*

;
.:*

le.

':

f.$
.F
q*

]E

4
.s:
Lr'
ta
,}

'+L

g
!.

HEIDI, FETITA MUNTILOR

Bund dimineata, bunicule! Ce zi fruffitr?Si gi ce senin e cerul! izbucni Heidi, repezindu-se

in bragele bunicului.

$i ochii tdi sint frumoqi gi senini, risirunse bitrinul, stringind-o cu putere la piep-

tul siu. Bun6 dimineata, copila mea! Aga, 9i

acum du-te gi te joac6, adiugi el, ci eu mai
am nigte treburi.
$i in tirirp ce Heidi zburda de zor, desfitin-

du-se la auzul vuietului stirnit de vint in cre$tetul bitrinilor copaci, bunicul intri in staul
s6 mulgl caprele. Apoi le perie gi le spili cu
toat6 grija, pentru ca Fulg-de-nea 9i Pestrita

s[ fie intotdeauna

Capitolul 14
LA CABANA SOSE$TE
UN SINGUR OASPETE
Zorile fdceau sd sclipeasci piscurile muntilor cu lumina lor rilgietici-portocalie, iar
adierea proaspiti a vintului de dimineafd se
strecura u$or printre crengile b6trinilor brazi
din preajma cabanei,
Heidi se trezi brusc din somnul ei adinc.
Murmurul pddurii ii bucura inima 9i o ispitea
si iasi cit mai repede in mijlocul naturii. Siri
iute din patul ei de paie qi mai-mai si uite si
se spele qi s6 se imbrace, atit era de neribd6toare s6 se vadd sub brazii ei dragi. Numai ci
la Frankfurt invifase ci o fetili cuminte trebuie sd fie intotdeauna curat6 qi ingrijiti. Se
spild deci in grab6, gi dupi ce trase pe ca o
rochil6 uqoari, cobori la iuleald scdLrip. Patul
bunicului era strir.rs, iar pe bunic ia-l de unde
nu-i. Se repezi dcci afard gi-l gisi, ca in fiecare dimineat6, in fafa cabariei, cercetind cerul de la un capSt la altul, spre a-gi da seama
cum va fi vremea in aceastd zi. Pe billta dc
un albastru curat rdtdceau doar citevir
r.d,renfe de nori alburii. Soarele tocmai se sdltusc clcasupra stincih.lr Falkniss, scidindu-lc
din belgug cu strdlucirea lui aurie.

cele mai frumoase capre

din intreaga turmi.
in sfir$it, le scoase pe paji;;tea verde din
fafa cabanei. Cum le zdn, Heidi alergi spre
ele 9i le cuprinse pe dup6 git, cu multi ginglpie. Ciprigele behiiri fericite, vrind in felul
acesta si-gi arate fiecare dragrlstea ce i-o purtau bunei lor prietene. Apoi incepuri si se
gudure pe lingi ea gi s-o impungi usor cu
cornilele, mai-mai s-o doboare. Dar Heidi nu
se temea de ele, qtiind ci asta nu-i decit o
joacd, li chiar daci uneori se intimpla ca
Fulg-de-nea s-o impungi ceva mai tare, ea
obignuia sd spun6:
Fulg-de-nea, te-ai ficut rea ca Tur- mare.
coaica
$i intr-o clipitl, Fulg.de-nea se didea inapoi, ldsind cnminte capul iu ios. Pestrila se
retregea qi ea cu o migcare gratioasS, vrind
parcd sl spuni ci ea nu poate fi comparati
cu Turcoaica cea bitiioas6..,
Deodati, de' jos, de pe ptrtec6, se auzi un
fluierat prelung qi, la putin timp dupd aceea,
pe pajigte se ivi intreaga turm6, in frunte cu
'zvdpdiata Turcoaici. Nu trebui rrtult pi sosi qi
Peter care, vizind-tr pc Heidi asaltat6, guieri
din nou, ca si imprdgtie caprele din jurul
neastimpiratei sale prietene, care lopdia de
bucurie in mijlocul lor. Apoi, apropiindu-se
de Heidi, ,:r intrebi supirat:
azi vii cu mine'l
- Spune-mi,
Nu, Peter. nu pot. Din clipi in clipa
trebuie sd soseasci prietenii mei din Frankfurt gi trebuie si f-ru aici.

Prr\.est& asta ant mai auzit-rr de

.ie- ,rri . mormai Peter. m(rrocenr)s.

o suti

s-o mai auzi, rdspunse Heidi cu

$i-ai
hrttdrire
in glas. Nu crezi cd trebuie sd fiu aici
cind imi sosesc oaspelil
La urma urmei, ar putea s6-i primeascd

- bine gi bunicul, spuse ciobdnagul cu infoarte

capStrinare.

Deodat6, din caband risund vocea Duter-

nici a

bunicului:

trupa?

De ce nu pornegte armata spre culmile munlilor? Si fie de vini generalul, sau

! ..

Firi si

mai ziboveasci, Peter pocni din

bici 9i, in aceeagi clip5, caprele o rupse16 la
fugd pe poteci in sus, urmate indeaproape de
apri-eul

lor

pdstor

Heidi se urci in dormitorul ei qi iqi fdcu

patul cu multi. grije, a;a cum se deprinsese la

Frankfurt. Dupd ce se incredinfd c6 e f6cut
tard cusur, cobori in odaia mare gi se apucd
sa stringd gi sd deretice de zor, gtergind praful
9i punind toate lucrurile la locul lor. Apoi lud
tr cirpd qi freci masa pini cind o fdcu sd strdluceasci lun6. De cite ori o vedea bunicul
trebaluind a$a, se uita la ea plin de multru-

nrlre $1 spunea:
Nu degeaba a fost nepoata mea in strdinatate. De cind s-a intors, totul lucegte la noi
cle curitrenie, de parcd in fiecare zt ar fi duminica.

De fiecare datd dupi plecarea lui Peter,

Heidi 9i bunicul se agezau gi luau impreuna
sustarea de dimineatrd, apoi FIeidi igi vedea
mar departe de micile ei treburi.

iarbd gi nu se mai sdtura admrrind frumuse{ea neintrecute a acestor imprejurimi. Deodatd igi aduse aminte cI masa rdmisese nestrinsa gi didu buzna in caband., cu gindui
sA-pi isprdveascd treaba cit mai repede. Dar
iatd cit peste putin timp auzi din nou murmurul ispititor al pddurii ce se legdna ugor in bataia vintului ;i din nou iigni afar6,, ca o viielie, de parcd, ar fi prins aripi.
In magazie., bunicul iqi vedea de treburile
lui de toate zilele. Din cind in cind,, ie;;ea
afari gi se uita, cu fa{a numai zimbet, la salturile de ciprioard, ale nepoatei sale, care
zburda zglobie pe pajigtea din jurul cabanei.
Tocmai se pregdtea sd intre inapoi in magazie, cind, deodat6, Heidi striei:.
Bunicule, bunicule, vino repede!
Speriat cd i s-a intimplat ceva copilului., b6trinul porni numaidecit intr-acolo, dar, cind
se apropie de caban6, o z6,ri pe Heidi gonind
la vale 9i strigind in gura mare: ,,Vin, vin!
Doctorul a luat-o inainte, indati o sd vind si
ceilalli! " .. .
Bund ziua, domnule doctor. Bine a1i venit!- ii spuse Heidi musafirului, cind, in sfirgit,

ajunse lingi el. gi dupn ce-i strinse mina cu

toatd cdldura, se grdbi sd adauge: Vd mullumesc incd o datd pentru tot...
Bun[ ziua, feti]o, Si bine te-am gesit, ii
rdspunse
doctorul zimbind. Dar nu inteleg
pentru ce imi mulfumegti...
Pentru cd numai datoriti. dumneavclastrd- am putut se md intorc la bunicul meu, il

lSmuri Heidi. fari sfial6.

O razd, de fericire lumind chipul doctorului... Nu se agteptase la o primire atit dc
caldd. Urcase poteca cufundat in gindurile tui
mohorite qi n-apucase sd admire furmusetrile
naturii ce-l inconjurau. Pe Heidi aproape cd
n-o vizuse gi cu atit mai mare ii fu surpriza
atunci cind aceasta il recunoscu, in ciuda pdrului care, dupd moartea fiicei sale, ii incarunfise de-a binelea. $i apoi se credea 9i aducdtorul unor veqti nu din cele mai pldcute. $i
totuqi era intimpinat de Heidi cu bralele deschise gi cu vorbe de mullumire pentru un lucru care r se pirea cit se poate de firesc.

Cind vremea era frumoasd, razele de soare

se strecurau in cabani prin fereastra deschisd
ii o ademeneau pe Heidi, vrind parcd sd
spun6:

,,Hai, nu mai sta in casd! Vino iute sd vezi

ce min undtii se petrec in naturd".
^
In asemenea clipe, Heidi nu se mai putea
stdpini gi., lasind totul balt6, o zbughea repede
afa16...

Azi, soarele strilucea parci mai tare ca oricind, aurind cu razele sale piscurile muntilor
ce sclipeau in depdrtare. Heidi sta a$ezata pe
68

Heidi

fericiti de braful doctorului,

apuci pirinteqte de rnini gr-r

se a9616

acesta o
spuse cu glasul sdu blajin:
Hai, copila mea, du-mi la tine acasi...
-Heidi
insi rdmase nemigcatd, privind in
vale, cu uimire.
Dar unde sint Clara si bunica? intrebi
- nedumeriti.
ea,
Eh, copila mea, rdspunse doctorul of- din picate trebuie s6-1i spun un lucru
tind,
care, desigur, te va intrista, aga cum md in-..
tristeaz[ 9i pe mine. Clara a fost tare bolnavd
li cildtoria asta ar fi fost pentru ea foarte
obositoare li ar fi putut s5,-i qubrezeascd qi
mai mult s[nitatea. Acum se simte ceva mei
bine gi, la primdvari, de indatd ce vremea se
va incdlzi 9i zilele vor fi mai lungi, Clara va
veni la munte, cu intreaga familie...
Heidi era uluiti. Nu se impdca deloc cu
aceasti veste care venea s6-i spulbere, intr-o
clipitd, visul ei atit de frumos. Stdtea tintuitd
locului, neltiind ce sd mai spun6, iar doctorul
.-, privea necdjit, nefiind nici el in stare sd mar
scoatd o vorbi. in jurul lor era o linigte des6,,'irgit6, doar vintul, cu adierea lui obignuitd,
idcea din cind in cind sd freamite coroanele
;opacilor. Pe Heidi era gata-gata s-o podiJeasci plinsul, dar, pe nea$teptate, igi aduse
:minte ci alergase pini aici in intimpinarea
-:nui oaspete nespus de drag. Il privi pe doc..,r indelung 9i citi in ochii lui o suferinfi ne,irmurit6, Niciodati nu-l razuse la Frankfurt
-,,:t de necaiit 5i. deoca:!. avu o strin-eere de

iar

inimd pentru acest om cumsecade, care fuse.e

intotdeauna atit de bun cu ea. igi inchipui ca
tristetea lui se datora faptului cd bunica;:
Clara nu l-au putut insoli. De aceea incerci
s6-l linilteasci li sd-i aducd o mingiiere
Nu v5 mai necijili, domnule doctor. incepu ea. Timpul trece repede, nici nu itill .repede trece.., Indatd va veni primii ara ;rf:* Lu
i*^.eUna
^;
^,, t.-rii
mai mUltA yrant3...
Lvlll
I tllPl
)4 Ilrrl
:

In sfir;it, pornird la deal.

Dt)ctorul o mai linea gi acum de mind pe

llcidi, care voia cu r)rice pref sd-t invese- i.ll
Lcasca.
repeta intrurra ca timpul trece. nici
nu-(i mai dai seama cind, li in felul acesta izbuti, pind la urm5, sd-;i aduca ei inses;i mingiierea doritd. Cind ajunseri in fatra bunicului.,
Heidi strigd plind de vtriogie:
- Ceilaltri nu au venit incd. dar vlir veni

curind
Despre doctor

ii

vorbise atit dc mult. incit

bunicul $tia rotul despre el. ii intinse mina
bucuros gi-i ur5 ()aspetelui, din toat6 inima,
bun venit. Se agezard apoi togi trei pe banci
Si, din vorbd in vorbi, musafirul le prrvesti ci
de mai multd vreme nu se simte prea bine 5i
dtrmnul Sesemann l-a sfdtuit sd tacd accasre
cdlStorie care, cu siguranfd, avca si-i priascd.
Apoi ii qopti ceva la ureche lui Heidi si,
dintr-tr datd, fetitra se ardtd nespus cle ncr6bddt,.rare in drrrinta ei de a afla cit mai repede
ce anume urma sd soseascl pentru ca...
Bunicul il indemnd pe oaspete sa-gi pc-

treacd in Elvelia citeva z)le frumtrase de

trrzmoi, dar, din pdcate, nu-l putea pofti sd
ramind la el, deoarece nu avea undc sd-l
culce. in schimb, il povdfui sd nu crrbrJsre
pina la Ragaz., ci sd tragd, mai curind, in sat,
unde va gisi la tlricine r,) cstrrcri, ce-i drept
mai mtrdesti, dar frrarte curatS. in fetul
acesta, va avca prilejul sdr facd in fiecare dimineatd o plimbare frumoasd, urcind pind la
caband pi de aici mai departc, spre indllimile
munJilor. Asemenca excursii au darul sd intdreascd sAnetatea rrmului,, ii spusc bunicul figAduindu-i totodate sd-i arate multc privcli;;ti
incintdtoare. in culmea bucurici, doct()rul incLrviirr[a propuncrsa bdtrinului, apoi discutard
irrrprcunl cum sd punf, ttrtul la cale.
Ilrtrc tintp, soarele sc indltrase in inaltul cerului, vintul incetase de mult sd mai pieptcnc
eoroanele copacil!)r, iar crengile falnicitor
braz.i -din preajma cabanei pdreau incremerrite. In ciuda indlfimii, aerul era dulce gi imbictor, pi numai din cind in cind cite ,.r adicrcufr-ll11n se furi5a pe lingd cabana scdldati dc
soarc. Era ccasul amiez.ii. Dcodatd bunicul se

ridicd qi disparu intr-,1 clipit6. ca numaidecit

SE Se inaprrieze cu tr ln?Sd mare pe c?rc.
apezd in dreptul bincii. Apoi, intorcindu-se
spre

Heidi, ii spuse:
E ora prinzului, copila mea, hai,

du-re
qi pregdtegte masa. Nu qtiu dacd domnul doc-

tor se va mulfumi cu mincarea noastrd

obig-

nuitd, dar, ,.rricum, ,,sufrageria" sint sigur cd

o sd-i placd.
Primesc cu bucurie invitalia dumneavoastrd, se grdbi sd rdspundi doctorul, care
nu se mar situra privind valea ce strilucea
orbitor, in bitaia soarelui de amiazd. Aicr ttrtul trebuie si fie minunat. adiusd el.
In acest tinrp. Hcidi alerga prin trdaie. de
colr) pind colr) sprintend ca o nevestuice.
Sc.rase tr)t ce gdsi prin dulap, in dorintra de
a-$i ospeta musallrul a$a cum se cuvine.
Bunicul aduse o oald cu lapte din care mai
re$eau incd aburi si rr farfurie cu brinzit
proaspat rumeniri 9i ispititoare. Apoi, dup6
ce mai aduse qi o halcd de carne uscate, din
care tdie citeva felii groase, ii indemna pe cel
doi sd minince. La sfirsitul mesei. doctorul ii
mullumi bunicului din toatd inima, spunind
ci de mult nu mai mincase atit de bine si cu

atita

pol're.

Da, aici trebuie sd vind micufa noastre

Clara, finu el sd mai spund. Dacd va respira

aerul acesta sindtcrs gi va minca a$a cum am

mincat eu azi, se va implini gi se va simfi cum

nu s-a simlit incd niciodatd pin6 acum...

f-Jt)datA zartra pe p()tcca uo t)rr't urcind din

greu, cu un pachet in spinare. Cind ajunse in

fatra cabanei, l5sd jos povara ;i incepu sd

tragi adinc in piept aerul curat de munte.

Iatd, fetita mea, ce fi-am adus de la

pnetena ta din Frankfurt, spuse doctorul

zirnbind. O ajutd si dezlege sfoara qi atita tot.

Pe urmd, t) puse sd desfacd singurd fiecare
pachetrel in parte, ca sd-i lase bucuria de a
descrrperi micile comori trimise de Clara.
Doctorul deschise cutia cu prijituri pentru
bunica.

Vai ce bine imi parel izbucni Heicli.

Nici nu itili cil rrrd bucur cd bunica VA it Vcr:r
la ceai qi altceva dccit piini1e... gi,

70

in entLl-

fi

vrut sd coboare pe loc, si-t

duci bitrinei aceste bundtdli. Dar, pind la
urmi, asculte sfatul bunicului., care ii spuse
cd ar fi mai bine si coboare spre seard, ca
s6-l conduci qi pe domnul doctor pind in
Diirfli.
Intre timp, Heidi ddduse peste punga cu
tutun de pipd 9i se uita cu o privire intreb6toare in ochii doctrtrului. Ca s-tt scoati din
incurcdturd, doctorul lui punga gi i-o intinse
ziasmul ei, ar

bunicului care, fericit de acest dar nea;teptat,

se apucd numaidecit sd-qi indese luleaua cu
strdsnicie.

Apoi birbalii se agezard pe bancd 9i ince-

,l'

a,s

fl

.{
'

:,:.,,,,
i

.J$
:,:l

ct

pura sa t'orbeasca despre tot felul de lucruri,

in timp ce Heidi. in culmea fericirii, lopdia
zburdalnicd in jurul pachelelelor primite de la
buna ei prietend. La un moment dat insd se
potoli gi, apropiindu-se de cei doi b6rba(i ale
ciror chipuri abia se mai zd.reau printre norii
de fum ce se indllau din lulelele lor. spuse cu
o voce nespus de serioasi:
Darurile astea, intr-adevdr' md bucuri
- mult, dar, pentru mine, cea mai mare
foarte
bucurie pe ziua de azi este sd v6 vdd pe dumneavoastrA aici, domnule doctor.
Cuvintele acestea ii inveselirf, pe cei doi fumdtori, iar doctorul mdrturisi cd nu s-ar fi agteptat- ca vizita lui sd-i fac6 fetitrei atita pl6cere. incet-incet se lisa inserarea, soarele incepea si se ascundi in spatele muntilor $i aerul sd se rdceasci:. Bunicul se ridici iute de pe
bancd 9i, dupd ce impachetd la un loc cutia
cu prdjituri, salamul gi qalul, o lud pe Heidi
de mind gi pornird toti trei la vale, pe poteca
ce ducea spre cabana lui Peter. Ajungi acolo,
Heidi iqi lud rdmas bun de la doctor, nu insd
inainte de a-l face sd-i promitd c6. a d.oua zi
dimineata avea sd se urce impreuni cu ea gi
cu Peter sus pe munte, cu turma de capre.
Dupa ce se despdrlird qi cei doi b[rba1i iqi
contlnusr[ drumul spre sat, Heidi intr6 glonf
in odaia bunicii, qi., intinzindu-i darurile,, o
ru,ea sa le atingd, ca sd-gi dea seama ce i-a
adus. Se mird foarte mult vizind cd bunica se
bucura cel mai mult de galul acela cdlduros,
pe care nu mai contenea sd-l mingiie cu mina

r'r zbircird de bdtrinete.

Ce dar minunat! spunea ea intruna. $i

ce bine o si-mi prinda in serile friguroasel

Brigitte stirea la masd qi privea cu jind salamul. Nici prin gind nu-i trecuse cd va avea
vreodatd in fala ei un salam atit de mare $i sc
intreba, in sinea ei, dacd va fi in stare sd taie
din el. Cldtini de citeva ori din cap in semn
ci nu gi, in cele din urm6. murmur6:
Cel mai bine ar fi si-l intrebem pe Unchiul.
iul. El ne va inv61a ce sd facem cu eI...

Dindu-gi seama despre ce este vorba, Heidi

se gribi sd-i rdspundd:
Sint sigurd c6 bunicul va spune sd-l
mincdm gi atita trrt.
In clipa aceea intrd li Peter, impiedicindu-se, ca de obicei., de pragul ugii.
Unchiul, Unchiul din muntri, bolborosr
el cu sufletul la gur[. Vine in urma mea gi...
Vizind insd salamul, bdiatul amuli ca din
senin, dar Heidi pricepu numaidecit despre ce
era vorba gi, dupd ce-i strinse mina bunicii,
ieqi repede afa16.
De fapt, in ultima vreme, bunicul nu trecea
niciodatd prin fatra cabanei fdri sd nu intre 9i
si-i dea binetre bunicii, care se bucura intotdeauna sd-l audf, spunind cite o snoavd sau
cite un cuvint bun de incurajare. Acum insi
era prea tirziu ca sd mai zdboveascS, nu de
alta, dar Heidi se trezea in fiecare dimineali
foarte devreme, odatd cu revirsatul zorilor, gi
dorea ca fetila si aibd destul timp si se odihneasc6. Le urd noapte bund tuturor, de afard.,
de pe potecd, apoi, luindu-gi nepoata de
min6, pornird amindoi, sub bolta instelatd,
spre cabana lor linigtitd din creierul muniilor...

72

HEIDI, FETITA MUNTILOR

igi luard deci rimas bun ti cei trei incepurd

sd urce cu turma spre piscurile inalte. Caprele
se gudurau mereu pe lingd fetifa munJilor qi
toate voiau si meargi allturi de ea. La un
moment dat. Heidi se vLzu siliti si se
opreascd gi si le indemne si fie cuminti 9i s-o
ia inainte cdci ea, ca un copil binecrescut,
voia si-ii insoteascd musafirul. Se despi(i

turmi qi se apropie de noul ei prieten, care o lui de min6 cu toati gingiSia.

De data asta doctorul nu mai trebui sl
faci nici un efort ca si lege o disculie, a$a
cum fusese nevoit si facd in tovirilia lui Peter, cici Heidi se apuci numaidecit si-i povesteasci tot ce gtia despre capre, despre insugirile lor deosebite, despre flori gi despre
stinci, despre pisiri 9i ghefari... $i astfel,
ajunser1 la piqune, fdri si-li dea seama cind
gi cum.
agadar de

Capitolul 15
RASPLATA

A doua zi, doctorul urca poteca insolit de

Peter, incercind si schimbe din cind in cind

cu el o vorbi, dar sfielnicul pistor abia se incumeta si rispundi la intrebirile lui binevoitoare.
Ajunserd intr-o ticere desivirliti la cabani, unde Heidi ii a$tepta de mult cu
Fulg-de-nea 9i Pestrila, toate trei inveselite'de
primele raze ale soarelui de dimineagi.
Peter o intrebi pe Heidi, ca de obicei:

vii cu mine?
- Azi
Azi, da, ii rispunse ea, dar numai daci
urcl gi domnul doctor cu noi.
Ciobinagul se uiti la doctor piezig, cu o

privire neincurajatoare. ln clipa aceea, bunicul iepi din cabani 9i, dup[ ce le dddu binelea
cuveniti. ii inmini lui Peter sacul cu merinde.
Acesta simli desaga mai grea ca de obicei 9i,
intr-o clipit6, fala i se lumini de un zimbet
fericit. ,,Va si zic6,, o si fim trei", igi spuse in
sinea lui. $i, intr-adevir, incredinfat ci doctorul avea si se tini de figiduiali, bunicul mai
pregdtise o portie de mincare, la care mai
adiugase gi o bucati zdravlnd de carne uscati.

in timpul

urcugului, ciobinagul Peter se uitase de mai multe ori, cu uimire, la noul veatent la cele
nit, dar, din fericire, acesta
nimic.
nu obseryase
spuse de Heidi
Ca de obicei,- Heidi se agezd pe iarba
proaspiti gi . doctorul ficu la fel. Piscurile
munfilor, pajigtile, intreaga naturi striluceau
sub zimbetul blajin al acestei dimineli de
toamn[. Din vale rdsunau tilingile atirnate
de gitul animalelor scoase la piscut, pi dangitul acesta incintitor se revdrsa in ecouri. inseninind fetele gi sufletele oamenilor.
Soarele imbriliga cu razele sale aprinse
ghetarul Falkniss, ce-gi inilla culmile spre
azurul limpede al cerului. O adiere blindi {Ecea si se infioare ultimele floricele albastre gi
trandafirii ce mai smilfuiau pajiStea in acest
inceput de toamn6. Se inclinau ugor, vrinci

parci

si

intimpine, a$a cum se cuvine, o

nouh zi de via16. Sus de tot, vulturul se rotea

maiestuos, cu aripile intinse, fbri si cloncdne.

Heidi se desfita urmirind cu nesal florile,

bolta albastrl, pisirile gi munlii, si in ochi i

se citea o mare bucurie. Din cind in cind, se
uita spre bunul ei prieten, care nici el nu se
mai situra admirind, in ticere, splendorilr
ncasemuite din jurul lui. La un moment dat
zdrind ochii luminoqi ai fetitei, ii spuse:

Da. Heidi. ai avur dreptate. aici

- e nespus de frumos,
Itrtul

Doctorul o ascultd in ticere gi pe chipul lur

se citea o mare bucurie. Cind Heidi termini
povestea, ii strinse mina zimbind gi-i spusr':

la vol

dar dacd omul vlne

cu sufletul intristat', cum sd se bucure de asemenea minundlii'?

Bravo, e$ti

Numai la Frankfurt are omul sufletul

intristat,
se grdbi sd-i rispundd Heidi. Aici,
,.rfi1ul

asta e, intr-adevdr, foarte frumoasi, iar tu .t

spui dumnezee$te... Am si tc rog si mi-o spui
ori de cite ori vom veni impreuni aici, gi sper

uiti de necazuri.

$i dacd nu uitd, $tii tu ceva ce ar putea

sd venim

-sa-l ajute'l

Peter era supdrat foc. De atitea zile nu

mersese Heidi cu el gi acum, cind in sfirgit
erau din nou impreund, nici nu indriznea sd
se apropie de ea din pricina acestui strdin
care nu se mai dezlipea de prietena lui. De citeva on se agezi departe, in spatele doctorului, aqa fel incit sd nu fie v6,zut, 9i-l ameninli
cu pumnul stri n s.
La un moment dat, minios cd nimeni nu-l
ia in seamd, ciobdnagul nostru strigd in gura

orice'?
gisi pe

lntrebarea doct,"trului o
Heidi nepregitit6. Bunica de la Frankf'urt $l cel din
Dllrfli o invdtraser[ altfel. Deodatd lnsa pnn
minte ii fulgeri chipul bunicului.
Da, cred ci avefi dreptate, murmurd ea.
$ti1i, bunicul spune la fel ca dumneavrrastrd...
.\cum infeleg de ce s-a imp[cat el cu tramenii
si s-a intors din nou in mi.jlocul lor...
Pei vezi, eqti o t'eti1d infeleaprd, iar eu
te sfdtuiesc sd pdstrezi ttrati viafa aceastd in1t-lepciune, spuse docttrrul. Apoi.' dupd ce adrrird un timp frumusetrea peisajului, adduga:
Din pacate, copila mea, e tare greu s[ stai
arcl gr sa ai vegnic in fafa ochilor rr umbrd,
care te impiedicd sd te .bucuri din plin de
toate rninundliile ce te inconjrrara. in asemenea impre-jurdri, tt-rcmai asemenea minundtrii
au darul sA-ti indurereze gi mai mult inima.

\Id

cit mai des. Vrei?

Cu mare plicere! rispunse Heidi, in

culmea fericirii...

Currr si nu'/ increderea in Dumnezcu...

- Me rog, s-ar putea, dar eu nu cred decit
in-trameni. Nu socotesti cd incredcrea in tra-

meni ajutd mai mult ca

o fetitd isteap! Poveste a

mare:

vremea si mincim!
-$i. intr-adev6r, soarele se indlfase sus de
tot pe bcllta albastri, anunfind ci sosise ora
prinzului. Heidi se ridici grdbitd 9i desficu
sacul cu merinde, dar doctorul o opri, spunindu-i cd nu-i este foame gi, daci se poate,
ar bea numai un pahar cu lapte, pe urmd ar
urca un pic mai sus, spre stincile pleguve.
Heidi nu era nici ea fllmindi si se ariti bucurt)aSd si-qi conducd musafirul pind la stincile inalte de unde era sd cadd Pestrila, il
rugd deci pe Peter sd mulgi de la Fulg-de-nea
o oald de lapte, apoi ii spuse ce aveau de gind
ea $i doctorul.
Dar mincarea... mincarea din sac cine o
- mdnince? intrebd citrbinagul, aruncindu-i
s-o

ingelegi'l

Cuvintele doctorului o intristau foarte mult

pe micula Heidi. Imaginea umbrei din fala
.rchilrrr ii aminti de bunica oarbd, gi gindul cd
batrina n-avea sd mai vadi niciodatd ii sfigia
intotdeauna sufletul. Tdcu un timp', cdzutd pe

() privirc plind dc curi()zitate.

glnoun, apol raspunse:

Da, infeleg gi vd dau dreptate. Omul iqi
prrate gesi linigtea numai intre trameni. Acum
abia incep sd infeleg mai binc ptrvestea fiului
plecat de acas6...
qtii? intrebd doctorul cu mirarc.
O
- Cum si nu'? rdspunse Heidi pi incepu

Daci vrei, poti s-o mdninci tu pe toatd,

ii -rf,spunsc Heidi. Dar, mai intii, du-te 9i

mulge capra.
Niciodatd nu se grdbise Pe tcr sd facd cr
treabd aga cum se gribea acum. Nu de alta.
dar ardea de nerdbdare sd vadd ce bundtdfi sc
aflau in sacul cu merinde. Dupd ce bdurd citc
o cand cu laple prl)aspet,, cei doi igi vdzurd clc
drumul lor. Nici nrr apucarl si se indepdrtezc

numaidecit
sd-i recite pe dinafard povestea pe
care o invdlase din cartea accea frum.rasd, c6patatd dc la bunica din Frankfurt.

74

prea mult $i Peter deschise la iufeali sacul.

Mirosul de carne uscatd il ficu si se inf ioare de pl6cere. Se mai uitd o datd bine, si
l'adi daci nu cumva se ingelase, apoi sci)ase
repede afari toate merindele gi se ospdtd in
lege, cum nu se mai ospeuse niciodatd in

viala lui...
Heidi 9i bunul ei prieten se plimbard indelung pe povirniqurile abrupte, discutind despre tot felul de lucruri interesante, Pe la drele
patru, doctclrul ii spuse fetitrei cd trebuie sd
coboare in sat, iar Hcidi tinu cu tot dinadinsul sd-l insofeasci micar pind la cabana lui
Peter, Pe drum ii aretA locurile unde le ptacea caprelor sd pasci cel mai mult gi pajiqtile
mai frumtrase I'lori.
$tia chiar sd le numc:ascd pe toate,, cdci bunrcul o invdtase sd le cunoascd pe i'iecare in
+^^
parte. In sfir;it, se despdrlir6. Doctorul prrrnt
pe cdrare la vale, uitindu-se mereu inapili, in
timp ce Heidi sta pe k)c ;i-i flutura din mind,
ir)a cum, pini nu demult, ii flutura fiica lui
adorati, clri de cite ori pleca de acasi.
Zilele de septembrie erau nespus de frurnr)ase. in fiecare dimineafa, doctorul urca pe
munte, insolit adeseori de bunicul, care-l conducea sus de trrt, pe stincile cele mai abrupte
unde, dup[ spusele lui, trebuia sd se alle, f6ri
doar 9i poate, cuibul vulturului; cdci nu ir
datd se rotise rdutdcirlsul deasupra lr)r, cloncdnind amenint[tor, de parcd ar Ii vrut sd
De care vara cresteau cele

\pune: ce cduta[i vrri in impirdlia mea']

Dr)ctr)rul era fermecat de tot ce-i ptrvestea
bitrinul. il uimea cit de bine cun.r$tea el ficcare floare sau buruiand alpind gi cum foltr\eau elc pentru vindecarea anumitor boli. Currr)ttea de ascmenea toate animalele ce popu-

vcstea fiului inttrrs acasa. ii mai spunea )l

alte poveqti gi nu o data Peter se a$eza gi el in
spatele lor gi asculta cuminte, fdri sd-l nr.lr
ameninfe pe str6.in cu pumnul strins, aga cun)
f'6cea la inceput.
Frumoasa luni a lui septembrie se aprt pra
det sfirqit. ,.
Intr-.r dimineald, doctorul intrd in cabarra
mai putrin vesel ca in celelalte zile qi, flra sir
sc mai ageze pe scaun, a$a cum ficea de .,brcei, spuse cu tristefe in glas cd era pentru uitima oari cind n-rai venea pe munte in acest
an, deoarece trebuia sd se inaptrieze ia
Frankfurt, cu toate ci tare i-ar mai fi pldurt
sd mai rimini incd multd vreme aici, unde :r'
simlea, intr-adevir, ca la el acasd.
Bunicul primi vestea cu adincd mihnrre. il
indrdgise pe doctor gi se bucura rrri de cite
ori avea prilejul si stea de vorbd cu el. C it
despre Heidi, ce sd mai spunem'l Sta posonrorita ;i nu-i venea a crede. Se obiqnuise atii ce
mult s6-l vadd pe doctor in fiecare zi 9i er-i
atit de i'ericitd in prezenfa lui, incit nu puiea
sd infeleaga de ce aceastd I'ericire trebuia si i-,
sflrs it.
Se uita la el cu o uimire adinc6. aitepti nJ
parcd sd audd din gura lui cd nimic din cc'c.r
ce spunea nu era adev[rat, dar, din pdcatc-.
pe chipul doctorului nu se citea decit intarrrea acestei vegti intristdtoare.
Dupi ce strinse cu cildur6 mina buniculur
;i ilr lud rdmas bun de la el, o intreba pe
Heicii dacd nu vrea sd-l conducd o bucatd de
drum. Heidi fu incintatd de aceastd pr(rpunere gi pornira amindoi, pe poteci, la rai.-.
Dupd un timp, doctorul se opri qi-i spuse c.,pilei ci a cr)borit destul 9i ar fi bine sd se intoarcd la caband. O mingiie pe obraji 9i, dupi
ce-gi petrecu de citeva ori degetele prin pIrLri
ei cirlionlat, ii spuse cu duiogie in glas:

:au padurile de la munte 5i cunr anume se

cJnrpt)rti ele in anumite imprejurdLri. Ascultindu-l pe bunic., dt)ctirrul nici nu simfea cum
irL-ce timpul. In fiecare seard, cind se clesp6rCe n-a; da sd te ptrt lua cu ntrnc- ia
Frankfurt.
drasa mea!
!;'au. ii stringea mina prietene;te 9i-i spunea:
Nu e zi sd nu invdt de la dumneata ceva
In clipa aceea, Heidi revizu imaginea t'ra- ,u 5i folositor.
pului pi, deodati. prin fatra ochilor incepuri
D.' multc ()ri ic$ca cu Hcidi. Se duccau pi si i sc perinde casele acelea mari ;i m.rhori t..
i; .1\e lau me reu in acela5i loc, pe pa ji5tca strdzile Iungi, pavate cu piatrd cubica si. nr.l
-::J.- Hcidr ii spusesc pc'ntru intiia oari p.r- cu seam5. dornnigoara Rottennrcle r 5i canr.'-

rista Tinette. Aga se face cd, dupi un timp de

gindire, micuf a rdspunse:

Mi-ar face mai multd pldcere SA va lntoarce{i dumneavoastrd la caban6,.
Mda, ai dreptate, copila mea, incuviinJi
doctorul. Egti, intr-adevir, o fetiti infeleaptd.
Cu bine gi si ne revedem sdnitogi, adiugd el,
stringind-o cu putere la pieptul s6u.
Deodat6, Heidi surprinse ochii doctorului
inecatri de lacrimi. Acesta se intoarse brusc qi
porni repede la vale. Heidi rimase o clipd incremenit[, negtiind ce sd faci, apoi, induio$atd de tristefea prietenului sdu, o lu6 la fugd
dupi el, strigind cu vocea sugrumati de emolre:

Domnule doctor, domnule doctor! !!

-Acesta
se opri
Heidi il ajunse din urmd,
9i

cu obrajii umezitri de lacrimi:

Da, domnule doctor, m-am r6,zgindit...

vreau... vreau si merg cu dumneavoastri...

76

Aqteptali-mi... md duc sd-i spun bunicului..

Nu, scumpa mea copil6, nu, o opri doc.
torul, stipinindu-se 9i gtergindu-i cu gingdgie
lacrimile de pe obraji. Tu trebuie s6 rimir
aici, printre brazi, in aerul s6n6tos de munte
Dacd ai veni la Frankfurt, s-ar putea se te
imbolndvegti din nou gi ar fi mare pacat. De
altfel, zilele n-au intrat in sac Ai noi doi o s6
ne mai vedem de multe ori, nu-i aga?
Da, domnule doctor, o sd ne mai vedem, trebuie sd ne mai vedem, pentru cd imi
sinteli foarte drag, spuse Heidi cu convingere,
aproape la fel de drag ca bunicul.
Doctorul o mai imbrdtrigi o datd cu toati
cildura, apoi i;i vdzu mai departe de drumul
siu.
Heidi r[mase mult6 vreme lintuiti locului.

fluturind din mini in urma lui, pini

cind

doctorul se pierdu, ca un punct micuf, la ori-

zont.

..

HEIDI, FETITA MUNTILOR

aerul proasplt al primlverii $i niciodati nu i

se plruse natura mai frumoasi ca acum.

Din magazie se auzeau lovituri de ciocan.
iar, in ristimpuri, scirgnetul feristriului. La
auzul lor, Heidi se repezi intr-acolo, s6 vadi
ce surprizi ii mai aduc aceste sunete atit de
cunoscute. Pe terasa micd se gi afla un scaun
de toati frumusetea, iar acum bunicul meiterea de zor la masa lui de timpllrie. sd mai

faci inci

unul.
Astea le faci pentru musafirii nogtri din

Frankfurt,
nu-i ?$4, bunicule? intrebi nepoata plind de curiozitate. Dar daci vine li

domnigoara Rottenmeier, adiuga ea, ar trebui

Capitolul

16

SOSESC PRIETENII

:
I

I
t:

Trecu gi iarna ce pirea ci nu se mai sfirse$te, trecuri 9i primele siptimini mai ricoroase ale primiverii gi, in sfirgit, veni din nou
luna mai, cu tot alaiul ei: pajigti inverzite pi
smilfate de flori multicolore, piriiage gonind
zglobiu la vale, cu susurul lor cristalin, ce-gi
trigeau izvoarele din ultimele zhpezi, topite
pe crestele muntilor de razele calde ale soarelui de primdvar6. $i aerul era mai cald, iar
vintul hoinar vuia din nou printre ramurile
brazilor, ficind sd cad6 acele innegrite, ca si
lase loc mugurilor.
Sus de tot vulturul cloncinitor se rotea de
zor, inscriind cercuri mari pe bolta albastri a
cerului. Pretutindeni natura se treze^ din
amorteala grea a iernii.
Heidi 9i bunicul se mutari din nou in cabana lor de la munte. Reinvierea naturii o in
cinta atit de mult pe fetifa mungilor, incit
aproape toatd ziloa gi-o petrecea afarl. Asculta cu atenfie guieratul vintului ce bitea cu
putere dinspre culmi, {bcind s6 se zgilliie
crengile bltrinilor brazi din preajma cabanei.
Alerga de colo pini colo, ca o frwz6, purtati
de vint, in dorinta de a vedea ce flori au mai
inflorit pe pajiqtile inverzite gi, aidoma gizelor
ce zburau din floare in floare. se bucura de
orice noul .descoperire. Trigea adinc in piept

si mai faci unul. Tu ce crezi. o sd vini?

Nu gtiu, rispunse bunicul, dar, ca sl fiu
- sigur, o si te ascult gi o sd mai fac unul.
mai
Heidi cerceti cu atentie scaunele fdrd speteazd Si murmuri clitinind din cap:
Nu cred ci domnigoarei o si-i placi si
se ageze pe un scaun ca ista.
Nu-i nimic, o linigti bunicul. Dac[ n-o
si-i placi scaunul, o s-o poftim si se intindd

pe canapeaua verde.
Heidi se uitd la bunic nedumeriti, ne$tiind
ce vrea si insemne aceastl canapea verde, gi
in timp ce sta gi cugeta cam despre ce ar putea fi vorba, il auzi deodati pe Peter fluierind
gi pocnind din bici. in clipa urmltoare, se
trezi inconjurati de caprele lui, care, fericite
ci gi-au regisit prietena, incepuri si loplie gi
si zburde voioase pe pajigtea proaspit inverziIh, t6.gind-o pe Heidi dupi ele.
Peter pocni din bici cu toati puterea gi,
dup6 ce caprele se imprigtiari, ii intinse fetifei muntilor o scrisoare.
Nu inleleg cum de 1i-au adus aceasti
scrisoare in timp ce te aflai cu turma la pdscut, spuse Heidi miratl.
Nu mi-au adus-o acolo, rdspunse ciobi- am gisit-o in traista cu merinde...
nagul,
Intr-adevdr, pogtagul din Dorfli i-o diduse
cu o seard inainte, rugindu-l si i-o ducd a
doua zi, ca si-l scuteascd in felul acesta de un
drum piniL la cabana din munte. Cioblnagul
nostru o virise in traisti gi aruncase peste ea
bucata de piine gi brinzS, gi nu o mai gisise

decit la prinz. dupd ce scuturase traista de finmituri.

Heidi lud plicul, il invirti pe o parre qi pe
alta gi,cind igi dadu seama de la cine era scrisrrarcil . dddu br,rzna in caband, strigind:
Bunicule, bunicule. am primit o scris()are de la Clara', hai sd ti-o citesc!
Ca sd audd gi el despre ce era vorba, Peter
:c duse dup6 ea 9i se sprijini cu umdrul de canatul ugii. Fetila munfilor incepu si. citeasci:
,,Draga mea Heidi. Nici nu $tii cir de murt
rrta bucur cd peste putin timp ne vr)m revec' r. Bagajele sint pregatite $i peste doui sau
t,ei zile pornim la drum. Tata nu vine cu noi.
-frebuie
sd plece mai intii la Paris, unde are
nigte treburi. Doctorul trece in tlecare zi s6
ne vad6 gi de pe scari ne strigS: ,,Gata, copii,
dati-i drumul. muntele vd asteaptd!" Nici nu
5tri, dragd Heidi, ce mult i-a placut la v,-ri gi
ce l'ericit ar fi sd poati se trdiascd gi el actrltr'
in crercrii muntilor. A pctrecut impreuna cu
nol toate serile lungi de iarni. gi ne-a povestit
cit de bine s-a simlit la munte alituri de tine
5r de banicul tdu. Ne-a vorbit gi de ciobana;ul Peter" ;;i de turma lui ;;i nu mai gase;te cuvrnte de laudi pentru voi. De llecare data incheic. spunind cu insufle[ire: .,in aerul acela
prr,aspAt gi curat, te faci binc oricit de bornav
ai t'r". De altf'el. s-a inttrrs de acr.rlrr schimbat
ln bine. Este iar omul vcsel, cu chipul vegnic
zimbitrrr, gi parcd a reintinerit. imi pare bine
pentru el, cici e un r)m tare bun si cumsecadc. Cred cd 1i-ai dat 9i singurd seama de
lur ;t lucru. Scumpa tnea, nici nu $tii cu citi
nerebdare astept sd flu iar lin-qd tine, sd-l cur.. .'r- p ptic,enul tdu Peter gi caprele lui desI i-L' ,,'are mr-ai vorbit atit de mult. Mai intii
.,rrr rdmine gase sdptinrini la Ragaz, unde
iri face un tratament. Pc urmi nc ntutem la
Diirfli gi, in zilcle frum.rase, v()rll urca la cabana. Vom pctrece impreund zile intregi, pc
pa ji;tile irrflorite . Bunica se bucurd si ea nespus de nrult de accastd caldttrrie . Dtrmni$trara
R,rttenmeicr nu vine, dc$i bunica a stdruit si
nc irrs.r[easci. Spunc ce nu vrca si ne deranlc./r cil ilreze n[a ei, dar eu gfiu prca binc cd
litul e adevarul. Cind s-a int()rs Sebastian.
78

dupi ce te-a condus pe tine, s-a apucat sa-r

povesteasce despre ,,grozdvia" stincilor cu pcreti abrupti pi pripdstiile adinci pi infric.-rga-

toare in care, la cea rnai micd neatenf ie, tepoti prebu$i. Domniglrara s-a speriat atit de
tare, incit o cuprinde spaima rrri de cite orr
aude vorbindu-se de aceasti cilitorie, spunind cd, in afard dc capre 9i de cei ce trdiesc
la munte, nici it fiin;d omeneascd n-ar trebui
sd-;i pund viafa in primejdie mergind pe
aceste meleaguri. Tinette r6mine Si ea acasi.
in schimb, Sebastian ne va instrfi pin6 la Ragaz, de unde se va inapoia la Frankfurt. Cam
atit, deocamdati, scumpa mea Heidi gi, in a5teptarea revederii nrrdstr, te imbrdlig ez d,e

mii de ori, a ta prieteni, Clara".

La auzul ultimelor cuvinte, Peter pocni din

bici cu atita furie, incit bietele capre se speriara gi o rupseri la fugd pe poteci:, in vale.
Ciobanar;ul porni pe urmele lor, invirtind mereu biciul in aer, de parci s-ar fi af'lat in fala
unui dugman nevizut. Minia lui era stirnita
de vcstea srrsirii unor musafiri, rrentru el nepoftili.
A doua zi, Heidi se duse si-i spuni: si bunicii din vale vestea cea mare, incredinptd ca
bdtrina avea si se bucure foarte mult. aflind
de apropiata sosire a oaspefilor din Frankfurt, despre care ii vorbise de atitea ori gi in
cuvinte atit de frumoase. Plimbarea er& r)
adevdratd incintare, c6ci soarele zdbovea
acum mai mult pe br,rlta azurie, iar razele lui.
din ce in ce mai ficrbinli, incdlzeau aerul cu

dogoarea lor pli.cuta.

Bunica nu mai z.dcea in pat. $edea iar in
coltul ei gi t,.rrcea ca de obicei, dar cutele de
pe 1a16 parc6 i sc adinciserd ;;i mai mult, iar
pe fruntea incruntate i se citea o tristele uentdrginitd. $i., intr-adevdr, mai t()ata n()aptea
nu dr)rmise , frimintatd de nigte ginduri ncgrc;
c6ci din strig6tele minirrase ale neptrtului, inJclcsese ci un gnrp de striini avea si vin6 curind dc la Frankfurt, urmind si rinrind la cabanA tr)atd vara. Dc SUpa rare. sa rmancl
pierise StrnrDUI ;;i abia spre diminca[d izbutise
sd arioarnri.
Heiclr intri la ca cu sutlctul la gura gi irr-

ccpu se-i povesteasce totul de-a fir-a-pir. De,rdati insd se intrerupse gi tt intrebd:
Ce-i cu tine, bunico, ce s-a intimplat'l
Tu nu te bucuri de aceasti vizitd,, ori fi-e
teami ci vine 9i domnigoara Rottenmeier'?
MA bucur, cum sd nu mi bucur, copila
mea, rispunse bdtrina, striduindu-se si pard
cit mai vesel6. Md bucur foarte mult pentru
tine...
Nu-i adevirat, ii curmd vorba fetila
munfilor, tu nu te bucuri gi-mi dau seama de
ce. Dar te rog sd n-ai nici o grijd, domnigoara
Rottenmeier nu vine. E mult prea fricoasA ca
si se incumete sd facd o asemenea cildtorie.
Nu, copila mea, n-am nici o griji gi nu
mi-e fricd de nimic, o incredin[5 bunica.
D6-mi te rog mina sd simt ci eqti aici. Aqa,
fetila mea, aqa, qi sd ptii c6 md bucur tare
mult de bucuria ta; mi-e teamd ci eu n-o si
mai am parte de aceasti bucurie...
Nu, nul izbucni Heidi.., Decit sd morr
tu, mai bine nu-mi trebuie nimic...
Cuvintele se rostr)goleau din gura ei ca o
avalangd gi nu se mai opreau, cici fetitra mun!iIor dorea s-o linigteasci pe biata bdtrin6,
care era incrediniati ci acum, dupi ce Heidi
se insindtoqise, prietenii ei din Frankfurt veneau s-o ia inapoi, [a oraq. Sirdcufa i;i dadea
seama ci n-ar fi trebuit sd dea in vileag
aceaste teamd de fap cu Heidi, dar nu izbuti
sd se stdpineascd. Fetilei i se fdcu mil6 de ea

in

asemenea m[sur6,

sA se ageze

incit ar fi fost in

stare

la picioarele ei 9i sd n-o mai per6-

seasci niciodatd.
Simtind cit e de necijitd, bdtrina incercd s6
schimbe vorba gi o rugi s6-i citeascd ceva.
Heidi nu se l6sd rugate de doud ori 9i ii citi
.:in nou bunicii vechea ;;i induiogdtoarea po. iste a fiului plecat de acasa. Cind te rntini
:c citit, bdtrina ii spuse cu glasul ei blajin:
l1i mullumesc. crrpila rrrca, nici nu gtii
- iti mingiiere sufleteascd inri aduce glasul
-,1U...

$i. intr-adevdr, de pe chipul oarbei se tter.J\L- ()rice urmd de ingrijorare.

Sc.rrrt. in timp ce Heidi urca inap,.ri spre catrita. pL' ccrul ce incc-pu:e sa sc- iniunece ste-

lele figneau una cite una, ca nigte scintei sc6pdritoare. Se oprea la tot pasul, si admirc
bolta instelatd, 9i strdlucirea sclipitoare a a;trilor ii umplea inima de o mare bucurie. Mirelia naturii avea darul intotdeauna sd-i incinte sufletul.
Bunicul o a$tepta in fata cabanei, desfdtindu-li qi el privirea cu minunSlia acestei nopli
de mai. De mult nu mai fuseseri atit de fermecetoare noptile in luna florior, ca in acest
an. La fel erau li zilele, iar unchequl munlilor, care vedea soarele deopotrivi de strdlucitor in rdsdrit gi in amurg, spunea cd anuL
acest va fi un an neobisnuit, de o rodnicie nemaiptrmenitd gi trri de cite rrri il vedea pe micuf ul Peter ii atrdgea atenf ia:
Vezi, ai grij6, ciobdnaqule, sd nu 1i se
sdlbdticeascd turma de atita iarbi grasd.
Drept rdspuns., Peter invirtea de citeva rrri
biciul in aer gi pe chipul lui se putea citi: ..\u
mi-e fricl, cu Ssta le vin eu de hacl"
Aga se scurse toati luna mai gi veni $l runie, cu soarele mai arzdtor gi zilele mai lungi
ca noaptea. Gentrianele , clopolcii $i toate fl,.,rile inmiresrnau cu parfumul lor aerul cura i
de munte.

intr-t'r zi, pc la slirqitul lunii. dupd ce i.prdvi cu treburile prin casd, Heidi ieqi in 1a1"
cabanei sd vadd ce se mai intimpld pe afara 1
detrdatd inccpu sd strigc cu vr)cc tare:
Bunicule, vinu repede, repedel
-Bunicul se duse iute lingd ea qi privi in directria aritatd de neptratd. Un alai heobignuii
urca incet pe potecd,'indreptindu-se spre caban[: doi o?meni purtau pe brafe un scaun in
care pedea o fetild infofolitd in pituri, ;i in
preajma ei inainta un cal alb de toatd frumusetrea, incalecat de i) dt)?mod c&r ttrt tirlpul
stitea de vorbe cu f'eti;a. in urma lr)r, urr har'bat impingea un scaun cu rrrtile 5i', lingi cl.Lrrr
alt sitean din Dirrfli ducea in spinare Lllr rLitsac filare, incdrcat cu galuri 9i pdturi grr)ase.
Micul alai se aprr)pia ttit mai mult gi cind.
in sfirqit.' ajunse iir dreptul cabanei, cei d.,j
bdrbatri ldsard scaunul din brale 5i Heidr:c
repc'zi intr-actrlrr. S-r) intimpine pr- Cltir.,.
Priet,--nele se imbra!i;ara cu atitrr caidurA. dc

Dacd ar fi dupi mine, nici n-am mai

pleca de-aici, rispunse mica infirmi,

parca nu le mai venea sd se desprindi una de

,-ealalt6. Bunica se dddu jos de pe cal, o

\trinse pe Heidi cu dragoste la pieptul ei,
apt'ri ii intinse mina bunicului, care fd16 nici o
siiala 'u'enise sI le ureze oaspefilor bun venit;
cacr. r'orba ceea, se cuno$teau de mult din
cele povestite de Heidi.
Cum vdd, dragd Unchiule, incepu bunica, dupi ce ispriviri cu urdrile de bun venit, dumneata egti proprietarul unei case pe
care mulli impdrafi ar putea si ;i-o doreascd.
Dar nepoata matale aratd,, intr-adevdr. ca un
trandafir. Ne-a spus noud doctorul, dar parcd
nu-ml venea a crede.
O mingire pe Heidi pe obrajii rumeni de sdnAtate, apoi, intorcindu-se spre Clara. o in-

privind
minundliile piesajului din jurul ei. E intr-adevdr fermecdtor, fermecdtor! repetd ea entuziasmatl,.

intre timp, bunicul trase scaunul cu rotile

pe un loc mai neted qi,dupi ce scoase din
rucsac citeva pituri ca s-o poatd inveli pe
Clara,

spuse:
Cred cd,

ar fi bine s-o mut6m pe domni$oara pe scaunul 6sta, ca sd stea mai comod.

$i firi si mai a$tepte vreun rdspuns, o ri-

dici pe Clara in bralele sale vinjoase gi cu cea

mai mare grijd o agezi. pe pitura moale.
Unde ai invilat, drag6 Unchiule, sd te
portri atit de frumos cu bolnavii? intrebd bunica, plinb de admiralie gi mirati in acelagi

trebd:

Ce zrcr, copila mea, de frumuse{ea acestor locuri?

timp. Dacd mi-ai spune. le-ag trimite acolo pe

toate infirmierele pe care le-am cunoscut, ca
80

,..ii

sA invefe cum sA se ingrijeasce de bolnavi.

Ei, asta e... o chestiune de obignuinfd,
raspunse bunicul zimbind, dar sub zimbetul
lui se ascundea o mare tristefe. Pe dinaintea
ochilor i se perindau acum imaginile unui trecut indepirtat. Pe un scaun asemenator cu
cel din fala lui., z6,cea odatd, un suferind, care
de-abia iqi mai migca miinile qi picioarele. Era
cdpitanul lui. il gdsise rdnit' dup6 o bStdlie
grea in Sicilia, qi pind in ultima clipi a vielii
sale rdnitul n-a mai vrut sd fie ingrijit de nimeni altul decit de Omul munfilor, cum i se
spunea inci de atunci bunicului. Aceasti
tristd amintire, stirnitd, de prezenta miculei
infirme, il indemnd pe bitrin sd ia hotSrirea
de a o ingriji el insugi pe Clara, cu mina lui
incercatS.

Era o zi superbd., pe cerul curat nu se gisea

nici urmd de nor, iar Clara, in culmea incintirii, iqi desfdta ochii pi inima privind cu nesaf imprejurimile de o frumuse(e neasemuitd.
Dragd Heidi, spuse ea la un moment
- cind se trezi din plicuta-i visare. Aq fi
dat,
tare bucuroasi dacd ag putea sd dau inconjurul cabanei voastre, ca si vdd toate lucrurile
pe care [e cunosc atit de bine fird sd le fi v6-

zut vreodat6.

Heidi impinse scaunul cu rotile in umbra

blindd a brazilor. Bunica se duse dup6 ele qi
toate trei admirard bitrinii arbori cu trunchiul de o grosime neobignuitd, ale c6ror
crengi, incdrcate de ace proaspete, se leg6nau
ugr)r in vrtia vintului de primdvarS. Din vremuri strivechi, acegti falnici strijeri ai cabanei de azi privesc aceasti vale, in timp ce tn
;urul lor totul se na$te $i moare ca apoi si renascd gi iar si moar6...
Heidi se apropie de staul gi deschise larg
u5ile, pentru ca prietena ei sd poat6 privi
inauntru. Din pacate, nu prea avea ce si
r ad6, ci,ci Fulg-de-nea qi ,Pestritra fuseseri
duse de Peter la pdscut.
Ce rdu imi pare ci nu sint aici! spuse
Clara. Ar fi grozav dac[ af putea s6 le agtept
pina se intorc gi, in felul 6sta, s5-l cunosc ai
re ciclbdnagul Peter, despre care mi-a vorbit
Heidi atit de mult. Dar daci va trebui sd ole-

! !:.,':i,l

cdm intotdeauna, aga cum vrei tu, bunrco.

inainte de a se insera, n-o si am niciodatl
aceast[ bucurie...
Toate la vremea lor, scumpa mea, deo-

camdatd
avem de ce ne bucura gi nu e bine sd
jinduim prea mult deodatd...
In clipa aceea Heidi impinse scaunul un pic
mai incolo gi o noui priveligte se deschise in
fap micutrei infirme.
Vail exclami ea in culmea incintdrii. zd-

- covorul multicolor ce imbrdca pajigtea

rind
din spatele cabanei. O adevdrati minunel Ce
fericiti a9 fi sd pot culege gi eu din florile astea atit de frumoase! ...

Heidi dddu fuga pe pajigte gi, peste pulin

timp, un buchetel de toatS splendoarea se
afla pe genunchii prietenei sale.
Da, e frumos aici, incuviintd Heidi. dar
pajiptile
de pe creste, unde se duce Peter cu
caprele la piscut, sint mult rnai frumoase.
Nici nu $tii cit m-a9 bucura si poJi rrlree tr
dati cu mine, sus, pe povirnigurile acelea
abrupte, unde pe alocuri iarba pare albasrri.

iar stincile parc6, ar fi de aur...

Vorbind despre plaiurile acelea atit de indrdgite gi pe care nu le mai vdzuse de atira
timp, Heidi se imbujori la fald qi in ochri ei
incepuri sd scapere scintei de bucurie. Ascultind-o, Clara se aprinse Si ea $i', intr-un ntt-r-

ment de mare insufletire, o intreabd pe bunica er:

Ce spui? O s6 ajung eu vreodata pina
acolo sus'/
Se a;ternu o ticere deplinS.

De ce sd nu ajungi? rdspunse apcri

Heidi, in locul bunicii. O sd te duc eu. gi in

clipa aceea impinse scaunul cu atita putere.

incit, dacd nu ar fi fost acolo bunicul sa-l
prindd, scaunul ar fi pornit-o singur la vale...
In timp ce toati lumea continua sd admire
frumuselea plaiurilor inconjuritoare, unche;ul muntilor nu stdtu cu brafele incruci5are.
Scoase la iufeali din cabanf, citeva scaune. le
puse in jurul mesei din fatra bdncufei qi. dupd
ce mai aduse tot ce trebuia, ii pofti pe toli la
masa.

Bunica era incintatd de sufra_eeria ln ac'r lr-

ber. care domina intreaga vale.

adie re

dulce de vint se furiga incet printre crengile

brazilor, fEcindu-le sd murmure in surdind o
rrrelodie parcd anume venitd pentru aceaste
scrbarc cimpeneascd.
Ia te uiti ce mi-e dat sd vid! izbucnr
dc,,tlati bdtrina doamni Sesemann. Ori poate
md inqel? Nepoata mea mdninci a doua felie
de piine cu brinz6 prnjiti?!
BrS.nza asta e atit de buni incit ap fi in
slare sd mai mininc o felie, rispunse Clara,
tari sfial6. Dac6 vretri sd gti1i, e de o mie de
.'ri mai buni decit toate felurile de mincare
pe care ni le servesc acolo jos, la Ragaz...
Ei, nici aga sd n-o luim, spuse bunicul
eu modestie. Aici aerul e mai bun $i face
pofti de mincare. Asta-i tot...
I n .jurul mesei', veselia nu mai contenea.
Bunicul stitea de vorbi cu doamna Sesemann
;i cu bucurie aflau ci pdrerile lor se potriveau
in multe privinle, indeosebi in privin;a increderii in oameni pi in viaf6... Copiii aveau gi ci
sd-gi povesteascd o multime de lucruri gi, ttrt
a;a, din vorbd in vr:rb6, nici nu simliri ci se
iasd inserarea.
Cind soarele incepu si se ascundd in spatele mun{ilor, bunica spuse, cu pdrere de rdu,
ci a sosit momentul despdrtririi. In clipa
aceea., pe chipul Clarei se a$ternu o tristefe

Urcard cu totrii qi se oprird lingi culcuqul

fetitrei munlilor.
Clara, entuziasmatd, spuse:
Ce pldcut trebuie si fie sd stai intinsd
pe pat gi si vezi cerul gi si auzi $uierul vintului in cregtetul brazilor. Niciodati nu am vizut o camerd mai fermecltoare...
Bunicul se uitd indelung la doamna Sesemann gi in timp ce coborau scara i se adresd
respectuos:

Daci n-a[i avea nimic impotrivd, eu ag

zice s-o lisali un timp la noi. Aici ar prinde
cu siguran!5 puteri qi vd asigur ci de prietena
nepoatei mele m-ag ingriji ca de propriul meu
copil. Cu qalurile qi pdturile pe care le-a1i
adus, am putea intinde un pat de toatd frumusetea.

La auzul accst()r cuvintc, celc doud prietene izbucniri in strigdte de bucurie, in timp ce
burtica rosti cu vocea sugrumate de emotie:
Dumneata efti intr-adever o fiintd cu

- deosebitd, dragi Unchiule. $i eu mi gintotul

deam in clipa asta cd nepoatei mele i-ar
prinde foarte bine sd stea aici mai multd
vreme; pentru nimic in lume insi n-a$ fi indrdznit sd-1i fac o asemenea propunere, cici
imi dau seama citd bdtaie de cap ai avea ca
sd te ingrijegti de un copil infirm. Dar, vorba
ceea, gind la gind cu bucurie, iar eu i1i mullumesc din toatl inima 9i i1i voi rimine recunoscitoare pentru bundtatea dumitale.
In timp ce cobora scara cu infirma in
bra1e, bunicul dddr,r din mini cu modestie,
vrind parci si spund cd atunci cind e vorba
sd ajuli un bolnav. multumirilc nu-ii au rostul. O apezi pe Clara pe scaunul lui din
bucdtirie, apoi se repezi afari si ia piturile gi

fZrd margini.
Se mai riminem micar o r)ri, dt)u6,
spuse ea cu voce rugdtoare. Timpul a trecut
atit d.- repede. incit nici l.r-am apucat sd ve..le;r cunr aratd casa pe dinduntru...
Bunicul impinse scaunul cu rotile pin6 in
pra_eul cabanei, dar scaunul era mult prea lat
ca sd intre pe ugi. Fdri si mai stea pe ginduri. unchequl munfilor o lud pe infirmi in
Drate sl lntra cu ca ln Ducatane. ljuDa el vcn

palurile aduse de doamna Sesemann.

Burrd idee a1i avut cd lc-ati adus, s1'ruse
el zimbind,, cind ajunse din n,lu in pod. Parcd

ira 9i ceilaltri.

Dt)amnei Sesemann ii pldcu nespus de mult

ielul in care era aranjat interiorul cabanei 9i
cind zdri scara ce ducea spre pod, nu se putu
stapini si nu intrebe, adulmecind aerul cu ne-

v-a{i

fi

pregdtit de

excursie pe timp de

iarn6,.

Prevederea, dragd Unchiule, e mama inlelepciunii $i de multe trri te scutegte de necazuri, rdspunse ea, la fel de zimbitoare. Aici.
la muntc. furtuna se poate stirni din scnitr ;i.
la urma urmci. trcbuie sd recunrr;ti cd prcvc-

\ill:

Ce bine miroase aici! Sint sigurd cd

.lci)lr) sus trcbuie sd fie prldul cu fin, in care
doarme He idi, nu-i a$a'?
82

derea mea n-a fost lipsitd de folos...

Asta aga e, m[rturisi, cu toatd sinceritatca unchegul muntilor.
Apoi se apucari amindoi sd intindl un
strat gros de fin, injghebind din pituri gi 9aluri doui paturi de toatd frumuselea, mai
mare dragul si le privegti. Cind coboriri, ii
gisiri pe copii vorbind cu infldcdrare despre
timpul pe care aveau s6-l petreace impreund
aici, in creierul munfilor gi, cum il zirird pe
bunic, il intrebard in cor, cam cite zile o sd

rimind Clara la

cabanS.

ln cel mult patru siptimini se va vedea

dacd aerul de munte este bineficdtor pentru
sinitatea Clarei, rispunse bunicul. De rimas,
ins6, poate sd rimini dupi pofta inimir, se
grdbi el si adauge.
La gindul cd vor fi impreund atita vreme,
cele doud prietene nu se mai puturd stdpini 9i
incepurd si scoatd chiote de bucurie. Tocmai
atunci sosird gi cdlduzele pe care bunica le trimisese inapoi, la Ragaz, cu rugimintea sd se
intoarcd odati cu lSsarea inseririi.
lnainte de a incdleca, ii mai dddu nepoatei
tot felul de sfaturi, 9i, mai cu seamd, ii ceru
din tot sufletul si nu-l supere pe bunic. Clara
ii promise cd va fi cea mai cuminte fetig din
lume gi, la rindul ei, o rugd pe bunicd sd vini

s-o vadi

cit mai des. Heidi se alituri si ea

dupi ce le figddui acest

lucru, bunica urcl in ga qi dddu s-o por-

acestei rugdmingi, 9i,

neascd; bunicul, insd, care cuno$tea primejdi-

ile potecii, prinse calul de dirlogi pi igi conduse musafira pini in Dorfli, de undc
dr)?mna Sesemann, insolitd de ciliuzele ei., iq;i

urmd drumul spre biile Ragaz.

$i in timp ce feti;ele mai stdteau de v,.rrbd

in fap

cabanei, ciobinagul Peter cobori gi el

cu turma lui zglobie; zvipdiatele o inconjurari intr-o clipi pe Heidi gi, pe misurd ce ili
ridicau capul, fetila munfilor ii spunea Clarei
cum se numette fiecare. Apoi cele dou[ prie.
tene il intimpinari cu bucurie pe rniculul ciobdnag, dar acesta le privi imbufnat gi nu rdspunse Ia cuvintul lor de binete. Dupi ce se

mal ulta ta Llara cu o Dnvlre rautacloasa.

pocni din bici furios li l$r vazu mal departe
de drumul lui...
Mai tirziu, pe clno stateau lntlnse rn palu
lor de fin gi se ultau pnn lucarna la stelel(
sclipitoare, Clara

ii

spuse cu emolie prietene

sale:

Parci ne-am afla culcate intr-un car cL

fin,- care plutegte uqor i n v6,zduh, urcind sprr
bolta instelati.
A$a e, incuviinld Heidi. Dar, spune-mr
tu-gtii de ce sint stelele atit de juciu$e 9r de cc
clipesc atit de vesel, parci ne-ar face semn cL
ochiul?

Nu gtiu, rispunse Clara.

- Pentru cd sint gi ele bucuroase de bucuria- noast16.
$i tot aga, vorbind ba de una, ba de alta

fetilei munlilor i se lipiri genele qi adormi

cufundindu-se intr-un somn adinc gi linrgrir
in schimb. prietena ei rimase incd multi
vreme treaz6, cu privirea alintid spre bolta

instelati, cdci [a ea, la F'rankfurt, nu ie5ea niciodatd noaptea, iar in casa lor storurile e rait
vegnic trase. lnchidea ochii si iar ii deschidea
ca si mai vadd inca o datd stelcle scinrcrc.
1ir8re. pind cirtcl . rrbtrsit6. acltlrnri gi ca \t
toate noaptea nu visd decit cerul luminat de
agtri...

aceea se cdldrd sprinten pe prima stincd gi se

ascunse in spatele unui tufig, de unde putea

si vadi totul. IErd si fie v6zut. Scaunul se

rostogolea in jos, ca o avalangi, improgcind

bucdti din el in toate pi4ile. Acum nu mai
avea nici rotile, nici speteazi, spre marea
bucurie a ciobdnagului Peter care, in naivitatea
lui, era incredinlat ci distrugerea scaunului
avea sd gribeasci plecarea bolnavei la ea
acas5. $i in timp ce topiia 9i bitea din palme
de atita plicere, o zdri deodatd pe Heidi, ieqind din caban6, urmati de unchegul muntilor, care o ducea in brale pe micuta infirm6.
Heidi se uitd citeva clipe. in jurul ei, iar bunicul o privi nedumerit.
Unde o fi scaunul? intrebd el cu mirare

Capitolul 17

O MINUNE LA CARE NIMENI

NU SE A$TEPTA

in-glas.

Me duc si-l caut, se grdbi Heidi-ii-i

rispundi gi, firi s6 mai stea pe ginduri,

A doua zi in zori, bunicul

iegi, ca de obicei,
in pragul cabanei, sd vadd cum arati vremea.
Crestele munlilor erau inviluite de o culoare
rogietici, iar pe cerul azuriu pluteau agale citeva zdrente de nori alburii, tivite de jur imprejur de o diri aurie. intreaga vale era scil-

porni numaidecit in cdutarea scaunului.

In clipa aceea se porni o rafald, de vint li
Heidi exclami:
Vai, s-a intimplat o nenorocire! Vintul
a impins scaunul la vale gi scaunul s-a dus

dati intr-o lumini trandafirie, care anunta o

zi la fel de frumoasd ca gi cea din ajun.
Unchegul muntilor scoase din magazie
scaunul cu rotile, apoi intri in caband ca si

de-a dura pe povirnig! Acum a ajuns tocmai

la Dorfli gi, pini si ni-l aduci cineva inapoi,
se face prea tirziu gi n-o si mai putem urca la

le spun6 copiilor si se gribeascd sd vade revirsatul zorilor.

+,
In acest timp, se nimeri sd soseascd in fala
cabanei ciobinagul Peter cu trrrma lui. Bietele

pdgune!

capre erau tare speriate, cici cioblnagul nostru pocnea din bici, fere incetare, cu o furie
neobignuiti. $i, intr-adevir, era minios la
culme, cici de sdptimini in qir nu-i mai fusese dat s-o vadi pe Heidi singur6. Din zori
5i pind seara ii finea tovirSgie acestei striine,
iar acum, cind in sfirgit se hotdrise si urce cu
el la pigune, era neapdrati nevoie s-o care
dupl ei gi pe aceastd infirm6, cu scaunul ei cu

Heidi se impotrivi ;i-i spuse bunicului, cu

glas rugitor:

Ce riu imi pare! incepu gi Clara s6 se

viicireasci. Acum, cind nu voi mai avea pe
ce si stau, va trebui si mi intorc acasi.
Se n-o llsim si plece, bunicule! Faci tu
ceva ca sd poati si rimini la noi, nu-i aga?

Nici o grij6, copiii mei, rispunse bunicul. Clara nu pleac6 niciieri, iar noi vom

tofii la pigune, a$a cum am hotirit!

Bitrinul intri gribit in cabani ti ieii de
acolo cu citeva pituri groase gi cu doui sciunele. Apbi se duse in staul gi, dupd ce scoase
caprele afar6, se opri deodati in loc, mirat ci
pini la ora aceea micuful general al caprelor
nu se ivise inc[ pe pajigte, cu turma lui.
merge cu

rotile. Privi indelung, cu ochi ameninlitori,

acest scaun, cAre era de fapt pricina supdrd.rii
sale. Apoi igi roti privirea in jur, si vad6

daci nu se afla cineva prin preajma lui. Niciieri, nici o migcare. Aga stind lucrurile, se
apropie tiptil de scaun gi-i didu vint si porneasci la vale, pe povirnigul pietros. Dupe

Curind, intreaga trupi suia pe cirarea ce

.ducea spre p[gunea atit de mult visati.
Fulg-de-nea gi Pestrita mergeau cuminli pe
84

Ilhltili, lrl-l ! i',\

lingd Heidi.' in timp ce bunicul o ducea pe
Clara in bra1e. Cind, in sfirgit, ajunserd la pI$une ce sa vadd'/ Turma lui Peter pigtea in
voie, in timp ce miculul ciobinag stitea toldnit pe iarbd. IIra sa-i pese de nimic.
Te invatr cu minte. Strengarule, s6, mai
- prin fata casei mele fird si te opreqti!
trecr
striga bunicul, cunr il zdri de departe.
Auzind vocea atit de cunoscutd a unchesului, Peter se suci intr-o rind si abia se invrednici si rispund[ cu o voce leneg6:
Cind am trecut eu pe acolcl, dorrneali
cu totii., aga cd mi-am vizut de drumul meu.
de scaun nu gtii nimic? il intrebd bd$i
- privindu-l piczip.
trinul.
Ce scaun'?! minti ciobdnagul cu nerugi-

nare.

Unchegul munfilor se mul[umi cu acest rds-

puns qi nu-l mai intrebd nimic. O ldsi pe

Clara din brale 9i o agezd pe unul din scdunelele aduse de Heidi, apoi intinse pdturile qi se
lungird cu tof ii.
Clara era in culmea fericirii. ii multrumi bunicului pentru bundtatea lui gi-l incredinfd ci
se simte pe acest sc6.unel la fel de bine ca pe
scaunul ei cu rotile. Micu{a nu se mai sdtura
privind splendorile naturii gi buzele ei murmurau intruna:
Ce minundtie! Ce minundfiel
f Dupd un timp, bunicul le spuse c[ el trebuie sd coboare sd vadd ce s-a intimolar cu
scaunul Clarei. ii arata nepoatei unde a addpostrt sacul cu merinde gi sa nu uite s-o
mulgi la amiazd pe Fulg-de-nea. in sfirqit, i;;i
lui rimas bun de la copii, fdgdduindu-le sd se
intoarcd spre sea16.
Pe bolta albastrd nu mai plutea nici micar
o dird de nor. in bitaia orbitoare a soarelui.
ghefarul scdpira stele scinteietoare, iar piscurile inalte 9i pleguve pdreau ni;;te bitrini intrcleptri ce priveau in vale, bucurindu-se parca
de fericirea nemirginiti a celor dou[ copile.
Caprele pe$teau linigtite ti, din cind in cind,
cite una se apropia de cele doud prietene, mal
ales sfioasa Bilaia.
Se scurserb in felul acesta citeva ceasuri
bune. Deodatd, pe fetitra muntilor o cuprinse

1|i- tr i it-iii.l

un dor neDun sa urce un plc mal sus $l sa

vadi dacd tuf'ele de Iintaurd au inllorit y
daci florile lor sint la fel de frumoase ca ;
anul trecut. inainte de a pleca, smulse de pt
pa1iqte citeva smocuri de iarbd grasd ;i lt

didu prietcnei sale, pe care o rugi sd nu st

supere dacd o lasi citeva clipe in tovdrd5ri
Bdlaiei.

Clara se invoi numaidecit, fericitd cd ave:

sd rimin6L un timp singur6, {6ri s6 aiba ne
voie de ajutorul nimanui. De indatd ce Heid
se indeplrti, ii intinse un smoc de iarbd Ba
laiei care, din cc in ce mai indrdzneald gi ma
increzdtoare in nrrua ei prieten6, minca iarbt

direct din mina ei.

Niciodatd nu dorise Clara mai mult ca ir
aceastd clipd sd ajungd de sine stdtdtoare. ir
rind cu to(i copiii. La un momL-nt dat, tr cu
prinse pe Bdlaia pe dupi git 9i-i $opti incer. lu
ureche:

E atit de frumos aici, la vc'ri, incit n-a:

mai pleca niciodat6l

In acest timp Heidi iqi desf-dta ochii cu tlt-r

rile de {intaurd. Intr-adcvdr, nu fu deltrc de
zamdgitit... Tufele erau inflorite toate . iar ir
jurul lor iarba era presdratd cu clopofei )l al
bistrele, care imbibau aerul cu parfumul lrrt
suav gi imbiet.rr. incintatd de aceastd nrinu
nd1ie, fetitra munlilor se intoarse o bucata dr
drum qi, de departe, ii strigi prietenei sale
Clara, trebuie neaparat sd vezi sl tr

- splendori!
aceste
Agezat pe un pietroi in mijlocul pajrstii
ciobinaqul Peter stdtea pe ginduri. iqi tot frA
minta mintea gi nu era in stare sd priceapi
nimic din aceaste neagteptatd intorsdtura z
lucrurilor. De fapt, el distrusese scaunul ci
s-o facd pe strdind sd plece imediat gi, cinc
ct)lt),, dumncaei sti agezatd in fa{a lui. dt
azi-dimineafi' ;i nici prin gind nu-i trece sA-;
ia tilpd;i[a.

Cind ajunse in dreptul lui, Heidi il ruga s-t

ajute. ca s-tr dugS pc Llara plna SUS.
Nu vreau! mormei morocenos ciobana

;;ul nostru.

Dar fetila muntilor nu se ldsd gi-i spuse su

pdratd:

Bine, numai sd nu-fi para rau!

-Speriat c6 prietena lui aflase ceva desprcmisterioasa disparilie a scaunului cu rotile.
Peter se invrednici s5 se ridice de pe piatra
lui gi, pind la urmd, cu multd greutate, izbutird amindoi s-o pund pe Clara pe picioare.
Ca sd le ugureze munca, mica infirmd igi
lisi numaidecit tdlpile pe iarbd 9i vizind ci
n-o dor deloc picioarele, le apdsd cu putere
pe pamint qi fdcu ;i ciliva paqi.
Yezi, Heidi, prrt si merg, pot sd merg!

exclama
ea

fericiti. Dacd

aq putea s6 urc cu

tine in liecare zi, sint sigura c6 foarte curind

ag reugi s[ merg fdrd nici un ajutor! ...
^
In
sfirgit, luptind din risputeri, ajunserd" cu
chiu cu vai la locul dorit de Heidi. Se asezard
obosi;i pe pimintul cald, in mijlocul
adevdrate g16dini inflorite, gi toli trei rasuflard uqurati. Bucuria fetitrelr;r era atit de
mare, incit inimile lor pl[pinde nici nu aveau

tiria s-o cuprindd.

Deodatd, din spatele unui tufig, se ivirf, citeva capre, in frunte cu sprintena Pestrifa.
Cum ii zdri pe copii, neastimpdrata scoase un
behdit puternic, gi in clipa urmdtoare celelalte
capre ll raspunsera ln Cr)r. t\ u mal Calcasera
niciodati prin locul acesta, de frica lui Peter,
dar, la indemnul fetitrei munfilor, se apropia16. zburdind de bucurie.
Intre timp, ciobinagul nostru se intinsese
frumos pe iarbi 9i' mingiiat de razele calde
ale soarelui, adormise bugtean. Deodatd insd
tresdri din tot corpul qi se trezi din somn speriat. Visase scaunul cu rotile, care fusese reparat farh cusur 9i acum stdtea intreg in fala
cabanei. igi frecd ochii buimac qi, dupi ce se
dezmetici de-a binelea, pornird cu totii inapoi, spre pajiqtea de unde veniser[. Nu de
alta, dar se fdcuse ora prinzului gi trebuiau sa
minince. Peter igi dddu toati silinta s-o ajute
pe Clara la coborire, de teamd ca Heidi si
nu-i spund ceva bunicului despre fapta lui necugetati. Heidi nu qtia insd nimic de aceasti
poveste $i atunci cind il ameninfase, spunindu-i sd nu-i pard riu, se gindise doar si nu-i
dea ciobinagului nici o fddmild din bundtdtile pe care bunicul le pregitise pentru ea gi
nrietena ei.
Acum insi fetitra munfilor impirti rnerindele din sac in trei porlii egale qi mai spuse:
Tot ce ne va prisosi, ii vom da lui Pe- ca s6-l rdsplitim pentru ajutorul lui neter,
preluit. $i' intr-adevdr, ciobdnagul nostru mai
capdrd cite o portie marc din ratia fetitelor
care, oricit de flimindc lrr t'i ftrst. nu erau in
stare sd mdnincc atit dc nrull. Pctcr, in
schimb, mincd din toate. crr o pol'td dc lup
infirmctat. $i totuqi ccvl il irrrpiedica sd se
bucure din toati inima dc accst osp61 neag-

teptat. Era vegnic frdmintat de fapta lui nesabuitS qi, deodatS, incepuri si-l chinuiasci remuscirile.
Masa copllror se lungl plna dup6-amiazd
ti rziu. Aga se lace cd bunicul, care zdbovise
multi vreme ln vate, ll mal gisi mincind.
Cum il vizu, Heidi se repezi si-l intimpine qr.
cu sufletul la gurl, ii spuse vestea cea mare.
Un zimbet larg lumini fatra bdtrinului, care se
apropie de infirmd pi, cu vocea sa blajind, ii
spuse incet:
Ai v6,zut, copila mea'l Nu degeaba se
zice ch incercarea mr)arte n-arel Cine incearci
pind la urm[ tot izbutegte... Bravo, fetila
mea, mi bucur cd mi-ai dat ascultare! ... Si
acum sd mergem acas6, nu de alta, dar si nu
ne apuce noaptea pe alcl.
$i porn ird cu tolii la vale. in fala cabanei
igi luari rimas bun de [a Peter qi acesta i;r
vizu mai departe de drumul lui. Cind ajunse
in Dorfli, ciobdnagul nostru zdi in piatra satului o multime de oameni, discutind aprin:.
Curios, se apropie de ei, qi ce si vad6'l in
mijlocul lor se aflau rdmdqi;ele scaunului cu
rotile.
Eu l-am vdzut de aproape, atunci cind
- urcat sus, la cabana unchegului, il auzi
[-au
spunind pe brutarul satului; dupd mine, fdcea
pe pulrn cinci sute de franci, atit era de trainic i de ardtos. Eu unul stau si mi intreb
cum de s-a putut prdvili la vale din senin,

cine itie., l-o

fi

impins vintul, se
- si se amestece in discutie vorbdreaga
grdbi
Barbel. De altfel, aqa crede gi unchequl, Cit
md privegte, sint bucuroasi ci n-am mai dat
pe acolo de cel putin doi ani. $i, astfel, nimeni nu poate si mi binuiascS. Brutarul
nostru are insd dreptate. Paguba e mare 5i
domnul de la Frankfurt o si ceard, cu siguranf6, sd se facl cercet6ri.
Lui Peter ii era de ajuns cit auzise $i, ficind calea intoars6, porni spre cas6, ingrozit.
Intrase in el spaima cd, din clipd in clipd.
avea sd soseascd un polilist ca s6-l duci legat
la Frankfurt. Ajuns acasd, refuzd rrrice mincare gi se viri in pat, gemind.
Pcter al n()stru a mincat iar buruieni >r
Ei,

il

citeva zile, pin6 cind Clara va fi in stare si

umble neajutatd de nimeni.
Bunicul consim;i gi, in zilele ce urmari,
cele mai fericite din viata infirmei, Clara ficu
progrese de-a dreptul miraculoase. in fiecare
dimineald se trezea cu inima plind de bucurie.
repetind mereu:
Gata, m-am ficut bine, nu mai sint bol-

doare burta, spuse mama lui.

Ar trebui si-i dai la el mai multd piine,
ca sA se sature, siriculul, ad6ugi bunica
acum

oarbi, cu bundtate.
$i in timp ce Peter se zvircolea ca un $arpe
in patul lui, Heidi qi Clara igi desfitau din

nou ochii, privind cu nesat spre bolta inste-

lata a cerului.
$i iar trecu o noapte de odihnd tihnitd, in
aerul sinitos de munte, iar a doua zi, cind se

- m-am vindecat!...
navi,
Exerciliile de mers ii ficeau o pofti

de

mincare nemaipomeniti gi bunicul trebuia

s6-i dea mai multe cini de lapte qi sd ingroaqe
tot mai mult feliile de piine cu unt. Aqa se
scurse toati sdptimina gi, in sfirgit, se apropia qi ziua cind doamna Sesemann urma si

trezird, bunicul
fericit de marea veste din
- copiilor si-i scrie neintirajul
le propuse
ziat doamnei
Sesemann sd piriseasci Ragazul 9i si vind de indati la caban6, unde o agtepta o mare surprizi. Fetifele ins6 aveau alt
plan, spunind c6 ar fi mai bine sd mai agtepte

vind de la

88

Raeaz.

HEIDI, FETITA MUNTILOR

rotile? Ce-i drept, arili foarte bine qi niciodati n-ai fost atit de rumeni in obraji, totusi...

Dar inainte de a+i duce vorba la capit,

Clara siri de pe bancd gi incepu s[ umble
nestingheriti pe pajigtea din fap cabanei. Pe

Capitolul

18

SE DESPART, DAR iST SPUN

,,LA REVEDERE*
Intr-o dimineafd, cind toati lumea se pregitea s[ urce cu turma la piscut, Peter veni
cu scrisoarea in care doamna Sesemann igi
anunta sosirea la caban6. Cioblnagul strecurd
la iuteal[ scrisoarea in mina unchegului gi,
trri s6-l priveasci in ochi, igi lud numaidecit
tilpdqifa, minind caprele de zor, ca gi cind ar
h fost cuprins de o teami nemirginitd.
Heidi gi Clara erau atit de incintate, incit la
un moment dat incepuri si cinte. Din cind in
cind, Heidi mai trigea cite o fugi spre margirea potecii, s[ vadi daci nu cumva apare
,eva in depirtare. Deodati, cind se a$tepta
cel mai pufin, o zLi pe bunica din Frankfurt,
urcind incet pe chrarc pe calul ei alb, in
preajma ciruia inaintau cele doui citlluze.
l Cind, in sfirqit, ajunse in dreptul cabanei, bunica se opri mirati $1, un ump, nu scoase o
F

rorbd.

Ce-i cu tine,
nedumeritd. De ce

copila mea, intrebi apoi,

nu stal De scaunul tau cu

chipul bunicului gi al celor doi copii se citea

un sentiment de fericire nelirmuriti.
in cele din urmi, bunica se dezmetici qi,
dupi ce cobori de pe cal, ajutati de una din
cdl6uze, porni in intimpinarea nepoatei. De
atita bucurie, bitrina ridea li plingea in acelagi timp. Cind se mai linigti un pic, ochii ei
inlicrimati se indreptari cu recunogtinfi spre
ochii bunicului, care," la rindul siu, era cuprins de o bucurie firi margini. Bunica lui
miinile unchegului intre ale ei gi-i spuse cu o
voce sugrumati de emotie:
Nu gtiu cum ifi voi putea multumi vreo- pentru bunitatea duinitale 9i pentru osdatl
teneala pe care tiai dat-o ca si-mi vindeci
nepoata de o boal6 ce pirea fdri de leac...

Se-i mullumili in primul rind Clarei,

pentru voinfa ei neobositiL de a se face bine,
9i apoi soarelui gi aerului sinitos de munte,
rispunse bunicul cu modestie.
Bunica il imbrlfigi cu toati cildura pentru
cuvintele lui mirinimoase, apoi se gribi si-i
spun6 nepoatei sale:
Trebuie si-i telegrafiem tatilui tiu la
Paris, ca si vini aici cit mai curind. Sint si-

guri cl

insinitofirii tale va fi pentru el

prilejul celei mai mari sirbitori din viap lui.
vestea

Dar ce ne facem? Ciliuzele mele au gi plecat

gi tare ag fi vrut ca telegrama si fie trimisd
neintirziat, nu de alta, dar ar fi picat ca fiul
meu si nu afle cit mai repede vestea marii
bucurii...

in clipa aceea, unchequl muntilor duse

la gurd $i scoase un fluierat prelung gi atit de puternic, incit sunetele lui, izbindu-se de stinci, se risfrinser[ in ecouri gi
mai puternice. Nu trecu mult $i ciobina$ul
Peter se ivi speriat gi cu sufletul la gur6, in
spatele unui tufig. Bunica scrise la iulealS telegrama, pe care bunicul i-o intinse ciobinaqului, spunindu-i s-o duci in cea mai mare

doui

degete

grabe la po$ra cea mai apropiata. Fdrd si

mar puni vreo intrebare, biiatul o ruose la
fugd ca din puqcd. Uimitd, bunica se intreba
intruna daci e treaz6, sau dacd nu cumva viseazd,, caci inci nu-i venea a crede c6 mrnunea vindecirii nepoatei sale se petrecuse ale'Printr-o intimplare de-a dreptul fericitd, tatdl Clarei, care igi terminase treburile la Paris
mai curind decit se a;teptase, se gindise s6-i
t-acd fetitrei sale o surprizi. Sosise cu o zi
inainte la Basel, unde rdmisese peste noapte,
qi dis-de-diminealS se urcase in primul tren
spre Ragaz. Negisind-o pe mama lui in stagiune, igi continud cdlitoria pinl la Dorfli, de
unde porni mai departe pe jos, indreptindu-se
spre cabana bunicului. Acum urca incet poteca, intrebindu-se, in sinea lui, daci nu
cumva greqise drumul. Cind il zdri pe ciobdnag, ii ficu semn sd se apropie gi, cu bundtate

in glas, il rugi s6-i spund dacd poteca ducea

spre cabana in care locuie;;te un bitrin cu nepoata lui. Drept rdspuns, domnul Sesemann
nu auzi decit un bolborosit neinfeles de om
ingrozit gi, in clipa urmdtoare, il vdzu pe mi-

$i in timp

ce ciobdnagul nostru urca dealul

gchiop6tind, domnul Sesemann, ajunsese la

prima caban6., unde gtia cd locuiegte bunica
oarb6, 9i astfel igi didu seama ci se afl6 oc
drumul cel bun. incurajat de aceastf, descoperire, prinse noi puteri 9i ultima bucatd de
drum o urc5. vesel 9i zglobiu.
Cei de sus il recunoscuseri. de departe, gi
cind ajunse pe pajigtea din fala cabanei, doud
fetitre ii iegiri in intimpinare. Una mai inalti,
cu pirul blond gi ochii albagtri, iar cealalti
mai micuti, tot cu ochii albagtri, dar cu pirul
ceva mai inchis 9i cirlionfat.
Domnul Sesemann se opri niuc Ai nu qtia
ce sd mai cread6. Micula era, f6,rd. nici o indoia16, Heidi, fetitra mun;ilor, dar cealaltd? Sd
fie oare cu putinje?... Clara?!... ,,Da, intr-adevdr, e Clara, fiica mea", igi spuse el gi, in aceeagi clip6, lacrimi grele incepurd sd i SE prelingd pe obraji
,,Ce se intimpld?" se intrebau tofi in jurul
lui, dar acum domnul Sesemann nu mai vedea pe nimeni. in fatra lui se afla o fat6 nespus de frumoasd, leit solia lui, mama Clarei.

Ce-i cu tine, titicule? Nu md mai cu- izbucni copila, strilucind de, bucurie.
nor;ti'?
$i numaidecit se apropie de tatdl ei care, in
primul moment, o impinse ugor inapoi, ca sd
se mai uite o dati bine la ea gi s6 se incredinleze cd, nu c[zuse pradi unei ndluciri. Apoi o
ridici in bratre gi o strinse cu putere la pieptul
lui, amefit inci de aceastd fericire intr-adevir

cuful ciobinag zburind la vale ca o vijelie. in

goana lui nestdvilitd, Peter se poticnea $i se
impiedica [a tot pasul, ca in cele din urmd sd
cadd li sd se rtrstitgoleascd aga cum se intimplase, o sdptdnrini inainte, cu scaunul Clarei.
Spaima lui era lesne de infeles, cdci era incredinlat cd domnul care ii iegise in cale nu putea fi nimeni altul decit polilistul din
Fran kfurt.
Brutarul satului, care iegise sf, ia pufin aer,
il vizu pe ciobinagul nostru tocmai in clipa
in care acesta se opri din rostogolirea sa, la
marginea unui tufig
Ia te uitd, strigd el, uluit. incl unul im- de vint de sus de la caban[!
pins
In privilirea sa fird oprire, Peter pierduse
telegrama. O c6uti un timp, apoi, dezndddjciuit, porni inapoi spre cabani. De bund
:caffid ar fi fost mai bucuros sd se ducd acasd
lrr cl 5i sd se ascundd iar sub plapumi, dar,
din nefericire, trebuia sd se intoarcd la turma

nea$teptata.

Heidi il privea cu drag gi se bucura nespus

de fericirea lui, cici niciodatd nu putea si
uite cit de bun fusese domnul Sesemann cu
Surpriza pe care ne-ai fdcut-o venind
- sd ne dai de veste e foarte frumoasi, dar
fird
trebuie sd recunogti ci cea pe care fi-am pregetit-o noi e intr-adevdr mireati, spuse b6trina doamnd Sesemann, incintati gi ea de fericirea fiului ei.
De multi vreme nu-i mai vizuse chipul atit

de luminos ca in aceastd clip6. Dupi ce il imbrdfipi cu dragoste de mamd, il lui de mind

5i il trase spre unchegul munlilor, care stdtea

lui.
90

deoparte gi privea cu duioqie aceastd scend de

neuitat. $i, in timp ce birbatrii i;i stringeau
mina cu cildur6, iar domnul Sesemann ir
multumea bunicului din toati inima pentru
mdrinimia lui, doamna Sesemann se retrase la
umbra brazilor inalli ce strdjuiau cabana, qi
cind zdri pe iarbd un superb buchet de clopo-

;ei 9i albistrele, nu se mai putu st5pini $i

scoase un strigit de bucurie.
Vai, ce splendoare! Venili si vedeli!
strise ea entuziasmati.
$i, cind totri se adunarS [a un loc, bitrina
intrebd:

Cine a adus aici aceste flori minunatel

-inainte
ins6 de a primi rdspunsul, auzi in

spatele brazilor un fognet gi, in clipa urmdtoare, il surprinseri pe ciobdnagul Peter, care
incerca si se ascundd intr-un tufis. Binuind

cd el era autorul superbului buchet, ii ficu

semn, rugindu-l sd se apropie. La refuzul indirjit al biiatului, bunica deveni mai stiruitoare.

Hai, vino. repetd ea de citeva ori, cu

blindele.

In

din urm6, Peter se apropie sfios gi,

vdzindu-l in mijlocul celor prezenli pe ,,polilistul" din Frankfurt, incepu sd tremure ca
cele

varga,

Da, eu sint, bolborosi el infricogat. $i

credeti c5... credefi ci... nu mai poate fi rep arat'l

Ce si reoari'/ intrebi n-riratd bunica. Buchetul?

Cum insd cirlbdnagul sta incremenit in fata

ei qi o privea cu ochii holbafi de spaimd, batrina se adresd bunicului:
Spune-mi te rog. Unchiule, ce s-a intimplat cu acest copil'? $i-a pierdut cumva mlntile'l

Da' de unde, rdspunse bunicul zimbind.

.{tit doar cd are pe cuget o faptd necugetatd.
$ti1i, scaunul Clarei n-a fost impins de vint,
ci el, da, el i-a dat vint, sd se rostogoleasci la
iale. tn ziua in care $trengarul esta a trecut
ru turma prin faJa cabanei fird sd ia ;;i calrclc nrclc. mi-am dat scama c6 ceva nu-r ln
rcgula 5i. pini la urmd. m-am incredinfat cd

el e vintrratul 9i cd meriti si fie pedepsit...

$i unche;;ul munfiltrr ii povesti apoi, pe indelete, doamnei Sesemann toate pelaniile mrcuiului ciobdnag 9i ce anume il fbcuse si sAvirgeascd o faptd atit de necugctate. Cind batrinul isprivi, doamna Sesemann spuse fdrd

plc oe

suparare:

Nu, nu, bdiatul acesta nu trebuie pedepsit.- Si fim drepti 9i sd judecdm lucrurile aga
cum se cuvine. Acest copil triia aici fericrt.
bucurindu-se de tovirlgia unei fetitre minunate cum e nepoata dumitale, Heidi. Deodat6,, sosim noi qi-i stricdm toat6 vara, lipsrndu-l de tovdr6gia micutei sale prietene. E Iimpede, deci, ci numai supdrarea l-a impins sd
sivirgeasci o asemenea fapti 9i, credetri-mA.
la supdrare sintem cu tolii nigte caraghio9i...
$i, rostind aceste cuvinte, bunica se intoarse din nou spre micuiul ciobdnag, care.
de atita spaimd cit6 intrase in el, tremura din
ce in ce mai tare.
Nu mai tremura, ii spuse bitrina cu o
voce blajind. Hai, vino, vino inctrace gi ascultd-me.

$i cind Peter se

aprople oe ea, lncepu:

N-am de gind sd te oclrdsc. De altiel.
- n-ag avea acest drept. Vreau s6-ti spun
nici
doar atit, copilul meu: ai savirgit o faptd pentru care tu gtiai cd pofi sd fii pedepsit ti de
aceea te-ai speriat atit de rdu, incit cred cd
nici sd dormi nu mai erai in stare. Cugetul
t5u era incircat cu o faptd uriti gi nu mai
aveai liniqte in sufletul tdu. Dar, precum vezi.
in via1i, in cele din urm6, binele invinge rdul.
Ai fost incredintrat ci, nemaiavind scaunul cu
rotile, Clara va fi nevoitd sd plece. Dar iatd
ci' de fapt, tu i-ai dat o mind de ajutor, cdci
in felul acesta ea s-a striduit gi, cu sprijinul
nepretruit al Unchiului 9i al bunei sale prretene, a izbutit, pind la urma, si meargi srnguri, iar riul pe care tu voiai sd i-l faci s-a

schimbat in bine. Inlelegi ce vreau si spun?...

Peter didu din cap in semn ci inlelegea t,:r-

tul foarte bine, dar, vizindu-l pe unche5ul

munfilor discutind aprins cu .,poliiistul" clin

Frankfurt. irrinra i se fdcu din nou cit Lrn pLrrice. cdci. de tapt. inci nu ;tia ce ar:irirre a'. ca

\a 5e intimplc "u el. $i. in timp ce igi frarrinta mrntea cu acest gind, auzi deodatd glarul blirrd al birrricii:
Spune-mi, te rog, ce lucru [i-ar face fie
cea ntai mare
sd-l ai?

lrldcere
.Acum ciobdntrgul nostru chiar cd nu mai
inlclegca nimic. Se uita inmirmurit la bunicd
:r nLl-l venea sd-gi creadd ochilor, nici urechiItrr. Auzise bine'l in locul pedepsei aspre, la
care de fapt se a$tepta, i se oferea acum o ree .rrlpensd? Si lie oare cu putint6?
Bunica citi in ochii lui nedumerirea gi, de
aceea. conttnua:
Te-am intrebat. ceva, dragd Peter, gi
tc-at ruga f'rumos sd-mi rdspunzi. Dorinfa
mea e si ar ;;i tu o amintire de la noi, cei din

Frankfurt, care f i-am pncinuit atitea

neca-

nedd mare gi

inci dou6 mai mici si i le intinse

ciobdnagului. spunindu-i:
Uite, dragd Peter, aici ai atitia zece b6- cite duminici sint intr-un an;
nufi
asta inseamni cd in fiecare sdptimind vei putea sA
cheltuiegti cite zece b6nufi.
Toatd viala.!r.'.! intrebd ciobdnaqul, cu un
- stncer gi nevinovat.
aer
Da, toati viafa, r6spunse bunica, incin- de intrebarea lui. Da, da, o s6
tati
am eu
grijd sd trec asta in testamentul meu...
Unchequl munfior gi domnul Sesemann,
care ascultaserS. cu atenfie discutria dintre bu_
nici 9i ciobdnag, izbucni16 intr-un hohot de
ris nestdvilit, bucurindu-se parcd de gindul
nistrugnic al copilului. Dupd ce se s6tur6 de

atita ris, bunicul ii pofti pe toli la

masd...
Domnul Sesemann hrltdrise mai de r"nult si
facd cf,16torie prin Elvetria, impreund cu

zuri.

Bunitatea ce izvora din vocea blindb a

dt)amnei Sesemann il ficu pe miculul nostru
crr)bena$ sd se linigteascd qi, deodat6, simli

mama sa. Cum insd, intre timp, Clara s-a insdnitogit, va pleca gi ea cu ei in aceastd c6ldtorie. Aga stind lucrurile, el avea sd rdmind
peste noapte in Dorfli, ca a doua zi s6 urce
s-o ia pe Clara de la cabani si de acolo sa
coboare la bdile Ragaz, de unde aveau sd
plece totri trei, fdrd intirziere, pentru a profita
de ultimele zile frumoase de va16. Toli se a16tar| mullumitri de acest plan, in afard de
Clara, care nu se putea obignui cu gindul cd
va trebui si pirdseascd aceste locuri unde petrecuse atitea clipe de neuitat.

cum i se ugureazd sufletul de povara grea ce-l

apasase atitea zile in gir. $i cum intre timp
invSlase cd nu e bine se-ti tegdduieqti greqe-

Iile, incepu si biiguie cu sfia16:

- $ti1i, trebuie sdL vit spun ceva. Tele-

grama aceea... n-am trimis-o... am pierdut-o

pe drum, in timp ce coboram...

Nu-i nimic, copilul meu, nu-i nimic; md
bucur cd de data asta ai mdrturisit, iar eu te
rog inc6 o dati s6-mi rdspunzi la intrebarea

Curind dupd aceea, intregul alai porni

rnea.,.

Lui Peter incepuri. deodat[ sd i

sd

coboare poteca ce ducea spre cabana bunicii.

Unchequl munfilor o lud pe Clara in brafe, in
timp ce Heidi zburda veseld, alergind de colo
pin6 colo. La un moment dat, doamna Sesemann, care ducea calul de cdp[stru, o apucd
de mini pe micufa neastimplratd ;i incepu
s-o descoasi, punindu-i tot felul de intreb6ri
despre bunica oarbd: ce obiceiuri are. cu ce se
indeletnicegte, cum igi petrece iarna in cabana
ei pi aqa mai departe. Heidi ii rdspunse fdrd
ocoliquri la toate intrebdrile 9i astfel bunica
din Frankfurt afl6 ci, in zilele lungi de iarni,
bitrina infirmi igi petrecea mai tot timpul
aSezatd, intr-un coll intunecos al oddii, cu fusul de tors in min6. Si mai afli cam ce md-

se perinde
pe dinaintea ochilor toate lucrurile pe care le
r'5zuse el cindva la tirgul din Mayenfeld. Se
uitase la ele ceasuri in gir, dar, din pdcate, nu
avusese la el decit un binutr gi cu acest bdnutr
nu putuse sa-gi cumpere mare lucru.
Se gindi el cit se gindi pi pin6 la urm6 se

opri la un fluier frumos, de culoare roqie,, gi

ia un cufitag de buzunar, argintat. Apoi, mai
statu un pic pe ginduri gi, in sfir;it, rosti cu

glas $ovaltor:
gtili, mie mi-ar prinde bine zece binuli.
- Asta-i tot? Nu egti deloc pretentrios! se
nrrnunl
bunica, apoi, trdgind la iuleald din
buzunar punga cu bani, scoase din ea o mo-

92

,"

t
!

' :d .:

'

-.r.l1.::, ....

.i:,

...-

',-i: '

.'"
,fl

J...

.:

ql

rJA

.*r

LI

"t
I

l',

j.

ninci gi. indeosebi. ce-i lipsegte cel mai mult.

in fiecare an, cdci vom rimine foarte legali de

aceste locuri binecuvintate, in care micuga
noastrd Clara gi-a recdpittat sindtatea.
Fala zbirciti a bdtrinei se intinse ca din senin gi pe buzele ei fluturd de data asta un

Cind se apropiard de caband, Brigitte tocrnai intindea la soare rufele lui Peter, si se
usuce mai repede. De indati ce zdri micul
alai, dddu fuga in casd, cu o falcd in cer qi
alta in pimint, qi-i spuse bitrinei:
Acum pleacd totri gi ne pir[sesc, in
frunte cu Unchiul, care o duce in brale pe fe-

zimbet vesel. Mutd de bucurie, ii stringea mereu mina doamnei Seserhann, in timp ce lacrimi de fericire se prelingeau pe obrajii ei
gnlbejili.

tite.

Cum a;;a?!'? suspin5. oarba. S5 fie oare

cu putinia una ca asta'l Sd nu vie lleidi m[-

Bucuria fetilei munJilor nu mar cuno$tea

margini.

car sa-mi stringi mina de rimas buti, ca s-o

nr,.ri aud gi s-o mai simt o datd in preajma
nrca'll Nu, asta nu se ptrate! ...
In clipa aceea, cineva didu cu toati pu-

Ai
vdzut, bunico? $optea
bitrinei oarbe. Ai vizut?

li-am

ea la urechea
spus eu sd

fii

liniqtitd, cd totul se va sfirgi cu bine?

Da, f-etifa mea, mi-ai spus gi ai avut
dreptate.
Teama mea a fost, intr-adev6r.
neintemeiati qi nici nu gtii cu citd bucurie
atlu ca extsta pe lumea asta nigte oameni atit
de prietenogi 9i atit de cumsecade. $i ce supdrati am fost atunci cind au venit. ca acum
sd-mi parii rdu ci pleacl...
Nu te necd.ji, bunico, o intrerupse
doamna Sesemann. Nu plecim pentru totdeauna. Acum ce-i drept, ne despdrlim, dar,
odati cu sosirea primiverii, vom fi iar
aici gi iar ne vom bucura impreund de nrinunetiile munlilor vogtri. Pind atunci, si auzim

terea u$a de perete gi, din citeva salturi, Heidi

1u lingi bunica oarbd. O imbr61i9[ cu multi
cdldur6 qi spuse aproape lipind de atita bucurie:

$tii, bunico? Peste citeva zile o sd soseascd aici patul meu de la Frankfurt!!
fdcu bunica nedumeriti.
- Cum?!
Cum ai auzit, patul si pernele, gi plapuma aceea cdlduroasd. Aga mi-a promis mie
dt)orTlns Sesemann, 9i cind doamna Sesemann
promite ceva, si gtii cd se fine de cuvint, rdspunse Heidi, arzind de ner6bdare sd vadd chi-

pul betrinei oarbe Iuminindu-se de

de

bucurie.
Pe buzele infirmei se furisd insd un zimbet
de tnsteie,
Ce femeie cumsecade trebuie si fie
aceaste doamni, murmuri ea. De fapt, ar
trebui s6 md bucur cd te ia cu dinsa, dar tare
mi-c teami, cd,, dac6, pleci, n-am si te mai in-

bine...

Se dea Dumnezeu, murmur5. infirma cu

voce tremurind6, in timp ce-i stringea mina.
Dupd ce-;i luard cu tofii rdmas bun,

doamna Sesemann gi fiul ei pornird la vale

spre Dorfli, in timp ce unchegul muntrilor o
ducea pe Clara,, pentru ultima oar6, spre cabana sa din capdtul de sus al potecii. Cit despre Heidi, ce si mai vorbim, era atit de incintatd de bucuria bunicii, incit la tot pasul s6rea 9i lopiia, zglobie ca un pui de cdprioard
neastimpirat.
A doua zi, Clara se degtepti mai devreme
ca de obicei qi izbucni intr-un plins sfipietor.
Nu era in stare si se impace cu gindul cI
peste pulin timp avea sd pdriseascl acest colligor de rai, unde se simgise atit de bine ;;i
unde igi recdp1tase sdnitatea atit de mult rivnitd. Dar Heidi o liniqti cu cuvinre mingiictoarc, spunindu-i c6, la primdvari, cind, fErd

tilnesc niciodatd... Cici eu nu mai am mult

dc rriit, feritra mea...
-- Cum?!'l Cine v-a spus a$a ceva? intrebd
deodati o voce prietenoasS.
$i doamna Sesemann, care tocmai intrase
in odaie, lud miinile aspre ale infirmei iu ale
sale qi i le strinse cu cildurd. Auzise ultimele
cuvinte ale oarbei gi, ca s-o linigteascd, ii
spuse cu toati hotdrirea:
Nu, doamni, Heidi nu pleaci niciieri!
tleidi rdmine aici gi v6 doresc din toat[ inrma
si '"'i bucurati de ea mulli ani de-acum incolo. Iar nt)i o Si venim sd vd vedem pe to[i,

94

!:l, llt, I.'F-iii,r xltr\lll-Oll

indoiali, Clara va putea sa meargd qi mai

bine, vor merge iar cu Peter la pdgune gi nu
numai de citeva ori ca in acest an, ci in fiecare zi si totul va fi mai frumos ca oricind...
Curind veni gi domnul Sesemann ca s6-qi ia
fetila, aga cum se infeleseserd in ajun. Stitu

de vorbi vreme indelungati cu bunicul, cici

mai avea incl multe sf,-i spun6. Intre timp,
Heidi izbuti s-o linitteascd de tot pe Clara,

in

din urmi, spuse, gtergindu-gi lacrimile de pe obraji:

Se-l saluli pe Peter din partea rnea 9i
- rogi si nu mai fie supdrat pe mine, 9i te
si-l
mai rog si imbriligezi toate caprele, dar mai

care,

cele

cu seami pe Fulg-de-nea, care m-a ajutat atit

de mult si mi fac bine. Tare a$ vrea s[-i fac
un dar gi de mult mi tot frimint cam ce a$
putea sd-i dau...

Trimite-i un drob de sare, o slEtui- Heidi. Ai vdzut doar cu cite pofte ii linge
miinile bunicului, in fiecare seari, cind se intoarce de la piscut...
Grozavd, idee! O sd-i trimit de la
Frankfurt
cel pufin o mie de droburi! strigd
Clara, incintati de aceasti povati.
in clipa aceea, tatil Clarei se uit6 la ceas gi
le flcu semn cooilelor ci a sosit momentul
sd-li ia rimas bun. Cele doud prietene se imbrifi9ari cu multi cilduri li in sfir$it se desprinserd una din bralele celeilalte; fericitul
tat[ igi silti hica pe calul alb al mamei sale,
apoi incileci 9i el.
Heidi o zbughi la deai ca o sigeatd 9i nu se
opri decit in virful povirnigului, de unde le
fluturd din mini celor doi prieteni, pini cind
ace$ua se pleroura rn zare,,,

$tii

ce?