6. Invatarea scolara.

Orientari contemporane in teoria si

practica invatarii scolare
pshihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/6-invatarea-scolara-orientari.html

1.Conceptele de invatare si invatare scolara. Mecanisme si procesualitate. Forme, tipuri si niveluri de invatare.
2.Orientari principale in teoriile contemporane ale invatarii si relevanta lor pentru instruirea scolara.
3. Conditiile interne si externe ale invatarii scolare eficiente. Motivatia invatarii scolare-conditie interna
integrativa: geneza, dinamica, forme si structuri; legea optimului motivational; strategii de formare dezvoltare.
4. Psihologic, logic si pedagogic in procesul invatarii si formarii conceptelor, a structurilor operatorii si actionale,
a celor atitudinal-valorice.
1. Conceptele de invatare si invatare scolara. Mecanisme si procesualitate. Forme, tipuri si niveluri de invatare
Conceptul de invatare
Invatare este definita diferit de la un autor la altul. Dupa Dors si Mercier, invatarea consta in a dobandi sau a
modifica o reprezentare a mediului. Acest caracter elimina latura afectiv-motivat a vietii psihice. Dupa Leontiev,
invatarea e procesul dobandirii experientei individuale de comportare. Adica, datorita invatarii nu se
acumuleaza numai informatie, ci se formeaza gandirea, sentimentele, vointa personalitatea. Tot ceea ce nu
este innascut este invatat, se formeaza in experienta, prin contactul cu mediul social si cel natural.
Procesul invatarii se desfasoara in mai multe faze:
- receptarea si inregistrarea materialului pe fondul unei stari de atentie si activare cerebrala;
- intelegerea si generalizarea prin formarea de notiuni, principii etc.;
- fixarea in memorie, actualizarea prin reproducere a cunostintelor si transferul acestora.
Invatarea este un proces complex la care participa intreaga scoarta cerebrala.
Tipurile de invatare au fost clasificate pe baza mai multor criterii:
- in functie de analizatorul care participa la invatare, distingem: invatare vizuala, auditiva, verbo-motorie,
olfactiva, gustativa si kinestezica. Cea mai eficienta este cea combinata;
- dupa eficienta, invatarea poate fi: receptiv-reproductiva, inteligibila si creativa;
- dupa modul de organizare a materialului de invatare, distingem: invatare programata, euristica, algoritmica,
prin modelare si rezolvare de probleme, prin descoperirea inductiva, deductiva si analogica;
- dupa operatiile si mecanismele gandirii: invatare prin observare, imitare, prin conditionare reflexa, conditionare
operanta, prin identificare.
Forme ale invatarii:
- invatare spontana, neorganizata, care se petrece in familie, in grupurile de joaca etc.;
- invatare sistematica ce se realizeaza in special in scoli ori in cadrul diferitelor strategii de instruire.
Invatarea spontana (sau invatare sociala) este neorganizata , are loc in familie, in grupul de joaca, in timpul
exercitarii profesiei.Invatarea spontana este indeosebi o invatare sociala. In cadrul acestei forme de invatare are
loc in special dezvolarea afectivitatii, formarea sentimentelor si a vointei. Invatarea sistematica e realizata in
scoala sau in diferite strategii de instruire. Efectele invatarii sistematice se resimt in planul dezvoltarii intelectuale
si mai putin in planul motivatiei, al valorilor, al sentimentelor. Latura afectiva se dezvolta mult in cadrul invatare
sociale. Invatarea realizata in scoala se clasifica in :
- invatare senzo-motorie consta in formarea de priceperi si deprinderi motorii (invatare scris, desen tehnic, a

1/10

manuirii unor aparate, instrumente, invatarea practicarii unor sporturi).

- invatare verbala cuprinde insusirea de cunostinte si forme de capacitati, priceperi intelectuale (memorarea
unor formule, legi ,date).
Intre aceste tipuri de invatare exista o legatura : instruirea verbala e foarte importanta in dobandandirea unei
priceperi motorii complexe; in memorare. ne ajutam de scris, de scheme.
Nucleul principal al invatarii sistematice este invatarea scolara, cuprinzand procesul de educare al copiilor si
tinerilor, ce are loc in scoli si institute. In invatarea scolara accentul principal cade pe formarea intelectuala.
In invatare exista doua etape:
1-se urmareste rezolvarea unei probleme (implica gandirea, perceptia, memoria si imaginatia)
2-se realizeaza fixarea solutiei .
Invatare scolara.
Invatarea poate fi invatarea spontana (sau sociala, neorganizata, are loc in familie, in grupele de joaca, in timpul
exercitarii profesiei) si invatarea sistematica (realizata in scoala). Invatarea scolara e un proces organizat,
institutionalizat si obligatoriu pentru cei care invata ; coninutul invatarii scolare e fixat in functie de
particularitatile de varsta si sarcinile invatare. Invatarea scolara e un proces orientat spre obiective precise,
pentru ca pregatirea tinerilor sa se realizeze in perspectiva (prezent si viitor). Invatarea scolara e un proces
dirijat de cadre special pregatite. Invatarea scolara are caracter educativ, formativ, nu urmareste numai
transmiterea de informatii ci si dezvolta morala si intelectul persoanei. Invatarea scolara are caracter bilateral, se
realizeaza sub indrumarea profesorului. Invatarea scolara e un proces organizat de asimilare de catre scolari a
unor informatii, de formare a unor priceperi si deprinderi si a atitudinilor care sa le permita adaptarea la societate
si modelarea propriei persoane.
Forme, tipuri si nivele de invatare
In stabilirea formelor invatarii se au in vedere criteriile:
1) modul de efectuare a nvatarii
a) incercare si eroare (la animale);
b) invatarea prin repetare;
c) invatarea prin generalizarea reactiei dobandite;
d) invatarea prin discriminare multipla ;
e) invatarea prin asocierea stimulilor ;
f) invatarea mediata ( pe baza experientei altora);
g) invatarea prin imitatie ;
h) invatarea prin actiunile efectuate de altii (fotbal);
i) invatarea prin identificatie ( invatarea pe baza de model)
2) componenta psihica dominanta:
a) invatarea perceptuala ;
b) invatarea motrica (sport);
c) invatarea verbala;
d) invatarea pe baza de simboluri (la circulatia rutiera);
3) modul de transmitere a experientei umane celor care invata:
a) invatarea algoritmica (pe baza de reguli);
b) invatarea euristica ;
c) invatarea programata ;

2/10

d) invatarea prin analogie si modelarea proceselor;

Tipurile de invatare sunt delimitate dupa obiectivele invatarii si finalitatea ei sociala. :
a) invatarea scolara;
b) instruire militara;
c) invatarea sociala;
d) reciclare.
Nivele de invatare:
1) invatare de semnale (sugarul incepe sa-si recunoasca mama si dupa imaginea ei vizuala, nu numai dupa
sunetul vocii ei)
2) invatare stimul-raspuns (sugarul invatareata singur sa-si tina biberonul)
3) inlantuire de miscari (mersul pe bicicleta, scrisul, inotul)
4) asociatiile verbale
5) invatare prin discriminare (cand se fac distinctii fine, intre o insecta si un paiajen de ex)
6) invatare conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele
7) invatarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice, a noiunilor abstracte
8) rezolvarea de probleme este tipul de invatare cel mai complicat ; trebuie sa combinam regulile pentru a
solutiona probleme noi; uneori se impune imaginarea unor reguli.
Nivelele determina o clasifiscare:
-nvatare latenta, neintetionata;
-nvatarea hipnotica;
-nvatarea constienta
2. Orientari principale in teoriile contemporane ale invatarii si relevanta lor pentru instruirea scolara
Fiind un proces complex, oamenii de tiinta au studiat invatarea pe animale, rezultand diferite teorii.
Teorii asociationiste: Teoriile asociationiste exagerau mult rolul asociatiilor, a acelor conexiuni stabilite intre doua
imagini ori idei, daca se produc simultan si sunt intarite prin repetare. Pavlov a demonstrat prin coincidenta
repetata a doi stimuli se produc in creier legaturi temporare, pe care Thorndike le-a numit conexiuni. Pavlov ,
a descoperit reflexul conditionat in timp ce studia problema digestiei. A constatat aparitia unei legaturi intre un
centru senzorial si unul motor. Pavlov a reusit sa substituie stimulii astfel incat animalul saliva cand auzea un
anumit sunet. Stimulul devine un semnal de hrana. Alt exemplu: puiul de vulpe descopera hrana dupa
cotcodacitul gainilor.
Invatare prin semne este importanta pentru om : lumina rosie a semaforului inseamna oprire. Invatare unei limbi
straine e o substitutie, de asta, data de semnale sonore.
Exeprimentul 2 : 2 caini, hranind numai unul, in timp ce se producea un semnal sonor puternic. Celalalt caine
doar priveste. Si lui i se formeaza. un reflex salivar . Se demonstreaza rolul imitatiei in invatare. Vorbirea,
mersul, manuirea unor obiecte casnice sunt invatareatate prin imitatia adultilor. Pedagogia sublineaza rolul
fundamental al experientei profesionale. Pavlov a demonstrat si existenta reflexului innascut al orientarii.. Acest
reflex de orientare este curiozitatea, trezirea interesului pentru un eveniment. Un elev devine atent cand
cunoaste importanta intelegerii unui fenomen, pentru a putea fi notat bine.
Thorndike a stabilit legea efectului prin care demonstreaza ca invatarea implica o succesiune de incercari si
erori. Tentativele cu succes se retin, iar cele cu esec sunt inhibate. Invatare are la baza formarea de conexiuni in
creier, rezultand doctrina conexionism. J.Watson isi bazeaza psihologia sa pe raspunsuri (comportament),
stimuli si situatii rezultand teoria behaviorismului . Invatarea antreneaza intrega viata psihica : procesele de
cunoastere, afectivitatea, priceperile motorii, vointa.
Teoria invatarii cumulativ-ierarhice: Gagne a descris opt tipuri de invatare de complexitate crescanda:

3/10

- invatarea de semnale (tip Pavlov), cand sugarul incepe sa-si recunoasca mama dupa imaginea ei vizuala si nu
doar dupa voce;
- invatarea stimul-raspuns (tip Thorndike), cand sugarul invata sa-si tina singur biberonul. La un anume stimul
stim sa inlocuim o miscare cu alta;
- inlantuirea de miscari, cand o miscare o declanseaza pe cea urmatoare (de exemplu, mersul pe bicicleta,
inotul, scrisul);
- asociatiile verbale sunt acelea foarte complexe, implicate in vorbire;
- invatarea prin discriminare, atunci cand facem distinctii fine (de exemplu, deosebirea dintre o insecta si un
paianjen);
- invatarea conceptelor;
- invatarea regulilor (gramaticale, a formulelor matematice);
- rezolvarea problemelor constituie tipul de invatare cel mai complicat.
R. Gagne pastreaza influente din gandirea asociationista. Meritul sau este de a atrage atentia ca nu putem
aborda o anumita tema, daca elevii nu si-au format in prealabil asociatiile, discriminarile, conceptele pe care ea
le presupune. Profesorul trebuie sa gandeasca analitic un proiect de lectie, obiectivele propuse.
Teoria psihogenezei operatiilor intelectuale (a lui J. Piaget): Piaget a studiat evolutia gandirii, formarea gandirii
abstracte, demonstrand cum gandirea are loc mai intai in planul actiunilor reale, pentru ca treptat acestea sa
poata fi efectuate mental.
Teoria operationala a invatarii: formarea operatiunilor mentale parcurge, cel putin in varsta scolara mica,
urmatoarele etape:
- faza de orientare (in care copiii asista cum invatatorul aduna un grup de 3 bile, apoi altul de 4 bile, le reuneste
si numara din nou, constatand existenta a 7 bile);
- faza actiunii reale, in care elevii insisi executa operatia cu betisoare sau alte materiale;
- faza verbalizarii aduna cu glas tare, fara sa mai foloseasca materiale;
- faza interiorizarii aduna in minte, la inceput mai incet, apoi din ce in ce mai rapid.
Elevul trebuie sa fie activ daca dorim ca gandirea sa se dezvolte, sa fie pus in fata unor probleme, mobilizandu-i
toate resursele existente pentru formarea si dezvoltarea de operatii mintale.
Teoria genetic-cognitiva si structurala (Bruner): copilul descopera lumea dinafara lui in trei moduri:
- modalitatea activa realizata prin actiunea sa, prin manipulare libera, prin exersare;
- modalitatea iconica, bazata pe imagini;
- modalitatea simbolica.
Copilul utilizeaza treptat aceste modalitati, iar cand ajunge la deplina stapanire a modalitatii verbale inseamna
ca a ajuns la maturitate intelectuala. Bruner este printre primii care au subliniat necesitatea problematizarii, ca
metoda, si a invatarii prin descoperire.
Prin invatare se obtine o modificare a comportamentului. Limbajul reprezinta principalul cod de insusire,
transmitere a informatiei ceaa ce confera invatarii un caracter constient .
3. Conditii interne si externe ale invatarii eficiente. Motivatia invatarii scolare-conditie interna integrativa; geneza,
dinamica, forme si structuri; legea optimului motivational; strategii de formare, dezvoltare
Conditionarea psihologica a invatarii scolare
Realizarea obiectivelor invatarii scolarea are loc in conditiile care pregatesc psihic elevul pentru activitate, il
stimuleaza sa isi fixeze cele invatate. Aceste conditii care guverneaza procesul invatarii se numesc conditii
interne, dependente de cel ce invata (exemplu: motivatia, implicarea procesului de cunoastere, atentia,
intelegerea si consolidarea celor invatate prin memorie). Conditiile care acioneaza asupra scolarului, din afara
se numesc conditii externe (exemplu: personalitatea profesorului, pregatirea lui, organizarea invatarii, factorii
ergonomici (materiale didactice de ex.), influenta relatiilor de grup, ambianta, climatul afectiv, timpul in care se
efectueaza invatarea, factori perturbatori.)

4/10

Conditii interne ale invatarii scolare:

- o evidenta insemnatate o are orientarea si concentrarea atentiei elevilor asupra celor ce se discuta in cadrul
unei lectii. Atentia este trezita imediat de ceea ce este nou, necunoscut. Banalitatea adoarme atentia. Observam
usor stimulii interni, obiectele mari, in culori vii. De aceea materialul intuitiv trebuie sa fie mare, in culori
contrastante. De asemenea, miscarea, variatia atrage atentia. Dar mai i portanta decat toate aceste conditii este
prezenta interesului. De aceea, preocuparea de a trezi interesul copiilor are o importanta cruciala in procesul
invatarii.
Cunoasterea are insa la baza informatiile furnizate de simturi, sintetizate in perceptie. In ciuda aparentei,
perceptia este un act foarte complex, iar scolarii pot sa nu vada ceea ce profesorului ii sare in ochi, datorita
experientei lor reduse, a saraciei bagajului de reprezentari. In acest scop nu trebuie subestimate metodele
intuitive. O a doua dificultate apare prin aceea ca elevii disting cu greu aspectele esentiale de cele neesentiale.
Se recomanda utilizarea desenului schematic si folosirea unui material intuitiv cat mai variat. Un rol hotarator il
are insa interventia profesorului prin cuvant. Memoria are, desigur, finetea care asigura trainicia asimilarii
cunostintelor si priceperilor. Memoria este cu atat mai temeinica, cu cat mai activa este invatarea. In centrul
preocuparilor formative in scoala va sta totdeauna cultivarea gandirii verbal-abstracte.
Conditii externe ale invatarii:
- toti factorii din ambianta scolara influenteaza randamentul invatarii;
- cel mai important este profesorul, tinuta, atitudinea lui, maiestria didactica. El trebuie sa stie sa aleaga cele mai
adecvate obiective operationale, sa dozeze continutul lectiei, sa foloseasca metode active care sa trezeasca
interesul scolarilor si sa-i antreneze in solutionarea problemelor;
- grupul scolar (fiecare elev sufera influenta mentalitatii clasei, fie ea pozitiva sau negativa);
- ambianta (cladirea scolii, aspectul clasei, linistea, igiena scolara);
- regimul de viata al elevului: respectarea unor ore fixe pentru masa, studiu, repaos, in vederea crearii unui
cadru extern optim al invatarii, dirigintele trebuie sa colaboreze cu familia.
Invatarea eficienta
Valoarea, performanta si eficienta invatarii sunt influentate de anumite conditii.
1) Nivelul si participarea individuala a elevului (temperament, capacitate intelectuala, participari afective,
voluntare si caracteriale; motivatiile, aptitudinile, inclinatiile, interesele si aspiratiile.)
2) Volumul, calitatea si inteligibilitatea (accesibilitatea) cunostintelor
3) Transferul de cunostinte
4) Exercitiul, repetitiile teoretice si practice , sistematice sunt conditii ale invatarii scolare
5) Calitatea strategiilor de presdare nvatare, a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate didactica.
6) Competentele profesionale, pedagogice si moral-cetatenesti ale profesorului.
7) Calitatea vieii scolare
8)Componenta procesului de invatamant: obiective, continuturi, mijloace si forme de activitate didactica, relatia
profesorelev.
9)Influente socio-culturale: dezvoltarea culturii, a cartii, a aciunii cultural artistice, gradul de cultura, relatile intre
famile, scoala si societate
Motivatia invatarii scolare
Motivatia resprezinta totalitatea motivelor care dinamizeaza comportamentul uman. Motivul este o structura
psihica, ducand la orientarea, initierea si reglarea actiunilor in directia unui scop. Realizarea invatarii scolare are
loc in cond care pregatesc psihologic elevul pentru activitatea respectiva. Motivatia este totalitatea motivelor
care determina elevul sa invete. Ele sunt si cauzele conduitei. Motivatia are rolul de a activa mecanismele
necesare efectuarii de aciuni constiente, sursa acesteia, asigurarea conditiilor realizarii ei. Declansarea actiunii
revine unor stimuli exteriori, care prezinta o anumita importanta pentru individ. Punctul de plecare in procesul
motivatiei revine trairii unor trebuinte, raportata la obiectele cu care ea poate fi satisfacuta. Constientizarea
acestor obiecte in mintea noastra da nastere motivului, adica un sentiment de convigere, aspiratie ce determina

5/10

actiunea sa se orienteze spre un anumit scop. La baza motivatiei sta o mare varietate de trebuinte biologice si
psihice ale omului.
In realizarea actiunilor motivate intervin toate procese psihice:
1) procesele cognitive asigura constientizarea obiectului cu care se satisface trebuinta; trebuintele devenite
constiente de obiectul lor se numesc dorinte din care izvorasc tendintele, impulsuri spre miscare, actiune.
Trebuintele sunt influentate de mediu, de experienta sociala (exemplu: nevoia telefonului, a televizorului, iar ca si
trebuinte negative: dorinta de a fuma, nevoia de drog, alcool)
2)procesele afective insotesc actiunea cu trairi pozitive sau negative pana la atingerea scopului. Motive ale
conduitei umane : sentimentele si pasiunile.
Starile afective sunt impartite in doua:
1)- Procese afective dinamice :: sentimentele, pasiunile.
Pasiunile difera de sentimente prin intesitatea lor, care au drept urmare o viziune unilaterala a vietii. Ceea ce nu
constituie obiectul pasiunii nu se vede (te orbeste pasiunea)
Sentimente :
inferioare(interse personale: dorinta de a construi o casa) ;
-superioare:
- morale(dragoste de munca , patriotism);
-estetice(trairea frumosului in arta) ;
-intelectuale(aspiratia de a stii mai multe.)
2)- Procesele afective statice:
a)- agreabilul si dezagreabilul insotesc toate perceptiile noastre (pe strada, observarea unui automobil nou si
frumos este agreabila, pe cand gunoiul azvarlit pe strada este dezagreabil)
b)- dispozitiile (bine dispusi/ indispusi)
c)- emotiile stari afective de scurta durata;(exemple: furie ,frica, disperare, bucurie, dezgust, speranta, mila
etc).
Astfel rezulta o clasificare a motivelor dupa continutul psihologic al lor (dorinte, sentimente, interese ,aspiratii
,aptidudini speciale etc.)
Relatia motivatie invatare scop delimiteaza doua categorii de motive:
a) motivatia extrinseca cand elevul se incadreaza in disciplina scolara fara vreun interes direct pentru ceea
ce se preda , ci pentru a primi direct sau indirect anumite recompense, indeosebi morale (deci nu au legatura cu
natura activitatii in invatare)
Motive extrinseci :
1) dorinta de afiliere(copilul merge la scoala, invata bine doar pentru a fi pe placul familiei) ; dorinta de a fi pe
placul profesorului
2) tendinte normative: parintii, profesorii ii cer copilului sa se supuna unei indoctrinari, copilul deprins sa asculte,
se supune. Supunerea este insotita de
3) teama consecintelor neascultarii( frica sentiment dominant in coala de acum 100 de ani)
4)- ambitia: dorinta de a fi printre primii (la copiii mai mici, exagerarile familiei duc la nasterea rivalitatilor)
b) motivatiile intrinseci - au legatura cu specificul invatarii :
1) interesul de cunoastere, curiozitatea. Are la baza un impuls nativ si este prezenta mai ales in primii ani de
viata. Mentinerea ei depinde de maiestria profesorului
2) aspiratia spre competenta, prin autodepasire;
3) motivul reciprocitatii ;
4) aptitudini speciale.

6/10

Care sunt motivele principale care il determina pe scolar sa vina la scoala?

Motive extrinseci:
- pentru a face pe placul parintilor;
- pentru ca si alti copii din cartier fac la fel;
- pentru ca exista impulsul de a se supune normelor (tendinte normative);
- pentru ca se poate teme de consecintele repetentiei, al excluderii din scoala (anxietate);
- impulsul afirmarii eului, dorinta de ridicare sociala.
Motive intrinseci:
- din curiozitate;
- aspiratia spre competenta;
- dorinta de a crea.
Profesorul e nevoit sa se sprijine pe toate formele de motivatie, insa el va cauta tot timpul sa promoveze
motivatia intrinseca, cea mai valoroasa.
Din punct de vedere socio-moral:
a) motive sociale scopuri si interese generale pentru altii(patriotismul);
b) motive normale sunt legate direct de scopuri ce vizeaza personal elevul (dorinta de succes).
Recompensa e un factor stimulator, satisfactia succesului dinamizeaza scolarul pentru a obtine rezultate bune.
Succesele scolare au efect formarea unei atitudini pozitive faa de munca. Insuccesele repetate pot indeparta
copilul de scoala , trenuie renuntat la dezaprobare, forme de pedeapsa. E importanta exigenta profesorului ,
personalitarea si tactul pedagogic.
Rolul profesorului este de a facilita motivatia elevului prin accentuarea atractiilor, prin implicarea lor in sarcini
captivante si evitarea situatiilor jenante sau de esec.
Formarea motivatiei:
- proces complex si de lunga durata;
- atitudinile parintilor sunt inoculate treptat si copiilor;
- conteaza exemplul, modelul profesorului; intervine intentia datorata autoritatii;
- bucuria succesului poate duce la o atitudine pozitiva fata de materia asimilata care a dus la satisfactii;
- intr-o activitate scolara trebuie sa predomine momentele pozitive;
- educarea motivatiei atinge stadiul superior cand apar sentimentele trainice legate de valoarea muncii si a
culturii.
Randamentul intr-o activitate creste paralel cu forta motivatiei numai pana la un anumit punct, cand dorintele
sunt prea puternice, intevin inhibitii si randamentul nu mai creste, ba chiar scade.
Principiul nivelului optim in motivarea activitatii scolare (P.N.O)
Procesul de invatare necesita un consum mare de energie umana. Raportat la unitatea de timp, acest consum
este egal cu intesitatea muncii elevului, care nu se poate desfasura la fel pe tot parcursul activitatilor Invatarea
eficienta e strans legata de P.N.O. al functionalitatii activitatii scolare. Nivelul optim se obiectiveaza in:
-integrarea optima a elevilor in viata colara si sociala ;
-atingerea indicatorilor logico-tiintifice ai curriculumului;
-unitatea metodologica si tehnologia didactica aplicata in activitatea de predare-nvatare;
-adecvarea comportamentelor elevilor la scopurile educatiei, sustinute de motivatii intrinseci.
Premisa tiintifica de la care se porneste in afirmarea caracterului optim al functionarii modalitatilor prin care
elevii participa la procesului invatarii o constituie unitatea dintre aspectul logico-formal si cel axiologic precum si
aspectul logico-didactic si aplicativ al procesului de invatare. Optimul de participare apare ca relatie intre

7/10

posibilitate si realitate, ca echilibru intre stabilitatea structurilor pe care dorim sa le formam si variabilitatea
manifestarilor concrete de conduita. Analiza optimului motivational e legata de modelul de reglare, care concepe
factorii dinamogenetici ai comportamentului prin postulatul reducerii nevoilor, trebuintelor, conflictelor. Nivelul
optim al comportamentului motivat ca fiind definit de ideea activismului, dezvoltarii sale, mai ales ca motivatia
principala a comportamentului consta in interactiunea reala cu mediul ambiant. Nivelul optim opereaza si in
sensul stimularii, dar si in cel al reducerii tonusului activitatii, variind cu particularitatile personalitatii fiecarui elev,
cu nivelurile de autoreglare a tensiunilor anticipative, perceptive sau actionale, cu tipul de sarcini de invatare.
Cresterea stimularii produce un efect de intarire, in timp ce peste acest nivel, dimpotriva, descresterea stimularii
produce un efect de intarire. Stimulari excesive (de supramotivare) intalnite in procesul de invatareatamant
produc adesea frustari, blocaje psihice, dezorganizari ale activitatii, iar daca au o frecventa foarte ridicata,
comportamentul motivat poate suferi o deteriorare. In conditiile unor stimulari joase(de submotivare), activitatea
este redusa , apar stari de plictiseala, absenta, slaba angajare, deplasarea preocuparilor , randament slab,
neconcordari ale posibilitatilor fizice si intelectuale.
In legatura cu invatarea scolara se mentioneaza existenta unei stari de invatare exprimata prin functii psihice
implicate in acesta stare. In activitatea de invatare se formeaza procese psihice , cum ar fi : atentia, perceptie,
memorie, gandirea, vointa.
Atentia consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra unor obiecte si fenomene pentru a le putea
cunoaste cat mai clar si cat mai concret. Atentia e o conditie indispensabila a oricarei activitati eficiente. Efectul
atentiei depinde de nivelul de dezvoltare, de calitatea ei: - concentrarea atentiei - volumul atentiei - stabilirea
atentiei (durata de mentinere a ei depinde de varsta , temperament interes pentru activitatea desfasurata) .
Distributia atentiei se refera la posibilitatea de extindere a ei asupra mai multor activitati . Flexibilitatea atentiei
se refera la usurinta cu care se poate trece de la o activitate la alta.
-Forme ale atentiei
1) atentia involuntara (atentia in functie de stimuli externi zgomote de afara )
2) atentia voluntara (cand ne propunem sa fim atenti)
3) atentia postvoluntara (apare ca rezultat al exersarii de a fi atent; starea de a fi atent devine obisnuinta
pentru momentul inceperi unei activitati, efortul de vointa nu mai este necesar; acest tip de atentie este cel mai
productiv )
Perceptia este un proces psihic care da informatii despre obiecte si fenomene , cu toate insusirile lor,
asigurandu-se imaginea lor integrala , atunci cand actioneaza direct asupra receptorilor (organele de simt).
Clasificare ale perceptiilor :
a) dupa analizatorul dominant :
-perceptii vizuale, gustative, olfactive, auditive
- perceptii combinate(vaz-auz)
b) dupa obiectul reflectat perceptia capata denumirea obiectului (percep o cladire)
c) dupa timp insusirile temporale conduc la formarea perceptiilor durata , viteza
e) perceptiile denaturate iluziile determinate obiectiv(fata morgana , orizont linia unde se pare ca se
uneste cerul cu pamantul) ; determinate subiectiv (Ce lunga mi s-a parut ziua)
Memoria este procesul psihic de intiparire, pastrare in creier si reactualizare a ceea ce omul a perceput, trait sau
efectuat in trecut. Presupune 3 procese:
- intiparirea memorarea propriu-zisa a imaginii memorare involuntara si voluntara.

8/10

- pastrarea stocarea propriu-zisa a informatiei

-reactualizarea destocarea de informatii; are doua forme recunoasterea si reproducerea.
Reproducerea logica (memorarea s-a facut logic) si mecanica .
Nivele ale memoriei :
memorare imediata (asigura continuitatea activitatii);
memorare scurta(mijlocie)
dureaza un nr. de ore , permite desfasurarea activitatii pe timpul zilei ;
memorare de lunga durata asigura continuitatea constiintei si unitatii propriei personalitati.
Procesul opus memoriei este uitarea imposibilitatea definitiva de a ne aminti ceva ce am memorat candva; alte
forme ale uitarii:
lapsusuri imposibilitatea de a ne aminti pe moment ceea ce s-a invatat ;
recunoasterea sau reproducerea eronata a ceea ce s-a memorat candva.
Gandirea este procesul psihic complex de reflectare generalizata si mijlocita a obiectelor si fenomenelor si a
relatiilor dintre ele sub forma de notiuni , judecati , rationamente.
Gandirea are doua componente:
- gandire operatorie constituita din operatiile gandirii analiza, sinteza, comparatie , abstractizare ,
generalizare , concretizare.
- gandirea informationala constituita din notiuni, judecati si rationamente .
Operatiile gandirii
- Analiza
Sinteza
Comparatia
Abstractizarea
Generalizare
Concretizarea
Forme ale gandirii
Gandireaa divergenta(la cercetare) ;
Gandirea convergenta (pe care o folosim in mod obisnuit).
Vointa este capacitatea omului de a-si mobiliza in mod constient intreaga activitate psihologica in vederea
realizarii unor scopuri dinainte fixate , adica a unor activitai voluntare. Vointa este un proces psihic complex care
le presupune pe toate celelalte procese psihice (cognitive si afective). Procesele cognitive(gandirea, imaginatie ,
memorie, spirit de observatie) participa la fixarea scopului si planului actiunii pe care urmeaza sa o realizeze.
Procesele afective insotesc actiunile la fixarea scopului pana la atingerea lui , manifestandu-se atitudini de
neincredere , teama , speranta , bucurie pentru fiecare pas pana la relizarea scopului , culminand cu
sentimentul de succes sau esec. Actiunile volitive difera de la individ la individ sub aspectul calitatii (intervin
aptitudinile), sub aspectul ratei de afectuare (intervin trasaturile temperamentale) si sub aspectul organizarii
finalitatii (intervin trasaturile de caracter). Deci , vointa este o activitate voluntara , constienta, motivationala.
Exista doua categorii de actiuni volitive :
- actiuni volitive simple etape :

9/10

1)fixarea scopului actiunii ca rezultat al trairii unei tendinte sub forma de dorimnta sau tentatie. In acest stadiu se
constituie impulsul spre actiune.
2) lupta motivelor , care apare in cazul in care sunt actualizate mai multe trebuinte, fiecare cu impulsul sau spre
un anumit scop.
3)deliberarea si luarea unei hotarari cu privire la act. care va fi executata si prin ce mijloace.
4) executarea actiunii pe baza mijloacelor satbilite, mijloace ce pot fi structurate intr-un plan de actiune.
5) evaluarea si corectarea actiunii pe baza unei verificari secventiale. Exersarea in aceasta directie duce trepta
la formarea unor importante trasaturi de vointa ca : hotarare, perseverenta, stapanire de sine, fermitate,
finalitate,etc.
!!!!! Revin cu a doua categorie cand am sa o gasesc!!!!
4. Psihologic, logic si pedagogic in procesul invatarii si formarii conceptelor, a structurilor operatorii si actionale,
a celor atudinal-valorice
Invatarea se desfasoara pe baza unui sistem de actiuni si operatii diferentiate de la elev la elev, in functie de
nivelul dezvoltarii psihice al fiecaruia si de continutul situatiilor de instruire (lectii si alte activitati didactice). Elevul
invata si se dezvolta intelectual, actionand. Actiunile externe cu obiectele, printr-un proces de analiza,
comparatie, sinteza si generalizare, proces dirijat de profesor, se transforma pe plan mintal in operatii
intelectuale, in scheme de gandire. este vorba de o aspiratie spre integrare sociala, o dorinta de afiliere.

10/10