Romanul – Relatia a 2 personaje

Relatia Otilia - Felix

George Calinescu

„Enigma Otiliei” este romanul in care G Calinescu pledeaza pentru un roman realist, bazat pe
omniscienta, ubicuitate narativa, cronologii si tipologii, acesta fiind publicat in anul 1938.
Roman citadin prin excelenta, EO contine cea mai bogata „galerie” de tipuri umane si de
caractere din intreaga proza romaneasca.
Tema de fundal a romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul de sec. XX. Pe
acest fundal de epoca se reliefeaza trei teme balzaciene, reprezentate prin mostenire, paternitate si
arivism, se formeaza personalitatea tanarului F Sima (de aceea putand fi considerat un
Bildungsroman) si se desfasoara idila dintre cei doi adolescenti (tema iubirii).
Felix si Otilia sunt personajele principale ale romanului, prezentate de naratorul auctorial
inca din capitolul expozitiv.
Otilia Marculescu este pupila lui Mos Costache Giurgiuveanu, fiica celei de-a doua sotii a
acestuia dintr-o casatorie anterioara. Este, deci, orfana de ambii parinti, ramasa in grija avarului
Costache. Avusese o copilarie trista, crescuse fara dragostea si protectia materna. Adolescenta este
marcata de frustrari, mai ales ca este o mare amatoare de lux.
Otilia este studenta la Conservator, o tanara sensibila cu temperament de artista si gusturi
rafinate.
Felix este baiatul doctorului Sima de la Iasi, orfan si el de ambii parinti, crescut la internat,
deci lipsit de dragostea parinteasca. Ajunge in grija unchiului CG, a carui prima sotie fusese sora
doctorului Sima. Felix este prezentat in incipit, in seara in care sosise la Bucuresti pe strada Antim,
cautand casa in care urma sa locuiasca pana la majorat.
Conditia de orfani ii apropie pe cei doi din momentul in care se cunosc. Tanara este cea care
il salveaza pe Felix din situatia penibila de a nu fi fost recunoscut de unchiul sau. Il introduce in salon
si il prezinta celor aflati in jurul mesei de joc. Constienta de atmosfera ostila generata de clanul Tulea
si in special de Aglae, Otilia devine protectoare, aproape materna cu Felix, caruia ii ofera cu
generozitate camera sa.
Impresionat de nobletea si de franchetea (sinceritatea) Otiliei, Felix se indragosteste
instantaneu, fiind prima lui dragoste.
Iubirea lui Felix este umbrita, insa, de sentimentul geloziei provocat de imprevizibila
adolescenta, care nu-si ascunde interesul pt mosierul Pascalopol. In realitate, Otilia nu il iubeste, ci il
admira si il respecta pt ca ii ofera protectie in fata clanului Tulea si garantia unei vieti lipsite de griji.
Felix admira, de asemenea, la Otilia dezinteresul sincer pt averea batranului avar. Fata simte
ca Mos Costache intarzie adoptia de teama Aglaei si, mahnita, pleaca pentru un timp la Paris, cu
mosierul.
Plecarea Otiliei trezeste mandria ranita a adolescentului, care are o scurta aventura cu
Georgeta, o curtezana de lux din societatea bucuresteana. Dupa intoarcerea Otiliei, Felix se simte
vinovat, cu atat mai mult cu cat aventura lui ii este iertata.
Cei doi tineri au moduri diferite de a intelege iubirea. Felix respecta conventiile sociale, nu-si
permite sa fie „nedelicat” cu fata pe care o iubeste si este dispus sa astepte oricat pana la casatorie.
Otilia este o nonconformista, care concepe dragostea ca pe o libertate absoluta. Ea ii declara intr-o
noapte lui Felix ca pot fi impreuna si fara „binecuvantarea lui popa Tuica”. De aceea, Felix va fi
profund contrariat a doua zi de dimineata, cand constata ca Otilia l-a parasit, optand pentru
Pascalopol si punand astfel capat relatiei printr-un bilet succint.
 Peste ani, Felix (devenit profesor universitar si casatorit cu o femeie influenta) se intalneste
intamplator cu Pascalopol. Acesta ii marturiseste ca i-a redat libertatea Otiliei si ii ofera o fotografie
recenta a femeii, in care nu o mai recunoaste pe adolescenta de odinioara. Este surprins de aerul de
platitudine al Otiliei, fotografia confirmand avertismentul adolescentei din trecut „noi, femeile, nu
traim decat 5-6 ani”.
Naratorul mai precizeaza ca Felix se inchide in biroul lui si studiaza o fotografie mai veche a
Otiliei. Intr-o secventa scurta, realizata in stil indirect-liber, el surprinde gandurile lui Felix: „nu numai
Otilia era o enigma, ci si destinul insusi”.
Cuplul Felix-Otilia ilustreaza, asadar, esecul in iubire...