SFATURILE UNUI PRIETEN (XVI)

Motto: „Mai întâi a fost cuvântul...”

Sfatul nr.15: Gândul este material.

Gândul este asemenea unui desen. El creează forma, iar viaţa o umple cu realităţile sale.

Nu o singură dată ne-am întrebat: „Prin ce se deosebeşte un maestru de oamenii de rând? Ce posedă el ieşit din
comun? Cum de reuşeşte totul? Pot eu deveni maestru?” Facem acest lucru, în mod deosebit, atunci când citim
despre întâmplări „miraculoase” din viaţa altor persoane. Am auzit despre „deochi”, vrajă, prevestire, telepatie etc. Ce
trebuie să faci ca să devii maestru? Cum să te comporţi, ce să studiezi, cum să acţionezi, în ce să crezi?

Pentru început, vom proceda foarte simplu. Începe să gândeşti ca şi cum ai fi, deja, maestru.

Pentru a deveni maestru, trebuie să gândeşti ca un maestru!

La început, vei avea impresia că este o absurditate. Dar nu fă concluzii pripite. Îţi propun să ne întoarcem la invitaţii
noştri anteriori şi să analizăm modul în care gândeşte fiecare dintre ei. Să facem o călătorie prin lumea magică.

Este interesant să aflăm ce crede fiecare dintre ei despre lumea care-i înconjoară. Vreau să vizităm lumea fiecăruia.

În nici un caz, nu am scopul de a descrie toate aceste teorii-viziuni. Vreau doar să punctez viziunile despre lume ale
invitaţilor noştri.

„În primul rând, putem nega ceea ce se întâmplă sau ceea ce s-a întâmplat şi să spunem că, în general, niciodată n-
a fost. Este calea fanaticului. În al doilea rând, putem accepta totul drept monedă curată, ca şi cum ştim ce se
întâmplă. Este calea credinciosului. În al treilea rând, putem rămâne contrariaţi în faţa unui eveniment, deoarece nici
nu-l putem nega, nici nu-l putem accepta. Este calea prostului.” C. Castaneda

Preotul creştin este convins că peste tot este doar voia Domnului. Viaţa este o consecinţă a acesteia.

Dacă preotul cere ceva de la Dumnezeu, el este convins că prin intermediul rugăciunilor poate primi ceea ce doreşte.
Pentru aceasta este nevoie de rugăciuni permanente.

Şi are dreptate. Dacă rugăciunile noastre ar fi pline de credinţă şi putere, ele ar da nişte rezultate impresionante. De
exemplu, viaţa sfinţilor. Ei făceau minuni cu ajutorul postului şi rugăciunilor.

Totul poate fi obţinut cu ajutorul postului şi al rugăciunii. Îndeplineşte poruncile, fii smerit şi trăieşte cu Dumnezeu în
suflet. Iar lumea va deveni luminoasă şi curată! Toate cele rele din viaţa noastră sunt încercări ale lui Dumnezeu.

Budistul consideră că viaţa noastră nu e nimic mai mult decât deşertăciune. Viaţa este o iluzie, care nu are nici o
importanţă. Suntem dominaţi de carma personală, pe care trebuie s-o cărăm toată viaţa. Succesul este un mit şi nu
merită să cheltuieşti forţele pentru el. Toate rezultatele obţinute nu merită efortul. Cum poţi obţine ceea ce este
iluzoriu? Pentru ce? Doar totul este trecător.

Cu toate acestea, budistul are tehnicile sale de comunicare cu lumea sa. Dacă reuşeşte să fie în armonie cu lumea
şi cu sine, atunci tot ce întreprinde are succes.

Noi facem o trecere în revistă a acţiunilor, necesare pentru succes în fiecare lume. Tu eşti cel care alege lumea în
care vrei să trăieşti.

Învăţatul schimbă permanent lumea sa şi a celor din jur. Cunoştinţele sunt cea mai puternică forţă. Cunoştinţele au
schimbat permanent lumea. Ele ne-au dat computerele, Internetul, corăbiile cosmice şi telefoanele mobile. În acelaşi
timp, cunoştinţele ne-au dat bomba atomică, rachetele balistice, viruşi noi, arme contemporane şi clonarea
oamenilor.

Pentru a explica schimbarea lumii, Învăţatul face experienţe, reuşite şi nereuşite. A reuşit – lumea s-a schimbat, nu a
reuşit – va reuşi următoarea dată. Principalul că lumea se schimbă cu ajutorul noilor cunoştinţe şi descoperiri. Doar
aşa şi în nici un caz altfel. Atunci când se confruntă cu lucruri necunoscute, el încearcă să le nege sau să le „înscrie”
în sistemul său de referinţă. Există o scuză des folosită: „Acest fenomen este în afara cunoştinţelor umane”.

Interesant, este în afară, dar acţionează perfect.

Într-un cuvânt, Învăţatul nostru este pragmatic, pragmatic şi iar pragmatic.

Magul de pe insula Noua Guinee locuieşte la capătul lumii. El nu face experimente, nu are nevoie de ele. Ştie sigur
că există mai multe lumi – tocmai nouă. Banii trebuie să-i ceri în lumea a cincea de la un zeu rău, fericirea – în lumea
a treia de la un suflet bun. Iar pentru a cunoaşte viitorul, trebuie să ajungi tocmai în a noua lume. Şi jertfe trebuie să
aduci (bine că nu umane), şi să-i baţi permanent la cap pe zei.
Semnele pe care le trimit fiinţele din cele nouă lumi pot fi interpretate diferit, dar fiecare are semnificaţia sa. Pentru
fiecare muncă există fiinţe la care trebuie să apelezi. Principalul e să ştii exact cui să te adresezi, ce să ceri şi cum să
discuţi cu zeii.

Fantastic!

Şamanul de pe Ciucotca locuieşte în alt capăt al Pământului. Dar el, la fel, ştie că există diferite lumi. Este adevărat
că nu sunt nouă, ci trei – de sus, de jos şi lumea oamenilor.

De la cea de sus poţi cere doar anumite lucruri, de exemplu vindecarea oamenilor. Cea de jos te ajută la altceva, de
exemplu să le faci rău duşmanilor. În lumea oamenilor trebuie să acţionezi după alte legităţi, de exemplu să câştigi
bani şi să strângi ciuperci.

În lumea de jos nu ai dreptul să cânţi şi să dansezi, în cea de sus – să fii trist. În lumea oamenilor este destul de
dificil să tratezi pe cineva de apendicită, dar poţi uşor curăţa o încăpere de duhuri rele. Pentru a ajunge în lumea de
jos trebuie să bei infuzie de ciuperci necomestibile. Vor apărea trei fiinţe, care te vor duce în lumea de jos.

Nu am scopul de a descrie toate ritualurile. Orice ar face şamanul, el acţionează în conformitate cu viziunea sa
despre lume. Este limitat de legile propriei realităţi. Fiecare lume are legile sale. Pentru a afla mai exact cum
acţionează fiecare dintre invitaţii noştri, e cazul să ne adresăm istoricilor şi celor care studiază religiile. Trebuie
menţionat faptul că, oricât ar părea de incompatibile tehnicile fiecăruia, ele sunt foarte eficiente. Fiecare obţine
rezultate în realitatea sa!

Zen-budistul. Ce poate şti el, dacă nimic nu există? Ce fel de scopuri pot fi în gol? Cum poţi înţelege gândurile a ceea
ce nu a existat niciodată şi percepe ceva ce a fost creat de nimeni? Pentru ce ? Există doar drumul pe care mergem.
E cazul să ne punem întrebări atunci când vedem un geam plutind? Golul este începutul şi golul este sfârşitul. Pentru
ce să acţionezi într-un gol?

Ca şi mai înainte, nu poţi percepe nimic. Un gol este un gol, dragii mei!

Medicul bun consideră că apendicele trebuie înlăturat, pneumonia – tratată cu antibiotice, iar brânca ... – mai bine
ştie Şamanul. Despre corpul uman ştie tot (crede că ştie tot). Dacă omul s-a îmbolnăvit, trebuie să-i dai
medicamentul corespunzător.

Este foarte interesant să-i urmăreşti pe medicii începători. Ei încearcă să trateze absolut totul cu ajutorul
medicamentelor.

Dar Medicul Bun are experienţă. El ştie că dacă pacientul are o depresie profundă, atunci trebuie trimis la Şaman.

E interesant acest doctor. Acţionând după legile lumii sale, el permite existenţa altor lumi, le acceptă şi le foloseşte
eficient.

În acest timp, Ţiganca de la gară prezice viitorul cu ajutorul cărţilor unsuroase şi tratează de deochi nu mai rău decât
Şamanul de pe Ciucotca. Te-ai umflat, ai suflat şi-i tot. Mai poate ghici succesul şi proteja de răutate. Pune banul în
palmă şi totul va dispărea de la sine.

Şi dispare uneori. Şi prezicerile se adeveresc. Şi „de brâncă” descântă nu mai rău decât şamanul şi mai bine decât
doctorul.

Deducţia fundamentală:

Dacă crezi în ceea ce faci, funcţionează!

Iar exemplul elocvent sunt invitaţii noştri.

Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!