SFATURILE UNUI PRIETEN (II)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Anume în momentul adoptării deciziei se creează destinul.”

Sfatul nr.2: Insuccese nu există

A sosit timpul deciziei. Chiar în acest moment trebuie să dai cuvântul că niciodată nu vei tolera starea de depresie. Aceasta
nu înseamnă că problemele care apar în calea ta trebuie privite ca pe ceva nereal. Pur şi simplu, acum înţelegi că starea
depresivă, statutul de învins nu-ţi permite să acţionezi eficient, pentru a-ţi schimba viaţa. Trebuie să crezi, în pofida faptului
că acum totul pare irealizabil, tu poţi schimba totul în favoarea ta. Ţine minte: toţi avem probleme, toţi suportăm insatisfacţii
şi dezamăgiri, dar modul în care tratăm nereuşitele, va avea un impact mult mai mare asupra vieţii noastre, decât oricare
alte acţiuni.
Cu mulţi ani în urmă, un tânăr a decis că va deveni un muzician cu renume. El a abandonat şcoala, dar pentru un tânăr fără
experienţă de muncă era destul de dificil să-şi găsească un loc de lucru. În final, s-a trezit în unul dintre cele mai dărăpănate
baruri de la marginea oraşului, unde cânta la pian, punând suflet în fiecare cântec, pentru persoane care se îmbătau atât de
tare, încât nici nu erau în stare să observe prezenţa lui acolo. Îţi poţi imagina sentimentul de deznădejde şi înjosire al
tânărului? El se simţea demoralizat şi marginalizat. Nu avea bani, din care cauză era nevoit să doarmă în spălătorie, în
coşurile pentru rufe. Unicul lucru care-l ţinea în viaţă era dragostea sa pentru prietenă – o femeie pe care o considera cea
mai frumoasă din lume.
Dar într-o zi ea l-a părăsit şi el a simţit că viaţa s-a terminat. El a decis să se sinucidă. Dar înainte de a face acest lucru, a
decis să se adreseze la un spital de psihiatrie. Şi acolo viaţa sa s-a schimbat. Nu din motivul că el „s-a tratat”, ci pentru că a
văzut cât de vitrege pot fi circumstanţele! El a înţeles dintr-odată că nici n-a avut probleme adevărate. În acea zi a promis că
niciodată nu-şi va permite să cadă atât de jos. Va munci asiduu şi perseverent atât cât este nevoie pentru a deveni un
muzicant adevărat, acel muzicant la care visa. Şi avea toată încrederea că acest lucru este realizabil. Nu ai dreptul să-ţi pui
capăt zilelor din cauza unei persoane sau a circumstanţelor. Viaţa merită să fie trăită. Totdeuna există ceva pentru care
merită să trăieşti.
Tânărul nostru s-a ţinut de cuvânt. La început, nu primea nimic, dar a sosit şi ziua remunerării. Astăzi, muzica sa este
cunoscută în toată lumea. Numele lui este Billy Joel.
Trebuie să ne amintim permanent următoarele: Dacă Dumnezeu amână ceva, aceasta nu înseamnă că El refuză. Insuccese
nu există. Dacă încerci să faci ceva şi nu reuşeşti, în acest proces neapărat înveţi. Iar aceasta te poate ajuta să acţionezi
mai eficient în viitor şi atunci vei obţine adevăratul succes.
Există un proverb înţelept, care ne ajută pe parcursul vieţii: Succesul este rezultatul aprecierii corecte, aprecierea corectă
este rezultatul experienţei, iar experienţa este rezultatul unei aprecieri incorecte.
Ţine minte această regulă! Dacă vom tinde să schimbăm ceva în bine şi vom învăţa din propriile „greşeli”, atunci vom obţine
succesul.
Sfatul nr.3: Decide
Există o forţă, capabilă să schimbe din temelie orice domeniu al vieţii. Unde-i ea? Cum o putem subordona? Pentru a obţine
rezultate noi este nevoie de acţiuni noi. Însă este cazul să clarificăm un singur lucru: acţiunile sunt determinate de decizii, de
care depinde forţa schimbării. Suntem conştienţi că nu totdeauna putem dirija evenimentele care se produc, dar putem
decide ce gândim, în ce credem, ce simţim şi ce întreprindem. Majoritatea dintre noi uită că au dreptul de a alege. În final,
soarta noastră este determinată de deciziile noastre, dar nu de circumstanţe. Viaţa de azi este consecinţa deciziilor tale: cu
cine-ţi petreci timpul, ce înveţi, în ce crezi, ce faci sau ce-ai abandonat, să te căsătoreşti sau să divorţezi, ce şi cât mănânci,
fumezi sau bei alcool, cine eşti şi cât de mult crezi în tine. Dacă dorim să schimbăm ceva în viaţa personală, atunci trebuie
să adoptăm câteva decizii noi, referitor la viziuni, la ce vrem să facem şi ce fel de responsabilităţi ne asumăm.
Atunci când folosesc cuvântul „decizie”, am în vedere o alegere conştientă şi reală. Unii oameni spun: „Am decis să arunc
un anumit număr de kilograme”. Dar aceasta este o declaraţie generală, care nu spune nimic concret. Este echivalentă cu:
„Aş vrea să slăbesc”. O decizie concretă este aceea care nu lasă nici o punte de retragere, care nu are alternativă.
Un exemplu emblematic. Este viaţa unei persoane deosebite, care a conştientizat forţa deciziei. Numele lui este Sohiro
Honda, fondator al „Honda Corporation”. Domnul Honda n-a permis niciodată ca problemele personale, insuccesele sau
circumstanţele să-l oprească din drumul său. Adesea privea la cele mai mari bariere, care-i apăreau în cale, ca la nişte
bariere sportive, care trebuie depăşite pentru a-ţi atinge scopul.
În anul 1938 Honda era un student sărac, care visa să construiască un segment pentru motorul cu ardere internă, pe care
să-l propună „Toyota Corporation”. Ziua mergea la lecţii, iar noapte muncea la invenţia sa. El a cheltuit pentru acest proiect
toate rezervele sale şi a fost nevoit să amaneteze bijuteriile soţiei, pentru a putea continua.
După câţiva ani de muncă intensă, el a construit acest segment. Era convins că „Toyota” îl va cumpăra. Dar aceştia nu au
făcut acest lucru. Ei l-au trimis înapoi să înveţe. Honda a fost nevoit să suporte zeflemeaua profesorilor şi a colegilor.
Era dezamăgit? Desigur. Era distrus? Desigur. A abandonat această ocupaţie? În nici un caz!
Din contra, a folosit următorii doi ani pentru a moderniza segmentul. El poseda formula de bază a succesului:
1. Ştia ce vrea.
2. Acţiona.
3. A verificat dacă funcţionează sau nu. Dacă nu, de ce.
4. Permanent modifica modul de abordare şi era flexibil faţă de rezolvarea problemei.
În final, după doi ani de muncă, el a modificat invenţia şi „Toyota” a cumpărat-o!
Pentru a construi uzina de producere a pistoanelor, Honda avea nevoie de beton. Guvernul Japoniei se pregătea pentru al
Doilea Război Mondial şi nu exista nici o şansă de a găsi beton. Se părea că visul său este sortit peirii şi nimeni nu-l poate
salva. S-a dezis Honda de visul său? În nici un caz! El a decis să construiască această uzină.
Deoarece abandonul nici nu figura în proiectul de alternativă, Honda a adunat un grup de lucru, compus din prietenii săi şi
săptămâni la rând căutau diferite modalităţi de rezolvare a problemei. Procesul a finalizat cu inventarea unei noi metode de
producere a betonului. Atunci Honda a construit uzina sa şi a început a produce segmenţi pentru motoare.
Aceasta nu-i tot
Istorioara nu se termină aici. În timpul războiului, SUA au bombardat uzina, distrugând cea mai mare parte. Dar în loc să se
simtă înfrânt, el a adunat personalul tehnic şi le-a spus: „Repede! Ieşiţi afară şi urmăriţi avioanele. Doar din cer cade materia
primă de care avem nevoie. Trebuie doar să vedem unde cad şi să le luăm”. Era vorba de acea materie primă, care nu
putea fi găsită în Japonia. Domnul Honda găsea posibilităţi de a folosi tot ce-i arunca viaţa. Punctul culminant a fost
cutremurul de pământ, care a distrus uzina din temelie. Honda a fost nevoit să vândă dreptul de a produce pistoane
companiei „Toyota”. Dar Dumnezeu niciodată nu închide o uşă înainte de a o deschide pe alta. De aceea trebuie să fim
atenţi să nu ratăm noile şanse, pe care ni le aruncă viaţa.
Atunci când s-a terminat războiul, economia Japoniei era la pământ. Benzina se elibera pe cartele, iar uneori era imposibil
de a fi găsită. Honda nu putea găsi benzină pentru maşina sa nici pentru a merge la piaţă.
Dar în loc de deznădejde şi neputinţă, el a decis că nu se va adapta la acest mod de viaţă şi şi-a pus o întrebare
fundamentală: „Cum aş putea să-mi întreţin familia? Cum pot folosi ceea ce am pentru a găsi o ieşire din situaţie?” El a
examinat un motor micuţ, care se potrivea pentru o maşină de tuns iarba şi i-a venit ideea să-l ajusteze la bicicletă.
Astfel a apărut bicicleta cu motor, prototipul viitoarei motorete. Honda mergea cu ea până la piaţă şi înapoi şi, foarte
degrabă, prietenii şi vecinii l-au rugat să le facă şi lor câte una.
El a făcut atâtea biciclete cu motor, încât nu mai avea motoare pentru ele. De aceea a decis să construiască o uzină pentru
producerea lor. Însă nu avea bani, iar economia Japoniei era la pământ. Cum putea realiza intenţia sa?
În loc să se dezică de ideea sa şi să spună „Nu-i posibil”, el a început să mediteze şi i-a apărut o idee fenomenală. El a
decis să scrie scrisori fiecărui proprietar de magazin de biciclete din Japonia, spunându-i că are o soluţie pentru ca ţara să
înceapă din nou să se mişte. Iar bicicletele motorizate vor fi mai puţin costisitoare şi-i vor ajuta pe oameni să ajungă oriunde.
Apoi, le-a propus să investească în această afacere o parte din venituri.
Dintre cei 18 mii de proprietari de magazine, 3 mii i-au dat bani şi el a început producerea mărfii. Crezi că succesul a venit
imediat? N-a fost să fie! Motoretele erau prea mari şi voluminoase şi puţini au fost cei care le-au cumpărat. De aceea Honda
a analizat ce nu funcţionează şi, în loc să abandoneze ideea, a modificat abordarea. El a decis să modifice motoreta şi s-o
facă mult mai compactă şi mai uşoară.
Noul model a avut un succes „neaşteptat”, pentru care Honda a primit Premiul Imperial. Fiecare se uita la el şi se gândea ce
„noroc” a avut cu această idee.Dar a fost oare noroc? Doar dacă am interpreta cuvântul NOROC drept muncă bazată pe
cunoştinţe. Astăzi, „Honda Corporation” este una dintre cele mai prospere companii din lume. Corporaţia are peste 100 000
de angajaţi şi vinde în SUA cele mai multe automobile (după „Toyota”). Şi toate acestea, din simplul motiv, că domnul
Honda n-a renunţat niciodată.
El n-a permis niciodată ca problemele şi circumstanţele să fie o barieră în calea sa. El a decis că permanent există
modalităţi pentru a reuşi, dacă serios îţi iei această responsabilitate.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!