Sunteți pe pagina 1din 4

CREAŢIA LUI PIER LUIGI NERVI ŞI JORN UTZON

PIER LUIGI NERVI, Şi italienii îl vor lua ca model pe Mies van der Rohe, operele lor încadrân-du- se pe deplin în curentul International Style. Tradiţia raţionalistă din Italia îşi are originile în operele lui Terragni, Figini, Libera şi alţi arhitecţi din Grupul 7 (fondat în 1926, dizolvat în 1931, transformat în MIAR, Mişcarea Italiană pentru Arhitectura Raţionară, absorbită apoi de fascism). în hangarul de la Orbetello (astăzi distrus), inginerul Pier Luigi Nervi (1891-1979) a pus la punct un sistem de acoperire cu bârne unghiulare. Soluţia sa s-a dezvoltat în paralel cu raţionalismul italian şi a produs rezultatele cele mai semnificative în anii '50: de la Palatul UNESCO din Paris la Palatul Sporturilor din Roma, realizat în colaborare cu arhitectul Annibale Vitellozzi, până la blocul Pirelli, proiectat de Gio Ponţi în colaborare cu alţi arhitecţi (Fornaroli, Rosselli, Valtolina, Dell'Orto, Danusso), Nervi fiind autorul proiectului pentru structura acestuia.

Pentru cel puţin un deceniu, Opera din Sydney, concepută de Jom Utzon la sfârşitul anilor 50 şi terminată în 1973, a fost considerată edificiul futurist prin excelenţă care, prin impactul său vizual inegalat, materializa viitorul arhitecturii. Ea a fost susţinută şi de un fel de „efect Eiffel", devenind simbolul continentului australian. Capodopera lui Utzon face parte, cu titlu deplin, din „albumul de familie" al arhitecturii secolului XX.

JORN OBERG UTZON s-a născut la Copenhaga în 1918 şi s-a format la Academia Regală de Arte din capitala daneză, unde a studiat cu Kay Fisker (1893-1965). între 1940-1945, Utzon a locuit la Stockholm, unde a fost influenţat de operele lui Gunnar Asplund (1885-1940) şi de vitraliile' sale ample, susţinute de un schelet subţire din oţel. La întoarcerea în patrie, s-a stabilit la Helsinki, în 1946, lucrând în atelierul lui Alvar Aalto. Trei ani mai târziu a întreprins o călătorie în SUA, unde l-a cunoscut pe Frank Lloyd Wright. De aici, a pornit spre America Centrală, pe urmele civilizaţiei maya care i-a sugerat ideea unor edificii compuse dintr-o platformă de bază şi o structură de acoperire. în 1950, Utzon şi-a deschis propriul atelier la Copenhaga. Prima sa operă de marcă este casa sa din Hellebaek, influenţată de arhitectura organică a lui Wright. Anul care avea să îi schimbe viaţa a fost 1957, când a câştigat concursul pentru Opera din Sydney. Pentru a executa lucrările cu cea mai mare atenţie, a plecat în Australia în-1962, unde a rămas până în 1966, an în care a lăsat terminarea proiectului în seama altor arhitecţi. Alte opere importante sunt complexul rezidenţial Kingo din Helsingor şi cel din Fredensborg, unde şirul de case se conformează fidel liniilor peisajului, în 1964 a câştigat concursul pentru teatrul din Zurich care nu a fost însă construit, deşi a absorbit întreaga atenţie a arhitectului până în 1970. între 1972-1987, Utzon a realizat Parlamentul din Kuweit City, considerat cea mai valoroasă operă a sa din a doua etapă, aceea în care, inspirându-se din motivul cortului beduinilor, pare să dea curs celor spuse de Asplund: „Este mai important să te conformezi stilului locului decât stilului timpului." Dintre realizările sale mai recente, amintim casa pe care a vrut să şi-o construiască în 1995, în munţii din Majorca.

• EDIFICIUL Opera din Sydney s-a născut din asamblarea a trei părţi distincte, armonios coordonate: baza, auditoriul şi structura de acoperire. Tocmai acestea au fost şi cele care au creat probleme la construirea edificiului. Soluţia a fost găsită în momentul în care Utzon a înţeles că fiecare element al acoperirii trebuia să fie o porţiune diferită a aceleiaşi sfere ideale, cu un diametru de 75 de metri. Dar costurile enorme l-au obligat pe arhitect să părăsească şantierul. Velele sunt structuri „inteligente", adică flexibile, realizate cu nervuri din beton armat precomprimat şi îmbrăcate cu plăci ceramice suedeze, de culoare albă, de tip Hogans, flapc&te de panouri din beton vibrat, ancorate de cavetele acoperişului. Realizarea lor se datorează inginerului Peter Rice.

NERVI

LA STÎNGA: Gio Ponţi, Pier Luigi Nervi şi alţii, Blocul Pirelli, 1953-1961. Milano LA DREAPTA: Studioul
LA STÎNGA: Gio Ponţi, Pier Luigi Nervi şi alţii, Blocul Pirelli, 1953-1961. Milano LA DREAPTA: Studioul

LA STÎNGA: Gio Ponţi, Pier Luigi Nervi şi alţii, Blocul Pirelli, 1953-1961. Milano LA DREAPTA: Studioul BBPR, Turnul Velasca, 1950-1958. Milano. Ernesto Nathan Rogers, asociat al atelierului care a proiectat edificiul, teoretizează „preexistentele ambientale", mai precis valenjele arhitectonice legate de istoria locală, care trebuie să sugereze soluţii moderne, dar nu alienante. Astfel, turnul, "alt de 99 de metri, aminteşte unele detalii ale Castelului Sforza şi ale domului din Milano.

LA STÎNGA: Gio Ponţi, Pier Luigi Nervi şi alţii, Blocul Pirelli, 1953-1961. Milano LA DREAPTA: Studioul

Pier Luigi Nervi, Hangar pentru avioane, 1939-1942. Orbetello. Distrus la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, avea o structură geodezică ce permitea, cu numai şase piloni laterali, acoperirea unei suprafeţe libere de 100x40 metri.

UTZON

Vedere dinspre mare a Operei, 1957-1973. PortJackson, Sydney (Australia). Jorn Utzon şi Peter Rice, Detaliu al

Vedere dinspre mare a Operei, 1957-1973. PortJackson, Sydney (Australia).

Vedere dinspre mare a Operei, 1957-1973. PortJackson, Sydney (Australia). Jorn Utzon şi Peter Rice, Detaliu al

Jorn Utzon şi Peter Rice, Detaliu al acoperişului Operei din Sydney, 1957-1973. Port Jackson (Australia).

Vedere de sus a Portului Jackson şi a Operei. Port Jackson, Sydney (Australia).

Vedere dinspre mare a Operei, 1957-1973. PortJackson, Sydney (Australia). Jorn Utzon şi Peter Rice, Detaliu al