Terapia ocupationala intre vechi si nou

Andreea SCHUSTER
cristeaandreea80@yahoo.com
The occupational therapist is a professional, with university degree, witch through specific methods, recovers the
individual level of independence and increases its occupational performance of daily living activities, its work and
free time.
Although in Romania, the profession doesnt apply to the international standards and basic elements, the goal is to
promote it as a profession as well as the teaching system in the field of study, so that specialists in occupational
science could be formed.
The medical act in medical fields like: neurology, cardiology, psychiatry, gerontology, pediatrics or orthopedics must
be followed in some cases by the intervention of the occupational therapists, witch try to improve the quality of life,
to rehabilitate, to adapt the outstanding potential and the adaptive changes of the environment of the patient.
Occupational therapy, ergotherapy, rehabilitation

Terapia ocupationala este profesia care se preocupa de promovarea sanatatii si starii de bine
prin intermediul ocupatiei. Scopul primar este de a permite indivizilor participarea la activitatile
cotidiene. Este o profesie ce apartine de domeniul sanatatii si care are la baza conceptia conform
careia o activitate cu scop poate promova sanatatea si starea de bine in toate aspectele vietii
cotidiene. (World Federation of Occupational Therapists , 2008).
Punctul de plecare in terapia ocupationala este de a face posibil ca oamenii sa poata participa
la ocupatiile vietii cotidiene. O ocupatie este un grup de activitati care au o insemnatate
personala, care sunt numite in cadrul unei culturi si sprijina participarea in societate.( European
Network of Occupational Therapy in Higher Education, 2008)
Ocupatia poate fi categorisita ca : autoingrijire, productivitate si/sau petrecere a timpului liber.
Participarea la ocupatii promoveaza identitatea, sanatatea si starea de bine a oamenilor. Acestia
pot fi restrictionati de la participarea la ocupatii datorita disfunctiilor in structura sau functionarea
corpului care sunt cauzate de conditii de sanatate fizica sau mentala si/sau datorate restrictiilor
create de mediul fizic, social, atitudinal sau legislativ. Terapeutii ocupationali inteleg si folosesc
potentialul terapeutic al participarii la ocupatii sau activitati pentru a spori abilitatile si
indemanarile, si permitand astfel realizarea ocupatiilor pe care oamenii si le aleg. Alternativ sau
aditional, terapeutul occupational lucreaza si pentru a modifica aspecte ale mediului daca este
necesar pentru a sprijini participarea.
Terapia ocupational (TO) este forma de tratament care foloseste activitati si metode
specifice , pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitatile necesare

vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficientele fizice.(American

Occupational Therapy Association ,2008).
Scopul este primordial cel medical (de promovare a sanatatii si starii de bine) si apoi cel
economic-social, urmarindu-se efectul terapeutic prin munca, prin activitate.
In acest sens, terapia ocupationala stimuleaza increderea in sine a bolnavilor si dezvoltarea
fireasca a personalitatii,organizeaza un program de miscari dirijate in conditii de lucru, constata
capacitatile si inclinatiile restante ale bolnavului,coreleaza recuperarea medicala cu cea
profesionala,realizeaza reinsertia cat mai rapid cu putinta in viata sociala ,economica si
profesionala.
Ocupatia este recunoscuta ca fiind unicul proces care implica performanta motorie
individuala, functii integrate ale sistemului nervos, atentie mentala, solutionarea problemei si
satisfactia emotionala in sarcini diferite si puse in valoare de cultura.
Directiile terapiei ocupationale sunt orientate spre recuperarea disfunctiilor fizice
(reumatologice, locomotorii, cardiace, respiratorii, neurologice), deficientelor cognitive,
disfunctiilor psiho-sociale, bolilor mintale, deficientelor educationale de invatare, dezvoltarea
psiho-fizica a copilului in crestere, tulburari comportamentale ale copiilor si parintilor si
diverselor probleme datorate varstei a III-a.
Domeniul terapiei ocupationale are la baza interesul profesiei in ceea ce priveste abilitatea
fiintei umane de a se angaja in activitatile zilnice. Termenul general utilizat pentru a surprinde
semnificatia activitatilor zilnice este cel de ocupatie. Ambii termeni ( ocupatie si activitate)
sunt utilizati pentru a descrie participarea la viata de zi cu zi. Ocupatiile sunt in general vazute ca
activitati care au un sens si o insemnatate unica in viata persoanei. Acestea sunt centrale in cadrul
identitatii si competentelor unei persoane, si influenteaza modul in care este petrecut timpul si
felul in care sunt luate deciziile. Termenul activitate descrie o clasa generala de actiuni umane,
directionate spre un scop. O persoana poate participa la activitati pentru a atinge un scop, insa
aceste activitati nu au o importanta centrala in viata persoanei respective. De exemplu , multi
oameni participa la activitatea de gradinarit, dar nu toti acei indivizi ar descrie gradinaritul ca o
ocupatie de o importanta centrala in viata lor. Cei care vad gradinaritul ca activitate, se vor
referi la aceasta ca fiind o sarcina ce trebuie realizata ca parte a mentinerii si ingrijirii curtii si nu
ca ceva care ofera placere si satisfactie personala. Cei care experimenteaza gradinaritul ca
ocupatie se vor considera ei insisi gradinari. Ca rezultat al implicarii in aceasta ocupatie,

acestia vor obtine un sentiment de implinire si satisfactie. Terapeutii ocupationali valorifica atat
ocupatia cat si activitatea, si recunosc importanta si influenta acestora asupra sanatatii si starii de
bine. Domeniul terapiei ocupationale incadreaza aria in care se realizeaza evaluarea si interventia.
Implicarea in ocupatie pentru a sprijini participarea in context este tinta interventiei in
terapie ocupationala. Angajarea in ocupatii include atat aspectele subiective (emotionale si
psihologice) ale performantei, cat si pe cele obiective (fizic observabile). Sanatatea este sustinuta
si mentinuta atunci cand indivizii sunt capabili de a se implica in ocupatii si activitati care permit
participarea la scoala, locul de munca, situatii comunitare . Sanatatea poate fi afectata de
inabilitatea de a realiza activitati sau de a participa la situatii ce apar in viata de zi cu zi.
Implicarea in ocupatii apare intr-o varietate de contexte (cultural, fizic, social, personal,temporal,
spiritual, virtual). Domeniul terapiei ocupationale include mai multe subdomenii, fiecare fiind de
o importanta egala in ceea ce priveste evaluarea si interventia.
Performanta in ariile ocupatiei se refera la activitatile umane in care indivizii sunt
implicati. Acestea sunt : activitatile zilnice (activitati orientate spre ingrijirea propriului corpspalatul, mancatul, imbracatul) ; activitatile zilnice instrumentale ( activitati orientate spre
interactiunea cu mediul, si care sunt complexe si in general optionale- cresterea copiilor,
ingrijirea animalelor de casa) ; educatia; munca; jocul ; activitati de petrecere a timpului liber si
participarea sociala (activitati associate cu patternuri de comportament care sunt caracteristice si
asteptate de la un individ care interactioneaza cu altii intr-un sistem social dat).
Abilitatile ce tin de performanta
Abilitatile sunt elemente observabile ale actiunii ce au scopuri functionale implicite. Cand
terapeutii ocupationali analizeaza performanta, identifica abilitatile eficiente si ineficiente din
cadrul performantei. Sunt avute in vedere abilitatile : motorii (postura, mobilitatea, coordonarea,
forta); de proces (cunostintele, organizarea temporala, organizarea spatiala, adaptarea); de
comunicare/interactiune (schimbul de informatii, relatiile).
Patternurile de performanta se refera la rutine, obiceiuri si roluri ce sunt adoptate
de catre un individ in timpul realizarii ocupatiilor sau activitatilor zilnice.
Contextul se refera la o varietate de conditii interrelationate ce apartin de pacient
si care influenteaza performanta. Acesta poate fi : cultural, fizic, social, temporal, personal,
spiritual si virtual.
Cerintele activitatii se refera la toate aspectele necesare pentru indeplinirea

activitatii : obiectele si proprietatile acestora, cerintele de spatiu, cerinte sociale, secventierea si

temporalitatea, actiuni necesare, functii corporale necesare, structuri corporale necesare.
Factori de tin de pacient : functiile corporale si structurile corporale.
Efectele terapiei ocupationale sunt multiple, ele fiind directionate spre:
Efecte fizice mentinerea functiei tuturor grupelor musculare atat pentru regiunea
afectata cat si pentru celelalte regiuni, conservarea unei bune functii a articulatiilor
neimplicate in procesul patologic si intarirea musculaturii deficiente;
Efecte psihice calmarea starii de neliniste a pacientului, dezvoltarea atentiei, disparitia
descurajarii, pastrarea obisnuintei activitatilor zilnice si diminuarea complexului de
inferioritate;
Efecte psiho-sociale- se concretizeaza in intretinerea relatiilor cu celelalte persoane ,in
capatarea increderii in sine si in altii si in obtinerea perspectivei de incadrare sociala in
viitor.
La ora actuala , doi termeni sunt acceptati ca definind acelasi lucru : terapie ocupationala si
ergoterapie . Ergoterapia este cuvantul grecesc, care in traducere libera inseamna terapie prin
munca sau altfel spus, starea de sanatate obtinuta prin munca adica credintele de baza ale
terapiei ocupationale. In timp, conceptele s-au modificat, iar starea de sanatate obtinuta prin
munca este acum obtinuta prin intermediul activitatii. Multe tari au preluat

termenul

ergoterapie, chiar daca limba respectiva nu contine cuvinte grecesti. Nu exista o regula in
functie de care s-a preluat folosirea celor doi termeni. De exemplu tarile scandinave Norvegia si
Danemarca folosesc termenul ergoterapie in timp ce Suedia a ales traducerea directa a
termenului in terapie prin munca- arbetsterapi. America si Asia folosesc termenul terapie
ocupationala in timp ce Franta, Austria, folosesc denumirea -ergoterapie. (www.enothe.com )
In ceea ce priveste Romania, in practica, terapia ocupationala se confunda cu ergoterapia, insa
in teorie exista lucrari publicate in care se deosebeste ergoterapia ca fiind inlusa in terapia
ocupationala .
Exista doua mari specialitati care incearca incadrarea acestui domeniu in aria lor de
competenta: psihologia, in special- defectologia, care defineste terapia ocupationala/ergoterapia
ca metoda terapeutica si kinetoterapia care o defineste ca o metoda speciala si specifica acestui
domeniu.

Terapiile ocupationale sunt de mai multe feluri ,dar pentru handicapati, cele mai
semnificative se refera la ludoterapie, muzicoterapie, terapie prin dans si ergoterapie. (Emil
Verza; 1994)
Terapia ocupationala este o metoda sintetica, globala, speciala a kinetoterapiei care se
preocupa de integrarea familiala, sociala si profesionala a handicapatilor , si care cere o
particularitate comandata si intretinuta psihic .(Tudor Sbenghe, 1987)
Se mai pot enumera si alte definitii care sa confirme faptul ca nu exista un consens in ceea ce
priveste terminologia. Alexandru Popescu (citat de Dan M., 2005) arata ca : in terapia
ocupationala ocuparea timpului liber are menirea sa destepte interesul bolnavului pentru activitati
oarecare, pe acest principiu bazandu-se playterapia, artterapia, cultterapia, kinetoterapia; si ca in
terapia ocupationala care are la baza semnificatia intrinseca a muncii remunerate in procesul de
reinsertie profesionala si sociala a bolnavului acesta participa la activitati ca : tesutul,
confectionarea unor obiecte, activitati agrozootehnice, cultura plantelor si florilor etc.
La noi , acest domeniu a fost introdus prima dat in spitalele de psihiatrie sau in diferite
institutii de reabilitare social- penitenciarele, vizand mai mult latura sociala si economica .
Odat cu restructurarea sistemului de asistenta sociala si protectie a copilului precum si cu
aparitia organizatiilor nonguvernamentale cu arie de ativitate sociala, au inceput sa apara centrele
de integrare prin terapie ocupationala, sau ergoterapia ca metoda terapeutica folosita pentru a
realiza reabilitarea si reinsertia sociala a persoanelor cu dizabilitati.
In ceea ce priveste tara noastra, asa cum am mentionat mai sus, nu exista un consens nici
teoretic si nici practic in ceea ce priveste terapia ocupationala . Aceasta este vazuta ca o metoda
de interventie terapeutica si nu are statutul de profesie.
Ocupatia numita ergoterapeut exista in Clasificarea Ocupatiilor din Romania si se refera la
un fel de tehnician, cu studii medii, care lucreaza in : spitale de neuropsihiatrie, scoli speciale,
centre de recuperare, centre de integrare prin terapie ocupationala pentru adulti, centre pentru
persoane varsnice, penitenciare. Profesia numita terapeut ocupational a fost introdusa anul
acesta in Clasificarea Ocupatiilor din Romania, prin Ordinul 170/2008 al MMFES.
Aceasta a fost introdusa in grupa cu numarul 2585 Cercetatori si asistenti de cercetare in
psihologie. (cercetatorii si asistentii de cercetare in psihologie efectueaza studii si cercetari
fundamentale referitoare la psihologia personalitatii si creativitatii, dinamica comportamentului

interpersonal, psihologia dezvoltarii umane, modalitatile de investigare psihologica in activitatea

nervoasa la om, calitatea vietii sub aspectul economic, social, cultural COR)
Ocupatii componente in cadrul acestei grupe sunt :
258501 cercetator in psihologie
258502 asistent de cercetare in psihologie
258503 cercetator in psihopedagogie speciala
258504 asistent de cercetare in psihopedagogie speciala
258505 terapeut ocupational******
Pregatirea profesionala a celor care ocupa aceste posturi are doua directii : personal cu studii
medii (pedagog de recuperare, educator specializat, maistrii) sau personal cu studii
superioare( psiholog sau kinetoterapeut).
La nivel international, terapia ocupationala este o profesie din care deriva stiinta ocupatiei
(occupational science) .
Federatia Mondiala a Terapeutilor Ocupationali( World Federation of Occupational
Therapists- WFOT) este organizatia care ghideaza standardele internationale de educatie si
practica a terapiei ocupationale. Aceasta numara 70 tari membre in 2006.
Reteaua Europeana a Terapeutilor Ocupationali pentru Educatie Superioara ( European
Network of Occupational Therapists in Higher Education ENOTHE) si Consiliul Terapeutilor
Ocupationali pentru Tarile Europene ( Council of Occupational Therapists for the European
Countries COTEC) sunt organizatii care raspund impreuna cu WFOT de aceasta profesie.
In afara de acestea, in fiecare tara membra a WFOT exista asociatii nationale de terapie
ocupationala.
Calificarea in terapie ocupationala are trei trepte : prima este legata de obtinerea licentei in
terapie ocupationala ( minim trei ani studii universitare), a doua se refera la masteratul in terapia
ocupationala iar cea de- a treia este doctoratul in terapie ocupationala.
Avand in vedere faptul ca terapia ocupationala se regaseste atat in literatura de specialitate a
psihopedagogiei speciale cat si in cea a kinetoterapiei este justificata intrebarea : unde este situat
acest domeniu?
Terapia ocupationala este o profesie interdisciplinara aflata la confluenta dintre : psihologie,
medicina, kinetoterapie, sociologie. Teoriile care fundamenteaza acest domeniu sunt cele
medicale ( neurodevelopmentale, psihiatrice, biomecanice, neurobiologice, rehabilitative), insa o

mare pondere o au cele psihologice (behavioriste, developmentaliste, psihodinamice, cognitiviste,

etc.)
Daca cercetam istoria terapiei ocupationale in tarile in care acesasta are deja statutul de stiinta,
vom observa faptul ca, contributia psihologilor la fundamentarea stiintifica nu a fost deloc de
neglijat.

BIBLIOGRAFIE :
1.

About occupational therapy http://www.wfot.org/office_files_/About occupational therapy.pdf, ultima

accesare iunie 2008

2.

Baum ,C. (2002)- Adolph Meyers challenge: Focus on occupation in practice and in science. Occupational
Therapy Journal of Research, vol. 22, nr.4, pag. 130-131

3.

Baum , M. (2003)- Participation : Its relationship to occupation and health. Occupational Therapy Journal
of Research, vol.23, nr. 2, pag. 46-47

4.
5.

Board of Occupational Therapy- Functional Analysis and Records Disposition Authority (2007)http://www.wfot.org/office _files/Board_of_Occupational......./, ultima accesare iunie 2008

6.

Christiansen, C. J. (1981) Toward resolution of crisis-research requisites in occupational therapy.

Occupational Journal of Research, nr.1, pag 115-124

7.

Dan M. (2005) Introducere in terapia ocupationala, Ed. Universitatii din Oradea, Oradea

8.

Definitions of occupational therapy from members countries (2005) -http://www.wfot.org/office

files/Definitions_of_occupational/, ultima accesare iunie 2008

9.

Description of Occupational Therapy Education in Europe (2007) http://enothe.hva.nl, ultima accesare

iunie 2008

10. Hocking, C., Ness, N. (2004)- Advice for the establishment of a new programme for the education of
occupational therapists http://www.wfot.org/office _files/Advice_for_the....../, ultima accesare iunie 2008
11. Hooper, B. (2006) Epistemological transformation in occupational therapy: Educational implications and
challenges, Occupational Therapy Journal of Research, vol. 26, nr.1, pag.15-24
12. Kasar, J. ; Muscari, M. (2000)- A conceptual model for the development of professional behaviours in
occupational therapists. Canadian Journal of Occupational Therapy, vol.67, nr.1, pag. 42-50.
13. Kielhofner, G. (1997)- Conceptual foundations of occupational therapy, Davis Ed., Philladelphia
14. Lederer, J. M. (2007) Disposition toward critical thinking among occupational therapy students. American
Journal of Occupational Therapy, nr. 61, pag. 519-526
15. Levine, R. (1986)- Historical research: Ordering the past to chart our future. Occupational Therapy Journal
of Research, nr. 6, pag. 32-42

16. McColl, M. A.; Law, M. si Stewart, D. (1993) Theoretical basis of occupational therapy: An annotated
bibliography of applied theory in the professional literature. Slack Ed., New Jersey
17. Meyer, A. (1922) The philosophy of occupational therapy. Arhives of Occupational Therapy, nr.1, pag. 110
18. Miclea M. (2003)- Psihologie cognitive , Ed. Polirom, Iasi
19. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei Clasificarea Ocupatiilor din Romania ,
http://www.mmssf.ro/website/ro/CORn/E.pdf , ultima accesare iunie 2008
20. Molke , D.; Laliberte-Rudman, D.; Polatajko, H. (2004) The promise of occupational science: A
developmental assessment of an emerging academic discipline. The Canadian Journal of Occupational
Therapy , vol.71, nr.5, pag. 269- 281.
21. Musu ,I.; Taflan, A. (coord.) (1997) Terapia educationala integrata , Ed. Pro Humanitate, Bucuresti
22. Occupational therapists working in mental health The Atlas Project -http://www.wfot.org/office
files/occupational_therapists_working../, ultima accesare iunie 2008
23. Occupational Therapy Education in Europe : Facts and figures of occupational therapy practice and
education in Europe- http://www.enothe.hva.nl/edu/facts_and_figures.htm , ultima accesare iunie 2008
24. Organizatia Mondiala a Sanatatii Clasificarea Internationala a Functionalitatii, Dizabilitatii si Sanatatii
(2001), http://whqlibdoc.who.int/publications/2001/9241545429.pdf, ultima accesare iunie 2008
25. Polataijko, H. (2004) Occupational therapy research: a synergy between two sciences. Occupational
Therapy Journal of Research, vol.24, nr. 4, pag. 122
26. Polatajko, H.; Davis, J. ; Hobson, S.; Landry, J. ; si alii (2004) Meeting the responsibility that comes with
the privilege: Introducing a taxonomic code for understanding occupation. The Canadian Journal of
Occupational Therapy, vol.71, nr. 5, pag. 261-264
27. Preda V. (2006) - Terapii prin mediere artistica , Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
28. Preda V. (coord.) (2007) Elemente de psihopedagogie speciala, Ed. Eikon, Cluj-Napoca
29. Reilly, M. (1969) - The educational process. American Journal of Occupational Therapy, nr. 23, pag. 299307
30. Reilly, M. (1958) An occupational therapy curriculum for 1965. American Journal for Occupation Therapy,
nr. 12, pag. 293-299
31. Reilly , M. (1974) Play as exploratory learning, Sage Ed., Los Angeles
32. Sbenghe ,T. (1987) Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala, Bucuresti
33. Slater, A. ; Muir, D. (2001) Developmental psychology, The Blackwell Reader Ed., Oxford
34. Strong, J. (2003) Seeing beyond the clouds: Best practice occupational therapy. The Canadian Journal of
Occupational Therapy, vol.70, nr.4, pag. 197-199
35. Turpin, M. (2007)- Recovery of our phenomenological knowledge in occupational therapy. The American
Journal of Occupational Therapy, vol. 61, nr.4, pag. 469- 47
36. White, R. W. (1971) The urge toward competence. American Journal of Occupation Therapy, nr. 25,
pag .271-274

37. Willard and Spackmans ( 2008 ) Occupational therapy,Lippincot Williams &Wilkins Ed., Philadelphia.
38. World Health Organization (2001)- Introduction to the ICIDH-2: The International Classification of
Functioning and Disability, accesat in 3 martie 2003, de pe http://www.who.int/icidh
39. http://aota.org/com
40. http://wfot.org/com
41. http://cotec/com
42. http://enothe/com