EPIDEMIOLOGIA TRICINELOZEI

IN ROMANIA
(1996-2003)

COSTACHE KIRILEANU GEORGE

CIORNEI EMIL PETRICA
Grupa 776 A
An III

1
 Epidemiologia trichinelozei in România între anii 1996-2003

• Definitie
Trichineloza este o boală infectioasă acută determinata de nematodul Trichinella
spiralis,manifestată,la om,prin febră,mialgii si fenomene alergice.
Boala se produce de obicei prin ingestia de carne infestată,insuficient tratată termic.
Etiologie
 Nematodul Trichinella spiralis-Traieste ca adult in intestinul subtire,
in jejun.Este vivipar,larvele fiind eliminate de femele in peretele intestinului gazdei.Numărul larvelor
eliminate de o femelă,in cele aproximativ 4-6 săptămâni de viatâ,este foarte mare;după unii autori
până la 10 000-15000(Brown,Newmann).Larvele eliminate trec,cele mai multe,pe cale limfatică,prin
ganglionii mezenterici si ajung in canalul toracic si apoi in cordul drept.De aici ajung in plamân,cordul
stâng si apoi in circulatia generală,răspândindu-se in tot organismul.In tot acest timp,larvele napârlesc
de mai multe ori,urmând a evolua către stadiul infestant numai acelea care au ajuns in musculatura
striată a gazdei;celelalte,localizate in alte organe sau tesuturi,mor.
Larva ajunsa in musculatură,la inceput se răsuceste usor in spirală si apoi se inconjură cu o
membrană ce izolează parazitul de restul corpului.Apare astfel larva inchistată,a cărei formă ovală
seamănă cu o lămâie.Larvele se dezvoltă repede in musculatură;astfel evoluate si inchistate ele pot sta
mult timp.Logevitatea larvelor in musculatură e areciată la 5-12 ani.Ele constituie elementul de
contaminare si deoarece nu părăsesc musculatura,trecerea la un alt animal sau un alt om se face numai
prin ingerarea musculaturii.
Se constată că acest nematod,ale cărui stadii evolutive se petrec in corpul aceleiasi
gazde,are un stadiu foarte scurt ca adult in intestin,in timp ce stadiul larvar,in musculatură,este extrem
de lung.
In mod obisnuit,după 6 luni,chistii pot degenera producându-se fenomenul de
calcificare,dar care nu intotdeauna atrage si moartea larvei.
• Repartitia in timp si spatiu
Incidenta la 100.000 locuitori,in anul 1998 a fost de 7,35 in România si de 15,91 in zona de
vest a tării.
Numărul de cazuri noi inregistrate in România in perioada 1996-2003(incidenta):

2
 Incidenta trichinelozei in perioada 1996-2003

1400

1200 1185
1000
numar cazuri

800
cazuri noi
600 598
466 505 505 476
400
236 267
200

0
1996 1997 1998 1999 2000 2001  2002 2003
anii

Numarul total de cazuri de trichineloza intâlnite intre anii 1996-2003(prevalenta):

Prevalenta Trichinelozei in perioada 1996-2003

7000

6000 6001
5305 5305
5000
numar cazuri

4000
3331 3250 cazuri
3000 2872
2000
1311
1000 957
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001  2002 2003
anii

Prevalenta instantanee la intrarea in anul 1997 este de 6001 cazuri ceea ce reprezintă cel
mai mare număr de cazuri intâlnite in acest interval.Prevalenta totala intre anii 1996-2003 este de
28332.
Având caracter zoonotic,trichineloza este o boală raspândită pe tot globul (cu exceptia
Australiei),fiind mai frecventă in zonele temperate si reci din emisfera nordică ceea ce ne-ar putea face
să credem că agentul său infectios este influentat de existenta unor temperaturi moderate sau coborâte
ale aerului,care-i asigură conditiile optime de dezvoltare si multiplicare,fie că frecventa acestuia este
mai redusă in zonele tropicale calde unde,din cauza unor determinări cultural-religioase,consumul

3
cărnii de porc este foarte rar sau chiar absent,iar sansele de imbolnăvire sunt minime.Cu toate
acestea,trichineloza rămâne o amenintare reală peste tot,impunând un control riguros al cărnii si
produselor din carne in orice abator(examen trichinoscopic obligatoriu),in vederea protectiei populatiei
consumatoare.
• Diagnostic si teste de depistare
Deoarece,in general animalele domestice nu manifestă semne clinice,diagnosticul clinic nu
este posibil.
Datorită dificultătilor de diagnostic clinic s-au căutat a se adopta metode imunobiologice.In
acest sens s-au aplicat:reactia de precipitare inelară ,reactia de fixare a complementului,reactia de
hemoaglutinare pasivă.Pe bolnavul respectiv s-a folosit reactia alergiei cutanate.
La animale,in special la porc,diagnosticul se bazează pe metode aplicate după sacrificarea
animalelor.Acestea pot fi:examenul microscopic al musculaturii,depistarea larvelor dintr-un fragment
de musculatură prin digestie artificială.De asemenea se mai pot folosi si reactii de precipitare:extract
din musculatura suspectă si antigenul fiind extract de larve.
In cazul existentei de Trichinella spiralis,acestea apar sub aspectul unor formatii
alungite,globulare,cu extremitătile busonate.
Metodele imunobiologice,neaplicate incă la animale,folosesc un antigen ce s-a dovedit a fi
specific,care dă reactii atât pe animal ct si “in vitro”.
Simptome
In general,la animale si in special la porc,este foarte greu a se constata semnele clinice.Sunt
insă animale ca pisica,câinele,iepurele,care au o sensibilitate mai mare si pot manifesta unele semne
clinice intestinale si apoi musculare.
La infestările experimentale cu un număr mare de larve pot apărea stări diareice,lipsa poftei
de mâncare,contractii musculare,in special la membrele posterioare,muschii maseteri.Dacă numărul de
larve este foarte mare,se produce si moartea.La porc este vorba de evolutia lentă si fără manifestări
clinice.
• Statistică descriptivă
In graficul următor găsim evolutia trichinelozei(cazurile semnalate si inregistrate)in
România intre anii 1996-2003:
Evidenta trichinelozei in Romania intre anii 1996-
2003

7000
6001
6000 5305 5305
5000
numar cazuri

4000 3331 3250 cazuri noi

2872
3000 total cazuri
2000 1311
1185 957
1000 466 505 505 598 476 236 267
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001  2002 2003
anul

In toată această perioadă nu a fost inregistrat nici un mort din cauza trichinelozei.

4
 La pisică,multe lucrări arată prezenta trichinelozei,procentul de parazitare la această specie
fiind in unele zone foarte ridicat;iar in altele zone foarte scazut:

Bacau 33,33%
Suceava 14,3%
Galati 1,51%

In urmatorul grafic vom adăuga si numărul de animale sacrificate in urma infestatiei cu trichineloză:

Evolutia trichineloz ei:cazuri

inregistrate+sacrificari

7000
6000 cazuri noi
numar cazuri

5000
4000 total cazuri
3000
2000 numar de animale
1000 sacrificate
0
96

97

98

99

00

01

03
2
00
19

19

20
19

19

20

20
 2

anul

Observăm din grafic că din numărul total de cazuri de trichineloză inregistrate au fost
sacrificate aproximativ toate;in anul 2002 s-a inregistrat un număr mai scăzut de cazuri inregistrate-
957,iar dintre acestea 200 de animale nu au fost sacrificate.
Asadar,din numărul total de cazuri inregistrate intre anii 1996-2003 adică 28332,au fost
sacrificate 28132 de animale.
• Surse de agenti patogeni
Rezervorul de infectie:-animale sălbatice sau domestice cum ar fi
porci,cai,câini,pisici,ursi,mistreti,vulpi,rozătoare.
Transmiterea se face prin consumul de carne sau preparate din carne insuficient tratate
termic.
Receptivitatea:generala.
Imunitatea este de scurta durată;reimbolnăviri nelimitate.
Contaminarea
La toate speciile de animale,contaminarea se face pe cale orală,prin ingerarea musculaturii
care contine larve de Trichinella spiralis.Porcul se contaminează prin consumul sobolanilor vii sau al
cadavrelor acestora,ca si prin consumul cadavrelor de animale sălbatice purtătoare de larve de
trichină;desigur că frecvent tot sobolanul este cel mai apropiat.acest mod de contaminare este posibil
in cazul gospodăriilor nederatizate sau acolo unde porcii sunt lăsati liberi.

5
 Cercetări facute in S.U.A. au demonstrat că porcii se pot infesta si prin consumul resturilor
de la abatoare,când acestea sunt date in hrana porcilor,fără a fi in prealabil sterilizate.
S-a mai arătat că larve de Trichinella spiralis pot să trăiască 5-8 zile in corpul diferitelor insecte
sarcofage.Prin consumarea acestor insecte de către animalele receptive se consideră că boala poate fi
transmisă.
S-a emis părerea că fecalele animalelor in care s-ar găsi portiuni de musculatură
nedigerată,cu trichină,ar putea constitui posibilitatea de contaminare.
Pentru om,sursa de contaminare cea mai frecventă este porcul,precum si carnea anumitor animale
vânate,de ex.mistretul.In regiunile unde nu se cresc porci,asa cum sunt regiunile polare,trichinoza
există la om,sursa de contaminare fiind carnea de urs alb,morsă sau focă.
• Mod de transmitere
In mod experimental a putut fi transmisă si la:maimută,cobai,diferite erbivore,liliac;
Matov a transmis boala la broaste testoase si broaste râioase,prin mentinerea acestor animale la
temperatura de peste 35ºC.
Aceste posibilităti multiple de parazitare fac ca trichineloza să existe peste tot,să fie una din
zoonozele importante.
Specia asupra căreia s-au făcut cele mai multe statistici referitoare la frecventa acestei boli
este porcul.
In România cercetările arată că la sobolanii din jurul abatoarelor,infestarea ajunge la
9,93%,iar la cei din alte locuri doar la 0,75%.Un singur sobolan infectat cu Trichinella,in caz că
moare, constituie un focar puternic.
La animalele sălbatice,trichineloza a fost găsită de numerosi cercetători in procente destul
de mari.La noi in tară s-a găsit:
procentul trichinelozei la cateva specii
de animale salbatice

25 21,6
20
procentul

15 12,1 procentul
10 trichinelozei
5,2
5

0
lup vulpe dihor
specia

• Profilaxie
Baza combaterii trichinelozei constă in prevenirea ei.Se iau măsuri,in primul rând,referitor
la biocenoza din imediata apropiere a omului.Ca măsuri profilactice sunt necesare:
 Deratizări cât sustinute si pe suprafete cât mai mari,cunoscând că totusi sobolanul este
elementul principal in contaminarea porcului.
 Ecarisarea si distrugerea cadavrelor de animale;

6
 Examinarea obligatorie a examenului trichinoscopic la toti porcii sacrificati;
 Sterilizarea subproduselor sau a resturilor de abator care eventual se dau in hrana
animalelor.
A doua grupă de măsuri,mult mai greu de luat,se referă la biocenoza pădurilor,la animalele
sălbatice,care si ele constituie un rezervor trichinotic.Aici este necesară ingroparea sau distrugerea
cadavrelor,examenul trichinoscopic al vânatului.

• Tratament
La animale nu poate fi vorba de un tratament,boala diagnostificandu-se după sacrificare.La
om s-au folosit tratamente simptomatice,cu scopul de a se mări puterea de rezistentă a organismului.
 Tratament igieno-dietetic cu repaus fizic si dietă bogată in calorii;
 Purgative si vermifuge administrate in stadiul intestinal;
 Antihelmintice:Tiabendazol(Mintezol);
 Corticoterapie si antihistaminice;
 Tratament patogenetic.

7
Distributia Trichinelozei in Romania in perioada ianuarie-iunie 2000

Bibliografie:-www.oie.int;www.ansv.ro;www.ispt.ro.
-Epidemiologie veterinară generală-Gheorghe Savuta
-Patologia si clinica bolilor parazitare-Al.Niculescu