TRATAMENTUL EDENTATIEI PARTIALE INTINSE

UNITERMINALE IN PREZENTA UNUI TORUS

PALATIN VOLUMINOS

Treatment of the Partially Edentulous Maxilla in the

Presence of Tori

Disciplina : Edentatie Partial Intinsa

Bibliografie:
1.Kurzmann G, Treatment of the Partially Edentuolus Maxilla in the Presence
of Tori, Dentistry Today, August 2009
2.www.dentistrytoday.net

TRATAMENTUL EDENTATIEI PARTIALE INTINSE UNITERMINALE IN

PREZENTA UNUI TORUS PALATIN VOLUMINOS
Termenul de torus (in latina inseamna taur) este folosit pentru a descrie formatiuni
osoase exostotice formate din os compact, dens. Torusul poate fi intalnit la nivelul boltii
palatine pe linia mediana, la nivel mandibular, pe versantul lingual al crestei sau pe versantul
vestibular al crestei, atat la maxilar cat si mandibula. Torusul palatin poate fi unilobulat, cu
suprafata neteda sau multilobulat. Cresterea sa este de obicei foarte lenta. Din punct de
vedere histologic, torusul este format din os compact cortical (extensie a osului normal
subiacent) acoperit de o mucoasa subtire.
Torusul se intalneste cu precadere la persoanele in varsta. Aceste formatiuni exostotice
au fost identificate si pe cranii preistorice, dovedind astfel ca nu numai omul modern poate fi
afectat. Referinte privind prezenta toru

Prezenta torusului palatin complica tratamentul

de reabilitare orala complexa in situatia in are acesta nu poate fi indepartat chirurgical si nu

pot fi aplicate nici implante dentare.
sului se intalnesc in literatura de specialitate inca de acum 180 de ani.
Torusul palatin poate complica tratamentul protetic in cazul edentatiilor de clasa I si II
Kennedy, mai ales cand nu este posibila indepartarea sa chirurgicala iar aplicarea
implanturilor nu se poate realiza din considerente medicale sau financiare.
Indepartarea chirurgicala a torusului implica o incizie medio-palatina apoi decolarea
mucoasei si reflexia sa. La nivelul exostozei se realizeaza niste depresiuni sub forma de
santuri longitudinale cu ajutorul unor freze speciale. Apoi, fragmentele osoase sunt dislocate
si tot cu ajutorul unor freze speciale se netezesc neregularitatile de suprafata. Deoarece este
dificil de determinat distanta dintre fosele nazale si limita superioara a torusului pe o
radiografie, una din posibilele complicatii este reprezentata de comunicarea oro-nazala. O
alta potentiala complicatie poate fi aparitia unui hematom sub lamboul palatinal.
Realizarea unei proteze partiale amovibile acrilice este foarte dificila cand torusul e
prezent deoarece mucoasa ce acopera torusul este foarte subtire si poate fi lezata rapid
acoperita fiind de o baza unei proteze.
In cazul unei edentatii de clasa II Kennedy, in mod normal trebuie realizat un sprijin
antibasculat pe hemiarcada opusa edentatiei. Torusul palatin in acest caz reprezinta un
element destabilizant al protezei, ducand la afectarea functiilor sistemului stomatognat.
Folosirea unui sistem de culise ar putea imbunatati retentia dar si acesta necesita un conector

principal cu o suprafata destul de mare. Folosirea unei bare (Hader sau Dolder) fara a mai
realiza conectorul principal palatinal va duce la transferul solicitarilor ocluzale la nivelul
dintilor stalpi.
Folosirea unui attachment cu bara dubla (bara Branson) elimina rotatia seii pe bara si
creste stabilitatea acesteia.
Cand avem in vedere realizarea unei proteze partiale amovibile acrilice la un pacient
cu torul palatin trebuie sa constientizam faptul ca materialul acrilic se va contracta in timpul
polimerizarii. Contractia in timpul polimerizarii va afecta adaptarea seilor la creasta
alveolara. Rasinile fotopolimerizabile se contracta mai putin in timpul polimerizarii decat
cele termopolimerizabile. Metacrilatul de metil se poate contracta pana la 7% din volum, in
timp ce o rasina fotopolimerizabila se contracta semnificativ mai putin.
In cazul clinic prezentat in acest articol a fost realizata o proteza partiala mobilizabila
la un pacient cu torus palatin. A fost folosita bara Branson si un material rasinic cu o
contractie de polimerizare scazuta.

BARA BRANSON (sistem restaurativ Andrews)

Aceasta bara reprezinta o extensie unilaterala dezvoltata de Dr.Jim Andrews in urma
cu mai bine de 30 de ani. Pe aceasta bara dubla se va aplica un
manson metalic ce va sustine proteza. Intre aceste doua elemente
exista un spatiu, astfel incat atunci cand proteza este folosita,
fortele ocluzale sa nu fie transmise extensiei. Contact retentiv
exista doar intre suprafetele verticale ale barei si manson. Proteza e
sustinuta de creasta alveolata de o parte si de alta a barei si de toata
tuberozitatea maxilara, bara avand rol doar ca si element retentiv.
Design-ul previne suprasolicitarea barei cand proteza e folosita,
fortele masticatorii fiind transferate spre creasta (fig.1)

SISTEMUL ECLIPSE (Dentsply)

Eclipse este un material rasinic folosit la realizarea protezelor mobilizabile,
fotopolimerizabil a carui folosire elimina etapele de ambalare a machetei si de presare a
acrilatului in tipar. Acest sistem a fost introdus pe piata in 2003. materialul poate fi folosit si
la realizarea protezelortotale amovibile si la realizarea componentei acrilice a protezelor
scheletate. Materialul se aplica la nivelul modelului de lucru si se fotopolimerizeaza. Apoi
baza protezei poate fi verificata in cavitatea orala din punct de vedere al adaptarii chiar

inainte de montarea dintilor artificiali. Materialul se preteaza foarte bine la ajustari si la

lustruire doar inainte de a fi polimerizat.

CAZ CLINIC
Pacienta de sex feminin in varsta de 75 de ani se
prezinta la medic datorit tulburarilor functionale determinate
de o proteza fixa maxilara ce prezenta mobilitate, cu
elemente de agregare 15 si 16. Ambii dinti prezentau un
prognostic parodontal nefavorabil (fig.2). De asemenea,
pacienta prezenta un torus palatin voluminos a carui margine
inferioara aproape depasea marginea incizala a frontalilor maxilari, marginea posterioara
mergand pana la limita posterioara a palatului dur, cauzandu-i pacientei dificultati in fonatie.
Prima varianta terapeutica conceputa a inclus plasarea a 3 implante la nivelul spatiul
edentat dupa efectuarea unui lifting sinusal. Din motive financiare pacienta nu a acceptat
aceasat varianta.
A doua varianta consta in indepartarea chirurgicala a torusului palatin si apoi
realizarea unei proteze partiale acrilice. Pacienta a refuzat si aceasta varianta datorita varstei
sale.
A treia varianta consta in realizarea unei proteze
care sa ocoleasca sau sa evite torusul. Dintii restanti
maxilari nu prezentau mobilitate si astfel s-a propus
realizarea unei proteze fixe pe incisivul lateral si pe canin
care sa se continue cu o extensie sub forma de bara pe care
va fi aplicata proteza mobilizabila. Pacienta a optat pentru
aceasta varianta terapeutica.

PROCEDURILE DE TRATAMENT
Incisivul lateral si caninul au fost preparati si s-a
realizat o proteza fixa metalo-ceramica. Apoi s-a inregistrat
o amprenta a arcadei maxilare cu polivinilsiloxan si a
arcadei mandibulare cu alginat. Apoi s-au inregistrat
rapoartele interarcadice. Proteza fixa a ramas in amprenta si

a fost trimisa si ea la laborator pentru a se putea aprecia raportul sau cu creasta. Proteza a fost
realizata din material rasinic Eclipse.

CONCLUZII
Caracteristicile anatomice pot complica procesul de
protezare a spatiile edentate, astfel ca trebuie dezvoltate
planuri

de

tratament

alternative

atunci

cand

cele

conventionale nu pot fi aplicate.

Bara Branson permite protezarea crestei edentate,
stabilizand segmentul mobil al protezei si eliminand
miscarile rotationale ale seii. Rezultatul este transferarea
fortelor ocluzale spre creasta alveolara. Aceasta duce la
evitarea solicitarii dintilor stalpi, crescand astfel durata de
viata a acestora. Sistemul Eclipse permite realizarea unei
proteze fidele campului protetic datorita contractiei scazute
la polimerizare. Cu cat proteza se adapteaza mai bine la
campul protetic, cu atat se realizeaza transferul de forte
spre creasta alveolara.

BIBLIOGRAFIE
1. Kurzmann G, Treatment of the Partially Edentuolus Maxilla in the Presence of Tori,
Dentistry Today, August 2009
2.

www.dentistrytoday.net