Definitie

Este o boala inflamatorie nespecifica, cu caracter ulcerativ-purulent, localizata de

preferinta in regiunea rectosigmoidiana, dar care poate sa cuprinda colonul in
intregime. Varsta la care apare cel mai frecvent se situeaza intre 24 45 de ani, dar
poate sa sur-vina si inainte de 20 sau peste 50 de ani. Apare in aceeasi masura la
ambele sexe.

Cauze
Etiopatogenia rectocolitei ulceroase este inca necunoscuta. S-au facut numeroase
studii, dar incercarile de a-i gasi o etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau
enzimatica au ramas neconfirmate.
Intereseaza cu precadere populatia tarilor dezvoltate economic: Anglia, America si tarile
scandinave. In tara noastra desi frecventa este in crestere, formele cu evolutie severa
sunt mai reduse. Desi nu exista certitudine, se admite ca unii factori ca cel genetic,
infectios, enzimatic, psihosomatic si imunologic, pot interveni in instalarea si
dezvoltarea bolii.
Factorul genetic este acreditat de incidenta familiala crescuta a rectocolitei ulcerohemoragice. Este probabil expresia unei hiperreactivitati familiale crescute a mucoasei
colonului fata de diferiti factori.
Factorul infectios, este controversat. Desi antibioticele cu spectru larg sunt ineficiente
in puseu, este totusi incontestabil ca infectia nespecifica, reprezinta un element
important in intretinerea si dezvoltarea leziunilor.
Factorul enzimatic joaca rol prin indepartarea sau digerarea mucusului protector.
Factorul psihosomatic este justificat de existenta unor stari conflictuale in etapa
premergatoare primului puseu.
Factorul imunologic este tot mai incriminat in geneza bolii, in ultimele decenii. Ar
contribui o hipersensibilitate de tip alergic si in mod deosebit mecanisme autoimune. Se
discuta mult si de anticorpii anticolon. Rectocolita ulcerohemoragica este considerata
o stare precanceroasa, pentru cancerul rectosigmoidian. Cea mai frecventa
complicatie a rectocolitei ulcerohemoragice estepseudopolipoza, care reprezinta de
fapt starea precanceroasa propriu zisa. Se pare ca cel mai mare factor de risc pentru
dezvoltarea cancerului este rectocolita totala si evolutia indelungata a bolii. Riscul
cancerigen apare cam dupa 10 ani.

Anatomie patologica
La examenul macroscopic se constata initial o mucoasa hiperemiata, edematiata si cu
hemoragii punctiforme iar ulterior ulceratii, de forme si dimensiuni variate, cu fund
hemoragic, apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai tarziu se ivesc procese
reparatoare de scleroza.

Simptome
Rectocolita ulceroasa cunoaste trei forme clinice: benigna, in care localizarea este
numai rectosigmoidiana; medie, cea mai frecventa; grava, in care localizarea este
intinsa.
Rectocolita ulcerohemoragica se manifesta clinic prin simtome digestive, dominate de
sindromul rectosigmoidian si prin fenomene generale: subfebrilitate, chiar febra septica
uneori (febra si pulsul crescut arata severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie,
emaciere, uneori edeme. Sindromul rectosigmoidian este caracterizat prin scaune
sanghinolente, cu mucus si puroi, cu tenesme si diaree, care poate varia de la 2-3
scaune/zi la peste 15 emisiuni imperioase. Debutul poate fi acut, subacut (cel mai
frecvent) si insidios.
Clinico evolutiv se descriu trei forme:

forma acuta fulminanta (5 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri

abdominale difuze, rapida alterare a starii generale, tulburari
hidroelectrolitice si denutritie proteica.

forma cronica continua (5 15%), cu persistenta atenuata a

simptomelor din faza acuta

forma cronica intermitenta, care evolueaza cu recaderi si remisiurii

variabile in timp. Este tipul cel mai obisnuit.
Debutul bolii, care in general este insidios, mai rar cu aspect de boala infectioasa, se
caracterizeaza prin dureri abdominale si scaune frecvente, moi, in numar de 3 10-30
pe zi, cu dureri la si dupa defecatie. Scaunele sunt cu fecale sau afecale, cu mucus, cu
sange si puroi, ultimele doua aspecte fiind pretioase pentru diagnostic.
In regiunea anorectala bolnavul are o jena permanenta, cu senzatia de arsura sau de
usturime. Starea generala este alterata, cu paloare, astenie, stare febrila, tahicardie.
Apetitul este pastrat sau redus. Cu timpul, bolnavul se deshidrateaza, pierde electroliti,
scade in greutate, poate sa ajunga casectic. Simptomele evolueaza cu un aspect de
periodicitate. Primul puseu dureaza 2-3 saptamani pana la 2 3 luni, apoi intervine o
perioada de liniste relativa, in care bolnavul mai are doar mici tulburari. Puseul urmator

are o durata mai lunga si o simptomatologie mai grava, perioada de liniste se scurteaza,
apoi acalmiile sunt tot mai rare si pe un rastimp mai scurt.

Diagnostic
La examenul obiectiv se constata pe langa aspectul general descris limba saburala
si un abdomen excavat si sensibil la palpare. Ficatul poate fi marit si sensibil.
Explorari paracliriice: examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face
pana la 30 cm si arata scurgeri de mucus, sange si puroi, o mucoasa deosebit de fragila
(mucoasa plange cu sange), prezenta ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu disparitia
jonctiunii rectosigmoidiene, abcese, zone de necroza.
Irigografia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate evidentia abcese,
ulceratii mari, scurtari, retractii si stenoze.
Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar cand exista o
suspiciune de cancer.
Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazandu-se antibioterapia.
Examenul sangelui arata o viteza de sedimentare crescuta, leucocitoza, anemie
hipocroma. In fermele prelungite se constata hipoproteinemie, pierdere de sodiu si
potasiu si alterari ale testelor functionale hepatice.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectul scaunelor, pe alterarea starii generale, pe
caracterul periodic progresiv si pe examenele paraclinice, in special
rectosigmoidoscopia. Diagnosticul diferential se face cu: dizenteria (examen
bacteriologic), enterocolitele acute si cronice, colopatia mucomembranoasa,
limfogranulomatoza Nicolas-Favre; important este sa deosebim rectocolita ulceroasa de
cancerul rectal si sigmoidian (varsta mai inaintata, rectosigmoidoscopia, biopsia,
irigografia).
Dificultati de diagnostic exista si cu hemoroizii interni, fisuri anale, boala Crohn, Colita
ischemica si infarctul colonie (accidente vasculare, consecinte ale aterosclerozei, cu
debut si evolutie mai severa, uneori dramatica), colita, polipoza intestinala (pseudopolipii din rectocolita), colonul iritabil, etc.

Evolutie si prognostic
Evolutia este grava, cu perioade din ce in ce mai lungi si mai accentuate, cu mers catre
casexie si exitus, iar complicatiile sunt numeroase si pot provoca chiar moartea.

Complicatiile pot fi acute sau cronice, la nivelul intestinului sau extraintestinale.

Complicatiile intestinale acute apar mai ales in formele grave: colectazia acuta este o
dilatatie enorma si brutala a intestinului si necesita o interventie chirugicala
imediata; perforatia colonului poate fi spontana sau dupa corticoterapie si impune un
tratament chirurgical prompt; hemoragiile mari, brutale, dicteaza interventia chirurgului
si terapia intensa indicata.
Complicatiile intestinale cronice survin mai ales in formele de lunga durata: abcesele si
fistulele sunt foarte frecvente; stenoza este o complicatie aproape in toate cazurile;
cancerizarea este semnalata din ce in ce mai des (4 6%). Complicatiile
extraintestinale sunt si ele numeroase: hepatice, articulare, cutanate si mucoase,
oculare, renale, rar cardiovasculare; se pot ivi amiloidoza, stari septice, avitaminoze.
Prognosticul este grav. Formele cronice evolueaza spre casexie sau complicatii si, prin
aceasta, spre exitus. In formele foarte grave, supraacute, moartea poate sa survina in 2
3 luni.

Tratament
Tratamentul este de foarte lunga durata (ani de zile) si necesita ingrijire spitaliceasca si
ambulatorie,
Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat si spitalizare, in cursul perioadelor
evolutive, si in repaus psihic si fizic, in restul timpului. Regimul alimentar va inlatura
toate alimentele iritante, laptele, glutenul, legumele si fructele bogate in celuloza. Va fi
bogat din punct de vedere caloric, cu continut suficient de proteine si vitamine. Se vor
da supe de zarzavat cu gris, orez, oua moi, branza de vaci, unt proaspat, carne fiarta
sau la gratar, peste slab, sucuri de fructe, dulciuri putin concentrate, cartofi putini, pireuri
de dovlecei, morcovi, suficienta sare si, la nevoie adaos de clorura de potasiu.
Tratamentul medicamentos. Tratamentul simptomatic va consta in reechilibrare
hidroelectrolitica, transfuzii cu sange si plasma, perfuzii cu proteolizate, polivitamine;
impotriva durerilor, tinctura de opiu (3-4 picaturi de trei ori/zi) si anticolinergice
(Lizadon, Bergonal, Probanthine, Neoplepulsan).
Tratamentul antiinfectios se bazeaza pe coproculturi repetate, cu antibiograma. Se
prefera la incepeut sulfamidele: Salazopirina, cu doze de atac de 6 8 g/24 de ore
apoi se scade treptat pana la o doza de intretinere de 1 2 g/zi, timp indelungat (6 luni
pana la 2 ani). Se mai incearcaSulfaguanidina, Ftalilsulfatiazol. La bolnavii la care nu
se
obtin
rezultate
la
sulfamide
se
prescriu
antibiotice
dupa
antibiograma: Streptomicina, Cloramfenicol, Tetraciclina etc. Corticoterapia a
dat

rezultate satisfacatoare, cu tot riscul de perforatie, inainte se prescriau doze mai mari; in
prezent se recomanda 20 mg Prednison/zi, apoi 10 mg/zi, timp de 1 2 luni.
Tratamentul local prevede clisme medicamentoase, care pot contine: Prednison 10
mg/clisma. Salazopirina, 2 g, Dermatol, Tanin, vitamine, tinctura de opiu, antispastice.
Se mai incearca radioterapia antiinflamatorie.
Neurolepticele s-au dovedit de un real ajutor: Haloperidol, Clordelazin, Diazepam etc.
Concretizand, tratamentul rectocolitei ulcerohemoragice presupune urmatoarele puncte:

repaus in formele acute, mai ales in formele severe.

alimentatie adecvata, de crutare a colonului, la inceput stricta, ulterior
mai larga, cu reducerea stimulilor termici, fizici si chimici, saraca in rezidii,
cu cresterea aportului proteic (3000 calorii/zi din care 150 g proteine) si
excluderea cu desavarsire a laptelui. Dieta trebuie sa fie si acceptata de
bolnav.
tratamentul medical, vizeaza reechilibrarea hidroelectrolitica si
nutritionala (uneori parenterala), cu reechilibrare acido-bazica (glucoza,
dextroza, sodiu, potasiu, calciu), hidrolizate de proteine, polivitamine,
anabolizante proteice (Madiol, Steranabol), transfuzii de sange in caz de
necesitate, uneori chiar gamaglobuline nespecifice.
psihoterapia, tranchilizantele si sedativele sunt indicate ansiosilor
(Meprobamat, Hidroxizin,Diazepam, Tioridazin).
tratamentul
antiinflamator
si
antiinfectios
se
face
prin: Salazopirina (Azulfidine), 3 g/zi, dupa mesele principale, pana la 12
g/zi (24 tablete); in formele usoare si medii. Uneori microclisme cu 3 4 g
salazopirina, in 100 ml apa calduta sau ceai de musetel.
antibiotice cu spectru larg: tetraciclina si ampicilina.
corticoterapie si ACTH (40 mg la 8 ore eventual cu 100 ml
Hemisuccinat de Hidrocortizon in formele grave). Prednisonul se
administreaza cu prudenta (40 60 mg/zi).
tratamentul imunosupresiv cu Imuran, Azatioprina.
Tratamentul chirurgical este aplicat din ce in ce mai des. Indicatiile interventiei
chirurgicale sunt urmatoarele: cancerizarea, perforatia, colectazia, hemoragiile
abundente si repetate, extinderea leziunilor in inaltime pe colon si extinderea ulceratiilor
in profunzime.