Curca domestica, o prezenta atat de familiara si printre orataniile din gospodariile

romanesti, este ruda indepartata a celei mai mari pasari Meleagris gallopavo care
mai traieste si astazi, in salbaticie, in padurile din Statele Unite ale Americii si din sudul
Canadei. Locuitorii din aceste zone, dar si aztecii, maiasii si incasii, populatii care au
trait pe teritoriul de astazi al tarilor din America Centrala si din America de Sud, au
domesticit-o, in urma cu peste 1000 de ani, crescand-o ca delicatesa de carne, acest
fapt fiind o exceptie, in aceasta zona, unde aproape ca nu existau animale pe care
bastinasii sa le creasca pentru consum. Europenii au aflat de existenta acestei pasari
prin intermediul colonistilor spanioli, care au si adus-o in Europa, in secolul al XVI-lea.
Conchistadorii, la momentul cuceririi Mexicului, au fost convinsi ca era vorba de Indii,
asa justificandu-se, de exemplu, faptul ca au numit, initial, uriasa pasare, Gaina de
India. Portughezii, care au ajuns mai tarziu in Lumea Noua, au numit-o Peru, dupa
numele locului in care au descoperit-o. Anglo-saxonii au numit curca turkey, pentru ca
Turcia este tara din care le-a parvenit.
Hernando Cortes este cel a ajuns si a cucerit Mexicul pentru spanioli, in 1520, si, cativa
ani mai tarziu, surprinzator, curcanul este pomenit intr-una dintre cele cele mai
cunoscute carti ale Renasterii europene Gargantua si Pantagruel scrisa de Francois
Rabelais, intr-o secventa in care sunt descrise incredibile ospete, ceea ce inseamna ca
europenii au adoptat foarte repede aceste pasari, in folosul lor.
Cresterea curcilor
Curca domestica poate sa aiba penajul alb, rosu, negru sau pestrit. Poate fi crescuta in
gospodariile individuale sau in ferme. Este preferabil sa fie crescute rase de talie mai
mica (in jur de cinci kilograme, la maturitate), decat cele uriase, care presupun mai
mult efort si mai multa cheltuiala.
Cu un comportament semi-salbatic, acestor pasari mari, desi au un zbor greoi, le place
sa se adaposteasca pe crengile arborilor. De aceea este bine ca, in locurile in care sunt
ingrijite, sa aiba la dispozitie astfel de posibilitati si, oricum, spatiu suficient pentru a se
plimba, hrani si adaposti, ceea ce va elimina, in mare masura, riscul imbolnavirilor. Pe
de alta parte, avand in vedere ca Meleagris gallopavo (curca) pastreaza multe
caracteristici ale rudelor sale salbatice, fiind foarte orgolioasa (mai ales curcanii) si
sarind repede la bataie, trebuie crescuta separat de alte pasari, pentru a evita
confruntarile. Agresivitatea curcanilor se poate manifesta si fata de alti intrusi
oameni, pisici, caini, alte animale de casa etc. Curcile sunt mame foarte devotate, isi
apara puii si pot sa cloceasca si ouale altor pasari de curte.

*Cei mai muli oameni sunt capabili s recunoasc o tarantul? fr nici o problem,
dar puini tiu ce pianjen interesant este n realitate. Aceti pianjeni mari i musculo i
seamn fric n inimile multor oameni din toat lumea, dar n realitate tarantulele sunt
unii dintre cei mai puin agresivi i periculoi pianjeni din lume.

n cele ce urmeaz v prezentm unele dintre cele mai interesante

aspecte ale tarantulelor.
Femelele pot tri i 30 de ani sau chiar mai mult n slbticie
Femelele tarantule sunt faimoase pentru faptul c triesc foarte mult. Chiar i n
captivitate au existat cazuri n care acestea au trit peste 20 de ani. Pe de alt parte,
masculii nu triesc mult dup ce ajung la maturitatea sexual, cu o durat de via ce
poate varia n medie ntre 5 i 10 ani. Mai mult dect att, masculii nici mcar nu
nprlesc odat ajuni la maturitate.
Ajung la dimensiuni foarte mari
Cele mai mari tarantule au picioare lungi de 25 de centimetri, putnd fi comparate cu
mrimea unei farfurii. Chiar i cei mai mari iubitori de pianjeni ar putea avea unele
probleme n a sta nemicai n condiiile n care o tarantul s-ar apropia de ei.
Regizorilor le place s prezinte n filmele lor de groaz aceti pianjeni mari, fapt ce le-a
adus o reputaie proast.
Tarantulele sunt destul de docile i rar mu c oameni
Muli prdtori mari ar transforma tarantulele ntr-o mas copioas, a a se face c
aceti pianjeni nu sunt interesai s se ncurce cu oameni. Pe lng aceasta, chiar dac
ar muca, tarantula nu s-ar apra prea bine din moment ce veninul ei nu este foarte
periculos. O muctur de tarantul nu este cu nimic mai rea dect o n eptur de
albin n termeni de toxicitate.
Tarantulele se apr prin aruncarea n atacatori a unor ace (unele fire de
pr)
n situaia n care o tarantul se simte ameninat, aceasta se folose te de picioarele
din spate pentru a ndeprta firele de pr de pe abdomenul su i pentru a le arunca n
direcia n care se afl pericolul. Este posibil s nu remarcm momentul n care

pianjenul arunc firele de pr, dar cu siguran le vom simi dup aceea, din moment
ce ele provoac o iritaie urt. Ca urmare a nepturilor, unele persoane pot suferi
chiar i o reacie alergic grav. Pentru tarantul, aceast micare de aprare nu las
urme mai grave dect o chelie pe abdomen.
Tarantulele prind noaptea prada mic ntr-o ambuscad, apar pe furi i apoi
atac
Tarantulele nu folosesc pnze pentru a-i prinde prada, dar acest lucru nu nseamn c
nu este la fel de greu din moment ce vneaz pe jos. Tarantulele mai mici mnnc
insecte mici, n timp ce unele dintre speciile mai mari vneaz broa te, oareci, chiar i
psri. Ca i ali pianjeni, tarantulele i paralizeaz prada cu veninul lor, apoi
utilizeaz enzime digestive pentru a-i transforma masa ntr-un lichid.
O cdere poate fi fatal pentru o tarantul
Tarantulele sunt creaturi destul de subirele, n special n jurul abdomenului. Chiar i o
cdere de la o nlime mic poate provoca o ruptur mortal a exoscheletului. Din
acest motiv, nu este recomandat manipularea tarantulelor. Putem s ne speriem u or
i la fel de uor se poate speria i tarantula, iar dac ar ncepe s se agite, cel mai
probabil am scpa-o din mn destul de repede.
Tarantulele au gheare retractabile, la fel ca pisicile
Din moment ce o cdere este att de periculoas, este important pentru acestea s se
prind bine atunci cnd escaladeaz. Chiar dac de cele mai multe ori tarantulele tind
s se mite pe pmnt, uneori ele urc n copaci sau pe alte obiecte din jur. Prin
extinderea unor gheare speciale ce se afl la captul fiecrui picior, o tarantul poate
obine o mai bun nelegere a suprafeelor pe care ncearc s le escaladeze.
Chiar dac nu es pnze, tarantulele se folosesc de mtase
La fel ca i ceilali pianjeni, tarantulele produc mtase, o resurs pe care o folosesc n
mod inteligent. Femelele folosesc mtasea pentru a consolida pere ii vizuinelor; i
nvelesc oule ntr-un cocon de mtase. De asemenea, ele mai folosesc mtasea pentru
a trasa linii care le alerteaz de prezena unei posibile przi sau a unor prdtori.
Recent, oamenii de tiin au descoperit c tarantulele pot produce mtase cu picioarele
lor n plus fa de utilizarea organelor filiere la fel ca restul pianjenilor.

 Majoritatea tarantulelor sunt vzute plimbndu-se n timpul verii, n

cutarea de femele
n timpul celor mai clduroase luni ale anului, masculii maturi sexual i ncep cutarea
unei partenere. n aceast perioad masculii nu se mai gndesc la propria securitate i
umbl n timpul zilei. Odat gsit femela, curtarea are loc repede, masculul prednd
sperma i ncercnd s scape. Pentru femele, pretendentul este o surs bun de
protein i de multe ori va ncerca s-l mnnce odat ce rela ia este consumat.
Tarantulele i pot regenera picioarele pierdute
Deoarece pianjenii nprlesc, nlocuindu-i exoscheletul pe msur ce cresc, ei i pot
repara rnile pe care le-au suferit. n cazul n care o tarantul pierde un picior, unul nou
va aprea la urmtoarea nprlire. n funcie de vrsta tarantulei i de durata de timp
nainte de urmtoarea nprlire, piciorul regenerat s-ar putea s nu fie la fel de lung ca
cel pierdut. Cu toate acestea, pe parcursul a mai multor nprliri, piciorul ajunge la
lungimea normal. Uneori, tarantulele i vor mnca picioarele desprinse ca o
modalitate de a nu pierde proteina.

canar
Cu totii iubim canarii, chiar daca numai de dragul mitului pasarii singuratice care-si
canta amarul sau poate chiar de dragul vietatilor atat de viu colorate si de expresive
prin glasul lor unic. In continuare va vom prezenta o serie de fapte despre canari pentru
a putea cunoaste mai bine aceasta specie armonioasa:

Canarii sunt de fapt denumiti dupa insulele care poarta numele de Insulele
Canare insa tradus din latina acestea nu au nici o legatura cu pasarile, ci
canare, mai exact canariae inseamna de fapt caini.

Cei care se ocupau cu cresterea acestor pasari inca de la inceputurile lor erau
calugarii. Canarii au fost raspanditi pe continentul european prin secolul al
XVII-lea, acestia fiind comercializati de catre calugari, insa ei vindeau doar
reprezentantii masculi care erau dati la un pret foarte mare.

Aproape toti canarii care sunt crescuti in casa, tinuti in custi au infectii grave
de la mai multe tipuri de capuse. Aproximativ 90% dintre acestia pot avea
paraziti care dauneaza grav cailor respiratorii, ducand astfel chiar la decesul
pasarilor din cauza ca acestea nu mai pot respira, insa numai atunci cand
infectia este majora.

O intrebuintare foarte valoroasa a canarilor a fost aceea de a avertiza oamenii

ce lucrau in mine. Datorita faptului ca aceste pasari sunt foarte sensibile la
mirosuri ele depistau foarte repede scaparile de gaze. Astfel ca pasarile fie

cadeau pe jos ametite, fie chiar mureau, iar muncitorii din mine se retrageau.
In Anglia canarii au fost folositi pentru acest lucru chiar pana in anul 1987.

In insulele Canare se gasesc cei mai multi canari, imperecheati, specialistii

aproximeaza pana la 90.000 de perechi deci un total de 180.000 de
exemplare.

Canarii sunt impartiti in trei categorii, astfel avem cei crescuti pentru culoare
canarul cafeniu, cel din Anglia, canarul crescut pentru cantecul sau
deosebit, in special cel American si canarul crescut pentru forma, de regula
cel scotian sau Belgian.

In timp ce naparlesc, deoarece aceste micute pasari naparlesc, ele invata si

noi triluri. Insa de cele mai multe ori au nevoie de inspiratie, de regula
toamna primesc exemple de la alti canari sau chiar de la oameni care le pun
muzica pentru a-i dresa sa castige in concursuri.