Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Cadrul legislativ
Cadrul legislativ al dezvoltarii regionale a fost stabilit in 1998, dupa o atenta
cercetare a situatiei specifice romanesti si a celei care trebuie instalata in vederea
promovarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala dupa modelul european.
Aceasta cercetare s-a facut in cadrul Programului PHARE pentru politica de dezvoltare
regionala, derulat in perioada 1996 1998 si destinat sa ofere asistenta Guvernului
Romaniei in vederea pregatirii conditiilor necesare pentru introducerea masurilor specifice
ale politicii regionale. In cadrul acestui program au fost efectuate primele analize asupra
disparitatilor regionale in Romania si s-a elaborat Carta Verde a Dezvoltarii Regionale in
Romania, care au facilitat actiunile ulterioare de definire a cadrului legislativ si
institutional.
Armonizarea legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar a fost una din conditiile care
a determinat progresul in procesul de negocieri pentru aderare, astfel ca angajamentele
asumate de Romania in documentul de pozitie privind Capitolul 21 se refera in mare masura
la adoptarea de acte normative de baza in domeniul.
In acest sens, Legea nr. 151/ 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania a stabilit
initial cadrul institutional, obiectivele, competentele si instrumentele specifice necesare
promovarii politicii de dezvoltare regionala. Respectand angajamentele stipulate in
documentul de pozitie, in vederea stabilirii cadrului general adecvat, legal si institutional,
pentru implementarea Fondurilor Structurale si Fondului de Coeziune a fost adoptata legea
fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania.
In vederea stabilirii, unui cadru general adecvat, legal si institutional pentru
implementarea Fondurilor Structurale si a Fondului de Coeziune, a fost adoptata Hotararea
nr. 497/ 2004, ulterior modificata, privind stabilirea cadrului institutional pentru
coordonarea, implementarea si gestionarea instrumentelor structurale, ca un pas important
in pregatirea cadrului legal pentru implementarea instrumentelor structurale .
Din momentul aderarii, regulamentele care guverneaza coordonarea instrumentelor
structurale sunt obligatorii si direct aplicabile Romaniei in aceleasi conditii ca si pentru
celelalte state membre.
Cadrul institutional
Prima structura institutionala in acest domeniu, Agentia nationala pentru dezvoltare
regionala, a devenit operationala la 1 ianuarie 1999. Actiunile intreprinse pentru stabilirea
autoritatilor de dezvoltare la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare a reprezentat una din
principalele realizari ale anului 1999 si a permis Romaniei sa demareze pregatirile pentru
managementul instrumentelor structurale.
Din punct de vedere organizatoric, Consiliul pentru dezvoltare regionala este condus
de un presedinte si un vicepresedinte, functii indeplinite prin rotatie pentru cate un mandat
de un an de catre reprezentantii judetelor, desemnati de acestea. Presedintele si
vicepresedintele trebuie sa reprezinte judete diferite.
Conform legii, cele mai importante atributii ale Consiliilor pentru dezvoltare
regionala sunt urmatoarele:
-
caz, a proiectelor din cadrul programelor nationale, care se implementeaza la nivel regional
prin Agentia pentru dezvoltare regionala;
realizeaza si asigura, in baza contractelor, mediatizarea sau publicitatea la nivel
regional a programelor si proiectelor de dezvoltare regionala;
indeplineste atributiile privind elaborarea in parteneriat a Planului national de
dezvoltare;
asigura, impreuna cu organismele regionale specializate, colectarea si centralizarea
datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor nerambursabile alocate regiunii,
in scopul implementarii programelor de dezvoltare regionala.
Agentiile pentru dezvoltare regionala sunt amplasate in centrele de greutate ale
celor opt regiuni:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
b) La nivel national :
b.1. Consiliul national pentru dezvoltare regionala (CNDR) - este structura
nationala de tip partenerial, cu rol decizional privind elaborarea si implementarea
obiectivelor politicii de dezvoltare regionala.
CNDR functioneaza la nivel national ca institutie deliberativa fara personalitate
juridica, cu scopul promovarii obiectivelor de baza ale politicii de dezvoltare regionala.
CNDR are in componenta presedintii si vicepresedintii Consiliilor pentru dezvoltare
regionala si, la paritate cu numarul acestora, reprezentanti ai Guvernului, desemnati prin
hotarare a Guvernului, inclusiv presedintele. Presedintele CNDR este conducatorul
2.
Capacitatea financiara de absorbtie reprezinta capacitatea beneficiarilor finali de a cofinanta proiecte sprijinite financiar de Uniunea Europeana, de a planifica si garanta aceste
contributii interne in bugete multi-anuale si de a le colecta de la diversii parteneri implicati
intr-un proiect sau program.
Beneficiarii finali a caror capacitate de absorbtie este analizata in continuare sunt
autoritatile publice locale intrucat acestea sunt principalii beneficiari pentru doua programe
operationale importante: programul operational sectorial de mediu si programul operational
regional.
Unul dintre principiile de baza ale politicii de coeziune este cel al co-finantarii, care
presupune ca statele membre trebuie sa contribuie financiar, completand asistenta
comunitara nerambursabila, in sensul reorientarii cheltuielilor nationale catre domeniile
unde rezultatele pot fi mai bune pe termen mediu si lung si, totodata, pentru a dezvolta
sentimentul de apartenenta a beneficiarilor vis- a-vis de proiectele promovate.
In mod firesc, co-finantarea cade in responsabilitatea beneficiarilor asistentei
comunitare, care vor sustine parte din costurile de elaborare si executie a proiectelor
propuse. In primul rand, beneficiarii trebuie sa acopere din resurse proprii cheltuielile
neeligibile din cadrul proiectului propus
Pentru a se calcula cati bani va reprezenta finantarea de la Comisia Europeana si cat
de mare este efortul propriu de co-finantare al partii romane, la nivel de proiect, se parcurg
mai multe etape, cum ar fi:
-
Nu toate cheltuielile din cadrul unui proiect pregatit pentru a fi sustinut prin politica de
coeziune pot fi acoperite prin instrumentele structurale. Determinarea cheltuielilor eligibile
nu este totdeauna facila. Daca pentru obiectivul Cooperare Teritoriala Europeana, lista
cheltuielilor eligibile este stabilita la nivelul Comisiei Europene, pentru obiectivul
Convergenta este responsabilitatea Romaniei sa isi stabileasca propriul sistem de
cheltuieli eligibile, existand doar - ca regim de exceptie - anumite prevederi de
neeligibilitate aferente fiecarui fond.
-
Pentru fiecare program operational este stabilita o rata maxima de co-finantare din partea
Uniunii Europene. In acest mod, Romania are libertatea de a finanta anumite prioritati,
masuri sau proiecte 100% din asistenta comunitara, atata timp cat echilibrul intre diferitele
prioritati si masuri respecta pe ansamblul programului operational rata maxima agreata cu
Comisia Europeana.
Efortul de co-finantare se simte ca o presiune asupra autoritatilor publice locale
(consilii judetene, consilii locale), in conditiile in care austeritatea bugetara este o realitate
cel putin pe termen mediu in Romania, iar alocarile de la bugetul de stat probabil ca nu vor
putea creste semnificativ in urmatorii ani. De asemenea, garantarea unor imprumuturi ale
administratiei publice locale de catre stat ar echivala cu o datorie publica suplimentara si ar
afecta deficitul bugetar.
Pe de alta parte, capacitatea de imprumut este limitata, atat legal, cat si ca urmare a
unei bonitati scazute, in contextul unor garantii de stat limitate. Prin urmare, principalele
doua surse pentru co-finantarea proiectelor administratiei publice locale sunt cresterea
volumului veniturilor proprii si accesarea de imprumuturi.
Ponderea veniturilor proprii in bugetele locale a crescut in ultimii ani, in principal
datorita schimbarilor legislative care au permis o mai mare descentralizare a surselor de
venituri bugetare, administratiile publice locale avand controlul asupra nivelului taxelor si
impozitelor locale, stabilit, dupa caz, de catre consiliile locale sau judetene. Totusi, o mare
parte a veniturilor proprii consta in impozitul pe venit, al carui nivel este reglementat de
autoritatile centrale. Adeseori, responsabilitatile fiscale transferate la nivel local raman in
afara puterii de reglementare a administratiei publice locale, ceea ce se traduce intr-un grad
redus de predictibilitate al acestor surse de venituri proprii.
Imprumuturile pot avea drept scop atat co-finantarea, cat si prefinantarea
instrumentelor structurale si, eventual, a alocarilor de la bugetul de stat pentru proiectele de
finantat din Fonduri Structurale.
[1] Regiunile de dezvoltare nu au personalitate juridica si nu sunt unitati administrative teritoriale, fiind
constituite pe baza unor conventii voluntare semnate intre reprezentantii consiliilor judetene interesate, ca
si ai Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Cu avizul Guvernului, aceste regiuni reprezinta cadrul
de reglementare al politicilor in domeniul dezvoltarii regionale.
[2] A preluat rolul si i-au fost transferate structurile implicate in dezvoltarea regionala de la Ministerului
Dezvoltarii si Prognozei, care a fost desfiintat in anul 2002.