Ingrijirile Comunitare referat

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala,

angajare si devotement pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a
prelungi viata isi organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul
imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei personale, organizarea
de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si aplicarea
tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata
asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de
sanatate si a cresterii duratei de viata a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind
de la perioada definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau
relatia dintre starea de sanatate a individului si sanatatea publica dupa cum
urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si psihologice
efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de
ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona
intr-un cadru privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele
oamenilor, cel mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala.
Conceptul de persoana se refera in sens larg la toate fiintele omenesti. In
teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de
componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea
asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii
oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti
factorii care afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona
in mod diferit fata de stimuli ambientali interni/externi. Conceptul de mediu
include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si interpersonale ale
individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o
continua dinamica si schimbare. Ea este dependenta de modul in care
individul se adapteaza continuu la factorii de mediu si de stres. Deoarece

teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori,

definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate
celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre
activitatea practica si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si
evaluare pe baza planului de nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe
pregatirea, activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai
contribuie experienta de lucru, colaborare complexa cu clientul, familial,
comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul permanent.
Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea
individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute
persoanele cu probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa
traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele
standarde pentru practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului
este continua si sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de
nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de
diagnosticele de nursing.
5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la
promovarea starii sale de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de
sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat
prin participarea comuna a nursei si a sa.

8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea

prioritatilor, definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de
nursing.
Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta
integrarea sa cu celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a
fost necesara introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de
dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a
responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile
emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta
- client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor
economice au inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de
sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca sanatatea nu este un
privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.
Formele nursingului.
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate
indivizilor de toate varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu
diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care necesita ingrijiri
de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si
depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case
de ingrijire programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu
furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in
evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de
nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe
recunoasterea nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o
activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii,
nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si
scopurile serviciilor lor.

3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte

integranta din programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu
privire la resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al
echipei de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei,
comunitatii sunt parti integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de
servicii de sanatate in comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina
de a face evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a
clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare.
Pentru ai echipei in atingerea scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau
in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si
comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia
medicului responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal
calificat (exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe
de educatie continua pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire
profesionala perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a
ingrijirilor comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat
acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul principal al acestui model de
ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de
independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.

De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru

la domiciliul clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut
semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric, datorita imbatranii populatiei, a
cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a maririi
incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor
cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti,
nu a impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce
impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta
dezvolta nu numai oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si
activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea
clientului, a membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane
disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a le oferi
competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru
sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila
pentru sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale
sau alte locuri de munca.
Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre
care enuntam cateva:
1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de
sanatate prin care acestea din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile
lor de rezidenta, cu scopul de a promova, de a mentine sau de a reinstaura
starea de sanatate sau pentru a mari gradul de autonomie prin reducerea
efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive la fazele
terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale
sunt planificate, coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati
de servicii de sanatate, angajati prin aranjamente contractuale sau intelegeri
intre doi parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal
angajat si bine pregatit profesional.
O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:
2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor
(ocupationale, fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim
ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de ingrijitorul la domiciliu reprezinta o
componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.

Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa,

constituie o extensie logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului.
La recomandarea si sub directa indrumare a medicului, personalul care
efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o echipa
de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.
Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor
la domiciliu: client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si
scopurile urmarite in procesul de asistare a clientului in vederea reintoarcerii
sale la un nivel optim de sanatate si independenta.
Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este
familia, reprezentata de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la
ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a
nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei personale
corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele
rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de
specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare
privind maximizarea (cresterea) gradului de independenta. Asistentele care
ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a functiona la cel mai
bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp de asistenta
se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre
client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare
pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu
probleme cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce
pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin
acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi
monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat
de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de
rezistente de ordin psihic prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca
negarea, evitarea, rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte
rezervat rolul de bolnav, de persoana asistata, precum si interferenta

actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase,

opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind
coplesit de stresul anterior boli, produs de alte evenimente
psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate
fata de starea patologica actuala. Si in tulburarile mental organice,
caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si emotionale, clientul
poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi
nevoia de tutela juridica.
Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului
social de ocrotire sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate,
incapacitatea de a raspunde nevoilor si circumstantelor specifice fiecarui
pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential contradictoriu
pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor
abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea
asistentei.