3 - PPL - Proc. Inf.

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA
PERFORMANTE SI LIMITE UMANE

Psihologie Aeronautica
040 03 01 00
Capitolul 1.
PROCESAREA INFORMATIILOR
Introducere
Senzatii si stimuli
Perceptia
Atentie si Vigilenta
Memoria
INTRODUCERE
Fiinta umana poseda un puternic sistem de sesizare si procesare a

informatiilor legate de mediul inconjurator. Informatia ca stimul trebuie receptionata
inainte ca persoana sa poata reactiona la ea. Odata receptionati stimulii sunt transmisi
prin cai anatomice catre creier unde are loc procesarea si integrarea informatiei
precum si elaborarea unei comenzi coerente. O cauza potentiala de eroare este
reprezentata de limitele foarte stranse in care functioneaza sistemele senzoriale.
Modelul functional pentru diferitele stadii ale gandirii noastre arata astfel:
a) detectie
b) perceptie
c) luarea deciziei
d) actiune
e) feedback
Acest model are o foarte mare importanta pentru ca ne ajuta sa stabilim
cauza erorii care poate rezulta dintr-o perceptie eronata, goluri de memorie, momente
de neatentie sau interpretare gresita.
Acest model functional ne ajuta sa intelegem si alti factori care ne
influenteaza performanta cum ar fi, de exemplu, stresul.
Acest model se bazeaza pe o serie de stadii care se intalnesc intre receptarea
informatiei si elaborarea raspunsului (fig.1).
Ed.01. 10/1/16
1/34

040 03 01 00
STIMULI
FEEDBACK
RECEPTORII &
STOCAJUL SENZORIAL
ATENTI
PERCEPTIA
MLD
MS
CENTRUL DE
LUAREA
DECIZIEI
MEMORIA
PROCEDURALA
(DEPRINDERIL
FEEDBACK
ACTIUNE
Figura 1 - Modelul functional al procesarii informatiei.

SENZATII SI STIMULI
Legatura cea mai simpla a individului cu realitatea este realizata prin
intermediul senzatiilor.
Senzatiile sunt rezultatul activitatii reflexe a organelor de simt (analizatori)
ca raspuns la stimularile exterioare simple.
Desi sunt fenomene reale ale vietii psihice, rareori omul le realizeaza
separat. In mod obisnuit, ele sunt integrate proceselor mai complexe. Se disting
senzatii auditive, vizuale, olfactive, gustative, cutanate, chinestezice, de echilibru etc.
Ed.01. 10/1/16
2/34

040 03 01 00
Durata senzatiilor este in general, corespunzatoare duratei stimulului.

Cercetarile au aratat insa ca senzatiile nu apar imediat dupa stimulare si nici nu
inceteaza odata cu actiunea stimulului, existand fenomene de post-actiune.
Legi generale ale sensibilitatii
Legea intensitatii
Un stimul produce o senzatie numai daca are o anumita intensitate, daca
depaseste un anumit prag, denumit pragul minimal absolut.Acesta se defineste ca
intensitatea cea mai mica a unui stimul care poate determina o senzatie specifica.
Astfel, pentru sensibilitatea vizuala el este de 1-2cuante, pentru cea auditiva de 16-20
vibratii pe secunda etc. S-a demonstrat apoi ca exista si un prag absolut maxim,
definit ca cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai determina inca o senzatie
specifica. Dincolo de pragul maxim, excitantul produce suprasolicitare si nu mai apar
senzatii specifice, ci durerea.
Valoarea generala a pragurilor este stabilita statistic. Unele persoane pot avea
un prag mai mic si in consecinta au o sensibilitate mai mare, altele pot avea un prag
mai mare decat cel obisnuit avand si o sensibilitate mai scazuta. Deci, cu cat pragul
este mai mic cu atat sensibilitatea este mai mare si invers.
Legea contrastului senzorial
Legea contrastului senzorial consta in scoaterea reciproca in evidenta a doi
stimuli cu caracteristici opuse. De exemplu, un stimul negru pe un fond alb se
sesizeaza mai usor si mai repede decat pe un alt fond cu care nu iese in contrast.
Exista doua feluri de contrast: contrast succesiv, exprimat in cresterea sensibilitatii
pentru stimulul care urmeaza (un sunet mai inalt care urmeaza unuia jos), si un
contrast simultan, cel mai frecvent realizat in cadrul sensibilitatii vizuale.
Contrastul cromatic este foarte mult utilizat in psihologia transporturilor, la
fel cel auditiv.
Legea adaptarii
Legea adaptarii se refera la modificarea sensibilitatii organelor de simt sub
actiunea repetata a stimulilor. Astfel, daca un stimul slab actioneaza mai multa vreme,
adaptarea se realizeaza in sensul cresterii sensibilitatii (astfel incat el este din ce in ce
mai bine receptionat), iar la actiunea unui stimul puternic, prin scaderea ei.
Aceasta lege actioneaza la nivelul tuturor organelor de simt, dar este mai
deosebita in vaz, tact si olfactie. Cea mai puternica adaptare este cea vizuala.
Adaptarea la intuneric se realizeaza mai rapid in primele 10-15 minute, apoi
mai lent durand 3-4 ore. Ea creste de 200000 ori fata de valoarea de la start.
Adaptarea olfactiva este realizata in 1-3 minute, iar cea la atingerea
obiectelor chiar dupa 3 secunde. Adaptarea auditiva este mai slaba.
Legea semnificatiei
Semnificatia mare a unui stimul face sa creasca sensibilitatea fata de el, sa
fie mai repede discriminat si chiar sa contrazica legea intensitatii. Astfel, un stimul
mai slab, dar mai semnificativ, poate fi mai repede si mai bine detectat dacat altul cu
o intensitate normala sau chiar superioara.
Ed.01. 10/1/16
3/34

040 03 01 00
PERCEPTIA
S-a discutat multa vreme asupra relatiei dintre perceptie si senzatii. Unii
cercetatori au acordat cea mai mare importanta senzatiilor si au considerat perceptia
ca pe o simpla suma de senzatii, altii au dat o interpretare inversa acestui raport,
considerand ca doar perceptia ca un tot exista, in timp ce sezatiile rezulta din
separarea artificiala a unor elemente din ansamblul perceptiv. In realitate, perceptia
nu este posibila fara capacitati senzoriale, dar nu se reduce la o suma de senzatii.
Perceptia implica transformarea informatiilor date de senzori in structuri
pline de inteles, de exemplu, o schema de sunete care poate fi recunoscuta ca avand
un anumit mesaj.
Perceptia nu este o reprezentare completa a unui depozit senzorial (a
informatiei stocate) ci o interpretare imediata a lui. Procesul este complex pentru ca
informatiile fizice sunt codificate folosind concepte deja existente in memorie.
Este adevarat ca noi putem percepe numai ceea ce putem concepe. Procesul
este de asemenea influentat de capacitatea de prelucrare a persoanei respective a
informatiilor care sosesc de la depozitul senzorial si de natura informatiilor
receptionate.
Deoarece capacitatea unui canal este limitata in asemenea mod, multe din
informatiile receptionate la nivel senzorial vor fi pierdute fara a fi percepute.
Activitatile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor.
Perceptia permite cunoasterea mediului si interactiunea complexa cu acesta
(adaptare, influentarea parametrilor mediului etc.)
Alaturi de limitele fiziologice, expectatia, experienta, atitudinea, motivatia si
gradul de vigilenta pot influenta perceptia si, in anumite cazuri, pot reprezenta cauze
de eroare.
Acceptiunile conceptului de preceptie
Pana in momentul de fata, in literatura de specialitate s-au conturat trei
acceptiuni ale conceptului de perceptie. Prima care este si cea mai importanta,
considera perceptia ca activitate, a doua ca expresie a personalitatii, iar a treia, ca
deformare a obiectului.
1. Prin prisma primei acceptiuni, perceptia nu este un eveniment izolat al
vietii, ci trebuie considerata ca o faza a actiunii, perceptia nu este o receptare a ceea
ce este dat, ci o prelucrare, o activitate de analiza, sinteza si generalizare, ea se
formeaza in procesul interactiunii omului cu lumea.
Pentru a evidentia mai clar caracterul de activitate al perceptiei, literatura de
specialitate propune mai multe tipuri de tratare (procesare) a informatiei. Intre ele,
exista doua modalitati de tratare a informatiilor, cunoscute sub denumirea de bottomup process (procesare dirijata de fapte) si top-down process (procesare dirijata de
concept), care explica un anume tip de procesare- procesarea seriala.
Ed.01. 10/1/16
4/34

040 03 01 00
Cele doua moduri de tratare a informatiilor sunt opuse: primul porneste de la

datele concrete, celalalt de la ceea ce se sconteaza a se percepe, primul este ascendent
si in mare parte automatizat, al doilea este descendent, constient si dependent de
reprezentarile cognitive si de cunostintele anterioare asupra lumii. In primul caz
trebuie sa distingem un sir de secvente implicate in recunoasterea obiectului
(ajustarea orientarii, ajustarea marimii, suprapunerea semnalului extern cu modelul
interior, identificarea corecta a stimulului). Acest tip de tratare a informatiilor se
numeste tratare dirijata prin fapte, si este pusa in functiune de receptionarea
stimulului si se efectueaza urmand un proces regulat si logic pana la cunoasterea
stimulului. Fiecare dintre etapele implicate in analiza stimulului isi executa propria sa
activitate, primind datele de intrare si apoi utilizandu-le. In al doilea caz, este
necesara intrarea in functiune a unui alt mod de tratare a informatiilor, numit tratare
dirijata prin concepte. Potrivit lui, incepem cu conceptualizarea a ceea ce ar putea
reprezenta imaginea si abia apoi cautam confirmari. Daca incepem prin a numi
imaginea respectiva, continutul imaginii capata atat contur cat si semnificatie. Asadar,
daca stim ce privim, este foarte usor sa si vedem acel ceva. Aceste doua moduri de
tratare a informatiilor sunt simultane, fiecare contribuind la analiza globala.
In concluzie, prin activismul sau, perceptia apare ca fiind un mecanism
reglator esential al activitatii adaptative.
2. Perceptia ca expresie a personalitatii este acceptiunea extensiva a
conceptului de perceptie.
In aceasta acceptiune, notiunea de perceptie desemneaza nu doar priza de
constiinta imediata, ci una globala a omului in contact cu lumea, cu situatiile concrete
de viata. Alaturi de elaborarea senzoriala, sunt o serie de alti factori, ca inteligenta,
trebuintele, emotiile etc, care incep sa joace un rol din ce in ce mai mare in perceptie.
In primul plan trece deci, rolul factorilor de personalitate in contactele cognitive ale
omului. Unele trasaturi de personalitate, obisnuinte, mentalitati, habitudini,
prejudecati etc, isi pun amprenta asupra receptarii si prelucrarii informatiilor.
Omul traieste intr-o lume pe care o percepe ca pe o situatie de viata, asa incat
comportamentul sau va fi influentat nu numai de lumea in sine, ci si de felul in care
este ea perceputa.
3. Acceptiunea perceptiei ca deformare a obiectului, s-a impus ca urmare a
studierii iluziilor perceptive, care nu sunt altceva decat perceptii deformate.
Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale datorate unor particularitati ale
diverselor figuri geometrice, din care cauza se si numesc iluzii optico- geometrice. In
principal, exista trei categorii de iluzii:
cu cercuri egale dar care par a fi inegale(Delboeuf, Titchener)
cu linii sau segmente de dreapta egale, dar care par a fi inegale(Ponzo,
Muller-Lyer, Sander, verticala, Oppel-Kundt)
cu linii paralele dar care par a nu fi paralele(Wundt, Zollner, Hering).
Ed.01. 10/1/16
5/34

040 03 01 00
Iluzia luiTitchner
Iluzia luiMuller-Lyer
Verticala
Iluzia lui Zollner
Desi cauzalitatea iluziilor optico-geometrice este extrem de variata, foarte

frecvent ele se datoreaza erorii de estimare a unor caracteristici ale figurilor
geometrice(marimea, orientarea, forma, felul unghiurilor).
Iluziile perceptive variaza in functie de mai multi factori dintre care cei mai
importanti sunt: varsta, activitatea profesionala a subiectului, particularitatile
contextului socio-cultural in care acesta traieste si isi desfasoara activitatea. O alta
caracteristica este si faptul ca acestea apar in conditii strict determinate, dar si faptul
ca exista posibilitatea de corectare a iluziilor in chiar timpul desfasurarii activitatii
perceptive.
Fiind prin excelenta un proces relational, perceptia este influentata in
desfasurarea ei de o multitudine de factori interni, externi sau relationali(ce rezulta
din interactiunea primelor doua categorii). In categoria factorilor externi intra, in
principal caracteristicile stimulului(intensitatea, durata, frecventa, complexitatea) dar
si unele particularitati ale contextului in care acestea apar.
Factorii interni sunt foarte numerosi, incepand cu prezenta/absenta atentiei,
motivatiei si pana la trasaturi dispozitionale de personalitate, interese stabile pentru o
categorie de stimuli, specializare profesionala, gradul de cultura generala.
Iluziile perceptive
Ed.01. 10/1/16
6/34

040 03 01 00
Conditiile specifice de zbor provoaca anumite reactii ale sistemului nervos

central si ale organelor senzoriale, determinand o functionare a acestora in mod diferit
fata de functionarea de la sol, se produce un dezechilibru intre particularitatile
psihice, iar realitatea este perceputa denaturat, generand diferite forme de iluzii.
Conditii specifice:
altitudinea incepand de la desprinderea de sol, urmata de procedeul de ridicare,
de atingerea altitudinii maxime, de variatie lenta, brusca sau succesiva a acestor
altitudini diferite de zbor.
hipoxie care se adauga fenomenelor de mai sus, cu influenta ei asupra tuturor
organelor.
variatiile de presiune in functie de altitudine, cu influente subiective si
obiective asupra unor anumite organe, care se adauga simptomatologiei de zbor
si dintre care cea mai importanta este influenta asupra sistemului nervos central,
asupra organelor de simt si in special asupra aparatului vestibular din urechea
interna.
Iluziile reprezinta, deci un efect de functionare, prin faptul ca se considera
unele aparente sau fictiuni drept realitate, adica este o inselare provocata de
perceperea denaturata a realitatii.
Iluzia optica sau iluzia autocinetica se manifesta prin impresia de deplasare
a unui punct sau obiecte izolate si imobile, adica deplasarea aparenta iluzorie a ceva
care in realitate este fix. Iluzia optica poate apare la oricine. Posibilitatea de reglare,
franare sau oprire a iluziei optice este extrem de limitata, mai ales ca noaptea apare
mai des; eliminarea cu desavarsire a efectului iluzoriu este dificila, pentru ca noaptea
obiectele sunt mai greu de delimitat si uneori nu se poate deosebi o miscare reala de
una aparenta. Autocineza (iluzia optica) poate fi micsorata sau o putem face sa
dispara prin abaterea periodica in mod voit a atentiei de la tinta respectiva cel putin
pentru 10 secunde sau prin utilizarea unui obiect oarecare, imobil cu certitudine, drept
reper de orientare.
Iluzia optica se mai poate prezenta si sub forma de: intelegere gresita a sursei
care o provoaca, de pozitie gresita a obiectului, de apreciere falsa a distantei,
inversarea locurilor cunoscute cu cele necunoscute, fractionarea luminii etc.
Iluzia optica vestibulara are drept cauza functionarea defectuoasa atat a
ochiului (ca si la cea optica) cat si a aparatului vestibular (de echilibru) situat in
urechea interna. Iluzia optica vestibulara, la randul ei, poate fi giratorie (obiectele
imobile par ca se misca si se deplaseaza in mod circular) sau gravitationala (obiectele
imobile par ca se misca si se deplaseaza aparent in plan vertical si sunt mai frecvente
in timpul ascensiunii aeronavei si in picajul ei).
Iluzia vestibulara intereseaza echilibrul, in intregimea corpului sau in
segmente corporale, dand impresii false fata de situatii reale. De exemplu, poate apare
senzatia falsa, adica iluzia de zbor rectiliniu in timpul virajului care se petrece in mod
real, aparand iluzia ca pozitia propriului corp este alta decat cea reala; pozitia
inclinata este perceputa fals, ca normala, pentru cateva minute; rotirea nu este sesizata
dand impresia absentei ei; in sfarsit, pozitia intregului corp sau a partilor corpului este
perceputa gresit.
pozitia aparent rasturnata a corpului este o alta forma

de iluzie vestibulara, cand in realitate corpul nu este rasturnat, si din aceasta
Ed.01. 10/1/16
7/34

040 03 01 00
cauza este cea mai periculoasa, pentru ca dispare increderea in aparatura de bord,
avand falsa impresie ca nu corpul este rasturnat, ceea ce determina pilotul sa
roteasca in jurul axei avionul cu 180 0 si astfel sa zboare cu capul in jos, mai ales
noaptea sau in nori, cand nu sunt repere vizuale de control.
determinarea gresita a orizontului este o alta forma de

iluzie vestibulara - o determinare cu 1-30 sub planul orizontal obiectiv, care trece
prin pupilele ochilor, face ca orizontul sa apara (fals) mai ridicat, la fel si
suprafata pamantului.
pozitia aparent inclinata a corpului este iluzia

vestibulara care apare in timpul unui zbor mai indelungat si determina pilotul
iluzionat sa depuna eforturi pentru redresarea falsa a aparatului, in realitate el
inclinand avionul, deviindu-i pozitia normala de zbor.
rotirea in sens invers este iluzia vestibulara care apare

dupa terminarea unui viraj.
scaderea iluzorie a inaltimii este tot o iluzie

vestibulara care poate sa apara noaptea sau ziua, in timpul zborului, deasupra
unei intinderi de apa lina; perceperea in adancime scade si pilotul, crezand ca se
gaseste la o altitudine mai mare sau mai mica decat este in realitate sau la
distante variate, determina in mod gresit, si impins de iluzie, redreseaza fals
avionul.
iluzia vestibulara datorita acceleratiilor -coriolis- se

manifesta prin senzatia falsa de pierdere a echilibrului.
Legi generale
Studiul mecanismelor perceptive senzoriale si intelectuale contribuie si la
elaborarea si formularea unor legi generale ale perceptiei. Aceste legi sunt
urmatoarele: legea integralitatii perceptive, legea structuralitatii perceptive, legea
constantei perceptive, legea proiectivitatii imaginii perceptive, legea semnificatiei si
legea selectivitatii perceptive.
Legea selectivitatii perceptive demonstreaza faptul ca nu toate obiectele,
faptele sunt percepute, ci doar unele, nu toate insusirile obiectului, ci doar o parte a
acestora, in acord cu forta lor senzoriala si cu semnificatia pentru individ. Referindune la zbor, selectivitatea perceptiei este sensibilitatea cu care luam cunostinta cu noile
excitatii care au legatura directa cu activitatea de zbor, cu conjunctura creata.
In timpul zborului, perceptia are rol semnalizator, de a da informatii atat
despre obiecte si fenomene, cat si despre reactivitatea noastra relativ la efectele
acestor excitatii asupra organismului nostru.
Pentru antrenarea perceptiei, in timpul zborului, este necesar- atat la sol cat
si in timpul zborului- sa se faca anumite exercitii care, repetate, conduc la deprindere,
la antrenament, la posibilitatea de imbunatatire a ochilor. Pentru aceasta se studiaza
detaliile fine ale obiectelor, particularitatile lor exterioare, in repetate randuri se
deseneaza din memorie anumite detalii vazute anterior si se controleaza exactitatea si
finetea de reproducere; se exerseaza privirea prin compararea unor obiecte foarte
asemanatoare ca marime, pozitie, distanta, culoare, evidentiind cele mai fine detalii
distinctive sau comparand cu alte obiecte vazute direct, desenate sau din memorie.
Ed.01. 10/1/16
8/34

040 03 01 00
Tipurile de perceptie sunt diferite de la individ la individ, la unii cu diferite

predominante: vizuale, auditive, tactile.
Modelele mentale
Cel mai important punct din cadrul percepiilor, care trebuie reinut este
faptul c nu percepem lumea cu o exactitate complet.
Scopul procesului nostru de percepie este de a crea un model intern al lumii
exterioare. Acest model se bazeaz n mare msur pe informaiile furnizate de ctre
simurile noastre. n afar de acestea au importan experiena noastr anterioar i la
ce ne ateptm n momentul respectiv. Este vorba despre interioritatea individului
care isi pune amprenta asupra modului de percepere. Acesta isi elaboreaza o serie de
ipoteze anticipative, fie anterior, fie chiar in momentul perceptiei, iar acestea pot
influenta perceptia pana la denaturare.
Un exemplu pozitiv: convorbirile radiotelefonice din aviaie nu sunt nelese
de alii dar piloii fiind obinuii cu distorsiunilee care apar n cadrul lor i cunoscnd
la ceea ce ar putea s se refere n acel moment al zborului, le neleg imediat.
Acest sistem, totui, conine pericole iminente n dezvoltarea unui model
mental, deoarece noi vom cuta informaiile care s confirme modelul i ignorandu-le
pe celelalte vom comite erori.
Modelul mental, se bazeaz att pe organele de sim ct i pe ceea ce ne
ateptm noi intr-o situatie data.
ATENTIA SI VIGILENTA
Atentia, este o manifestare a constiintei, o proprietate a constiintei, de a se
orienta, de a se focaliza, de a avea o regiune centrala, in raport cu ansamblul sesizat,
care ocupa o pozitie periferica. Reactia de orientare este declansata de o variatie in
situatia actuala, de interventia a ceva nou, sau ca urmare a initiativei unei persoane, ca
un act de vointa.
Atentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic
activitatea. Prezenta ei asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva a stimulilor,
intelegerea mai profunda a ideilor, o memorare mai trainica si mai fidela, selectarea si
exersarea adecvata a deprinderilor.
Atentia implica doua stari neurofunctionale: cea de veghe si cea de vigilenta.
Starea de veghe este opusa celei de somn si se caracterizeaza prin faptul ca
scoarta cerebrala este activata difuz, iar omul realizeaza o contemplare generala sau
asteptare pasiva. Pe acest fond, se instaleaza, apoi, starea de vigilenta, care presupune
explorarea generala a mediului, asteptare si cautare a ceva inca nedefinit.
Ed.01. 10/1/16
9/34

040 03 01 00
Vigilenta este un aspect foarte important in aviatie, atunci cand trebuie sa se

urmareasca aparatura de bord si multiplele indicatoare de control. Asigura reactii
prompte, de ea depinde siguranta in zbor.
S-a constatat ca dupa o jumatate de ora, vigilenta incepe sa scada, dar poate
continua sa functioneze o ora si jumatate. Ea scade daca semnalele critice sunt rare
sau cand apar multe semnale necritice, fara importanta.
Exista anumiti factori, anumite conditii, care favorizeaza mentinerea starii
de vigilenta:
conditii externe: -noutatea stimulului,
-intensitatea - o lumina, un sunet puternic, culoarea, zgomotul
foarte puternic stanjeneste, perturba activitatea, cel slab/moderat,
poate sustine si chiar imbunatati gradul de vigilenta cand
activitatea devine monotona sau cand intervine starea de oboseala
-complexitatea stimulului
-experienta, familiaritatea cu sarcina
-miscarea schimbarea, variatia
conditii interne: - interesul e subordonat motivatiei, trebuintelor noastre; interesul
pentru activitate, pentru atingerea unui anumit scop.
Spre deosebire de vigilenta, atentia are cateva caracteristici proprii:
- in primul rand este orientata spre ceva anume, are un obiect care poate fi un
stimul exterior sau unul interior. Directionarea spre un obiect sau fenomen se face de
cele mai multe ori in legatura cu o sarcina pe care individul o are de indeplinit si
totdeauna ceea ce are legatura cu aceasta atrage atentia.
- procesul psihic al atentiei solicita o vointa ferma si un caracter integru,
bine orientate si bazate pe existenta aptitudinilor necesare acestui scop.
- totodata, atentia este selectiva si presupune o concentrare optima a energiei
psihonervoase spre obiectul ei.
- stabilitatea atentiei -realizarea ei este insa relativa, pentru ca prin natura
functionarii circuitelor nervoase exista cel putin trei scurte intreruperi sau blocaje ale
atentiei la fiecare minut, iar la stimulii foarte simpli aceste fluctuatii pot interveni
dupa 8-10 secunde. Este vorba despre o constanta a orientarii atentiei care creste o
data cu varsta.
- concentrarea atentiei -nivelul acestei concentrari conditioneaza eficienta
perceptiei, gandirii, memoriei, activitatilor practice, asigurand precizie, profunzime,
claritate in desfasurarea acestora.
- distributivitatea atentiei este cu precadere ceruta in activitati complexe cu
un larg camp al perceptiei sau al problematicii de gandire si actiune practica.
- in privinta mobilitatii atentiei, posibilitatile de deplasare a atentiei trebuie
sa fie de minimum 1/6 dintr-o secunda ca sa fie satisfacute necesitatile activitatilor.
Daca acest prag este mai mare, se manifesta inertia atentiei. Un pilot trebuie sa
dispuna de flexibilitatea atentiei pentru a face fata perceperii rapide a stimulilor care
se schimba foarte repede pe bordul aparatului.
Atenia Selectiv
Ed.01. 10/1/16
10/34

040 03 01 00
Termenul atenie selectiv este utilizat pentru a descrie procesul prin care
impulsurile sunt selectate pentru a ne asigura c informaiile care primesc o
prelucrare detaliat sunt cele relevante pentru sarcina din acel moment, sau altfel
spus, capacitatea umana de a ignora evenimente exterioare si de a se concentra asupra
celor de interes.
De fapt, omul este eficient n detectarea informaiilor care sunt relevante
pentru el, cum ar fi, de exemplu indicativul avionului, chiar dac acestea sunt
prezentate pe un canal care nu este ascultat.
Fenomenul este denumit adesea cocktail party i este interesant prin
demonstrarea faptului c informaiile de pe un canal cruia nu i se acord atenie
(despre care nu suntem contieni) trebuie s fie suficient analizate pentru a se vedea
dac sunt importante sau nu.
MEMORIA
Memoria este proprietatea creierului de a retine, recunoaste si reproduce
ulterior date percepute anterior, furnizate de invatamant, de practica sau de
experienta trecuta personala. Memoria cuprinde mecanismele prin care o achizitie
oarecare ramane disponibila, putand fi reamintita si utilizata.
Timpul care se scurge intre intrarea si iesirea informatiei din memorie este
extrem de variabil. Uneori el este foarte scurt, alteori este mediu sau chiar foarte
mare, putand acoperi chiar intreaga viata a individului. Durata variabila a stocarii a
stat la baza distingerii a trei tipuri de memorie: memorie de foarte scurta durata,
memorie de scurta durata si memorie de lunga durata. Se poate considera ca
exista si un al patrulea tip de memorie, memoria afectiva.
Formele memoriei
Memoria de foarte scurta durata este, de fapt, stocajul senzorial, intrucat
excitatia provocata in organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex,
parcurge o serie de statii intermediare, intampinand rezistente, ceea ce face ca
stimularea sa aibe o inertie, deci sa dureze pana la 0,25-0,50 dintr-o secunda. Aceasta
persistenta este foarte importanta: datorita ei, cand mergem, nu vedem toate obiectele
din jur clatinandu-se; face posibila distingerea unor exitanti care apar un timp foarte
scurt in campul perceptiv; tot ea explica poibilitatea cinematogafului, unde imagini
statice expuse sub 0,10 dintr-o secunda se contopesc dandu-ne iluzia miscarii.
In cadrul memoriei de foarte scurta durata, cea mai lunga durata o are
memoria ecoica (2-8 sec.) care are in vedere sensibilitatea auditiva spre deosebire
de memoria iconica (sensibilitatea vizuala) care dureaza intre 0,5-1 sec.
80% din informatia procesata apartine canalului vizual.
Memoria de scurta durata (MSD) permite stocarea si procesarea
informatiilor pentru activitatile curente, opereaza cu informatii imediate si recente,
mai marunte, momentan-semnificative. Aceasta are o capacitate foarte limitata spre
deosebire de MLD care este practic nelimitata. In privinta MSD, se considera ca:
Ed.01. 10/1/16
11/34

040 03 01 00
aceasta nu poate activa concomitent mai mult de 7 +/-2 elemente (simboluri) si ca

elementele de la inceputul respectiv sfarsitul unei serii sunt retinute cel mai bine.
Daca elementele sunt grupate, putem retine 7 asemenea grupari, dar fiecare nu poate
avea mai mult de 5+/-1 elemente. Daca ni s-au prezentat 7-9 unitati de informatie, si
mai intervin 2-3 elemente, ori acestea nu se retin, ori se uita 2-3 elemente din cele
prezentate anterior.
Capacitatea de discriminare vizuala a informatiilor are aceasi caracteristica,
de aceea acesta va trebui luata in consideratie in dispunerea informatiilor pe
inregistratorul de zbor pe flight deck. Dar limitarea acestui tip de memorie nu se
refera doar la volumul de informatie accesat, ci si la durata stocarii: daca informatia
nu este consolidata, ea se uita rapid. Limitarea este impusa si de concomitenta
stocarii/accesarii cu alte activitati. De exemplu, daca navigatorul incearca sa retina o
anume frecventa radio in timp ce supravegheaza tabloul de bord, el risca sa piarda din
vedere un semnal de bord. Invers, daca se preocupa sa rezolve o situatie de pe tabloul
de bord risca sa uite respectiva frecventa radio.
Informatiile din memoria de scurta durata trec in memoria de lunga durata,
daca se repeta de catre subiect, ori cand au un inteles care le asociaza notiunilor
dinainte consolidate. MSD e strans legata de MLD tocmai prin relatiile ce se pot
stabili intre perceptia prezenta si notiunile anterioare (exemple tipice pentru zbor:
frecventa radio, inaltimea, presiunea, instructiuni ATC, efectuarea checklist-ului).
Limitarea MSD, in ce priveste cantitatea de informatie retinuta, s-ar explica tocmai
prin limitarea proceselor de perceptie si atentie.
Durata celor doua tipuri de memorie le diferentiaza si mai mult una de alta.
MSD are o durata de maximum 10-20 secunde, pe cand durata MLD este practic
nelimitata.
Materialul de o valoare permanenta aste stocat in memoria pe termen lung.
Spre deosebire de MSD cantitatea de informatie stocata in MLD este enorma.
Memoria de lunga durata (MLD) reprezinta stocarea si activarea informatiei
de-a lungul unei perioade lungi de timp. Instruirea si pregatirea reprezinta mijloace
eficiente de imbunatatire a performantelor acesteia. MLD pastreaza mai ales
informatiile trecute, de mare importanta, cu valoare de semnificatie si utilitate pentru
viata individului.
Mecanismele i limitarile memoriei de lunga durata
Informatiile ce sunt retinute in memoria pe termen lung pot fi clasificate n
doua tipuri: memoria semantica si memoria episodica.
Memoria semantic
Aceasta include cunotinele pe care le avem, pe care le-am asociat cu
lucrurile pe care suntem capabili s le facem: de ex. nelegerea unui cuvnt,
cunoaterea elementelor unui checklist .Aceast memorie ne servete pentru
nelegere.
Organizarea enormelor cantiti de informaii pe care le meninem n
memoria semantic este un subiect de mare interes, deoarece se cunoate c abilitatea
noastr de a folosi informaiile care ne sunt prezentate (de ex., pe o baz de date
Ed.01. 10/1/16
12/34

040 03 01 00
computer), va fi mult crescut dac baza de cunotinte este organizat n mod similar
cu memoria semantic.
n general, se crede c, dac informaiile au intrat cu succes n memoria
semantic, ele nu vor fi niciodat pierdute. Cnd nu suntem capabili s ne reamintim
un element (de ex., un cuvnt), cauza const n faptul c nu am reuit s gsim locul
unde este depozitat elementul n sistemul de memorie, nu pierderea acestui cuvnt
din depozit.
Memoria episodic
Acest sistem de memorie cuprinde cunotinele noastre despre evenimente
specifice. Una din caracteristicile importante ale memoriei episodice este faptul c
informaia depozitat nu rmne static, ci este mult influentata de ateptarile noastre
in legatura cu ceea ce ar urma s se ntmple.
Amintirile din memoria episodic sunt astfel influenate de ceea ce ne
ateptm de la lume n mod similar cu percepiile iniiale. Mai pot fi modificate si
prin sugestie sau repetitie. Aceast tendin de a ne reaminti ceea ce ar trebui s fie si
nu ceea ce s-a ntmplat in mod real, evident c reprezint o problem pentru cei care
ancheteaz accidentele de aviaie, caci fenomenul nu ocoleste nici pe experii din
aviaie.
n final, ar trebui subliniat c amneziile cele mai comune afecteaz memoria
episodic i nu pe cea semantic. ocurile i deteriorrile fizice pot mpiedica
reamintirea evenimentelor, dar este mai puin probabil c vor afecta substantial
cunotinele de baz asupra lumii.
Memoria umana are totusi limite. Este o limita care vizeaza cantitatea de
informatii care pot fi acumulate respectiv evocate intr-un anumit moment. Unele
lucruri pot fi retinute / evocate mai rapid decat altele. Individul are tendinta sa-si
aminteasca acele lucruri pe care doreste sa si le aminteasca. Stocarea informatiilor nu
este perfecta. Evocarea este limitata.
Memoria procedurala (Deprinderile)
Stereotipul dinamic/ Formarea priceperilor si deprinderilor
Stereotipul dinamic este un sistem relativ constant de reactii la un sistem de
stimuli. El dovedeste tendinta de organizare a reactiilor.
I se spune stereotip, datorita uniformitatii reactiilor si dinamic, pentru ca,
daca se schimba definitiv ordinea excitantilor, atunci se modifica si stereotipul.
Corespondentul psihologic al stereotipurilor il constituie deprinderile. Ele
cer un efort pentru a se forma, dar odata constituite, actiunile se desfasoara cu mare
usurinta.
La multe sarcini, practica indelung exersata duce la scaderea intensitatii de
solicitare a capacitii de prelucrare la nivelul structurilor nervoase superioare
putandu-se ajunge chiar la stadiul in care executarea sarcinii devine automatizat .
Procesul de formare a deprinderilor adesea este divizat n trei faze.
n prima faz, cognitiv, cel care nva trebuie s gndeasc permanent
asupra aciunilor sale i scopurilor urmarite. Este faza de familiarizare cu actiunea.
Ed.01. 10/1/16
13/34

040 03 01 00
Dupa un timp indelungat, el trece la etapa a doua: organizarea deprinderii;

dispar miscarile inutile, efortul exagerat. Procesul de eliminare a miscarilor de prisos
si unificarea celor esentiale este un proces de schematizare. Acum gesturile se
desfasoara armonios.
n aceasta a doua faza, asociativ, componentele separate ale aciunii,
sunt integrate prin practic n faza a treia, automatizat, n care aciunea poate fi
executat ca un singur tot, fr controlul contientului. Tot ceea ce este cerut n mod
normal este o decizie iniial contienta de a capta deprinderile respective.
In faza automatizata controlul vizual al miscarilor este inlocuit cu cel
kinestezic, apare o anticipare in activitate care permite efectuarea mai multor actiuni
simultane. Este o faza de perfectionare in care miscarile se pot executa foarte repede
si lucrul realizat este de calitate superioara. De exemplu, pilotul unui avion urmareste
linia orizontului, dar si zeci de cadrane la bord, manevreaza avionul si cu mainile si
cu picioarele, asculta informatiile din casti si comunica cu personalul.
Luarea deciziei si selectarea raspunsului

Dup perceperea informaiilor trebuie s se decid asupra utilizarii lor. Ele
pot fi folosite pentru a se iniia un rspuns imediat sau pot fi pstrate ca parte din
procesul de memorare. De exemplu, la auzul unui sunet de avertizare operatorul poate
deconecta sistemul, n care caz decizia va implica selectarea unui rspuns.
Alternativ, operatorul poate decide s rein informaia n memorie, n timp
ce caut s vad ce problema a declanat avertizarea. Informaiile pot s intre i sa fie
scoase din memorie n mod continuu, pentru a contribui la procesul de decizie. Totui,
la un moment dat trebuie s se ia o decizie, ori s se rein informaiile pe termen
scurt n memoria de lucru prin repetarea activ sau intern, ori s se ncerce nvaarea
informaiilor, permanent, pentru memoria pe termen lung. Capacitatea de evocare este
Ed.01. 10/1/16
14/34

040 03 01 00
esentiala pentru procesarea informatiei umane; pana si cel mai simplu sistem nu poate
functiona fara memorie.
Elaborarea raspunsului
Omul nu poate raspunde instantaneu; el are nevoie de un anumit inteval de
timp pentru colectarea si procesarea informatiilor. Uneori poate fi necesara o secunda,
alteori mai mult, sau in sfarsit, decizia poate sa nu aiba loc. Intervalul de timp dintre
aparitia stimulului si elaborarea unui raspuns corespunzator este numit timp de
reactie (TR).
Timpul de reactie cuprinde 2 elemente principale: timpul de decizie si timpul
de raspuns. In sarcinile complexe, numarul deciziilor ce pot fi gestionate pe unitatea
de timp este o functie inversa a timpului de reactie. Cum timpul de reactie creste
proportional cu numarul de variante posibile ale unei decizii, se produce o scadere a
ratei decizionale. Durata timpului de reactie este influentata de caracteristicile
stimulului, de decizie si de actiune.
Actiune (Executarea Rspunsului) i Feedback
Odata actiunea initiata, se are la dispozitie un mecanism de feed-back care
informeaza individul asupra eficientei actiunii. Exista si aici posibilitatea de eroare
pentru ca ntr-o situaie cnd necesitatea unui rspuns rapid este presanta, aa cum se
ntmpl n aviaie, trebuie s se ia n considerare mai muli factori pentru a se alege
ntre vitez i precizie:
a) in anumite situaii, n care orice intrziere poate avea consecine catastrofale, va
exista o presiune pentru efectuarea raspunsului, inainte inca, de prelucrarea
suficienta a informaiilor.
b) condiiile care cresc ncordarea duc la rspunsuri mai rapide dar mai puin
precise.
c) dac ne ateptm la un stimul i pregtim rspunsul corespunztor, vom
rspunde mult mai rapid atunci cnd stimulul respectiv apare. Dac, totui,
apare un stimul neateptat, este posibil sa lucram sub presiune la pregtirea
rspunsului i sa comitem erori.
d) o crestere in varsta intre 20 60 ani tinde sa fie asociata cu un raspuns mai lent
dar mai precis
Trebuie subliniat faptul c detectarea i interpretarea informatiilor senzoriale
sunt influenate foarte mult si de ceea ce noi ne ateptm s primim. Astfel, deciziile
care deja au fost luate sau informatiile depozitate in MSD sau MLD, pot influenta
perceperea sau schema de recunoastere a intrarilor (modelul mental).
Solicitarea mentala.
In incercarea de definire a acesteia, unii se refera la atentie si procesarea
informatiei, altii la timpul disponibil pentru indeplinirea unei sarcini, iar altii se refera
la stres si starea de vigilenta. Odata cu progresul tehnologic, solicitarea mentala
devine mereu mai importanta in comparatie cu cea fizica.
Deciziile cele mai dificile si care solicita in cea mai mare masura atentia se
produc in special in situatii in care nesiguranta vizeaza mai mult natura evenimentelor
ce urmeaza sa se produca decat momentul producerii acestuia.
Ed.01. 10/1/16
15/34

040 03 01 00
Sarcina cu grad redus de neprevazut permite elaborarea unui model de

raspuns care practic nu mai este influentat din mediul exterior, instalandu-se un
anumit grad de automatism. Sarcina cu grad inalt de neprevazut solicita insa
permanent atentia operatorului. Putine sarcini solicita insa in mod selectiv si continuu
efortul de atentie, majoritatea necesita un tip de esantionare periodica, frecventa
acesteia depinzand de predictibilitatea situatiei, de usurinta raspunsului semiautomat,
viteza de reactie si dificultatea sarcinii.
Exist dou limitri poteniale la prelucrarea informaiilor. Una limiteaz
numrul de elemente care pot fi meninute n memoria de lucru, cealalt, limiteaz
rata la care informaiile pot trece prin sistem capacitatea canalului. Dei este dificil,
dac nu aproape imposibil, s se descrie n termeni cantitativi precii capacitatea
canalului sistemului, faptul c exist o limitare nseamn c nu putem cunoate toi
stimulii care ajung la noi. Deci, este necesar un mecanism n stadiul iniial al
sistemului, prin care s selectm stimulii care vor fi percepui n mod contient si
utilizai drept baz pentru gndire i luarea deciziilor.
Capitolul2.
DECIZIA
Procesul de luare a deciziei
Factori care influenteaza decizia
Comunicarea
PROCESUL DE LUARE A DECIZIEI
Evaluarea
raspunsului
Constatarea
schimbarii
Identificarea
problemei
Implementarea
raspunsului
Strangerea datelor
Selectarea
raspunsului
Analizarea
impactului
alternativelor
Ed.01. 10/1/16
Identificarea
alternativelor
16/34

040 03 01 00
Inainte de a se lua o decizie efectiva e nevoie de motivarea alegerii insasi si a

modului de actionare. Se poate alege sa se actioneze sau nu, dar alegerea trebuie sa se
incadreze regulamentului astfel incat alegerea sa fie considerata adecvata.
Deoarece zborul in sine da procesului de luare a deciziei un caracter
complex, motivatia si atitudinea pe parcursul luarii deciziei sunt de maxima
importanta.
In procesul de luare a deciziei trebuie urmati, deci, urmatorii pasi si anume:
1. Recunoasterea faptului ca ceva s-a schimbat
Constientizarea situatiei iti da posibilitatea sa detectezi cu usurinta o
modificare in conditiile de zbor. Aprinderea unui bec de j.t., probleme radio, sau
cantitatea de combustibil scazuta sunt exemple de schimbari care vor fi identificate
daca monitorizezi aparatele in mod adecvat. O vigilenta deosebita e necesara si in
ceea ce priveste modificarea conditiilor meteo si instructiunilor de trafic precum si
starea fizica si psihica a echipajului.
2. Definirea problemei
In definirea problemei intra in joc experienta, cunostintele, analiza, precum
si toate resursele avute la dispozitie.
Concentrarea atentiei asupra unei probleme minore si ignorarea unei alte
probleme poate avea urmari foarte grave.
3. Alegerea modului de actiune
Trebuie sa se determine masurile care pot fi luate pentru rezolvarea situatiei
in timpul disponibil. Unele situatii, ca de exemplu cedarea motorului, impun o reactie
imediata, in alte situatii trebuie luat in calcul rezultatul scontat al fiecarei masuri
posibile si sa evaluezi riscurile inainte de a lua decizia.
4. Implementarea deciziei
Implementarea deciziei poate implica o singura actiune sau mai multe.
5. Asigurarea ca decizia va duce la rezultatul dorit
Pentru a te asigura de acest lucru decizia trebuie sa fie evaluata in mod
continuu mai ales pentru a stabili daca sunt necesare si alte masuri ca rezultat al
acestei decizii.
Accelerarea raspunsului in situatii speciale
Ed.01. 10/1/16
17/34

040 03 01 00
O solutie mai putin optima data in timp este mai buna decat o solutie
optima cand este prea tarziu.
Constientizarea
schimbarii
Evaluarea
raspunsului
Identificarea
problemmei
Implementarea
raspunsului
Strangerea
datelor
Selectarea
raspunsului
Identificarea
alternativelor
Analizarea
impactului
alternativelor
Evaluarea
raspunsului
Identificarea
problemei
Implementarea
raspunsului
Strangerea
datelor
Selectarea
raspunsului
Solutii
gresite
Ed.01. 10/1/16
Identificar
e eronata
Constientizarea
schimbarii
Analizarea
impactului
alternativelor
Date
gresite
Identificarea
alternativelor
Alternative
necorespunzatoare
18/34

040 03 01 00
In procesul de luare a deciziei pot fi intalnite 2 moduri diferite de gandire:

gandirea centrata pe solutie si gandirea centrata pe problema si care au atentia focalizata pe
directii diferite:
Gandirea centrata pe solutie
- solutii posibile la problema
- actiuni cerute in noile circumstante
anticiparea tuturor optiunilor pentru situatia
respectiva
- actiunea echipei
Daca nu esti parte din
solutie esti o arte a
Implementarea
problemei
raspunsului
Gandirea centrata pe problema

- problema
- Constientizarea
toate neplacerile consecintelor
schimbarii
- aprecierea problemei
- si pe oricine in conexiune cu aceasta
Irosirea timpului pote crea probleme
suplimentare, poate fi contagioasa si poate
genera stres.
Strangerea
datelor
FACTORI CARE INFLUENTEAZA LUAREA DECIZIEI

Procesul decizional, poate fi influentat de o
Identificarea
alternativelor
serie
de factori
din care amintim:
- pregatirea inadecvata sau experienta insuficienta,

- considerentele emotionale sau comerciale,
- oboseala,
- ingestia de medicamente,
- caracteristici individuale,
- aptitudini de comunicare,
- conditii legate de motivatie,
- starea fizica si psihologica,
- expectatii,
- capacitatea de utilizare a resurselor
- capacitatea de constientizare a situatiei.
Constientizarea situatiei
Constientizarea situatiei se refera la capacitatea cuiva de a percepe cu
acuratete lucrurile ce se petrec in cabina dar si in afara aeronavei. Ea se extinde si
asupra unificarii unor diverse solutii destinate oricarei situatii de urgenta care ar putea
apare.
Mentinerea unei stari de constienta asupra situatiei reprezinta un proces
complex, in mare masura motivat prin intelegerea ca perceptia cuiva asupra realitatii
difera de cele mai multe ori de realitatea insasi.
A fi constient de realitatea unei situatii inseamna a percepe cat mai exact
factorii fizici (operationali) si de mediu care pot afecta aparatul, pilotul si pasagerii
intr-o anumita perioada de timp(judgement concept).
Mentinerea acestei constientizari cere, deci, intelegerea semnificatiei acestor
factori:
Ed.01. 10/1/16
19/34

040 03 01 00
- elementele din interiorul aeronavei care trebuie considerate sunt: aeronava

insasi, pilotul si pasagerii.
- constientizarea orientarii spatiale a aeronavei si relationarea cu solul,
traficul,vemea si CTA care trebuie sa fie mentinute.
Conditii de operare mentinerea constientizarii situationale implica intelegerea
tuturor conceptelor ce tin de factorii umani. O perceptie exacta a conditiilor de
operare in zbor include: sistemul aeronavei, pilotul automat, pasagerii si poate fi
obtinuta printr-o eficienta organizare a volumului de munca la care se adauga si
aptitudinile de comunicare.
Conditii de mediu folosirea efectiva a tuturor resurselor ajuta in monitorizarea
conditiilor de mediu din zbor, relationarea cu solul, traficul, conditiile meteo si
spatiul aerian.
Abilitatea de a fixa viitorul impact al acestor conditii de operare si de mediu este
esentiala in vederea obtinerii aptitudinii de luare a deciziei potrivite si a unui bun
rationament (judecata).
Vizualizarea - un mod de a spori constientizarea situatiei este vizualizarea, care
reprezinta capacitatea de a vedea in mine zborul in ansamblu. Tehnicile de
vizualizare se pot exersa atat inainte cat si in timpul zborului.
Obstacole in mentinerea constientizarii situationale stresul, oboseala,
situatiile limita, urgentele, pot fi cauza fixarii atentiei pe o singura problema in
defavoarea altora.
Constientizarea situationala se poate eroda pana la punctul in care poate fi nevoie
de un efort mare din partea pilotului pentru a regasi imaginea globala a ceea ce se
intampla in jurul lui, in special in perioadele de supraincarcare. De asemenea exista
predispozitia de a nu mai constientiza situatia, cand incarcarea e prea scazuta.
Desi multe acidente/incidente par a proveni dintr-o singura cauza, exista numerosi
factori care contribuie la acestea. Lantul judecatii gresite este un termen folosit pentru
a descrie conceptul referitor la factorii care contribuie la accidentele produse prin
eroare umana.
Utilizarea resurselor
In privinta utilizarii resurselor, este foarte important sa recunoeastem si sa
utilizam resursele necesare noua si care pot exista atat in interiorul cat si in exteriorul
avionului:
- manualul operational,
- checklistul,
- echipamentul,
- hartile aeronautice,
- instructorul propriu, alt pilot sau membru al echipajului,
- controlorii de trafic aerian,
- tehnicienii de intretinere, etc.
Starea psiho-fizica
Pentru un pilot, este foarte important sa-si constientizeze propriile limite:
starea generala de sanatate, nivelul de stres si oboseala, atitudinea, cunostiintele,
Ed.01. 10/1/16
20/34

040 03 01 00
nivelul indemanarii, experienta de zbor, pentru ca, toti acestia, sunt factori care ii pot
afecta performanta. Exercitarea unei bune judecati trebuie sa inceapa avand ca
pioritate controlul asupra avionului. Si la fel cum este folosit cecklist-ul la pregatirea
pentru zbor, tot asa trebuie sa fie creat si folosit si un cecklist peresonal care sa ajute
la determinarea pregatirii personale (fizica si psihica) de zbor.
Capacitatea de judecata nu este innascuta, este invatata, se formeaza, prin
acumularea experientei. Dar experienta de viata poate avea efecte atat pozitive cat si
negative asupra modului efectiv de judecata a pilotului in situatii de zbor.
Oricum, un pilot poate da dovada de o excelenta judecata, deci, inclusiv de
capacitatea de a lua decizii corecte, dar in timpul zborului sa fie afectat asa cum am
mai spus, de o serie de alti factori care il pot limita si care pot duce la cresterea
riscului de a comite erori.
Factorii de stress
Factorii de stress pot fi plasati in trei categorii:
1. fizici asociati cu mediul: temperatura, umiditate, zgomot, vibratii, lipsa de
oxigen.
2. fiziologici conditia fizica: oboseala, lipsa somnului, deficiente nutritionale,
stari de boala.
3. factori emotionali si sociali.
Atitudinea considerata a fi riscanta
In privinta atitudinii, studiile au identificat 5 tipuri considerate a fi riscante:
anti-autoritate, impulsivitate, invulnerabilitate, macho si resemnare.
1. Anti-autoritate (nu-mi spune mie ce sa fac)
Este vorba de persoane care se simt ofensate cand cineva le spune ce sa faca, sau
care privesc regulile(procedurile) ca nefiind necesare.(care nu inteleg
necesitatea regulilor/procedurilor)
2. Impulsivitate (fa ceva, repede)
Aceasta este atitudinea persoanalor care simt nevoia sa faca cava, orice. Ei nu
cauta cea mai buna alternativa ci fac primul lucru care le vine in minte.
3. Invulnerabilitate (mie nu mi se va intampla asta)
Multi oameni cred ca accidentele li se intampla intotdeauna altora. Pilotii cu
aceste atitudini au cele mai mari sanse sa-si asume riscuri tot mai mari.
4. Macho (pot s-o fac)
Asumandu-si riscul, acesti piloti incearca sa dovedeasca faptul ca ei sunt mai buni
decat oricine.
5.Resemnare (la ce-ar mai folosi)
Pilotii cu aceasta atitudine nu se vad capabili sa rezolve problemele cu care se
confrunta. Cand lucrurile merg bine, ei gandesc ca au noroc, cand lucrurile merg
prost, ei atribuie asta ghinionului sau altor persoane.
Aceste atitudini riscante pot conduce la decizii inadecvate, gresite sau la
actiuni ce pot comporta riscuri inutile.
Un pilot trebuie sa-si examineze foarte atent propria decizie si sa se asiguri
ca alegerea facuta nu e influentata de atitudini riscante.
Ed.01. 10/1/16
21/34

040 03 01 00
Invatand sa recunosti atitudinile riscante, poti preveni luarea unor

decizii gresite sau intreprinderea actiunilor cu riscuri inutile. Daca recunosti
si deci, constientizezi atitudinile riscante din modul tau de gandire, prin
exercitiu le poti contracara, poti sa-ti directionezi gandirea in sensul
depasirii impulsului spre risc.
Organizarea eficienta a volumului de munca
Organizarea eficienta a volumului de munca, asigura realizarea operatiilor
esentiale prin planificare, fixarea prioritatilor, secventionarea activitatilor, cu scopul
evitarii volumului excesiv de munca.
Un alt element in organizarea volumului de munca consta in impartirea
responsabilitatilor pentru efectuarea unor activitati specifice. Organizarea eficienta
incepe de la pregatirea si planificare inaintea zborului, astfel incat zborul sa decurga
normal.
COMUNICAREA
Comunicarea reprezinta schimbul de idei, informatii sau instructiuni. Este un
proces de transmitere a unor informatii si presupune 3 elemente: sursa, simbolul
folosit in transmiterea mesajului si receptorul. Relatia dintre aceste 3 elemente este
dinamica, fiecare element influentand pe celalalt.
Comunicarea efectiva presupune ca exprimarea ideilor, transmiterea lor sa
fie facuta intr-o asa maniera incat mesajul sa fie receptat si inteles cu minimum de
confuzie. Presupune de asemeni aptitudini de comunicare verbala si nonverbala ca si
constientizarea potentialelor bariere de comunicare.
Aptitudinile specifice asociate cu practica unei bune comunicari include atat
politetea, participarea politicoasa, ascultarea activa dar si feed-back-ul.
Pentru a ameliora canalul de comunicatie trebuie tinut cont de influentele
culturale, de rang, varsta si de pozitia in echipa, fiecare dintre acestea putand crea
bariere in calea comunicarii in diverse situatii aparute in cabina. Atitudinea
politicoasa este frecvent ignorata in cadrul pregatirii pentru comunicare, dar e vitala
pentru un climat sanatos.
O comunicare eficienta include intregul transfer al informatiei si este
esentiala pentru siguranta zborului.
Mesajul este transferat prin vorbire, cuvant scris sau cai nonverbale sau
simboluri, iar calitatea si eficienta comunicarii e determinata de inteligibilitatea
mesajului. Comunicarea incorporeaza cuvinte, inflexiuni, ton, intensitate, volum, dar
si limbajul trupului (privire, gesturi, mimica, pozitia corpului).
Ed.01. 10/1/16
22/34

040 03 01 00
De asemenea, aptitudinea de a asculta este la fel de importanta ca si

abilitatea de a transmite informatii, ambele facand posibila o buna si eficienta
comunicare.
Un mijloc de comunicare eficient este briefingul la decolare. In cadrul lor se
stabilesc responsabilitatile, utilizarea resurselor, se discuta despre caracteristicile
terenului, altitudinea minima ce trebuie folosita, se revad hartile de apropiere daca e
necesara o procedura de apropiere dupa instrumente.
Pentru un pilot, utilizarea eficienta a aptitudinilor de comunicare cu
instructorul sau, cu controlorii de trafic, cu pasagerii sau cu alti piloti, este forte
importanta. Cand se comunica cu instructorul sau cu un alt pilot sau pasager, trebuie
avut in vedere in permanenta si limbajul nonvernal care poate ajuta la interpretarea
mai corecta a mesajului.
In comunicarea pilot-controlor nu conteaza cat de simplu sau automatizat
poate parea schimbul de informatii, studiile au aratat ca zborurile in care nu exista
erori de comunicare sunt foarte rare.
Comunicarea are loc la doua nivele: nivelul emotional si nivelul rational:
-nivelul emotional cand are loc schimbul de informatii, continutul cuvintelor
noastre are o enorma influenta asupra disponibilitatii noastre de a asculta sau de a
asculta.
-nivelul rational cand dam inteles informatiilor, la acest nivel avand loc
perceptia noastra asupra intregii situatii.
In orice profesie si mai ales in aceea de pilot, in comunicare se foloseste
limbajul tehnic care este mult mai putin ambiguu si in acelasi timp mai economicos
atunci cand comunicam.
O analiza a mesajelor transmise de CTA ne arata ca totalul vocabularului
folosit se ridica la aproximativ 500 de cuvinte.
Cuvintele folosite pot fi considerate neobisnuite pentru limbajul general,
sau pot chiar sa nu faca parte din vocanularul obisnuit; de asemanea, gramatica care
in limbajul profesional, este simplificata la un mic nucleu de reguli.
Contextul in care apare un cuvant este foarte important: folosirea unui cuvant
intr-o anumita situatie va fi inteleasa fara nici-o ambiguitate. De exemplu, cuvantul
presiune poate avea intelesuri foarte diferite pentru un medic, un meteorolog sau un
inginer, la fel pentru un pilot intr-o situatie data.
Comunicarea-concepte
Ed.01. 10/1/16
Ascultarea efectiva aptitudine care implica propria interpretare si evaluare

a mesajului inainte de a raspunde. Ascultarea este aptitudinea de comunicare
cel mai frecvent folosita si ceruta. Absenta sau dificultatile in aceasta
aptitudine pot distruge procesul comunicarii. Ascultarea activa implica mai
mult ascultarea fizica a mesajului, dar inainte de a raspunde acesta trebuie
atat interpretat cat si evaluat, feed-back-ul demonstrand acuratetea
schimbului de informatii. Feed-back-ul normal ia forma clarificarii, a
parafrazarii. In timpul comunicarii intre pilot si controlor, pilotul repeta
instructiunile controlorului, acest lucru numindu-se read-back, iar actul
23/34

040 03 01 00
ascultarii de catre controlor a read-back-ului, hear-back.. Acest pas important

in procesul comunicarii da confirmarea finala ca s-a receptat si inteles bine.
Niciodata linistea controlorului dupa read-back nu trebuie apreciata drept
confirmare, controlorul trebuie sa faca o confirmare verbala. Cuvintele
uzuale din limba engleza au o foarte mare varietate si deoarece exista
posibilitatea de confuzie, e nevoie de clarificari si confirmari. Ascultarea
activa include, deci, rezumarea si ierarhizarea informatiilor dar si intrebari
suplimentare.
Bariere de comunicare barierele pot include lipsa experientei, a unui
contact mai intens intre cel ce comunica si receptor, chiar incapacitatea de a
stabili o comunicare deschisa, intelegerea gresita si conflictul in cabina,
distragerea atentiei provocata de o discutie neesentiala, folosirea exagerata a
abstractiunilor, sau interpretarea gresita a terminologiei. Abstractizarea
cuvintelor nu genereaza o imagine specifica in mintea receptorului. Este
important sa se foloseasca, pe cat posibil, cuvinte concrete si specifice atunci
cand transmitem un mesaj.
Comunicarea verbala si nonverbala este esential sa invatam sa
interpretam corect semnalele verbale si nonverbale (gesturi, mimica,
limbajul trupului) si mai ales sa existe o congruenta intre cele 2 tipuri de
comunicare.
Comunicarea combativa / asertiva cere tact si indemanare. Presupune
exprimarea opozitiei, sustinerea a ceea ce vrei, ferm dar fara agresivitate.
Scopul nu trebuie sa fie doar critica, ci rezolvarea problemei si obtinerea
rezultatului cel mai bun. In opozitie fata de ea se gaseste comunicarea
agresiva (ton apasat, sarcastic, exigent ceea ce determina reactia ostila si
chiar un posibil conflict in echipaj) si pasiva (ton slab, ezitant ceea ce
determina scaderea respectului fata de sine, mila, sentimente ranite).
Factori care inhiba asertivitatea: personalitatea lipsa de incredere;
timiditatea nuse expune la risc; cultura lipsa discutiilor despre greselile
altora; teama gradientul de autoritate; caractere conflictuale neplacerea
interfereaza cu sarcina; diferente mari de varsta, experienta, pozitie; stresul
din cauza presiunii timpului, a politicii companiei si a problemelor
personale; atitudinea de autosaturatie (resemnare).
Intreruperea comunicarii intre membrii echipajului din cabina duce la
frictiuni si frustrari, distragand atentia de la sarcinile importanta si ducand la o
situatie potential periculoasa in care unul sau altul dintre piloti crede ca celalalt
controleaza avionul dar in realitate niciunul nu il controleaza.
Ghid practic in vederea unei bune comunicari

Fi in alerta in ceea ce priveste existenta indicativelor similare
Daca ai indoieli, verifica
Ed.01. 10/1/16
24/34

040 03 01 00
Foloseste tehnica de transmisie recomandata

Foloseste procedura radio corecta
Sa nu presupui niciodata ca CTA a auzit confirmarea
Sa folosesti indicativul complet
Sa confirmi toate aprobarile
In comunicarea cu alt pilot sa se foloseasca terminologia standard si sa se verifice
daca mesajul a fost inteles corect
Standardizarea
Pentru evitarea ambiguitatii si a potentialelor surse de eroare, continutul,
structura, dialogul, vocabularul si secventele mesajelor vorbite, au fost mult
standardizate. Comunicatiile verbale sunt mai sigure atunci cand toata lumea adera la
limbajul standard, formate standard, secvente standard de mesaje si cunostinte
standard necesare utilizarii universale.
Exceptiile pot sa duca la erori si neintelegeri si trebuie descurajate.
Alfabetul, silabisirea ICAO este produsul cercetarii extensive pentru
alegerea unui set de cuvinte care sa difere intre ele cat de mult posibil, chiar atunci
cand sunt spuse pe fond de zgomot si canalele de comunicatii sunt degradate de catre
persoane care au alta limba nativa decat engleza. Principalele surse de confuzii
fonetice si de similaritati sunt bine stabilite.
In privinta relatiei de comunicare, comunicatiile pot fi imbunatatite de catre
un controlor bun si un pilot disciplinat. Intotdeauna este important sa vorbesti incet si
clar, in special atunci cand limba utilizata nu este limba nativa a nici unuia dintre cei
doi parteneri de dialog. Catre sfarsitul unei curse lungi sau a unei ture de lucru,
controlorul sau pilotul pot fi obositi; vocile devin familiare, iar pilotul poate fi derutat
daca un alt controlor decat cel asteptat ii raspunde, sau controlorul poate fi derutat
daca dialogul cu echipajul unei aeronave este purtat cu mai multe persoane la rand.
Transmisiunile in care inceputul sau sfarsitul mesajului este intrerupt
reprezinta un potential pericol. Rutina de confirmare a mesajelor si a cererilor de
repetare a acestora atunci cand sunt unele neclaritati ne ajuta sa prevenim erorile.
Trebuie sa se acorde o atentie deosebita situatiilor in care tendinta umana
este de a auzi ceea ce ne asteptam sa auzim mai degraba decat de a auzi ceea ce se
spune cu adevarat.
Pericole care reduc calitatea comunicarii:

- defectiuni in procesul de transmisie (emiterea limbajului neclar; probleme
de limbaj)
Ed.01. 10/1/16
25/34

040 03 01 00
- dificultati create de mediul de transmitere (zgomot de fond; distorsiunea

informatiei)
- tulburari la receptie (asteptarea altui mesaj; interpretare gresita; neglijenta)
- tulburari datorate interferentei intre nivelul rational si emotional de
comunicare
- probleme fizice in ascultare sau vorbire (tulburari de auz)
- utilizarea deficienta a limbii engleze
- codare decodare
Capitolul 3.
STRESUL
Stresul si Vigilenta
Conceptul de well-being
STRESUL SI VIGILENTA
Asa cum am aratat in capitolul Procesarea informatiei, una din formele
atentiei este atentia in expectativa, cand asteptam un anumit eveniment sau semnal la care
trebuie sa reactionam prompt. De fapt, in acest caz este vorba de vigilenta.
Vigilenta ar mai putea fi definita si ca stare de veghe care variaza intre
nivele scazute si nivele foarte inalte de excitatie.
La nivele scazute de vigilenta (imediat dupa desteptare, sau in timpul unei
oboseli extreme) prelucrarea informatiilor se face len: spre deosebire de aceasta situatie,
nivelele moderate produc interes in indeplinirea sarcinilor si deci performanta creste.
In timpul unui nivel scazut de vigilenta, atunci cand nu ne asteptam sa avem
de indeplinit nici o sarcina dificila sau cand convingerea noastra de a indeplini sarcina este
scazuta, mecanismul nostru atentional nu este prea activ. In aceasta stare noi urmarim
mediul fara a ne focaliza pe o anumita sursa de informatie si in consecinta pierdem unele
informatii. Daca motivarea noastra de a indeplini sarcina este scazuta, in situatia de
plictiseala sau de somnolenta care poate sa apara in conditiile zborului de croaziera, la
zborurile lung curier, faptul ca noi putem pierde o parte din informatii poate avea
consecinte grave.
In general, sarcinile complexe care cer o abordare calma sunt indeplinite cel
mai bine la nivele mai scazute de vigilenta, iar sarcinile simple pot fi indeplinite energic la
Ed.01. 10/1/16
26/34

040 03 01 00
nivele inalte de vigilenta. Deterioarea performantelor se produce datorita faptului ca pe

masura ce nivelul de vigilenta creste foarte mult noi tindem sa focalizam atentia noastra
numai la cerintele pe care le consideram principale, iar acest efect este denumit ingustarea
atentiei. Aceasta eroare poate sa apara deoarece informatii din surse probabil mai
importante dar mai periferice, nu sunt luate in considerare. Nivelul optim de vigilentei este
cel in care lucram cu eficienta maxima iar performanta noastra este superioara.
Nivel optim
de vigilenta
Nivel de vigilenta
foarte scazut
PERFORMANTA
Nivel de
vigilenta
foarte scazut
Stres
VIGILENTA
Acest termen a fost introdus de biologul canadianul Hans Selye, cu circa 30

de ani in urma si este definit ca o reactie de aparare a organismului fata de o
agresiune (suprasolicitare, infectii, traumatisme, etc.); depasirea acestui mecanism
fiziologic conduce la o adevarata patologie a adaptarii.
Una din caracteristicile stresului este reprezentata de variatia intensitatii sale,
la persoane diferite confruntate cu acelasi eveniment.
Stresul apare ca rezultat al evaluarii pe care individul o face asupra
cerintelor ce i se adreseaza si a abilitatii pe care el crede ca o are de a raspunde
acestora. Deoarece procesul de perceptie permite ca indivizii sa interpreteze si sa
inteleaga diferit informatiile pe care le receptioneaza, interpretarea personala a
indivizilor asupra cerintelor este cea care este folosita in aceasta evaluare si nu
cerintele reale. La fel, perceptia individuala asupra abilitatilor proprii si nu
abilitatile reale, este cea care contribuie la aparitia stresului.
In acest sens, daca procesul de evaluare face ca un individ sa decida sa nu
indeplineasca o sarcina dificila, atunci este posibil sa intervina stresul provocat de
insasi refuzul de a satisface cerintele.
Daca o persoana indeplineste cu succes o sarcina initial perceputa ca fiind
extrem de dificila, perceptia abilitatilor sale in indeplinirea sarcinilor se va schimba.
Cand in viitor se va confrunta cu o situatie similara, el o va rezolva cu o mai mare
incredere si cu un nivel mai scazut de stres. Rezulta ca stresul asociat cu perceptia
noastra asupra anumitor cerinte, se va schimba in mod continuu pe masura ce ne
imbunatatim abilitatile de adaptare la situatii diverse.
Ed.01. 10/1/16
27/34

040 03 01 00
De multe ori stres-ul este considerat ca actioneaza in directia cresterii

gradului de vigilenta, iar alteori in directia scaderii lui. Un exemplu in acest sens il
constituie zgomotul. Zgomotul este considerat un important factor de stres:
- zgomotul excesiv (90db.) poate perturba activitatea, performantele, poate
provoca iritabilitate, lipsa de concentrare, atentia tinzand sa se focalizeze si
restrictioneze.
- zgomotul moderat ar putea sa imbunatateasca performantele, in sensul ca ar
putea ajuta la mentinerea gradului de vigilenta pe timpul perioadelor de
oboseala sau plictiseala, sau ar putea ajuta la mascarea altor sunete.
In zbor, stresul este apreciat ca fiind util pentru asigurarea unui bun nivel de
prestatii daca este cuprins in limite moderate(10%). Solicitarea insuficienta poate
cauza inactivitate si plictiseala; prea multa solicitare poate produce suferinta,
deficiente; o solicitare justa te face activ si interesat, cu o buna performanta, o stare de
bine.
Particularitatile manifestarilor legate de stress sunt legate si de aspectele
psihologice si de perceptia personala asupra realitatii.
Rache (1967) a imaginat o scala care orienteaza aprecierea factorilor de stres
de la 100 (impact masiv), la 0 (nici un impact). In acest sens un scor de peste de 300
de puncte pe o perioada de circa 6 luni devine un puternic indicator pentru
sindroamele majore de stres. Un scor de 150 299 pe o perioada de 6 luni induce
stres considerabil la circa 50% din persoane, iar sub 150 de puncte/ 6 luni induce un
stres la circa 30% din persoane. Valoarea acestei scale si a punctajelor deosebita in
diferite culturi corespunzator unor conceptii specifice fapt care face, asa cum am mai
amintit, ca acelasi eveniment sa fie perceput in mod diferit.
Sursele de stress
- din mediul inconjurator (a)
- din propriul corp (b)
- din propriile ganduri (c)
a) Sursele de stres din mediul inconjurator
- bombardamentul informational, ce obliga la un efort permanent de adaptare
- temperatura - temperatura confortabila este in jur de 20C, peste 30C sau sub
15C intervine disconfortul fizic si eficienta scazuta.
- umiditate(40% - 60% este cea normala)
- zgomot (urechea adultului este capabila sa auda sunete care au frecvente de la 20
la 20000Hz.)
- vibratiile, ce afecteaza atat performantele vizuale cat si pe cele psihomotorii,
- relatii interpersonale,
- scadente, standard de performanta, necesitati imprevizibile, pericole, etc.
- suprasolicitare profesionala
- lipsa unui control asupra activitatii
- lipsa unei activitati fizice
- necesitatea unei comunicari extinse
- relatii slabe
- conditii de lucru inadecvate
Ed.01. 10/1/16
28/34

040 03 01 00
- neclaritatea obiectivelor si cerintelor

- situatii din viata particulara (probleme de familie, conditii de viata, dificultati
financiare, etc)
- diferenta intre pregatirea profesionala si sarcinile de serviciu (stres cognitiv)
b) Sursele de stres din propriul corp sunt de ordin fiziologic: boli, accidente,
lipsa de exercitiu, deficiente nutritionale, tulburari de somn (stres intern) etc.
c) Sursele de stres din propriile ganduri creierul interpreteaza si traduce
evenimentele complexe din exterior si din interiorul nostru si determina o anumita
reactie.
Perceptia unei situatii actuale si a perspectivelor de viitor va pot relaxa sau
dimpotriva, va pot tensiona pana la panica. La fel, perceptia unei situatii actuale
functie de experienta trecuta (stres imaginar / anxietate).
In legatura cu sursele de stress din propriul corp si cele generate din propriile
ganduri, cercetari recente evidentiaza importanta personalitatii in modelarea
reactivitatii individuale la stres.
Perceptia stressului
Perceptia stressului nu este la fel pentru toata lumea, ea este:
- variabila si intens conditionata de echilibrul general al persoanei,
- de temperament,
- de intensitatea stresului in sine,
- de varsta,
- diferente culturale,
- conditiile de mediu sau
- alte conditii existente.
Manifestarile stressului
Manifestarile stressului sunt variate, nesistematizate, trecatoare (odata cu
recuperarea post- stres), nespecifice si in general, ele pot fi grupate astfel:
simptome fiziologice:
- cresterea pulsului tahicardie
- cresterea tensiunii arteriale
- cresterea colesterolului
- dureri de spate
- tulburari digestive
- raceala extremitatilor
- maini umede
simptome comportamentale:
- intarzieri, absente, oboseala
- pierderea somnului
- abuz de substante nicotina, etanol, stimulante,
sedative, etc.
- scaderea interesului fata de activitati, mai ales fata
de sarcinile complexe
Ed.01. 10/1/16
29/34

040 03 01 00
- sarcini incomplet rezolvate, dezordine la locul de munca

- interes scazut de a-i ajuta pe cei din jurul
- contact interpersonal redus
simptomatologie mentala:
- lipsa de concentrare, indecizie
- absenta prioritatilor
- neliniste, ingrijorare
- lipsa de creativitate, inflexibilitate
- intoleranta fata de stimuli luminosi/ sonori
simptomatologie emotionala:
- iritabilitate, irascibilitate, hiperemotivitate
- diminuarea autoaprecierii, cinism
- nemultumire in profesie/ viata
- anxietate, depresie
Exista o relatie directa intre nivelele de stres si rezultatele obtinute.
Cercetarile au demonstrat ca :
- indiferent de natura factorilor de stres , efectul unora se insumeaza cu
al altora influentand semnificativ capacitatile individuale (stresul
cumulat)
- la un nivel de stres scazut cand motivatia si atentia sunt minime, se
obtin rezultate mediocre (vezi vigilenta)
- cand nivelul de stres trece, capacitatile se optimizeaza iar rezultatele
sunt optime - break point- dupa care, daca stresul continua sa creasca
(valori foarte mari), capacitatile psihofizice vor fi saturate, cele de
analiza vor scadea foarte repede si va creste posibilitatea comiterii de
erori.
Dar bombardamentul informational, cand stresul depaseste nivelul optim,
genereaza stari de hipervigilenta ce diminueaza capacitatea de judecata, atentia
si capacitatea de a prevedea evenimentele ulterioare. Ceea ce face ca reactia sa
fie instinctiva, irationala, cu risc crescut de a comite erori iar in cazuri extreme
se diminueaza si abilitatea de a gasi si elabora informatiile de canalizare a
atentiei si dezorganizarii comportamentului (fixarea / blocajul, fixarea pe un
singur aparat, pierderea constientizarii situationale). Iar in cazul in care timpul
pentru luarea deciziei este limitat, stresul se ridica la un nivel si mai inalt.
Ed.01. 10/1/16
PERFORMANTA
Constienti fiind de importanta vitala a factorului timp (in anumite situatii),

anticiparea problemelor si discutarea lor preventiva devin la randul lor de o
importanta vitala, acest lucru permitand tuturor componentilor echipajului sa aiba o
completa intelegere a posibilelor modalitati de actiune ce trebuie intreprinse cand
apare un eveniment neprevazut.
30/34

040 03 01 00
BREAKPOINT
NIVEL DE STRES
Nivel de stres
foarte scazut
Nivel mediu
de stres
Nivel de stres
foarte ridicat
Conceptul de well-being-(starea optima)

Importanta unei excelente stari de sanatate fizica si psihica este evidenta
pentru ca orice tulburare in acest sens are consecinte importante asupra performantei
si trebuie sa faca obiectul unor examene medicale detaliate cu evaluarea aptitudinii,
precum si a unor tratamente corespunzatoare.
Principalii factori perturbatori ai acesteia sunt: oboseala, tulburarile de
bioritm si de somn.
Oboseala, este o scadere progresiva a randamentului psihic si/sau fizic,
indusa de o multitudine de cauze posibile (efort prelungit, gradul de responsabilitate,
monotonie, stres emotional, suprasolicitare, exigentele legate de actul decizional,
capacitatea de prelucrare a informatiei, etc).
Oboseala poate fi:
- oboseala acuta suprasolicitare intensa pe o perioada scurta de timp
- oboseala cronica cumularea pe o perioada mai lunga a factorilor citati.
La instalarea ei precoce contribuie coexistenta de: frustrari, nemultumiri,
demotivare, conditii de mediu inadecvate.
Oboseala se manifesta prin: lipsa sau dificultate in concentrare, memorare,
scaderea vitezei de reactie, a resurselor de actiune, scade toleranta la emotii,
dificultati de relationare.
Tulburari de ritm biologic (bioritm)
Cu ocazia infiintarii Societatii Internationale pentru Studiul Ritmurilor
Biologice, bioritmul a fost definit ca desfasurarea in timp a unui proces sau fenomen
biologic, care se repeta relativ in fazele sale cantitative si calitativ, la intervale de
timp aproximativ egale.
Bioritmurile apar ca o consecinta a adaptarii filogenetice a organismului la
conditiile de mediu care se repeta cu regularitate, ele asigura periodicitatea unor
functii care se repeta la intervale regulate de timp, intr-o succesiune corespunzatoare
conditiilor de mediu ce le-au generat.
O prima tentativa de clasificare imparte bioritmurile in endogene si exogene
ca rezultat al influentei mediului ambiant asupra organismului.
Ed.01. 10/1/16
31/34

040 03 01 00
Dupa criteriul perioadei, se deosebesc urmatoarele tipuri de bioritmuri: cu

microintervale care cuprind fenomene cu o frecventa de ordinul secundelor sau
minutelor
(ex.
ritmul
neuronilor
din
centrii
respiratori)
si
cu
macrointervale( circadiene, lunare, anuale, multianuale).
Bioritmurile circadiene au perioada de 23 de ore, 59 de minute, 54 de
secunde, fiind evidentiate pentru cele mai variate functii ale organismului.
Cele mai studiate ritmuri au fost cele referitoare la temperatura si la ciclul
somn-stare de veghe.
Temperatura corpului variaza intre 36,9C (seara) si 36,2C (dimineata) dar,
in general ,se considera a fi 37 de grade. Ritmul temperaturii ramane constant, motiv
pentru care acest ritm este utilizat adesea drept ritm de referinta in comparatie cu
altele. In contrast, ritmul somn-stare de veghe poate fi variat intre 20 si 28 ore. In
conditii normale, ciclul somn-stare de veghe urmeaza un ritm de 24 de ore, cu
aproximativ o treime din acest timp petrecuta in somn.
Ciclul somn-veghe poate fi considerat ca fiind un sistem de credit si deficit
in care unei persoane i se dau 2 puncte pentru fiecare ora de somn si i se scade 1
punct pentru fiecare ora in stare de veghe. Indiferent de lungimea somnului,
maximum de 16 puncte nu este depasit niciodata, deci noi nu putem depozita somn.
Cu cat avem mai putine puncte cu atat vom fi mai predispusi la somn. In mod normal
o persoana poate sa doarma cand nu mai are de loc, sau cand mai are foarte putin
credit de somn -deci in jur de 0 puncte- si va dormi in jur de 8 ore (16 puncte credit),
apoi va urma din nou o perioada de aproximativ 16 ore de stare de veghe. O reducere
treptata a nivelului de credit poate fi obtinuta in timp. O astfel de acumulare de somn
pierdut este denumita debit cumulativ de somn.
Durata si calitatea somnului este legata si de ritmul temperaturii. Astfel
somnul inceput in timpul cresterii temperaturii va fi mai putin lung si mai putin
odihnitor si linistit decat somnul inceput in timpul varfului de temperatura sau cand
temperatura corpului scade.
De aici reiese ca nu cantitatea de timp in stare de veghe este factorul critic ce
influenteaza durata somnului, ci sincronizarea lui.
Numeroase studii releva, legat de temperatura, fluctuatii circadiene ale
capacitatii de munca, observandu-se diminuarea accentuata a acesteia in cursul noptii
(ora 24-04), cu un minim in jurul orei 3 si s-a constatat ca senzatia de oboseala si
oboseala musculara apar mai rapid in cursul noptii si la o rata a pulsului mai joasa
decat in cursul zilei.
Tulburarile de bioritm afecteaza in mod curent performanta personalului,
mai ales atunci cand acestea se repeta sau dureaza mai mult.
Simptome ce pot apare: tulburari ale somnului, ale ritmului alimentatiei,
eliminarea tabieturilor, oboseala, anxietate, iritabilitate si depresie; obiectiv:
incetinirea reactivitatii, a vitezei de decizie, dificultati de memorie legate de
evenimente recente, erori de evaluare, in general o tendinta de acceptare a unui nivel
scazut de performanta.
Tulburarile somnului
Durata necesara a somnului din fiecare zi variaza destul de mult. In tinerete
durata somnului este de 7h si . La batranete ea scade la 6 ore. Sunt persoane carora
Ed.01. 10/1/16
32/34

040 03 01 00
5 ore le sunt suficiente, dupa cum altele au nevoie de 9h-9h si . In cazuri rare
necesarul de somn este sub 5 ore.
Tulburarea pattern-ului somnului este simptomul cel mai frecvent intalnit
in zborurile de mare distanta care, uneori, impune chiar privarea de somn; toleranta
fata de aceste tulburari este individuala.
La persoanele obisnuite sa doarma zilnic un numar de ore consecutive,
somnul se coreleaza cu ritmul natural al ritmului cortical. Este limpede ca schimbarea
brutala a pattern-ului somnului va duce rapid la o dizarmonie in activitatea scoartei
cerebrale, cu consecinte directe asupra capacitatii de rezolvare a sarcinilor
profesionale, afectand practic toate functiile mentale si chiar randamentul fizic.
Efortul de vointa de a depasi aceasta situatie poate suplini pana la un anumit
punct tulburarea ritmului psiho-fizic, dar devine progresiv insuficient daca situatia se
prelungeste; dincolo de anumite limite, somnul ca mecanism biologic de protectie
se instaleaza imperios.
Frecvent, o consecinta a tulburarilor ritmului somnului, este insomnia:
persoana doarme putin si fragmentat (de exemplu in zborurile de lunga distanta) iar
atunci cand ar avea posibilitatea unui somn de noapte de durata normala (domiciliu,
hotel) nu reuseste sa il obtina. Fie ca este de adormire (nu poate adormi) fie de trezire
(se trezeste in plina noapte, dupa cateva ore de somn), insomnia se asociaza frecvent
cu variate forme de nevroza, cu consecinte evidente asupra performantelor
profesionale si a lucrului in echipa (irascibilitate, hiperemotivitate, agresivitate,
generatoare de stari conflictuale cu urmari uneori grave).
Recurgerea la sedative, hipnotice, medicatie antialergica (somnolenta este
principalul sau efect secundar) este, in general, incompatibila cu desfasurarea
activitatii de pilotaj. Ele pot provoca somnolenta, scaderea reactivitatii si atentiei,
tulburari de memorie imediata, imprecizie in executarea actiunilor, uneori neglijarea
tinutei.
Dezvoltarea aviatiei comerciale pe distante mari include cresterea numerica
a zborurilor fara escala, cresterea frecventei zborurilor si reducerea numarului
membrilor echipajului.
Automatizarea a modificat atributiile pilotului de la imaginea de sofer de
aeronava in aceea de manager al sistemului de zbor, ceea ce include cresterea
sarcinilor de tip monitorizare si sporirea vigilentei, dar duce si la cresterea
vulnerabilitatii pilotului, avand in vedere pierderea somnului, aparitia oboselii,
efectele unor medicamente si hipoxie. Pierderea somnului datorita desincronizarii
ritmului circadian apare frecvent datorita cresterii frecventei zborurilor si a distantelor
mari parcurse fara escala. Echipele angajate in zborurile Charter sunt frecvent
confruntate cu ore de pornire foarte matinale datorita cresterii continue a traficului
aerian, ceea ce conduce la tulburarea somnului, provoaca oboseala si afectand
perceptia, devine un risc potential major de degradare a sigurantei zborului.
Prevenirea si combaterea stres-ului
O foarte buna pregatire profesionala poate preveni stresul creat de anumite
situatii speciale. Apoi, atitudinea deschisa, precizarea obiectivelor, a propriei
Ed.01. 10/1/16
33/34

040 03 01 00
autonomii sau schimbul informational constituie elemente importanta pentru

prevenirea stresului.
Combaterea stressului implica:
1. recunoasterea la timp a simptomatologiei
2. organizarea timpului si prioritatilor la inceputul fiecarei zile
3. efectuarea activitatilor pe rand si pe cat posibil fara a reveni asupra lor
4. alimentatie: hipocalorica, hipolipidica, hipoglucidica
5. exercitiu fizic: inot, plimbare, bicicleta, jogging programe de sanatate
si de mentinere in forma;
6. relaxare: respiratii, tehnici de relaxare, meditatia
7. tehnici de consiliere, dezvoltarea unor sisteme de sustinere: familie,
prieteni si/ sau echipe de lucru.
8. sa invete sa gandeasca in termeni pozitivi (gandirea pozitiva)
9. sa incerce sa obtina o mica satisfactie in orice activitate
10. sa nu incerce sa elimine tensiunile facand uz de alcool, fumat,
medicamente
Ed.01. 10/1/16
34/34

3 - PPL - Proc. Inf.

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 - PPL - Proc. Inf.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

PERFORMANTE SI LIMITE UMANE

Fiinta umana poseda un puternic sistem de sesizare si procesare a

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Figura 1 - Modelul functional al procesarii informatiei.

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Durata senzatiilor este in general, corespunzatoare duratei stimulului.

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Cele doua moduri de tratare a informatiilor sunt opuse: primul porneste de la

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Iluzia lui Zollner

Desi cauzalitatea iluziilor optico-geometrice este extrem de variata, foarte

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Conditiile specifice de zbor provoaca anumite reactii ale sistemului nervos

pozitia aparent rasturnata a corpului este o alta forma

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

determinarea gresita a orizontului este o alta forma de

pozitia aparent inclinata a corpului este iluzia

rotirea in sens invers este iluzia vestibulara care apare

scaderea iluzorie a inaltimii este tot o iluzie

iluzia vestibulara datorita acceleratiilor -coriolis- se

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Tipurile de perceptie sunt diferite de la individ la individ, la unii cu diferite

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Vigilenta este un aspect foarte important in aviatie, atunci cand trebuie sa se

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

aceasta nu poate activa concomitent mai mult de 7 +/-2 elemente (simboluri) si ca

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Dupa un timp indelungat, el trece la etapa a doua: organizarea deprinderii;

Luarea deciziei si selectarea raspunsului

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Sarcina cu grad redus de neprevazut permite elaborarea unui model de

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Inainte de a se lua o decizie efectiva e nevoie de motivarea alegerii insasi si a

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

In procesul de luare a deciziei pot fi intalnite 2 moduri diferite de gandire:

Gandirea centrata pe problema

FACTORI CARE INFLUENTEAZA LUAREA DECIZIEI

din care amintim:

- pregatirea inadecvata sau experienta insuficienta,

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

- elementele din interiorul aeronavei care trebuie considerate sunt: aeronava

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Invatand sa recunosti atitudinile riscante, poti preveni luarea unor

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

De asemenea, aptitudinea de a asculta este la fel de importanta ca si

Ascultarea efectiva aptitudine care implica propria interpretare si evaluare

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

ascultarii de catre controlor a read-back-ului, hear-back.. Acest pas important

Ghid practic in vederea unei bune comunicari

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

Foloseste tehnica de transmisie recomandata

Pericole care reduc calitatea comunicarii:

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

- dificultati create de mediul de transmitere (zgomot de fond; distorsiunea

SCOALA SUPERIOARA DE AVIATIE CIVILA

nivele inalte de vigilenta. Deterioarea performantelor se produce datorita faptului ca pe

Acest termen a fost introdus de biologul canadianul Hans Selye, cu circa 30