Limba ca sistem de semne

limba este un sistem

semn lingvistic = unu sau mai multe cuvinte cu sens unitar
structuralism in lingvistica Ferdinand de Saussure (1916)
introduce lingvistica parte a semioticii (stiinta generala a semnelor)
semiotica in acceptia ei clasica are 3 ramuri:
a. Semantica relatia dintre semn si referentul sau (obiect, persoana)
b. Sintaxa relatia intre semnele lingvistice
c. Pragmatica trateaza adaptarea semnelor si mesajelor la Emitator si Receptor intr-un anumit
context sau situatie de comunicare

CARACTERUL ISTORIC SI SOCIAL AL LIMBII

-

caracterul istoric presupune imbogatirea limbilor: calitativ / cantitativ prin procedee interne si
imprumut
de asemenea evolutia in diacronie (in evolutie) presupune diversificarea limbii sub aspectul stilurilor
functionale: tehnico-stiintific, publicistic, juridico-administrativ, beletristic, varianta standard
dinamica limbii romane presupune atat iesirea din uz sau trecerea in fondul pasiv al unor elemente
lingvistice, dar mai ales imbogatirea limbii si acceptarea in limba literara a unor inovatii lingvistice
aparute in limba vorbita
caracterul social
o limba isi evidentiaza caracterul social prin impunerea sa ca instrument de comunicare
institutionalizat intr-o comunitate etnica si posibil statala prin functiile sale in comunitatea respectiva si
prin evolutia sa
graiuri: muntenesc, moldovenesc, banatean, crisan, maramuresan
dialecte: daco-roman, medlenoroman, istroroman, aroman

FUNCTIILE LIMBII
-

conditia comunicarii intre indivizii care compun comunitatea

Context (extralingvistic) functie informativa (comunicativa)
Mesaj

functia emotiva E

Receptor functie conotativa / persuasiva (presa, mass-media)

prezenta in discursul politic si reclame

Cod
canal scris
oral
electronic
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Functia informativa (context) (comunicativa) apare in toate stilurile limbii

Functia poetica (mesaj)
Functia metalingvistica (cod) stilul tehnico-stiintific, juridic-administrativ
Functia fantica (canal) verificarea, pastrarea contactului cu Receptorul
Functia emotiva (Emitator)
Functia persuasiva (Receptor)

STRUCTURA STILISTICA A LIMBII

-

diversificarea unei limbi se realizeaza in functie de criteriul:

a. geografic in dialecte / graiuri

b. sociocultural in limbaje / stiluri functionale
limba nationala limbaj popular uzual
artistic
argou
limbaj literar limbaj literar standard
tehnico-stiintific
juridico-adminsitrativ
publicistic
beletristic
limba limba literara este varianta normata, unitara, supradialectala si cultivata a limbii nationale
normele cu caracter oficializat, valori pentru toata lumea
de regula nu au variante si sunt prezentate in lucrari cu caracter normativ, academic (dictionare si
gramatici) = normat
normele reglementeaza fiecare nivel al limbii de ortopedie, ortografie, morofologice, sintactice,
lexico-semantice, stilistico-functionale
adecvarea modului de formare a mesajului la situatia de comunicare
Dinamica = imbogatiri, intrari, iesiri = mobilitate
se realizeaza in ritmuri diferite la diverse nivele ale limbii
cele mai mobil vocabular datorita multiplelor sale determinari extra-lingvistice ( de natura politica,
sociala, culturala, tehnico-stiintifica, mode, etc)
morfologia si sintaxa sunt mai putin dinamice deoarece, privind morfologia, se recunoaste
stabilitatea sistemului flexionar mostenit din latina si capacitatea lui de asimilare a imprumuturilor de
diverse origini (mai putini din japoneza, araba)
sintaxa evolueaza sub influenta unor constructii sau tipare sintactice din limbi moderne (mai ales
engleza, franceza)
ex: engleza sexually abused romana abuzat sexual
franceza habiter une mison romana a locui o casa
cel mai stabil nivel al limbii este cel fonetic, deoarece sistemul fonetic al romanei (7 vocale / 22
consoane) odata constituit in jurul sec IV-V d.Hr. nu s-a mai modificat, chiar daca romana a asimilat
cuvintele straine continand sunete inexistente in sistemul ei fonetic (acestea au fost substituite prin sunete
romane apropiate in cazul cuvintelor pe deplin asimiltate sau sunt in curs de asimilare la imprumuturile
recente)
romana recordman = engleza record holder
romana tenisman = engleza tenis player
modificarea reg normelor literare se realizeaza in functie de dinamica fiecarui nivel
de regula normele se modifica in momentul in care o inovatie fonetica, lexicala sau gramaticala este
acceptata de comunitatea de vorbitori si de lucrarile normative de tip academic (DOOM2), Dictionar
General sau de Neologisme si Gramatici Academice
DICTIONARE
-

dictionarele sunt cele mai cunoscute si folosite lucrari lexico-grafice (lexico-grafia = stiinta si
tehnica alcatuirii dictionarelor / lexicologia = stiinta despre lexic)
predecesorul dictionarului este glosarul, o lucrare lexico-grafica, functia simpla sub forma unor liste
bilingve sau monolingve de cuvinte fara definitii sau indicatii de uz
pt limba romana primele glosare au aparut in sec 15-16, insotind traducerile de texte relatie din
slavona si dand echivalentul roman al cuvantului slavon
astazi glosarele sunt utilizate numai in dialectologie

lucrari lexicologice mai complexe decat Enciclopediile care cuprind 2 mari sectiuni
1. dictionar de cuvinte comune
2. nume proprii (toponime, antroponime) +bogat material ilustrativ
- dictionarele lingvistice moderne sunt de mai multe tipuri:
1. dupa numarul de limbi folosite
- primul dictionar romanesc modern stiintific: 1825 Lexiconul de la BUDA = primul dictionar romanlatin-maghiar-german, realizat sub coordonarea lui Petru Maior scris cu litere latine lingvistii straini
puteau sa-l consulte
2. dupa tipul de dictionar, cele monlingve sunt:
a. dictionare generale care cuprind cat mai mult posibil din lexicul unei limbi explicative, care cuprind
definitii fara etimologie
etimologice (sau istorice),
care prezinta istoria fiecarui cuvant de la etimon pana in prezent evidentiind atat modificarea de forma sau
fonetica, cat si pe cele de sens
mixte (explicative +
etimologii) - DEX
b. dictionare speciale: neologisme, sinonime, antonime, paronime, pleonasme, arhaisme
-

dictionarele de terminologii (biologice, informatice) reprezinta un tip aparte care combina aspectele
lingvistice cu cele enciclopedice, deoarece cuprind atat definitii, cat si informatii de specialitate si istorice
dictionarele mixte sunt cele mai folosite si importante intr-o limba deoarece cuprind 2 categorii de
informatii:
a. explicative sub forma definitiilor de tip gen proxim, diferenta specifica sau alte modalitati
explicative (sinonimia sau parafraza)
unele dictionare cuprind si exemplificari sub forma de citate sau mici contexte
ilustrative realizate de lexicologii
b. normativa cuprinzand toate indicatiile de uz, in raport cu limba literara norme grafice, norme
ortopedice (pronuntare si accentuare) de regula prezentate pentru cuvinte straine si inca neasimilate,
indicatii morfologice privind genul substantivului si uneori forma de plural; conjugarea verbelor,
caracterul tanzitiv, reflexiv, de asemenea se indica partea / partile de vorbire sub care circula cuvintele
respectivele, normele sintactice care privesc sensurile corecte ale cuvintelor, norme stilistico-functionale
care se exprima prin indicatii gen: popular, familiar, argotic, peiorativ, figurat, invechit, regional, livresc,
specializat

VOCABULARUL
(Lexicul)
-

vocabularul reprezinta totalitatea cuvintelor, locutiunilor, expresiilor si formantilor lexicali (afixe,

prefixoide, sufixoide) aflate in uz intr-o anumita perioada din istoria limbii

Lingvistica Structuralista
- Ferdinand de Saussure, intemeietorul structuralismului abordeaza vocabularul ca sistem sau ansamblu
organizat in functie de diverse criterii sub forma unor subansambluri 5 criterii:

1. Criteriul frecventei imparte vocabularul in doua subansambluri:

A. fondul principal lexical
1500 de cuvinte fundamentale pentru comunicare denumind concepte de baza (nume de rudenie,
alimente, actiuni fundamentale) + prepozitii, conjunctii, numeral, pronume, adverbe, auxiliarul
majoritatea (60%) sunt mostenite din latina
majpritatea sunt polisemantice
au familii lexicale bogate real prin derivare si compunere
are un numar relativ constant de termeni si, desi se caracterizeaza prin stabilitate are si o anumita
dinamica prin care termenii iesiti din uz trec in masa vocabularului ca arhaism (termeni administrativi,
transport, vestimentatie si, in paralel, prin intrarea unor neologisme care devin larg cunoscute din masa
vocabolarului in fondul principal
B. masa vocabularului (55.000 cuvinte)
neologisme, arhaisme, termeni specializati, elemente de argou si jargon
este zona cea mai dinamica a lexicului atat sub aspectul imprumuturilor si ale creatiei interne
2. Criteriul stilistico-functional
A. lexic comun (general) popular (inclusiv familiar si argotic)
uzul literar
B. vocabulare specializate sau terminologii

3. Criteriul semantic
se refera la gruparea cuvintelor dupa sens in sinonime, antonime, omonime, paronime si in campuri
lexico-semantice
-

4. Criteriul psihologic
imparte in - vocabularul activ
- vocabularul pasiv (inteles, dar nu e folosit in mod efectiv, ex: regionalisme, arhaisme,
termeni)
5. Criteriul etimologic
- imparte in cuvinte cu etimologie externa
cuvinte u etimologie interne (derivate si compuse pe teren romanesc)

Tendinte Actuale in Formarea Cuvintelor

- cat mai multe cuvinte noi se formeaza printr-un procedeu numit productivitate
Tendinte actuale in derivarea progresiva sau propriu-zisa
continuand traditia latinei si la fel cu celelalte limbi romanice, romana e o limba derivativa de tip
sufixal
romana poseda circa 600 de sufixe (incluzanddu-le si pe cele regionale, populare, arhaice), dar in
limba actuala numarul celor productive este de circa 30-40
acestea apartin fondului vechi, popular, mostenit din latina ex: sufixele pentru numele de agent: -tor,
-ar
dar si numeroase sufixe latino-romanice, desemneaza cuvinte pentru care nu putem spune ca sunt
latina savanta, franceza, italiana
sufixul romanesc itate
cele neologice latino-romanice au de regula circulatie internationala
au patruns in romana prin intermediul unor imprumuturi care le contineau
procedeul lingvistic prin care asemenea sufixe (sau alti formanti) produc un numar nelimitat de
cuvinte noi se numeste analogie
in romana actuala cele mai numeroase derivate sufixale noi apar in limbajul familiar, colocvial, in
argou si in stilul publicistic din doua motive:
1. nevoia de a denumi noi referenti pentru care romana nu are nici o denumire sau pentru care exista
denumiri mai putin convenabil (termeni sau expresii prea lungi) sau echivalentul din limba e polisemantic
sau nu are caracterul specializat cerut (ex. a sponsoriza are un sens mai tehnic decat a finanta)
2. nevoia de expresivitate si originalitate propice limbii vorbite si stilului publicistic
dintre noile creatii lexicale o parte relativ insemnata reprezinta formatii cu caracter ocazional
(efemeride lexicale), dar nu putine raman in vocabularul limbii romane, patrunzand chiar in dictionar
daca sunt considerate necesare si daca sunt adoptae de comunitatea lingvistica (barbier, bisnitar)
expresivitatea derivatelor se poate datora radicalului (smenar, tepar), sufixului (gazetagiu),
contrastului stilistic dintre radical si sufix (popular/argotic si cult/livresc)
cele mai productive sufixe neologice in stilul publicistic sunt:
1. sufixe pentru nume de agent:
a. sufixele vechi, populare: -tor, -ar care formeaza de regula derivate cu caracter denotativ
b. sufixele neologice internationale ist, se ataseaza la bazele cuvintelor simple, nume proprii (CFRisti)
derivatele sunt substantive si/sau adjective, formeaza profesii noi:
de la radacini straine (lobbyist)
cu valoare exclusiv peiorativa apare sufixul vechi giu
sufixul vechi ac: aplaudac, zvonac
sufixe pentru nume abstracte: -ism (sufix neologic international) denumeste curente, scoli, doctrine:
socialism, liberalism, dar formeaza si cuvinte cu valoare talibanism (oameni politici radicali), navetism,
mitigism
-itate (sufix substantival) se ataseaza unor adjective neologice formand derivate cu caracter
specializat: criminalitate, fiscalitate
Abrevierile = scurtarea unui cuvant
Tipuri
- in limba vorbita (indeosebi in argoul tinerilor) cea mai des intalnita dorma de abreviere este:
1. Trunchierea = scurtarea fara a tine seama de formare ex. mate, prof, cas, net

procedeul imprumutat din franceza atestat din perioada interbelica prin cuvinte ca: taxi (taximetrie),
cinema (cinematograf), metrou (metropolitan), meteo (meteorologic)
procedeul e - productiv si in limbajul publicistic actual: promo, foto, disco, secu
- frecvent in argou: smen, stouri
in limba vorbita pe langa tunchiere functioneaza si:
2. Elipsa = procedeu prin care se omite un element al unui cuvant compus
- living (room), dressing (room), exchange (office)
- limbajul scris si de regula in terminologii, principalele tipuri de abreviere:
-

3. Acronimele
sunt compuse din silabe initiale sau fragmentate ale unor cuvinte care compun o sintagma (imbinari
stabile)
majoritatea sunt nume proprii de institutii, asociatii
frecvente in limbajul administrativ, comercial => creatii de tip cult, dupa modele straineL rusesti,
germane, engleze
ex: colhoz, solhoz
Tarom (Transporturi aeriene romane), Asirom, Romavia, Romtelecom
slab reprezentat la numel comune: Dero, salvamont, salvamari, frucada, simtonic textil
4. Siglare
siglele sunt formate din initialelor cuvintelor care formeaza o sintagma
siglografie = stiinta despre sigle
in Romania primele sigle atestate spre sfarsitul sec XIX CFR, CEC, PNL
siglarea a inceput sa se impuna in romana din perioada interbelica cand era cinsiderata un proces
livresc
s-a dezvoltat dupa al II-lea razmoi mondial sub influenta rusa, franceza, azi in deosebi engleza
principalul avantaj siglarii e economia lingvistica, precizia, circulatia internationala a unor sigle
imprumutate si posibilitatea de a forma derivate de la sigle
in functie de structura lor fonetica unele sigle se pot oraliza, adica se pot trece in comunicare orala:
ex SMS, SOS
sub aspectul originii in romana actuala se intalnesc sigle:
a. imprumutate: majoritatea din engleza: SOS, KO, OK, WC, DJ
b. calchiate OZN (UFO), TVA (TVA), SUA (USA), ONU, UE
c. create in romana: denumind organizatii, partide, societati, au de regula o stabilitate redusa in timp
deoarece apar si dispar odata cu referentul sau, sau referentul isi modifica denumirea: GAC CAP, PCRPRMPCR, UTM-UTC
siglele create in romana apartin categoriei substantivelor comune desemnand referenti din domenii
ca:
a. administrativ-juridic: ONG, SUP, NUO, AN
b. financiar si economicL AGA, BIP (produsu intern brut), SRL, IMM, SIF, ONG
c. medical: ORL, TI, TBC
d. sport: FRF, FC
e invatamant: ID, CRP, RISE
f. transport: TIR, DN, DE

Asimilarea siglelor
majoritatea au un comportament morfologic specific substantivele fiind asimilate unui gen si putand
primi desinente de plural (sigle comune) precum si articol hotarat / nehotarat

unele pot avea si valoare adjectivala in functie de context

genul siglelor imprumutate din engleza e neutrul cu plural in uri
pentru siglele create in romana pot exista variante paralele de ex un TVA de 16%, dupa cum
vorbitorul are in vedere substantivul pivot al siglei sau desinenta
numele comune formeaza pluralul dupa reguli substantive romanesti: SRL-uri, IMM-uri
Comportamentul lingvistic al siglelor
1. Grafia siglelor
initial se impunea prezenta punctului intre initiale
DOOM 2 accepta omiterea punctului in interiorul siglelor conferind astfel tendinta in limbajul presei
de asemenea se manifesta tendinta omiterii diacriticelor la majusculele din sigla
trecerea de la grafia cu majuscule la cea cu minuscule demonstreaza impunerea siglei in uz ca
substantiv comun
acestea e evidentiata si de unde sigla cu dubla valoare de substantiv si adjectiv
2. Rostirea siglelor (oralizarea lor)
- se petrece sub forma specifica variantei populare a limbii in cazul siglelor de larga circulatie
- in uzul literar se intalnesc mai multe modalitati de oralizare
- imprumuturile din engleza se pronunta ca in limba sursa OK, PR, CD
- se pronunta conform regulilor romanesti dupa forma scrisa siglele englezesti cu o oarecare vechime sau
larg cunoscute: KO, UNESCO, VIP, NATO, SUV, ATV
- siglele formate in romana sau calchiate (OZN, ONG) exista 3 situatii:
a. lectura cursiva legata atunci cand structura siglei permite lectura ca un cuvant obisnuit (PIB, RADET)
b. lectura pe litere cu introducerea unei vocale (e) de sprijin (lectura alfabetica) PeNeLe, PeSeDe
- intotdeauna e-ul final e accentuat in rostire
c. rostire mixta CSAT, UDMR
3. Morfologia
- asimilate flexiunii nominale prin atribuirea categorii si marcilor de gen, numar, caz si determinare
- in etapa actuala coexista tendinta de utilizare invariabila a siglelor si tendinta de modificare formala in
context
- in cazul utilizarii invariabile
5. Compunerea Tematica (savanta) cu Prefixoide si Sufixoide
prefixoidele ( -false prefixe) si sufixoidele ( false sufixe) sunt elemente de compunere de origine in
majoritate greaca / latina, unde reprezentau cuvinte autonome sintactic si semantic
in romana, aceste elemente nu provin din limbi clasice, ci reprezinta imprumuturi savante din limbi
moderne
de regula franceza, engleza, italiana, uneori germana, ceea ce denota etimologia lor multipla si
circulatia internationala
ele au devenit productive in romana prin detasarea din compuse imprumutate si ulterior aplicarea la
cuvintele baza romanesti
acest tip de compunere era specific pana in 1990 terminologiilor tenhico-stiintifice
astazi, prin intermediul mass-media si al publicitatii, majoritatea acestor elemente circula in limbajul
literar standard
majoritatea se folosesc cu sens denotativ, dar unele au dobandit valori expresive, de regula ironice
sau peiorative
unele dintre aceste elemente si-au diferentiat sensul pastrandu-i si nucleul semantic:
- tele 1 pastreaza sensul etimologic, primat, de distanta ex: telecomanda

- tele 2 din teleschi, telescaun = transport pe cablu

- tele 3 din televiziune, telespectator = imagini transmise la distanta
modificari semanticede acest gen (prin dezvoltarea unor sensuri moderne) au suferit si prefixoidele
audio si video de origine latina
la fel si foto (foto1- sinteza luminii, ex: fotosinteza; foto2 din fotografie) si radio (radio1 raza;
radio2 aparatura)
in alte cazuri sensul stiintific specializat trece in plan secund, iar prefixoidul circula cu un sens
generic ex: mega1 unitate de masura; mega2 din limba uzual e sinonim cu superlativul foarte mare
prin analogie, si prefixoidul giga, consacrat pentru unitati de masura (109) se foloseste cu sens
superlativ (gigapreturi)
in romana actuala sunt productive si prefixoide moderne decupate din imprumuturi de origine
franceza, engleza, italiana ex: mini, maxi (eng: miniskirt, fr. Minijupe) prefixoid adjectiv substantiv
din punct de vedere functional al modului lingvistic exista: a. compuse strict specializate
b. compuse gazetaresti cau valori
denotative sau expresiva
compusele gazetaresti pot avea valori denotative, dar si expresiva ex. magaspectacol denotativ,
megatoapa expresiv
multe dintre ceatiile gazetaresti sunt calcuri de structura (taduceri) dintr-o limba straina:
megapetrecere < megaparty
megaspectacol < megashow
megapersonalitati < megaVIP-uri
au valori denotative prefixoidele ca: afroamerican, biodiversitate, fotoancheta, megawatt, megaziar,
microregiuni, euro nu reprezinta un prefixoid propriu-zis ci o trunchiere din numele propriu Europa
circula ca sumstantiv (moneda), dar e foarte productiv in limba gazetareasca cu 2 sensuri:
a. geografic: euromditeraneean, Eurosport
b. referitor la UE: eurofunctionar, europarlamentar, europartid
c. atitudine fata de UE: europtimism, eurosceptic
d. apare in nume proprii de societati, emisiuni, pt a sugera ideea de calitate de nivel european: clinica
Euroestet, Euromedia
compusele gazetaresti expresive, incluzand uneori creatii ocazionale (Academia Catavencu)
valorifica contrastul dintre prefixoidele savante si cuvintele baza, de obicei populare, familiare,
argotice: vicebulibasa rromilor, miniaurolac, a se automilui, megamanelist, autoscarpinare, sentimente
multitrandafirii, megabuticuri, suspiciometru, rockozauri, megateapa, macrospaga, pornoprocurori,
teleperchezitia
dintre sufixoidele: - crat, - cratie ex: meritocrat, meritocratie
- gate sensul de scandal de mare amploare, in spatiul politic (Watergate) ex:
Sexgate, Irakgate
- land ex: Euroland
6. Conversia si antonomaza