Sunteți pe pagina 1din 3

Recompensele ca modalitate de motivare a copilului

Pedepse si recompense
In viata, fie ca suntem adulti sau doar copii, cu totii suntem motivate de 2 lucruri: pedeapsa si
recompensa.
Orice greseala se plateste, fie cu penalizari la locul de munca in capul adultilor, fie cu
interzicerea desenelor preferate in capul copiilor, iar performantele sunt rasplatite prin cadouri
sau laude, indiferent de varsta.
Ca parinti, trebuie sa stim sa actionam aceste doua parghii in asa fel incat sa obtinem rezultate
optime, fara a fi nevoiti sa ajungem la pedepse fizice daca ne-a suparat sau sa-l coplesim cu
cadouri daca s-s purtat bine. Asadar, unul din primele principii de actiune il reprezinta

nepedepsirea sau recompensarea in exces.


In orice situatie vrem sa le aplicam, trebuie sa analizam faptele in functie de gravitate, de varsta
copilului, de capacitatea lui de a intelege si de motivele care au generat greseala sau fapta buna.
Daca pedepsele sau recompensele sunt date de fiecare data la fel, in loc sa fie utile in formarea
unui caracter integru, ele pot deveni, dimpotriva, arme care se pot intoarce impotriva
personalitatii copilului, transformandu-l intr-un revoltat sau rasfatat, doua extreme ce nu sunt
dorite de nici un parinte.
Trebuie sa avem mare grija deoarece, daca pedepsim copilul permanent, pentru orice mica
greseala sau chiar pe nedrept, nu numai ca nu-i vom indrepta comportamentul, ci il vom porni
impotriva noastra. Micul strengar va deveni violent cu cei din jur, ii va taxa de fiecare data
cand gresesc si chiar se va obisnui cu pedepsele, care nu vor mai avea nici o eficienta in capul
lui: Ma duc la fotbal, chiar daca mama nu mi-a dat voie, dar nu-i nimic, o sa ma pedepseasca si
nu mai ies afara 3 zile, dar stiu ca am jucat fotbal.
Acelasi lucru se intampla si in cazul recompenselor: daca va primi cate un cadou de cate ori s-a
purtat frumos, copilul va ajunge sa nu mai faca nimic fara a primi ceva in schimb, santajand pe
oricine. Important este sa apelam mai ales la recompensele nemateriale, cum ar fi laudele,
imbratisarile, sarutarile, care il vor invata sa aprecieze sentimentele celor din jur si sa-si
pretuiasca familia.
De asemenea, pedepsele se pot limita la discutii dojenitoare, in care sa-i explicati copilului ca a
gresit, ca i-a ranit pe cei din jur, ca mama si tata s-au facut de rusine din cauza purtarii lui urate.
Un copil pedepsit foarte des va avea o imagine de sine denaturata, se va considera o persoana

slaba, incapabila, iar mai tarziu nu va fi in stare sa-si duca pana la capat actiunile, de teama sa nu
esueze si sa nu fie taxat.
O metoda excelenta, care da roade mai ales daca este aplicata de la varste mici, o reprezinta
ignorarea comportamentului negativ al copilului, si, in acelasi timp, rasplatirea
comportamentului pozitiv.
Copiii sunt obisnuiti sa actioneze in asa fel incat sa fie tot timpul in centrul atentiei. Daca se
poarta frumos noi nu observam, dar cand se poarta urat il bagam in seama, atunci va ajunge chiar
sa se poarte urat, desi va fi pedepsit, numai ca sa fie in centrul atentiei noastre.
Conform aceluiasi principiu, daca nu-l observam cand face o greseala (cu conditia ca faptele
sale sa nu-i puna lui sau altuia sanatatea in pericol), dar il laudam cand se poarta frumos, atunci
copilul se va stradui instinctiv sa se poarte frumos, pentru a fi in centrul atentiei.
Mare grija sa avem si la recompensele prea dese si laudele exagerate. Copilul va ajunge sa-si
construiasca o imagine de sine mult mai buna decat este in realitate, se va supraaprecia, iar cand
nu va reusi sa realizeze sau sa finalizeze o activitate, suferinta ii va fi profunda, uneori
ajungandu-se pana la depresie, anxietate.
De aceea noi, parintii, care ne cunoastem cel mai bine copiii, putem aprecia si putem realiza o
balanta corecta intre fapta pedeapsa recompensa in asa fel incat sa-i construim copilului
un caracter frumos inca din primii ani de viata.

Concluzii
Cand este bine sa ne laudam copilul:

Cand are un rezultat deosebit, obtinut in urma unui efort sustinut.


Cand isi exerseaza o abilitate buna.
Cand ne cere acest lucru.

Cat de des este bine sa ne laudam copilul:

Cand incepe un proces de invatare (straduinta si nu rezultatul obtinut- altfel nu va fi


motivat sa imbunatateasca rezultatele).
Cand este deja implicat intr-un proces de invatare si incepe sa se perfectioneze putem
scadea treptat numarul laudelor (ii va scadea interesul pentru laudele noastre).
Nu este cazul pentru o abilitate pe care stie sa o faca foarte bine (se va intreva care este
intentia ascunsa).

Cum sa ne laudam copilul:

Laude specifice, nu generale.


Lauda actiunea, nu persoana.
Foloseste lauda intr-un mod personal.

Cum putem diminua efectele negative ale laudei:

Invata-l sa se evalueze singur.


Stimuleaza-i interesul si curiozitatea pentru activitatile pe care le face.
Arata-i care sunt neajunsurile generalizarilor.

S-ar putea să vă placă și