SFATURILE UNUI PRIETEN (XVII)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Să tinzi spre perfecţiune, dar să nu-ţi fie frică niciodată că ai s-o atingi”

Sfatul nr.15: Gândul este material (continuare)

Problema ta actuală este că eşti prea realist. Eforturile tale sunt prea realiste. Dispoziţia ta este prea realistă. Nu lua
lucrurile atât de serios. C. Castaneda

Cum acţionăm noi în diferite situaţii, care apar în viaţă? Ce facem atunci când o mâţă neagră trece drumul prin faţa
noastră? Exact, scuipăm peste umărul stâng sau apucăm un nasture. Dar dacă cineva a vărsat sare pe masă, ce
trebuie de făcut? Iar ai dreptate, trebuie să arunci peste umărul stâng un pic de sare. Dar atunci când suntem bolnavi
mult timp? Trebuie de comandat o rugăciune pentru sănătate. Dacă analizăm atent convingerile noastre şi modul în
care percepem lumea, atunci putem vedea ce haos este acolo. Doar noi nu trăim rupţi de natură, chiar dacă locuim la
oraş. Suntem influenţaţi de anturaj, cultură, istorie, mituri, poveşti şi multe altele. Acum au apărut şi poveşti
contemporane, despre extratereştri, despre arma psihotropică.

Ce se întâmpla cu lumea noastră la începutul anilor 90?! Câţi magicieni, extrasenşi, vrăjitori au apărut atunci! Fiecare
avea dreptate. Fiecare spunea că lumea este anume aşa cum o vede el. Şi ce dacă? El vede astăzi o lume, iar
mâine – cu totul alta. Nu-mi place să trăiesc doar în poveşti. Adevăraţii maeştri aleg din diferite cărţi ale lumii şi
trăiesc în lumea care le place cel mai mult. Poţi crea chiar lumea ta.

Dacă privim lumea din punctul de vedere al alegerii pe care am făcut-o anterior sau, mai exact, din punctul de vedere
al alegerii nereuşite, atunci începem să înţelegem că nimeni, în afară noi, nu este vinovat de ceea ce se petrece în
viaţa noastră azi. - K. Turner

Să ne întoarcem încă o dată la invitaţii noştri. Ce fac ei totuşi cu lumile? Ei acţionează aşa precum cred că este
necesar şi eficient. Fac acest lucru cu multă încredere şi obţin rezultate!
Dar noi? Păşim peste crăpăturile din asfalt, nu trecem pe sub stâlpii de lumină, punem în pantofi o monedă înainte de
examen. Se poate de spus o rugăciune, de aprins o lumânare în biserică. Dar înainte de o întâlnire importantă?
Cineva bea o halbă de bere pentru reuşită, iar altcineva îşi imaginează cum a decurs întâlnirea şi cât de fericit este
finalul. Şi care este rezultatul? Prin ce ne deosebim noi de magicieni şi vrăjitori? Rugăciuni cunoaştem, de pisici
negre ne ferim, în cărţi ghicim, cu piciorul stâng nu ne ridicăm din pat şi aşa mai departe. De ce nu obţinem aceleaşi
rezultate ca şi invitaţii noştri?

Dacă cineva dintre Dumneavoastră reuşeşte să facă din prima ceva bine, atunci totul este superb! Lumea ta este
armonioasă şi stabilă, iar tu te încadrezi perfect în ea. Unicul lucru care-ţi rămâne de făcut, este să o dezvolţi şi să o
perfecţionezi!

De ce acţiunile noastre pentru atingerea succesului nu sunt tot timpul eficiente? Eu nu spun că nu dau rezultate. Pur
şi simplu, ele nu sunt cele pe care le aşteptăm. Una din cauze este necunoaşterea regulilor lumii pe care am
construit-o, „realitatea nefinisată”, insuficienţa încrederii în corectitudinea acţiunilor. Atunci când nu conştientizăm
realitatea în care trăim, legile de care ne conducem, acţiunile noastre, în nici un caz, nu pot fi eficiente.

Nu poţi obţine succese în lumea magică de pe Ciukotka cu jumătăţi de măsură, mai ales în lumea de jos. Despre
legile Magului nici nu mai vorbim. Acolo, orice acţiune, care nu este gândită plenar, poate fi periculoasă pentru
sănătate şi viaţă. Dar cum ne permitem noi să acţionăm? Orice acţiune a noastră, care depăşeşte cadrul normalului
sau se află la limită, este tratată superficial, mizând pe noroc. Şi acest „noroc” se întoarce cu spatele la noi, scopurile
nu se ating, ritualurile nu aduc rezultatul aşteptat, rugăciunile nu au putere, totul este înjumătăţit, fără încredere, fără
credinţă, cu speranţa la „noroc”.

Acest lucru este normal până la un anumit moment. Nu poţi învăţa să acţionezi la capacitate maximă din prima, într-
un interval scurt de timp. Nici nu este nevoie de eficienţă maximă de la bun început. De ce? Pentru ca mai târziu să
avem o satisfacţie plenară de la succesul obţinut şi să ne bucurăm de rezultate.

„ - Uită-te la mine, a zis el. Eu nu am regrete sau neîncredere. Tot ce fac este decizia mea şi responsabilitatea mea.
Cel mai simplu lucru pe care-l fac, să te iau cu mine în pustiu, poate finaliza cu moartea mea. Moartea mă urmăreşte,
de aceea în mine nu există loc pentru neîncredere şi regrete.” C. Castaneda

Pas cu pas, ne vom îndepărta de neîncredere. Vom reuşi să construim lumi mult mai performante, lumi în care
credem. Vom acţiona cu eficienţă maximă, ceea ce ne va face să obţinem succesul pe care ni-l dorim.

Pentru ca ideea noastră să înceapă a forma realitatea aşa precum ne-o dorim, este nevoie
s-o „catapultăm” plenar, cu încredere, puternic şi cu multă încredere că va fi eficientă.

Nu contează care dintre lumile existente la moment ni se va părea mai atractivă şi mai confortabilă. Nu contează în
care ne aflăm în acest moment. Principalul ca ideea, gândul să corespundă lumii pe care am ales-o şi să încropeze
energia noastră, puterea noastră şi încrederea noastră! Şi lumea, realitatea va reacţiona adecvat. Ea întotdeauna
reacţionează adecvat! Restul suntem noi. Ceea ce dăm, aceea primim.

Dacă te-ai concentrat asupra banilor, dar îţi doreşti putere, atunci trebuie să schimbi atenţia asupra puterii.
Ai emis un semnal slab, modest, de care îţi este milă, ai primit ceva ce nu vrei să ridici de jos. Ai expediat unul
puternic, luminos, frumos, ai primit ceva ce-ţi bucură ochiul pe parcursul ultimilor trei ani.

Sper că am înţeles cu toţii că există o multitudine de lumi şi fiecare are legităţile sale. Şi ce ne poate împiedica să
schimbăm aceste lumi, realităţile care ne înconjoare, ca pe nişte mănuşi? Nimic! Noi ne ocupăm permanent de acest
lucru. Aruncăm sare peste umăr – suntem aproape de o realitate precreştină. Mergem la biserică – trăim şi acţionăm
în altă realitate. Ghicim în cărţi – în a treia ne aflăm! În acest mod, alergăm dintr-o lume în alta. Aceasta-i tot de ce ne
preocupăm în această viaţă.

Pentru noi este simplu să facem acest lucru. Încearcă să-i propui Preotului nostru să ghicească în cărţi. Ce vei auzi?
Iar acum să încerce Magul să-l invite pe Şaman în lumea a cincea! Şamanul nu va ajunge niciodată acolo, doar
există numai trei lumi! Orice i-ai spune ţigăncii, ea repetă ca un papagal o singură frază: „Pune banul în palmă, pune
banul în palmă, ...” Pe Zen-budist mai bine să nu-l întrebăm nimic, fiind că oricum nu vom auzi un răspuns
concludent.

Dar în ce fel de lume trăim noi? Atunci când ne simţim prost, mergem la biserică. Când ne simţim bine, dar avem
nevoie să primim ceva, mergem la şaman. În cărţi ne va ghici ţiganca, iar copilul va fi botezat de către preot. Magicul
ne tratează, iar de deochi ne absolveşte extrasensul. Iar dacă vom fi strânşi cu uşa, atunci şi pe Noua Guinee vom
ajunge. Cum nu observăm că toţi cei care ne ajută acţionează în cadrul unei singure lumi, însă acţionează eficient,
cu putere şi încredere?

Iar noi? Balansăm fără a şti unde-i adevărul, unde-i invenţia. Credem în una, facem alta, primim a treia. Gândurile
zboară în toate părţile. Nu întotdeauna înţelegem în ce lume ne aflăm şi cum ar trebui să acţionăm. De aici porneşte
ineficienţa. Dacă vom continua să ne manifestăm şi în continuare în acest mod, atunci nu vom deveni niciodată
maeştri. Noi vom construi propria lume, o vom descrie şi vom trăi în ea după propriile legităţi. Vom acţiona astfel,
încât totul ne va reuşi. Şi aceasta este destul de simplu.

Ce ar trebui să întreprindem, în primul rând, pentru a deveni maeştri? Noi deja ştim:

Pentru a deveni maestru trebuie, în primul rând, să învăţăm a dirija gândurile.

Nimic nu ne împiedică să facem acest lucru. Putem învăţa cum să dirijăm gândurile noastre, cum să construim lumi
noi, bune, cum să elaborăm legităţi pentru ele. Vom trăi în ele şi vom obţine ceea ce ne dorim.

Te rog să mă crezi că este mult mai uşor să dirijezi o situaţie, să creezi viitorul, să obţii succesul, decât să conduci un
automobil. Cu timpul te vei convinge singur de aceasta.
Primul pas este conştientizarea plenară a lumii în care trăieşti. Descrie realitatea care te înconjoară, legităţile ei.
Conştientizează-i regulile, caracteristicile. Perseverează!

Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!