Sunteți pe pagina 1din 12

Lucrarea 14.

DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI SOLUŢIILOR


OPTIC-ACTIVE CU AJUTORUL POLARIMETRULUI

1. Scopul lucrării

Scopul teoretic al acestei lucråri de laborator este acela de a familiariza


studentul cu aspecte care ¡in de proprietå¡i ale undelor electromagnetice (în spe¡a
starea de polarizare a acestora), cu proprietå¡i pe care le pot manifesta anumite
materiale (anizotropia, activitatea opticå) ¿i cu utilizarea în scopul unor evaluari
cantitative a acestor proprietå¡i.
Scopul practic al acestei lucråri este acela de a måsura - cu ajutorul unui
instrument optic numit polarimetru — concentra¡ia unor solu¡ii optic active, prezente
în interiorul tuburilor plasate pe masa de lucru.

2. Teoria lucrårii

No¡iuni generale despre starea de polarizare a luminii ¿i metode


de modificare a acestei ståri
Lumina, ca orice radia¡ie electromagneticå, este - în conformitate cu ecua¡iile
Maxwell care descriu comportarea oricarui câmp de natura electromagneticå - o
undå transversalå. Asta înseamnå cå între direc¡iile de oscila¡ie ale vectorului
r r
intensitate câmp electric E , vectorului intensitate câmp magnetic H ¿i direc¡ia de
r
propagare (respectiv vectorul de undå k ) se formeazå un triedru drept (vezi
figura 1).
Fig. 1.

r r
Planul format de vectorul E ¿i vectorul k se nume¿te plan de oscila¡ie. Planul
r r
format de vectorii H ¿i k se nume¿te plan de polarizare. Cele douå plane astfel
definite sunt reciproc perpendiculare.
Deoarece toate fenomenele optice, care apar la interac¡iunea undelor electro-
magnetice cu substan¡a, sunt datorate câmpului electric, planul de oscila¡ie este
singurul care prezintå importan¡a. Astfel, unda al cårei plan de oscila¡ie se men¡ine
(în timp ¿i în spa¡iu) este o undå plan (sau liniar) polarizatå.
Atomii surselor conven¡ionale de luminå emit complet necorelat, fiecare undå
elementarå emiså având o altå stare de polarizare. Prin urmare, lumina naturalå
(efectul prezen¡ei tuturor acestor trenuri de unde) este nepolarizatå.
Polarizarea luminii naturale se poate ob¡ine artificial, cu ajutorul unor
componente optice numite polarizori. La baza transformårii luminii naturale din
lumina nepolarizatå în luminå polarizatå stau urmatoarele fenomene fizice: reflexia
¿i refrac¡ia la suprafa¡a de separare a douå medii dielectrice ¿i izotrope,
birefringen¡a ¿i dicroismul, împrăştierea luminii, efectul Zeeman, etc.
Reamintim cå - la trecerea luminii printr-un mediu optic anizotrop - fasciculul
incident pe un asemenea mediu este, în general, descompus în douå fascicule dintre
care unul (fasciculul ordinar) se propaga în conformitate cu legile opticii geometrice
iar celalalt (fasciculul extraordinar) nu respectå aceste legi. Ambele fascicule
ob¡inute în aceste condi¡ii sunt polarizate liniar total, în planuri perpendiculare.
Acest fenomen, numit birefringen¡å (sau dublå refrac¡ie) apare la un numår mare
de substan¡e (cristaline sau amorfe) omogene, care sunt anizotrope pentru
fenomenele luminoase. Dintre numeroasele cristale birefringente, cel mai cunoscut
este carbonatul de calciu (CaCO3 ) cristalizat (calcit), cunoscut sub numele de spat
de Islanda (cristal izotrop uniax).
Prin lipirea (cu balsam de Canada) a douå jumatå¡i de spat de Islanda, tåiate la
un anume unghi, se ob¡ine o prismå Nicol. Avantajul pe care îl prezintå utilizarea
acestui dispozitiv în ansamblul unui montaj optic, este dat de faptul ca prisma Nicol
laså så treacå mai departe doar un fascicul total polarizat liniar în planul sec¡iunii
principale a nicolului (fasciculul extraordinar/raza extraordinarå).
Montajul experimental con¡ine douå prisme Nicol, una în scopul de a lucra cu
lumina polarizatå liniar (polarizor) iar cealaltå în scopul de a analiza rezultatul
ob¡inut (analizor).
Dacå între doi nicoli, unul polarizor ¿i celålalt analizor, care lucreazå în
extinc¡ie (au axele optice perpendiculare, deci ce trece de primul este total absorbit
de celalalt) se introduce o lamelå de cuar¡ tåiatå perpendicular pe axa sa opticå, se
observå apari¡ia luminii în câmpul nicolului analizor. Dacå înså se rote¿te analizorul
cu un unghi α, se constatå cå se regase¿te situa¡ia de extinc¡ie. Aceastå observa¡ie
dovede¿te cå lamela de cuar¡ a rotit planul de oscila¡ie al luminii liniar polarizate cu
exact acel unghi α. Descoperit experimental, fenomenul de rotire a planului de
oscila¡ie al luminii liniar polarizate poartå numele de polarizare rotatorie (vezi
figura 2) sau activitate opticå.
Substan¡ele care produc acest fenomen se numesc substan¡e optic active.
Exemple de substan¡e optic active sunt: unele cristale anizotrope (precum
cuar¡ul), diver¿i compu¿i organici (lactoza, zaharoza) ¿i evident solu¡ii ale acestora
precum ¿i unele gaze.
Unele din aceste substan¡e rotesc planul de oscila¡ie spre stânga
observatorului; ele se numesc levogire. Dacå efectul constå în rotirea planului de
oscila¡ie spre dreapta, substan¡ele optic active corespunzåtoare se numesc
dextrogire.
Lamela de cuart
Unghiul α , cu care a fost rotit
planul de oscilatie al luminii
liniar polarizate

Planul de oscilatie P al
fasciculului incident Planul de oscilatie P’ al fasciculului
(lumina liniar polarizata) emergent (lumina liniar polarizata)

Fig. 2.

In cazul solu¡iilor optic active, valoarea unghiului de rota¡ie al planului de


oscila¡ie este dependen¡a de concentra¡ia acestora. Unghiul de rota¡ie α depinde - de
asemenea - de distan¡a l pe care lumina polarizatå o are de parcurs prin solu¡ie, este
invers propor¡ional cu lungimea de undå λ a radia¡iei incidente (fenomen care se
nume¿te dispersie rotatorie) ¿i este influen¡at de temperatura de lucru.
Rela¡ia care înglobeazå toate aceste observa¡ii este:

α = [α ]Tλ ⋅ c ⋅ l (1)
unde mårimile care intervin au urmåtoarele semnifica¡ii:
• c este concentra¡ia solu¡iei optic active;
• l este lungimea stratului de solu¡ie stråbåtut ;
• [ α] λT se nume¿te putere rotatorie sau rota¡ie specificå ¿i reprezintå mårimea
unghiului de rota¡ie atunci când c ¿i l sunt egale cu unitatea. Aceastå nota¡ie este
folositå pentru a desemna o constantå de material, dependen¡a de lungimea de undå
în vid, ¿i de temperatura T.
Din rela¡ia (1) se poate exprima concentra¡ia solu¡iei optic active (c) care,
exprimatå în procente, este:
100
c= ⋅α (2)
[α ]λ ⋅ l
T
Propor¡ionalitatea dintre unghiul de rota¡ie α al solu¡iei ¿i concentra¡ia acesteia
permite determinarea comodå a concentra¡iei oricåror solu¡ii optic active. Metoda
utilizatå are la bazå måsuråtori ale unghiului α cu care a fost rotit planul în care
r
oscileazå vectorul E ¿i poartå numele de metoda polarimetricå. Aparatul optic
corespunzåtor se nume¿te polarimetru.
In aceastå lucrare se vor determina concentra¡iile necunoscute pentru câteva
solu¡ii slabe de zahar în apå ¿i se va demonstra experimental propor¡ionalitatea
dintre unghiurile citite experimental ¿i valorile calculate ale lui c, atunci când se
folosesc tuburi având aceea¿i lungime. De asemenea, se va pune în eviden¡å ¿i
dependen¡a liniarå dintre α ¿i l (atunci când se constatå cå pentru trei tuburi de
lungimi diferite se gåse¿te numeric o aceea¿i valoare a concentra¡iei - deci solu¡iile
din interior sunt identice).

3. Descrierea dispozitivului experimental


Pentru a eviden¡ia calitativ aspectele discutate teoretic ¿i pentru a face evaluåri
concrete în ceea ce prive¿te valoarea numericå a concentra¡iei mai multor solu¡ii
optic active (introduse în tuburile aflate pe masa de lucru) se folose¿te un dispozitiv
special, numit polarimetru circular. Schema opticå a acestuia este prezentatå în
figura 3.

Fig. 3.

Sursa de luminå monocromaticå este o lampå cu descarcåre în vapori de sodiu


sau un bec cu incandescen¡å prevazut cu un filtru rosu. Ea emite lumina
nepolarizatå. Fanta F are rolul de a selecta un fascicul foarte îngust, centrat pe axul
de simetrie al nicolului polarizor.
Polarizorul P laså så treacå numai undele al caror vector intensitate a câmpului
r
electric E oscileazå în planul sec¡iunii sale principale. Amplitudinea ¿i direc¡ia
undei luminoase, emergente din polarizorul P, este indicata în figura 4 prin nota¡ia
OP.
Direc¡ia principalå a analizorului
Fig. 4.

Regiunea centralå a fasciculului de luminå trece - mai departe - prin lama


semiunda L, realizatå dintr-un material birefringent. Pentru aceastå lamå, direc¡iile
neutre sunt direc¡iile celor douå axe care apar în figura 4, anume axele Ox ¿i Oy.
Lama descompune lumina polarizatå pe direc¡ia OP în douå unde cu amplitudini
diferite: OO’ este amplitudinea undei ordinare iar OE este amplitudinea undei
extraordinare. Grosimea lamei este astfel aleasa încât diferen¡a de drum optic între
cele douå unde este un multiplu impar de λ/2. Prin compunerea celor douå unde,
la ie¿irea din lamå se ob¡ine tot o undå liniar polarizatå, având direc¡ia de
vibra¡ie OP’, simetricå cu cea a undei incidente.
Lama semiundå acoperå — a¿a cum s-a mai spus -
numai partea centralå a fasciculului luminos, prezentându-se
- în câmpul vizual - sub forma unei benzi (vezi figura 5).
Prin urmare, în zona notatå ca a lumina are direc¡ia ¿i
Fig. 5. amplitudinea datå de segmentul OP’ (din figura 4), în timp ce
pentru cele douå zone laterale notate cu b fasciculul luminos
are amplitudinea ¿i direc¡ia desemnate de segmentul OP.
In cazul în care mediul activ optic (tubul cu solu¡ie) lipse¿te, cele douå
fascicule intrå, cu amplitudinile ¿i având direc¡iile specificate mai sus, în prisma
Nicol ce joacå rolul de analizor.
Dacå direc¡ia principalå a analizorului coincide cu direc¡ia Ox (¿i în absen¡a
mediului optic activ), observatorul va percepe cele douå zone ale câmpului
vizual ca având aceea¿i stare de iluminare. Acest lucru se explicå prin faptul cå
proiec¡iile amplitudinilor OP ¿i OP’ (egale ¿i simetrice fa¡å de axa Oy) pe direc¡ia
principalå a analizorului (axa Ox) au aceea¿i valoare; prin urmare ¿i påtratele
acestor proiec¡ii (care sunt propor¡ionale cu intensitatea luminii) sunt, de asemenea,
egale.
Atunci când se introduce mediul optic activ (tubul T umplut cu o solu¡ie de
zahar în apå), aceasta rote¿te cu unul ¿i acela¿i unghi α planul de oscila¡ie atât
pentru lumina care trece prin lamå (având amplitudinea OP’ - zona a) cât ¿i pentru
lumina care trece pe lânga lamå (de amplitudine OP - cele douå zone b).
Configura¡ia amplitudinilor rotite fa¡å de direc¡ia principalå a analizorului este
indicatå în figura 6.
Se observa cå - în aceastå situa¡ie — proiec¡ia OP1 a amplitudinii OP pe direc¡ia
principalå a nicolului analizor (axa Ox) este diferitå (mai mare) decât proiec¡ia OP’1
a amplitudinii OP’. Prin urmare zonele a ¿i b vor avea ståri de iluminare diferite.
Pentru a aduce cele douå zone la aceea¿i stare de iluminare este necesar
så se facå o rota¡ie a direc¡iei principale a analizorului cu un unghi care este —
a¿a cum se vede din figura 7 - exact unghiul α (unghiul cu care substan¡a optic
activå a rotit planul de oscila¡ie al luminii incidente pe tub).

Fig. 6.
Fig. 7.

In acest caz (dupå rotire): OP1 = OP’1.


Atunci când se rote¿te direc¡ia principalå a analizorului cu unghiul α (a¿a cum
se observå în figura 7), proiec¡iile amplitudinilor OP ¿i OP’ (anume OP1 ¿i OP’1)
redevin egale ¿i, prin urmare, zonele a ¿i b prezintå - din nou — aceea¿i stare de
iluminare. Valoarea acestui unghi, evident egalå cu valoarea unghiului care
måsoarå rota¡ia planului de oscila¡ie al luminii provocatå de cåtre substan¡a optic
activå din tub, se cite¿te direct pe discul gradat cu care este prevåzut polarimetrul.
Observa¡ie. Polarimetrul func¡ioneazå la fel ¿i dacå direc¡ia principalå a
analizorului coincide cu direc¡ia neutrå Oy a lamei birefringente. Deoarece, prin
construc¡ia aparatului, se asigurå o apropiere mai mare a amplitudinii OP de axa Oy
(decât de Ox), valoarea iluminårii la egalizarea celor douå zone a ¿i b este mai mare
în cazul în care direc¡ia principalå a analizorului este paralelå cu axa Oy (fa¡å de
cazul anterior discutat, cel al paralelismului cu axa Ox). In primul caz (paralelismul
cu Oy) se vorbe¿te de egalizare de maxim iar în cel de-al doilea caz de egalizare
de minim.
Se recomandå så se lucreze la egalizarea de minim, deoarece ochiul poate
sesiza varia¡ii ale iluminårii mult mai mici la iluminari mici decât la iluminåri
mari.

4. Modul de lucru
4.1. Se alimenteazå lampa cu vapori de sodiu sau becul cu incandescen¡a la
re¡ea, prin introducerea cablului alimentator în prizå (la tensiunea 220 V c.a.).
4.2. Se verificå dacå tuburile de pe masa de lucru sunt complet umplute. In
cazul în care se observå prezen¡a unor bule de aer în solu¡ia din interiorul tuburilor,
se va cere personalului de laborator så le umple complet (aerul este puternic
absorbant) .
Pe masa de lucru trebuie så se gåseascå cinci tuburi umplute cu solu¡ie de
zahår. Trei tuburi au aceea¿i lungime, concentra¡ia de zahår în solu¡ie fiind diferitå.
De asemenea, trei dintre cele cinci tuburi au lungimi diferite, dar con¡in solu¡ie cu
aceea¿i concentra¡ie (acest lucru se va constata experimental).
4.3. Se verificå etalonarea de zero a polarimetrului. Pentru aceasta, se aduce
discul gradat astfel încât zeroul scårii (citit pe cercul mobil interior) så coincidå cu
zeroul vernierului (ce se gåse¿te pe discul gradat exterior, care este fix). Privind prin
ocularul O cu ajutorul unui man¿on M se stabile¿te claritatea imaginii ¿i se constatå
egalitatea de iluminare a zonelor a ¿i b, ob¡inutå la minim (egalitate având
luminozitate foarte reduså). Ac¡ionarea man¿onului M permite deplasarea unei
lentile în scopul de a ob¡ine claritatea imaginii observate (deci adaptarea imaginii la
particularitå¡ile ochiului observatorului: miopie, presbitism, etc.). În cazul în care
egalitatea iluminarii celor douå zone se realizeazå pentru un alt unghi citit, acest
nou unghi va fi considerat de referin¡å - zero - pentru citirile ulterioare.
Observa¡ie. Acest experiment poate fi efectuat (fara ochelari) chiar si de cei
care acuza probleme de vedere, acestia având singura obligatie de a gasi acea
pozitie a lentilei ce este confortabila (adaptata) defectului lor de vedere.
4.4. Se introduce primul tub în loca¿ul polarimetrului (prevåzut în acest scop).
Datoritå modificårii drumului optic, imaginea nu mai este clarå. Dupå ce se regleazå
din nou claritatea, se rote¿te discul gradat mobil interior (prin intermediul surubului
de reglaj plasat în dreapta, în exteriorul celor douå discuri gradate) pânå ce se ob¡ine
- din nou - egalizarea de minim a iluminarii celor douå zone.
Se cite¿te - în dreptul indica¡iei de zero de pe discul exterior - valoarea
întreagå a unghiului de pe discul mobil interior. (De exemplu, dacå zeroul de pe
discul exterior cade între diviziunile 6 ¿i 7 de pe discul interior, valoarea cititå ¿i
înregistratå va fi valoarea de 60. Este evident cå - de fapt - unghiul corespunzåtor
acestei situa¡ii nu este exact 60 ci 60 ¿i înca ceva. Acest “ceva”, în realitate partea
zecimalå a valorii precise a acestui unghi, poate fi cititå cu ajutorul unei mici lupe,
fie pe partea dreaptå, fie pe partea stângå a man¿onului polarimetrului, în zona în
care este practicat în metal un mic decupaj circular. Maniera în care se cite¿te partea
zecimalå este aceea¿i cu maniera în care s-a citit partea întreagå ¿i anume: se cautå
indica¡ia întreagå depå¿itå care apare în dreptul zeroului de pe micul cercule¡
exterior fix. La polarimetrul pe care îl folosim în aceasta lucrare, cifra astfel cititå
reprezintå valoarea zecimilor de grad. Så spunem cå - de exemplu, în zona decupatå
zeroul de pe cercule¡ul exterior fix cade între cifrele 7 ¿i 8 de pe cercule¡ul interior
mobil. Vom citi: 0,70. Prin urmare, valoarea totalå a unghiului ce corespunde
cazului propus este α = 6,70).
Observa¡ii:
A. Pentru a gåsi corect condi¡ia de egalizare de minim - dupå introducerea
tubului - se pleacå întotdeauna de la pozi¡ia corespunzatoare situa¡iei de “zero
pe zero” fårå tub ¿i se rote¿te cu foarte multå grijå, extrem de fin, ¿urubul care
ac¡ioneazå discul gradat mobil interior al polarimetrului. Unghiul pe care îl
cåutåm este un unghi de valoare micå: câteva grade, cel mult 200. Prin urmare,
trebuie multå aten¡ie pentru a nu-l depå¿i. Condi¡ia de minim (datoritå simetriei
problemei) se regåse¿te cu o periodicitate de 1800, dar este gre¿it så citim, în loc de
80, 1880. O astfel de citire poate conduce la erori foarte mari în calculul
concentra¡iei.
B. De obicei, solu¡iile de zahår în apå sunt - din punct de vedere al activitå¡ii
optice — substan¡e levogire. Prin urmare , odatå identificat sensul corect în care
trebuie rotit ¿urubul pentru a gåsi cea mai micå valoare a unghiului pentru care se
îndepline¿te condi¡ia de egalizare de minim, acest sens trebuie memorat ¿i utilizat
pentru toate tuburile cu care se fac experimentari (plecând de fiecare datå, la fiecare
citire - chiar dacå este vorba despre acela¿i tub - de la pozi¡ia de “zero pe zero” ).
C. Datoritå erorilor care pot så aparå este obligatoriu ca så se aplice teoria
erorilor.
4.5. Se måsoara fiecare tub cu solu¡ie optic activå de 8 ori. Se recomandå ca
studen¡ii ce efectueazå aceastå lucrare simultan, så-¿i distribuie în mod egal
obliga¡ia de a citi unghiurile, chiar ¿i pentru acela¿i tub, astfel încât erorile de
interpretare a situa¡iei de “egalizare de minim” så fie cât mai egal distribuite.
Rezultatele måsuråtorilor se trec într-un tabel de forma (tabelul 1) :

Tabelul 1.

Nr.tub l [dm] Nr. αmasurat αmediu ccalculat cmediu σc mediu


experiment
[ 0
] [ 0
] [%] [%] [%]

1 4

5. Prelucrarea datelor experimentale


5.1. Cu ajutorul rela¡iei 2 se calculeazå concentra¡ia pentru fiecare tub,
completându-se valoarea corespunzåtoare în tabelul 1. Puterea rotatorie a zaharului
în solu¡ie, pentru temperatura medie din laborator (≈ 200C) ¿i lungimea de undå a
radia¡iei monocromatice folosite lampa de sodiu cu λ ≈ 5893 A, are valoarea

[α ]Tλ = 66,50 m2/kg. Prin urmare, formula explicitå de calcul este :

100
c= o
⋅ α (kg/m3 solu¡ie). (3)
66,5 ⋅ l
Este obligatoriu ca lungimea tubului (måsuratå cu ajutorul unei rigle, între
cele douå geamuri transparente care delimiteazå con¡inutul solu¡iei din tub) så fie
introduså (în rela¡ia 3) având ca unitate de måsurå metrul.
5.2. Se reprezintå grafic valorile medii ale lui α în func¡ie de valorile medii ale
concentra¡iei c calculate, pentru tuburile care au aceea¿i lungime. Se verificå
plasarea celor trei perechi de puncte pe o dreaptå, ¡inându-se - de altfel - cont de
dependen¡a liniara α = f(c), exprimatå de rela¡ia (3).
5.3. Dacå se reprezintå grafic valorile medii ale unghiului α în func¡ie de
lungimea tubului, pentru cele trei tuburi de lungimi diferite care - în urma calculelor
- rezultå a fi umplute cu solu¡ii având aceea¿i concentra¡ie de zahår, se ob¡ine tot o
dreaptå. Astfel se verificå ¿i dependen¡a liniarå a valorii unghiului cu care este rotit
planul de oscila¡ie al luminii de parcursul acesteia în mediul optic activ (vezi rela¡ia
(1)).
Referatul va con¡ine o prezentare sumarå a teoriei lucrårii, schi¡a
polarimetrului, schi¡a ce explicå fenomenele fizice ce sunt folosite pentru a permite
måsurarea concentra¡iei unor solu¡ii optic active, tabelul cu date experimentale
(completat, cu toate calculele facute), cele douå grafice ¿i un exemplu de calcul al
valorii medii ¿i al abaterii påtratice medii corespunzatoare.

6. Intrebåri
6.1. Ce este o prisma Nicol, ce proprietå¡i optice prezintå ¿i cum se justificå
utilizarea ei în cadrul acestui montaj optic? Ce alt tip de materiale a¡i mai
folosit (în cadrul acestui laborator) pentru a ob¡ine lumina liniar polarizatå?
6.2. Care este rolul lamelei de cuar¡ în cadrul acestui experiment? S-ar putea
renun¡a la utilizarea ei? Care ar fi efectele ?
6.3. De ce s-a facut afirma¡ia (în cadrul acestui referat) ca unghiul ce asigurå
egalizarea iluminårilor celor douå zone prezintå o periodicitate de 180°?
6.4. Pute¡i indica o altå schemå opticå experimentalå care så conducå la ob¡inerea
acelora¿i rezultate? De exemplu: componentele optice utilizate pot fi
amplasate spa¡ial diferit (în alta ordine)?
6.5. Ce alte tipuri de solu¡ii ar putea fi måsurate (din punctul de vedere al
concentra¡iei acestora) cu ajutorul polarimetrului? Care crede¡i cå este
utilitatea industrialå a acestui instrument optic?