COLECTIA ,,ORTODOXIA ROMANEASCA“ DICTIONAR AGHIOGRAFIC Cuprinzind Vietile Sfintilor de la A-Z de GHERASIM TIMUS Episcopul Argesului Bucuresti, Tipografia cartilor bisericesti 1898 Cules, aranjat, stilizat, pus pe limbajul nou si completat de diaconul Gheorghe Babut. Apare dupa 100 ani. EDITAT DE MANASTIREA ,,PORTARITA“ Jud. Satu Mare, 1998Tiparul executat la Imprimeria de Vest, R.A. OradeaAARON, fiu! lui Amram si lokebed, ‘au mai bine descendent al lui Levi (Num. 26, $9.1 Cron, VI, 3), s-a nascut in Egipt cu trei ani inaintea fratelui sau Moise (a. 1. 3819, a Chr. 1729). Scriptura hu vobeste nimic despre el inainte de chemarea sa; gi istoria sa incepe cu anul 83 al vietii sale. Dat lni Moise ca profet interpret al vointei dumnezeiesti, insircinat a vorbi pentru el, Dumnezeu La trimis in Horeb (les. IV,14), ca sa intiIneasca pe fratele sau, ce venea din Madian. Vesel, c& dupa 40 de ani se mai vazura, s-au imbratisat si vorbira asupra misiunii lor inalte. Venind in pimintul Gosen spuse adunarii popo- rului lui Israel cele ce poruncise Dumnezeu lui Moise. Apoi insoti pe fratele sau inaintea lui Faraon, vestindu-i pedepsele hotarite de Dumnezeu pentru indaratnicia sa; glasul sau, mina, toiagul, semnul demnitatii sale servira adesea pentru sAvirsirea minunilor, in desertul Sin (Ex. XIV, 1) Iudeii lipsiti de ale mincarii, primira mand cereasca, iar Aaron a fost insarcinat a pastra un vas cu mana in sfinta sfintelor. in Refidim luptindu-se ludeii cu Amalecitii, tinu miinile fratclui siu Moise, pind ce invinsesera. in Sinai |-a insotit de asemenea impreuna cu batrinii poporului. in timp de 40 de zile Aaron fir insareinat eu administtatia poporului sia justitici; dar timpul acesta este cel mai nefericit din viat sa. AARON (A. 3819 -i.Hs. 1729) Chemat a fi mare preot n-a fost in stare de a stapini poporul (1 Cron XXIII, 13 Ex. XXXII, 1). Israel pierzind ribdarea, pentru lipsa lui Moise, se revolta, gi-i cere zei, care sa meargit inaintea lui. Aaron adunind inelele, face un vitel de aur, ridica un altar si vesteste pentru a doua zi o mare sarbatoare. Dar a doua zi Moise, aratindu-se, imputa fratelui sau gi poporului sau pentru putina credinta. Fata Ini Moise era asa de stralucita, ca-l ingrozeste atit pe el cit si pe popor. Pentru aceasté mare greseala darul lui Dumnezeu se ridicd deasupra sa si numai in urma rugaciunii lui Moise, cind a primit ungerea de mare preot (Lev. VIII, 1) foe din cer pogorindu-se, a consumat jertfele; iar poporul cu bucurie vazu, c& Dumne- zeu La iertat, Dar indata dupa aceia tot acel foc a ars pe doi fii ai sai Nadab si Abihn, pentru calcarea legii. in Haserot Aaron indemnat de sora sa Mariam discuta un moment cu Moise intiietatea mtisiunii sale gi-i imputi, c& a luat femeie straina; dar indata se cai pentru aceasta si mijloci pentru sora sa. In curind revolta lui Core (Num. XVII, 1, Ps. CVI, 16) i-a adus aminte de gregeala sa, Dumnezeu pedepsi acea revolt’ cu moartea: Aaron fu Insdrvinal a Giuniia Inu evi mori si vei Vii, gi astfel inceta, Se ingadui apoi un fel de incercare; sefii de triburi aduseraABEL (Anul 100 de la Creatie) fiecare toiegele lor, si numai toiagul lui | Aaron a infrunzit, inflorit sia dat | fructe, iar celelalte ram: impreuna cu fratele sau miniind pe Dumnezeu la apele Merima (Nom. XX.2) fur pedepsit a nu vedea pamintul fagduintei si astfcl muri si fu ingropat la Motera pe muntele Hor, imbricat in vesmintele preotesti si plins de tot poporul, in virsta de 123 ani, in al 40- Jea an dup’ iesirea din Egipt ABDIA a fost al patrule: eral useate. dintre | profetii mici (cam 601 ania Chr.) al ui nume se intimpina adesea in sfintele carti (1 Crom. III, 21: IX, 16; 2 Cron. XVIIL, 7. XXXIV 12); este foarte putin cunoseut pentru ca identitatea lui cu aceste persoane, si poata fi constanta. Cartea sa, sub titlul Vedenia lui Atdia, cca mai scurta din Vechiul Testament, este singurul monument ce ne ramine din misiunea sa. Familia sa, patria, istoria sa sunt necunoscute; mult timp s-a crezut fara nici un temei, cA ar fi fost un prozelit Idumeu: in care eaz ar fi fost singurul profet de neam strain. Unele intimpliri nenorocite venite asupra ludeilor, facu ca ci $4 se bucure, si profetul intr ‘i ingimfare a lor. Se crede ca profetul acesta ar fi fost mai vechi ca toti, si ar fi profetizind cam pe la anii 800 a. Chr. Altii insa il ered mai posterior. Biserica serbeaza amintirea acestui profet in 19 Noiembrie si 22 Decembrie ABEL (Fac, 1V, 2) al doilea fiu a lui Adam si Evci. a fost cel dintii pastor Odinioara aduse jertf’ lui Dumnezcu pe cei intii mascuti ai turmei sale: si darul acesta a fost pkicut lui Dumne- zeu. Semnul acesta de aproape nu lea nt aceas pa nfat, ci mai mult L-a supus fratelui 4 mai mare. Ura insa inveninase inima acestuia, si ucise pe fratele su mai mic (5317 a Chr.). Daca jertfa lui Abel a fost singeroasa sau nu, este ine: nehotirit, Prin jertf nu se intele atunci vars ‘inge, cici nu de la blindul Abel ne-am fi putut astepta la ridicarea vietii, fie si de la un ani- rea de mal. Pe cind omenirea era inca in Ieagan toate animalele riticeau pe cimpii, ffird sf se gindeased cineva ca sunt facute pentru trebuintele omului. Numai cind se simtira acele trebuinte atunci si omul a crezut de bine a pizi acele animale folositoare de altele matoare, a le duce la piisune si a ingriji de cle, Astfel Abel ingrijind de animale, a crezut de bine a oferi lui Dumnezeu cele intii produse ale lor; si aceasta jertfi a fost placuta, iar acea a lui Cain care aducea din rodurile pamintului ce era netrebuincios, a fost respinsa. Sfintul Apostol Pavel (Ebr. XI, 4) ne spune, ca credinta lui Abel a ficut ca jertfa sa sd fie mai buna. Asa dar dupa intentia celui ce aduce darul, este de mai mare sau mai puting valoare. Dumnezeu ne-a umplut pe toti de binefaceri, dar nu toti gasese un moment ca sa-i aducd multumiri Cu jertfa lui Abel se introduce in omenire un cult dumnezeiesc. Cui se datoreste initiativa acestui cult? De buna unei multumiri launtrice pentru binefacerile primite, cum si consecintei de pacat prin care se simtea Urebuinta unei impacdri Mintnitornl aminteste de Abel, seama ca numindu-l drept, iar sf. Pavel asea- mana singele varsat pe eruce cu acel al lui Abel (Ebrei XII, 24). Biseriea serbeazA amintirea dreptului Abel la Decembrie.AVRAAM, 2362 a Chr. fiul lui Tara, nascut la Ur in Mesopotamia septen- trionala, unde se afla cind Dumnezeu l-a chemat gi i-a poruncit sa iasaé de acolo. (Fac. XI, 31). Unmind parintelui su in Haran din Haldeia, ramase acolo pind la moartea lui. Atunci i aritat Dumnezeu si i-a spus, cd intru dinsul se vor binecuvinta toate neamurile. El pleaca impreuna cu sotia sa Sara si cu nepotul sau Lot, fara si stic unde se due, dar plini de incredere in Dumnezeu. Ratacind in mai multe parti, Dumnezeu I-a intarit si i-a reinnoit fagaduintele; de aceia si Avraam ridica altare in toate locurile unde vazuse semne de bunavointa din partea lui Dumnezeu. O foame il sileste a se duce in Egipt. Frumusetea sotiei sale atrage'privirile lui Faraon, siar fi fost in pericol a-si pierde viata, daca Dumnezeu nu i-ar fi venit intr-ajutor pastorilor se desparte de nepotul sau Lot si se ayeaza cu turmele sale numeroase in frumoasa cimpie a lui Mamre. Auzind c& Lot a cazut in miinile lui Kedor-Lahomer si aliajii sai, impreuna cu 318 servitori ai sai, il urmareste pind la Damase, de unde dezrobeste pe Lot si se intoarce cu prazi, din care se da zeciuiala lui Melchisedec. Mihnit era in sufletul sau vazind ca se amina figdduinta pentru urmasi. Numara stelele cerului. daca poti, aga va fi semintia ta, ii zice Dumnezcu, la aceste cuvinte, prin care Atotputernicul lua de martor cerul, ci fagaduintele sale se vor implini, Ayraam a crezut lui Dumnezeu si credinta lui s-a socotit spre dreptate s-aadus cu prilejul a in urma unci certe a Jerfa ce sta ina AVRAAM (2362 i.Hs) a recut printre carnuri ceea ce insemna un juramint formal. Fagaduintele acestea nu ajungeau pentru a intari pe Sara in eredinta. De acca primese ca Avraam sa aiba de concubina pe Agar si se bucura de nasterea lui Ismail. in fine veni si rindul ci a naste pe Isaac, care a fost prevestit de ingerii Domnului, pe care-i ospaté sub stejar. Linistea lui Avraam fu tulburata prin gelozia Sarei. a cere departarea Agarei sia lui Ismail. Credinta lui Avram fu pusa din nou la incereare prin aceia cA se cere jertfa fiului sau iubit. Neindoindu-se un singur moment, Avraam ia pe fiul sau si se urcé pe muntele Moria, dar cind era sa junghie pe fiul sau, mina Domnului il opreste si i se reinnoiese fagaduintele. Plin de bucurie, se intoarce la locuinta sa in Beerseba, unde se afla cind ii veni stire de la fratele sau Nahor; relatiile pe timpul acela crau aga de rare gi grele in timpurile acele departate, cd mare pret se punea pe niste stiri aduse de la rude. Poate ca atunci se gindi el la ‘Atoria lui Isaac. La Ebron (Fac. XXX1, 1) unde se aseaza dupa acvia, pierdu pe sofia sa cinste Atunci vazu el de cit bucura in locurile a cit ceru voie a inmorminta acolo pe sotia sa, $i Heteii ii oferira sa-si al care mormint ar voi el. Cumpara un loc de la Hefron si ageaza ramasitele iubitei sale sofii intr-o pestera de linga stejarul Mambre. Cea din urma grija a saa fost de a casatori pe fiul siu 1 servitoru se celea; i numai aae pentru care insarcinind pe us credincios Eleazar, ii trimise cu jurdmint a aduee pe Reveca slujit ca sen, caci focul lui Dumnezeu | Domnului sau Isaac, Avraam avu cuACACHIE sotia sa Ketura inca 6 fii pe care ii inzestra si apoi muri in virsti de 175 ani (2188 a. Chr.) si fu ingropat ling’ sotia sa in pestera Macpela. Numele acestui patriarh, fi indoiala, s-a pastrat mai mult de cit altele in memoria popoarclor. Asia este plina de gloria sa: si de aceea numele sau incepe una din epocile cele mari ale istoriei omenirii gi a mersului progresiv al religiei. in mijlocul unei idolatrii intunecate, apare steaua orientului, care raspindeste lumina cunostintei de Dumnezeu. Avraam nu este parintele iudeilor, ci este parintele celor credinciosi. Toate figaduintele si binecuvintirile se raporta la viitor: si de aceia credinta lui Avraam consta in a astepta $i a spera; s-ar putea zice ca traia in viitor, de unde se vede cit de mult se unesc credinta cu firea noastra; si noi aici nu facem alta, de cit asteptam. A nadajdui, a dori, a se teme, nu este altceva decit asteptarea cu nerabdare; si viata omencasca este plina de asteptare, de nazuinta; privirile noastre sunt atintite in viitor, prezentul nu ne multumeste nici odata, Nu este dar de mirare, ci Dumnezeu ne cere sa avem incredere in El, care este stapin pe prezent si viitor. Aceasta nu numai ca este o datorie, ci este o trebuinta a firii noastre. ACACHIE de la scard. Acesta inca din pruncie s-a deprins cu viata pustnica. Ducindu-se deci la o mana- stire, a dat peste un batrin rau, care-1 bitea si-l schingiuia necontenit; dar sfintul rabdind noua ani, a adormit in Domnul. Batrinul mihnindu-se foarte mult. a alergat la un cuvios, care avea viata imbunatatita si care cunoscuse pe Acachic. Acesta venind l-a intrebat 6 daca a murit. Atunci Acachie, ca si cum ar fi fost viu a raspuns: “Cum este cu putinta si moara cel ce face ascultare?” Batrinul sau minunindu-se de aceasta, s-a pocait $i si-a facut chilie ling& mormintul sfintului. Dup§ citva timp fratii manastirii iegind la secere, au ramas numai doi un bolnav si altul spre paza manastirii, imtimplindu-se sa moar cel bolnay, cel ramas in viata n-a putut sa-I ingroape singur si astfel I-a pus in mormintul sfintului; dar a doua zi I-a aflat afara. El -a pus iardsi in mormint, dar si de asta data I-a gasit afara, Atunci fratele a zis suparat: “Am auzit ca nimeni altul n-a fost ascultator ca tine si acum nu primesti cu tine pe acest frate? A doua zi I-a aflat in mormint, dar sfintul nu mai era acolo (26 Noiembrie). ACACHIE martir 4 Martie. ACACHIE marturisitor, Episcopul Melitinei. Acesta invatind credinta crestina, pe timpul imparatului Decie a fost prins si dus inaintea ipatului Marcian; deci fiind intrebat, a marturisit toaté iconomia lui Dumnezeu, pentru noi, defaimind basmele elinesti. Pentru aceasta a fost schingiuit si pus in temnita. Tar Marcian scriind imparatului pentru dinsul a primit ordin sa-l, lase liber. Deci marturisind pe Christos a adormit in pace in 29 martie. Dam aici istoria sa, scoasa din registrele publice. Martian, om consular, porunci aduca la sine pe episcopul Acachie. cate era privit ca scutul si refugiul tarii din cauza iubirii sale nesfirgite, cc avea citre toti. Cind a fost in prezenta sa. cl ji zice: “Fiindea ai fericirea si vietuicsti sub legile romane, trebuic sa7 iubesti si s& cinstesti pe imparati, care sunt protectorii nostri, Acachie. Dintre toti supusii imperiului, nu este nimeni care sa cinsteascd mai mult pe imparatul ca crestinii. Noi cerem necontenit in rugdciunile noastre, ca sa-i dea viaté lunga, plina de succes si intru toate si aiba buna sporire; si-i dea spiritul dreptatii si al intelepciunii, spre a guverna popoarele sale, ca toata stépinirea lui sd fie fericita si s& petreaca in pace infloritoare, care s& intretina abundenta in toate provinciile stapinirii sale. Martian. Da foarte bine: dar pentru ca imparatul si mai mult pentru supunerea si credinta voastra, hai sa-i aducem un sacrificiu. Acachie. Ti-am spus ca cu rog pe marele si adevaratul Dumnezeu pentru mintuirea imparatului, dar el poate cere un sacrificia de la noi; cultul acesta nu i se poate da nici lui, nici oricarui om. M. Spune dar carui Dumnezeu va inchinati, ca sé ne inchinam si noi lui si sa-i tamiiem. Dorese din toata inima ca sa-] cunoasteti. Martian. Care este numele lui? Acachie, se numeste Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac si Iacob. M. Sunt si acestia Dumnezei? A. Nu, fara indoiala: sunt oameni, carora le-a vorbit adevaratul Dumnezeu. Este numai un Dumnezeu si numai lui trebuie si ne inchinam, de dinsul sa ne temem si pe dinsul si-l iubim. M. in fine care este acel Dumnezeu. A. Adonai. Prea-inalt, care sade pe heruvimi si serafimi, M. Ce este serafim? Acachie. Un ministru al celui Prea-Inalt si unul din principalii principi ai curtii Ceresti. M. Ce inchipuiri ne grdiesti? Lasa fiintele nevazute si te inchina zeilor pe care poti sa-i vezi. Acachie. Spune-mi dar si tu, care sunt acei zei cdrora voiesti si le jertfesc? M. Apolon, mintuitorul oamenilor, care ne feresc de ciuma si foamete, care lumineaz, domnesc si conduce universul. Acachie. Ce! acest Apolon, care n-a putut sa-si pastreze viata si care cuprins de dragoste pentru o fata (Dafne), alerga dupa ca, fara s& stie ci mu va poseda nici odata obiectul patimei sale? Este evident ca nu prevedea viitorul, pentru ci nu aceia, ce are sa i se intimple, nu era Dumnezeu, pentru c& s-a lasat amagit de o fata. Stiut este cA avu mare patima pentru Narcis $i i-a zdrobit capul cu o lovitura de lance. Nu tot acest pretins zeu impreund cu Neptun se faicura unul si se tocmird sa faca zidurile unui oras? $i tu ceri s& jertfesc unei asemenea divinitati? Nu cumva ai voi s jerfesc unui Esculap, fulgerat de Jupiter; unei Venus, scirboasa prin nerusinarile ei, si lao suta de alti monstri asemenea, care sunt obiectul cultului vostru? Nu; nu se poate aceasta; si cind ar fi vorba de viata mea nu ma voi hotari nici odata a ma inchina acelora, pentru care ma rusinez a-i imita si prin urmare ii dispretuiese si am scirba de ei. Cum se poate sa va inchinati unor zei, cind voi pedepsiti pe acei ce imita faptele lor. Martian. $tiu cd voi crestinii dispretuiti pe zeii nostri si de aceea-ti poruncesc, sa mergi cu mine Ja masa sfinta in cinstea lui Jupiter si Tunonei, ca sa dai ceea ce se cuvine majestatii acestor divinitati. Acachic. Cum pot sa iertfese cu unui om al earui mormint se vede inca in Insula Creta! ) A inviat? Martian, Ori sa jerttesti, orisa mori. Acachie. Tocmai asa fac si hotii din Dalmatia; cind prind pe cite un trecator la vreo strimtoare, ii da sa aleaga intre punga i viata. Eu declar, cd nu ma tem de nimic. Legile pedepsese pe adulteri, pe tilhari, pe ucigasi. Daca as fi vinovat de vreo una din crimele acestea ag fi cel dintii sa ma condamn pe mine insumi, dar daca toata crima mea este, cd ma inchin adevaratului Dumnezeu, si daca pentru accia sunt dat mortii, voi fi condamnat nu prin lege, dar de nedreptatea judecatorului, M. N-am ordin, sa te judec, ci ca te constring; si in caz de nesupunere, voi sti si ma Port cu tine cum meriti. Acachie. Si eu am ordin si nu ma lepad de Dumnezeul meu; daca te crezi obligat a te supune unui om muritor, care in curind va fi mincarea viermilor, cu atit mai mult trebuie sé ma supun eu unui Dumnezeu Atotputernic, nefinit, etern, care a declarat c& se va lepida inaintea Tatalui sau de acel ce se va lepada de dinsul inaintea oamenilor Martian. Tu marturisesti eroarea sectei tale, despre care de mult dorese sa aud ceva, Tu zici cd Dumnezeu are un fiu? Acachic. Da, negregit. Martian Cine este acel fiu al lui Dumnezeu? Acachie. Cuvintul adevarului si al harului. Acesta este numele sau? zise Martian. A. Nu m-ai intrebat de numele sau, care este. Martian. Ei bine care este numele sau? Acachic. Iisus Christos. Martian. Din ce femeie a avut Dumnezeu pe fiul acesta? Zeu WU tiayle ca oamenii: fiul sau a iesit din inima sa, precum este scris: Raspuns-a inima mea Cuvint bun (Ps. 44). Martian. Dumnezeu este dar corporal? Acachic Numai el singur se cunoaste; noi nu suntem, in stare sa-I vedem in aceasta viata muritoare; nu cunoastem destul perfectiunile sale spre a-1 marturisi gi cinsti, Martian. Daca n-are corp, nu poate s& aiba nici inima. Acachie Intelepciunea nu-si are originea de la corp; sunt lucruri neatirnate unul de altul. Martian las vorbele si indeamna pe sfintul sa jertfeasca, dupa exemplul Catafrigilor sau Montanistilor gi s& faca si pe poporul de sub ascultarea lui si se supuna. “Nicidecum, raspunse Acachie, poporul acesta nu se supune mie, ci lui Dumnezeu. El ma asculti daca-l sfatuiesc lucruri drepte: din contra el ma dispretuieste daca il voi indemmna la rele si daca ma voi incerca de a-I intoarce din calea cea dreapta. Martian. Da-mi numele tuturor celor ce compun acest popor. Acachie. Fi sunt setisi in cer, in carica uevazula a iui Dumnezeu. Martian. Unde sunt tovarasii tai, magii si predicatorii acestei erori mestesugite? Acachie Nu poti tu sa uristi magia mai mult decit noi Martian. Magia voastra este aceasta religie noua, pe care o introduceti. Acachie. Voi numiti magic, accea ce noi adesea numai printr-un un cuvint rasturnam pe zeii de care va temeti voi, dupa ce i-ati facut voi insiva? Noi nu ne temem de cela ce au faurit miinile noastre, ci de acel care este Domnul si Stapinul a toata natura, care ne-a creat si ne-a iubit ca un bun parinte, care ne-a seapat din moarte $1 din iad, ca un pastor bun si harnic. Martian. Da-mi numele ce ti le cer, dacd voiesti si scapi de chinuri. Acachie. Sunt inaintea tribunalului tau si ma mai9 intrebi de numele meu; mai ceri si pe acel al celorlalti ministri ai Domnului. Crezi oare c vei invinge pe multi, tu care esti biruit numai de mine? Fiindea te interesezi numai decit, un nume al meu este Acachie: dar sunt cunoscut mai mult sub acel de Agatanghel. Am doi tovaragi pe Pison Episcopul Iroiei si pe Menandru preotul. Acum fa ce-ti place. Martian. Vei ramine in inchi- Soare, pind ce va vedea imparatul procesul si vei astepta ordinele sale. Deci, citind relatiunea procesului, a fost asa de mult atras de intelepciunea $i tria lui Acachie, c& porunci ca si se dea libertate si i se ingadui de a profesa religia sa. Dar nu intirzie a raspliti si pe Martian dindu-i guverna- mintul Pamfilici Glorioasa marturisire a sfintului Acachie este datata din 29 Martie, 250 sau 251. Nu se scrie daca el a trait mai mult timp. Grecii, egiptenii si toti rasaritenii il cinstese la 31 Martie. in martirologiul roman insa, nu se gaseste numele lui ACACHIE martir. Acesta era pe timpul imparatului Maximian de neam din Capadocia, din numarul marturis. itorilor. Find dus inaintea guverna- torului Firm, a marturisit numele lui Christos si suferind multe chinuri a fost trimis la alt judeeator Vivian, care impreuna cu altii I-a trimis la Constantinopole si chinuindu-l cu multe batai si munei |-a aruncat in temnifa, Dupa aceia a fost trimis la judecator anume Filachian, care porunci s4 i se taie capul. Amintirea lui se face in ziua de 7 Mai ACACHIE Fpiscopul Miletinei din Armenia, nascut din parinti tematori de Dumnezeu, care din pruncie il SF. ACACHIE fagaduise serviciului Dumnezeiese Deci invatindu-I dumnezeiestile scripturi, I-au dus la Episcopul cetatii, Otrie, care a Juat parte la sinodul al II- lea ecumenic, ce se tinuse impotriva lui Macedonie. Episcopul cunoscind darul lui Dumnezeu, ce era in Acachie |-a primit in cler gi petrecind mai mult timp in fapte bune gi practica virtutilor, s-a indltat la treapta preotiei si facindu-se vas ales al sfintului Duh, s-a invrednicit si de inalta treapta a Arhieriei, cici dupa moartea lui Otric, cu toti -au ales a fi Episcop Miletinei in aceasta calitate a luat parte la sinodul al treilea ecumenic, ce s-a tinut la Efes, impotriva lui Nestorie Patriarhul Constantinopolei, care hulea pe Prea- Curata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, unde a fost mult liudat, atit de imparatul Teodosie cit si de ceilalti membri ai Sinodului. Dupa ce a sAvirsit multe minuni s-a mutat catre Domnul, in 17 Aprilic. ACACHIE martir, fu decapitat impreuna cu sfintitul mucenic Patricie in ziua de 19 Mai, ACACHIE preotul; de sabie s sAvirsit in 24 Octombrie. | ACACHIE martir la Eptasiala, 21 Julie. ACACHIE inartir, se serbeaza la 28 lulic. ACACHIE cel nou, care a sihastrit in sf. munte la schitul Cavsocalivi, 1730; s-a sAvirgit cu pace la 12 Aprilie. ACOLUT mantir; se serbeaza la 14 Mai. ACOLUT martir, s-a savirsit prin ardere in ziua de 19 Mai. | ACUTION martir s-a savirgit impreuna cu sf. lanuaric in ziua de 21 | Aprilie.ADAM ADAM stramosul, se serbeaza in | 12 Decembric. Dumnezeu I-a creat dupa chipul si asemanarea sa, I-a for mat din huma pamintului si i-a dat suflare de viata, cu suflet viu, Dumnezeu i-a dat stapinire peste lumea aceasta, punindul in Eden Locuinta de fericire, reprezinta in sfinta Scriptura, o gradind mare si placuta, udatd cu ape ricoroase, care intretinea o fertilitate continua. Nimic nu-i lipsea; avea plante si fructe spre nutrire; o cultur usoara, era tot lucrul_ | sau. in mijlocul gradinii era pomul vietii si al stiintei binelui si raului; singura lege pe care o primi, era de a se abtine de a minca din el, caci “in ziua in care vei minca, vei muri”, i-a zis Creatorul. Putin lucru era acesta, dat pentru exercitiul spiritului séu, cum era acea agriculturé usoara pentru corp. Adam, regele pamintului, numea animalele pe care le pusese Dumne- | zeu sub stépinirea lui. Dar printre atitea fiinte vii, nu-si gisea un ajutor, care s fie asemenea lui, singura fiinta inzestrata cu ratiune, vedea bine ce deosebire mare este intre inteligent instinct; nici o inima nu raspunde la a sa, cind Creatorul dindu-i un somn adine, a gasit desteptindu-se o sotie si istoricul sacru, pune instituirea oriei in starea de nevinovatic a omului. in unirea aceasta sfinta si curata se petreceau zilele desfatindu-se stramosii nostri: curatia sufletului servea de val goliciunii lor; cunostinta de Dumnezeu. privirea unei firi mai armonioase si mai frumoase decit accea ce ne inconjoara. ocupa spiritul lor: erau foarte multumiti de soarta lor, si nu mai doreau altceva. Dar fericirea aceasta nu dura mult (Fae. III, 6 ete.): Eva amagita ingeali pe barbatul ei; legea dumnezeiasca a fost calcat mincara din fructul oprit; de atunci ideea pacatului s-a iscat in inima lor; ochii li s-au deschis si s-au vazut goi. Glasul Domnului se aude, iar Adam cauta si se ascunda; mustrarea con- stiintei incepe, de indata ce sfirgeste domnia nevinovatiei. Silit a se infatisa inaintea Creatorului, primeste grozava sentinta: “Blestemat fie pamintul din pricina ta; rodul ostenenilor tale vei minca in toatd viata; spini si palamida va produce; vei minca iarba cimpului si ptine cu sudoarea fetei tale, pind ce te vei intoarce in pimintul din care esti luat, cd pamint esti si in pimint te vei intoarce.” (Fac. III, 17). Adam numi pe femeia sa Eva, acoperindu-si goliciunea cu foi de arbori, care apoi a fost inlocuita cu piei de animale. Ei nascusera pe Cain si Abel; iar dupa moartea acestuia pe Sit, sia trait Adam 930 ani, Asupra inceputului lumei s-au facut multe teorii, dar dovada cea mai puternicad despre crearea omului si explicarea cea mai simplé se afla in ultimul vers al yenealogici date de Sf. Luca (IIT, 38): Enos, fiul lui Sit, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu. Oricit ne-am bate capul cu teoriile cosmogonice si descendenta omului, aici trebuie sa ajungem, indata ce pricepem bine cuvintele: eternitate si intimplare, caci neamul omenese nu este vesnic, si nici din intimplare. Cind vedem un concurs de imprejurari a cAror cauza si legatura nu o cunoastem, zicem ca este intimplare; a zice c& universul este © intimplare, adica un concurs de imprejurari a caror cauz’ nu © cunoastem, este a nu zice nimic este a da dovada de nestiinta noastra.i in ceea ce priveste eternitatea, este de ajuns o singura reflexiune; fiecare igi poate zice: de nu veneam eu in lume, lumea tot ar fi fost; neamul omenese tot ar fi fost $1 fra de mine. Daca aceasta este adevarat de un om trebuie sf fie si pentru toti, care ar putea si nu existe; asa dar neamul omenesc nu este vegnic, caci ceea ce este vesnic este necesar $1 trebuie sa fie. Toate popoarele far deosebire au un Adam in traditiile lor si ideea de a crea, nu este omeneasca, ea este mai presus de priceperea sa, este o amintire istorica Dumnezeu a creat pe om dupa chipul sau. El a dat creaturii sale ceva din puterea, intelepciunea si bunatatea sa. Adam a fost creat in floarea virstei; el n-avea parinti sa se ingrijeasca de cresterea lui. Ca fiinta moral, creat nu numai pentru fericire, ci si pentru virtute. Adam trebuia si primeasca o lege. El n-avea catre cine si arate bunatatea si dreptatea. Cum putea sa fic avar, rapitor, neinteresat? Legea ce i s-a dat, a fost le ari, a supuncrii, umilintei, infrinarii Agadar porunca ce i s-a dat a fost 0 lege moral. Dar o lege prescrisa presupune totdeauna cdlearea gsi prin urmare Adam a fost ereat liber si calcind porunca a pacatuit. Noi urmasii si mostenitorii si, am mostenit si bune si rele. caci un parinte nu poate si lase copiilor sai decit ceea ce a ascul- ar El nu putea s& ne lase nevinovatia, fericitea, nemurirea, caci nu le mai avea: pacitos, ne-a lasat sa mostenim pacatul; nefericit el, mostenim ticdlosia muritor, ii mostenim moartea, lata raul moral explicat pentru acet ce crede Scripturii si raul fizic se cuprinde tot in cuvintele: Elestemat fie pamintil din SF. ADRIAN pricina ta, adica, lumea aceasta va fi de acum inainte asa cum trebuie sé fie ‘ora le lagi ramagite pentru urmasii, de virtute si stiinta de a pacatui; ramisite de fericire si chinuri, moartea si asteptarea vesniciei si nemurirei, ce ni s-a fagdduit intru Christos Domnul nostru ADRIAN martir din Nicomidia. Pe timpul lui Maximian auzind de persecutia ridicaté de acest imparat contra crestinilor, s-a dus si el si s-a intrebat, c& pentru ce sufera ei asa de multe chinuri. Ei raspunsesera ca . pentru ca si dobindeascd bunatatile cele ce sunt gatite de Ja Dumnezeu, celor ce patimese pentru dinsul, care nu se pot auzi, nici povesti. Fericitul Adrian auzind acestea s-a umilit sia zis scriitorilor. si-l inscrie si pe el cu crestinii, fiind gata sa-si dea viata gi cl. Deci seriindu-l, a fost pus in inchisoare. De care lucru auzind sotia sa Natalia s-a intristat, nestiind ca pentru Christos patimeste, dar informindu-se mai bine, a alergat indata la temnita si-l imbarbata, sfatuindu-I s4 rabde chinurile cu statornicie, rugind si pe sfintii care erau legati cu el, sa se roage pentru dinsul. Dupa accea prin indemnul sf. Adrian, Natalia se intoarse acasa. Inaintea imparatului, Sfintul marturisi cu indrazneala, ca Christos este adevarat Dumnezeu pentru care a fost batut si schingiuit cumplit. Cind patimea mucenicul acestea, era de douazcei si opt de ani: dup a fost tdiat bueati, Natalia apucind miinile $i picioarele stintuhu le punea pe nicovala. rugind pe muncitori s taie, iar pe barbatul sau indemnindu-l ca impreund cu alti mucenici leSF. AETIU (845 +) si rabde si si nu vind de fricd mucenicia pentru Christos. Aruncate fiind moastele Jor intr-un foe mare, focul a fost stins de o ploaie repede. Natalia luase mina sfintului yi-yi insemna pe pieptul ei semnul sfintei cruci, cu singele, care curgea. Un pios crestin, anume Eusebiu, luind sfintele Moaste, le ingropa cu cinste la Arghiropole, linga Bizant, iar sfinta Natalia, raminind linga barbatul ei, s-a sivirgit in 26 August. ADRIAN martir (26 August) Acesta a fost pe timpul imparatului Licinie in Bizantia, find fiul lui Prob, imparatul Romei, impreund cu alt frate al sau Dometic, care a fost Episcop al Bizantici dupa Tit. Deci fericitul Adrian, dorind a patimi pentru Christos, s-a dus la Nicomidia si a mustrat pe Licinie, caci pierduse zadarnic legiunile Romane, din cauza persecutiei crestinilor. Pentru aceasta a suferit multe chinuri si apoi i taiat capul; iar fratele siu Dometic, luindu-i sfintele moaste, le-a dus in Arghiropole, unde erau moastele sf. Adrian, Nataliei si ale apostolului Stahie, care a fost inti episcop al Bizantici dupa sf. Andrei ADRIAN martir (17 Aprilie), Acesta find prins, dupa mai multe chinuri a fost pus la inchisoare: apoi fiind scos, chiar in ziua cind se aduceau jertfe idolilor, i s-a poruncit si lui sa jert- feasca si sd tamiieze. El apropiindu-se de altar |-a rasturnat impristiind focul pentru care a suferit chinurile cele mai groaznice. Dupa ce i-au 2drobit gura si capul, a fost aruncat intr-u cuptor mare. unde s-a svirgit cu pace. ADRIAN si Eubul, martiri (309). in anul al saptelea al persecutici lui sa Dioeletian, urn de Galeriu-Maximin, Palestina avind de guvernator pe Firmilia, care varsi singele a multor martiri, Adrian gi Eubul venira de la Mangana fa Cesarcea, ca sa vada marturisitori, La poarta cetitii au fost intrebati pentru scopul calatorici lor, cum era obiceiul in contra strainilor. Ei spusera adevdrul si au fost indata condusi inaintea guvernatorului, care dupa ce le-au zyiriat coastele cu unghii de fier, i-au condamnat la sfigierea fiarclor salbatice. Doua zile dupa aceia adica in ziua de 5 martic, zi in care paginii celebrau sirbatoarca Fortunei sau a Geniului orasului, Adrian fu expus la un leu, apoi strapuns cu sabia, Eubul suferi acelasi supliciu in ziua de 7 martic. El prefera a-si jertfi mai bine viata, decit sa 0 pastreze, inchinindu-se idolilor, cum i se propunea, Ela fost cel din urma, care suferi la Cesareea, unde durase persecutia timp de sapte ani, sub trei guvernatori de-a rindul: Flavian, Ur- ban si Firmilian. Dar si Dumnezeu pedepsi pe Firmilian care a fost cel mai crud dintre toti; el fu decapitat in acelasi an din ordinul imparatului. Doi ani mai inainte Urban avu acecasi soarta AETIU unul din cei patruzeci de martiti, care au patimit in Amoreca in mijlocul veacului al noualea, pe Ja finele domniei lui Teofil, imparatul Constantinopolei, Arabil si Saracinii facurd numeroase incursiuni pe pamintul imperiului si dupa victorie Ivara Amorcea, cetate din Prigia superioara. Ei numiar de prizonie ordona ca sa insemnati la B: © mare ra un mare mM si califul Motas se aducd cei dad si mai tirziu la Sa- mai13 mara, locul de resedinta al califilor abasizi. Ei erau in numar de patruzeci si doi, toti ofiteri de clita, printre distingeau Teodor Crates, Constantin, Calist, Actiu, Moliser si Teofil. Califul, voind sa-i fa renunte la religia lor, ordona sa-i inchida intr-o temnita intunecoasi unde nu patrundeau razele soarelui, punindu-i in fiare si flicindu-i sd sufere de foame. Cite odata spre a-i face si indure cele mai crude umilinte, le dadca voie sa mearga si sA capete de mincare; fiecare din ci cra atunci insotit de doi soldati; si cind se intorceau le aia piinca si o muia. ca afli ascunsa vreo | corespondenté de afara Puterile acestor viteji marturisitori | abira yi corpurile lor istovite ardtau ca nu vor putea rezista la indemnarile doctorilor musulmani, pe care califul il trimitea pe linga ei spre a-i ademeni Acestia vazind cai nu putea si-l induplece cu binele, recursera la viclenii si promisiuni, Le descriau bunatatea si generozitatea califului, i vor consimtt numai aparenta la ordinile sale, ei vor capata libertatea. Le descriau fericirea ce vor | avea vi, cind isi vor vedea parintii, copiii, familiile intorcindu-se in patric incareati cu darurile Sultanului. Ofiterii crestini ramasera neclatiti atit Ja lingusiri cit gi fa amenintari, Sapte ani se scursera in mijlocul acestor incereari viclene. imparatul Teofil trimisese 0 ambasada la Bagdad, spre | a rascumpara pe captivi, din se rudeau cu ek: dar fu cu neputines sv intelege cu neimblinzitul calif Motasem murind a urmat fiul sau Fre se sa fie siguri c& nu s sl a cedeze in ‘are uni Vatce in $42. mostenind de la parintele sau ura in contra crestinilor; $i dupa mai muite incercari nefolositoare, spre a ademeni pe vitejii luptatori, ii condamna pe toti la moarte in 5 Martie &4 Un renegat, care av simpatii Activ patriciul, instiint cu seara pe secretarul patriciului, a doua zi stapinul sau va muri, de nu se va invoi a se ruga cu califul. “Indemnindu-l s& se supuie, zicea renegatul supune-te si tu, pastrind in inima ta credinta crestina si Dumne- zeu te va ierta pentru nevoia in c te gasesti” Constantin ficu semnul crucii pe gura tradatorului “Du-te, ispita, du-te, zice, lucratorul nedreptatii”. Si intrind in fundul inchisorii spuse lui Actiu, cele ce auzise. Acesta multumi Jui Dumnezeu si 7ise: “Fie voia Domnului™ Apoi puse pe Constantin sa-i scrie testamentul si indemna si pe alti prizonieri sa cinte toaté noaptea laudele lui Dumnezeu: ceea ce si ‘a oarecare de ‘are A doua 2i un capitan musulman se duse in inchisoare. El Scoase pe cei patruzeci gi doi de robi si-i sili din nou sii recunoased pe Mohamet de profet adevaratulti Dumnezeu. “Nu putem. rispunsera intr-un glas si lasim lu- mina pentru intunerie: rugim numai pe adevaratul Dumnezeu, pentru ca. califuul, tu si tot neamul Arabilor s lepede de Mohamet si pe lisus Christos vestit de profeti si de apostoli” Dupa aceia i-au dus pe riul Tigrului. Acolo se incercara si cistige pe Teodor Crater. care uae serviciu in armata, cu toate cA era crescut pentru preotie, “Stiu cine esti. zice Califul, erai preot crestinilor: apoi ai se A cinsteSF. AEFIU (320) luat arma gi ai ucis oameni, in dispretul profesiunii tale: de ce te lauzi acum ca esti crestin? Cheam mai bine in ajutor pe Mahomet, pentru ca nu mai crezi in Christos - Pentru slabi- ciunea mea sunt gata a ma jertfi ca sa mi ierte Rascumparatorul, Daca robul tau fugar, ar veni si s-ar lupta pina la moarte pentru tine, nu I-ai ierta? - Da, vei fi multumit, caci ai sa mori. Vazind apoi pe Actiu fi zise: “Doamne tu ai fost cfpetenia noastra, pentru demnitatea si virtutea ta, tu trebuie primesti intii cununa martiriului” Patriciu nu voi si-i ripeascd aceasta onoare. Teodor ficindu-si rugaciunea, pleca capul cel dintii; apoi pe rind cu totii primira cununa martiriului. Califul se minund de credinta lor si vazind pe renegat zise: Daca acesta ar fi fost adevarat crestin, n-ar fi venit la noi; si porunci sé-i taie capul. AETIU, unul din cei 40 de mucenici sAvirsiti in ezerul Sevastici. Acesti sfinti mucenici patimira in 320 la Sevaste, oras din Armenia, sub imparatul Licinie. Ei erau din deosebite tari, dar toti inrolati in acelasi corp, toti tineri bine facuti, bravi si distinsi prin serviciile lor. In sfintul Grigorie de Nisa si in sf. Precopie se zice, c& ficeau parte din legiunea fulminanta aga de celebra prin ploaia miraculoasa care le trimise Dumnezeu pe timpul hui Marcu Aureliu. Legiunea aceasta, a douasprezecea a imperiului avea atunci resedinta in Armenia Lisias era general al trupelor si Agricola guvernatoru! provinciei. Acesta comunica armatei un edict al lui Licinie, poruncind tuturor sa jertfeasea idolilor; atunci se prezentara patruzeci de crestini, care marturisira vitejeste credinta lor si care I4 protestara, ca muncile nu vor fi in stare a-i face tradatori. Judeeatorul ca sa-i cistige, a inceput mai inti cu incdpatinarea lor blindete. Le spuse c: il va rusina pentru totdeauna, tar da se Vor supune vointei imparatului vor fi rasplatiti cu multe foloase; dar vazind cA figaduinta era zadarnica, incepu a-i ameninta, dar nici aceasta nua folosit nimic. Sfintii marturisira ca sint ai lui lisus Christos, raspunsera ca fagaduintele nu se pot asemana cu bunurile nesfirgite de care s-ar lipsi “Amenintarile voastre nu ne inspai- minta. Aveti putere asupra trupului, pe care ne-am deprins a-l dispretui; dar sufletul nu poate suferi nimic de la oameni”. Guvernatorul, care nu se astepta la un asemenea raspuns miniat grozav si porunci sa-i bata cu bice si s& le sfisie carnea cu unghii de fier: dupa aceea pusi in lanturi si in temnit&. Dupa citeva zile sosi Lisias din Cesareea la Sevaste; el se incerca din nou a-i indupleca; dar se vazu invins cu rusine. In fine guvernatorul se gindi la o munca mai aspra si mai indelungata la care-i condamna. Era iarna gi foarte aspra prin Armenia; un vint de la nord, ce sufla cu violenta, adauga inca la asprimea gerului. Linga zidul cetatii era un lac, care era aga de inghetat incit puteau trece caii si oamenii pe gheatd. Guvernatorul porunci sa puie pe sfintii goi in timpul noptii: si spre a-i ispiti i mai mult prin usurinta remediului, porunci sa faca o baie in sa aida aproape de la Alzi acei ce ar voi sa se jertfease’. Cind auzira martirii sentinfa, alergara cu bucurie la lac. Se dezbracara singuri si se imbarbatau unul pe altul [a lupta, zicind le va © noapte de suferint15 da o eternitate de fericire. Ei se rugau cu tofii impreuna: “Doamne patruzeci am intrat, nu ingadui sa fie mai putin de patruzeci de cununi. Unul sa nu lipseasca din numarul ce |-ai hotarit. Pazitorii nu incetau a-i sfatui sa se supuie poruncii imparatului, ca sa li se ingaduie a intra in baia calda. Din nenorocire unul se indupleca a intra in baia calda, dar curind muri. Tovarasii si miscati de ceea ce vazura, se mingiiara prin o intimplare minunata, Un pazitor, care se incalzea Tinga baie si care avea ordin si ob- serve, dacé vreunul din martiri nu-si schimba hotirirea, vazu o priveliste minunata. Spirite ceresti se pogorau din cer si care imparteau din partea imparatului ceresc cununi marete si daruri nespuse acestor ostasi viteji; una era de prisos, anume a celui care se lepadase de credinta. Soldatul, Vzind minunea se converti si dezbr: cindu-se se viri intre cei treizeci si noua, zicind ca este crestin ca gi ei. Venind ziua, judecatorul porunci s&-i incarce i s4-i puie pe foc. Toti erau morti, afara de unul (Meliton), care era cel mai tinar. El fu lasat la o parte cu speranta de a se indupleca; dar mama sa care era de fata, n-a putut suferi aceastd mild falsa, ce aveau pentru fiul sau, ea indrazni chiar a imputa muncitorilor. Aceasta era 0 vaduva siracd, dar bogata de fapte bune crestinesti. Se apropie de fiul sdu si-| indemna a starui; apoi luindu-I singura in brate il puse in cdruta cu ccilalti martini; “Du-te, du-te, fiul meu, zise ea, sfirgeste aceasta calatoric sfinta cu tovardpii (i, ca sa nu te infatisezi inaintea lui Dumnezeu tu cel din urma”. Ea vorbi cuvintele acestea fara a lisa vreo lacrima si insoti carul pina la focul pregatit, cu fata plina de bucurie. Dupa ce corpurile sfintilor martiri au fost arse, aruncara cenusa lor in riu, totusi mai ramase o parte si crestinilor, care le luara pe ascuns sau le cumparara cu bani. Orasul Cesareea avea din aceste pretioase relicve $i sfintul Vasile le privea ca pe o pavaza mare in contra atacurilor vrajmasilor celor infricosati. Acelasi parinte zice, ca avea puterea a ridica pe cei cazuti, a intiri pe cei slabi sia inmulti evlavia credinciogilor. Sfintul Vasile, sf. Emilia, parintii marelui Vasile, sf. Grigorie de Nisa, sf. Petru al Sevastiei si sfinta Macrina, isi procurara cite 0 particica din ri itele sfintilor martiri. Sfinta Emilia le puse in biserica pe care 0 zidi Jinga satul Aneses; le primira cu mare solemnitate si sfintul Grigorie istoriseste minunile, care se savirgira cu aceasta ocazie. Acesta igi inmor- minta parintii ling moastele sfintilor martiri, ca s4 poata intr-o zi invia cu acei a caror credinta a imitat-o. Erau dovezi necontestate despre indriz- neala lor la Dumnezeu. Sfintul Gaudentiu de Brescia, avea iaragi mare evlavie pentru acesti sfinti martini. “Dumnezeu m-a bucurat, zice el in discursul facut in onoarea sfintilor, cu o parte din moastele lor si mi-a acordat gratia de a intemeia o biserica in onoarca lor”. El mai spunea c doua nepoate ale sfintului Vasile, amindoua insarcinate cu conducerea fecioarclor crestine, au binevoit sa imparta cu el o comoara, pe care 0 tineau de la unchiul lor Gaudentu trecut prin Cesareea, mergind spre lerusalim. S-au adus si relieve gi leSF. AFRA cinsteau cu mare evlavie, cum ne. spune Sozomen (L. 9,¢.1,3). Acest devotament fu rasplatit prin vedenii gi minuni. Sarbatoarea sfintilor 40 de mucenici (9 Martie) se tine si in tara noastra cu mare cinste; impartindu-se. intre crestini sfintisori si mucenict, Sfintul Efrem viu atins de neinvinsa, statornicie a Martirilor, fcea reflexiile unmatoare: “Intelepciunea filosofilor si clocventa oratorilor nu inseamna nimic fata de privelistea extraordinara ce ne infatiseaza glorioasele lupte ale martirilor. Tiranii amuteau la vederea credintei, curajului, bucuriei acestor sfinti atieti. Cum ne vom indrepta inaintea judetului daca find scutiti de persecutii si de torturi, ne-am lenevit a iubi pe Dumnezeu gi a lucra la sfintenia sufletelor noastre? Ci trast! pe de o parte martirii nede: de Dumnezeu in mijlocul celor mai crincene incereari; iar pe de alta cca mai mare parte din crestini, cu toate cA ne bucuram de pace, se impotrivesc a da lui Dumnezcu o inima, care i se cuvine! Inca odata: ce vom face in acea zi infricogati cind se va hotart pentru totdeauna soarta noastra’? Pe cind martirii, plini de incredere vor arta ranele lor, ce-i vom ari fa noi? im c-o credint Vom putea sii prezent vie. 0 dragoste sincera. 0 lepadare de cele pamintesti, victorii asupra patimilor noastre. suflete obignuite la tacere si reculegere. inimi blinde si sinul ciuni, privegheri pagnice, varsate in averi lacrimi? Fericit este accla ce va fi nsotit de aceste fapte bune? El se va arata cu ineredere inaintea lui Tisus ct Sfintilor martiri care prin biruinta voastra v-ati istos gia ingerilor 16 invrednicit a fi uniti cu Dumnezeu in cer, mijlociti pentru noi pacatosii si prin rugciunile voastre harul lui fisus Christos si lumineze sufletele noastre cu focul dragostei de Dumnezeu™ AFRA. Pe timpul persecutici aprinsa de Diocletian, Maximian, Hercule. coleg cu dinsul ficu mari cruzimi contra crestinilor in Africa, Italia, Retia, Vindelicia, Noric si Panonia de Sus, unde era partea lui de guvernamint. in Retia se aresta o femeie anume Afra, de care se stia, c a dus o viata desfrinata; iar numele judecatorului era Caius, Aducindu-se inaintea lui, zise: “jertfeste zeilor; mai bine sa traiesti decit sa mori in chinuri. Afra. Mare pacatoasa am fost inainte de a cunoaste pe Dumnezeu, dar nu voi mai adauga inca si alte pacate pe Tinga cele ce le-am svirsit, ficind ce ceri de la mine. Caius. Du-te la templu gi jertfeste. Afra. lisus Christos este Dumnezul meu, totdeauna il am inaintea ochilor. Neincetat ii marturisesc pacatcle si fiinded sint nevrednica a-i aduce vreo jertfa, doresc si ma jertfese singura pentru slava numelui su, pentru ca corpul acesta pe care Lam intinat de atitea ori. 88 se poat curati prin chinuri. Caius ma Stiu cA esti destrinata. Jortfeste dar, ci Dumnezeul crestinilor nu te iubeste. Afra. Domnul nosiru lisus Christos a zis ca s-a pogorit din cer, ca sé mintuiased pe picatosi; departe tosi, vorbea si i multi amanti, care s4 te imbogateasea. Afra. Ma lipsese de un astfel de cistig, Am aruncat toate bunurile cistigate astfel. Saracii, n-au voit sa le primeasca. desi le ziceam c& ca sa ai mai sci7 le dau pentru ca s& se roage pentru mine. Caius. Christos nu te primeste. in zadar il numesti ca pe Dumnezeul tau, 0 curtezana nu se poate numi crestina. Afra. Marturisesc, ca nu merit s port numele de crestina; dar lisus Christos, mi-a facut har, a ma admite in numarul acelor ce cred in el. Caius. Jertfeste zeilor si te seap. Mintuitorul meu este lisus Christos, care pe cruce a fagaduit tilharului raiul. Caius. Jertfeste sau pun sa te bata in fata amantilor. Afra. Numai amintirea pacatelor mele ma rusineaza si-mi produc durere. Caius. N-am vrut s vorbesc cu tine: jertfeste, c& de mu, te omor. Afra. Aceasta dorese si eu, numai de a-si fi vrednica si-mi jertfese viata pentru Dumnezeul meu. Caius. De nu vrei sa jertfesti voi porunci si te chinuiascé gi sé te arda de vie. Afra. Corpul acesta care a fost intinat cu atitea pacate, de ar suferi mii de chinuri, le merita; dar sufletul meu va raminea curat si nici odata nu voi tamiia Demonilor”.. Judecatorul pronunta sentinta: “Poruncim ca curtezana Afra, care se zice crestina, si fie arsa de vie, pentru ca s-a impotrivit a jertfi zeilor”. Muncitorii 0 dusera intr-o insula, o dezbra legara de un stilp. Afra ridicind ochii la cer zise: “lisuse, Dumnezeule atotputernic, care ai venit pe pamint, nu ca sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, chinurile mele ca 0 expresic a gresalelor: focul acesta vremelnic $4 ma scape de acel vesnic™. Cind i-a dat foc, ca zise: Multamescu-ti Doamne lisuse. c& ai voit sé ma primesti ca pe o jertla pentru numele tau, tu care te-ai jertfit pentru pacatele noastre: tu. cel ara si 0 SF. AFRAAT nevinovat, ai murit pentru pacatosi Tie Dumnezeule, iti jertfesc viata, care esti impreuna cu Tatal si cu Sf. Duh in veci amin.” Trei servitoare ale sale: Digna, Eunomia si Eutropia, primise si ele botezul de la Narcis Episcopul cettii. Ele trecura in insula si aflara corpul stapinei lor intreg. Un sclav alerga la Haria mama sfintei ca si 0 instiinteze de aceasta minune. Aceastd femeic evlavioasa veni noaptea cu doi preoti, lua corpul fiicei sale si-] puse in mormint, care-I facuse pentru familia’ sa foarte frumos. Judecatorul trimise indata soldatii, cari dupa ce intre- buintara amenintari si cuvinte blinde umplu mormintul cu spini uscati si alte materii inflamabile; apoi inchizind pe sfintele femei, le dadu foc. Astfel Taria a fost primita impreund cu servitoarele, a se bucura de fericirea fiicei sale. Martiriul lor se intimpla la 7 August. Sfinta Afra este patronul cetatii Ausburg unde a patimit. AFRAAT era dintr-o familie persana foarte ilustra. Parintii si, care erau idolatari, il crescura in superstitiile paginismului; dar avu fericirea a cunoaste adevarata religie inca din juneta. intristat, ci Evanghelia este as de putin cunoscuta in tara sa, renunta la toate foloasele, care le-ar fi putut nadajdui in lume gi se retrase la Edesa in Mesopotamia, unde crestinismul era in floare. Invatindu Dumnezeu, cit se putea mai bine, se inchise intr-o mica chilic afara de cetate, spre a se deda cu totul la pocainta si contemplare. Citva dupa aceea se duse in Siria -0 chili putin tire din apro- pierea Antiohiei. Acolo era cercetat de ea servi lui si fixa locuinta sa in departata de omun mare numar de persoane, care veneau si-l consulte asupra deosebi- telor necazuri ce apasau constiinta lor. El apara cu tarie virtutea, viciul il combatea in orice ocazie si arianismul, care avea multi partizani in oragul Antiohiei. Asprimea vietii sale dadea multa putere cuvintarilor sale. Mincarea sa era o bucata de piine luata dupa apusul soarelui; si numai la adinci batrinete consimti sa adauge si niste ierburi. Se culca pe o rogojina asternuta la pamint si purta o haina foarte groasa; si nu lasa haina aceasta decit numai cind nu se mai putea acoperi cu ea. Cit de mult dispretuia el luxul, se vede, din intimplarea urmatoare: Antemius, care a fost apoi consul si guvernator in Orient, intorcindu-se din Persia, il silea sa primeasca o hain pe care i-o adusese. “Este lucrata in tara ta, zicea el. Crezi tu, c& este bine, raspunse Afraat, ca si lagi la o parte un servitor vechi, despre a carui fidelitate esti incredintat si sa ai unul nou, numai pentru ca acesta-i compatriot? Nu, raspunse, Antemiu, Ei bine! Continua sfintul, ia-ti haina, eu am un vesmint cu care mi servesc de saisprezece ani si nu voi si am doua”, Pind aici sfintul traise retras in chilia sa; dar vazind pustiirile arianismului, protejat de imparatul Valens, ce le facea prin turma lui Iisus Christos, alerga in ajutorul catolicilor din Antiochia, ca sa-i mingiie si sa le imblinzeasca persecutia”. in unire cu preotii Flavian si Diodor, care administrau biserica din Antiochia, in absenta Episcopului Meletie, exilat de imparat. Sfintenia si minunile sale Adeau mult4 putere si greutate cuvintelor $i luptelor sale. 18 Palatul lui Valens era pe malurile Orontelui si se despartea numai printr-un drum mare care mergea la tara. Intr-o zi pe cind imparatul se uita la trecatori din inaltimea galeriei sale, vazu un batrin imbracat prost, care mergea foarte iute. intrebind cine era acel batrin, i se raspunse c& era Afraat, acel pustnic pentru care poporul avea atita veneratiune. “Afraate, fi zise Valens, unde te duci aga repede? Ma due sa ma rog pentru prosperitatea domniei Voastre, raspunse sfintul”. Ortodocsii care nu mai aveau bisericd in Antiochia, tineau adunirile lor pe o cimpie, care servea la exercitiile armatei. “imparatul zise: Pentru ce tu, calugar cum se pare a fi, ti-ai lasat chilia si duci o viata vagabonda? Afraate raspunse: Am gezut in chilie, cit timp oile Dumnezeului Pastor erau in pace: dar acum, cind sunt expuse la cele mai mari pericole, a-i putea oare sa locuiesc linistit in chilia mea? Daca o fat ar vedea focul la casa tatalui sau, ce ar trebui s& fac? Oare sa sada pe scaun $i so consume flacarile? Nu este de datoria sa, ca sa alerge in toate partile, sd caute apa, ca sa stinga focul? Si cu fac tot asa! alerg sa sting focul ce l-ai pus la casa parintelui meu”. imparatul nu raspunse nimic, insa unul din eunuci batjocori pe sfint si-l ameninta chiar cu moartea, Dar si Dumnezeu razbuna numai decit pe servitorul sau. Eunucul mergind sa vada, daca baia imparatului cra ca pleea capul si cdzu in cazan, unde muri fara nici un ajutor. imparatul a fost asa de mult miscat de intimplarea aceasta, cd nu indrazni sa exileze pe sfint, cu toate c4 Arienii il indemnau.8 Se minuna nu mai putin si de vindecarile bolnavilor pe care Afraate ii ungea cu untdelemn sau cu apa, peste care facuse semnul crucii. El fugea de orice pericol, amenintator castitatii, Nu vorbea nici odata cu femeile; sau dacd era obligat sa faca aceasta, se tinea la oarecare distant de ele si vorbea numai cele absolut necesare, Dupa ce s-a dat pacea bisericii, prin Mmoartea imparatului Valens, Afraate se intoarse la chilia sa unde adormi in Domnul. Teodorit vorbind de el zice: “Sunt incredintat, ca are mai mult& putere inaintea tui Dumnezeu dupa moarte, decit atunci cind era pe pamint, si iata pentru ce cer mijlocirea lui.” Toata biserica a urmat exemplul lui Teodorit. Biserica orientala serbeaza amintirea lui in ziua de 29 ianuarie, iar cea occidental in 7 Aprilie. AFRICAN, martir (8 Martie). AFRICAN, a suferit martiriul impreuna cu Terentic, Maxim, Pompie si alti trezeci si sase in Africa, pe timpul imparatului Decie si a guvernatorului Fortunian, se imbarbi tara impreuna si se hotarird a se lupta vitejeste pentru credinta, intarind si pe alti cu cuvintele Mintuitorului “Nu va temeti de cei ce omoara trupul, iar sufletul nu-l pot atinge”. infatisin- du-se inaintea lui Fortunian marturisira cu indrazneala pe Christos, pentru care find batui, au fost inchisi in temnitaé. Dupa aceea scotindu-i i-au indemnat si se desparta de credinta lui Christos si sd se inchine idolilor Dar ci impotrivindu-se si dovedind statornicia lor au fost batuti aga de cumplit incit li se vedeau maruntaiele; apoi le patrunse spinarea cu frigari _SF. AFRODISIE - SF. AGAPIA arse si turnind ofet amestecat cu sare ii freca cu spini. Guvernatorul find mihnit ca idolii cézusera prin ruga- ciunile lor, porunci sa li se taie capul in 10 Aprilie. Toti acesti sfinti mucenici se serbeaza si in ziua de 28 Octombrie. AFRODISIE, impreund cu Leontie, Antonie, Mel, Valerian si Macrovie impreun gi cu alti, au marturisit in Scitopole. se savirseste amintirea lor in biserica Sf. Iacov, la Halcopatrie, in 4 Mai. AFRODISIE martir. Acesta era din Cilicia, crescut din pruncie in invataturile credintei crestine. Fiind prins si dus inaintea lui Dionisie guvernatorul, si marturisind pe Christos Dumnezeu adevarat, a fost ars pe spinare cu fiare arse si pus intr-o caldare cu plumb, ce clocotea; apoi a fost spinzurat cu capul in jos. Dar scapind de toate acestea, a fost dat la 0 leoaica spre sfisicre; aceasta insa vorbind omeneste, multi s-au minunat si au crezut; care marturisind pe Christos cu indrazneal, li se taiara capetele, Vazind aceasta tiranul porunci sa-l striveasca pe sfintul intre doua pictre, care abia putura cinzeci si cinci de ostasi sa le ridice, si astfel s-a savirgit sfintul A frodisie in ziua de 21 lunie. AFRODISIE cuvios, s-a savirsit cu pace in 24 Decembrie. AGAPIA (16 Aprilic). Hionia si Irina erau surori si traiau in Tesalonic. Parintii lor crau inchinatori de idoli cind ele isi varsara singele pentru lisus Christos. Diocletian oprind sub pedeapsa de moarte, de a pastra sfinta Scriptura, ele gasira mijlocul de a lua de la persecutori mai multe volume dinsfintele carti. Numai in anul urmator, adica in 304, au fost descoperite. indata au gi fost arestate si conduse inaintea guvernatorului Dulcetiu. Cind acesta sedea pe tribunalul sau, greficrul Artemesiu ii vorbi astfel “Daca maria voastra imi permite, voi citi o informatie trimisa de stationarul care priveste pe persoanele ce sunt de fata”. Dulcetiu poruncind ca s& se citeasca informatia, grefierul citi ‘urmiatoarele: Stationarul Casandru lui Dulcetiu, guvernatorul Macedoniei, salutari trimit Mariei Voastre sase femei si un barbat, care n-au voit sé manince came jertfita zcilor. Femeile se numese Agapia, Hionia, Irina, Casia, Filipa si Euthia, iar barbatul care este cu dinsele Agaton”. Guvernatorul, intorcindu-se femei le zice: “Nenorocite ce sunteti, puteti voi sa aveti indrazneala a va impotrivi pioaselor porunci ale imparatilor si Cezarilor? $i tu, indreptindu-si cuvintul cétre Agaton, de ce nu voiesti sé maninci carne jertfita zcilor, cum fae si alti supusi ai | imperiului? pentru ca sunt crestin, spunse Agaton. Dulcetiu intorcin- du-se catre Agapia. $i tu, ce erezi? Agapia. Cred in Dumnezeul cel viu i | n-ag voi si pierd meritul vietii mele trecute prin vreo fapta rea. Dulcetiu catre Hionia. Dar tu ce spui? Hionia. Voi spune ca cred in viul Dumnezeu si de aceea nu m-am supus imparatului Dulcotiv cAtre Irina. De ce nu ai voit s tre te supui poruneilor imparatesti si Cezarului? Irina. Pentra ca ma tem sa nu minii pe Dumnezeu. Dulcetiu catre Casia. Ce ai si-mi raspunzi? Casia. Voiese si mi mintuiese sufletul meu | 20 Dulcetiu. Nu voiesti sa iei parte la jertfele noastre? Casia, $a ma fercasca Dumnezeu de 0 asemenca crima Dulcetiu catre Filipa. $i tu-mi vei vorbi ca si celelalte? Filipa. Da, negresit: mai bine sa mor, decit sa iau cea mai mica parte la jertfele voastre. Duleetiu catre Eutihia. $i tu esti asa de nesocotita ca si celelalte? Eutihia, si eu cred, ca gi dinsele, si mi-ay da mai bine viata, decit si consimt la ceea ce ceri de la mine.” Find ca Eutihia era ingreunata, guvernatorul porunci sao duca in inchisoare si sa aiba grija de dins: pind ce va naste Dulcetiu reveni la Agapia si-i zise: “Care este cea din urma hotirire a ta? Nu voiesti sa imiti pe acei ce-si fac o datorie de a asculta de impiratul? Agapia. N-as putea lua asupra mea ca si ma devot demonului; toate cuvintele tale. nu mA vor putea amagi Dulcetiu. $i tu Hionio ce raspuns ai si-mi dai? Hionia. Eu ramin in hotirirea mea. Dulectiu. Nu cumva ai vrouna din acele carti sau scrieri, care privese invatatura impiosa a crestinilor? Hionia, N-avem; ni le-au luat toate din ordinul imparatului, Dulcetiu. Dar cine v-a invatat si cadeti in asemenca visuri? Hionia. Noi avem sa dam seama de sfinta invatatura, profesam, lui Dumnezeu Atotpu- ternicul si Fiului sau Domnului nostru lisus Christos. Dulcetiu. Voi sunteti cu totii obligati de a va conforma edictelor imparatesti si Cezarilor: dar ftindea d instiintari si ordine reinnoite. ramineti inca in impotrivirea voastra. facin- du-vi o glorie din numele odies de crestin gi dup ce ati fost indemnate ceo pa ad de stationari 1 de principalii ofiteri a21 profesa religia imperiului, dar n-ati Voit sa consimtiti, va declar ca am sa condamn la chinurile prevazute prin ordonante.” Apoi le citi sentinta conceputd in termenii urmatori are Agapia si “Pentru indaratnicia cu Hionia au ramas in hotarirea de a profesa religia crestinilor, pe care 0 dispretuiesc toate persoanele pioase, nesocotind divinele porunci ale imparatilor si Cezarilor nostri, le condamnam si fie arse de vii. ar Agaton, Casia, Filipa si Irina, vor raminea in inchisoare pina ce vom hotari altminterea”. Dupa ce s-a executat sentinta pentru Agapia si Hionia, Dulcetiu porunci sa vie Irina si i-a vorbit astfel Acum nebunia ta se cunoscuse foarte bine. S-au gasit la tine un mare nunar de carti, caiete, foi si serten, privitoare la invatatura crestinilor, oamenii cei mai rai ce sunt pe pamint, si cind ti le-au aratat a trebuit sa le recunoasca, degi ai negat c@ se afla in pastrarea ta. Este de mirare, ca nici chinurile surorilor tale, nici temerea de un sfirsit aga de grozav, nu ti-au deschis inca ochii. Esti dar hotarita sa mori; cu toate acestea ag voi sa te crut pe tine Inchina-te zeilor si voi uita crima ta. Face-vei in fine, ceea ce imparatii gi Cezarii au ordonat? Vei jertfi tu? Vei minea din carnurile jertfite? Irina. Sa stiti cd nimic din toate acestea nu voi face. Nu cumva ai voi, ca sa merit a fi ars de focul vesnic, care va fi partea acclora, ce s-au lepadat de lisus Christos, Fiul lui Dumnezeu? Dulcetiu. Cine te-a indemnat si ascunzi un timp aga de indelungat aceste carti proaste? Irina. Dumnezeu Atotpu- ternicul, care ne-a poruncit sa-1 iubim chiar cu pierderea vietii noastre. lata pentru ce ne lasam noi sa fim arse de vii, decit sa dam sfintele scripturi si si vindem lucrurile lui Dumnezeu? Duicetiu. Mai tia cineva ca tu ar ascuns aceste carti? Irina. Nimenea nu stia; numai Dumnezeu stie, pentru ca lui nimic nu-i poate fi ascuns. Nici chiar servitorii nostri nu puteau sa a stie, ca sa nu ne declare. Dulcetiu Unde v-ati ascuns unul din urma, cind s-a publicat edictul prea piosilor imparati? Irina. Unde a vrut Dumnezeu, pe munti. Dulcetiu. Cine va nutrea atunci. Irina. Dumnezeu, care se ingrijeste de existenta tuturor creaturilor sale. Dulcetiu. Stia tatal tau aceasta? Trina. Nu, el nu stia nimic. Dulcetiu, De buna seama ca vecinii stiau. Puteti s-i intrebati, raspunse Irina, si si cercetati daca aveti trebuinta. Dulcetiu. Cind v-ati intors din munti citeati voi niste asemenea carti in prezenta cuiva? Irina, Fiindca le tineam cu ingrijire ascunse, fra sa indraznim a le transporta aiurea, simteam mare durere, cA nu le puteam citi, nici, Ziua nici noaptea, cum aveam obicciul inainte de publicarea edictului. Dulcetiu. Surorile tale au fost pedepsite cum meritau. lar tu desi esti vrednica de moarte pentru ca ai ascuns in casa ta aceste carti impioase am sa te pedepsee altminteri; vei fi expusa intr-un loc de desfrinare, si vei trai pe fieeare zi cu o pine, ce ti se va aduce de la palat; vei fi pazita de soldati, c4rora le poruncese, sub pedeapsa de moarte, ca sa te opreasea s@ nu iesi nici un minut”. Aceasta sentinta necuviineivasd, a fost execu tata intoemai; dar Dumnezeu se declara protectorul curitiei servitoareiSF. AGAPET sale. Nimenea nu indriznea a se apropia de dinsa, nici s4 vorbeasca in fata ei, vreun lucru necinstit Guvernatorul aducind-o inaintea tribunalului sdu, fi zise: “Vei raminea oare necontenit in indaratnicia si nesupunerea ta? Irina. Ceea ce numesti tu nesupunere gi indaratni- cire, cu numesc pietate catre Dumnezeu si va declar cd staruiesc in ea. Dulcetiu. “Daca este asa, vei fi condamnata cum meriti”. El ceru apoi tAblita gi scrise sentinta urmatoare: “Irina impotrivindu-se a se supune imparatilor si a jertfi zeilor, si staruind necontenit in alipirea sa la secta crestinilor, ordondm si fie arsa de vie, cum au fost si cele doua surori.” Sentinta fu executata fard intirziere gi chiar in locul unde Agapi si Hioni patimise cu citeva zile mai inainte. Martiriul sau se intimpla in 5 Aprilie 304, sub al noulea consulat a lui Diocletian si al optulea a lui Maximian, Biserica serbeaza amintirea acestor sfinte martire in ziua de 16 Aprilie. AGAPET nascut la Roma, a fost primit in clerul acestei ccetati si se alipi la biserica sf. Ioan si sf. Petru; apoi se fficu arhidiacon. Sfintenia lui ii atrase iubirea si veneratia tuturor celor ce-I cunosteau. El urma lui papa Ioan I, mort in 26 Aprilic 535, si a fost sfintit in 4 Mai. Bunatatea sa vindeca ranele facute Bisericii de nenorocita schismé a lui Dioscor, care se ridicase contra lui Bonifatic II in $29. imparatul lustinian, auzind de alegerea sa, ii trimise marturisirea de credinta, care a fost recunoscuta ca ortodoxa; si dupa cererea imparatului Agapet condamna pe achimiti, calugari din Constanti- 22 regele vandalilor in Africa, fiind depus de Gilimer, lustinian se folosi de ocazie spre a rupe alianta cu Genseric, facuta de imparatul Zenon. Aceasta ruptura ¢ intimpla in al saptelea an al domniei sale gi al 533-lea de la Christos. Cu executarea proiectelor sale a fost insarcinat generalul Belisare pe care-] trimise in Africa cu o floté de cinci sute de vase. Belisare ocupa tara si lua Cartago f%rd mai nici o rezistenta. lustinian trimise bisericilor din lerusalim vasele vechiului templu al ludeilor, pe care Tit le depusese la Roma si pe care Genseric le transportase la Cartago. El imparti Af- rica in sapte provincii. Fiecare-si avea primarul sau cu deosebirea, c& in Numidia demnitatea primatiala nu era alipité de nici un scaun particular; dindu-se intiietatea celui mai batrin Imparatul si Arhiereii bisericii din Af- rica scrisera papei, ca si ingaduie a se lasa in posesiunea lor scaunele de erezie, dar Agapet le raspunse ca trebuie sa urmeze conform canoanelor si cd prin urmare s& se multumeasca a primi pe episcopii arieni la comuniune, fara sd-i admitd intre clerici si fara le lase demnitatile eclesiastice imparatul infiintind pe timpul acela un oras ling’ locul nasterii sale, ii dadu numele sau si ruga pe papa a infiinta un episcopat, care si aib’ sub sine Niricul. Teodot domnea atunci asupra Gotilor din Italia. Acest imparat, auzind ca [ustinian se pregatea a-i declara rizboi, sili pe papa a se duce la Constantinopole, spre a inlatura primejdia ce-I ameninta. Tot atunci Agapet primise scrisori, prin care-1 instiinta de tulburarile de acolo, Antim nopole, care crau nestoriani. Hilderic, | episcopul Trapezundei, urmase23 patriarhului Epifanie, ce murise in $35, si aceasta stramutare se facuse prin intrigile imparatesei Teodora. Antim se dadea de ortodox dar in fapt se impotrivea ca $i Teodora sinodului din Chalcedon. Acefalii vazindu-l la Constantinopole luara curajul. Sever, falsul patriarh al Antiochici si citiva capi insemnati ai sectei lor, se retrasera in acest oras si umplura biserica de confuzie. Agapet instiinta, c& va veni curind la Constantinopole, si ca va lua masurile potrivite spre a impiedica litirea erorilor. Grigorie cel mare (Fil. 5 c. 3), spune c& vindeca acolo un surdo mut prin rugaciuni. Agapet sosi la Constantinopole in 2 februarie 536 si imparatul il primi cu toata cinstea cuvenit’. Mai ocupa cu afacerea principala pentru care venise, dar lucrurile erau prea inaintate ca si poata obtine ceea ce doreau. Apoi se ocupa de cele religioase, cu nadejdea de a restabili pacca tulburata de erezie. Declara ci nu va comunica cu Antim, daca nu va subscrie hotaririle Sinodului din Halcedon si ca nimic nu-I poate face s4 consimta la stramutarea lui la scaunul din Constantinopol. impara- teasa cu toate staruintele sale, nu izbuti. Asemenea $i Iustinian cu toate cA intrebuin{é promisiuni si amenintari Agapet rimase neinduplecat si Antim se intoarse la Trapezunda numai sa nu fie obligat a primi Sinodul din Chalcedon, Papa-I declara escomu- nicat, daca nu va dovedi ortodoxia sa, subscriind acest Sinod. Aceasta fermitate aprinse in contra lui furia cutihienilor gi mai ales a imparatesei: dar statornicia lui Agapet birui toate incercarile creticilor. Mina, distins prin stiinta si pietatea sa, a fost ales patriarh al Constantinopolei, hirotonit fiind de papa Agapet. Ortodocsii plingindu-se in contra lui Sever si altor episcopi acefali, si-au propus de a examina plingerea lor intr-un Sinod. Dar Agapet cazu bolnav si muri la Constantinopole in 17 Aprilie 536, pastorind unsprezece luni si trei saptamini. Corpul sau a fost dus la Roma si ingropat in biserica Vaticanului la 20 ale lunii Septembrie. AGAPIE fiul lui Eustatiu Placida, martir, 20 Septembrie. AGAPIE martir, s-a savirsit sfisiat de fiare in 19 Noiembrie. AGAPIE martir. Erau zece ostasi in Sevastia pe timpul lui Licinie; si fiind cercetati de cApetenia orasului Avxanie si de Marcel ducele si Marco Agricole, apoi supunindu-se unor chinuri cumplite, s-au svirsit prin foc in 2 Notembrie. AGAPIE martir, s-a savirsit, taindu- i-se capul in 22 Noiembrie. AGAPIE martir, s-a savirsit de sabie cu Seleuc si Mamas in 3 Decembrie. AGAPIE Arhimandritul, s-a svirsit in ziua de 11 Januarie. AGAPIE martir, ucenicul Sf. Vavila, s-a savirsit in Sicilia la 24 lanuarie. AGAPIE martir din Gaza a patimit impreuna cu alti sapte martiri, pe timpul imparatului Diocletian, find muncifi de guvernatorul Cesareei Ur- ban; au primit sfirsitul prin sabie, si se serbeaza amintirea lor in ziua de 15 Martie. AGAPI martira, impreuna cu surorile sale Elpi si Pistis, au fost crunt muncite pentru credinta si suferira martiriul la Roma sub domniaSF. AGAPIT lui Adrian. Mama lor Sofia le numi dupa virtutile crestine teologice. Dupa ce le-a crescut in pictate ea insdgi le iIndemna sa marturiseasca vitejeste numele lui lisus Christos si le vazu cu bucurie, varsindu-si singele pentru lege. Ea insa servi lui Dumnezeu in vaduvie si muri cu pace. Numele sfintelor au fost renumite in biserica si se serbeazi in 17 Septembrie. AGAPIE martir, a fost sfigiat de fiare impreuna cu Timotei si Tecla la Gaza, din ordinul lui Urban, in 19 August. AGAPIE martir din Edesa a patimit in zilele lui Maximian impreuna cu fratii sai Teognie si Pistos, imbarbatati de mama lor sfinta mucenita Basa. Dupa ce a suferit mai multe chinuri, jupuindu-i-se piclea, a primit mucenia prin sabie in 21 August. AGAPIE cuvios, a sihastrit in hotarele mandstirii Vatoped si robit find de saracini, a intors pe multi la credinta si s-a sAvirsit la 1 Martie. AGAPION mazrtir, s-a savirsit in 22 Noiembrie. AGAPIT Episcopul Sinaiului. Acest sfint era din Capadocia pe timpul imparatilor Diocletian si Maximian, nascut din pArinti crestini si a crescut in frica lui Dumnezeu. inca de tinar se retrase la 0 mandstire mare, unde se nevoia cu postul si privegherea. Era indeminatic si foarte ascultitor fratilor manastirii, aducind ca o albina invataturile cele de suflet folositoare, pentru care s-a si invrednicit a primi de la Dumnezeu darul minunilor. imparatul Licinie I-a luat in armata, unde luptindu-se cu vitejie, nu departat de viata lui cea imbunatatita 24 de mai inainte, ci cu rugaciunile sale tamaduia tot felul de boli, nu numai ale oamenilor, ci si ale animalelor. Cind Victorin, Dorotei, Agripa, Teodul si alti viteji ostasi se luptau pentru credinta si primira cununa martiriului, sfintul, arzind de dorinta de a se invrednici si el de asemenea cinste, a primit o lovitura cu lancea, dar a scipat nevatamat. Pe timpul impira- tului Constantin, tamaduind pe o sluga a sa capata invoire a se duce la Manstirea sa. Acolo fiind chemat de Episcopul Sinaului a fost hirotonit preot si dup4 moartea acestuia a fost ales de cler si popor de Episcop. SAvirsind mai multe minuni a adormit in pace in 18 Februarie AGATA fecioara si martira (251) Orasele Palermo si Catana igi disput onoarea a fi dat lumii o sfinté asa de renumita; dar aceast4 disputa nu intereseaza pe acei care imitind virtutile sale gi cerind protectia ei, lucreaza ca sa ajunga si ei impreund cetateni. Ea a primit coroana martiriului la Catana in anii 251, pe timpul persecutiei lui decie. Nascuta dintr-o femilic nobila gi ilustra, cel dintii an al virstei sale il consacrase lui Dumnezeu. Quintian, barbat consu- lar, auzind de frumusetea si bogatia Agatei, se magulea ca va putea invinge hotarirea ei prin mijloace de constringere; el ordona si 0 aducd inaintea tribunalului sau la Catana Fecioara vazindu-se in miinile persecutorilor, se rug astfel: “lisuse Christoase, stapinul tuturor, vezi inima mea $i stii dorinta mea, numai tie se cuvine tot ce am. Tu esti pastorul meu, Dumnezeule! si cu sunt oaia; invredniceste-ma s& inving pe25 Diavolul”. Pe drum nu inceta a se ruga lui Dumnezeu s 0 intéreasca spre a mérturisi credinta sa. Quintian o dadu pe mina unei femei desfrinate anume Afrodisia, Ne putem inchipui primejdia in care se gasea sf. Agata. Dumnezeu auzi rugaciunile sale si se pazi in toata curatia timp de o luna, cit a stat acolo. Quintian auzind de statornicia Agatei, porunci a o aduce inaintea sa. Ea raspunse la intrebari, ca adevarata noblete si libertate este a servi lui lisus Christos. Judecdtorul iritat de | taria ci, porunci si o duca in temnita dupa ce a batut-o peste obraz. A doua zi intimpinind aceeasi rezistenta din parte-i 0 puse pe roata. Vazind muncitorul rabdarea sfintei, porunci si © schingiuasca $i sa-i taie fitele. O cruzime nemaiauzita ca aceasta facu pe martira s8-i ziea: “Crudule tirane, nu te tusinezi de injuria ce mi-ai facut, tu care ai supt titele mamei tale” Judecatorul o trimise iarasi in inchisoare, oprind de ai se lega ranele side a-i da de mincare; dar Dumnezeu se facu singur doctorul ci vindecind-o si umplind temnita de o lumina stralucitoare. Dupa patru zile Quintian porunci si o tirasca prin niste hirburi de oale si presarate cu jeratec, Sfinta infrunta $i aceasta munca cu mult curaj, iar dupa ce a fost dusa in temnifa, ea se ruga lui Dumnezeu: “Doamne Dumnezeul meu, totdeauna m-ai aparat din leagan. Tu ai dezradacinat din inima mea iubirea de lume gi mi-ai dat rabdarea, ca si patimesc, primeste | acum sufletul meu”. Indaté dupa ce s-a terminat rugdciunea adormi in Domnut si se face pomenirea ei in ziua de 5 Februarie. | SF. AGATANGHEL AGATANGHEL martir, s-a savirsit de sabie cu castor in 5 Noiembrie. AGATANGHEL martir, era din Roma si primi botezul de la sf. Climent episcopul Ancirei, care a yi patimit, suferind tot felul de munci. Asa dupa ce a fost batut cumplit cu vine de bou din ordinul lui Lucie, a fost spinzurat de un lemn, ars pe coaste cu torti aprinse, dat a fiare de unde scapind nevatamat i s-a virit tepusa de fier ars prin coaste $i apoi bagat in varnita unde a stat doua zile, apoi jupuit, batut cu toiege si pus pe pat de fier ars; aruncat in foc, unde a stat o zi si © noapte, tirit peste tepi ascutite si taioase ce erau infipte in pamint, primind pe capul sau plumb topit, purtat prin cetate cu piatra de git si in sfirgit primi moartea prin sabie in 23 de zile a luni Ianuarie. AGATOCLIA era servitoarea unui crestin, anume Nicolae, a cdrui femeie era pavlichiana si in timp de opt ania chinuit pe servitoarea sa cu tot felul de munci. in cele din urma zdrobindu-i coastele cu un ciocan gi arzindu-i limba, n-a putut sd 0 intoarca spre voia ei; si astfel turnindu-i jeratec peste grumaz, a parasit lumea aceasta in 17 Septembrie. AGATODOR martir, fost servitorul sfintilor Carp si Papil si marturisi pe Christos impreuna cu stapinii sai, pentru care a fost cumplit batut si spinzurat si-a dat dubul in 13 Octombrie, AGATODOR manrtir. Acesta fiind tinar, s-a dus la Domnul cetatii Tiancilor si pentru marturisirea in Christos a fost strujit si pus deasup unui gratar ars, apoi i se tie limba gi i s-au scos dintii, scrijilindu-i pielea a ‘aSF. AGATOPE 7 obrazului cu briciul, ii sfirima pulpele si fluerele picioarclor; i-au impuns coastele cu sulita, iar in moalele capului ii batura tepusa: si astfel si-a dat sufletul in 2 Februarie. AGATODOR Episcop, fiind trimis. de fericitul Ermon Episcopul lerusali- mului, pe timpul lui Diocletian in Herson, ca sA predice credinta crestind, a fost ucis in ziua de 7 Martie. AGATON papi, se cinsteste de biserica apuseana la 10 Ianuarie. El muri in 682, iar Anastase il numeste ‘Taumaturg. AGATONIC martir din Nicomidia, care intorcind la credinta pe principele cetatii, a fost dus mai intii in Tracia inaintea imparatului Maximian, apoi in Bizant; si in fine in Seleucia, unde din ordinul imparatului i s-a taiat capul impreuna cu a principelui si altor crestini, citi adusese comitele Evtolmie din Nicomidia in 22 August AGATONICA sora diaconului Papil, a primit cununa martiriului impreuni cu sfintul Episcop Carp in 13 Octombrie. AGATOPE, si ceilalti martiri din Creta. Dupa publicarea edictului lui Decie contra crestinilor, se varsa singele lor in toate partile, dar mai ales in insula Creta sau Candia, pe care 0 tratara paginii cu cea mai mare cruzime. Printre acei ce suferira atunci se distinse: Teodul, Saturin, Eupore, Ghelasie, Eunian, Zotic, Cleomen, Agatope, Basilid si Evarist; sau altfel numiti, cei zece martiri din Creta. Cei dintii trei erau din Gortina, Metropola insulei. Se crede ca ei au fost invatati in credinta de sfintul Ciril, episcopul acestei cetati, care au fost decapitati in aceeasi persecutie. Ceilalti sfinti 26 martini iarasi erau cretani: Zotic era din Gnosia, Agatope din Panorme, Basilide din Cidonia si Evarist din Eraclea. Zelul lor ii reuni in marturisirea lui lisus Christos. Dupa ce i-au arestat ji facu si sufere mii de insulte $i diferite chinuri; dupa care au fost dusi inaintea Guvemnatorului, ce-si avea resedinta la Gortina. Primira ordin de a jertfi lui Ju- piter divinitatea principal a tari; de altminteri ziua de 23 Decembrie, ii era specialmente consacrata gi se celebra © srbatoare in onoarea sa. Martirii raspunsera ca nu pot sa jertfeasca idolilor. “Voi recunoasteti puterea zeilor, dar nu veti raminea nepedepsiti pentru lipsa de respect catre aceasti ilustra adunare care cinsteste pe marele Jupiter, lunon, Rea $i alti zei. Nu ne mai vorbiti de Jupiter si Rea mama sa, raspunsera martirii, stim noi genealogia lor si istoria faptelor lor. Am putea si va aratim mormintul hui Jupiter, este nascut in insula aceasta; a fost regele sau mai bine tiranul acestei tari, s-a dedat la tot felul de dezordine si chiar abominatiuni con- tra naturii; a avut legatura cu fermecatorii, ca s corupa pe alti, Acei care il cinstesc ca pe un zeu nu trebuic | imite. Judecatorul neputind nega faptele aduse, nu mai urma decit furiei sale. Poporul asemenea plin de minie, ar fi facut bucati pe marturisitori, daca n-ar fi fost oprit. Ei fur condamnati la chinurile cele mai grozave. Unii find intingi pe roata, au fost sfigiati cu unghii de fier: altii aveau corpul imat cu pictre si cu bete ascutite; pe altii ii bateau cu bice plumbuite, asa ca le sfarima sau le disloca oasele; altiae suferira alte feluri de chinuri, care erau tot asa de crude. Mantirii, in loc de a se plinge, repetau mereu: “Suntem crestini, de ne-ar pregati mii de morti, le-am suferi cu bucurie”. Poporui striga cu furie spre a insufleti pe judec&tor contra lor, care iarasi indemnau pe muncitori sa nu-i slabeasca. Sfintii marturisitori laudau pe Dumnezeu zicind ca nu se vor desparti de dinsul Judecitorul, care nu putea invinge statornicia lor, porunci sa le taie capetele. Pe cind ii duceau la chinuri ei se rugau pentru persecutori si cereau convertirea compatriotilor lor Crestinii luar in taina moastele lor spre a le ingropa. Parintii Sinodului din Creta, tinut la 458, zic intr-o. epistola a imparatului Leon, ca insula lor a fost ferita pina atunci de cresie prin mijlocirea sfintilor martiri, care se serbeaza in ziua de 23 Decembrie. AGAY, unul din cei saptezeci de apostoli, a prevestit o foamete mare $i prinderea si inchiderea Sf. Pavel. lata ce zic faptele Apostolilor in cap. 11 v. 28: “Si sculindu-se unul dintrinsii (din profetii ce venisera din lerusalim in Antiohia), anume Agav, insemna prin Dubul, ca foamete mare va si fie in toata lumea care a si fost, sub Claudie Cesarul”. lar despre legaturile lui Pavel se vorbeste in cap. 21, v. 10: “Si raminind (in Cesareea) noi acolo zile multe, s-a pogorit din ludeca un profet, anume Agay; si venind la noi si luind briul lui Pavel si legindu-si miinile si picioarele, a zis: Acestea zice Duhul Sfint: pe barbatul a cui este briul acesta aga il vor lega in lerusalimn jidovii si-I vor da in miinile paginilor™ Despre acest sfint apostol nu mai stim SF. AGHEU (520 -i.Hs.) nimic alta, decit ca a predicat Evanghelia, ca si ceilalti apostoli in locul care i-a cAzut sortii, Amintirea lui se face atit in ziua de 4 Ianuarie, cit si in ziua de 8 Aprilie. AGHEU (Esd. V. | etc. VI, 14. Ag. I, 1-520 a. Chr.), al zecelea dintre profetii mici a fost unul din cei din urmé ai legii vechi. Nu se stie nimic despre familia si patria sa. ludeii adusi din robie de catre Zorobabel si lesuah, incepuse s4 zideasca templul, dar multe piedici li se impotrivea; de aceea au fost nevoiti s& construiasc’, dar casa lui Dumnezeu nu era inca terminata; si cind imprejurarile mai favorabile ingaduira Iudeilor a con- tinua lucrul, pe timpul lui Darie, fiul lui Histaspe, Aghcu o fost trimis de Dumnezeu, sp € a destepta si sustinea zelul lor ce lincezea, temindu-se ca templul al doilea nu va fi asa de frumos, nici asa de bogat, asa de sfint ca cel dintii. Raspunzind acestor ingrijiri, profetul prevesteste gloria templului lui Zerovavel, mai mare decit a templului lui Solomon (Ag. II, 9), desi cele mai scumpe monumente ale cultului mozaic: chivotul, tablele legii, vasul cu mani, toiagul lui Aaron. care infrunzise, urim si tumim, podoabe misterioase ale marclui preot, cu care se servea pentru prevestirea viitorului sau condamnarii, nourul, semnul prezentei lui Ichova, mirul pentru stintire, toate acestea lipseau, cind s-au intors din robie; aceste monumente crau glorioase fara indoiala; dar Fiul lui Dumnezcu, Mintuitoral lumii, a intrat in templul al doilea. Traditia spune ed Agheu a murit in ultimul an al domniei lui Darie, Se serbeaza in 16 Decembrie.SF. AGNI (304) AGHIE, unul din cei patruzeci martini. Vezi Actiu 9 Martie. AGLAIA, fiica lui Acachie, Antipatul Romei, desi foarte avuta, traia in nelegiuiri cu servitorul sau Bonifatie; dar era foarte milostiva si evlavioasa. Dorind sa aibi moastele martirilor; trimise pe servitorul sau in Orient, cu o suma mare de bani Acesta ins, primind singur cununa martiriului, a fost primit cu mare cinste de stapina sa, si ingropindu-] aproape de cetate, a zidit 0 bisericd pe numele lui si mutindu-I acolo in mijlocul orasului, se ficeau multe minuni. De atunci sfinta Aglaia petrecind cu mare cuviinta si plicere Dumnezeiasca, s-a savirsit cu pace in ziua de 19 Decembrie. AGLAIE martir din cei patruzeci Vezi Actiu 9 Martie. AGNA unul din cei douazecisigase de martiri, care au marturisit pe Christos in Dacia, pe timpul regelui Gotilor Ingurih, si al Imparatilor romani Valentinian si Gratian, pentru care a luat cununa martiriului prin foe, fiind cu totii adunati intr-o biscrica, care s-a ars din ordinul lui Ingurih, impreund cu acesti martiri, in ziua de 26 martie AGNI romana (304). Toate neamurile, zice Ieronim, se uncsc a cinta cu laude pe sfinta Agne, care stiu sa invinga atit slabiciunea virstei sale, cit si tirania vrajmasilor si care infrumuseta cununa martiriului cu cea a curatici. Totdeauna a fost chemata in ajutorul curatici impreuna cu sfinta Fecioara Maria si Sf. mucenita Tecla, Bogatia si frumusetea Agnei, atragea o multime de tineri din tufaga Roma, care o cereau in casatorie, desi nu avea mai mult de treisprezece ani, I cum ne spune Augustin si Sf. Ambrosie, cind si-a dat viata pentru lisus Christos, la inceputul persecutiei lui Diocletian. Ea raspundea la toti, ca $i-a consacrat fecioria sa mirelui ceresc gi nevazut de oameni. Cu toate staruintele, a fost cu neputinta sa o poata indupleca. Unii din acest tineri, voind si-si razbune refuzul sau, 0 denuntara judecatorului ca crestina. Ei se maguleau cu nadejdea, ca la urma va ceda in fata torturelor si amenintarilor. Judecatorul se purta la inceput cu blindefe si fagaduintele cele mai inselatoare. Dar sfinta, declarind de mai multe ori cd nu are alt mire decit pe lisus Christos, lua un ton amenintator, cu nadejdea, cA o va ingrozi. Dar se ingela, caci Agnes arata intr-un corp slab gi delicat, un suflet tare si viguros. Se aprinse un foe mare si se aduse unghiile de fier, roate si tot felul de unelte pentru munci, Tindra fecioara considera aceste ingroziri ca niste jucarii, fard s& se teama citusi de putin. Nimic nu pierdu din nevinovatia fetei sale in mijlocul muncitorilor, care 0 incon- jurau si asteptau numai ordinul judecatorului, ca sa se supuie lovitu- rilor lor. Nu numai atit, ci nu mai putea de bucuric la vederea instrumentelor de torturi ce-i crau pregatite si se infatisa singura sa fe primeascd mai curind. Atunci o tiri inaintea idolilor, ca sa le tamiieze: “ca insa ridica mina spre a-si face semnul crucii Guvernatorul vazind: 4 masurile uate nu-i folosesc nimic, ameninta pe sfinta a o trimite intr-un loc de destrinare, unde acca castitate cu care se lauda atita, era sa fie expus insultelor unci tincrimi destrinate.29 “Lisus Christos, raspunse ea, este prea gelos de curatia mireselor sale ca sa ingdduie rapirea acestei virtuti: el este pazitorul si protectorul meu Puteti sd-mi varsati singele. Dar trupul care-mi este jertfit lui Tisus Christos, niciodata nu-I veti putea pingari”. Judecatorul plin de minic ordona a se cxecuta amenintarea. finta fu dus intr-un loc de Prostitutic; mai multi tineri stricati alergara; dar la vederea tinerei fecioare erau cupringi de un respect asa de mare, cA se retrageau. Unul dintre ci care era mai indraznet fu Jovit cu o sigeati de foc peste ochi, si cazu la pamint, orb si aproape mort. Tovarasii sai ingroziti, ridicindu-l, il dusera la sfinta, care, prin rugéciunile sale il ficu sanatos dindu-i vederile. Cu toate acestea principalul acuzator al Agnei intarita din ce in ce mai mult pe magistrat, care n-avea nevoie de imboldire. Vazindu-se dispretuit el insusi de o copila, 0 condamna la deeapitare. Vederea muncitorului, insarcinat cu executarea sentintei, umplu de bucurie pe fecioara Agni “Ea merse, zice sf. Ambrosic la locul de munca, cu atita bucurie, ca si cum s-ar fi dus la munca. Muncitorul incercindu-se inca odata sa o facd a-si schimba hotarirea, conform cu instructiunile secrete, ce le primise, ea raspunse cd nu va trida niciodata credinta pe care o jurase Dumnezeului sdu mire: ficu o scurté rugaciune, si dupa accia pleca capul, atit pentru a se inchina lui Dumnezeu, cit si pentru a primi lovitura care savargi jertfa sa. Cei ce priveau nu-si putura opr lacrimile waizindu-o aga de tindra. inlantuita gi cu indrazneala sub mina muncitorului SF. AGRIPINA O ingropara linga Roma, pe calea Nomento, inca de pe timpul lui Constantin cel mare se ridica pe mormintul sau o biserica, care este si i. Relicvele sale fura gasite si puse intr-o racla foarte frumoa: Mareata biserica sf. Agnes construita pe piata Navone, unde sunt depuse. este zidita pe locul unde a voit sa 0 dezonoreze. Sub biserica este 0 cripta cu un frumos basorelief de marmora, reprezentind pe sfinta dusa de soldati. Sarbatoarea sfintei Agni Romana se afla in toate martirologiile orientale gi apusene. Sinodul din Worcester in Anglia, finut la an 1240, obliga pe femeile engleze a o tinea. Sf Ambrosie, Augustin si alti parinti au facut panegiricul acestei sfinte. lar biserica noastra o serheaza in 21 Tanuaric. AGNI martira, la 14 Ianuarie. AGNI a patimit impreuna cu Tirs in 20 lanuarie. AGRIPINA. Aceasta sfinta era nascut si crescuta in vestita cetate a Romei. De mica inca raspindea mirosul dragostei, ca un trandafir intr-o gradina, gonind stricaciunea patimilor: pentru ci impodobindu-si sufletul cu fecioria si cu barbatia si facindu-se mireasé lui Dumnezeu, alerga cu indrazneala si cu vitejie la munei, pentru dragostea mirelui sau, Christos. Deci fiind batuta cu toiege, a zdrobit paginatatea, iar fiind dezbracata de hainele trupesti, a defaimat goliciunea vrajmagului, Deci fiind munciti cumplit si-a dat sutletul lar Bassa, Paula si Agatonica Tuind pe ascuns corpul sfintei din Roma, lea dus in Sicilia, unde prin rug -a savirsit in temnita ciunile ei sevindecau de orice boala. Sfinta Agripina se serbeaza in 23 lunie. AHAIC martir, s-a savirsit prin sabie in ziua de 24 Decembrie. AHAZ dreptul, este fiul lui lotam al doisprezecelea imparat al Iudeilor, de care vorbeste sf. Matei in cap. I vers. 9 si care fiind strimtorat din toate partile de vrajmasi, a fost mustrat de profetul Isaia pentru inclinarea lui catre idololatrie, dar s-a invrednicit a primi un semn, cu toate ca el nu voia a ispiti pe Dumnezeu (Isaia VII, 4 Is. VH, 11). Semnul cu toate acestea i s-a dat si a primit in acele imprejurari grele, cind Faaceu regele din Israil si Rasin regele Aramului, cuprinsese toata fara si imprejurase lerusalimul, prevestirea, c&: “Fecioara in pintece va lua si va naste fiu si va chema numele lui Emanuel” (is. VIL, 14). Ahaz a vazut cu ochii sii cum Dumnezeu apara pe popor. supunind pe acei regi, care navalira asupra ludeilor, sub domnia Asirienilor si s-a asigurat, c& dinastia lui David nu se va stinge. (1 Aprilie). AHIA profetul de pe timpul lui Solomon (1 Regi XI, 29). Timpul despartirii se apropia, si leroboam se gindea la tronul, care trebuia odata si fie in contra celuilalt. Ahia (965 a Chris.) se imbraca cu 0 manta noua si se duse la Jeroboam, care se afla la cimp linga lerusalim; erau numai ei singuri; profetul sfisie haina sa in 12 bucati si-i spuse lui leroboam, sa-si ia zece, pentru cd asa, zice Domnul, voi mupe imparatia din miinile lui Solomon si-ti voi da zece semintii. intemeiat pe aceasta, profetul prevesteste revolta apropiata si-i figadui sprijin din partea lui Dumnezeu, daca in domnia lui, va raminea credincios datoriilor sale. | | 1 0 Dupi ce i-a vestit astfel gloria sa (I Regi, XIV, 2) Ahia trebuia sa-i vesteasca altédata, ceva neplacut. El se retrasese la batrinete in orasul sau natal Silo: ochii sai slabise cu totul si sotia lui leroboam veni, necunoscuta, sa-I intrebe despre boala fiului sau. Dar cum putea ea sa ramina necunos- cuta vazatorului lui Dumnezeu? Intra, zise batrinul, indata ce auzi pasii sai, intra femeia lui Ieroboam, gi drept pedeapsa pentru faradelegile lui, ii vesti moartea fiului sau si ruina casei sale. Profetia aceasta arata, ca desi corpul era slabit de batrinete, totusi sufletul sau era destul de viguros. Cuvintarea sa catre femeia lui leroboam este plina de caldura si foarte miscatoare, descriind cu culori vii gresalele regelui si nenorocirea casei sale. Ela scris 0 carte. cuprinzind intimplarile timpului sau si care a servit la scrierea cartii Regilor (2 Cron. IX. 29), dar acea carte a fost pierduté. Se serbeaza in 12 Noiembrie. AHILA cuvios, s-a savirsit cu pace in 17 Tanuarie. AHILEU, vezi Nereu. AHILIE Episcopul Larisei, Acesta era pe timpul lui Constantin cel mare, nascut si crescut de parinti binecre- dinciosi. invatindu-se impreuna cu frica lui Dumnezeu si filosofia cea mai inalta si impodobindu-se cu tot felul de fapte bune, a fost ales arhiercu al Larisei din Tesalia; si mergind la sinodul ecume din Niceca, s luptat impreund cu parintii contra lui Aric, si dindu-l anatemei pe el cu toti partasii lui, s-a intors acasd, unde lucra. mult’ pentru. inlaturarea idololatriei si sivirsind mai multe31 minuni, s-a sAvirsit cu pace, dupa ce aridicat casa Domnului, in 15 Mai. AHIM, unul din cei sapte Macabei. Cei sapte frati numiti Macabei erau ludei insemnati prin alipirea lor la lege si prin sfintenia vietii lor. Ei au fost martirizati impreuna cu mama lor, pe timpul persecutiei lui Antioh Epifanul, regele Siriei. Tudeii revenira din captivitatea Babilonului in primul an al domniei lui Cirus. Ei avura libertatea a se intruni in corp de republica, a se guvema prin propriile sale legi si a urma cu obiceiurile religiei lor. Artaxerxe Longiman dadu si mai multa intindere privilegiului lor. Dar ei ramasera supusi pina la un punct oarecare sub dominatia Persilor, inpartind soarta acestui imperiu sub Alexandru cel mare, apoi sub Seleucizi, regii Siriei. Antioh IIL, al saselea dintre acesti regi, supranumit Mare, din cauza cuceririlor ce le facuse in Asia mica gi pentru c& avea sub stapinirea sa Me- dia si Persia, care putin dupa aceea se supuser din nou Partilor. Dar in urma a avut neplaceri, mai ales din partea Romanilor, care-1 despoiara de tot ce poseda spre apusul muntelui Taurus A fost obligat a da galerele si elefantii sai, a le plati in timp de doisprezece ani un tribut de 0 mie de masuri de griu, calitatea cea mai de frunte si a trimite la Roma douazeci de ostatici intre care si pe fiul sau Antioh. Erau doua temple renumite, unul al Dianei si altul a lui lupiter Belus in Elimaida, 0 provincie a Persici, situata intre Media si golful Persic si guvernata prin regii proprii de la moartea lui Alexandru, Antioh ‘indu-se fara mijloace si intr-o mare SF. AHIM lips& de bani, merse in acea {ard si intr- © noapte prid& templul lui Tupiter Belus. Dar locuitorii il urmarira cu scop dea lua inapoi tezaurul lor; ajungindu-1 il atacara si-i ridicara viata. Iudeii facusera servicii importante acestui rege si predecesorului sau. Sase mii dintre ei ucisera cu ajutorul lui Dumnezeu 0 suté douazeci de mii de oameni din armata Galatenilor, care atacasera babilonul si contra carora Sirienii si Macedonenii nu indrazni- sera a se bate. De aceea primisera spre rasplatire mari lovituri de la regele Siriei. Seleuc III, fiul si urmasul lui Antioh cel mare, avu mai intii catre dinsii aceleasi sentimente ca gi parintele sau si-l favoriza citva timp. ludeii se bucurau atunci de astfel de conside- ratiune, ca principii suverani cdutau amicitia lor si trimisera mari daruri la templul din ferusalim. Seleuc procura singur tot ce era necesar spre intretinerea casei Domnului. O pace adinca domnea peste toata Iudea si legea se observa cu exactitate sub marele preot Onias III. Dar neintele- gerea ce se ivi intre el si Simon, barbat puternic din semintia Veniamin si guvernatorul templului, ingloda natiunea in cele mai mari nenorociri. Simon neputindu-si pune in lucrare planurile sale, se hotari a se servi de seful lui Onis spre a-i pierde. El se duse la Apolonie guvernatorul Celesirici si al Palestinei sub Seleuc, si-i spuse cd in templul din Ierusalim sunt tezaure numeroase pe care le-ar putea ridica pentru regele. Guverna- torul instiinta pe Seleuc si fiindea regele nu stia de unde sa ia bani, spre a plati tribut Romanilor, fu incintat devestea aceasta gi trimise ordin lui Eliodor, ca sa ia acea avere a templului ludeilor si s4 0 duca in Antiohia Eliodor, sosind ta Ierusalim informa pe Onias despre scopul calatoriei sale. Marele preot se impotrivi din toate puterile. EJ ii spuse ca in templu nu este altceva decit lucrurile consacrate lui Dumnezeu si cA bunurile ce s-ar putea gsi, erau depozitele vaduvelor si orfanilor. Eliodor hotarit a executa ordinul regelui, intra in templu cu o trupa de soldati. Dar cind lucra sa ridice tezaurul, un om calare, care avea sabia de aur i se arata. Cavalerul se repezi cu furie la el gi calul fi dadu mai multe lovituri cu piciorul. in acelasi timp se mai aratara incd doi oameni puternici, frumogi si foarte scump imbracati, care stind ling Eliodor il bateau necontenit. Ofiterul regelui cau la pamint aproape mort si toti cei de fata au fost cuprinsi de fried. L-au scos afara mai fara viata si se vindeca numai prin rugaciunile lui Onias. care aduse gi un sacrificiu pentru el, intorcindu-se la Antioh ii povesti cu de-amanuntul cele ce i se intimplase: apoi adauga: “Daca ai vreun vrijmas pe cineva, care s fi format planuri contra ta, trimite-I acolo si-l vei vedea venind de acolo zdrobit daca va mai putea veni, pentru ca cu adevarat in templul acela este o putere Dumnezciasca” Regele fu curind dupa accea pedepsit pentru sacrilegiul sau, chiar te Fi pe ca cu executarea, Scleuc se intelesese cu Romanii sa le trimita pe fiul sau Dimitrie. atunei in virsta de zece ani in locul hui Antioh, celilalt fiu al sau pe care voia sa-I tie in Siria, Eliodor 32 profita de ocazie, cind cei doi mostenitori crau absenti; otravi pe rege si se puse pe tron. Tindrul Antioh auzi la Atena de revolutie Ceru ajutorul lui Eumene, regele Pergamului si a lui Atal fratele acestuia, care ducindu-se in Siria cu armata puternicd alungara pe uzurpatori si-] pusera in posesiunea statelor parintelui sau, Antioh lua titlul de Epifane sau ilustru, dar lui ii convenea mai bine numele de dispretuit pe care-I diduse Danicl inainte de nasterea sa. Diodor de Sicilia spune ca cutreera strazile cu © trup de desfrinati, era in legatura cu oamenii picrduti, se imbata cu persoanele cele mai de rind si facea o multime de nebunii cu privire la buna cuviinta si la demnitatea caracterului sau regal. Pe ling’ desfrinare si betie era foarte risipitor, avea pe lucruri de nimic Tosua fratele arhiereului Onie, facu mult rau Tudeilor. Condus de ambitie schimba numele in Iason ca sa plac: d tot grecilor. El se duse la Antioh Epifane promitindu-i patrusutepatruzeci de talanti de argint, daca l-ar pune pe dinsul Arhiereu si sa dea ordin ca fratele sau Onie si fie depus si sa-l aduca la Antiohia. El capata ceea ce cerea. Abia se fcu stapin si calca pe fata mai multe articole ale religici judaice. Dadu lui Antioh inca o suta cincizeci de talanti de argint, spre a infiinta la Terusalim un gimnaziu, unde sd se deprinda tinerimea cu exereitiui grccilor gi a face din locuitorii acestui oras cetateni lui Antioh. Cu speranta sstui drept de incetitenime arunc in apostasic un mare numar de tudei, pe care vanitatea sau interesulrelatia cu paginii, ii dispusese a prefera foloasele lumii in loc de a sluji lui Dumnezeu cu credinta. Trei ani se petrecura astfel, cind un ait iudeu, anume Gnias, sehimba numele in Menclaus; era rate cu acel Simion, de care am vorbit. Dind treisute de talanti de argint peste ceia ce daduse lason, cumpara Arhieria si a fost si mai pacatos decit cel pe care-1 inlocuise. indemni pe ludei sa-gi lase legea Jor si sd urmeze pe cea pagineasca. Condamna la moarte pe Onia. Atunci s-au vazut pe cer semne infricosate, ce prevesteau nenoricirile, ce aveau si vie asupra lerusalimului Acestea incepuscra prin atitarile lui Jason si Menclau Ra fost ucis, vestea ca Antioh a razboiul din Egipet, Iason spindindu-s veni din tara Amonitilor in fruntea ao mie de oameni si ocupa orasul si templul din lerusalim. Dar indata a fost nevoit sa se retragé, auzind ca Antioh traia si venea cu oaste asupra lerusalimului. Acest principe la sosirea sa dezlantui furia sa asupra ludeilor si ucise optzeci de mii, ca sclavi natiunilor vecine si ficind prizonieri tot pe atitia, Dar nu numai drazni sa intre in templu, era locul cel mai sfint de pe pamint, avind de conducator pe Menclau, vrajmagul legilor patriei sale si miinile sale criminale tot ce era mai ¢ si alte obiecte destinate cultului si podoabe de ale casei Domnului, Lua cu sine optsprezece sute de talanti, dupa care se intoarse in Antiohia are iacu saeru: V Puse guvernator al palestine’ pe Vitip din Frig in si mai crud decit dinsul, Mindria lui era aga de mare, ca-si inchipuia, ¢& ar putea sa facd ca navele sf mearga pe uscat iar soldatii sai pe mare. Dupa aceia se puse in fruntea unci armate numeroase, crezind ca va putea cuceri Egiptui, Se facu stapin pe toata tara pina la Memfis, unde un mare numar de orase si de provineii se supusera lui, Apoi se intoarse in con- tra Alexandriei; dar cind era la Eleusina, la patru mile de oras, intitni trei ambasadori ai senatului roman, re-i ordond si suspende orice ostilitati si sa sfirgeasca cu razboiul Fi mai ziceau ca daca se impotriveste a se supune, Romani nu-] vor mai privi ca pe aliatul si amicul lor Pompiliu unul dintre ei, auzindu-l c& cere libertate de a se sfatui cu consilierii sai, il inconjura intr-un cere tras pe nisip, si-i spuse: Nu vei iesi de aici pina ce nu vei primi sau respinge propunerea facut, Antioh inspaimintat spuse, ca va face, ceea ce republica cere de Ja dinsul. Cheama armata si hotari a se razbuna pe ludei. El trimise in Palestina pe Apolonius cu douazeci si doua de mir de oameni si-i ordond a prada lerusalimul Apolonius sosind, ascunse motivul adevarat si se prea are ginduri pasnice. Dar simbata viitoare, cind totul era linistit, raspindi soldatii sai in diferite cartiere ale orasului, cu ordin de a ucide tot ce vor gasi. ludeii de fricd sa nu spurce simbita, se lasard a fi ucisi. Vreo zece mii scapara neucisi si au fost luati in robic. Altii fugiré prada orasul, ii dadu foc. Zidurile au fost darimate: cultul Domnului parisit gi focul sfint profanat. Templul a fest inchinat lui Jupiter Olimpicul gi s-a pus statuia pe altarul olocaustelor Apotoniu dupa ceconform cu profetia lui Daniel (XI, 31). Au inceput sa se aduca jertfe acestui idol, in ziua nasterii regelui, care cadea la 25 Caslev, ce raspund cu Noiembrie si Decembrie. Pe timpul accla templul samarinenilor de pe muntele Garisim, a fost dedicat lui jupiter Ospitalicrul, ceea ce dadea a intelege ci poporul de acolo era venit de aiurea. Un mare numéar de Iudei s-au lepadat de credinta lor, dar alti preferau si-si piarda viata, decit si facd acea nelegiuire. Din toate partile se vedeau altare, statuie si paduri consacrate misterelor necurate ale paginilor. ludeii erau siliti sa jertfeasca ori sé moara; astfel cd toata Palestina era un teatru ingrozitor de idololatrie, desfrinari si ucideri. Erau condamnati la moarte daca ar fi pazit ceva din rinduielile legale. Doua femei fiind acuzate ca si-au taiat imprejur pe copiii lor, au fost purtate in public cu copii spinzurati de titele lor si apoi aruncate de pe inaltimea zidului. Altii adunindu-se prin pesterile vecine, serbau in taina ziua simbetei. Filip guvernatorul Ierusali- mului, care fu instiintat le dadu foc, fra sd indrazncasc& a se apara, din cauza marelui respect ce-1 aveau pentru observarea simbetei. Persecutorii arsera si cartile legit s condamnara la moarte pe acci la care se gaseau sau care aratau vreo nemultumire pentru superstitiile pagine. Cu toate acestea multi refuzara a se supune acelor ce voiau sa-i facd s4 manince carne spurcata si prefera mai bine si moara, decit sa calce legea Domnutui, Eleazar a fost unul dintre acei ce se distingeau mai mult prin zelul si curajul lor. Era unul din dascélii legii si in virsté de 90 de ani. Un amestec de blindete si majestate se observa pe fata sa, inspirind tuturor celor ce se apropia de el un respect si incredere in virtutea sa, persecutorii se pusera pe capul acestui batrin, in speranta ci le va fi usor apoi a cistiga pe cei-ce se sprijineau si se insufleteau de exemplele sale. Ei intrebuintara toate mijloacele, cind cuvinte ameninta- toare, cind cuvinte blinde. Dar vazind c& nu reusesc, alergara la un act de insolenta ridicula; ei fi deschisera gura cu. sila spre a-i da carne de pore Eleazar a ramas neinvins si preferind © moarte plina de glorie unei vieti Pacatoase, se duse de buna voie la munca. Unii pagini sau iudei apostati dintre vechii sai amici il luara la o parte si-l rugara ca sd ingaduiasca a i se aduce carne curata, numai sa se creada cA s-a supus poruneii si sa scape de la moarte. Dar Eleazar, gindindu-se la virsta si nevinovatia lui, raspunse, cA mai bine se duce in mormint decit sa facd una ca aceasta, “Ce vor zice tinerii cind vor auzi ca Eleazar la virsta de 90 de.ani, a trecut la pagini? O patd nestearsa va raminea asupra mea, cAci desi voi scapa acum de chinurile omenesti,, nu voi putea sc4pa de mina celui Atotputernic, nici in viata nici dupa moarte. Murind vitejeste, ma voi arata vrednic de bitrinetea in care ma gasesc si voi lasa tinerilor un exemplu de tarie, suferind cu statornicie si cu bucurie o moarte onorabila pentru cultul sfint al legilor noastre”. indata ce sfirsi cuvintele acestea lea apucat la chinuri si cind era gata si-si dea sufletul zise: “Doamne, tu care sti toate, stii cA ag fi putut scdpa de35 moarte si acum sufar in trupul meu mari dureri, dar cu sufletul ma bucur c& sufi de frica ta”, El muri astfel lisind nu numai tinerilor, ci natiunii intregi un mare exempiu de virtute si de tarie. Martiriul Jui Eleazar a fost urmat de a celor sapte frati, care suferira uni dupa alti, cu 0 statornicie neinvinsa, chinurile cele mai grozave, mama lor era cu dinsii si-i indemna la moarte in limba ebraica. in sfirsit dupa ce i-au vazut pe toti cum doreau, termina ea insasi viata in chinuri. Victoria acestor sfinti atleti a fost cu atit mai mare, cu cit ei invinsera chiar pe Antioh. Se pare ca ef venise anume la Ierusalim, pentru ca si cistige cit mai multi apostati. Cei sapte frati impreuna cu mama lor au fost constrinsi prin diferite munci, sa manince carne de pore. Cel mai mare zice: “Ce ceri de la noi? Mai bine sa murim decit sa cAledm legea lui Dumnezeu si a tari noastre”. Antioh furios porunci sa se taic limba celui care a vorbit cel dintfi, sa i se smulya parul de pe cap si s4 i se taie miinile si picioarele in fata fratilor sai sia mamei sale. Dupa ce a fost astfel mutilat, porunci si-I apropie de foe si si-l prajeasea; si pe cind il chinuia astfel, ccilalti frati se incurajara unul pe altul a muri cu statornicie, pentru ci Dumnezeu, care este prea-marit prin credinta servitorilor sai, primeste si-i vada suferind pentru apararea adevarului Cel de al doilea suferi aceleasi chinuri, ca si cel dintii. Cind era si-si dea sufletul, zise regelui pieide viata de acum, dar Domnul lumii. pentru gloria ciruia murim acum, ne va invia odata pentru viata eterna Celui de al treilea cerindu-i-se limba, cl intinse miinile si zise: “Dumnezeu mi-a dat membrele acestea; dar acum le dispretuiese gi le jertfese pentru apararea legii ui Dumnezeu, pentru ca ndajduiese c& Dumnezeu mi le va da iardsi”, Regele impreuna cu cei de fata admirara curajul acestui tinar, Al patrulea zise: mai de folos este sd fim ucisi de oameni, cu nadejde ca Dumnezeu ne va da viata inviind; dar invierea voastra nu va fi pentru viata Al cincelea zise: “Fa ce-ti place pentru cd ai putere printre oameni, desi esti muritor, Dar Dumnezeu nu va lisa neamul nostru. Asteapti numai putin si vei vedea marirea puterii sale si cum vei patimi tu si neamul tdu. Al saselea zise: “Nu te amagi; daca patimim este ci am pacatuit inaintea lui Dumnezeu si am tras asupra noastri aceste chinuri grozave. Dar si nu crezi nepedepsit, mai al impotriva lui Dumnezeu” Mama lor vazind ca fii sai pier intr-o zi, suferea cu statornicie moartea lor, peniru nadejdea ce 0 avea in Dumnezeu. Plina de intelepciune si curaj a stiut si-gi stipineasca lacrimile. Nu se gindea la alta decit si nu scape vreunul neinvingitor; de aceia ea ii insufletea prin cuvinte invapaiate, si ramina statornici. “Nu stiu cum ati fost formati in pintecele meu; caci nu eu v-am dat sufletul, spiritul si viata, nici am unit madularele voastre spre a forma un corp. Ci Ziditorul lumii a for- mat pe om intru nasterea sa sia dat fiinta tuturor lucrurilor; cl va va da spirit si viaté. pentru c& acum va dispr Antioh nu mai putea de minic vazind, ca numai unul din cei sapte vei raminea ca te lupti uit singuri™frat ii mai ramine. EF} intrebuinta toate mijloacele spre a-l cistiga dar fiinded indrul ramase neekitit, apela la mama ndemnindu-o sa sfatuiasea pe fiul sa, Siu, pentru ca sa seape n car acesta, Za zise: a de mine care te-am purtat noua luni in pintece, care te-am hranit trei ani cu laptele meu si te-am crescut pind acum, te conjur sd privesti cerul, pamintul si 4 pricepl, 4 Dumnezeu le-a creat din nimie, ca si pe toti “Fiul meu, aibim: toate cele ce se afl in ele gi | | | | oamenii. Acesta este Dumnezeu la care te inchini tu; sa-I aibi dinaintea ochilor sis nu te temi de muncitorul tau. Arati-te vrednic de fratii tai; ca yi ci, primeste moartea cu | voie bund, pentru ca sa te mai vad cu dingii, in acea mild, ce o astep! la buna ea, tind | | | | | am de tea lui Dumnezeu”. Stirgind ul incepu a striga: “Ce mai astepti de la mine? Nu ma supun poruncii regeiui, ci invaaturn teg ni s-a dat prin Moisi. far tu, care ai adus atitea nenorociri asupra ludeilor nu vei scpa de mina lui Dumnezeu Noi suferim toate acestea pentru picatele noasire: si daca Domnul Dumnezeul nostru s-a miniat putin pre a ne pedepsi yi indrepta, se va | impaca iaragi cu servitorii sai. Fratii mei suterind aici chinuri trecatoare au intrat in viata de veei. Ca si dinsii dau trupul si sufletul meu spre apararea legilor parintelui meu rugind pe Dommnul sa fie binevoitor neamului nost si sd ne fact prin chinuri gi ce diferite rane sa marturisin, ca cl este singurul Dumnezeu Dar minia celui Prea lubit, care cu mului nostru se va sfirsi cu moartea mea gi a fratilor mei.” Atunei regele plin de | dreptate a venit asupra ne % minie il chinui mai mult decit pe fratii sii: yi astfel muri in deplind ineredere in Dumnezeu, Mama rimase singura, suferi si ea chinuri foarte grote yi moarte. Toti martirii avestia s-au jertfit in anul lumii 3837, al 145-lea al crei Seleucizilor gi 164-lea inainte de Christos. Antioh plin de rusine ca a fost Invins de o femeie cu sapte fii ai sai. se intoarse la Antiohia dind ordine pentru nimicirea religici iudaice Dumnezeu risipi insa staturile tui. ludeii se rasculara si republica lor deveni infloritoare. Aceasta revolutic se datoreaz’ curajului fiilor lui Matatia, care dupa profanarea templului parasira lerusalimul gi se retraser’i pe linga Muntele Modin, patria lor, Matatia era preot din familia loarib, re ocupa primul loc intre cele douazeci gi patru de clase rinduite de David, spre a servi la templu, el se pogora din Aaron prin Eleazar i era fiul lui loan, al carui tata era Simon, fiul lui Asmoneu de la care si principii ce domnira apoi peste ludea se numeau Asmonei. Era inaintat in Vitstd si avea cu sine pe cine: fii: loan humit si Gadis, Simon Tassi, luda Macabeul, Eleazar si lonatan, Offterii lui Antioh venind la Modin, ea sa indemne pe ludei a se lepada de legea lor, supuic poruncii regelui si sa ramina credinciosi Domnutlui. Insufletit de acelasi zel ca si Finces, ueise pe un indeu apostat. care se duce jerticasea idolilor si fugi in pustic. 166. Chr, raminind in foc ful sau luda Ma Acesta in fruntea a sase mit de oumeni ucise pe Apoloniu, Guverna- ca J indemna pe ludei sa nu se unde si muri ina. cabeu,torul Samarici, care venise sa-l atace cu o armat Seron Guvernatorul Celesirici sub Ptolomeu numeroas: Macron mergind in contra lui cu 7 nou corp de trupe avu acceasi soarta a si Apoloniu. Filip Guvernatorul lerusalimului trimise dupa ajutor Antioh lipsea, fiind dincolo de Eufrat Lisias pe care-I puse regent, trimise patruzeci de mii de oameni infanterie la Ptolomeu Macron cu Nieanor si Gorgias. doi ofiteri foarte iscusiti in rizboaie. Dar luda batu pe Nicanor si arse tabara lui Gorgias. Timoteu. Guvernatorul tarilor de peste lordan. venea cu generalul Bachide, dar au fost invinsi pierzind douazeci de mii de oameni, Lisias auzind pleca din Antiohia cu saizeci de mii de oameni pedestri si cinci mii de ealirasi, fuda il invinse gi-1 sili s4 fuga in Antiohia. El curati templul serbind sfintirea lui opt zile si se stabili cultul adevaratului Dumnezeu, in 25 Caslev, anul 160 a Chr. al doilea a tui luda chiar in ziua cind a fost pro Suceesele lui luda il facu renumit. Razboaicle sale cu cei trei regi sirieni si alti inamici ai poporului lui Dumnezeu if ficu 4 pe toti eroii, Muri in anul 157, dupa ce a comandat sase ani Uzurpatorul Menclau a fost condamnat la moarte de Antioh IV sau Eupator. fiul lui Epifane. Aleim un alt apostat din familia lui Aaron a fost pus Arhiereu de citre Demetrie Soter, care ucise pe Antioh Eupator si pe regentul Lisias EL lua armele contra patrici gi se ineerea a nimici legea parinteasca. Onias IIL arhicreu de drept, se retrase la Alexan- dria, unde Ptolomeu promise a-i zidi un templu la Eliopolis pentru ludeii elenisti in an 169 a. de Christos, fanat. intrea Dupa moartea lui Aleim se alese lonatan fratele lui luda, Simon fratele iu ii suecede in amindoud dignitatile. Jon Hirean fiul si urmasul lui Simon se distinse prin virtute, intelepeiune si aloare: mari statul, adaugind Idumea, Samaria si Galileea, Aristobul si Alexandru lane. fii sii, luara diadema si titlul de rege, cam 107 a. Chr. dar mindria, coruptia si ipocrizia ineepura a se introduce intre Ebrei Antioh, care secase tezaurul su, prin cheltuicli nefolositoare, trecu Eufratul cu cinzeci de mii. Incereind de a prada templul din Persepolis si Elimaida a fost alungat de locuitori si pleca spre Babilon, Abia se departase de Ecbatana, cind auzi ca Iudeii se risculasera si omorisera pe Guverna- cain grab s plece armata sa in contra ludeilor, Pe cale insa se imbolnavi si cazind din trasura muri, iar corpul sau lasa o putoare aga de mare cd nimenea nu mai putea suferi. El recunoscuse singur ca Dumnezeu il pedepseste pentru relele ce adusesera lerusali- mului: dar cdinta lui n-a fost sincera 5 muri in anul 160 inainte de era erestina, Serbarea Macabeilor inca din timpii primari ai biscricii a fost la 1 August Avem panegirice in onoarea lor de la Sf. Chrisostom si Sf. Grigorie de Nazianz. AHIMENID era pe timpul lui Isdigerd, fiul lui Goronan, regele Peryilor gi a lui Teodosie cel mic, pe la anit 410; barbat minunat si fiw al domnitorului cetatii. Crezind in Christos, mult s-a nevoit tatil sau ca si-1 induplece a se intoarce Ia credinta parintilor sai, dar neizbutind I-a dezmostenit si dezbracindu-I de tor: plin de minie porun- AKEPSIMA (380) hainele ce purta si onorurile ce avea, a poruncit sa-i traga cdmiagile. Lar imparatul dupa catva timp, vazindu-l gol, i s-a facut mila si l-a imbracat cu cAmasa, incercindu-se a+] indupleca si se lase de credinta sa. El insa sfisic cAmasa si aruncind-o imparatului, zise: “Daca crezi cA pentru cimasa ta voi schimba credinta, ramina impreuna cu necredinta ta”. De aceasta regele infuriindu-se Ia alungat gol din palat si astfel virsit cu pace, marturisind pe Christos, in ziua de 3 Noiembric. AHMED, martie s-a savirsit de sabie in Cinstantinopole, la amul 1682 in 24 Decembrie. AITALA miartir, s impreuna cu Ammun ta Adrianopole. find batuti cu vine de bou. in ziua de 2 Septembrie. AITALA diaconul a patimit impreun cu sfintul losif preotul gi AKEPSIMA Episcopul Honitei, in Asiria (380), Prin actele acestor prea fericiti soldati ai lui lisus Christos, sfintul Marutas termina istoria persecutici regelui Sapor, care pustii biserica Persici in timp de patruzeci de ani. El ne spune, ca traind in vecinatatea locului unde au fost martirize informat exact de principalele impreju- rari ale luptei lor si ed n-au spus nimic, care si nu fi auzit de la martori ocular, El zice: “Doamne, fii mie milostiv pentru rugacitnile acestor mucenici Cu ajutorul Jui Dumnezeu gi aparat sub scutul vostru. vitejilor luptatori. ma voi incerca a deserie nevointele gi tia la cle fra si s-a savirsit i, s-a muneile de necrezut, ee avura suferi, Nu ma pot gin ma ruginez si fara sf vars lacrimi amare la vederea pacatelor mele, Voi cari numirati zilele si orele unui curs de trei ani si jumatate, cit timp au suferit ferigitii martiri in inchisoare; si amintiti-va ca in tot timpul acesta n-a fost luna, in care sa nu fi fost scosi do mai multe ori la tortura, n-a fost zi in care sd nu fi avut a se lupta cu muncitorii lor, n-a fost ceas in care s& nu fi fost amenintati cu o moarte sigura. Zilele de sarbatoare crau pentru ci zile de suferinta, in al treizeci si saptelea an al persecutiei lui Sapor, aparu un now edict, prin care el poruncea magistra- tilor si guvernatorilor de provincii a se purta aspru cu crestinii si si-i supuie la chinurile cele mai grozave. Nu pentru ar fi comis crime, dar pentru cd ei ficeau sa dispara invatatura persilor, invatind pe oameni a se inchina unui Dumnezeu: condamna cultul soarelui si al focului; dispretuiesc casatoria; oprese de a servi in armata si a lovi pe oricine ar fi; permit de a ucide tot felul de animale si a ingropa mortii; eu ne, c Dumnezeu si nu diavolul este facatorul serpilor si scorpiilor. indata ce se publica edictul au fost inchisi Akepsima, episcopul Honitei in Asiria, Era un venerabil batrin in vit de peste optzcei de ani, dar inca viguros si robust. incareat de lanturi a fost condus inaintea Guvernatorului. care atunci se gasea la Arbeles Vazindu-l judecdtorul ii zise, ¢4 el nu pricepe, cum se poate Zic il vga divinitates la care se inchina tot orientul, Akepsima ii rispunse, ¢@ nici el nu poate pricepe cum niste oameni soarelui cu minte ar prefera creatura Creatorului si ca in eeea ee-! privesc,39 apoi nu poate sa-si necinsteasca | batrinetile cu o asemenea preferinta. | Abia incet de a vorbi si guvernatorul ordona sa i se lege picioarele cu lanturi yrele si si-l puna ia pamint; apoi il batura asa de crincen c4 corpul sau cu totul singerat se parea a fi numai o rand. Dupa aceea il puse in inchisoare. in acelasi timp, arestara pe preotul losif din Bet-Catuba si Aitala, diacon din Bet-Nuhadra, celebru prin stiinta sa, elocventa gi sfintenia vietii sale. Amindoi au fost dusi inaintea guvernatorului, care vorbind lui losif, ii porunci s se inchine soarelui. “Oare poti crede ¢& ag putea s& ma inchin . soarelui, eu care am invatat pe altii sa-l priveascd ca pe o creaturad neinsufletita si care nu are nimic dumnezeiesc? Poate cA nu cunosti bine pe crestini”. Judecatorul iritat de acest raspuns, porunci sa-l bata cumplit. Martirul trecu prin miinile a zece muncitori care-i bateau cu rindul Corpul sau era intr-o stare aga de grozav, cA nimenea nu mai credea ca va trai. Cu toate acestea el ridica ochii la cer si improspatindu-si puterile, zicea cu.mare glas: “Multumese din toata inima, lisuse, Fiul lui Dumnezeu pentru ca prin mila ta, m-ai spalat in singele meu, ca intr-un al doilea botez, spre a ma curati de pacatele mele” Muncitorii cari se crezura insultati prin cuvintele acestea, i] muncira din nou, il inedreara cu lanturi si-l puse in inchisoarea unde era Akepsima. | Venind vremea lui Aitala, Guverna- torul ii zise: “N-am vreme si vorbesc inchina -te soarelui. care este o fate: maninea singe, insoard-te, fe regelui, si te las” Mai bine sa mor, ca sa traiesc in veci, raspunse sfintul, decit s traiesc cu credinta ce-mi propui, ca si fiu apoi osindit la 0 moarte nesfirsita” Guvernatorui porunci indata ca si i se lege miinile sub genunchi si s& fie pus sub o grind& groasd apasati de 12 oameni la capete. Sfintul mai suferi o lunga bataie. Nu inceta a-I chinui decit numai cind oasele sale au fost dislo- cate si carnea sa sfisiata. Aceasta munca il slabi asa, c4 nu se mai putea misca, si-] duse la inchisoare. A doua 2i sfintii mucenici au fost dusi inaintea judecatorului. Se incercd a-i ingrozi prin amenintari, dar fara vreo isprava; nimic nu era in stare a schimba statornicia lor. I-au pus la pamint si le leg miinile si picioarele, stringindu-i asa de tare, ca le plesneau oasele. in timpul acesta ofiterii indemnau pe martiri a se supune regeluis ei raspunsera: “Noi punem toata nadejdea noastra in Dumnezeu si nu ne vor supune”. Statornicia lor indirjea si mai mult pe idolatri; si daca nu i-au condamnat indata la moarte, a fost numai sa-i faca s sufere pe fiecare zi cruzimea muncilor. Trei ani ramasera in inchisoare, lipsiti de orice ajutor din partea oamenilor si lasati la neomenia muncitorilor celor mai neimblinziti, Cu toate acestea regele veni in Me- dia, martirii fura citati inaintea lui Adar Sapor, primul guvernator al provinciilor din Orient. Numai ramasesera decit nigte umbre de oameni. Erau stare cA persilor le venira mild si plingeau. Cind au fost in fata lui Adar Sapor, care era inconjurat de un mare numér de satrapi si guvernatori, i-au intrebat daca profesau religia erestina na~Da, ne inchinam unui Dumnezeu. facator si singur stapinitor a toate”. Indemnindu-i judecatorul sa se supuie poruncii imparatului, Akepsina lua cuvintul si zise: Zadarnica este speranta voastra, daca credeti ca am putea renunta la credinta noastra. Osinditi-ne la chinurile care voiti. Nu mai aminati. Nu ne temem de amenintari, Dar si criminalii dorese moartea, zise judecdtorul ca si scape de chinuri, Dorinta vi se va implini. Veti trai, dar viata voastra va fi mai grozava ca moartea, Veti servi de exemplu pentru toti sectarii vostri. Pentru ce atitea amenintari? Dumnezeu ne va intari sa rabdam toate”, Ochii lui Adar Sapor scinteiara de minie; el jura pe viata regelui, ca de nu se vor supune, le va rosi perii albi cu singele lor, c&-i va zdrobi si preface corpul lor in pulbere. “Va lasim corpurile voastre, zise, Akepsima, dar sufletele sunt in mina lui Dumnezeu, sfirgeste odata, ne vei implini si dorinta noastra”. Adar Sapor nemaiputindu-se stapini, porunci ca batrinul sd fie trintit Ja pamint, sd fie legat cu funii si cite cincisprezece oameni si traga din amindoua partile; in timpul acesta doi lictori il bateau. in mijlocul acestor groaznice chinuri Akepsima muti Corpul sau fu pazit a nu-l asa la crestini, dar dupa trei zile acestia gasira mijlocul de a-1 lua in secret. El fu inmormintat prin ingrijirea unci fete a imparatului Armenici, care cra atunci ca gai la persi losif si Aitala suferira acceasi munea, dar nu murira. Aitala zicea judecatorului: “Chinurile voastre sunt prea blinde, ati putea s4 le mai i ‘Ce, oamenii acestia dorese chinuri si moarte si merg la ele cum ar merge la petrecere! - SA nu te miri, zise unul din ai lor: este o urmare a religiei lor, care le fagdduiste o imparatic, ce nu se poate vedea cu ochii trupesti Adar Sapor porunci sa fie chinuiti din nou pina ce vor cadea bueati din corpul lor; mai adauga ca daca vor mai trai si dupa aceea, sa fie dusi in tara lor si sa-i omoare. In adevar c cei doi martiri traird si dupa aceia. Iau dus apoi in Arbele, mult avura a suferi pe drum atit pentru barbaria pazitorilor, it si pentru chipul cum erau legati indata dupa sosirea lor. Iaxdundocta, 0 doamna din Arbele, obtinu prin o mare sumi de bani, permisiunea de a-l gazdui citva timp in casa sa. Ea le leg’ ranile si prin invataturile lor se lipi si mai mult de crestinism. Putin dupa aceea fura dusi in inchisoare, unde vietuira mai mult de sase luni intr-o lips completa de cele necesare. intre acestea veni un nou guvernator, care intrecea in cruzime pe predecesorii sai; el obtinu de la rege un edict ca toti crestinii si fie ucisi cu pictre de acei care profesau acecasi religie. Credinciosii fugira si se retrasera prin munti si pustiuri, ca sa nu fie siliti a-si muia miinile in singele martirilor, Ei erau urmariti de soldati, care prinsera multi dintr-insii, Noul guvernator chema inaintea sa pe cei doi martiri. losif fu spinzurat de degetele picioarelor cu capul in jos si batut cu mare cruzime timp de doua ceasuri Fiinded de apoi, fagaduita crestinilor, judecatorul, care-l auzea, ii zise: "Cum, oare cind vei invia, ai de gind sa ma pedepsesti? losif, Ne-a ipvatat si fim vorbea41 ne rugim pentru dusmanii nostri, Judecatorul. Ce, nu cumwva ai s-mi faci bine pentru raul ce ti-l fac cu acum? Atunci nu va mai fi timp de a nadajdui vreo favoare sau a primi iertare. Ma voi nuga numai lui Dumnezeu, ca sd te aducd la cunostinta numelui sau pe cit timp esti in viata. Judecatorul. Te vei gindi la astea in lumea in care te voi trimite; acum supune-te regelui Iosif. Nu ma inspaiminta moartea cu care ma ameninti; aceasta o dorese si eu din toata inima Guvernatorul intreba apoi pe Aitala; vorbind gi el ca Iosif, a fost spinzurat cu capul in jos. in urma porunci si-] dezlege in speranta ca-l va face si-] induplece prin exemplul unui manicheu. Acest eretic se lepadase de religia sa, spre a scapa de muncé si pentru a dovedi sinceritatea sa, ficea lucruri nepermise; sfintul 2ise, cA nu va imita pe acel nesocotit si cd este mare deosebire intre religia sa si a maniheilor. Acestia nu se inchina adevaratului Dumnezeu si nu au aceleasi sperante. Cuvintcle acestea iritd pe guvernator asa de mult, cd condamna pe sfint lao cruda flagelatic. Muncitorii il baturé aga de mult si cu atita barbarie, ca pierdu orice cunostinta. Un mag, care-] vazu aruncat fara simtire, se apropie $i arunc o manta pe corpul sau de mila spre a-i acoperi ranile si goliciunea. Guvernatorul fiind informat, dadu doua sute lovituri magulu pierdu si el cunostinta. Cinei zile dupa aceea, Tam Sapor veni la castelul Bet-Tabala, aproape de Arbela. Guvernatorul ii trimise pe sfintii martiri. Li se promisese libertatea si viata daca vor voi sa » care ménince din singele animalelor; dar ci nu se supusera. Li se oferi apoi guste putin must de struguri, numai s creada poporul ca ci au luat singe “Departe de noi o nelegiuire, strigara ei. Niciodaté nu vom amagi pe nimeni: ea nu se potriveste cu credinta noastra’ in fine Tam Sapor si guvernatorul, dupa ce s-au sfatuit citva timp, condamnara pe fericitii martiri a fi ucisi cu pietre de crestini. [osif primi marti- riul la Arbela. Adunasera cincisute de crestini pentru chinuirea sa, Printre dinsii era si laxdundocta, de vorbit mai sus. Se cerea de la dinsa si impunga putin pe sfintul cu un condei, ca sa se arate, cd se supune la ordinul impdratului; dar n-au fost cu putinta de ao determina. si paginii singuri au trebuit sa admire impotrivirea eroica. Alti crestini avura slibiciunea de a-l lapida pe sfintul, care era ingropat pina la git. Pazitorii au fost pusi pe linga corpul lui spre a impiedica pe crestini de a-I ua; dar ci profitara de un uragan, care veni in noaptea zilei a treia, spre a-I lua pe ascuns. Sfintul Aitala fu delapidat in provincia Bet-Nuhadr. Sfintul Marutas adauga, ca s-au Avirsit multe minuni in locul unde a fost martirizat sfintul Aitala gi cd se auzi un concert de cintari ingeresti Stintii acestia patimira in anul Mintuirii 380, al saptezecelea al regelui Sapor si al 40-lea al persecutici. Sozomen vorbeste de dinsii in istoria sa; iar numele lor sc serbeaza in biserica noastra la 3 Noiembric. AKEPSIMA cuvios pace in ziua de 29 lanuarie. AKEPSIMA, martir s foc in ziua de 7 Decembrie. asemenea are am a savirsit cu savitsit prinSF.ALEXANDRU (251) ALAS martira, una din cei 26 care au marturisit in Gotia (26 Martie). ALCIBIAD mattir, s-a sivirsit prin foc in ziua de 17 August. ALEXANDRA imparateas, sAvirgit in temnita in ziua de 23 Aprilie ALEXANDRA impreuna cu Claudia, Eufimia, Eutiosina, Matroana, Juliana si Teodosia erau pe timpul lui Maximian, care pornind o mare persecutie contra crestinilor, aceste gapte fecioare au marturisit cu indrazneala pe Christos, numind pe stapinitorul cctatii Aminsului, om crud si vrajmag al adevarului, Au fost mai intii crunt batute, apoi li s-au taiat titele, dup’ care find spinzurate, au fost strujite, pina ce se vedeau maruntaicle. in fine, find aruncate in foc, s-au savirgit in 20 Martie. ALEXANDRA una din cele sapte martire din Ancira Galatiei s-a savirsit impreuna cu Tecusa, Claudia. Faini Eufrasia, Matrona, lulia si Teodot martirul in ziua de 18 Mai. ALEXANDRU mattir, impreund cu Alfie si Zosima (18 Septembrie) ALEXANDRU, -Cronion, Lulian si Macarie impreuna cu alti treisprezece, au patimit in Alexandria pe timpul imparatului Decie. Aducind mai inti pe Alexandru |-a pus impreuna cu Cronion pe o camila si-l purta prin cetate: apoi spinzurindu-i si batindu-i a turnat peste ci var nestins; si astfel si-au dat sufletele in mina lui Dumnezeu, in 30 zile ale lui Octombrie. ALENANDRU martir. s-a sf cw alti teizeci si opt in 10 Aprilie. ALEXANDRU Episcopul Tiberia- nilor, de sabie s-a savirgit in 13 Mai, ALEXANDRU martir. a suferit munci impreuna cu Antonina. Acestia irsit crau din satul Cordan, Sfinta Antonina fiind dusa inaintea lui Fest, a marturisit pe Hristos cu indrazneala, pentru care a fost expusa la un loc de desfrinare. Alexandru voind sa o scape pe sfinta i-a acoperit capul cu haina lui. Descoperindu-se faptul, au fost supusi amindoi‘chinurilor celor mai grozave. Dupa ce li s-au taiat degetele de la miini si de la picioare. ungindu-i cu catran, au fost aruncati in foc si astfel si-au luat fericitul sfirsit in ziua de 10 lunie. ALEXANDRU Episcopul, invata si aducea pe'multi la credinta. Deci fiind prins de guvernator si muncindu-1 mult si strujindu-I, il silea sa jertfe: idolilor, dar el nu s-a supus. Iraclie ostasul vazind rabdarea lui, a crezut si el in Christos si a primit martiriul de sabie, impreuna cu sfintul Alexandru, care dupa ce gi-a vindecat ranile prin minune, a primit prin sabie cununa martiried in 22 Octombrie. ALEXANDRU martir din Tesa- lonic, de sabie s-a taiat in 7 Noiembrie. ALEXANDRU mantir din Corint s-a savirgit in 25 Noiembrie. ALEXANDRU al lerusalimului. Sfintul acesta studia tainele religici in faimoasa scoala din Alexandria, unde avu de dascal pe renumitii parinti Panten si Clement urmasul sau. El se impricteni cu Origen, colegul sau de studi. Talentele si virtutile sale find cunoscute, I-au ridicat pe scaunul ‘opal al unei cetati din Capado- El marturisi redinta in anul 204 si fu inkintuit pentru numele ui lisus Christos. Din chisoarea sa, unde ramase sapte ani, seria bisericii din Antiohia spre a o felicita pentru alegerea fui AsclepiadB de patriarh. Aceasta alegere zicea el in epistola sa, m-a umplut de bucuric ca.a micgorat greutatea lanturilor mele si a imblinzit asprimea soartei mele Trimise serisoarea prin preotul Clem- ent, om de o virtute rara, pe care-1 insdrcinase cu administratia eparhici sale. in sfirgit Alexandru primi libertatea sia fost eliberat in anul 212. indata dupa aceea vizita locurile sfinte la lerusalim, conform ordinului ce-1 primise intr-o descoperire. in ajunul sosirii sale in Jerusalim, Dumnezeu trimise 0 vedenic pentru dinsul si sf Narcis si mai multor credinciosi ai bisericii sale. Ei auzira in timpul noptii un glas lamurit, care le poruncea sa iasd inaintea lui Alexandru si sA-l primeasca, ca pe un om pe care providenta il destinase, sa fie episcopul lor. Sfintul Narcis cra atunci foarte batrin; el se lega de Alexandru, impreuna cu toata turma sa si-l ficu coadjutorul séu, cu invoirea tuturor episcopilor din palestina, care se adunasera anume pentru aceasta: Acesti doi oameni mari administrara impreuna biserica [crusalimului Alexandru vorbeste de aceasta in o serisoare a sa citre Antinoitii din Egipt. lata ce spune el: “VA salut din partea lui Nareis, care a ocupat inaintea mea scaunul episcopal al acestei biserici si care o past ste si acum cu rugaciunile sale find in virsta de peste © sutagaisprezece ani. El va roag impreund cu mine sa pastrati inte voi © pace gi o unire neschimbata Cind se stabili sfintul Alexandru in rol sau episcopal. forma o biblivwea unde aduna intre alte earti, I epistolele celor mai mari oameni ai rurile $i SF. ALEXANDRU timpului sdu, Eusebiu zice ca aceasta biblioteca era inea pe cind scria el gi cd s-a folosit de dinsa pentru compunerea istorici sale bisericesti, Origen face un frumos clogiu blindetii sfintului nostra cpiscop, care se vedea mai ales in invataturile ce le facea el poporului. Nu se mai stic nimic despre sfintul Alexandru pina la moartea lui. in timpul persecutiei a fost arestat, marturisi a doua oar’ pe lisus Christos si muri in inchisoare la Cesarea in anul 251. Sfintul Epifanie, sf. leronim, ete ii dau titlul de martir. Biserica serbeazi amintirea lui in ziua de 16 Mai si 2 Decembrie. ALEXANDRU martir din Cartagena pe timpul imparatului Maximian si al Guvernatorului Tiberian, care silindu-l a jertfi idolilor, acesta I-a infruntat cu cuvinte aspre, pentru care a fost legat cu miinile de o grind, iar picioarcle crau legate de o piatra ce spinzura, A fost mai intii strujit si batut cumplit, apoi ducindu-I la Marcianopole. |-a ars cu faclii aprinse pe fata; de acolo ducindu-l in Tracia i s-a taiat capul in 25 Februarie. ALEXANDRU CARBUNARU Ep. Comanei. Credinciosii din orasul Comane in Pont, cari devenisera acum foarte numerosi, avind trebuinta de un pastor, cerura sf. Grigoric Tavma turgul, episcopul Neocesareci, eare era privit ca parinte comun al tuturor credineiosilor, sa ingrijeasca de in anul 248 sub domnia Tui Filip, ci trimisera deputat acesta. “I roage a veni in mijlocul lor sia lua masurile ce reclamau situatia biserieti lor. Grigorie veni la Comane si @ petrecut citeva vile printre ei, spre ai insufleti incredinta si dragoste prin cuvinte si fapte. La ziua fixata, eapiteniile orasului se adunara spre a proceda la alegerea unui pastor. Omul ce-l cautaut ci. trebuia sa se distinga nu numai prin noblete si avere, dar si prin clocventa gi alte calititi. Ei propuser mai multi sf. Grigorie fra s se poata uni asupra alegerii. Dar sfintul, care cAuta mai mult ealitatile inimii, decit ale spiritului, nu voi s& primeased nici pe unul din cei propusi si zise. ci ar dori vada, daca nu cumva printre oamenii de rind, s-ar gasi cineva care sa fie vrednic, a conduce turma si in cazul acesta, nu trebuie sd intirzie. a-l alege episcop, fie chiar din clasa cea mai de jos. Unul din capeteniile adundrii voind sa glumeasea, zise stintului: “Daca nu voiesti si alegi din ce este mai distins, atinci poate cA vei mestesug in popor si te-as sfitui sa alegi pe Alexandru Carbunarul” Sfintul Grigorie lua cuvintul in serios si intreba cine este acel Alexandru. Atunci unul din adunare alerga si-l aduse rizind. Era prost imbriicat si lesne se putea ghici meseria sa dupa negreata fetei si a miinilor. Toti incepura a ride, vazindu-l in mijlocul adunarii, Alexandru fara sa arate vreo mirare sau dispret avea acrul unui om linistit, ginditor si multumit de starea sa. ceca ce fiicu pe Grigorie s& cread4 ca avea ceva extraordinar. fl lua lao parte gi voi s& affe de fa dinsul cine este. As ca Alexandru era din familie nobila gi dar c& se lepadase de toate, spre a imita umilinta lui fisus Christos si spre a imbratisa un mod de viata ascunsa, sdraca i muncitoare si sfintul neputindu-si ascunde surprin- Alexandru ii expuse motivele purtarii sale neagra de carbune, care ma destigu- reaza, ca un mijloc ca sa nu fiu recunoscut, Sunt inca tinar si ay putea SA ma prezint cu oarecare folos, daca m-as imbriica altminterea. Dar acestea sunt ocazii de ispita pentru un om, care doreste si ramiie sarac si vedeti interesul ce aveam de a ink derea si Amales aceasti pulbere ura pericolele in care ma expunea virsta mea si citeva daruri corporale pe care Je-am primit de la natura. Dealtminterca ocupatia mea imi procura cxistenta si pot ined s& implinese si voia lui Dumnezeu cu ceia ce-mi rimine Sfintul Grigoric. examinindu-I cu luare aminte, recunoscu ca a gasit cu adevarat 0 comoara. Pina si i se fa lui Alexandru 0 imbracaminte mai its tri sfintul din Neoces intretinu adunarea despre datoriile unui episcop gi acelor ce erau supusi povatuirii sale. Atunci Ie infatis pe Alexandru, le ficu cunostinta cine este, Iduda foarte mult purtarea lui si sfitui pe credinciosi sa nu judece pe nimeni dupa exterior. Toti dadura votul pentru alegerea lui Alexandru si sfintul Grigorie il sfinti cu ceremoniile obignuite L-a rugat apoi sa vorbeas poporului cum era obiceiul episcopilor nou hirotoniti. Alexandru uO cuvintare solida plina de inteles si gravitate, care umplu de admiratic ele. Alexandru raspunse perfect la inalta ideie, ce-si formara de cl dupa acest inceput. si conduse cu demnitate biserica din Comane asa, ca sf. Grigorie de Nisa, in panegiricul sf. Grigorie iwaie spiTaumaturgul vorbeste de el cu multa stima. Dupa ce a pistorit bine turma sa, Alexandru primi cununa martiriului prin foc, Nu se stie bine anul mortii sale, uni ii pun pe timpui iui in calendarul roman la [August se aduse si calificarea de filosof, desigur avindu-se in vedere filosofia crestina, care se caracterizeaza prin umilinta, virtute pe care o practica si sf, Alexandru. ALEXANDRU, unul din cei patruzeci de mantiri. Vezi Actic 9 Martic. ALEXANDRU din Pidna.a stralucit ca o stea Juminoasa in mijlocul ingelaciunii idolesti si a mustrat nebunia rit credinciosilor, marturisind in priveliste pe Christos, Deci, ceia ce crau lipiti de ciune. nesuferind indrizneala si barbatia lui, cu feluri de maiestrii, incercau ca s surpe a lui buna tarie si neputind, i-a taiat capul cu sabia, iar Dumnezeu i-a rasplauit prin darul tamaduirilor. $i se cinsteste amintirea Jui in 15 Martie, ALEXANDRU papa Romei, urma lui Evarest in anul 109 si ocupa seaunul episcopal timp de nowa ani nu se stie nimic asupra vietii lui. Muri in anul 119 si se numara printre martini (Martie 16) ALEXANDRU Episcopul Tiberi- anilor. de sabie s-a sivirgit in 13 Mai ALEXANDRU, martir, s-a savirgit impreuna cu Agapie in 15 Martie. AL cle. XANDRU al Alexandrici Avesta urma sf. Ahila pe scaunul Alexat viata Aric in foarte coreeta Fra un om de o cu adewarat apostolied. plin de zel. de caldura, ! ui bundtate si iubire Gite sitaei hirotonisea adesca preotii si alegea dinte pustinicii cei mai evlaviosi. Ela SF. ALEXANDRU (326) fost foarte fericit in alegerea episcopilor pe care-i ageza prin diferitele orase ale Egiptului. Demonul infuriat pentru ca vedea micgorindu- se puterea (ui, prin purtarea virtuoasa ce ducea sf. Alexandru, si mai ales prin discreditarea general jca idololatria, incepu a-si repara pierderea prin ridicarea unci erezii, care spa crestinismul la radacina Arie, preot din Alexandria a fost instrumentul de care se servi pentru executarea planutilor sale Eres. in care hu acesta era foarte iscusit in cunostinta literara yi in dialectica Avea tot ce trebuie spre a amagi, un exterior mortificat si manieri insinua- toare; dar era un ipocrit dominat de mindrie. ambitic si gelozie. Iscusit in arta funesta de a se ardta ceea ce nu sub 0 modestic afectat, o inima vicleana si capabila de toate crimele. in anul 300 luase partea schismaticului Meletie episcop de Licopolis. contra sfintului Petru, patriarhul Alexandriei: ela parasit apoi si paru ca da semne de cainta aga de sincere, ca insugi sf. Petru |-a hirotonit diacon, Citva timp dupa aceea indrazni a se fuce acuzatorul propriului sau episcop: si tulburdrile ce le atita cu ocazia meletienilor mersera aga de departe ci au fost departati de la biscrica. Se paru ea incepu iaragi a se Achila, care amagit de aparentele ‘false, il admisera ta comuniune, il hirotoni preot gi-1 puse woh int-o parohie din Alexandria era, ascundea cai sub anume Bueale. Find a dupa moartea lui Achila se alese Alexandru, el care se ciedea mai vrednie. nu puiea suleri aceasta si se declara inamicul sau de moarte,Neputindu-i imputa nimie, cl incepu a calomnia invatatura sa gi invata alta cu totul contrara, care nimicea divinitatea lui lisus Christos. Mai inti nu indraznea a se rosti in public, ci numai in’ adunari particulare; dar vazindu-se sprijinit pe un mare numir de sectari, 0 publica in 319. El zicea, cu Ebion Artemias si Teodor, cd lisus nu era cu adevarat Dumnezeu. La blasfemia aceasta adiuga si altele; cA Fiul lui Dumnezeu ar fi o creatura, ca a fost un timp cind nu exista, ca era capabil de pacate. Mai primea gi altele, urmiari ale acestor principii nesocotite. Sfintul Atanasie il acuza cd ar fi mai invatat, c4 lisus Christos n-avea alt suflet, decit acea divinitate creata sau substanta spiritual, facut inaintea lumii; de unde urma, cd Cuvintul a patimit pe cruce, cd s-a pogorit in iad si ca iriviase din morti. Arie atrase in partea sa pe doi parohi din Alexan- dria, un mare numar de fecioare, doisprezece diaconi, sapte preoti si doi episcopi Colutis unul din parohii Alexan- drici, predica cu mai multi confrati ai sai contra ereziei celei nou’. Poporul se imparti: partizanii lui Arie se numea Arieni: iar acestia dadeau ortodocsilor numele de Colutieni. Sfintul Alexandru, atins de progresele croarei, la inceput intrebuinta blindetea, care-i era natural. El credea cd prin sfaturi blinde ar putea sa cistige pe Arie. Mai multi ortodoxi dezaprobara o asemenea purtare pentn cd nu o price Insusi Colutus prin zel rau inteles, lua ocaziunea de a se desparti de episcopul sau si a tinea adunari aparte. Din fericire schisma accasta n-a durat mult si autorul ci reveni in 46 centrul unitatii, Partida lui Arie crestea pe fiecare zi. Patriarhul, vazind ed, cu mijloacele intrebuintate nu izbutea nimic, chem pe eresiarh a se prezenta la o adunare compusa din clerul Alexandrici. El veni, dar neprimind a se lepada de invatatura lui, fu excomunicat impreund cu sectarii s Sentinta aceasta a fost comfirmata de un sinod tinut la Alexandria pe la finele anului 320. Sinodul acesta era compus din o suta unu episcopi, care neputind suferi ca Arie sa repete blasfemiile sale si s4 mai adauge altele si mai grozave, rostir’ anatema lui si partagilor sai Arie rimase citva timp ascuns in Alexandria; dar fiind descoperit el fugi si se retrase in Palestina, unde cistiga pe Eusebie al Cesareei, Teognis din Niceea si Eusebiu al Nicomidici. Aceasta-i facu mari servicii prin trecerea ce avea la Constantin si mai ales pe lingd soru-sa Constantina. insusi Constantin ne spune, ca Eusebiu al Nicomediei era un intrigant plin de mindrie si ambitios. Un astfel de om era facut anume pentru erezie; sicu trecerea ce avea la curte, nu putea sd nu giseasca partizani, chiar printre cei mai onesti, cari adesea se las a fi orbiti. Eusebiu gi Arie aveau relatii prin scrisori si-se intelesera, ca Aric sd se retraga la Nicomedia, acolo compuse el Thalia, poema, care nu era alta decit o tesatura de impietati si laude desarte. ce-si acca el singur. Cu toate acestea, Alexan 1 lui Papa Silvestru spre a-l pune in cunostinté cu invatatura si condam- narea {ui Arie: el mai trimise o epistola circulara, tot in scopul acesta tuturor episcopilor ortodoxi. in acelasi timp47 Arie, Eusebie si alte persoane ii scris spre a-1 ruga sa ridice sentinta de excomunicare. imparatul Constantin se amesteca si el in afacerile acestea bisericesti; ef statuia pe sfintul nostra a se impaca cu Arie; si fiindcd Osie avea toata increderea lui, a fost ins&rcinat s& mearga la Alexandria sa impace spiritele gi sé puna capat dezbinarilor. Rezultatul informatiilor ce capiti Episcopul de Cordova, era, cA Arie neaga divinitatea lui lisus Christos si ca Alexandru, a procedat intelept cu tot zelul ce se putea astepta de la un pastor vrednic. Cind Osie s-a achitat de comuniunea sa. plecd din Alexandria spre a da seama Imparatului. L-au, informat de adeva- rata stare de lucruni si-l sfatuira a aduna un sinod ecumenic, care s@ poata restabili pacea. Sfintul Alexandru inca scrise imparatului aratindu-i necesi- tatea convocarii sinodului. imparatul cohvins de puterea argumentelor lui Osie si Alexandru, se hotari a-I convoca. El insemné ca loc de adunare Niceea din Bitinia si trimise episcopilor scrisori respectuoase, spre a-i invita si se grabeascd a veni. Le procura trasuri $i toate cele trebuin- cioase pentru cale’ Deschiderea sinodului se f%icu in palatul imperial in ziua de 19 Junie 325, Episcopii erau in numar de treisuteoptsprezece. Multi dintre ei marturisira vitejegte credinta. Sf. Eustatic si sf. Macarie, patriarhul, unul al Antiohiei gi altul al lerusalimutui; Cecilian episcop de Cartagena; sf Pafnutie din Tebaida de sus; sf. Potamon din Eraclea pe Nil; sf. Pavel al Neocesareci; sf. lacob de Nisibe fintul Silvestru neputind veni din cauza bitrinetii trimise delegati care il reprezentara. imparatul intra in adunare fara garda si numai dupa ce episcopii il ruga sezu, cum zice Teodoret, iar Sozomen ne spune cd intra numai dupa ce ceru voie episcopilor. Mai multe zile de-a rindul se cerceta invatatura lui Arie, care fu ascultat. Marcel de Ancira si sf. Atanasie ii dadu pe fata toata rautatea. Sf. Alexandru stima mult pe diaconul sau Atanasie si-l luase cu sine din Alexandria. Era cel mai infricosat biciu al Arienilor. El fl combatu in sinod, cu atita putere si superioritate, ci-I rusina cu desavirsire. Freticii spre a se sustrage de indignarea publica, recursera la viclenie si primira niste expresii, care in aparenta erau catolice. Parintii sinodului bagara de seama spre a nu se furiga eresia, declarara ca Fiul este de o fiintaé cu Tatal. Bi introdusera cuvintul acesta in formula de credinta facuta de Osie si subscria de toti episcopii, afara de un mic numéar care era din partea lui Arie. Accasta formula se numeste simbolul din Niceca. La inceput erau saptesprezece episcopi, care nu voird subscrie apoi rimasesera cinci. adica: Eusebiu al Nicomidiei, Teognis de Niceea. Maris din Chalcedon, Teonas si Sccund din Libia. Eusebiu din Cesarcea care nu primise cuvintul de o fiinta, il primi a doua zi. Din cei cinci episcopi, Eusebiu, Maris si Teognis se unira cu numarul cel mare, nu mai ramineau decit cei doi episcopi din Libia. Constantin ii exila in Siria cu Aric si citiva preoti Egipteni. Sinodul primi in comuniune pe Meletiani pentru ca aritara cinta; dar din ci unira cu Arienii. Se facura si doudzeci si» ALENIE (417) de canoane disciplinare, apoi sinodul se impristia la 25 August. Inainte de a se desparti episeopii, Constantin le ficu un ospal stralucit si le dadu bogate darwi, Sf. Alexandiu plecd fa Alexandria, unde-I primira ortodocsii cu cea mai mare bucurie, dar nu trai mult timp in urma victoriei asupra Arienilor. El muri la 26 februarie 326 dupa ce a desemnat de urmasi pe sf. Atanasie. Biserica serbeaza amintirea in ziua de 30 August ALEXANDRU din Tesalonic, a miarturisit in Smirna la anul una mie sapte sute nouazeci gi patru: a fost decapitat in 26 Mai ALEXANDRU Episcopul Prusici s-a savirgit de sabie in 9 lunie. ALEXANDRU Patriarhul Cons- tantinopolei, s-a savirsit cu pace in 30 August ALEXIE omul lui Dumnezeua fost un rar model pentru dispretul lumii sau un bogat senator din Roma, ii dadu o educatie minunata, ca nu avea alt fiu. Findrul Alexie gasi in familia sa exemple mari de milostenie si inima sa fireste tinara gi generoasa, se folosi mult de aceasta. El invata ca nu se poate folosi cineva mai bine de avere, decit so imparta saracilor si find astfel, impartita prin milostenii, formeazi comoar vesnicie. Din eva mai trageda virsta, nu se multumea a da sdracilor tot ce avea la dispocitia sa ci intrebuinta tot mai ales. a in cer pentru a de la are stia cd au nevoie felul de mijloace spre a cipa altii ajutorul de cei nenorociti, Modul cum mingiia el pe cei nenoriciti, dadea un nou pret milosteniilor sale. S fi putut zice ca el privea pe saraci ca pe bineficdtorii i si se credea obligat fata de acei ce aveau parte de darnicia lui, atita iubire si bunatate le arita el Cu cit inainta in virsta, dorinta de nemurire se dezvolta in sufletul siu Curind nu se mai bucura decit de cele ceresti, Numai ide citi nesfirgite il indlta mai presus de bunurile picritoare ale pamintului. El nu mai traia decit pentru eternitate. Totul se parea nimic in comparatie cu dulcea speranta, care magulea inima lui. Atita bucurie gasea el ca putea si © nutreasca in sufletul lui, ed se hotari a se departa cu totul de ceca ce era capabil sa-I distruga. Sufletul sau zbura in regiunile cele mai inalte si nimic nu-l putea atrage la cele pamintesti, Numele sau, averea, au fost cele diniti ispite pe care a avut a le invinge: dar aceasta nu era cel mai mare sacrificiu ce avu a face. Parintii sai voiau cu orice pret si-l cAsatoreasca, ci fi propusera o partida potrivita si hotarira ziua nuntii, Ca sa nu supere fa- milia, el lua in casatorie pe cea propusa: dar se folosi de libertatea ce © las Biserica pentru acei ce ar dori sé aiba o viata mai inal “1 chiar in ziua nuntii fugi in seeret si se retrase intr-o tara departata de tara sa. 4. EL ‘4 intr-o baracd aproape de inchinata in cinstea sfintei vaunei fer imbracindu-se intt-o haina ordinal se ase: biserie: Fecioare. Virtutile sale fixara asupra lui Vieluia $i pricepura. ed este dintr-o familie buna, Alexie vazindu-se descoperit se intoarse in patria sa citva timp dupa aceea. El se prezinta la casa parintelui situ sub exterior49 unui calator sdrac si i se didu o mic& odaita unde-si petrecu ramasita zilelor sale, fara s& se facd cunoscut. El binecuvinta pe Domnul ori de cite ori avea ocaziunea de a suferi injuriile gi batjocurile slugilor, Era aproape si-si dea sufletul cind spuse parintilor s i el este fiul lor. Sfintul Alexie precum se crede era cam pe la anul 417 sub pontificatul fui Inochentie I. A fost inmormintat pe muntele Aventin si toata Roma lua parte la inmormintare. Corpul sau se gasi in anul 1216 si astazi se pastreaza intr-o magnifica biserica zidita acolo, care poarti numele sf. Vonifatie si sf. Alexie, este un titlu de cardinal $i apartine ordinului Ieronimitilor. Numele sfintului se afla in toate calendarele grecesti, latine, Siriene, Maronite si Armene, Biserica noastra serbeaza amintirea sf. Alexie omul lui Dumnezeu in ziua de 17 ale lunii Martie. ALENXIE Arhiepiscopul Kievului ALEXIE Episcopul Bitinici s-a sAvirsit cu pace in ziua de 10 Tunic. ALEXIE impreuna cu alti noua martiri au patimit pe timpul lui Leon iconomahul. Acesta poruncind sa se ia icoana din porta de aramid a cetatii. sfintii acestia s-au impotrivit, pentru care au fost aruncati in temnita, poruncind s J pe fiecare zi cite cinci sute de rani. Astfel rabdara mucenicii 8 luni, iar dupa aceea li s-au ars fata cu fier ars si in sfirsit li s-a taiat capul impreund cu Maria Patricia in 9 zile ale lunii August. ALFEU a patimit impreuna cu Barula. Roman si Zacheu in 18 Noiemb li se fas in primul an al persecutici generale a lui Diocletian, al XIX-lea al domnici SF. ALFEU lui, Guvernatorul Palestinei, care isi avea resedinta la Cesarea, obtinu de la imparatul gratierea tuturor vinovatilor. Era obicei a scapa astfel pe priz cincinale, decenale, vicenale ale domnitorului, adica in anul al cincilea, al zecelea si al douazecelea al domnici lui. Crestinii erau exclusi din lista si se credeau mai vrednici de moarte, decit criminalii. Tot atunci s-a arestat Zacheu, diacon din Gadara dincolo de fordan si incdtusat l-a adus inaintea prefectului. A fost crunt batut din ordinul judecdtorului si i s-a sfisiat tot corpul cu unghii de fier. Muncitorii il tirira apoi in inchisoare unde-i pusera picioarele in butuci, asa c& corpul era peste masura intins. Dar el nu pierdu nimic din linistea sa si nu inceta a lauda pe Dumnezeu ziua si noaptea. Alfeu ruda sa, veni curind la dinsul. Era barbatul doririlor, adica omul, care avea spiritul ruga intr-un grad mai inalt. legit din cea mai cti, cind sc serbard jocurite ciunii | buna familie din Elevteropole, era lec- tor $i exorcist al bisericii din Cesarea Zelul cu care indemna pe credinciosi a marturisi vitejeste pe lisus Christos, il fAcu sa fie arestat. Rusinind pe pre fect la intrebarea intiia, a fost pus in inchisoare. La a doua intrebare a fost batut cu vergi si sfigiat cu unghii de fier. Dupa care au fost dusi in inchisoare, unde era Zacheu, ca sa fie tratat ca dinsul infatisindu-se a treia oar amindoi au fost condamnati la moarte prin taiere la 17 Noiembrue. Eusebiu d@ 0 prescurtare din actele lor in istoria martirilor din Palestina dar actele acestea au fost publicate inintregimea lor dupa originalul haldeic de | Asemani. Act. Mart. Occid, t. Il, 177. Sfintul Roman este unul din cei mai straluciti din acesti martiri, Eusebiu uneste istoria sa cu a celorlalti, pentru ca, cu taate cd a suferit in Antiohia, era nascut in Palestina. Sf. Chrisostom pronunta un panegiric in onoarea sa la Antiohia in ziua serbarii sale. in operele acestui parinte se mai aflé un panegiric, ce se crede a fial unui preot, din Antiohia, care traia pe timpul Sf. | Chrisostom. in fine avem al treilea panegiric al sfintului acestuia, printre omiliile publicate sub numele lui Eusebiu.de Emesa, Roman era exorcist intr-un sat supus jurisdictici din Cesarea patestinei. Cind se aprinse focul persecutiei, parasi locul sau spre a indemna pe crestini ca se lupte cu curaj contra inamicilor religiei. Facu 0 calatorie la Antiohia spe @ inctsaja pe acei, care erau expusi la cele mai crude incercari Fiind la curtea judecatorului, pe care Prudentiu il numeste Asclepiade, i se paru cd citiva crestini stau la indoiala, EL ii sf&tui sa staruiasca in credinta lor si-i ruga sa se gindeasca la fericirca | cerului si la chinurile nesfirsite ale ladului. Judecatorul infuriat pentru aceasta indrazneala, il aresta si dupa ce a poruncit si i se stisie corpul cu ‘orpii si unghii de fier, I-a condamnat si fie ars de viu. Diocletian, care veni la Antiohia, crezu 4 munca aceasta nu era de ajuns; el porunci sa se taie din radacina limba lui Roman. Martirul nu pierdu graiul. El sfituia necontenit pe frati si, iubeasca si sd se inchine adevaratului Dumnezeu. Nu inceta a multumi aceluia ce savirseste minunile. imparatul it wimise in inchisoare. L-a | » pus in catuse si I-a intins foarte tare Roman suferi chinul acesta un timp mai indelungat. in fine I-a strangulat in inchisoare la 17 Noiembrie, zi in care si Sf. Alfeu si Zaheu primiré cununa martirului in Palestina. Dar amintirea lor se face in ziua de 18 Noiembrie. Prudentiu cere de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sf. Roman sa fie despartit de capre si sa fie numarat cu oile. Tot Prudentiu vorbeste de un copil, anume Barula, care marturisi dupa indemnul Sf. Roman, ca este numai un Dumnezeu gi cA ar fi o nelegiuire a miarturisi mai multi. Dupa ce fu batut cumplit, a fost decapitat. Mama sa nu inceta a-1 incuraja si ridicindu-se prin credinta mai presus de simtirile firesti a vazut cu liniste si chiar cu bucurie, cum i se taie capul. Barula, Barallaha $i contractat Barlaha inseamna copilul, servitorul lui Dumnezeu. ALFEU, apostol se serbeaza in 26 mai. ALFIE, martir impreuna cu Alexandru si Zosim, 18 Septembrie. ALFIE, citetul, a patimit in Cesarea cu Zaheu diacon la 18 Decembrie. ALFIOS martir. Acesta impreuna cu fratii sai Filadelf si Ciprian era din cetatea Prefecton, dintr-o familie nobila si avuta, fiul lui Vitalie, domnitorul acelei cetati, crescut in religiozitate si citirea dumnezeiestilor scripturi, de cdtre un barbat renumit, Onisim. Mai inti i-au cercetat Anghelion, care isa trimis la Licinie ce se afla la Roma: iar acesta i-a dat spre cercetare Jui Valerian, care i-a trimis la Potiola, catre Guveratorul Diomid si acesta i-a trimis la Tertil, ce guverna Sicilia. De la fiecare Guvernator din cei amintiti au suferit sfintii felurite