(Ordinul Ioanitilor, Cavalerii Ospiciului Sf.

Ioan Botezatorul din

Ierusalim, Cavalerii Ioaniti, Cavalerii Maltezi)
Ordin intemeiat in anul 1099 la Ierusalim (dupa succesul
primei Cruciade si intemeierea Regatului Ierusalim), de un
grup de negustori din Italia de sud, in scopul ingrijirii medicale
a pelerinilor si de ajutorare a celor saraci, veniti sa viziteze
locurile biblice. Numele de Ioaniti vine de la Ioan Botezatorul.
Cu timpul, ordinul si-a mutat centrul de greutate, de la
ingrijirea medicala si spirituala a pelerinilor, la lupta contra
musulmanilor. In anul 1187 Cavalerii Ioaniti si Ordinul rival al
Templierilor au fost izgoniti din Ierusalim de catre musulmani, la
inceput in cetatea Akko (azi in Israel), apoi pe insula Cipru (dupa
cucerirea orasului Akko in anul 1291 de catre musulmani), iar in anul
1306 pe insula Rhodos. In anul 1523 au fost expulzati de pe insula
Rhodos de catre sultanul turc Suleiman. Puterile europene le-au
acordat insula Malta, unde au ramas pna in anul 1798, anul cuceririi
insulei de catre trupele franceze, conduse de Napoleon Bonaparte.
Aici au luat numele de Cavaleri Maltezi. In fruntea ordinului s-a aflat
un Mare Maestru, ales pe viata, subordonat numai Papei. In secolul
19 Ordinul Maltez a revenit la misiunea caritativa initiala, de ajutorare
a bolnavilor si a celor nevoiasi, constituind model pentru ulterioarele
institutii caritative internationale Crucea Rosie si Semiluna Rosie.
Crucea Malteza (insemnul ordinului), cu patru brate si opt terminatii,
reprezinta urmatoarele opt tari si provincii care au trimis voluntari pe

insula Malta: Franta, Provence, Auvergne, Aragon, Castilia, Italia,

Anglia, Germania.

(Ordinul Templierilor, Pauperis Comilitones Christi Templique

Salomonis, Cavalerii Saraci ai lui Cristos si ai Templului lui
Solomon, Fratres Militiae Templi, Militia Christi)
Ordinul s-a constituit n anii 1118/19 la Ierusalim. Rolul initial al
ordinului a fost cel al unei politii locale, de asigurare a ordinei si
sigurantei, mai trziu a luat insa parte si la actiuni militare. Au
fost condusi si ei de un Mare Maestru. Templierii au cautat intr'adevar - si Graalul, texte vechi iudee cu continut mistic si
Chivotul Legii (in care israelitii ar fi pastrat Decalogul biblic), in
galeriile de sub Templul lui Solomon si Herodes din Ierusalim (de
la acel Templu - lnga care au locuit - le vine numele de Templieri). In
afara unor texte vechi iudee, se pare ca Templierii n-au gasit mare
lucru la Ierusalim. Chivotul Legii s-ar gasi in prezent - dupa unii - in
Aksum (Etiopia), bine pazit de crestinii locali. Graalul (pocalul din
care Isus ar fi baut la Cina cea de Taina si in care Iosif de Arimathia
ar fi captat sngele lui Isus pe Crucea de pe Golgota) este o pura
legenda, fara niciun temei istoric. Ordinul a cunoscut si in Europa o
larga raspndire. In anul 1139 Papa Innocentiu II a acordat
Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe blazoanele militare.

Militiile Ordinului au hotart in anul 1147 participarea la cea de a doua

Cruciada, in urma amenintarii musulmane de cucerire a Regatului
Ierusalimului. Voluntarii militari germani la Cruciada s-au numit
Cavaleri Teutoni. (Nota: regele ungur Andreas al II-lea a angajat in
anul 1211 Cavaleri Teutoni pentru apararea granitelor Tarii Brsei din
Ardeal; dupa 14 ani acestia au fost expulzati din Ardeal, deoarece se
considerau obligati ierarhic numai Papei, fapt neacceptat de catre
regele ungur). Cruciada a 2-a s-a incheiat in anul 1149 cu un
dezastru militar pentru Cruciati. In anul 1187 Templierii si Cavalerii
Ioaniti (intre care au existat permanent conflicte si rivalitati) au fost
izgoniti din Ierusalim de catre musulmani. In anul 1291 Templierii au
parasit definitiv ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit
temporar in Cipru (impreuna cu Cavalerii Ioaniti), dupa care au
revenit in Europa. Bogatiile si influenta lor le-au creat numeroase
antipatii si dusmanii. In anul 1307 regele francez Philip cel Frumos a
pornit o actiune de eliminare a Ordinului Templierilor, spre acapararea
unei parti din bogatiile Templierilor si pentru curmarea influentei
deosebit de mari a acestora. Actiunea a reusit, cu sprijinul direct al
Inchizitiei. Templierii au fost acuzati pe nedrept de erezie, sodomie si
idolatrie. Ordinul a fost persecutat crunt si desfiintat formal in 1312. O
parte din averea Templierilor a fost donata Cavalerilor Ioaniti. Unii
Templieri s-au refugiat in Portugalia, unde au primit azil si unde si-au
schimbat numele in Ordinul lui Cristos. Interesant este faptul ca
Templierii au fost aceia care, in anul 1204, ar fi pus mna pe Giulgiul
din Torino (celebra pnza cu amprenta chipului lui Isus) de la
Cruciati, la Atena, care il sustrasera la rndul lor, cu cteva luni mai
nainte, din palatul imperial din Constantinopol, in timpul luptelor antiortodoxe. Templierii au dus apoi Giulgiul in Franta.