit prin sistemul optic special zona centrala a reactorului, ai fi observat acelasi joc de lumini. Este lumina generati de electronii ce se misc in lichid cu viteze mari, o lumina difuzi, intr-o variat’ gam de culori, care concureazA cu frumusefea aurore- lor boreale. lar ceea ce {i s-a parut pe malul lacului a zint& doar o iluzie optic’. Luminile nu ies din interiorul lichidului. — Dar asa-zisele flic&ri apar numai cind nu e luni pe cer... — Bineinteles! Pé lumin’ nu se pot vedea. Nici flactra unui chibrit nu lumineaz& cind o fii lingi un bee aprins, Efectul de care ifi vorbesc este astizi cunoscut de fizicienii din lumea intreagi, EI a fost descoperit si explicat de savantii sovietici Cerenkov, Tamm si Frank, pentru care au primit premiul Nobel pe 1958. R&amine numai sa cercetim cum se produce fenomenul in cazul lacului nostru, Dinu Romanescu apuci paharul cu coniac si se tolini iar in fotoliu, ; — Acum, zise vescl, nici un mister nu mai pluteste in jurul lacutui _blestemat, La plecare, geologul Pravit isi conduse oaspetii pind ta poarta. Dinu se opri in fata rondurilor cu flori = — Frumoase garoafe! le admira el, desi nu vedea nimic din cauza intunericulul. — Frumoase, admise gazda, Numai ci nu sint garoafe, ci crinl. Risadurile pe care mi le-ai trimis erau de vard. Le-am gasit ofilite cind m-am intors din Vaiea Brebilor gi le-am ‘inlocuit cu crini de toamni. — In scoalé am avut totdeauna nota mica la botanic’, zise repor- terul cam incurcat. Pe drum o intreba pe Stela: — Cind ne casatorim ? — M& csitorese cu tine, dar cu 0 condifie: si nu te maj caferi pe acoperiguri. Unui om insurat nici nu-i stau bine asemenea obiceiuri. Dinu isi increti fruntea : — Imi ceri un lucru tare greu. Dar pentru tine sint capabil de sacrificii... Un treciitor, care-i vizu sarutindu-se, intoarse capul discret, Stela se desprinse si privi, fericita, cerul spuzit de stele. (SFIRSIT) Steccccccceccccccccccescccccs csc cc stesso secs MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE NU SE IAU IN CONSIDERATIE wees Put