Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI DIN IASI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT FINANCIAR

Lect. Univ. dr. ROXANA LAZAR


YENIGELEN TURGAY

Cuprins
1. Stingerea obligatiei fiscale
2. Stingerea creantelor fiscale prin plata
Plata in numerar
Plata prin decontare bancara
Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile
3. Stingerea creantelor fiscale prin compensare
4. Stingerea obligatiilor fiscale prin scadere
5. Stingerea creantelor fiscale prin anulare
6. Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptive
7. Stingerea obligatiilor bugetare prin trecerea in proprietatea publica a statului
a unor bunuri imobile ale debitorilor persoane juridice
8. Concluzii.

1. Stingerea obligatiei fiscale

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia juridical decurgand din aceasta intre
platitor si stat nu mai exista, iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabililor inceteaza.
Prin stingerea obligatiei fiscale se stinge implicit creanta fiscala prin colectarea veniturilor
fiscale la buget. Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau a unui
titlu executoriu, dupa caz. Activitatea de colectare a creanelor fiscale se poate face prin: plat ,
compensare, scadere, anulare sau prin prescriptie.

2. Stingerea creantelor fiscale prin plata


Plata obligatiilor fiscale este cea mai simpla si cea mai raspandita modalitate de stingere a
creantei fiscale. In fapt, este calea normala de realizare a veniturilor bugetare, fiind si cea mai
importanta modalitate de incasare a acestora.
Plile ctre organele fiscale se efectueaz prin intermediul bncilor, trezoreriilor i al
altor instituii autorizate s deruleze operaiuni de plat.
Plata obligaiilor fiscale se efectueaz de ctre debitori, distinct, pe fiecare impozit, tax,
contribuie i alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobnzi i penaliti de
ntrziere. Plata se poate face in numerar, prin decontare bancara sau prin anulare de timbre
fiscale mobile.

Plata in numerar se realizeaza, de regula, de catre persoanele fizice prin casieriile


publice, prin agentiile CEC sau prin mandat postal. Dovada platii prin numerar se
face cu chitanta eliberata de unitatea incasatoare sau cu chitanta eliberata de
oficiul postal unde s-a depus mandatul. In aceste cazuri, momentul stingerii
obligatiilor fiscale coincide cu data depunerii sumei.
Plata prin decontare bancara se utilizeaza, in principal, de persoanele juridice si se
realizeaza prin instrumentele de decontare specifice (ordin de plata, cec) depuse de
platitori la bancile la care acestia au conturile deschise.

Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile se face atat de catre

persoanele fizice, cat si de catre persoanele juridice, anticipat prestarii serviciului


sau in momentul primirii ori al eliberarii actului pentru care se datoreaza taxa. In
acest caz, momentul platii obligatiei fiscale este data inregistrarii la organul
competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele
datorate legii.

3. Stingerea creantelor fiscale prin compensare

Compensarea este modalitatea specifica de stingere a obligatiilor fiscale ceintervine in


situatia in care acelasi contribuabil, persoana fizica sau juridica, are, pe de o parte, obligatii de
plata la buget, iar, pe de alta parte, are de primit sume platite in plus, de rambursat(in cazul TVA)
sau de restituit, dupa caz, de la buget.

Prin compensare se sting creanele administrate de Ministerul Finanelor Publice cu


creanele debitorului reprezentnd sume de rambursat sau de restituit de la buget, pn la
concurena celei mai mici sume, cnd ambele pri dobndesc reciproc att calitatea de creditor,
ct i pe cea de debitor, dac legea nu prevede altfel.
Creanele fiscale administrate de unitile administrativ-teritoriale se sting prin
compensarea cu creanele debitorului reprezentnd sume de restituit de la bugetele locale, pn la
concurena celei mai mici sume, cnd ambele pri dobndesc reciproc att calitatea de creditor,
ct i pe cea de debitor, dac legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau nainte de


restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dup caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cte ori constat existena unor
creane reciproce.
Compensarea creanelor debitorului se va efectua cu obligaii datorate aceluiai buget,
urmnd ca din diferena rmas s fie compensate obligaiile datorate altor bugete, n urmtoarea

ordine:
a. bugetul de stat;
b. fondul de risc pentru garanii de stat, pentru mprumuturi externe;
c. bugetul asigurrilor sociale de stat;
d. bugetul Fondului naional unic de asigurri sociale de sntate;
e. bugetul asigurrilor pentru omaj.

Organul competent va ntiina n scris debitorul despre msura compensrii luate n


termen de 7 zile de la data efecturii operaiunii.

Competent n efectuarea compensrii este organul fiscal n raza cruia debitorul i are
domiciliul fiscal.
Cererea de compensare trebuie s cuprind elementele de identificare a solicitantului,
precum i suma i natura creanelor fiscale ce fac obiectul compensrii.
Cererea de compensare va fi nsoit de documente care dovedesc dreptul contribuabilului
la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotrrile
judectoreti definitive i irevocabile sau de pe deciziile de soluionare a contestaiilor ramase
definitive ori de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale, precum i copii de pe orice
documente din care sa rezulte ca suma pltit nu reprezint obligaie fiscala.
De asemenea, sumele platite in plus pot fi restituite la cererea debitorului. Restituirea se
realizeaza din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data
comunicarii deciziei de impunere, in cazul sumelor de restituit reprezentand diferente de impozite
rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.
n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mic dect obligaiile fiscale
restante ale debitorului, se va efectua compensarea pn la concurena sumei de rambursat sau de
restituit.
n cazul n care suma de rambursat sau de restituit este mai mare dect suma reprezentnd
obligaii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pn la concurena obligaiilor
fiscale restante, diferena rezultat restituindu-se debitorului.
4. Stingerea obligatiilor fiscale prin scadere

Stingerea obligatiilor fiscale prin scaderea debitului contribuabilului este o modalitate


aplicabila in caz de insolvabilitate sau disparitie a debitorului.

Aceast modalitate de stingere a obligaiei fiscale intervine n situaiile n care


contribuabilul , persoan fizic, a decedat fr s lase, avere este insolvabil sau a
disprut. n situaia n care debitorul este o persoan juridic, aceast modalitate de
stingere a obligaiilor sale fiscale va interveni:
a. dac debitorul a fost supus procedurii de reorganizare i faliment care a fost nchis;
b. cnd debitorul i nceteaz existena n alt mod i rmn neachitate obligaii bugetare.

Considerarea operaiunii de scdere ca fiind un mod de stingere a obligaiei


fiscale este oarecum improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de
contribuabili din evidena curent i trecerea lor ntr-o eviden separat pn la mplinirea
termenului de prescripie.n consecin, i n acest caz, stingerea obligaiei fiscale se face tot prin
prescripie.
Avnd n vedere situaiile n care intervine operaiunea de scdere i
procedura pe care o presupune, aceasta este analizat ca o modalitate de stingere a
obligaiei fiscale.
Starea de insolvabilitate determin aplicarea procedurii speciale de scdere
n urmtoarele situaii:
- debitorul nu are venituri sau bunuri urmribile;
- n urma executrii silite creana bugetar nu a fost acoperit n ntregime;
- debitorul a disprut sau a decedat fr s lase avere;
- debitorul nu este gsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut i la acestea ori n alte
locuri unde exist indicii c a avut bunuri, nu se gsesc bunuri urmribile;
- debitorul persoan juridic i nceteaz existena i rmn neachitate obligaii bugetare.

Constatarea strii de insolvabilitate se face de ctre organele financiare locale, nefiind


necesar declararea sa printr-o hotrre judectoreasc. Astfel, organul financiar competent
va solicita informaii de la organele financiare n raza crora debitorul a avut ultimul
domiciliu, de la locul su de munc, precum i de la orice persoan care poate da relaii cu privire
la veniturile sau bunurile

debitorului.

De

asemenea,

la

declararea

strii

de

insolvabilitate se vor avea n vedere constatrile organelor fiscal.


Dac din toate aceste date rezult c debitorul nu obine venituri sau nu deine
bunuri sesizabile, se va ntocmi un proces-verbal prin care este declarat starea de
insolvabilitate a debitorului respective.
Pe baza acestui act, sumele datorate vor fi trecute ntr-o eviden separat.
Dispoziia de trecere a acestor sume neviden separat va avea ca efect
ntreruperea termenului de prescripie. Din acest moment va ncepe s curg o
nou prescripie n ceea ce privete obligaia bugetar respectiv.
Organele financiare au obligaia de a urmri situaia debitorului pn la
mplinirea termenului de prescripie i de a relua cel puin o dat pe an investigaiile
pentru a se constata dac exist venituri sau bunuri sesizabile. Desfurarea acestor
investigaii nu reprezint acte efective de executare i, prin urmare, nu va avea ca efect
ntreruperea prescripiei.
n msura n care se constat c debitorul realizeaz venituri sau a dobndit bunuri
sesizabile, creana va fi trecut dinevidena special n cea curent i se vor lua msuri de
executare silit.
Dac insolvabilitatea debitorului persist pn la mplinirea termenului de
prescripie, se procedeaz la scderea definitiv a creanei respective.
Dispariia debitorului poate duce n anumite situaii la imposibilitatea realizrii creanei
bugetare, atunci cndcel disprut nu a lsat venituri sau bunuri sesizabile.

Nu este necesar pentru desfurarea operaiunii de scdere declararea


judectoreasc a dispariiei, fiind suficient constatarea acesteia de ctre organele
financiare. Aceste organe au obligaia de a desfura cercetri n vederea constatrii veniturilor
sau bunurilor sesizabile rmase, precum i a gsirii celui disprut.
n situaia n care se constat imposibilitatea realizrii creanei bugetare, sumele
respective vor fi trecute din evidenacurent ntr-o eviden separat, urmnd ca investigaiile s
fie reluate cel puin o dat pe an
La mplinirea termenului de prescripie se va proceda la scderea creanei bugetare.

Decesul debitorului
n cazul n care debitorul a decedat fr s lase avere, situaie constatat de
organele financiare, creana mpotriva sa se va da la scdere, fr a se mai trece n prealabil n
evidena special.
De asemenea, creanele n privina crora s-a fcut contestaie la executare se pot trece n
evidena special numai dupsoluionarea contestaiei prin hotrre judectoreasc definitiv.

5. Stingerea creantelor fiscale prin anulare

Anularea reprezinta o alta modalitate specifica de stingere a creantelor fiscale. Anularea


poate intervene fie prin acte normative cu character general (amnistia fiscala), fie prin decizii ale
organelor financiare competente sa aprobe anularea obligatiilor fiscale, de la caz la caz, la cerea
debitorilor (sa aolutioneze contestatiile privind impozitele si taxele)

Amnistia fiscal
n acest caz anularea privete fie obligaiile bugetare ce revin anumitor categorii de
contribuabili, fie unele categorii de venituri bugetare nencasate pe o perioad ndelungat.
Amnistia fiscal se declar printr-un act normativ care anuleaz obligaia unor categorii
de contribuabili de a plti o serie de sume restante ctre bugetul de stat. Un asemenea act de
clemen intervine foarte rar, fiind determinat de condiii social-economice, politice sau de alte
situaii deosebite (calamiti naturale, starea de necesitate etc.). Rezultatul intervenirii amnistiei
fiscale este scderea definitiv a debitelor restante din evidenele organelor fiscale ale statului.
Anularea prin acte cu caracter individual este limitative, in sensul ca priveste numai
anumite obligatii fiscale si se realizeaza la cerea debitorilor in cauza. Aceasta cale de anulare a
obligatiei fiscale se aplica, in principal, pentru dobanzile de intarziere si pentru amenzi, organul
competent fiind Ministerul Finantelor Publice.

6. Stingerea obligatiilor fiscale prin prescriptive

Prescriptia, ca modalitate specifica de stingere a obligatiilor fiscale, isi produce efectul in


acest sens prin trecerea unui anumite perioade de timp de la constituirea titlului de create fiscal.
Termenele de prescriptive pot fi termene special reglementate de actele normative special
prin care sunt instituite impozitele si taxele, iar in lipsa acestora opereaza termenele generale
prevazte in reglementarile legale cu aplicabilitate generala privind prescriptia extinctive.
In cazul stingerii obligatiilor fiscale prin prescriptive, organelle fiscale competente pierd
dreptul de a stabili sau urmari incasarea veniturilor fiscale dupa trecerea termenului respective.
Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de cinci ani, cu exceptia
cazului in care legea dispune altfel. Termenul de prescriptive incepe sa curga de la data de 1
ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscal, daca legea nu dispune altfel.

7. Stingerea obligatiilor bugetare prin trecerea in proprietatea publica a statului


a unor bunuri imobile ale debitorilor persoane juridice
Mobilizarea mai multor bunuri din patrimoniu in vederea executarii silite a obligatiilor
bugetare, nu presupune in mod automat obligatia autoritatilor fiscale de a stinge respectiva
datorie prin trecerea in proprietatea statului a bunurilor sechestrate. Norma aprobata prin H.G.
nr.862/2001 conditioneaza stingerea creantelor bugetare de existenta unei solicitari concrete a
unei institutii publice de a lua in administrare imobilele. Cum actul normativ nu stabileste in
sarcina organelor fiscale implicate in procedura si obligatia de a gasi solicitanti, cererea
debitoarei privind obligarea acestor organe la stingerea datoriei sale bugetare, prin trecerea in
proprietatea statului a imobilelor sechestrate, este neintemeiata, fiind in mod corect respinsa de
catre instanta de fond .
Curtea de Apel Galati, a respins ca nefondata actiunea S.C. P S.A.Galati, formulata in
contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice Agentia Nationala de Administrare Fiscala si
Directia Generala a Finantelor Publice Galati avand ca obiect: obligarea paratelor sa treaca in
proprietatea publica a statului imobilele supuse sechestrului conform H.G. nr. 682/2001 si
recunoasterea dreptului pretins prin cererea nr. 20/10 ianuarie 2005 solutionata nefavorabil de
catre

Ministerul

Finantelor

Publice

prin

adresa

nr.

280154/24

ianuarie

2005.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut in fapt ca reclamantei i-au fost indisponibilizate mai multe
bunuri din patrimoniu (proces verbal de sechestru nr. 2632/22 februarie 1999) pentru executarea
silita a obligatiilor bugetare fata de debitoarea reclamanta; ca, dupa instituirea sechestrului,
societatea debitoare a solicitat, la 7 noiembrie 2001, ca imobilele sechestrare sa fie trecute in
proprietatea statului, in contul datoriilor bugetare, trimitand (organelor fiscale) documentatia care
i-a fost solicitata, dar nu a primit un raspuns favorabil; ca, urmare a acestei situatii, reclamanta a
formulat o actiune in contencios administrativ, prin sentinta civila nr. 19/26 ianuarie 2004, Curtea
de Apel Galati obligand aceleasi parate sa rezolve cererea solicitantei, dar nici acest demers nu a
fost finalizat; si ca, prin actiunea de fata, reclamanta a solicitat obligarea paratelor sa preia
imobilele sechestrate;
In drept instanta a retinut ca, in raport cu dispozitiile art.1 din Legea 29/1990, reclamanta
nu a facut dovada existentei unui drept protejat de lege, asa incat se impune respingerea actiunii
ca atare; ca, desi bunurile reclamantei au fost sechestrate pentru asigurarea executarii silite a
datoriilor sale bugetare, dreptului sau de a i se compensa valoarea bunurilor cu datoriile nu ii

corespunde intru totul obligatia autoritatilor parate de a le prelua; ca, potrivit principiului stabilit
de art.1073 Cod civil, creditorul obligatiei este indreptatit sa pretinda executarea ei astfel cum ea
s-a nascut, neputand fi obligat a primi o alta prestatie decat cea care i se datoreaza; ca, potrivit
dispozitiilor art.5 alin.3 lit.b) din H.G. nr. 682/2001, trecerea unor bunuri in proprietatea statului
este conditionata de existenta unor solicitari pentru obtinerea in administrare a unor bunuri care
au soarta juridica a celor la care s-a referit reclamanta, dar in speta nu au existat astfel de
solicitari; ca sentinta nr. 19/2004 a Curtii de Apel Galati nu poate constitui izvorul unei obligatii
de rezultat pentru parate (preluarea in proprietatea statului), intrucat ea a stabilit doar o obligatie
de

diligenta

pentru

ele

(sa

rezolve

chestiunea

pusa

in discutie

de

reclamanta).

Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, aratand ca ca cererii sale, formulata in
temeiul H.G.nr.682/2001, Ministerul Finantelor Publice nu i-a raspuns printr-o decizie motivata,
desi avea obligatia legala si nu a indeplinit aceasta obligatie nici chiar dupa ce, prin sentinta civila
nr. 19/2004, a fost obligata sa raspunda. A mai sustinut ca nu ea avea obligatia de a dovedi ca nu
exista solicitari de preluare a bunurilor pentru a opera trecerea in proprietatea publica a statului,
conform art. 5 alin.3 lit. b) din H.G.nr. 682/2001 si ca actiunea din cauza de fata a fost formulata
pentru ca, nici dupa punerea in executare a sentintei 20/2004, paratele nu si-au respectat obligatia
de a solutiona cererea si nu a emis o decizie motivata.
Reclamanta, contribuabil debitor al bugetului de stat a formulat prima cerere de trecere
in proprietatea statului a imobilelor sale sechestrate, cerere intemeiata pe dispozitiile H.G.nr.
682/2001

(M.Of.

nr.440/6

august

2001),

la

data

de

noiembrie

2001.

Neprimind un raspuns la aceasta solicitare, reclamanta a formulat prima actiune la instanta de


contencios administrativ, obtinand sentinta civila nr.19/26 ianuarie 2004, prin care Ministerul
Finantelor Publice era obligat sa solutioneze cererea .
In executarea acelei sentinte, Ministerul Finantelor Publice a reluat analiza cererii, dupa
data de La randul ei, Directia Generala a Finantelor Publice Galati se conformeaza , solicitand
debitoarei, la 5 iulie 2004, transmiterea unei noi documentatii.
Recurenta este nemultumita ca, dupa trimiterea din nou a documentatiei, Ministerul
Finantelor Publice nu a raspuns solicitarii, iar pentru creanta bugetara a carei stingere se solicitaprin darea in plata a imobilelor sechestrate se calculau in continuare dobanzi si penalitati a caror
valoare a ajuns sa depaseasca insasi creanta de baza .La 16 noiembrie 2004, Directia Generala a
Finantelor Publice Galati a restituit documentatia debitoarei, indicandu-i ca, dupa primirea unei

solicitari, sa o depuna din nou pentru a fi inaintata Comisiei speciale din cadrul Ministerului
Finantelor Publice.
Nemultumita de aceasta restituire, debitoarea formuleaza o noua actiune in contencios
administrativ la 3 decembrie 2004 inregistrata initial sub nr. 1457/2004 la sectia comerciala a
Curtii de Apel Galati, iar ulterior sub nr. 102/2005 la sectia de contencios administrativ si fiscal a
aceleiasi instante.
La acest din urma dosar a fost conexata actiunea formulata la 4 martie 2005 si inregistrata
sub nr. 235/2005 la aceeasi instanta.
In maniera in care au fost formulate, ambele actiuni se circumscriu proceduri stabilite de
Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, si, in esenta, reclama:

dreptul societatii la stingerea obligatiilor fiscale prin darea in plata a unor imobile

din proprietatea sa care sa treaca in proprietatea publica a statului;


exonerarea societatii de la plata majorarilor si a penalitatilor calculate de Directia
Generala a Finantelor Publice Galati la obligatiile fiscale, incepand cu data de 7

noiembrie 2001;
obligarea paratelor de a recunoaste cele doua drepturi mai sus pretinse ale
reclamantei si de a decide in consecinta, inclusiv de a gasi, in prealabil,
solicitantul care sa ia in administrare imobilele preluate in proprietatea publica a

statului;
refuzul nejustificat al paratei Ministerul Finantelor Publice de a raspunde cererilor
debitoarei printr-o decizie motivata.

Prima instanta s-a pronuntat, in principiu, asupra tuturor capetelor de cerere din ambele
actiuni intrucat, raportat la dispozitiile H.G.nr. 682/2001, a apreciat, in mod corect, ca trecerea in
proprietatea statului a bunurilor debitoarei este conditionata de existenta unor solicitari de luare in
administrare a acelor bunuri .
Din analiza dispozitiilor art.5 alin.(1) si (3) coroborate cu dispozitiile art.7 alin.(1) din
Norma aprobata prin H.G.nr. 682/2001, rezulta ca emiterea de catre Comisia speciala(numita prin
ordin al ministrului finantelor publice) a unei decizii exista numai in situatia in care s-a constatat
ca cererea se poate solutiona favorabil si ea se comunica numai organului competent sa aplice
procedura de executare silita (art.7 alin.1).
La randul sau, acest organ intocmeste procesul verbal de trecere in proprietatea statului
a bunului imobil, iar acest act, abia, se comunica debitorului si institutiei publice solicitante.

Asupra fondului cererilor reclamantei se constata ca Norma aprobata de H.G.nr. 682/2001nu


prevede obligatia neconditionata a autoritatilor fiscale abilitate a aplica procedura (Directia
Generala a Finantelor Publice Judetene, Comisia speciala din cadrul Ministerului Finantelor
Publice si Ministerul Finantelor Publice insusi) de a dispune preluarea bunurilor debitoarei in
contul obligatiilor sale fiscale.
Comisia speciala poate decide stingerea creantelor bugetare prin preluare numai daca
exista o solicitare concreta a unei institutii publice de a lua in administrare acele imobile.
Norma nu prevede ca organele fiscale implicate in procedura au si obligatia de a gasi solicitanti,
astfel cum pretinde debitoarea prin motivele de recurs.
In ceea ce priveste efectele unei cereri de preluare formulate de debitoare asupra
dobanzilor si penalitatilor care se calculeaza pentru intarzierea in plata obligatiei la bugetul
statului, in Norma nu se prevede ca, de la data depunerii cererii, asemenea obligatii accesorii nu
se mai calculeaza. Dimpotriva, potrivit art.7 alin.(5) din Norme, la data intocmirii procesului
verbal pentru trecerea in proprietatea statului a imobilului supus executarii silite, organul
competent trebuie sa actualizeze nivelul majorarilor de intarziere.
8. Concluzii.
In concluzie pot mentiona cu certitudine

ca obligatiile bugetare sunt excesive, la

momentul actual bugetul statului 60% se mentine doar din impozite fiscal,taxe ceea ce nu este
corect, restul finantelor vin din alte activitati din motivul dat economia statului prezinta
defecte.Bugetul de stat joaca rolul cel mai important in dezvoltarea statului,de aici putem deduce
daca statul are o baza unica pentru dezvoltare continua,la momentul actual statul Rep.Moldova
intilneste dificultati in acest domeniu si o mare problema este gestionarea corecta a obligatiilor
bugetare si procentajul de achitare la stat din veniturile care le are un cetatean.Astfel din cele
descrise mai sus despre obligatiile fiscal si bugetare vreau sa mentionez ca obligatiile date
servesc drept temei pentru cresterea si dezvoltarea statului gestionarea corecta a acestora si
indeplinirea datoriilor de cetateni va ajuta sa mentina echilibru in bugetul de stat.