DCI reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile

juridice ce se stabilesc intre state suverane si independente , intre state si

profesionisti din alte state , intre profesionisti din diferite state. Raporturile
stabilite in sfera comertului mondial si a cooperarii tehnologice si tehnicii
stiintifice.
DCI este o materie interdisciplinara , dat fiind faptul ca ea se gaseste la
confluenta dreptului international(public si privat) cu dreptul intern(national)
si ca o materie pluridisciplinara deoarece din randul ramurilor interne de
drept aceasta cuprinde norme de drept administrativ,
fiscal,bancar,penal,civil.
DCI se prezinta ca o materie de sine statatoare cu obiect propriu de studiu si
cu o metoda proprie de reglementare. DCI se delimiteaza atat de dreptul
international public cat si de cel privat.
Raporturile juridice de drept al comertului international sunt caracterizate
concomitent de 2 trasaturi: comercialitatea si internationalitatea.
Comercialitatea este definita de fiecare sistem de drept in parte in functie
de 2 criterii(subiectiv si obiectiv). Potrivit criteriului subiectiv simpla
inregistrare in registrul comertului a unei persoane fizice sau juridice are
efect constituitiv acordand calitatea de profesionist(comerciant) independent
de savarsirea sau nu a unor fapte de comert(dreptul german,roman). Potrivit
criteriului obiectiv pentru a dobandi calitatea de
comerciant,profesionist,persoana fizica sau juridica trebuie sa savarseasca
fapte de comert astfel cum ele sunt prevazute de lege, acest criteriu
porneste de la natura juridica a actului sau faptului savarsit de catre
profesionist care potrivit legii reprezinta un fapt de comert ce se deosebeste
de altele si faptele jurdice civile.
Internationalitatea sau elementul de extraneitate se prezinta ca acel
element care supune raportul juridic de drept international , la cel putin 2
legi in vigoare, la un moment dat acestea avand posibilitatea de a deveni
amandoua aplicabie raportului juridic, dand nastere unui conflict de legi in
timp. Elementul de extraneitate trebuie sa fie atat de puternic incat sa
supuna raportul juridic la cel putin 2 legi in vigoare, conventiile interstatale
definesc pentru fiecare raport juridic in parte elementele de extraneitate
astfel potrivit Conventiei de la Viena din 1980 privind vanzarea internationala
de marfuri , contractul de vanzare internationala de marfuri este cel
international daca vanzatorul si cumparaturil isi au sediile pe teritorii statale
diferite. Conventia de la Montreal din 1989 privind transportul aerian de
marfuri defineste elemente de internationalitate ca reprezentand locul de
incarcare si descarcare al marfii ca fiind situate pe teritorii statale distincte
sau in executarea transportului aeronava sa faca escala pe un teritoriu statal
diferit de cel al locului de incarcare si descarcare.
DCI se deosebeste de dreptul functional public deoarece 1)sfera subiectelor
de drept asupra carora dreptul comertului international se aplica este mai
mult mai larga cuprinzand si categoria profesionistilor(persoane fizice sau
juridice si sportiv, politic). DCI vizeaza numai raporturile juridice ce se
stabilesc in sfera comertului mondial si al cooperarii economice de dreptul

international privat deoarece: 1. Din sfera subiectelor de drept asupra carora

DCI se aplica , sunt cuprinse si statele suverane si egale in drepturi( ca
subiecte de drept international public) si 2. Din cuprinsul raporturilor juridice
reglementate de dreptul international privat(raporturile patrimoniale si
nepatrimoniale ce se stabilesc intre persoanele fizice aflate pe pozitie de
egalitate juridica).
DCI vizeaza numai raporturile patrimoniale evaluabile in bani stabilite intre
profesionisti. Din dreptul international privat DCI imprumuta metoda de
reglementare a normei conflictuale. Scopul existentei unei norme conflictuale
este acela de a stabili exact dintre doua sau mai multe legi aplicabile unui
raport juridic cu elemente de extraneitate, legea pertinenta sa guverneze
raportul juridic.
In dreptul roman normele conflictuale sunt cuprinse in codul civil. Pe teritoriul
unui stat se pot aplica normele juridice specifice altui stat in virtutea
principiului egalitatii si sistemelor de drept, astfel pe teritoriul Romaniei ,
judecatorul investit cu solutionarea unui raport juridic cu elemente de
extraneitate, poate aplica o reglementare straina, solutia fiind astfel
conforma normelor juridice avute in vederea incheierii raportului juridic.
Aplicarea legii straine pe teritoriul Romaniei cunoaste insa 2 limitari: Ordinea
publica si frauda de lege.