TRISTEE (de Paraschiva Rdoi)

Cnd tu i eu i el i fiecare
La rugciune ne plecm, n gndul nostru,
Cnd cerem multe, dar puin : Iertare!
Vorbim cu Tatl meu, cu-al tu sau cu al Nostru?!?
Iar dac-i Tatl Nostru suntem frai, firete!
Frai de rn i-ndumnezeire!
Acelai lut i-aceeai tain ne unete:
Toi din iubire-am fost lsai, pentru iubire!
Dar noi, cu-a noastr veche cerbicie,
Ne desfiem, sinuciga, de tot naltul
Dei egali ntru nimicnicie,
E unul mai rn dect altul !
Ne nlm, ieim din ale firii,
Ieim viclean de la freasca cin,
Vrjmai apoi, prm lipsa iubirii
i-ntotdeauna-i cellalt de vin!...
Cnd, lacomi de pcat, ca orice om,
Uitnd c vine ultima strigare,
Lum al vrajbei mr din vechiul pom Mai este vreo ndejde de iertare?!?
Cnd, viermnoi i colcind de ur,
Ne credem drepi i vrem dreptatea noastr,
Cnd ne rugm i blestemm cu-aceeai gur
Cui trebuie ngenuncherea noastr?!?