Factori conditionali ai invatarii

CREATIVITATEA
1. Notiunea de creativitate
Societatea noastra este vital interesata in dezvoltarea si afirmarea in
proportii de masa a personalitatilor creatoare. Exista in epoca noastra un
interes general si crescand referitor la actul creatiei, la procesele care i
stau la baza, la modul in care poate fi depistata si cultivata creativitatea.
Desi nu exista pana in prezent o unanimitate de pareri in privinta
definirii creativitatii, consideram ca aceasta poate fi circumscrisa
referindu-ne atat la produsul procesului, cat si la procesul insusi.
Irwing Taylor (1959), cercetator in domeniul psihologiei sociale a
analizat peste 100 de definitii ale creativitatii si a pus in evidenta 5
NIVELE de creativitate. El a sugerat ca creativitatea variaza in adancime
si amploare mai degraba decat ca tip. Astfel, ar fi eronat sa facem
deosebiri (desigur d.p.d.v. psihologic) intre creatia stiintifica si cea
artistica, deoarece creativitatea implica o abordare a problemei sub aspect
mult fundamental decat cel accidental, al formatiei profesionale.
Primul nivel il constituie CREATIA EXPRESIVA ce poate fi
exemplificata de desenele spontane ale copiilor. Este vorba de forma
fundamentala a creativitatii si necesara pentru aparitia mai tarziu a unor
nivele superioare. Ea implica o expresie independenta, in care
indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt importante. La
nivelul urmator al CREATIEI PRODUCTIVE exista o tendinta de a
restrange si a controla jocul liber si de a imbunatatii tehnica; produsele
obtinute pot sa nu fie cu totul diferite de acelea ale celorlalti oameni. La
nivelul CREATIEI INVENTIVE - inventia si descoperirea sunt
caracteristicile cele mai importante care implica flexibilitatea in perceperea
unor relatii noi si neobisnuite intre partile care inainte erau separate .
CREATIA INOVATOARE este cel de-al patrulea nivel care se intalneste la
putini subiecti. Ea inseamna o modificare semnificativa a fundamentelor
sau principiilor care stau la baza unui intreg domeniu de arta sau stiinta.
Forma cea mai inalta a puterii creatoare este CREATIVITATEA
EMERGENTIVA in care un principiu total nou sau o ipoteza noua apare
(emerge) la nivelul cel mai profund si mai abstract.
In afara problemelor de nivel, mai poate fi abordata si problema
ariilor de comportament uman carora li se poate aplica o definitie creativitate. De ex., cat de intemeiat este a vorbi despre creatie la nivelul
relatiilor umane? O gospodina, o mama, o sotie, care ofera o viata sigura
si fericita familiei sale, poate fi creatoare?, desi nu e cu putinta sa evaluam
un produs care nu e tangibil.
Pentru intregirea sferei notiunii creativitatii, alti cercetatori
exploreaza aspecte ale procesului de creatie si ale produsului sau. Astfel,

Graham Wallas, extinzand analiza lui Helmoholtz - despre ceea ce pare sa

aiba loc in general in timpul procesului de creatie - a sugerat existenta
a 4 etape: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.
Prepararea implica constiinta ca exista o problema si, desigur,
culegerea unor informatii legate de ea; incubatia implica o perioada de
asteptare in care problema ramane "nedestelenita" pana in momentul
iluminarii, cand apare pe neasteptate o strafulgerare pe baza careia este
rezolvata problema, dupa care, urmeaza verificarea, un proces de punere la
punct, un gen de revizuire.
Pentru a nu trece in revista si alte puncte de vedere expuse fie de
Tudor Vianu, A.Osborn, Marian Bejat si altii, consideram ca am putea da o
definitie de lucru din care reiese ca acceptam:
CREATIVITATEA, CA ACTIVITATEA CONJUGATA A
TUTUROR
FUNCTIILOR
PSIHICE
ALE
PERSOANEI
(INTELECTUALE, AFECTIVE SI VOLITIVE), CONSTIENTE SI
INCONSTIENTE, NATIVE SI DOBANDITE, DE ORDIN BIOLOGIC,
PSIHOFIZIOLOGIC SI SOCIAL IMPLICATA IN PRODUCEREA
NOULUI SI ORIGINALULUI.
2. CONCEPTUL DE STRUCTURA CREATIVA
Prin structura se intelege, de regula, o totalitate de parti in relatie
care formeaza un tot unitar, avand o calitate noua fata de calitatile partilor
componente si o functionalitate proprie. "In mod cert - considera J.Piaget o structura este formata din elemente, dar acestea sunt subordonate legilor
care caracterizeaza sistemul luat in ansamblul lui; si aceste legi, denumite
'de compozitie', nu se reduc la asocieri cumulative, ci confera totului, ca
atare, proprietati de ansamblu distincte de cele ale elementelor".
Ne propunem sa subliniem care sunt partile (elementele) si in ce
relatii se gasesc ele in cadrul structurilor creative. Vom considera parte a
structurii creative, functia psihica: memoria, imaginatia, inteligenta, etc.
Deci functia psihica este echivalenta cu partea din structura creativa.
Procesul psihic este simultan parte si functie, este deci parte functionala.
Fiecare parte are o functie calitativ distincta. De pilda, memoria
indeplineste functiile de inregistrare, pastrare si reactualizare a informatiei,
functie calitativ diferita de cele ale imaginatiei si inteligentei.
Desigur, partile nu sunt juxtapuse, ci conjugate, in interdependenta,
intr-o varietate de relatii. Mai multe parti functionale in relatie formeaza o
structura creativa. Deci, prin structura creativa vom intelege o grupare de
parti functionale in relatie, care indeplineste o functie calitativ-distinctiva
in producerea noului si originalului. Structurile care conlucreaza la
realizarea creativitatii, participa intr-un fel sau altul la inventii si
descoperiri, poarta denumirea de EUREME (de la grecescul heuriskein=a
afla - prin extensie - a descoperi).

Partile functionale pot fi concepute ca un fel de "atomi de

creativitate", iar structurile ca adevarate "molecule de creativitate".
Toate structurile creative (ca totalitate de parti in relatie) conjugate, vor
forma psihicul (persoana) ca sistem creativ integral.
Tinand seama de cele expuse, putem considera ca la realizarea
fenomenului de creativitate conlucreaza urmatoarele eureme:
-eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei, realizata de
memorie, gandire, limbaj, interese, etc.;
-eurema de asociativ-combinatorie realizata de inteligenta, imaginatie,
memorie, inconstient, etc.;
-eurema energetico-stimulatorie in cadrul careia conlucreaza pasiunea,
sentimentele, motivatia, interesul, curiozitatea, forta proceselor nervoase
exprimate in tipul de activitate nervoasa superioara, efortul intens si de
lunga durata, vointa, curajul, trebuintele, ambitia, placerea de a descoperi,
etc.;
-eurema critica realizata de gandirea analitica, de functia critica a
inteligentei si constiintei, etc.;
-eurema de obiectualizare a imaginilor la care conlucreaza elemente
ideativ-perceptive si motorii.
1.Eurema de acumulare si comprehensiune a informatiei
In cadrul acestei eureme, un rol important il are memoria in legatura
indisociabila cu gandirea, limbajul, interesele, si altele. Este de presupus
ca in creativitate accentul cade pe memoria logica, pe logomnema, prin
care desemnam mesajul inteles, fixat in cuvant, si memorat. Astfel,
gandirea si limbajul preced, intr-un fel, si pregatesc terenul memoriei.
Cercetarile de psihologia memoriei dovedesc ca mesajul inteles este
conservat o durata mai mare de timp, este reactualizat prompt, si folosit in
contexte diferite cu maximum de eficienta. Un astfel de mesaj este necesar
si util in activitatea creatoare. De aceea, in creativitate este utilizata in mai
mare masura memoria de lunga durata. Datele ei sunt indelung supuse
meditatiei, mai ales in sus-numita etapa de incubatie a ideilor,
indispensabila activitatii creative. De altfel, intre memorie si gandire relatia
este biunivoca si deosebit de activa: mesajele sunt sumar prelucrate, triate,
clasificate la nivelul gandirii, dupa care sunt stocate in memorie, sunt
readuse la nivelul gandirii, care continua operatia de analiza si sinteza
asupra lor: le retriaza, le reclasifica, le pune in noi contexte, le
reordoneaza, le completeaza, elimina pe cele superflue, etc., dupa care le
transfera iar in memorie pentru o perioada mai lunga sau mai scurta pentru
a reveni apoi la ele. Tinand cont de faptul ca in vederea activitatii creative
este receptionata o mare cantitate de informatie (de obicei mai multa decat
poate fi folosita in creativitatea imediata), se cere ca filtrarea ei sa se faca
cu maximum de eficienta. Suprasaturatia informationala poate sa fie la fel
de daunatoare in creativitate ca si deficitul informational. Clasificarea

mesajelor se cere facuta cu maximum de precizie spre a putea fi gasite si

eforate cu usurinta, in vederea utilizarii lor eficiente in activitatea creativa.
Cercetarile de psihologia memoriei pun in evidenta faptul ca memorarea se
realizeaza in functie de interes, in speta, de intersul creativ. El
functioneaza ca un filtru, ce realizeaza o prima selectie si clasificare
informationala.
Nu exista cercetari experimentale care sa ne informeze cu certitudine daca
se poate face o corelatie directa de proportionalitate intre cantitatea de
informatie si creativitate. Dupa opinia lui Alex Osborn, cantitatea produce
calitatea. Cu cat avem mai multe date - considera autorul - cu atat sansa
este mai mare ca printre ele sa fie si informatia relevanta, de natura sa
finalizeze actul sau procesul creativ: "este aproape axiomatica teza dupa
care cantitatea produce calitate in ideatie. Logica si matematica ilustreaza
adevarul ca, cu cat producem mai multe idei, cu atat suntem mai aproape
de a o elabora si pe cea buna. Tot atat de adevarat este ca cele mai bune
idei, rareori devin primele". Probabil ca aceste cunsideratii ale lui Osborn
sunt valabile pentru creatorul obisnuit. In ceea ce priveste geniile
creatoare, unii autori considera ca ele sunt refractare la acumularea
excesiva de informatie. Charles Nicolle ajunge sa afirme ca "geniul
inventiv nu este in stare sa inmagazineze cunostinte si ca spiritul inventiv
poate fi omorat de un invatamant deficitar, de eruditie si de opiniile
inradacinate". Se poate spune cu mai mult temei ca geniul inventiv nu
memoreaza cunostinte nerelevante. Dar fara o oarecare cantitate de
cunostinte, geniul creativ nu poate fi conceput asa cum spune Lucretius in
de rerum natura, "din nimic nu se naste ceva, nici chiar prin vointa zeilor".
Geniul prezinta anumite particularitati in creatie: la o cantitate relativ mica
de mesaj provenit din afara, el adauga o mare cantitate de creativitate din
interiorul sau. Indicele de creativitate este determinat nu numai de
cantitatea de informatii intrata in sistemul uman, si nu atat de ea, cat de
valoarea productiva (inventiva ce se realizeaza la nivelul verigii centrale
prin conlucrarea sistemului de eureme, prin forta, amplitudinea si
potentialul lor, prin travaliul mental ridicat.

2.Eurema asociativ-combinatorie
Este realizata in cea mai mare masura de cuplul imaginatieinteligenta. Combinarea informatiilor intrate in sistemul uman este de
natura sa contribuie, in mare masura la realizarea noului si originalului. In
acest sens, A.Osborn arata: "combinarea e adeseori numita esenta
imaginatiei creatoare".

Este de presupus ca in acest joc combinatoriu intervin legi probabilistice,

fenomene aleatorii si necesare precum si procedee extrase din experienta
sau independente de ea. Combinarea noua si originala se realizeaza tocmai
prin abaterea de la schema data prin experienta. La situatii identice
combinarea ideativ-comportamentala va fi identica schemei care in
repetate randuri a asigurat succesul organismului. Dar se ivesc situatii noi,
dinamice, neprevazute, ce se cer solutionate corespunzator. La situatii
variabile persoana creativa raspunde cu strategii variabile. In acest caz se
manifesta "experimentarile mentale" de elaborari si reelaborari, de
combinari si recombinari. Noul si originalul se nasc la antipodul schemei
stereotipe, sunt antischema, ele se realizeaza prin combinatii variabile la
situatii variabile prin elaborarea de n-solutii la una si aceeasi situatie.
Comportamentul necreativ se caracterizeaza prin aplicarea unor scheme
non-variabile la situatii variabile prin incapacitatea de a gasi solutia
optima.
Creativitatea consta tocmai in elaborarea de strategii combinatorii
noi la situatii noi, si uneori in elaborarea de strategii posibile la situatii
probabile.
Imaginatia are capacitatea de a anticipa realul, de a-l prefigura, de a
vedea viitorul cu ochii prezentului. Gratie ei, facem saltul de pe
coordonata prezentului pe aceea a viitorului, vedem cu ochii mintii nu
realul, ci posibilul, nu actualul, ci perspectiva. Desigur, ca sa combini
trebuie sa ai ce combina. Se considera ca, cu cat cantitatea de cunostinte
este mai mare, cu atat sansele de a gasi combinatii noi si originale sint mai
marei. Capacitatea combinatorie este pusa in dependenta de cantitatea de
cunostinte oarecum divergente, care sunt de natura sa faciliteze jocul
asociativ combinatoriu, analogiile multiple: "... combinatiile originale apar
cu mai mare probabilitate, atunci cand diapazonul cunostintelor noastre
cuprinde domenii apropiate sau chiar mai indepartate ale cercetarii".
Creativitatea care presupune noul si originalul se realizeaza la confluenta
informatiilor inedite intrate in sistem, cu cele existente deja. Aceste
informatii inedite pot restructura in modalitati diferite vechile combinatii,
le pot pune in ipostaze noi, in noi raporturi si relatii, pot evidentia noi
fatete si aspecte (pana atunci ascunse), generand pe aceasta cale elemante
creative noi si originale. Una din functiile psihice care-si disputa
intaietatea cu imaginatia in creativitate este inteligenta. Ea are o pondere
mare in creativitate in raport cu alte componente ale acesteia. Se pare ca
inteligenta functioneaza aici in stransa legatura cu imaginatia, ele
actionand complementar.
Este de presupus ca inteligenta indeplineste o functie relationala in cadrul
combinatoricii creative. "Desigur ca inteligenta este un proces de prindere
de relatii, insosi cuvantul spune: intelligere sau inteliegere de la legere=a
incheia, a asambla, a alege, acelasi cu romanescul 'a intelege' inseamna a
stabili selectiv anumite legaturi... Inteligenta este procesul prinderii de

relatii corespunzatoare intr-o situatie relativ noua, detasand parti din

experienta trecuta sau facuta pe loc, integrandu-le intr-un nou asamblaj si
actionand in consecinta ori de cate ori este cazul".
Alfred Binet considera ca inteligenta se caracterizeaza prin urmatoarele
trasaturi: perceptie corecta si rapida, directionarea gandirii, functia critica,
inventivitatea, la care Mihai Ralea a mai adaugat comprehensiunea si
obiectivitatea.
Am putea sublinia ca in cadrul euremei asociativ-combinatorii, imaginatia
participa in mare masura la realizarea functiei combinative, iar inteligenta
la realizarea functiei asociative (relationale).
In domeniul creativitatii tehnice ingineresti, Edison avea o foarte mare
capacitate asociativ-combinatorie: "...intr-o zi, el ceru inginerilor sa-I
schiteze trei planuri de masini. Cand planurile fura gata, Edison le cerceta
si-si dadu indata seama ca nu pretuia nici unul doi bani.
--Nu puteti sa intocmiti alte planuri?
--Imposibil, raspunsera inginerii.
--Sunteti siguri?
--Absolut siguri.
--Bine, zise Edison, apoi isi vazu de treaba.
Peste doua zile veni in cabinetul inginerilor si depuse pe masa lor 48 de
planuri de masini, intemeiate pe aceleasi principii tehnice. Inginerii cu
diplome si studii stralucite in strainatate ramase cu gurile cascate, in fata
omului care fusese izgonit de la scoala, fara sa ispraveasca macar 4 clase
primare".
Alaturi de imaginatie, inteligenta si, in stransa legatura cu ele, in cadrul
euremei asociativ-combinatorii, mai participa si alte procese, ca de pilda
intuitia. Din perspectiva combinatoricii creative, intuitia poate fi
caracterizata ca fiind realizarea unei combinatii informationale reusite care
a dus la o solutie noua si originala. Ea ne apare cu o stare de iluminare
brusca, de surprindere a unei relatii creative fundamentale, de clasificare a
unei probleme de gasire a unei cai indelung cautate.
Este concludenta in acest sens intuitia creativa a lui H.Coanda in
descoperirea efectului care-i poarta numele. Cu ocazia zborului din 16
Dec. 1910, Coanda observa inspaimantat cum "flacarile jeturilor au
inceput sa se abata pe deasupra fuselajului de lemn, punand in pericol
aparatul". Este interesant de consemnat ca acest fapt de observatie
inregistrat in 1910 a trebuit sa aiba o perioada de incubatie de 20 de ani,
pentru a trece din fapt de observatie in fapt stiintific. Iata in ce imprejurari
s-a petrecut acest lucru: "... intr-o zi, aflandu-ma in baie, ma jucam amuzat
cu picaturile de apa. Am observat ca picatura de apa vine si se prelinge dea lungul degetului la fel ca jetul flacarilor, atunci, la Issy les Moulineaux,
de-a lungul fuselajului avionului meu. Atunci m-am luminat; m-am lamurit
de-a binelea, ca acest lucru este in legatura directa cu ceea ce s-a intamplat
cu jetul ce venea asupra aparatului cu care zburam in 1910, cel fara elice,

si al carui trist sfarsit il cunoasteti. Desluseam acum, in baie, mersul

fluidului. ..."
De ce oare a fost necesara o perioada de incubatie atat de lunga? Ce
mecanisme ale creativitatii au operat atata timp asupra faptului de
observatie? In ce mod a conlucrat constientul si inconstientul in
descoperirea facuta? De ce tocmai in acel timp si in acel loc s-au produs
analogia si intuitia luminatoare? Sunt intrebari la care teoria creativitatii
trebuie sa gaseasca un raspuns constient.
Asadar, alaturi de intuitie, in cadrul euremei asociativ-combinatorie,
trebuie luata in consideratie si analogia care indeplineste o functie
relationala, de transfer informational de la o combinatorie la alta.
O functie combinatorie indeplineste si inconstientul. Este necesara o
intensa activitate creativa la nivelul constiintei, bazata pe un inalt travaliu
psihic constient, cu dorinta arzatoare de a rezolva problema, de a gasi
solutia creatoare, desfasurata pe o durata intinsa de timp, ca astfel sa fie
determinat si inconstientul sa lucreze, in continuarea constiintei. Inseamna
ca numai dupa ce activitatea la nivelul constiintei a fost incheiata, abia
atunci inconstientul incepe sa lucreze. Este de presupus ca daca travaliul
creativ atinge un maximum la nivelul constiintei, combinatorica constienta
realizeaza jonctiunea cu combinatorica inconstientului care o continua pe
prima. Combinatorica constienta si cea inconstienta sunt complementare.
"Psihologia actului creator in activitatea stiintifica presupune o indelungata
acumulare de fapte in stare de veghe, a meditatiei concentrate indelung
asupra acelorasi probleme, care, ramanand nerezolvate in zona vietii
constiente, isi continua subteran elaborarea prin imbinarile creatoare ale
subconstientului. Subconstientul primeste in acest mod un material de la
starea de veghe pe care-l prelucreaza si-l impune mai tarziu activitatii
constiente sub forma de solutie pe care gandul o reia, o adanceste, si o
formuleaza".
Se poate presupune ca relatia functionala dintre constiinta si inconstient se
realizeaza pe principiul conexiunii inverse. Conlucrarea dintre constiinta si
inconstient se face printr-o succesiune de feed-back-uri. Dupa o activitate
laborioasa intensa, desfasurata la nivelul constiintei, problemele
nerezolvate sunt transferate inconstientului care continua activitatea
combinatorie, transmitand permanent constiintei, prin conexiune inversa,
scheme-solutii. Constiinta indeplineste functia unei instante care valideaza
multilateral solutia adevarata, falsa, certa, incerta, consistenta,
inconsistenta, etc., sub raport axiologic (valoare, nonvaloare); de eficienta
(eficienta, neeficienta); dpdv etic (buna, rea); ca finalitate (daca solutia
concorda sau nu cu scopul urmarit), etc..
Procesul de elaborare nu se incheie cu solutia, ci abia incepe cu ea. Solutia
trebuie incadrata in contextul unor fapte. Constiinta reprezinta momentul
initial sau/si final in creativitate. Chiar si atunci cand creativitatea cunoaste
oelaborare inconstienta cu intuitia tot in inconstient - sau in cazul intuitiilor

de predictie "de ghicire" anterioare rationamentului constient - participarea

finala a constiintei este obligatorie; rolul constiintei este de instanta
suprema in fenomenul de creativitatea.
3.Eurema energetica-stimulatorie
Aceasta eurema este formata dintr-o multitudinde de fenomene si procese
psihice, care, impreuna, indeplinesc functia de dinamizare creativa a
apersoanei. Creativitatea implica atat componenta intelectuala cat si pe
cele afective-volitive. Eurema de acumulare si comprehensiune a
informatiei si cea asociativ-combinatorie se desfasoara pe un fond
energetic amplificat, cere un mare travaliu psihic, un consum energetic
foarte mare, solicita mobilizarea tuturor potentelor energetice si dirijarea
lor spre actul si procesul creativ. Combinatorica creativa se infaptuieste pe
fondul unor fenomene psihice dominatoare, cum ar fi: pasiunea, succesul,
interesul, curiozitatea, vointa (capacitatea de effort), curajul (cutezanta),
dorinta, ambitia, etc.. Creativitatea se desfasoara dpdv psihofiziologic, pe
un tonus cerebral ridicat, care genereaza si intretine starea de continua
concentrare, dirijata de vointa. O vointa puternica este generatoare de
potente creative: "aproape fiecare dintre noi poate sa-si conduca mintea
intr-un mod mai eficient decat o face in mod obisnuit. Intr-o masura mai
mare sau mai mica, cu totii suntem inzestrati cu puterea vointei, si aiceasta
este cheia efortului creator".
Edison, mare inventator in domeniul ingineriei avea multa dreptate dintr-un
punct de vedere cand spunea ca geniul este 1% inspiratie si 99%
transpiratie. El insusi era un exemplu in acest sens. Furat de munca si de
preocuparile sale creative, uita de sine, a uitat chiar si ziua cand trebuia sa
participe la propria-I casatorie. "Cand cumnatul sau ii aduse aminte ca
fericitul eveniment se desfasura in salon fara el, sari drept in picioare si-si
lovi fruntea cu palma:
--Extraordinar! Asta nu mi s-a mai intamplat! Iti multumesc ca ai venit sa
ma iei."
Nasterea ideilor noi si originale se realizeaza printr-un effort prometeic si
sisific chin. Efortul uneori dramatic tine de esenta creativitatii si a
persoanei creative. Cine nu este capabil si dispus sa-l faca n-are pentru ce
bate la poarta templului creatiei.
Munca l-a creat pe om - in sens antropologic - iar omul, inzestrat cu harul
muncii, cu potente creative, devine fiinta prin excelenta creatoare. Efortul
creativ se concentreaza in zecile, chiar sutele (uneori) de incercari
neizbutite, care apropie pe individ de tinta, pana cand apare solutia noua si
originala, numita uneori inspiratia. Ea este de fapt rezultanta efortului
creativ facut moment de moment, care, prin progresele partiale acumulate,
genereaza, la un moment dat, aceasta strafulgerare intuitiva.
Vointa, exprimata prin capacitatea de effort creativ, se conjuga adesea, in
mod fericit, cu pasiunea creativa. Aceasta din urma se poate naste in insasi

munca creativa, care apoi sa devina suport dinamizator al acesteia, sau,

poate sa-i preexiste. Pasiunea este forta emotionala care propulseaza
persoana si o sustine energetic si moral in indelungata expeditie creativa.
Alt mare spirit creativ si creator, Hegel, considera ca "nimic mare nu s-a
indeplinit fara pasiune, si nici nu poate fi indeplinit fara ea".
Marea pasiune poate duce la fenomenul ce este numit "minimalizarea
psihica a efortului". Sub impulsul pasiunii, munca creativa poate sa para
mai usoara, desi ramane la fel de grea, timpul consacrat creatiei poate sa
para mai scurt, comprimandu-se in plan subiectiv, desi la modul fizic
ramane identic cu sine. Pe de alta parte, pasiunea puternica duce la
simplificarea energiei si a capacitatii de efort. Cand exista o mare si
statornica pasiune, fortele psihice si fizice se inzecesc, obstacolele devin
mai usor de depasit.
Bertrand Russell punea pasiunea la baza conduitei intregii sale bieti si
activitati creative: "trei pasiuni simple dar coplesitoare mi-au carmuit viata:
setea de dragoste, dorinta de cunoastere, si nemarginita mila pentru
suferintele omenirii".
Munca incununata de succes procura o stare tonica de multumire si de
placere pe care o cunoaste numai acela care munceste cu daruire deplina.
4.EUREMA CRITICA
Se impune o conlucrare intre imaginatie si gandirea critica care judeca,
compara, analizeaza, apreciaza, aproba sau respinge total sau partial
produsele imaginatiei. In creativitate si in actul de creatie, este foarte
necesar ca intre functia imaginativa si cea critica sa existe un echilibru.
Hipertrofierea functiei critice va duce la anularea ideilor aflate in germen fenomen specific persoanelor inventiv-ideative, dar finalmente
neproductive. Hipertrofierea functiei imaginative, in lipsa unei corelatii
echilibrate cu cea critica va duce la fabulatie. Comentand relatia dintre
imaginatie si gandirea fizica, A.Osborn consemneaza ca intelectul nostru
este dual:
-pe de-o parte o facultate critica care analizeaza, compara, alege;
-pe de alta parte o facultate creativa, care vizualizeaza, prevede, si
genereaza idei.
Facultatea critica traseaza drum imaginatiei, iar aceasta lumineaza
demersul rational.
5.EUREMA IDEATIV-PERCEPTIVA
Eurema ideativ-perceptiva si de obiectualizare a imaginilor se identifica cu
asa-numitul fenomen al imaginii vizuale - capacitatea de a vizualiza ideile.
Acest fenomen este reversibil - putem vorbi de o vizualizare a ideilor, dar

si de o idealizare (in sens de logicizare) a imaginilor, adica de o convertire

a lor in idei.
Din perspectiva gnoseologica, in primul plan apare fenomenul de
logicizare a imaginilor. Dar din punct de vedere al psihologiei invatarii ne
intereseaza ambele aspecte, si mai ales fenomenul de vizualizare a ideilor.
In continuare, ideea imaginii trebuie sa-si gaseasca corespondentul intr-un
obiect. Un fenomen de miscare a gandirii de la abstract la concret se
realizeaza tocmai prin vizualizarea ideilor si prin obiectualizarea
imaginilor.
TIPOLOGII CREATIVE
Activitatea de invatare scoate in evidenta urmatoarele tipuri creative:
-Tipul necreativ. La o capacitate mica de stocare a informatiilor
(cunostinte relativ putine) se poate asocia o capacitate combinatorie mica
pe un fond energetic stimulatoriu scazut.
-Tipul necreativ-volitiv. In cazul fondului energetic stimulatoriu relativ
ridicat s-ar putea sa avem de-a face cu elevi care vor sa realizeze ceva,
cheltuiesc energie, se framanta, dar rezultatele nu sunt pe masura cantitatii
de energie cheltuita. Este vorba de o energie neproductiva, ineficienta, ce
trebuie canalizata spre alte activitati decat cele creative. Pe acesti elevi ii
putem aprecia ca "vor, dar nu pot"; la ei predomina latura afectivmotivationala in detrimentul celorlalte, mai ales a celei combinatorii.
-Tipul cumulativ. Avem de-a face cu elevi care stocheaza multe cunostinte,
din domenii variate, dar care se gasesc in imposibilitatea de a le combina
intr-o maniera noua si originala spre a crea ceva. Sunt elevi instruiti, cu un
volum apreciabil de cunostinte, dar sterili, neproductivi. Acest tip
cumulativ poate fi un elev volitiv, care dispune de un font energetic
motivational ce se manifesta preponederent in acumularea de fapte.
-Tipul combinativ-volitiv.
O cantitate relativ mica de informatie
(cunostinte nu prea bogate), s-ar putea sa se asocieze la unii elevi cu o
mare capacitate combinatorie, ceea ce le-ar permite sa realizeze un indice
de creativitate mediu sau chiar ridicat. Sunt elevi cu o fantezie bogata si
inteligenta prodigioasa, care creaza parca din nimic. Ei prind "din zbor"
cunostintele transmise, au capacitatea de a realiza lucrari inedite in planul
creativitatii. Ei isi confrunta si sustin cu tarie opiniile, militeaza permanent
pentru transpunerea lor in fapt. Planul si realizarea lor creatoare se
suprapun.
-Tipul combinativ-nevolitiv. Elevul ce se incadreaza intr-un asemenea tip,
intruneste toate calitatile de ordin combinativ, dar mai putin
disponibilitatile volitive. Din cauza lipsei de energie, cele mai multe
realizari creative raman in stadiul de proiect, neputand sa le finalizeze.
-Tipul cumulativ-combinativ-volitiv. O cantitate mare de informatie,
cunostinte multe, profunde si variate, se pot asocia cu o mare capacitate

combinatorie pe un fond energetic stimulatoriu ridicat. Suntem in fata

geniului creativ. Sunt cazurile cele mai fericite, dar cele mai rare. Elevii ce
apartin acestui tip nu raman de obicei la un singur obiect de invatamant, ci
tind sa iradieze si in celelalte. Cu cat anargia lor este mai mare, cu atat
capacitatea de a se manifesta multilateral, de a crea multe elemente noi si
originale, de a le finaliza, este mai mare.
-Tipul combinativ-imaginativ. Luand in consideratie eurema critica, putem
intalni si un asemenea tip, la care functia critica opereaza in fedicit.
Functia combinatorie lucrand in exces, imaginatia sa foarte bogata iese
adesea din sfera posibilului, trecand in domeniul visului irealizabil. Sunt
elevi cu idei fanteziste, nerealiste.
-Tipul combinativ-critic. La acesta, imaginatia si gandirea critica se gasesc
in echilibri. Imaginatia are curs liber, apoi este supusa cenzurii severe a
ratiunii. Asemenea elevi au idei fecunde, realiste, noi, si originale.
-Tipul combinativ-hipercritic. La un asemenea tip, functia critica se
realizeaza in exces. Fantezia si inteligenta lui pot produce idei noi si
originale, dar majoritatea lor sunt ucise in embrion , deci creativitatea, in
cele din urma, este nula.
-Tipul ideativ. Este vorba de acei elevi la care predomina latura ideativa,
avand la baza eureme de acumulare si comprehensiune, eurema asociativcombinatorie. Sunt indicati pentru activitati de conceptie, deoarece gasesc
solutii ingenioase in variate situatii.
-Tipul ideativ-imagistic. La cei care apartin acestui tip, ideatia si
capacitatea de vizualizare a ideilor sunt in echilibru. Orice idee are
posibilitatea de a fi vizualizata.
-Tipul imaginistic. Este dominat de vizualizarea ideilor si are mai putin
capacitatea de a elabora idei noi si originale. Asemenea elevi au vocatie
pentru transpunerea originala a ideilor altora.
-Tipul ideativ-imagistic-obiectual. Are ca nota specifica armonia intre
structura ideativa imagistica si obiectuala. Elevii acestui tip elaboreaza idei
noi si originale, le pot vizualiza si transpune in practica. Este ca si in
domeniul muzicii cand, uneori, aceeasi persoana intruneste compozitorul,
dirijorul, si interpretul.
METODE DE DEZVOLTARE A CREATIVITATII IN SCOALA
Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decat
climatul obisnuit de studiu si transmitere a informatiei al invatamantului
traditional, presupune prevederea de situatii apte sa stimuleze curiozitatea,
confruntarile, spiritul de investigatie si de cautare a unor solutii originale.
Psihologii formuleaza observatii convergente catre ideea ca dezvoltarea
creativitatii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze,
chiar hazardate (evident nu absurde), capacitatea de a aprecia in ce masura

este plauzibila o anume ipoteza, de a elabora o strategie de lucru si nu de a

astepta de-a gata o solutie.
A dezvolta capacitatile creative ale gandirii, inseamna a cultiva
flexibilitatea, abilitatea de a gandt abstract, originalitatea, fluiditatea
expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemanari si deosebiri,
disponibilitatile de elaborare, organizare, reordonare.
Acad. Alexandru Rosca, considera ca in acest lant veriga centrala este
flexibilitatea gandirii, calitate care depinde de modul in care inteligenta a
fost solicitata si cultivata in directia rezolvarii problemelor prin
dezvoltarea initiativei, independentei, originalitatii, capacitatii de
investigatie.
O metoda bine structurata pentru antrenarea indivizilor sau a grupurilor in
vederea unei rezolvari creatoare a problemelor a fost dezvoltata in lucrarea
"Synectica" de W.J.J.Gordon (1961). Cuvantul "sinectica" are originea in
limba greaca, si inseamna strangerea la olalta a unor elemente diverse.
Metoda sinectica foloseste 2 operatii de baza:
-sa faca ca un lucru "ciudat" sa-ti devina familiar
-sa faca ca obisnuitul sa devina "ciudat".
Prima operatie implica intelegerea problemei - in esenta este o faza
analitica. Cea de-a doua inseamna o orientare complet noua in care
actioneaza trei mecanisme, cu caracter analog: analogie personala,
analogie directa, analogie simbolica.
Analogia personala consta in capacitatea elevului de a se transpune in
situatia si elementele problemei, de a personifica termenul problemei,
modalitate pe care indivizii, de obicei nu o fac datorita unui control foarte
rigid, unui comportament rational excesiv.
Analogia directa se refera la comparatia faptelor, ideilor, a descoperirilor
stiintifice, apartinand a doua domenii diferite, dar in acelasi timp foarte
asemanatoare. Spre exemplu, asemanarea unei orgi cu o masina de scris,
sau expresia lui Shiller, care afirma "pentru mine conceptia la inceput nu
are un obiect clar si definit, aceasta apare mai tarziu, la inceput este o stare
muzicala, apoi urmeaza o stare de o idee poetica".
Analogia simbolica impune subiectului renuntarea la simbolurile obisnuite,
si crearea de noi simboluri prin care sa se reprezinte elementele unei
situatii-problema. Putem exemplifica: pentru "tinta" se foloseste simbolul
"dorinta concentrata"; pentru "roata" se foloseste simbolul "intermitenta
controlata", etc.. Fantezia este incurajata.
Pornind de la aceste indicatii ale sinecticii, precizam ca invatarea creativa
presupune o asemenea ghidare a elevului, incat el sa ajunga sa caute si sa
rezolve deliberat situatii problematice, sa manifeste activ acea tendinta de
a explica situatiile necunoscute, sa le abordeze din unghiuri diferite,
multiple.
Ca cerinta a unei invatari de tip creativ, este problematizarea intensiva si
sistematica, crearea unei motivatii superioare, ca sa propulseze activitatea

intelectuala a elevului, sa-i anime curiozitatea, sa caute situatii pline de

tensiune intelectuala.
Elevul fiind stimulat si dirijat in asa fel incat efortul sau intelectual in
procesul invatarii sa depaseasca un anumit set format, sa intrevada
posibilitatea de rezolvare mai interesanta, mai atractiva, mai eleganta si
mai eficienta, va ajunge la eliberarea de stilul habitual, la abordarile
specifice stilului creator in invatare.
Avand in vedere ca abilitatile creative pot fi influentate, antrenate,
cultivate, ni se pare oportun a mentiona anumite premise ce pot fi
considerate drept cerinte specifice invatarii creative. Astfel:
-profesorul sa insufle elevilor - prin modul de prezentare a informatiilor,
prin stilul sau de gandire, prin specificul solicitarilor formulate pentru elevi
- o atitudine si un stil de gandure creator, liber, independent.
-a stimula, orienta si incita gandirea elevilor spre nou, spre neexplorat.
-asigurarea unei atmosfere permisive, care sa ofere elevilor acel climat
optim in manifestarea lor libera, spontana, fara frica de a gresi, de a primi
sanctiunea, aprecierea critica imediata, crearea unei atmosfere de
explorare independenta, increzatoare, si netulburata.
-directionarea potentialului creativ al elevilor spre acele zone in care ei au
sansele cele mai mari de manifestare eficienta, de realizare efectiva.
-un alt obiectiv cu implicatii psihologice si cu efecte importante dpdev
practic, pedagogic, este cultivarea increderii in sine, incurajarea efortului
creator al elevilor, inca de la primele lor manifestari.
-activismul permanent al gandirii care nu poate fi un stil obositor, ci un
effort intelectual ce produce satisfactie, contribuie la cultivarea spiritului
de initiativa, la formarea abilitatii de a aborda problemele intreprinzator si
dinamic.
-cultivarea unei atitudini specifice fata de risc. Oamenii obisnuiti devin
anxiosi si nesiguri in fata noului, in timp ce in creatie, riscul temporar,
dezordinea si ambiguitatea, creaza tensiuni intelectuale.