Stresul,asa cum este definit de H.

Selye este orice raspuns al organismului

consecutiv oricarei cereri sau solicitari exercitate asupra acestui organism.J.Delay vobeste
despre o stare de tensiune acuta a organismului obligat sa-si mobilizeze apararile pentru a
face fata unei situatii amenintatoare.
Exista doua modalitati de actiune asupra stresului profesional. Acestea sunt:
1.modificarea mediului de lucru si a organizarii sarcinilor;
2. ajutarea indivizilor sa faca fata situatiilor de stres, formandu-i sa le gestioneze mai bine.
Asistenta psihologica la persoanele care lucreaza in conditii de stres/ risc are ca
obiectiv fomarea indivizilor pentru a gestiona mai bine stresul.
In cazul persoanelor care lucreaza in conditii de risc , asistenta psihologica le ofera
ascultare, intelegere si sustinere. Persoana trebuie debrifata, adica, psihologul ofera o
intrevedere, intr-o atmosfera de calm, in care persoana este ajutata sa retraiasca din plin
evenimentul stresant/ riscant si emotiile asociate acestuia. Obiectivul asistentei
psihologice este acela de a evita ingroparea amintirilor sau sentimentelor care ar putea mai
apoi sa reapara si sa duca la cronicizarea suferintei.
Persoanele aflate in astfel de situatii trebuie evaluate cu regularitate pentru a depista o
eventuala evolutie spre tulburari anxioase sau depresive secundare.
Un alt obiectiv al asistentei psihologice la persoanele care lucreaza in conditii de
stres/ risc este scaderea consecintelor negative ale stresului asupra persoanei si organizatiei.
Efectele stresului se observa in:
-absenteismul angajatilor, datorat problemelor personale, problemelor de sanatate etc.
-instabilitate profesionala- salariatul paraseste locul de munca pentru ca nu este multumit sau
are probleme de sanatate.
-epuizarea nervoasa , care poate duce la depresie sau alte tulburari psihice.
-accidentele de munca,care determina scaderea productivitatii,moartea sau incapacitatea de
munca a angajatilor.
-violenta,care duce la scaderea eficientei in munca,scaderea productivitatii si calitatii muncii.
Asistenta psihologica are ca scop scaderea acestor efecte prin consilierea persoanelor
si ajutarea lor sa faca fata stresului sau conditiilor de risc.
Persoanele sunt ajutate sa invete strategii de coping. Aceste strategii schimba modul
in care concepem stresul.

Strategiile de coping pot fi orientate catre diminuarea reactiei la stres prin relaxare
sau angajarea intr-o activitate placuta.Aceste metode sunt predate salariatului prin tehnici
comportamentale ca de exemplu: relaxarea progresiva Jacobson, training-ul autogen al lui
Schultz, exercitii de relaxare a respiratiei, tabelul programarii activitatilor placute, in care
persoana trebuie sa isi planifice cate o activitate placuta in fiecare zi, sa estimeze cat de mult
ii va placea si apoi sa spuna cat de mult i-a placut in realitate.Acest model se numeste coping
centrat pe emotie.
Forma de coping centrata pe problema este orientata catre controlul situatiei
stresante: prin cautarea de informatii legate de problema,prin suprimarea factorului de stres
etc.
Formele de coping mai pot fi clasificate in :
Tipul de coping evitant constand intr-un comportament de fuga, de evitare sau de
agresivitate si prin atitudini de negare sau de resemnare.

Tipul de coping vigilent consta in cautarea de informatii, cautarea de sprijin social,

dezvoltarea de planuri de actiune si cautarea si cautarea de mijloace pentru a actiona.
Aceste strategii de adaptare sunt invatate in cadrul asistentei psihologice printehnici
cognitiv- comportamenentale, cum ar fi:
-tehnici de rezolvare de probleme, utile atunci cand persoana este blocata in problema pe
care nu o poate depasi.
-trainingul in vederea optimizarii sau dezvoltarii abilitatilor sociale ,care se refera la
dezvoltarea acelor abilitati care sunt implicate in intalnirea cu alte persoane, in intretinerea
conversatiilor, care se refera la reactiile potrivite in situatii sociale,la participarea la interviuri
si la initierea relatiilor amicale.
-dezbaterea gandurilor automate distorsionate cum ar fi gandirea catastrofica ( este
catastrofal ca am gresit), personalizarea ( este vina mea ca s-a intamplat asta), etichetarea
( sunt un nemernic ca am gresit), sau prezicerea ( daca nu reusesc sa fac acest lucru voi fi
respins).
-examinarea convingerilor dezadaptative.
-examinarea continutului schemelor disfunctionale.
-invatarea auto-controlului prin indentificarea semnelor furiei/anxietatii/tristetii, examinarea
consecintelor
asociate
comportamentelor
avute
in
prezenta
furiei/anxietatii/tristetii,identificarea costurilor si beneficiilor acestor comportamente,gasirea
de alternative pentru aceste comportamente si evaluare costurilor si beneficiilor
alternativelor.
-trainingul asertiv care urmareste ca persoana sa obtina lucrurile care i se cuvin, protejandusi drepturile.
-trainingul de dezvoltare si optimizare a abilitatilor de comunicare, atat a abilitatilor verbale
cat si a celor de ascultare.
De asemenea, in cadrul asistentei psihologice, persoanele sunt invatate sa utilizeze intaririle
pozitive, adica sa faca complimente atunci cand cineva face ceva bun determinand astfel o
stare de bine si o crestere a performantelor si sa foloseasca criticile eficiente, adica sa se
critice comportamentul si nu persoana.
Asistenta psihologica a persoanelor care lucreaza in conditii de stres/risc cuprinde si
ajutarea acestor persoane sa invete cum sa-si creasca rezistenta la stres printr-o alimentatie
adaptata, exercitiu fizic regulat, somn, prin acordarea de timp pentru activitatile placute si
prin crearea unei retele sociale.
Bibliografie:
Marele Dictionar al Psihologiei Larousse, Ed,Trei,2006
Z.Bogathy, Manual de psihologia muncii si organizationala,Ed.Polirom 2004
P.Legeron,Cum sa te aperi de stres, Ed.Trei, 2003
R.Leahy, S.Holland, Planuri de tratament si interventie pentru depresie si
anxietate, Ed.ASCR,2012