| Renee ra TU Cea eLag Pe vee Nenu me Cee eae Protec a An AW EDITURA INSTITUTULUE BIB) LIC SI DE MISIUNE AL BISERICH. ORTODOXE ROMANEsoLloGIA DOGMATICA ORTODOXA tui Hristos in ei, ci $i a tuturor credinciosilo, ited q jertfa 03 timpurile. oi pentru cei riposati si starea sufletelor din iad, rt 3 q Lea os vie sfintii cantonizati, sau care S-au impus ca atare jn Congting: spuse rezulta Bis = reprezentatl pe disc prin cele noua cete —, nu stim cate dah Bisericil ecu e roag’ ei pentru noi cei de pe pamant, ot au ej Nevoie cei doi adormiti s 128 poate ca in cazul multor drepti are loc si una si alts. Ei rugictunile noaste “getra si noi pentru slava lor. Pé discul euharistc roaga pentry lentes cedati la un loc, dreptt negtluti st pacatos, miridele tuturor celor ‘cf Bisericii socoteste CA exist 0 gradatic atit de coniny Fn A Se Hera te IRR ET te aici la cep de i wepiee Cole ait i declarati la judecata particulara drepti, dar in masuta ma pacatosi, incat unii din cei decl au OAECETE el cet 3 maj redusa, si aflati in rai, nu sunt prea cade i Oss Hu e i ES au in ei petele pacatelor in grade mai mici si au fost lasati in ae gest Biserica tine la despartire, 4 intre rai si iad, Aceasta face posibil ca cei ce se afla in iad, dar nu prea radical deose. biti de cei de pe treptele cele mai de jos din rai, sa treaca in rai pana la judecata din urma, prin rugaciunile sfintilor si ale celor de pe pamant. Exista insa totusi un "fund al iadului", in care se afla cei de tot Pacatosi, pre cum exista inaltimile raiului, unde se afla sfintii. Cei din rai, chiar din locurile infe- floare, yor ramane in rai si dupa judecata din urma, dar pana atunci pot progresa — a trepte tot mai inalte prin rugaciunile celor de pe pamént si ale lor pentru acestia St pentru intrarea tot mai activa a lor in comuniune cu Hristos; iar cei de pe treptele cele: mai inalte vor progresa si ei in slava. prin tugaciunile lor pentru cei de pe ’ pam4nt si prin intrarea tot mai adanca a lor in comuniunea cu Hristos, si a tot mai Punem ind uman’. i S Mipoioun, Sa dutoafirmareg ze ielgakov Zice ca omul "trebuie sa ofere in ardere de e i Sale" (Prietenu prec} 54 SUSE Moartea in arderea de tot vyoluntard stan ahitnd i ’ P- 17). Dar nu e mai Putin adevarat ca Hristt itil dint Beast Se roaga si ayi Alexandria,pimicitoare pentru viata si m&ntuirea altora si ian, sexualitate dezordonata in afara casatoriei, exemple, indemnuri, invataturi si silnicii prin i qaltora, ori s-au cait de aceste lucruri inainte Pentru omenia lor, ca ucideri, avor- Privarea altora de cele necesare lor, are au luat posibilitatea de mantuire de moarte, dar nu i intr-un grad cores- punzator faptelor lor rele si nu cu repararea in ei si pe cat posibil in favoarea alto- me gravelat ment als acestor fapte, pot fi ajutati sa reintre intr-o suficienta comu- niune cu Hristo si igusceilalti oameni, odata ce au manifestat la sfarsitul vietii dorinta restabilirii ei, ceea ce inseamna ca au si inceput sa o restabileasca. De aceea Biserica acorda o foarte mare importanta spovedaniei inainte de moarte, care inseamna de fapt inceputul real al restabilirii comuniunii cu Hristos si cu semenii prin persoana preotului, anuland in parte prin aceasta fapta a lor influenta periculoasa pe care au exercitat-o asupra altora prin pilda si indemnul la instrainarea de Hristos si prin sfasierea umanitatii altora si a lor proprie. Forta de refacere a puterii de comuniune in cei ce n-au atrofiat-o total in ei, dovedita macar prin pocainta de la sfarsitul vietii, o exprima lapidar o intamplare istorisita de Sfantul Macarie, caruia capatana unui preot pagan atinsa de el cu toia- gul i-a spus ca cel mai greu chin din iad este ca nu vede nimenea fata altuia, decat spatele lui, adica singuratatea in comun. Capatana a adaugat insa: "Deci cand te rogi pentru noi, in parte vede cineva fata celuilalt". Actul de comuniune al celor de pe pamAnt face sa odrasleasca in aceia radacina pomului comuniunii. Apoi cApayana adauga: "Noi cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu suntem miluiti macar putin, dar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de El si n-au facut voia Lui dedesubtul nostru sunt, Necomuniunea din nestiinta e mai putin invartosata decat cea din voinya. Cand 0 persoana se roaga pentru alta, se afla in exercitiul unei raspunderi pen- tnv aceea i, ca urmare, de la ea ajunge la persoana respectiva un flux de iubire care 0 deschide pentru comuniune. $i daca rugaciunea este intensa si staruitoare, nu se Poate sa nu tnmoaie invartosarea acelei persoane. ou Relatiile prin rugaciune sunt cele mai iubitoare relatit si, in mod paradoxal, ele Hy mai usor, Duhul Sfant aducandu-$i ajuronul af la ae n mu \gaciune, vrei ca semenul tau sa traiasca in vec, intru fericire, ti vrei si fii cu el intr-o comuniune eterna; prin rugaciune nu-ti mai s e de a intrerupe candva comuniunea cu el, de at impiedi-DOGMATICA ORTODOXA a tru alta, amandoua a pent B Se afla ; e se roaga una Pe in ¢ cand dowd persoan alta. Cand numai una din persoane se TORR Den, ii uneia penta rcitiu al raspunderii si nu sesizeaza jn Mod co, raspunde 1 in acest exe! ee ok Con . Dar pana la urm; ultima nu se @ derii celeilalte pentru ea. Pi a ate un folo exerci ae tai, In orice caz, nu exista rugaciune fara Taspundere ; rugaciunea celel a experiaza legatura in care se afla cu cealalta, legatur, raspundere, © ee sa, nici de vointa celeilalte, ci de structura Aialogica in nu depinde nici ae jar in Biserica, si de Duhul lui Hristos, Car. mata a ee Tralogic intre persoane? P i ‘i : ne numai in rugdciune vine la expresie legatura dialogica inty © Detsoan e, sau raspunderea uneia pentru Xt jy alta, ci si in fapta uneia in favoareg Celeilalte § sre lo natural oameni ints el prin farele lor de Mitrastorate inplngs obligate unor rispunder! reciproce mal presuls de Vola lor. Dar memini tse stiu ci raspunderea aceasta este pusa asupra lor de Dumnezeu si ca de ea se achita nu numai prin fapte, care pot fi Ochs a ale lor, ci si prin Tugaciune prin care cer ajutorul lui Dumnezeu pentru altii; ei mai stiu ca fara exercitiul Acestei raspunder se prabusesc intr-un fel de existenta golita de continut si de putere, intr-o existenta a cosmarului si a chinului, In acest fel de existenta, de umbra chinuita, cade ny numai cel neajutat de celalalt, dar si cel ce nu ajuta. Caci cel ce nu ramane jn legatura dialogului cu celalalt, prin raspunsul la apelul lui, cade el insusi in golul singuratatii, adica al unei existente fantasmagorice si chinuite. Despre Sfantul Pahomie se spune c& odat& a visat ca membrii uneia dintre de colo pana colo, prin intunericul pesterii, ascultand cand de un glas, cand de altul care striga: "aici e luminal". Alte siruri mai mici se invarteau continuu in jurul vreu- nei coloane, fara sa inainteze spre lumina de afara. Imaginea se Potriveste legaturii sobornicesti dintre membrii Bisericii in general Se sustin unii pe altii, avand in frunte pe Pfeohii $i ierarhii Bisericii, toti impreund inaintand sg nee ae lumina fmparatiei vesnice, avand inca de pe pamint o oarecate Ci i ; tere risteaeee pete Sustine pe sine prin cei pe care fi sustine; cine da pl" cu mir sau cu untdel tul Toan Damaschin Spune; "Precum cel ce voieste sa ung! UNge pe ace| fie. Pe'un bolnav, se! impartaseste intai el de ungere si ane) Toloseste pe sine si, sor asa cel ce lucreaza Pentru mAntuirea aproapelui, intal s¢ 7 ote prea 19 Gise pataetie ye altal se ng MN€a noastra : f in valoarea Pentru toti camenii si, in Special, pentru cleceet 10 St gg aslo Mor sino a a oem copilor pen 1 De tis uj dormierunt in fide, P.G., 95, 269 D-ESHATOLOGIA PARTICULARA . 29 geist inaeste ne oe intareste pe sine, cine vrea sq ajute pe al is sine irene ca fapta pri i ji eee i se poate spune ipta prin care cineva ajuta si sus «oft Nppin care Dumnezels il sustine si-l ajuta pe el in, fom energiile cuiva, il deschide energie divine, comu; eS oat efort si spre al. celui in favoarea caruia i fac folosul sau exclusiv este victima unui scurt-circuit eve pe alti, nu Se Jumineaza nici pe sine, Nevran {osm generous @ jubirii lui Dumnezeu, neincalzindu- ., divine, nu numai ca nu o transmite mai i 2 wc efecl deplin nici in sine eee fea Se He da aceleia putinta a4 Pre cu generozitate ajutorul divin se arata in Heise de a primi si de a se ceea spune Sfantul Ioan Damaschin: *Caci Domnul ea eevee voieste sa 1 $2 ceara $i sa imparta cele cerute spre mantuirea fabio Sa iubitor les atunci Se indupleca cu totul; nu cand cineva lupta numai pentru sufl i ‘8 g cand face aceasta pentru aproapele"!21_ Sau tot el spune: "Cine imparte rile oe va sa javeseleste mai'mult decat cel ce’ primeste; si isi procura vea mat mare paspunderea fata de aproapele, hranita de raspunderea fata de Dumnezeu, e care da forta rugaciunii si faptei pentru alii. Caci ea tine fiinta omului legata dalogic simultan de Dumnezeu gi de semenii proprii. Dumnezeu ne leaga de Sine, caprin Sine s4 ne lege de ceilalti. El e centrala spre care duc toate firele curentului ie viata si de unde pornesc toate. Apelul ce-I face un credincios catre altul; "Roaga-te pentru mine, frate (sau parinte)!", € manifestarea constiintei lui ca depinde simultan de Dumnezeu si de aproapele, sau de Dumnezeu prin aproapele, Dar e si un apel l raspunderea aceluia in fata lui Dumnezeu, la o raspundere in care se include enii lui si, in speta, pentru cel ce face apel la el. Prin rea indoita a aceluia: faya de Dumnezeu si fata de cel trezeste pe acela la constiinta legaturi dialogice in care se afla ea care face apelul. in acest sens, chiar cel ce face apelul prileju aceluia s4 se trezeasca la raspunderea cel leaga de ‘Dialogul consta din apelul unuia si din raspunsul oarecum Aine pe altii e prilejul. sau Susi; € efortul care, mobi. neat spre folosul celui ce » Cine vrea sa faca efortul Prien cel ce nu vrea s4 Sa se faca mediu de propa- Se el insusi de fluxul generos 3c ca iunea celuilalt, ci se roaga el Dar orice eredincios nu apeleaza numai la rugaci ot i ee cand apeleaza la rugaciunea _ Thsusi pentru acela. Se angajeaza el insusi s4 se roage, i Stu, ah; sans la care se face apelul pentru rugaciune, adreseaza si el, la randul : ae é intai sa se roage pentru el lui Dumnezeu. ; E ‘simt raspunzatori unul pentru altul in fata lui Dumnezen. \ sue : ‘si unul de altul prin raspunsul ce trebuie 54-1 celalalt. Legatura intre credinciosi este 0 legamura———,, TEOLOGIA DOGMA’ TICA. ORTODOXA 220 «, pumnezeu $i invers: legatura unui credincios cu Dumnezeu este oO} in Dut simte legat de altul pierde legatura si cu Dumner, SBatury f il are pe celilalt nu numai in ging “ie nu se ezeu pentra alrul ica cu acela si de aceea ti raspunde implinind apelul jyj 4. © ty pentru el. Aceasta legatura reala a lui cu Dumnezey in a T pentru care se roaga, explica puterea divina care carge am ee seiougis candul putetet 4 92 TOZE®, cat si in cel pentru care acely @ amplinind ceea ce se cere prin rugaclun® “a Dar credinciosii continua sa se simta faspunzatori si pentru fratii Jor tmtiesc si cu aceia legatura lor dialogicé. Ei nui pot ste, ttn trec numai din randul celor ane ,e Tandy inclus si semenul viata aceasta. Ei aceia din inima si din pomelnicul Jor, ci celor plecati in alta lume. Tar in aceasta raspundere a lor pentru aceia voia lui Dumnezeu care vrea sa-i tina legati mai departe si prin aceasta | SE reflec reverse iubirea Sa peste cei decedati in credinya prin iubirea celor yij pea Sasi 7 Dumnezeu voieste sa mAntuiasca pe toti (1 Tim. 2, 4-6). "Precum ata de ej toate pentru om, asa le-a si gatit toate pentru el. Caci cine, pregatind ospa @ patimit py pe prieteni, nu voieste a's vind tofi i si se sature toti din Bias i cheng 4 mai pregatit ospaqul, daca nu ca sa primeasca la el pe toti priete aes scopul acesta Dumnezeu voieste sai asocieze’pe toti in. pornire. Sai". Dar in ‘ol, pentru ca toti sa se bucure simultan de generozitatea divi a Sa generoasa cate ct mai multor cameni, sau de generozitatea Sa prin Hina $i de generocitaeg Senerozitatea cit mai multor i a igniad ‘ cameni. De aceea Dumnezeu nu uita nici pe cei adormiti si-i face $i pe cei vii sa ii sd nud uite pe aceia. virtutilor, dar n-au a a ‘ ipucat sa faca cu va trezi dupa moarte ajutorul lor din toata fii i e aj iatii % inta lor pai W sie mised sufletele ua folon Fae $i pe prietenii lor, carora le Bae el atingerea Stapanului sul si ajutorul aceloy ‘ pta gandurile i lui de inimile | ta, Tar acestia, miscati de sus § care a plecat din vi; le lor, vor completa [i F le sus si prin viata ace; \pleta lipsurile celor " vehi 4sta cu un cuget intru totul trupesc. paccsest s Del » Nuri va intinde dupa moarte nimenj 7 ° mi ¢ amintirer124 ana de ajutor, "pentru ca nici D , umnezeu nu-l are pe a ft pe acesta in ihn dialogul viy sj si de viay angajat deplin 4 ta facator cu py inel, chiar da, umnezeu inainte d ‘ or caca nu au fe de moarte, chiar daca nu s-all "spuns cu toata fiinta apelului lui Dumnezeu. Ca atare ef a tu decedar in le, miu dlaloged in oarecare grad actualizata cu Dum 124. Wis BV iiyg nt Ha 7 textul di ; Wnatirag), 7 °° VT eta ata D 5. cred ca e o transcriere gresitt #ESHATOLOGIA PARric, ar Dumnezeu nu-i mai lasd pe acestia din q wnt nimic pentru a Progresa in aceasta pot Brea Dar eine ramane tn amintirea tui Qi legatura oy egatura, Ej aN ‘umnezeu ramane th ec f 2 Preocuparea area lui Dumnezeu de el inseamna indreptarea oy Sufleteste de tot | ceea ce € tot una cu indreptarea cuvantului si ee ndutui fui Dumnezey pumnezeu spre el. Tar cuvantul lui Dum, aa de viata datator an prin rasunetul apelulut lui Dumnezeu in olibtincncs Pe cel caruia i se ade, trait de a¢ela tn flinta tui. Dar Dumnezey nu ge neh ebuinta de in izolare, pentru ca nu-l vede izolat. p © adreseaza niciodata ynui OM " ‘ ‘umnezeu vede fi runile lui fiintiale si dialogice cu semenii sai si ind, rip Pe fiecare om in ai ca cuvantul Sau sa se raspandeasca prin acela si ea Sa spre el, é ; Spr gcoia la un raspuns, fie ca aceia au lips’ sa fie ajutatt, prin cel er 5 ee si Pe yotbeste, fie ca cel de = Dumnezeu se ocupa direct are lipsa de heaton oa 7 aii Astfel, daca credinciosul in rugaciunea sa Pentru altii realizeaza ie a e jndreptat si spre Dumnezeu $i spre om, aceasta se datoreste faptului ca Pincsiats log insusi l suscita la acest dialog, amintindu-i de altul si cerandu-i Tugaciunea jeri atl, sau se arata preocupat $i de acela, ba, mai mult, a si inceput sa lucreze la aju- torarea spirituala a ie acon in dialogul Sau cu cel caruia ii cere Tugaciunea sipe cel pentru care i-o cere, sau in preocuparea sa indreptata spre cel care are lips de rugaciune si pe cel caruia ii cere rugaciunea. Daca ne rugam $i noi ca Dumnezeu "sa pomeneasca" pe cei adormiti, aceasta nu inseamna c4 noi avem inifiativa in pomenirea acelora, ci ca Dumnezeu consi- dera necesar $i raspunsul nostru $i raspunsul celor decedati, inviorat de raspunsul nostru, la preocuparea Lui de ei, pentru ca aceasti preocupare a Lui sa devina cat mai eficienta $i s4-i faca vii cu adevarat, Numai asa pomenirea lui Dumnezeu, pe cae 0 cerem pentru aceia, ii tine pe aceia vii in veci, pentru ca numai asa se mentine dialogul adevarat intre El si ei, raspunzand si aceia odata cu noi sau in uma raspunsului nostru, Ja preocuparea lui Dumnezeu de ei, In orice caz pomenirea de catre Dumnezeu are puterea sa tina vii spiritual in ‘ei vecilor pe cei ce raspund acestei pomeniri. Noi nu avem puterea aceasta, pen- i ca, cu ct clipa despartirii de noi a celor decedati luneca mai mult in trecut, snintirea lor slabeste in noi si cu aceasta si puterea noastra de a-i ine in legapumt © noi si deci vii, Pe langa aceea, dupa dou, trei generatii nimenea nu mat £5 : 7 yumnezel ‘inte pe cei mai multi dintre cei decedati. Numai pentru si prin Dumnezeu timan mereu 5 cA tru El nu existd trecut. Apoi, Biserica Prezenti si deci vii, pentru ca pent! : eoniefl pe z ir rtfei euharistice, iar Damn ral la savarsirea jet saritelendarie cei decedati, odata ce s-au rugat pe! a ee ‘ ei in general Biserica; iar in t ce se roaga pentru a a Jor in veci. ye eh je Wi Nezeu ij 4 lreapy\OGMATICA ORTODOXA TEOLOGIA PF ta sa ramfna viv. Cu arat Mai muh ; Jui Dumnezeu. Pentru cel lovit de amnezie Re Aju gauanumite persgane se seufunda in Rean , toate Pe ‘ts de amnezie nu le mai da acelora nici un ajutor te ede cineva, aj ; amintest Gate rea ss un sprijin, pierd un rost 4 a inseam ot PE Tate picrd prin aceasta Un spun: PISHE UR TOS al existe 1 existe; persoam fei existente, $i dact toate persoanele umane ar lor, jficatie @ aces! aoa ura cu o persoani a, aceea si-ar pierde orice rost, orice e lovite amnezie in legal ntinua sa existe. Ea s-ar scufunda spiritual intr-un fel de . orice interes de 2 CO arta trupeste; sufletul ei ar intra definitiv in aceasty piel chinuitor. Inca on Acest efect il are cu atat mai mult uitarea de , ie nee chinuitoare si aie care nu raspunde preocuparii lui Dumnezeu pentn, dl q nezeu pent un amnezie divina se adauga amnezia in parte voluntary , ‘ a a voluntara au primit niciodata un raspuns pozitiv de Ia cane eT a, cazand din dialogul cu Dumnezeu si cu erect fara continut si fara sens, care consti a Oe MNificatie aceast soanelor umane care nau respectiva. Persoana respectlv z cazut din realitate in golul fantasmagoric, ch it. = ee lui Dumnezeu "vesnica pomenire" BEDE Gineva, cerem sq fie pomenit de Dumnezeu si in prezent, cum va fi pomenit in eternitate, deci sa tina neincetat viu. Daca am cere ca Dumnezeu sa-l pomeneasca numai de la judecaty din urma mai departe, ar insemna ca Dumnezeu il tine uitat pentru o vreme. iar dupa aceea iarasi [si va aduce aminte de el, Noi nu cerem lui Dumnezeu nici SASL aduca aminte numai cateodata de acela, ci sa-1 aiba neintrerupt in amintire, in vec vecilor (ai@yia 7 pvfpn). Prin rugaciuni, tinem pe cei ce au fost, vesnic vii Nimeni nu se pierde definitiv. Dar dialogul nostru cu Dumnezeu pentru semenul nostru decedat se sustine nu numai prin pomenirea in rugaciuni, ci si prin pomenirea cu faptele, in special cu faptele de milostenie, prin care intercalam si pe alti oameni in acest dialog, facandui si pe ei sa-l pomeneasca. Iar aceasta Pomenire a celui decedat de catre noi, care savarsim fapte de milostenie in numele lui, si de catre cei care beneficiaza de aces- E ee . pn eae nu numai intre noi si acela, ci si un raspuns dat apelului celui ite 7 st, lui Dumnezeu, pentru el. Aceasta largire a dialogului se realizeaza de 1A aces Care pomenese pe cel adormit cer aceasta si ‘AiO FORA Whamnrenae yikes le atrasi ct mai multi in acest dialog cu cel ador Aah ites ane ; ieee ae ei on i legatura dialogica cu noi, cAnd cerem altora si! inte-un’ anumit fel Aavarsim fapte de milostenie Pentru ei, ei insisi cer prin oe | a0estor fapte, Nu amen Pomenire a lui Dumnezeu gi ne preseaza la savarsite4 . 5; em aoe fapte pe care n-au avut ei timp, sau n-au * 3 lor prin noj “fost pe pamant, ci oarecum ei insisi particip’ * stimulat de i Pena © exercita asteptarea lor sau apelul lof “SUPTA noastra. Sfantul Toan Damaschin spune ct Du"ESHATOLOGIA PaRTicuLaRy 223 coteste ca fapte ale lor"25. tar intrucae ae = toate fa oe Sv yi Dumnezeu, Caruia fi raspunde, Piele bine se saya ne demnu a Piln'ele, chiar fabtele Gye = jn ec savargite si de Dumnezeu, intrucat je ba : de a le savarsi pentru ei si cu ajutorul Lu, py ceca, sfantul Toan Gura de Aur vorbeste d e nu numai rudelor, ci $i saracilor si lui Du; ce moa! wa apucat el $4 faca: "Scrie in testamentul ae ii, si pe Stapanul. Sa aiba deci hartia num : ae pumnes Ptele pentry P cei znd apelula, tsi raspun; tui l€ un testament Pe care mMNeZeU insusi, ca sa fa, tau, ca MOStenitor, pe |; ele Stapanului, sa nu fi | asa cel ca acestia an ga c¢ ,, stracului"6, ie ey i zeu asteapta de la toti oamenii sa faca bine, iii implinindu-si aCe atone: fata de El, si astfel toti si elise face. Daca unii au psi la aceasta datorie, binele pe care nu Lau f ctl tee et alfii, pentru ca nici un bine voit de ulations - ot amin nefacut in lume $i pentru ca omenirea in general si progreseze spre an de bunatate urmarit de El. liul prin faptele de milostenie cAstiga nu numai cei adormiti, ci Si cei ce le fa mei si cei Carora li se fac. Ele se fac "pentru ca si cei decedati sa se fbiloekseaie pundtatea lui Dumnezeu si iubirea de frati sa creasca, nadejdea in inviere sa aa easca $i rugaciunea catre Dumnezeu sa se inmulteasca si contributiile pentru Joasurile Lui sa se indeseasca printr-o mai mare caldura si facerea de bine catre cei sinc sa se extinda"!27_ De aceea Dumnezeu nu uita de nici o fapta buna facuta celorlalti (Evr. 6, 10), pentru ca toate se inscriu intr-o linie ascendenta spre un stadiu superior de bunatate atutuor celor ce cred. Nu uita, pentru ca prin toate credinciosii raspund lui Dum- neeu pentru darurile ce au primit, raspunzandu-l in primul rand Lui prin insusirea si inmultirea bunatatii ce le-a aratat, prin darurile ce le-a dat sau li s-au dat. Dumnezeu e insetat sa vada darurile Lui transmise de la om la om, spune Sfantul loan Damaschin, adica sa vada bunatatea Sa inmultindu-se intre oameni prin Siraduinta lor; "Caci dupa aceasta inseteaza, aceasta o voieste si 0 cere si 0 doreste Domnul, Cel mai presus de bunatate, ca nu cumva sa ramana cineva lipsit de danuile Sale dumnezeiesti"28, Sau: "Caci aceasta mulfumeste si bucura pe milos- ‘ul Dumnezeu, ca sa se grabeasca fiecare spre ajutorarea aproapelui, Aceasta 0 loteste $i 0 voieste Milostivul, ca toti sa ne facem bine unii altora, atat in viata cat dup’ moarte!29. Nu e vorba de o tnmultire a binelui int-un mod abstract, cl de Cinmultire a dragostei intre persoanele concrete. Cei ce fac bine in viata aceasta nu Pentru ca toti sa devina 4 Se faca buni prin binele 15. thid, col: 253 ©, : i ae col. 269. Citat din Sfantul Ioan Damaschin. id, f 28 bid. col, 263 D. 2 Ibid. col. 361 C.qEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXA 224 le facut de ei ca 0 entitate abstracta, ci in re, vor Vv pinele in numele lor dupa moartea lor, care se Va — autor le vine insa celor adormiti de la Pomenirea lor in Je Gel mai mare eae Lirurghie. "Talmacitorii si martorii oculari aj Covi cu jertfa lui Hristos Mantuitorului, care au cucerit pamantul, au randuit 84 se f i ucenicii $i apostolii Ma ratele si de-viaté-facatoarele ‘Taine, po,,..° ai infricosatele, prea learurtc inficoneis a ‘Alexandriei a evidentiat pe larg faptul ca noi 1U putem ion nr de jerfa curata, dar noi nu ne putem transpune in starea 4.2 Tatal decat in stare de jert Hristos, singurajertfa curata, sau asumandy ne curata decat avand in te ce Ja Liturghie toata comunitatea, sau toa, ne cel eri in Sine. Fe intos ca jerfA qurata Tatalul, toata se preda Tata, rag eee ait apelului Lui la tubire si implinind dialogul cu Tatal asa eye, aa aa sea int insugeste raspunsul lui Hristos, adic& predarea Lui, sau tris Uneste raspunsul, adica predarea ei, cu raspunsul, sau cu predarea Sa. Dar comunians unita cu, Hristos are legati de ea in dialogul amintitil $i pe cei adormiti ai ej, 51 roaga si prin cuvinte pe Hristos, in dialogul elie El, sat Pfimeasca $i pe ei, prin amintire, in legatura cu El $i sa-i ofere Tatalui, sau sa-i uneasca cu Tata| prin pre- darea Sa Tatalui impreuna cu ¢i, Daca tot raspunsul nostru la apelul Tatalui, sau toata predarea noastra Tatalui, prin rugaciune si fapte de autodepasire, primeste puterea numai din putere: jertfei sau a predarii desavarsite a lui Hristos, evident ca si atragerea celor adormiti ai nostri in acest act de predare Tatalui se datoreste tot lui Hristos. Caci daca El Sa adus jertfa pentru toti, ca toti sa fie adusi jertfa in El, puterea jertfei Lui nu se opreste la cei aflatori inca in viata pamAnteasca, ci se intinde la toi cei ce au sfarsit viata prin credinta, in dialog cu El $i cu semenii; se intinde atat prin a insasi cat si prin ceilalti credinciosi. Hristos, cu jertfa Lui ce se ofera neincetat pentru toti, tinandu-i pe toti in legarura cu Sine in dialogul aducerii lor la Tatal impreuna cu Sine, este izvorul sobornicitatii Bisericii, ‘“UNOStingg af edea dincolo binel in mMcnirea cod é sfintelor icoane. Pe sfinti si pe Maica Domnului ii cinstim si prin ole cate reprezinta. Dar Mntrucat pe ei i cinstim pentru faptul ci in e straluceste Hristos, tot aga icoanele Jor le cinstim pentru ca-i reprezinta in calitatea lor de locasuti ale lui Hristos, sticat oe Aeon icoanele sfintilor pentru faptul ci ei sunt locasuri ale ll ite i im si instim icoana lul Hristos insugi, dreptatiti sd zugravim si sa cinsti a in ce constd aceasta indreptatire? Vechiul Testam, es Bi ‘mielul pascal, toiagul ne nu existau icoane ale lui Dumnezeu, ci numai simbolu Aaron, cortul sfant, chivotul legii etc. 130. Ibid. col. 254 ¢,