Cum poti trai fericit alaturi de familia ta

"Fericirea ne da aripi. In clipele de fericire, puterea noastra e mult mai mare, intelectul
nostru mai patrunzator si intelegerea noastra mai putin intunecata. Parem a fi mult mai
bine pregatiti sa facem fata lumii si sa ne gasim propria sfera de influenta."
Scrierile Sfinte Bah
Darul fericirii
Poate ca unul din cele mai mari daruri pe care il putem darui copiilor nostri e acela al
fericirii. Invatandu-i pe copii sa gaseasca si sa isi traga puterile din fericirea lor
interioara, le oferim o baza pentru o viata plina de bucurie si fericire. In Scrierile
Sfinte Bahai gasim un adevar ce merita reflectie "Fericirea omului se bazeaza pe
comportamentul spiritual." Cu alte cuvinte, fericirea nu vine din intamplari si lucruri
din viata noastra, ci e mai degraba innascuta in fiecare din noi si se manifesta in
functie de CUM ne traim viata. Fericirea e o experienta interioara pe care o scoatem la
lumina din noi, mai degraba decat e ceva ce provine de la cei din jurul nostru sau din
ceea ce traim in viata.
Din nefericire, multi dintre noi nu am fost invatati cum sa ne folosim de aceasta
putere interioara si sursa de liniste dinlauntrul nostru. In functie de vreme, suntem
bucurosi sau tristi, fericiti sau frustrati, totul depinzand de faptul ca lucrurile merg
bine sau ne aflam in fata unor greutati si incercari. Inchipuiti-va ce dar deosebit ar fi
sa putem sa ne ajutam copiii sa se simta fericiti si multumiti. Chiar si atunci cand este
greu. Desigur, aceasta "munca" spirituala de a ne pastra interiorul linistit este ceva ce
trebuie sa mentinem in forma de-a lungul intregii vieti. Totusi, modelele dupa care ii
deprindem pe copii sa faca situatiilor posibil stresante, dau tonul pentru tot restul
vietii noastre.
Forta exemplului
Noi, parintii, avem o responsabilitate enorma in a oferi un exemplu pozitiv copiilor
din acest punct de vedere. Opriti-va catva timp in fiecare zi si reflectati la cum a mers
ziua. Cum ati facut fata provocarilor? Ati reactionat sau actionat constient? Cum
reactionam cand se sparge ceva? cand cineva intarzie la intalnire? Cand cineva ne
raneste? Ne ancoram in frustrarea, supararea sau tristetea noastra? Ne agatam de
durere? Refuzam sa iertam? Refuzam sa le dam celorlalti o a doua sansa si sa credem
in ei? Sau incercam sa ne amintim ca suntem oameni cu totii si ca, astfel, facem cu
totii greseli si vom continua sa le facem ca o parte a procesului invatarii. Daca
invatam sa acceptam viata asa cum este si ne dam seama ca fiecare incercare e de fapt
o sansa pentru a creste, atunci ne vom afla pe drumul cel bun in a da copiilor nostri
exemplul unei vieti fericite si satisfacute.
Incercarile ca un ajutor pentru a invata
Incercarile sunt asemenea plugului ce pregateste campul pentru cresterea semintei.
Semintele care cresc in noi, oamenii, sunt acelea ale virutilor inerente fiecaruia din

noi. Aceste virtuti sunt manifestarile naturii noastre inalte - acea natura unica
oamenilor, care se ridica deasupra si dincolo de natura animala impinsa de instinct, o
natura ce tinde spre noblete. In Scrierile Sfinte Bah se spune "Oricine poate fi
fericit intr-o stare de confort, relaxare, sanatate, succes, placere si bucurie: dar, daca
cineva e fericit si multumit in vremuri grele, in incercari si boala, aceasta e o dovada
de noblete." Si mai mult, fericirea adevarata si de durata, spre deosebire de fericirea
trecatoare, de moment, se dobandeste prin exersarea muschilor spirituali ai rabdarii,
bunatatii, generozitatii, iertarii, desavarsirii etc., caci astfel ne simtim bine cu noi
insine si, ca rezultat, traim un sentiment adanc de fericire interioara si satisfactie.
Respectul de sine pozitiv e implinirea normala a unei vieti traite dupa principii
spirituale si acest respect e cheia spre fericire.
Data viitoare cand copilul dumneavoastra se straduieste sa faca ceva, incurajati-l cu
caldura, aveti incredere in el, indrumati-l spre virtutea pe care trebuie sa o manifeste,
fie ea rabdare, perseverenta, acceptare etc. Ajutati-l sa caute intelepciunea ascunsa in
incercare, sansa de a creste. Baietelul meu de cinci ani jumate, la fel ca ceilalti copii
de varsta lui, e preocupat de capacitatile corpului sau. Vrea sa fie mare, puternic si
rapid. Noi i-am explicat ca pe langa muschii fizici, sufletul lui are muschi spirituali ce
au si ei nevoie de exercitiu pentru a fi puternici. Acest limbaj ii e pe inteles si, pentru
desavarsirea in ridicarea spre natura sa inalta, exersand un muschi spiritual care nu a
fost asa de puternic mai inainte, primeste fericit laude si incurajare. De exemplu, azi
nu a vrut sa-si ajute tatal sa puna masa. Mi-a spus ca e obosit si infometat si ca pur si
simplu nu are chef. I-am explicat ca noi toti trebuie sa facem in viata lucruri dificile si
pe care nu avem chef sa le facem dar ca facand exact aceste lucruri, ne dovedim
adevarata putere. I-am explicat cum mie mi-ar place sa fiu in gradina acum si poate
tatalului lui i-ar place sa se uite la sport in loc sa pregateasca masa dar ca folosind
natura noastra inalta, devenim de fapt mai puternici. Inainte sa termin a si plecat la
bucatarie, pregatit sa dovedeasca puterea lui interioara si sa fie de ajutor.