George Cobuc

George Cobuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistria-Nsud, aziCobuc, judeul BistriaNsud; d. 9 mai 1918, Bucureti) a fost un poet i traductor romn din Transilvania, membru titular
al Academiei Romne din anul1916.
Poezia sa aparine patrimoniului cultural naional i, dei este considerat un poet care a scris poezii
care se recitau la serbrile colare sau populare, creaia sa l recomand drept un autor clasic al literaturii
romne, un om cu un gust literar desvrit i un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele colare
nici n ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioas activitate de iluminare a ranilor, e un precursor al
micrii poporaniste i un tehnician desvrit al prozodiei, folosea o gam foarte variat de picioare
metrice i de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune complet a poeziei lui
Dante,Divina comedie.
A tradus foarte mult din lirica strin i a adaptat prin localizare la sufletul i mediul
rnesc Eneida i Odiseea (Iliada a fost tradus de contemporanul su, George Murnu) i a introdus
specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, n poezia romn.

A tradus foarte mult din lirica strin i a adaptat prin localizare la sufletul i mediul
rnesc Eneida i Odiseea (Iliada a fost tradus de contemporanul su, George Murnu) i a introdus
specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, n poezia romn. Toate aceste caliti l recomand pentru

poziia pe care o ocup, de autor clasic, dar mai ales simul echilibrului i faptul c a scos n eviden
partea solar, idilic, a sufletului ranului romn.

1866 ntiul mare poet pe care ni l-a dat Ardealul vede lumina soarelui, la 20 septembrie, n satul
Hordou (azi George Cosbuc). Casa din piatra, cu tinda si cinci odai, fusese ridicata n 1840 de tatal sau
Sebastian, preot provenit dintr-o familie care-a dat vreo 14 rnduri de preoti.

1871 Urmeaza cl. I primara la Hordou.

1873 Continua urmatoarele clase la Tecuci.
1875-1876 Clasa a IV-a la Scoala Normala din Nasaud.
1876-1886 Este elev la Liceul romnesc din Nasaud. Locuieste la nvatatorul T. Rotari, citind cu nesat
cartile din biblioteca acestuia. Devine sufletul Societatii literare scolare "Virtus Romana Rediviva".

1884 Publica primele poezii n Musa someseana, almanahul societatii. n mai, si ia bacalaureatul, iar n
septembrie se nscrie la Universitatea din Cluj. Publica versuri, basme, traduceri n ziarul Tribuna din
Sibiu, al lui I. Slavici.

1887 Paraseste facultatea si devine redactor la Tribuna. Perioada excelenta pentru creatiile sale.
1889 Publica Nunta Zamfirei, capodopera care-i aduce mare succes. Chemat de Maiorescu, trece
granita Romniei si se stabileste definitiv la Bucuresti.

1890 Poezia La oglinda n Convorbiri literare, Elaboreaza cu mai multi profesori un bun manual scolar:
Carte romneasca de cetire.

1891-1892 La Tribuna, apar poezii foarte bune; la fel si n revista magazin Lumea ilustrata (Fatma,
Vestitorii primaverii, Noapte de vara, Vara)

1893 Apare volumul de debut Balade si idile, laudat de critici.

1894-1895 La editura lui C. Sfetea, apare revista Vatra (condusa de Slavici, Caragiale, Cosbuc).
Publica: Noi vrem pamnt, Mama, Lupta vietii, Pasa Hassan, Doina.
Acum se casatoreste cu sora editorului, Elena Sfetea, care-l va naste, la Craiova, pe Alexandru, unicul fiu
al poetului (alintat "puiul mamei").

1896 Apare volumul Fire de tort. Se tipareste, n traducerea sa, Eneida de Vergiliu.
1897 Volumul Versuri si proza apare la Caransebes; la Craiova - Antologia sanscrita; la Bucuresti Sacontala de Calidasa, tot n traducerile sale.

1898 Devine membru corespondent al Academiei Romne.

1901 mpreuna cu Vlahuta, ntemeiaza revista Samanatorul, unde publica alte poezii originale si
Odiseea lui Homer (traducere).

1902 Tipareste volumul de versuri Ziarul unui pierde vara.

1904 Apare volumul Cntece de vitejie, elogiat de N. Iorga.
1907 Termina traducerea Divinei Comedii de Dante Alighieri (publicata dupa moarte).

1908 "Poetul taranimii" revine n Ardeal si-l cunoaste, la Prislop, pe Liviu Rebreanu.
1915 n august moare, n urma unui accident de automobil, unicul sau fiu, Alexandru.
1916 Este ales membru activ al Academiei Romne.
1918 n ziua de 9 mai, la prnz, moare subit la Bucuresti, n casa sa. "Poetul neamului" odihneste la
Bellu, sub aceeasi brazda de pamnt cu fiul sau Alexandru.

Volumele principale

Colo-n col acum rsare

Un copil, al nu tiu cui,
Largi de-un cot sunt paii lui,
Iar el mic, cci pe crare
Parc nu-i.

,,Balade i idile(1893);
,,Versuri si proza;
,,Cantece de vitejie(1902);
,,Fire de tort(1896);
,,Ziarul unui pierde-vara(1902).

Haina-i mturnd pmntul

i-o trte-abia, abia:
Cinci ca el ncap n ea,
S mai bat, soro, vntul
Dac-o vrea!

Iarna pe uli

El e sol precum se vede,

M-sa l-a trimis n sat,
Vezi de-aceea-i ncruntat,
i s-avnt, i se crede
C-i brbat;

A-nceput de ieri s cad

Cte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai rzbunat
Spre apus, dar stau grmad
Peste sat.

Cade-n brnci i se ridic

Dnd pe ceaf puintel
Toat lna unui miel:
O cciul mai voinic
Dect el.

Nu e soare, dar e bine,

i pe ru e numai fum.
Vntu-i linitit acum,
Dar nvalnic vuiet vine
De pe drum.

i tot vine, tot noat,

Dar deodat cu ochi vii,
St pe loc - s mi te ii!
Colo, zgomotoasa gloat, De copii!

Sunt copii. Cu multe snii,

De pe coast vin ipnd
i se-mping i sar rznd;
Prin zpad fac mtnii;
Vrnd-nevrnd.

El degrab-n jur chitete

Vrun ocol, cci e pierdut,
Dar copiii l-au vzut!
Toat ceata nvlete
Pe-ntrecut.

Gur fac ca roata morii;

i de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se glcevesc
Vrbii guree, cnd norii
Ploi vestesc.

- "Uite-i, m, cciula, frate,

Mare ct o zi de post Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dnsa apte sate
Adpost!

Cei mai mari acum, din sfad,

Stau pe-ncierate pui;
Cei mai mici, de foame-adui,
Se scncesc i plng grmad
Pe la ui.

Unii-l iau grbit la vale,

Alii-n glum parte-i in Uite-i, fr pic de vin

S-au jurat s-mbete-n cale

Pe cretin!

i se in de dnsa scai,
Plin-i strmta ulicioar
De alai.

Vine-o bab-ncet pe strad

n cojocul rupt al ei
i ncins cu sfori de tei.
St pe loc acum s vad
i ea ce-i.

Nu e chip s-i faci cu buna

S-i pzeasc drumul lor!
Rd i sar ntr-un picior,
Se-nvrtesc i ip-ntruna
Mai cu zor.

S-orte ru btrna
Pentru micul Barba-cot.
- "Ai nnebunit de tot Puiul mamii, d-mi tu mna
S te scot!

Baba i-a uitat nvul:

Bate,-njur, d din mini:
- "Dracilor, suntei pgni?
Maica mea! S stai cu bul
Ca la cini!

Cic vrei s stingi cu paie

Focul cnd e-n cli cu fn,
i-apoi zici c eti romn!
Biata bab-a-ntrat n laie
La stpn.

i cu bul se-nvrtete
Ca s-i fac-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
i mulimea nvlete
Iari stol.

Ca pe-o bufni-o-nconjoar
i-o petrec cu chiu cu vai,
Astfel tabra se duce
Llind n chip avan:
Baba-n mijloc, cpitan,
Scuip-n sn i face cruce
De Satan.

Ba se rscolesc i cinii
De prin curi, i sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirai btrnii
Din bordei.

- "Ce-i pe drum atta gur?

- "Nu-i nimic. Copii trengari.
- "Ei, auzi! Vedea-i-a mari,
Parc trece-aduntur
De ttari!

Povestea gtelor
Un gscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
i-ntr-o mn-avea papucii,
Nu tiu cum i s-a-ntmplat
C papucii lui czur,
Ce pcat, o, ce pcat!
Cci erau cu-alestur,
Fr leac de tivitur Ce pcat!

Toate-apoi strigau deodat:

"Bat-i pacostea s-i bat!
Nici eu nu!"
Vara-ntreag tot umblar,
Dar papucii dui au fost!
i-au s umble i la var
Pn ce le-or da de rost!
Iar gscanul merge, vine,
Face cruci i ine post.
"Nu-i gsesc! Srac de mine
Iar descule, vezi tu bine,
Lucru prost!"

Gtele-auzind cum zbiar:

"Auleo! Ppucii mei!"
ntr-un suflet alergar
i-ntrebau mirate ce-i?
"Am rmas, plngea gscanul,
Pguba de patru lei!
Iat-m descul, srmanul!
Ce m fac acum, golanul,
Fr ei!"

Gtele de-atunci, n cale

Cnd vad apa undeva,
Cutnd pornesc agale
Tot creznd c-i vor afla.
Vin i rae s le-ajute:
Mac-mac-mac i ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid', vino, du-te,
Zile-aa pe ru pierdute!
Ga-ga-ga!

"Haidei toi, i moi i babe

S-i ctm pe ru acu!"
Repede-notnd din labe
Crdul tot pe ru trecu.
"I-ai gsit?" - "Eu nu, surat,
Ce m-ntrebi aa i tu!"

Iar cnd gtele stau gloat

i prin dreptul lor te duci,
Sare tabra lor roat

S te-ntrebe: "Ce ne-aduci?

Ai gsit ppucii? Spune!"
Tu la fug-atunci s-apuci!

i te muc, doar le-ai spune

De ppuci!

Vara
Priveam fr de int-n sus ntr-o slbatic splendoare
Vedeam Ceahlul la apus,
Departe-n zri albastre dus,
Un uria cu fruntea-n soare,
De paz rii noastre pus.
i ca o tain cltoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
i n-avea aripi s mai zboare!
i tot vzduhul era plin
De cntece ciripitoare.

n lan erau feciori i fete,

i ei cntau o doin-n cor.
Juca viaa-n ochii lor
i vntul le juca prin plete.
Miei albi fugeau ctre izvor
i grauri suri zburau n cete.
Ct de frumoas te-ai gtit,
Naturo, tu! Ca o virgin
Cu umblet drag, cu chip iubit!
A vrea s plng de fericit,
C simt suflarea ta divin,
C pot s vd ce-ai plsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plin,
C-n ea s-au ngropat mereu
Ai mei, i-o s m-ngrop i eu!
O mare e, dar mare lin Natur, n mormntul meu,
E totul cald, c e lumin!

Privirile de farmec bete

Mi le-am ntors ctre pmnt Iar spicele jucau n vnt,
Ca-n hor dup-un vesel cnt
Copilele cu blonde plete,
Cnd salt largul lor vestmnt.

Trei, Doamne, i Toi Trei!

Avea i dnsul trei feciori,
i i-au plecat toi trei deodat
La tabr, srmanul tat!
Ce griji pe dnsul, ce fiori,
Cnd se gndea c-i greu rzboiul,
N-ai timp s simi c mori.

Cprarul vechi i iese-n prag.

- "Ce-mi face Radu? el ntreab,
De Radu-i este mai cu grab,
C Radu-i este cel mai drag.
- "E mort! El a czut la Plevna
n cel dinti irag!

i luni trecut-au dup luni i-a fost de veste lumea plin,

C steagul turcului se-nchin;
i mndrii codrului puni,
Romnii-au isprvit rzboiul,
C s-au btut nebuni.

O, bietul om! De mult simea

C Radu-i dus de pe-ast lume,
Dar astzi, cnd tia anume,
El sta nuc i nu credea.
S-i moar Radu! Acest lucru
El nu-l nelegea.

Scria-n gazet c s-a dat

Porunc s se-ntoarc-n ar
Toi cei plecai de ast-var i rnd pe rnd veneau n sat
i ieri i astzi cte unul
Din cei care-au plecat.

Blstem pe tine, bra duman!

- "Dar George-al nostru cum o duce?
- "Sub glie, taic, i sub cruce,
Lovit n piept d-un iatagan!
- "Dar bietul Mircea? - "Mort i Mircea
Prin vi pe la Smrdan.

i-ai lui ntrziau! Plngnd

De drag c are s-i revad,
Sta ziua-n prag, ieea pe strad
Cu ochii zarea msurnd,
i nu veneau! i dintr-o vreme
Gemea, btut d-un gnd.

El n-a mai zis nici un cuvnt;

Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos btut n cuie,
inea privirile-n pmnt,
Prea c vede dinainte-i
Trei mori ntr-un mormnt.

Ndejdea cald-n el slbea,

Pe ct cretea de rece gndul.
El a-ntrebat pe toi d-a rndul,
Dar nimeni tire nu-i tia.
El pleac-n urm la cazarm
S afle ce dorea.

Cu pasul slab, cu ochii bei

El a plecat, gemnd p-afar,
i-mpleticindu-se pe scar,
Chema pe nume pe biei,
i se proptea de slab, srmanul,

Cu mna de prei.

i soarele-a sczut spre sear,

i-n urm soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.

Nu se simea de-i mort ori treaz,

N-avea puteri s se simeasc;
El trebuia s s-odihneasc Pe-o piatr-n drum sub un zplaz
S-a pus, nmormntnd n palme-i
Slbitul su obraz.

Treceau brbai, treceau femei,

i uruiau trsuri pe strad,
Soldai treceau fcnd parad, i-atunci, detept, privi la ei
i-i duse pumnii strns pe tmple:
"Trei, Doamne, i toi trei!

i-a stat aa, pierdut i dus.

Era-n amiazi i-n miez de var

Moartea lui Gelu

Rzle din otirea btut,
Fugind pe cmpia tcut,
Czu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. i piere.
Din ran i-ar smulge sgeata
i n-are putere.

Cnd munii vor fierbe, vor geme

Cu hohote mamele-n praguri,
Vor trece brbaii-n iraguri
Cnd bucium suna-va s cheme
Pe tineri sub steaguri.
Iar tu, de-i tri, frioare,
S-mi vezi lupttorii-n picioare,
Atunci cnd sosit va fi ceasul,
Abate-i pe-aice tu pasul:
Necheaz-mi, i atunci eu din groap
Cunoate-i-voi glasul!

Pierdut-a i oaste i ar.

E noapte-n vzduhuri; i rar
E zbaterea apei, cnd valul
Atinge cu aripa-i malul
Iar Gelu, prin noapte stnd singur,
Vorbete cu calul:
Vai, murgule, jalea m curm!
M lupt cu durerea din urm,
Cci ranele-mi sap mormntul,
Degeaba mprtii tu vntul
Din coam, piciorul tu scurm
Degeaba pmntul.

i-armat voi iei eu afar,

i veseli vom trece noi iar
Prin sulii i foc nainte,
S ie protivnicii minte
C-s vii, cnd e vorba de ar,
i morii-n morminte!

M chemi prin nechezuri pgne

i parc zici: Vino, stpne!
Vezi, picur ranele tale
i neguri se nal din vale,
E noapte, i ziua de mine
Ne-ajunge pe cale!

El zice, i mna i-o strnge

Pe pieptul cel umed de snge
Iar calul st singur de paz
Lui Gelu, i trist el aeaz
La pieptul stpnului capul
i astfel vegheaz.

Trei sulii fcutu-i-au strung

Prin mine! M zbucium pe-o dung
i nu-mi mai simt braul i brul;
Tu-i rupi cu picioarele frul
Las, murgule, las s ne-ajung
Pe-aicea pustiul.

i-auzi! Ca un vnt ce cltete

Pdurea, cnd ploaia sosete,
Aa din adncuri de zare
Un vuiet prin noapte rsare.
Iar vuietul vine, i crete,
Mai iute, mai tare.

De-acum tu... ct va cuprinde

Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
i-apoi cu picioarele-mi sap
Mormntul pe margini de ap.
i-n urm cu dinii m prinde
i-arunc-m-n groap.

i iat-i, din umbrele vii

Cu scuturi ies repezi flcii,
Ca morii ce-i las mormntul;
Ies roibii cu umblet ca vntul,
Rsar de tutindeni, de pare
C-i vars pmntul.

Jeleasc-m apele Cernii!

S-mi bubuie crivul iernii.
Ca-n taberi al cilor tropot;
Iar venicul apelor opot
S-mi par ca-n ceasul vecernii.
O rug de clopot.

Arcaii lui Arpad! n goan

Ei fug dup-otirea duman.
i, uzi de-alergare, se-ncur
Fugarii prin negura sur,
Cu frul pe coam, i-arcaii
Cu spzile-n gur.

i, poate, sosi-va o vreme

Nvalnic s-apropie paii,

i-n goana lor cnt arcaii,
i-aa de slbatic li-e cntul
Din piele de urs au vestmntul,
i-n brbile lor nclcite
Se-mpiedic vntul.

Ce cnt de-ngropare lui Gelu

i-otirilor sale!
Iar vuietu-n neguri ptrunde
i-n inima nopii s-ascunde
Departe, i-n valuri de valuri
Ecoul izbindu-se-n dealuri
De zece ori jalnic rspunde
Pustiilor maluri.

Iar Gelu, auzindu-i prin zare,

De spaim i groaz tresare
El moare! i cnt pgnii!
N-au Domn i n-au ar romnii,
i-aduii de vnturi n ar
Sunt astzi stpnii!

De zece ori, iari de zece,

i scade, i piere, i trece,
De data din urm rsun
Tcerea-mprtiat s-adun
i-n neguri alunec rece
O bolnav lun.

i-n minile cui e scparea?

Nu-i piept s le-nchid crarea?
Nu-i bra de voinic, s-i abat?
i nu e pe lume-o sgeat
Ca-n inima gloatei lui Arpad
Adnc s strbat?

Iar calul, vedenie mut,

Cu coama de vnturi btut,
St-n noaptea cu neguri de paz
Lui Gelu; i trist el aeaz
Pe pieptul stpnului capul
i astfel vegheaz.

i Gelu le judec toate:

Se nal proptindu-se-n coate
i-a calului glezn-o cuprinde,
Cu grab el arcul i-l prinde,
i-nvrte sgeata i-o scoate
Din ran, i-o-ntinde:

Iar apa la maluri se frnge

i cade pe spate i plnge:
Cu fierul potcoavei tu-mi sap
Mormntul pe margini de ap,
i-n urm cu dinii m prinde
i-arunc-m-n groap!

i vjie slaba sgeat

Cu gemetul morii deodat
Arcaii trec repezi n cale,
i-i vuiet i-i chiot prin vale:

Iarna pe uli
~ comentariu literar ~
In prima strofa observam ca autorul a surprins o ninsoare care a durat toata noaptea, iar a doua zi
s-a oprit. Observam personificarea: "Norii s-au mai razbunat" de unde reiese ca norii a inceput sa cearna
fulgi mari de zapada spre apus. A doua strofa ne prezinta imagini vizuale, auditive.
In al doilea vers se observa epitetul: "pe rau e numai fum". De aici reiese ca fumul vine de la
hornurile caselor unde oamenii incearca sa le incalzeasca. De asemenea, se observa personificarea:
"vantu-i linistit acum".
Observam imagini vizuale, statice ce ne transmit un sentiment de liniste. Strofa se incheie cu
personificarea: "navalnic vuiet vine", de unde reies imagini auditive, dinamice. Ne transmite un sentiment
de galagie, zarva si de agitatie.
Din a treia strofa ne dam seama ca zgomotul infernal este provocat de copiii care se jucau veseli in
zapada si se bucurau de venirea iernii. Aceasta strofa ne transmite un sentiment de fericire, bucurie si
veselie. A patra strofa incepe cu epitetul personificator si comparatia: "gura fac ca roata morii".
De aici reies imagini auditive,statice. Autorul compara copiii care vorbeau mult cu roata morii ce se
invarte foarte tare. Cosbuc ii compara, de asemenea, cu vrabiile gurese care se galcevesc.
Strofa se incheie cu inversiunea "norii ploi vestesc". Observam imagini vizuale, statice, de unde
reiese ca norii se abateau spre sat pentru a vesti ploi. In a cincea strofa, autorul ne da de inteles ca acei
copii erau impartiti in diferite grupuri dupa varsta lor.
Cei mari profitau de faptul ca erau si copii mici si radeau de ei. Observam inversiunea "de foameadusi" care ne transmite un sentiment de mila, tristete si mahnire. A sasea strofa descrie un baietel strain,
aparut din senin pe ulita.

Autorul ni-l descrie cu inversiunea: "largi de-un cot sunt pasii lui". A saptea strofa incepe cu
inversiunea: "haina-i maturand pamantul" de unde reiese ca haina copilului era prea lunga si o tara de
pamant. Observam repetitia "abia,abia" de unde ne dam seama ca isi tara cu greu haina si comparatia
"cinci ca el incap in ea".
In cea de-a opta strofa observam ca acel baietel era trimis de mama sa in sat. Copilul era incruntat,
dar se credea barbat fiindca putea sa care o haina atat de grea pentru el. Aceasta strofa ne transmite un
sentiment de admiratie si remarcare de sine.
A noua strofa ne arata cum inainta baiatul: "cade-n branci si se ridica". Din urmatoarele versuri
aflam ca baiatul purta pe cap o caciula din lana de miel si ca era mai mare decat el. Ne transmite un
sentiment de amuzament.
A zecea strofa incepe cu enumeratia "tot vine, tot inoata" de unde reiese ca el se chinuia sa mearga
cat mai repede. Observam 2 epitete: "ochii vii" si "zgomotoasa gloata" de unde reies imagini vizuale si
auditive. Ne transmite un sentiment de amagire.
A unsprezecea strofa prezinta ce a vrut copilul sa faca atunci cand a vazut atatia copii. A vrut sa se
intoarca din drum, dar era prea tarziu. Toti ceilalti copii il vazusera deja.
A doisprezecea strofa incepe cu glumele facute de caciula copilului. A treisprezecea strofa incepe
cu inversiunea "altii-n gluma parte-i tin". Observam ca toti copiii isi bateau joc de el.
In a paisprezecea strofa este descrisa o baba care este imbracata cu un cojoc rupt. Ea se oprise sa
vada de unde vine zgomotul acela mare. A cincisprezecea strofa incepe cun inversiunea "s-otaraste rau
batrana".
Observam ca batranei ii pasa de baiat, incercand sa-l scoata dintre copiii care isi bateau joc de el.
In a saisprezecea strofa poetul ne da de inteles ca baba nu uitase ameliorarea conflictului dintre baiat si
copii luandu-l de acolo. Ne transmite un sentiment de mila.
In a saptesprezecea strofa ne dam seama ca dupa gestul batranei de a lua copilul, nu a durat mult
deoarece copiii se tineau dupa ea razand. Recunoastem epitetele si inversiunea "plina-i strimta ulicioara".
In a optsprezecea strofa se prezinta acei copii jucandu-se.
Sentimentul este de armonie,veselie. In cea de-a nouasprezecea strofa observam ca batrana se
supara pe copii. Ne dam seama dupa enumeratia "bat,-njura...da din maini" de unde observam imagini
dinamice.
Ne transmite un sentiment de suparare. In strofa douazeci observam ca batrana se invartea cu
batul in mana pentru a-si face loc, dar copiii navalesc din nou asupra batranei. In urmatoarea strofa ni se
descrie ca baba statea in mijlocul alaiului ca un capitan si isi facea cruce de ceea ce vedea.
In penultima strofa observam ca din cauza galagiei provocate de copii incepura sa latre cainii din
curti, iar oamenii ieseau afara sa vada ce se intampla. In ultima strofa se observa un dialog intre cativa
sateni.acestia au asemanat copiii cu o adunatura de tatari.
Sentimentul care predomina este cel de bucurie si uimire pentru sateni fata de zarva de pe ulita
satului.