Surse de informare demografica

Recensamantul populatiei reprezinta o actiune oficiala,reglementata juridic printr-o

ordonanta de urgenta careia i se stabileste cu cel putin doi ani inainte un buget.
Unitatea de inregistrare este persoana,unitatea de recenzare este familia.
Are caracter national,desfasurandu-se in toata tara.Are character de
simultaneetate,recenzarea locuitorilor facandu-se in acelasi timp.Are caracter universal,fiind o
statistica acceptata de toate tarile,colectand date despre numarul si structura populatiei.
Nu toate tarile isi recenzeaza populatia:
Lipsa mijloacelor financiare
Inexistenta unui institute de profil( statistica )
Slaba dezvoltare a cailor de comunicatii
Lipsa organizarii administrative-teritoriale
Organizarea tribala care nu permite colectarea unor informatii,considerate tabu
Procent mare al populatiei slab instruite sau analfabete ,ce nu permite existenta
personalului implicat in recenzare ,cat si constientizarea necesitatii si utilitatii recenzarii.
Razboaie,epidemii,seceta,foamete,catastrofe natural,crize economice
interminabile
Etape ale realizarii recensamantului:
1. stabilirea de catre Guvern a perioadei exacte de desfasurare si alocarea unui buget
2. I.N.S. demareaza consultarile,implicand atat mediul privat cat si institutiile statului in
vederea stabilirii directiilor prioritare de colectare de date.
3. conceperea formularului de recensamant
4. organizarea in parteneriat cu autoritatile locale a zonelor de desfasurare a
recensamantului
5. angajarea recenzorilor(persoane cu studii cel putin medii,fara cazier)
6. instruirea recenzorilor in vederea colectarii eficiente si corecte a informatiilor
7. desfasurarea propriu-zisa
8. cantralizarea si prelucrarea informatiilor incipiente in vederea publicarii lor
Dezavantaje
1.
Un volum mare de date este anevoios de prelucrat,recensamantul dintr-o sursa
ce se doreste a fi actual,devenind invechita
2.
Prezenta erorilor care cel mai adesea apar in cazul
a)numarul populatiei ( categorii defavorizate care nu au acte de identitate,state in
cadrul carora nu se declara numarul real al bebelusilor de sex feminine )

b)etnia ( etniile persecutate sau discriminate ex:tiganii si evreii,limba meterna-care ar

putea trada etnia,religia )
Ancheta demografica
Etape de realizarea a anchetei:
1.
Stabilirea fenomenului precum si a arealului ce urmeaza a fi studiate;nu este
permisa in cadrul aceleasi anchete cercetarea a doua fenomene ce nu au legatura unul cu
celalalt,cid oar a celor ce se constituie in cauzele princilalului.
2.
Etapa de informare ce presupune consultarea tuturor bazelor de date statistice (
ce fac referinta atat la fenomene cat si la cauzele acestuia ) precum si a studiilor monografiilor
literaturii de specialitate referitoare la fenomen si areal; este momentul incare stabilim
principalele directii de ancheta in functie de care vom formula intrebarile.
3.
Elaborarea chestionarului care trebuie sa contina intrebari simple,clare si
neinterpretabile;putem folosi atat intrebari de tip inchis cat si de tip deschis,ponderea acestora
fiinddeterminata de categoria de populatie(nivelul de intruire ).
4.
Realizarea esantionarii care poate fi de 2 tipuri)
a)
Aleatorie sau simpla,atunci cand nu ne alegem respondentii si chestionam la
imtamplare
b)
Stratificata , atunci cand chestionam persoanele in functie de variabile precum:
genul,varsta,mediul de provenienta,religia,etnia,clasa sociala,rasa
5.
Recrutarea si instruirea personalului
6.
Desfasurarea propriu-zisa a anchetei
7.
Centralizarea informatiei
8.
Prelucrarea informatiilor
9.
Reprezentarea grafica
10.
Interpretarea informatiilor
Statistica starii civile ne oate oferi informatii cu privire la nasteri,decese,casatorii si
divorturi; in functie de acestea calculandu-se rata natalitatii,rata mortalitatii,rata nuptialitatii si
rata divortialitatii. Poate prezenta erori incazul nuptialitatii(manifestarea pe o scara din ce in ce
mai larga a concubinajului) si natalitatii ( nou nascutii nedeclarati )
Statistica migratiei contine atat informatii legate de migratia interna cat si informatii
legate de migratia internatonala.Monotorizeaza mai putin volumul migratiei si mai mult
directiei prin intermediul schimbarilor de domiciliu si vizele de flotant incazul migratiei interne
si a contoalelor la frontier,in cazul migratiilor international.

Migratia international este imposibil de apreciat numeric datorita existentei migratiei

ilegale si ilicite.

Tipuri de evolutie demografica.Legea tranzitiei demografice.

Analiza natalitatii si a mortalitatii la nivel mondial arata ca variatiile spatial ale acestor
doua component pot fi interpretate ca diferentieri in procesul de evolutie demografica.
Majoritatea statelor au cunoscut mari schimbari demografice in cursul perioadei
contemporane,acestea producandu-se in secolul ai XIX- lea si in prima parte a secolului XX in
tarile industrializate,iar dupa 1940 si in tarile mai putin dezvoltate.
Aceste state au trecut de la un regim demographic traditional,caracterizat prin
mortalitate ridicata,fertilitate ridicata si, ca urmare,o crestere lenta,la un regim demografic
modern,caracterizat printr-o mortalitate scazuta,o fertilitate scazuta si deci o crestere lenta.
Aceasta constatare,facuta asupra unui numar mare de tari avansate,a dat nastere unei
teorii de evolutie,cunoscuta sub denumirea de teoria tranzitiei demografice . Ea se regaseste
in studiile demografului francez Albert Landry ( 1909 ), insa a fost fundamentata de catre
Francis Notestein ( 1945 ) inainte celui de-al doile razboi mondial.
Conform acestei teorii,in functie de evolutia natalitatii,a mortalitatii si a cresterii
natural,se pot distinge mai multe perioade distinct de evolutie demografica.
Prima perioada se caracterizeaza printr-un regim demografic traditional,in care se
evidentiaza rate ridicate ale natalitatii si mortalitatii,in aceste conditii rata cresterii natural este
aproape nula sau foarte scazuta.Acest tip de evolutie caracterizeaza statele cu o economie
bazata pe agricultura,insa nu se mai intalneste astazi,nici chiar in micile grupuri umane isolate
din Amazonia,din Africa Ecuatoriala sau din zona muntoasa a Asiei de Sud Est.Tehnicile de
lupta impotriva maladiilor au patruns aproape peste tot in lume,chiar si in tarile africane sau
asiatice cele mai defavorizate,campaniile de vaccinari ducand la ridicarea nivelului sperantei de
viata.
A doua perioada este perioada de tranzitie, care se caracterizeaza prin schimbari rapide
si prin puternice dezechilibre demografice.
Faza 1 sau inceputul tranzitiei, in care mortalitatea incepe sa scada lent in timp ce
nivelul natalitatii se mentine ridicat sau mai creste,ca urmare a ameliorarii starii de sanatate a
femeii;cu aceasta faza incepe cresterea demografica.

Faza 2 sau mijlocul tranzitiei,in care mortalitatea continua sa scada in timp ce

natalitatea ramane ridicata,urmand ca apoi aceasta sa scada lent.In timpul acestei faze
cresterea populatiei este foarte puternica,datorita ecartului dintre rata natalitatii si cea a
mortalitatii care trece printr-un maxim la un moment dat.Acest femomen de accelerare a
cresterii numarului populatiei,ca urmare urmare a scaderii bruste a mortalitatii si a mentinerii
natalitatii la un nivel ridicat,poarta denumirea de explozie demografica sau baby-boom.
Faza 3 sau sfarsitul tranzitiei candmortalitatea estein scadere,natalitatea de asemenea
de reduce rapid,dar decalajul dintre cele doua componente se mentine ridicat,iar cresterea
populatiei este mai lenta. Aceata perioadade evolutie caracterizeaza statele in care a inceput
procesul de industrializare.
Ultima perioada este caracterizata printr-un regim demografic modern in care atat faza
mortalitatii,cat si rata natalitatiisunt reduse,ecartul dintre cele doua componentefiind de
asemenea redus.Din acest moment natalitatea inregistreaza cateva fluctuatii dupa care incepe
sa sestabilizeze,mortalitatea este aproape egala cu natalitatea sau chiar o depaseste; in aceste
conditii cresterea populatiei este foarte redusa,nula sau se inregistreaza declinul
natural.Regimul demografic modern caracterizeaza statele avansate,unde procesul de
industrializare a luat sfarsit.
Astazi statele lumii se afla in diverse faze ale evolutiei demografice,iar conform teoriei
tranzitiei demografice,rezulta ca punctual culminant al cresterii demografice a avut loc la date
diferite:in perioada 1960-1970 pentru statele din America Latina si din Asia Orientala,intre anii
1970-1980 pentru statele din Africa de Nord si Asia de Sud,in timp ce in statele Africii
Occidentale sau Centrale,acesta nu s-a produs inca,deci cresterea demografica inca nu a atins
punctual maxim.
In present,rata de crestere naturala anuala,la nivel mondial este de 1,3%,fata de aceasta
medie se inregistreaza insa variatii spatial inseminate,ce dispune la poli opusi Liberia,cu o rata
de crestere de 8,2 % si Letonia cu o rata de 1,5 %.
In functie de rata cresterii anuale se pot evidential 5 stadii de evolutie demografica.
a)Stagnare relativa sau depopulare.In acest stadiu rata cresterii naturale anuale
inregistreaza valori negative sau 0 si caracterizeaza statele din Europa de NordVest,Spania,Frantasi mai recent din Europa Orientala- Estonia ( -1,2% ),Bulgaria (0.7%),Romania (-0,4%).
b) Crestere demografica lenta.Reflecta o rata a cresterii natural anuale cu valori
cuprince inte 0,1% si 1 %.Acest tip de evolutie inglobeaza un ansamblu vast de state,atat din
America de Nord ( Canada,S.U.A.),cat si din Europe ( Norvegia,Suedia,Anglia) si Asia ( Japonia).

c) Tranzitie demografica avansata. In acest stadiu,rata cresterii natural anuale se

situeaza intre valorile 1,1% si 2% caprinzand state ale Asiei Orientale,unde controlul fertilitatii
este avansat-spontan ca in Coreea de Sud si Thailanda sau dirijat precum in China- ca si state ale
Americii Latine(Argentina,Chile).
d)Tranzitie demografica tardiva.Aceasta categorie caracterizeaza statele careau o rata a
cresterii natural anuale cuprinca intre 2% si 3% fiindmai eterogena si incluzand aproape toate
statele Americii Latine Tropicale( Brazilia,Mexic,Columbia),gigantii demografici si Asiei de Sud (
India )sau Sud-Est ( Indonezia) cat si numeroase state din Africa.
e)Crestere exploziva.Este un stadiu de evolutie ce o rata a cresterii natural anuale ce
depaseste 3%. In aceasta categorie ce regasesc multe state
africane(Mali,Ciad,Kenya,Mauritania ),cateva state din America Centrala ( Nicaragua,Republica
Dominacana),din America de Sud(Peru ),ca si majoritatea statelor si Orientul Apropiat.

Densitatea
Densitatea este expresia raspandirii ppulatiei in teritoriu reflectand gradul sau
intensitatea popularii acestuia.Desfasurarea normal a vietii sociale si economice intr-un
teritoriu nu poate avea loc,daca efectivul si densitatea populatiei nu au atins un prag
minim.Caracterizarea densitatii populatiei se realizeaza printr-un system de indicatori generali
si specifici cum sunt:

Densitatea medie sau generala

Densitatea Agricola( fiziologica)
Densitatea de locuire
Densitatea economica
Densitatea medie dintre doi locuitori
Densitatea standard.

Densitatea medie saqu generala (medie sau aritmetica)represinta raportul dintre nr.
Populatiei si suprafata teritoriului(loc/km2)
D=P/S
Densitatea Agricola(fiziologica) reprezinta raportul dintre nr. Populatiei si suprafata
Agricola (loc./ha)
D=P/Sa

Densitatea de locuire este raportul dintre nr. Populatiei suprafata locuita

(nr.pers/camera)
D=P/Sloc
Densitatea economica (propusa de geograful Pierre George) este raportul dintre
populatie si resurse \(necesitatile de bunuri si servicii ale unei populatii si resursele devenite
disponibile pentru aceasta prin produntie.
D=P/R
In functie de valorile acestuia,de disting 3 aspecte:
1.Suprapopulare( R< nr,.populatiei)
2.Subpopulare(R> nr . populatiei)
3.Optim de populate(R=P)
Densitatea populatiei urbane/rurale-raportul dentre nr. Populatiei si suprafata
orasului/satului respective sau a totalului suprafetei incadrate,din punct de vedere
administrative.Se poate detrmina si o serie de indici specifici de densitate:densitatea
bruta,candnse raporteaza populatia la intreaga suprafata a teritoriuluimcontruit sau densitatea
neta,care exprima raportul dintre totalul populatiei si suprafetei zonei rezidentiale(fara datoriile
economice,sociale,si cultural )
Densitatea medie dintre doi locuitori reprezinta un indicator care face abstractive de
realitatea concreta pornind de la ipoteza ca populatia este repartizata uniform in
teritoriu,fiecare locuitor fiind amplasat in central unui patrat cu o suprafata egala sucoeficientul
de arealitate.Precizeaza distant medie ce separa un locuitor de altul in conditiile date si se
calculeaza astfel:
D=1/2a
Utilizand valoarea coeficientului de arealitate pentru populatia Terrei,se obtine:
d-1,20,026-1,2xo,1503329=0,18039949km=180m.Deci,distant medie dintre doi
locuitori ia Terrei,considerand numai suprafata de uscat este de 180m.
Densitatea standard (ds) exprima distant medie a tuturor locuitorilor unui teritoriufata
de central lui.

I. Geografia umana
1. Evolutie si concept
Geografia ca stiinta a luat nastere din nevoia omului de a cunoaste mediul.
- In Antichitate, cunostiintele geografice aveau caracter empiric si utilitar. Caracterul era
descriptiv, iar descrierea prezenta evenimente si nu reprezenta definirea omului ca stiinta.
- Sec. III-VIII i.Hr:

Primele descrieri si harti ale Terrei au fost facute de invatatii greci (Hesiod,
Hecateu din Milet, Megastene, Erastostene);

Lucrari care descriau obiceiuri si traditii (Herodot parintele istoriei, Strabon

definirea geografiei ca Studiul plantelor, animalelor si al tuturor productiilor folositoare de pe
uscat si mari, Hipocrate parintele antropogeograf).
- In Evul Mediu: geografia araba care se bazeaza pe latura tehnica si matematica a
cosmografiei; s-a ocupat cu traducerile din operele grecesti.
- Secolul al XIII-lea este marcat de geografii arabi cu lucrari ce au contribuit la
imbogatirea toponimiei geografice si unele enciclopedii.
- Pana in sec. al XVII, se reediteaza Geografua lui Ptolemeu sub ingrijirea lui Sebastian
Mnster, care realizeaza prima lucrare de geografie descriptive moderna Cosmografia.
Ber. Varenius: Geografia generalis (prima lucrare cu caracter stiintific).
- Sec. al XIX-lea: perioada premergatoare geografiei moderne.

Are loc un progres al stiintei, deoarece geografii adopta principiul cauzalitatii,

interactiunii, conexiunii universale;

Al. Von Humboldt: principiul cauzalitatii, al geografiei comparate Cosmos;

Carl Ritter: afirma Pamantul este independent de om, iar legile Pamantului
trebuie cautate chiar in el insusi.;

La sfarsitul sec al XIX-lea are loc cristalizarea si consolidarea geografiei moderne

(se individualizeaza ca geografia stiintifica, geografia dobandeste autonomie); !!!

Se contureaza scoala de antropogeografie germana -> F. Ratzel oicumena si

spatiul vital; definirea conceptului de oras si notiunea de functie urbana; Antropogeografia,
Geografia politica;

Se contureaza scoala de antropogeografie franceza -> Paul Vidale de la Blache

geografia umana si regionala; in lucrarea Principiile geografiei umane a definit geografia ca
fiind stiinta locurilor si a oamenilor.


Elisee Reclus: defineste geografia sociala => Geografia nu este altceva decat
istorie in spatiu, asa cum istoria este geografia in timp; Noua Geografie Universala, Omul si
Pamantul;

Camille Vallaux: intelege prin geografia sociala -> geografie umana. Socialul se
raporteaza la ecomomie, religie, limba, politica;

Jean Des Brumes: precursor al geografiei sociale actuale; Geografie umana (3

volume), Geografie umana eseu de clasificare pozitiva.
- Sec. XX

Albert De Mangion: Probleme de geografie umana;

Max Sorre: editeaza un tratat de geografie umana: Fundamentele geografiei

umane (3 volume);

Max Derruau: aspecte de geografie a populatiei, religiile, statele, modul de viata

al oamenilor.

Paul Claval: Eseu asupra evolutiei geografiei umane, Principiile geografiei

sociale, Geografia culturala.
- Geografia umana contemporana:

Geografia umana sistematica;

Ariile majore de cercetare: g. Economica, sociala, urbana, geodemografie;

Toate studiile care se fac acum contribuie la pozitionarea pe primul loc a omului
in interpretarea structurilor si proceselor spatiale.

Scoala franceza, elvetiana, angloxaxona;

La dezvoltarea geografiei au avut loc manifestari stiintifice internationale

(Congresele Internationale de Geografie se tin din 4 in 4 ani):
-> 1992 congresul cu nr. 27 (Washington D.C.)
-> 1996 congresul cu nr. 28 (Haga)
-> 2000 congresul cu nr. 29 (Seul)
-> 2004 congresul cu nr. 30 (Glasglow Scotia)
-> 2008 congresul cu nr. 31 (Tunis)
-> 2012 congresul cu nr. 32 (Kln)
Scopul geografiei umane este acela de a determina expansiunea spatiului uman,
structura populatiei si tipurile de densitate; de a determina habitatele, activitatile productive si
modurile de viata.
Geografia umana incorporeaza in ea, datele imprumutate din sociologie, psihologie
sociala, demografie, economie, biologie, ecologie etc.
Geografia umana impluca o integrarea a tuturor stiintelor sociale, oferindu-le o
abordare spatiala..

In geografia umana intra:

Geografia populatiei;

Geografia asezarilor umane (urbana, rurala);

Geografia economica (resurselor, industriei, agriculturii, transporturilor,

schimburile economice-comert, turismul);

Geografia culturala (confesionala, lingvistica, culturilor umane);

Geografia istorica si toponimia geografica;

Geografia sociala (comportamentala, medicala);

Geografia politica (electorala, etnogeografia).

Geografia populatiei de la origini si pana la sfarsitul sec. al XIX-lea a avut o orientare
etnologica. De la sfarsitul sec. al XIX-lea si pana la mijlocul sec. XX, orientarea a fost ecologica.
Sfarsitul sec. XX orientare demografica. In prezent, pe langa cea demografica si cea
sociologica, devenind o apropiere de stiintele sociologice.

Cursul 2 - Contributia Scolii romanesti la dezvoltarea

Geografiei Populatiei
-primele lucrari publicate aveau caracter descriptiv
Pana in secolul XVIII contributia la dezvoltarea Scolii romanesti si-au adus-o
carturarii straini si romani. Carturari romani : Nicolae Milescu Spataru , Miron Costin ,
Constantin Cantacuzino , Dimitrie Cantemir.
"Descriptio Moldaviae" ofera informatii despre regiunea Moldovei , o valoroasa
monografie geografica , istorica , economica , etnografica si sociologica. Aceasta lucrare era
insotita si de o insemnata reprezentare cartografica
Intre secolele XVIII-XIX contributii importante le aduc Dimitrie Philipide si Dionisue
Fotino cu doua lucrari de mare sinteza istorica si geografica unde redau ample prezentari
unitare ale pamantului romanesc cu elemente asupra fundamentelor sociale si economice ale
poporului roman:
-Geografia Romaniei
-Istoria vechii Dacii
Alte lucrari cu profil geografic si economic cu pretioase elemente asupra populatiei ,
asupra starii social-politice si economice : George Baritiu pt Transilvania , Nicolae Sutu pt
Moldova , Ion Ionescu de la Brad pt Dobrogea.

Evenimentul cel mai important din aceasta perioada : infiintarea in 1875 a Societatii
Romane de Geografie . Apar o serie de lucrari cu privire la populatia si asezarile din Romania si
se tiparesc 32 de dictionare pe judete si Marele Dictionar Geografic al Romaniei.
Secolul XX are loc afirmarea geografiei moderne. O influenta majora in
dezvoltarea geografiei populatiei a avut-o Emmanuel de Martonne prin lucrarile sale :
-"Valachia"
-"Cercetari asupra distributiei geografice a populatiei in Romania"
-"Harta etnografica si a densitatii populatiei in Romania"
Are loc crearea invatamantului superior geografic. In anul 1900 ia fiinta prima catedra de
geografie la Universitatea din Bucuresti , sub conducerea lui Simion Mehedinti. Mai tarziu , in
1904 la Iasi , infiintata de Stefan Popescu iar in 1919 la Cluj , infiintata de George Valsan.
In geografia romaneasca si chiar pe plan mondial se afirma si se explica un concept de
geografie sociala elaborat de Nestor Urechea in lucrarea : "Un proiect de geogafie sociala"
S. Mehedinti este considerat creatorul Scolii geografice romanesti prin lucrarile:
-"Antropogeografia"
-'Geografia omului" "antropogeografia este ramura geografiei care studiaza
legaturile dintre
om si pamant , adica influentele planetei asupra omului si
reactia
omului asupra planetei"
-"Stepa romaneasca"
-"Aplicarile antropogeografiei in etnografie si istorie"
-"Vechimea poporului roman si legatura cu elementele alogene"
Discipoli : Alexandru Demetrescu Aldem : "Raspandirea populatiei in Moldova"
"Rolul Romaniei in tranzitul S-E Europen"
George Valsan : "Etapele popularii Tarii Romanesti"
"Leaganul poporului roman"
Vintila Mihailescu considerat promotor al geografiei urbane romanesti
a scris studii asupra oraselor Bucuresti si Oltenita
realizeaza prima tipologie a satelor dupa morfostructura
Perioada interbelica
-se consolideaza geo umana si geo populatiei
-se studiaza probleme de g populatiei ,istorica ,geopolitica ,etnografie , g asezarilor si g
regionala
-se remarca C-tin Bratescu , I. Conea (fondatorul g istorice si toponimiei geografice
"Tara Lovistei " , studiu de g istorica ; " Depresiunea subcarpatica a Olteniei" ) , Romulus Vuia ,
Nicolae Orghidan , Nicolae Al. Radulescu , Victor Tufescu)
Dupa al doilea razboi modial

-apare o negare aproape totala a conceptelor de g umana ca urmare a impactului

doctrinei comuniste si a regimului comunist
-in aceasta perioada multi geografi au trecut spre activitati specifice g fizice , iar altii au
cautat sa existe un echilibru intre g fizica si umana , insistand pe g economica
Dupa anul 1960
-ca urmare a Congresului International de Geografie de la Stockholm se afirma clar
problematica fundamentala a g umane luand nastere Comisia de g populatiei
-acum se infiinteaza o comisie nationala de populatie si asezari afiliata la UIG ( Uniunea
Int. De Geografie)
Din 1965 s-a introdus in planul de invatamant universitar cursul de g populatiei si
asezarilor umane.
In 1974 cu ocazia Conferintei Mondiale a populatiei de la Bucuresti , se elaboreaza
lucrarea : " Geografia populatiei si asezarilor" Vasile Cucu
Un rol deosebit in dezvoltarea acestui domeniu al g populatiei l-a avut Simpozionul de g
satului si coloniile nationale de g populatiei si asezarilor.
Foarte multe contributii la dezvoltarea acestui domeniu l-au avut lucrarile fundamentale
precum:
-"Atlasul national al Romaniei"
-"Romania- allas istorico-geografic"
-"Tratatul de geografie al Romaniei" in 5 volume :
Romania- geografie fizica
Romania geografie umana si economica
Carpatii si Depresiunea Colinara a Transilvaniei
Romania- regiunile pericarpatice
Campiile , Delta , Dunarea si Marea Neagra

Cursul 3: Distributia spatiala a populatiei

Este rezultatul unui indelungat proces de evolutie si al unor influente diverse. S-a
observant ca raspandirea acestora evidentiaza inegalitati spatiale.
Pe suprafata totala a uscatului, doar o treime este locuita.
Din analiza datelor statistice a rezultat faptul ca sunt regiuni pe glob cu concentrari mari
de populatie sau alterneaza cu regiuni slab populate sau in vid demographic.

Asia concentreaza 60% din populatia mondiala

Africa peste 14%

America peste 13%

Europa aproape 10%

Putem spune ca Lumea Veche (Europa, Asia, Africa) detine din populatia lumii si este
mult mai populata decat Lumea Noua (America si Australia).
La nivel latitudinal s-a observat ca 90% din populatia globului traieste in emisfera
nordica si doar 10% in cea sudica.
45% din populatie este intre 20-40 lat. N
30% intre 40 si 60 lat. N

corespunde Lumii Vechi. 9 din 10 locuitori ai planetei traiesc in aceasta zona.

2/3 din populatia lumii traieste in zonele periferice (la mai putin de 500km fata de tarm).
In altitudine distributia spatiala este evidentiata printr-un indicator numit densitatea
populatiei.
Densitatea medie a populatiei reprezinta raportul dintre numarul populatiei la un
moment dat si suprafata teritoriului locuit de aceasta.
Valoarea densitatii medii este de 47,6 loc/km.
Valorile densitatii populatiei sunt foarte diferite pe glob. Intalnim valori ale densitatii
foarte mici in zonele aride sau in zonele reci (suprafete mari si populatie scazuta).
Exemplu: 0,01 loc/km in Groenlanda, 0,5-1 loc/km in Mongolia si Namibia, intre
1-2 loc/km in Australia, Libia, Mauritania si Islanda.
Valori mari ale densitatii populatiei:

200-500 loc/km - Japonia, Germania, M. Britanie, Coreea de Sud, Olanda, Liban

500-1000 loc/km - Malta, Bermude, Barbados si tari foarte mici cu o industrie

puternica, agricultura intensiva sau turism.
Intensitatea medie a populatiei este influentata de:
Caracteristicile topografice;
Tipurile de medii (urban sau rural)
Numarul de asezari (densitatea asezarilor)
Marimea asezarilor
Tipuri de densitati: urbana, rurala, agricola, neta etc.
Analizand harta distributiei populatiei se observa contraste evidente intre zonele
puternic populate si zonele nepopulate. Spatiile care sunt locuite aproape permanent in mod
uniform poarta denumirea de oicumena. Limita oicumenei este greu de trasat deoarece apar
trasate numeroase comunitati umane in afara ei.
Acest concept de oicumena a fost utilizat de geografi inca din Antichitate, dar termenul
in sine a fost introdus in stiinta de geograful german Friederich Ratzel.
In afara limitei oicumenei exista anoicumena (teritoriul nepopulat sau sporadic populat).
Pentru delimitarea oicumenei de anoicumena in geografie s-a introdus si termenul de
suboicumena (spatial de tranzitie intre cele doua).
Raspandirea populatiei nu este decat o adaptare a omului in timp la conditiile de mediu
si de existenta. Acestea au in general urmatoarele deosebiri intre oameni:

Rasiale
Comportamentale
De ocupatie
La nivel de trai
Zone ale oicumenei:

Oicumena reprezinta 90% din suprafata uscatului;

Suboicumena se intalneste in nordul Canadei, Muntii Siberiei, Muntii Saharei,

desertul Gobi, desertul Arabiei, zonele muntoase foarte inalte;

Anoicumena se intalneste in Antarctica si Arctica.

Referitor la zonele nepopulate sau slab populate sunt zonele reci (arctice si subarctice)
Antarctica, Groenlanda.
Tot in cadrul zonelor nepopulate sunt zonele aride (Asia si Africa) si zonele tropical
umede insa acest zone tropical umede nu pot fi incadrate in totalitate in categoria spatiilor
nepopulate existand o populatie numeroasa in Arhipelagul Antilelor, Indonezia, slab populate:
bazinul Amazonului, Insula Borneo, Noua Guinee.
In zone montane foarte inalte introduc discontinuitati in populare: Himalaya, Altai,
Muntii Stancosi, Anzii Meridionali, lanturi muntoase din Europa.
Zone moderat populate:

In America de Nord (de la coasta nord-estica a SUA pana la Marile Lacuri sau Pen.
California;

America Latina a fost stimulate de dezvoltarea activitatii miniere, industrial sau

tertiare: zona de la gura de varsare a Amazonului pana la Rio Grande, vaile si bazinele
hidrografice din zona andina a Venezuelei si Columbiei si partea central a Chile;

Africa: Insula Capului Verde, Mauritius, Comore, campiile irrigate din zona
Maghrebului si zonele de extractive miniera din Africa de Sud;

Asia: zona Yemenului, coasta oriental a M. Mediterane, Valea Tigrului, Valea

Eufratului, partea de vest a Iranului si tarmul de sud al M. Caspice.
Zone de mari concentrari umane:

Asia de Est: Japonia, China, Taiwan, Coreea de Sud concentreaza peste 20% din
populatia mondiala. Aici intalnim densitati care depasesc 600 loc/km in Campia Chinei de
Nord, in valea fluviuluin Chiang Jiang sau in zonele litorale;

Asia de Sud: India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka, Thailanda, Myanmar 25%
din populatia lumii; densitatea aici > 800 loc/km; Arh. Filipine, insula Java: > 800 loc/km;

Europa: densitatea medie > 300 loc/km. Vechea civilizatie rurala din Europa a
contribuit la formarea nucleelor de concentrare umana si la o densitatea agricola tardiva. Cea
mai populate regiune are forma unui arc de cerc care se extinde din Midlands (Marea Britanie)
pana la Campia Padului (Italia), trecand prin regiunea Renana (Germania) si prin Campia
Elvetiana;


Africa: Valea Nilului (zona deltaica) peste 1500 loc/km, zona Nigeriei cu 3
nuclee: N, SE, SV
Regiunea cu o concentrare mai mica: Kenya, Uganda, Etiopia datorita dezvoltarii
agricole, bazinelor miniere si de centrele de activitati tertiare dezvoltate de colonisti.

CURSUL 4
Factorii care influenteaza raspandirea geografica a populatiei:
1.
Factori naturali

CLIMA impune limitele cele mai stricte: zonele de vid demographic arata influentele a
3 elemente: temperature prea scazuta, temperature pre ridicata si pluviozitatea
Temperatura scazuta duce la aparitia fenomenului de inghet ce duce la disparitia vegetatiei, de
unde rezulta un numar redus al populatiei.
Temperatura ridicata duce la apartia secetei, aceasta reprezentand de asemenea un obstacol,
popularea fiind limitata deoarece se bazeaza pe pastoritul nomad extensive sau pe culture irrigate.
Zonele slab populate se suprapun regiunilor hiperaride.
Pluviozitatea reprezinta in mediul tropical un obstacol pentru om, datorita intinderii padurilor,
fertilitatii scazute a solului si frecventa anumitor parazitoze sau afectiuni.
In functie de tipul de climat avem:
26.9% - zona temperat continental uscata
20.7% - zona temperat oceanica
27.6% - zona subtropical umeda
10.7% - zona subtropical uscata
8% - zona tropical uscata
4.4% - zona mediteraneana
1.4% - zona desertica

RELIEFUL are influente mai mica in privinta raspandirii populatiei. Discontinuitatile de

populatie sunt datorate masivelor muntoase sau scaderii in altitudine.
Raspandirea populatiei la nivel mondial in functie de altitudine:
80% - <500m altitudine
10.5% - 500m 1000m altitudine
8.2% - >1000m altitudine
<1.5% - >2000m altitudine
Altitudinea medie de locuire:
ASIA 319m
EUROPA 168m
AMERICA DE NORD 430m

AMERICA DE SUD 644m

AFRICA 590m
AUSTRALIA 95m
O limita critica pentru toti indivizii exista la inaltimi de 6500m.
Recordul este detinut de Bolivia, unde 7/10 locuitori traiesc la peste 3000m.
Distributia populatiei in inaltime:
56.2% - <200m
24% - 200m 800m
11.6% - 800m 1000m
4.4% - 1000m 1500m
3.2% - 1500m 2000m
1.5% - >2000m
Distributia populatiei in functie de distanta fata de tarm
27.6% - <50km
21.7% - 50km 200km
23.5% - 200km 500km
17.7% - 500km 1000km
8.6% - >1000km
Ponderea masivelor munstoase variaza foarte mult in functie de latitudine si vechimea popularii:
muntii situati la latitudini mari prezinta conditiile cele mai nefavorabile (Alaska, Muntii Rusiei).
Unele masive muntoase precum Muntii Stancosi, Anzii de Sud, Alpii Neozeelandezi sunt aproape
nepopulate.
Mai populati sunt Muntii Pirinei si Muntii Alpi.
2.
Factori economici
Altitudinea nu este singurul element care influenteaza gradul de ocupare al unei regiuni, ci mai
influenteaza si volumul reliefului, masivitatea lui, structurila geologica si formele topografice, vaile,
campiile si platourile joase, culturile agricole, piemonturile.

RETEAUA HIDROGRAFICA

RESURSELE DE SUBSOL

SOLURILE FERTILE

VEGETATIA

RESURSELE MINERALE SI ENERGETICE

PROGRESUL TEHNIC SI INOVATIILE

Exploatarea carbunilor si a minereurilor de fier au determinat cele mai mari concentrari umane..
Exploatarile de carbuni au influentat V. Europei.
Revolutile economice produse in anumite perioade au avut efecte demografice foarte mari:
Revolutia agricola
Prelucararea metalelor
Revolutia industriala

Rev. agricola: primele concentrari umane s-au format in urma progreselor din agricultura. Cele
mai cunoscute sunt in zona Vaii Nilului, S. Europei, Asia de S si E, si mai tarziu in America Centrala.
Tehnicile agricole au fost folosite de acum 5000 de ani in India, China, Filipine, Indonezia, Egipt,
tarile mediteraneene, mai tarziu in zona Anzilor.
Prelucrarea metalelor: a aparut in mileniul 4 i.H., iar viata urbana apare timpuriu cu Orientul
Apropiat si In lumea mediteraneeana, in zona Nilului, Eufratului, Gangelui, Indusului, Huang-Heului.
Rev. industriala: a aparut in urma proceselor stintifice; in Anglia in sec XVIII iar in sec XIX apare si
in Europa de Est, SUA, Australia si Noua Zeelenda.
3.
Factori istorici
Explica contrastele in diferite parti ale lumii. Acestea sunt justificate de vechimea popularii si
curentele migratorii. In general, cu cat ocuparea unui teritoriu este mai veche, cu atat probabilitatea de
a gasi o populatie mai numeroasa este mai mare.
Cele mai cunoscute zone populate de pe glob sunt si astazi la fel de populate: Orientul Apropiat,
Asia de Sud, Africa de Nord, Africa Orientala si anumite zone din America de Sud.
Paleografii apreciaza ca la sfarsitul glaciatiunii Wurn, numarul populatiei nu depasea 4.5
milioane pe glob. Vechimea populatiei este un element important al raspandirii populatiei, dar nu este
un factor hotarator.
Primele hominide au aparut in Africa Orientala acum 3.4 mil (milioane sau miliarde???). Tot in
acesst teritoriu a urmat Homo habilis si paraseste Africa, ocupand teritorii ale Eurasiei, Europei
Meridionale si chiar Indoneziei.
Homo erectus (folosea focul) a aparut acum 300.000 ani i.H., inlocuit in Pleistocenul Superior de
Homo de Neanderthal, ocupand nordul Europei si Asiei.
Ultime veriga in acest lant evolutiv esteHomo sapiens sapiens care ocupa restul uscatului si se
presupune ca a aparut in Asia de V.
Omul actual ajunge in Africa in 37K-34K i.H., iar ina Eurasia in 35K i.H. Cateva grupe dinte acestia
au plecat catre Australia, Tasmania si America.
CURENTELE MIGRATIEI
Migratile sunt mult mai importante decat vechimea populatiei in densitate, deoarece migratile
modifica repartitia populatiei lumii. Asa s-au creat concentrari de populatie in America de Nord, America
de Sud, Australia si Noua Zeelanda.
Cele mai cunoscute curente migratorii au fost in perioada Imp. Roman, migratile vichingilor din
sec. IX-XI, invazia mongola din sec. XIII, descoperirea Lumii Noi la sfarsitul sec. XV, comertul de sclavi in
care au fost dislocati 12 mil de negri in secolele XVI-XIX.
Cele mai importante fluxuri de migratii in secolele XIX-XX:
Din Europa vestica au plecat spre SUA aproape 30 mil
Spre Canada 20 mil
Spre America Latina peste 12 mil
Spre Australia si Noua Zeelanda peste 3 mil
Sunt cunoscute ca fluxuri migratorii:
Emigratia rusa spre Siberia si Asia Centrala (10 mil)

Emigratia chineza spre Manciuria spre Asia de SE si zona Pacificului

Emigratia Indiana spre Asia de E, Africa Centrala si de SE.
Deplasari in timpul primului Razboi Mondial si cel de-al doilea (45 mil)
Cea mai mare parte a populatiei Americii si Oceaniei provine din imigrantii ultimelor secole
Imigratia in America Centrala a contribuit cu 2/3 la formarea densitatilor actuale.
In SUA si Canada aproape toata populatia provine din imigranti, iar Australia si Noua Zeelanda au
peste 90% imigranti din Europa.

DINAMISMUL DEMOGRAFIC (INTENSITATEA CRESTERII POPULATIEI)

Populatia in unele state aproape ca s-a multiplicat intre secolele XVIII-XX, si anume:
De 1.5 ori in Italia si Spania
De 1.6 ori in Japonia
De 1.7 ori in Franta
De 1.9 ori in Marea Britanie
De 2 ori in China
De 2.4 ori in India
De 3.4 ori in Mexic
CRESTEREA DEMOGRAFICA IN PALEOLITIC SI MEZOLITIC
In acest interval, numarul populatiei era influentat de posibilitatatile pe care le oferea cadrul
natural (economia rudimentara). Aceste conditii au determinat existent unei populatii reduse, nr
populatiei nedepasind 1 milion de oameni.
La sfarsitul Paleoliticului se estimeaza ca a avut loc o crestere demografica accentuate, populatia
inmultindu-se de 4.5 ori, ajungand la 4.5 milioane.
Cresterea aceasta poate fin pus ape seama progreselor inregistrate in cioplirea pietrei (i-a
permis omului primitiv construirea unor unelte variate), pes seama schimbarilor climatice.
CRESTEREA DEMOGRAFICA DIN NEOLITIC PANA IN SEC XVIII
O crestere lenta sau aproape nula care dureaza pana in mileniul 7 i.H.
Intre 6000 si 5000 i.H., omenirea cunoaste un important progress economic si social (tehnici
agricole, domesticirea animalelor). Existenta surplusului alimentar determina ca o mica parte a
populatiei sa se ocupe si cu activitati nonagricole (prelucrarea lemnului si a metalelor); apar primele
orase.
Din Orientul Apropiat, agricultura s-a raspandit peste tot in lume, fapt ce a determinat o crestere
accentuate a populatiei, fapt ce a dus la o populatie de 80 de mil in mileniul 5000 i.H.
La inceputul erei crestine, ca urmare a inovatilor tehnice si cresterii productivitatii muncii, nr.
Populatiei ajunge la 250 de milioane. Populatia de atunci era concentrate masiv pe continental Eurasia,
in timp ce continental American era aproape nelocuit, iar Africa avea o populatie foarte redusa, doar pe
coasta Mediteranei.
Existau 2 poli demografici:

INDIA
CHINA
Fiecare dintre ele avea o populatie mai mare decat avea Europa (India 45 milioane, China 70
milioane), ea avand atunci doar 30 mil.
De la inceputul erei crestine si pana in sec XVIII, cresterea populatiei a fost lenta si cu foarte
multe oscilatii. De la 250 de milioane scade la 200, ca urmare a unor epidemii, dupa care se constata o
usoara crestere a perioadei Evului Mediu.
Ritmul de crestere dintre sex XX si sex XXI creste de 2 ori mai repede
In 1950 2.5 miliarde locuitori pe ca la sf secolului XX , populatia lumii sa ajunga la 6 miliarde.
Ritmul de crestere a populatatiei mondiale atinge valori foarte mari:
0.56 in 1900
0.53 in 1950
1.6 in 1998
Valori mai reduse
Dupa al doilea Razboi Mondial, ritmul de crestere este dat de progresul din domeniul sanatatii,
difuziei tehnice de lupta impotriva maladiilor.
Schimbarea ritmului de crestere care nu caracaterizeaza omenirea, ci doar tarile din lumea a IIIa, a facut sa fie posibila o noua explozie demografica, in schimb in Europa, ca urmare a razboaielor si a
scaderii fertilitatii, a condus la o crestere mai redusa.
In America Latina si Africa, evolutiile se metinn explozive: Brazilia si Mexic populatie
multiplicata de 8 ori
In Africa, populatia magrebiana se multiplica de 5 ori
In Africa de V, populatia creste de 7 ori
Nr. Populatiei fostelor colonii a devenit mult mai mare decat a vehilor metropole.
Asia este de 5 ori mai populate decat Africa, si de 6 ori mai populate decat Europa, iar de 7 ori
decat America Latina.
Cea mai mare parte din populatia Asiei revine gigantilor demografici China (>1.4 miliarde), India
(>1.2 miliarde). Creste numarul Indoneziei, Bangladeshului, Japoniei. China, singur, reuneste atati
locuitori cat 2 continente, iar populatia Indiei este cat populatia Europei, a Americii de Nord si a
Oceaniei.
Europa, care a avut si continua sa aiba si astazi un rol politic important, nu mai detine o pondere
la fel de importanta in cadrul popoarelor mondiale (doar 1 locuitor din 10 este european). Din Europa,
cea mai mare conentrare este in Germania, Franta, Italia si Marea Britanie.
In Africa, 1/3 din populatie se regaseste in Nigeria, Egipt si Ethiopia, iar jumatate din populatia
Amercii Latine revine Braziliei si Mexcului.
In sec XII, populatia ajunge la 450 mil loc
Sec XIV epidemia de ciuma bubonica determina o scadere a populatiei la 375 mil loc, dupa care
se constata o crestere lenta incat in 1750, populatia lumii ajungea la 750 milioane.
Sec XVIII marcheaza inceputul cresterii demografice modern
In anul 1800 se ajunge la 950 de milioane. Rotmurile de crestere au fost de 0.06 pana la 0.47%.
Din aceasta populatie mai mult de 3/4 erau in continental eurasiatic. Numai Asia avea peste 630 de

milioane. Din acestea, cea mai multa ii apartinea Chinei; dupa aceasta, China intra intr-o perioada de
cvasistagnare demografica.
CRESTEREA DEMOGRFICA DUPA SECOLUL XIX
Dupa anul 1800, in Europa apar 2 poli demografici: Franta si Rusia. Rusia ajunge la 36 de mil, iar
cresterea numerica a Rusiei a fost det de cresterea a natalitatii, pe cand Franta a avut o crestere mai
usoara, ca urmaare a razboaielor napoleniene, si limitarea preconce a nr. nasterilor.
Sec XIX populatia lumii cunoaste o crestere fata precedent: de la 950 de mil la 1.6 miliarde, cu
un ritm de crestere de 0.5%. Cresterea aceasta exploziva se determina neutralizarii variolei la care se
adauga descoperirea vaccinurilor si mai ales a penicilinei. Apar noi poli demografici: Germania, Anglia,
SUA, Japonia si Indonezia.
Acum, Europa a cunoscut explozia demografica : cea mai spectaculoasa crestere din istoria sa,
populatia dublandu-se, depasing 300 de milioane, devenind principal sursa de emigratie, pe baza careia
s-a produs o crestere a populatiei Americii si Oceaniei. Europenii emigreaza pe toate continentele, mai
ales in America de Nord, America Latina (Argentina, Brazilia), Africa (Algeria si Africa de Sud), Asia,
Australia si Noua Zeelanda.
Anglia si Germania se remarca printr-un dinamism demogrfic accentuat
Intre Americi exista o diferenta de 20 de mil, astfel America de Nord avea 95 de mil iar America
de Sud avea 75 milioane.
Tot in acest secol, Africa cunoaste o crestere insemnata ajungand la 128 milioane, datorate
descoperirilor medicale pe care europenii le-au adus aici.
Asia este in pragul de a face 1 miliard: China si India lideri + Japonia
CRESTEREA DEMOGRAFICA DUPA SECOLUL XX PANA IN SECOLUL XXI
Singura prognoza viabila este aceea care ia in considerare scadere fertilitatii in lumea a 3-a, fiind
posibila a se reproduce in anii de urmeaza, deoarece modelul occidental al familiei redue se difuzeaza si
in tarile subdezvoltate.
Luand in considerare o variant medie, nr populatiei ar putea ajunge la 9.3 miliarde in 2050. Din
acestia, doar 1.1 miliard vor fi in statea dezvoltate, iar restul in cele mai putin dezvoltate. Cea mai mare
parte se presupune ca vor fi asiatici, urmati de africani si latino-americani.
2075 cresterea populatiei se considera ca va inceta. Vor fi 9.4 miliarde de locuitori din care 1,3
in tarile dezvoltate, iar restul in tarile subdezvoltate.

Curs 5 - Dinamica populatiei

Populatia reprezinta totalitatea indivizilor care traiesc pe un anumit teritoriusau areal
geografic, indiferent de caracteristicile sau particularitatile acestora legate de rasa, etnie, gen
,varsta.
Numarul total al populatiei unei tari sau regiuni reprezinta rezultatul a douac
omponente: miscarea naturala (evolutia in timp a nasterilor si deceselor) si miscarea migratory
(evolutia numarului emigrantilor si imigrantilor) si a patru elemente: nasterile si imigrantii - care
duc la cresterea populatiei- si decesele si emigrantii- care duc la scaderea numarului populatiei.
p= (N-M)+(I-E)
p-dinamica nr populatiei
N-nr nasterilor
M-nr decedatilor
I-nr imigrantilor
E-nr emigrantilor
In functie de modul in care actioneaza cele doua componente mai sus mentionate, de
rolul pe care il joaca fiecare dintre ele, exista populatii mobile (modificarile ce apar in numarul
total sunt determinate atat de miscare naturala, cat si de miscarea migratorie) si populatii
imobile (rezultatul miscarii naturale).
MISCAREA NATURALA- reprezinta totalitatea modificarilor ce apar in numarul si
structura populatiei, urmare a nasterilor si deceselor, casatoriilor si divorturilor.
Natalitatea
n=(N/PM)*1000 ->arata frecventa sau intensitatea nasterilor in interiorul unei populatii
n-rata natalitatii
N-nr total de nasteri
PM-populatia medie
Factori care determina variatia spatiala a natalitatii

Factorii economici Dezvoltarea economica, conditiile de viata au o influenta

asupra natalitatii.


Factorii politici- Diverse consideratii ideologice, strategice sau economice
influenteaza situatia demografica. Considerente proprii determina anumite state sa duca
politici pronataliste (de incurajare a nasterilor); politici antinataliste; politici neutre (care sa nu
influenteze in nici un fel evolutia normala a natalitatii). In anul 1990 pe glob, 55 de tari doreau
sa-si reduca nivelul natalitatii, 19 tari intentionau sa ridice nivelul si 100 de tari sa il pastreze.
Planningul familial reprezinta un element esential pentru toate politicile demografice. In
Romania, politica pronatalista, aplicata incepand cu 1966 a mentinut din ratiuni economice, un
nivel ridicat al natalitatii, procent care a scazut dupa 1989 de la 16 la 10 .
In China s-a aplicat o politica antinatalista din 1950.
In uneletari se apreciaza gresit nivelul natalitatii. De exemplu, in tari ca Bolivia si Irak,
este considerat scazut, in realitate fiind ridicat si crescut in Thailanda si Coreea de Sud, fiind in
realitate scazut.

Fcatori socio-culturali si biologici

Statulul femeii in societate.Acesta este greu de apreciat si tine de gradul de instruire si
educatie al femeii, de locul si rolul ei in cadrul familiei si societatii.
Religia Marile religii au o atitudine pronatalista- lumea islamica, mormonii din SUA
(secta religioasa), biserica catolica. In statele catolice ,insa, se observa o reducere a natalitatii.
Climatul psihologic general .Situatia economica duce la emiterea unor ipoteze asupra
situatiei viitoare, iar in functie de caracterul acestora, se vorbeste despre optimism
demographic sau pessimism demographic.
Varsta populatiei Grupele de varsta participa diferentiat la procesul de procreare.
Statele cu o populatie tanara, numeroasa, prezinta implicit o natalitate ridicata, iar cele cu un
efectiv crescut de varstnici o natalitate scazuta.
Natalitatea se masoara prin rata natalitatii, indicator calculat prin raportarea numarului
total de nascuti vii la populatia medie, exprimata in promile-. Reprezinta un indicator brut.
La nivel mondial, in perioada 1990-1995, pe baza unei rate a natalitatii de 25, nr
mediu annual de nasteri a fost de 145 de milioane.
Pe continente si mari regiuni geografice, analiza natalitatii arata mari discrepante:

Africa cu 41,9
Asia cu 25,2
America Latina cu 24,8
Europa cu 11,6

Pe tari, rata generala inregistreaza valori intre 9,7 si 52,5

Niger cu 52,5

Uganda 51,8
Guineea cu 50,6
Rusia 10,9
Germania 9,9
Spania 9,7

Repartitia nasterilor este inegala, 87% dintre acestea revenind tarilor in curs de
dezvoltare. Se impune China cu 30 mil/an, India cu 27mil/an, Pakistan 5,4mil/an, Nigeria cu
5,2mil/an, Indonezia cu 5,1mil/an. La polul opus se afla Italia cu 700 mii/an, Franta 770mii/an,
Germania 1,4 mil/an.
Fertilitateareprezinta un element al dinamismului geografic,un bun indicator al
mentalitatilor, exprimand atitudinea populatiilor fata de viata moderna.
f= (N/Pf15-49) *1000
f-rata fertilitatii
N-nr total de nasteri
Pf15-49populatia feminine de varsta fertila
Fertilitatea se refera la populatia care participa direct la procesul de reproducerepopulatia feminina de varsta fertile sau de varsta de procreare, considerate in 15-49 ani.
Fertilitatea se exprimaprin rata fertilitatii, indicator calculat prin raportarea numarului
total de nasteri la populatia feminina de varsta fertile.
Indicele sintetic de fertilitate IS este folosit pentru a arata nivelul fertilitatii. Se reflecta
astfel, nr total de copii ce revin unei femei de varsta fertile si se exprima sub forma unui raport
direct numar copil/femeie.
Factorii care influenteaza nivelul fertilitatii nu sunt diferiti de factorii care influenteaza
natalitatea:
-nivelul general de dezvoltare (venituri, urbanizare)
-factori socio-culturali (gradul de instruire, varsta la care are loc casatoria, stabilitatea
acesteia, tehnici de limitare a nasterilor, religia, locul de rezidenta).
In tarile dezvoltate fertilitatea este tardiva. Varsta la care apar copiii este situate intre
25-29 sau 30-34 de ani. In tari din Africa Centrala, Orientul Mijlociu, Asia de Sud fertilitatea e

precoce. Ca urmare, rata fertilitatii la varsta de 15-19 ani este de 218 in Burkina Faso, 238
in Kenya, 239 in Niger. China, insa, are valoarea de 0,0 la aceasta grupa de varsta.
Se considera ca este necesara o rata de 2,1copii/femeie pentru a se produce inlocuirea
generatiilor.
La nivel mondial media rate fertilitatii este de 2,7copii/femeie.
In schimb foarte multe tari din Lumea aIII-a depasesc aceasta medie a ratei fertilitatii
depasind 5c/f (Yemen- 7,6 c/f)
In statele dezvoltate, rata prezinta valori reduse, circa 1,5 c/f. Aceste valori insa nu
asigura inlocuire generatiilor (Spania 1,2 c/f)
Tarile subdezvoltate se apropie de media mondiala. Din aceasta categorie fac parte:
Puerto Rico, Cuba, Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong, Singapore.
Contrastele care se inregistreaza in prezent in nivelul fertilitatii ilustreaza, de fapt,
amploarea decalajelor economice, ce au aparut de-a lungul istoriei contemporane si separa
diverse parti ale lumii.
Procesul de scaderea a fertilitatii s-a produs lent si a inceput la date diferite, in functie
de conditiile specific fiecarei tari si este strans legat de evolutia mentalitatilor, de procesul de
industrializare si urbanizare.

Mortalitatea
Mortalitatea reflecta totalitatea deceselor care se produc in cadrul unei populatii.
Este exprimata prin rata mortalitatii, un indicator demograpic care reprezinta un
raport intre numarul total de decedati si populatia medie, redat in promile .
m = (M/Pm)X 1000, unde m = rata mortalitatii; M = nr total de decese; Pm =
populatia medie.
Factorii care determina variatia spatiala a mortalitatii (sunt greu de apreciat, ei variind in
timp si spatiu).

Nivelul general de dezvoltare economica. Progresul tehnico-economic a dus la

ameliorarea conditiilor de viata, implicit la scaderea mortalitatii;

Sistemul de ingrijire medicala. Acesta se refera la calitatea serviciilor sanitare, la

gradul de pregatire al personalului medical, la infrastructura si echipamentele sanitare.

Nivelul general de instruire a populatiei. Gradul de instruire a diverselor

categorii de populatie determina adoptarea unui anumit mod de viata si mentinerea sanatatii.


Structura pe grupe de varsta si sexe. O tara cu un numar ridicat de varstnici va
prezenta o rata a mortalitatii ridicata, iar tarile cu o populatie tanara numeroasa prezinta o
mortalitate scazuta. La nivel mondial, se constata o supramortalitate a populatiei masculine in
tarile dezvoltate si a populatiei feminine in lumea islamica, subcontinentul Indian si state cu o
civilizatie agrara traditionala.

Cataclisme, accidente, razboaie, foametea influenteaza mortalitatea pe

perioade scurte de timp.

Pe continent rata mortalitatii este urmatoarea:

-

Cel african: 13,7

Cel european: 11,2
Cel asiatic : 8,4
Cel american: 7,5

Rata medie a mortalitatii este in prezent pe glob de 9,3. Prezinta insa mari variatii pe
tari (Kuwait 2,1; Sierra Leone 25,2) si regiuni (de la cele dezvoltate la cele
subdezvoltate).
Rata mortalitatii pe tari ():
-

Kuwait: 2,1
E.A.U: 2,7
Costa Rica: 3,7
Venezuela: 4,7
Belize: 4,8
Malawi: 20
Guineea: 20,3
Guineea Bissau: 21,3
Afghanistan: 21,8
Sierra Leone: 25,2

Rata mortalitatii generale este considerate un indicator brut care nu permite din acest
punct de vedere o comparabilitate corecta intre state.
Pentru a elimina efectul varstei in aprecierea ratei mortalitatii se foloseste un indicator
corectat, respective speranta de viata la nastere sau durata medie de viata.

Speranta de viata la nastere

Durata medie a vietii reprezinta numarul de ani pe care ii are de trait o generatie fictiva
presupunand ca numarul total de ani este impartit egal intre supravituitori.
La nivel mondial, in prezent, speranta de viata este de 65,4 ani, dar contrastele
international sunt profunde. De exemplu, Sierra Leone cu 37,2 ani si Japonia cu 78,8 ani.
Din acest punct de vedere se disting 3 categorii de tari:
-

Grupul statelor subdezvoltate, cu o speranta de viata sub 60 de ani, chiar sub 50

Grupul statelor dezvoltate, cu o speranta de viata de 70 de ani;

Grupul statelor intermediare, cu o speranta de viata cuprinsa intre 60 si 70 de

de ani;

ani.
Progresul economic al stiintelor si al medicinii, in special, au permis ameliorarea
conditiilor de viata ale populatiei si eradicarea unor maladii care faceau numeroase victim,
avand un rol deosebt de important in procesul general de cresterea a sperantei de viata.
Statele cu cel mai redus si cel mai ridicat nivel al sperantei de viata la nastere:
-

Botswana: 36
Malawi: 39,3
Sierra Leone: 40
Guineea Bissau: 45,4
Uganda: 46,5
Norvegia: 78,9
Australia: 79,2
Canada: 79,5
Suedia: 80,1
Japonia: 81,2

Mortalitatea infantila
mi = (Mi/N)x 1000, unde mi = rata mortalitatii infantile; Mi = nr. total de decedati sub 1
an; N = nr. total de nascuti vii.
Mortalitatea infantila reflecta totalitatea deceselor infantile ce se produc in cadrul unei
populatii.
Mortalitatea infantila se exprima prin rata mortaltatii infantile, un indicator ce exprima
numarul total de decese in primul an de viata la 1000 de nascuti vii, in acelasi an, redat in
promile .

Rata mortalitatii infantile la nivel mondial este de 57. Diferentele sunt enorme. De
exemplu, Japonia cu 4 si Sierra Leone cu 170.
State dezvoltate prezinta o rata a mortalitatii infantile de 15 (tari din Europa de Nord
si de Vest, SUA, Canada, Australia, Japonia);
Valori diferite sunt prezente in statele subdezvoltate (tari din Africa Centrala si de Vest
cu valori peste 120, Africa de Est cu valori de peste 100 sau Asia cu valori de 65.
Intre mortalitatea infantila si speranta de viata la nastere exista o stransa legatura:
acolo unde speranta de viata la nastere este ridicata, mortalitatea infantila este coborata si
invers.
Statele cu cea mai redusa si cea mai ridicata rata a mortalitatii infantile ():
-

Japonia: 3
Suedia: 3
Germania: 5
Norvegia: 5
Singapore: 5
Guineea: 114
Guineea Bissau: 121
Malawi: 130
Sierra leone: 146
Afghanistan: 161

Sporul natural (bilantul natural)

S = n m; S = sporul natural; n = rata natalitatii; m = rata mortalitatii
Diferentele care exista intre nivelul natalitatii si cel al mortalitatii unei populatii sunt
redate de sporul natural sau rata cresterii naturale.
Sporul natural poate fi pozitv cand numarul nascutilor este mai mare decat numarul
decedatilor, insa poate fi si negativ, daca nivelul natalitatii este mai redus decat nivelul
mortalitatii.
Tipuri de evolutie demografica; legea tranzitiei demografice
Majoritatea statelor au cunoscut mari schimbari demografice in cursul perioadei
contemporane, acestea producandu-se in sec. XIX si in prima parte a sec. XX in tarile
industrializate, iar dupa 1940 si in tarile mai putin dezvoltate.

Aceasta constatare a dat nastere unei teorii de evolutie, cunoscuta sub denumirea de
teoria tranzitiei deomografice. Se regaseste in studiile demografului francez Albert Landry
(1909) si fundamentata de Francis Nostestein (1945).
Conform teoriei se disting diferite perioade de evolutie demografica:
-

Regim demografic traditional cu: n ridicata; m ridicata; Bn scazut

Perioada de tranzitie cu: n ridicata; m scazuta; Bn crescut
Explozie demografica cu: Bn crescut
Regim demografic modern cu: n scazuta; m scazuta; Bn scazut

Din rata de crestere naturala rezulta diferite stadii de evolutie demografica:

Stagnare relativa sau depopulare. Rata cresterii naturale anuale are valori
negative si se inregistreaza in tari din Europa de Nord Vest, Spania, Franta, Estonia (-1,2),
Bulgaria (-0,7), Romania (-0,4).
Crestere demografica lenta. Reflecta o rata de 0,1 si 1. Aceste valori se
inregistreaza in tari ca: Canada, SUA, Norvegia, Suedia, Anglia, Japonia.
Tranzitie demografica avansata. Rata cresteri naturale anuale se situeaza inter
valori de 1,1 si 2 si intalnim aceste valori in tari ca: Coreea de Sud, Thailanda, China,
Argentina, Chile.
Tranzitie demografica tardiva. Rata cresteri naturale anuale inregistreaza valori
de 2 si 3, valori inregistrate in tari ca: Brazilia, Mexim, Columbia, India, Indonezia si in
numeroase state din Africa.
Crestere exploziva. Rata cresteri naturale anuale inregistreaza valori ce
depasesc 3 in tari ca: Mali, Ciad, Kenya, Mauritania, Nicaragua, Republica Dominicana, Peru si
in majoritatea statelor din Orientul Apropiat.

Cursul 6 - Creterea numeric a populaiei

Populaia lumii de astzi este rezultatul unor evenimente ndelungate.nceputul e
mascat de apariia spaiilor umane.Acest process se extinde de-a lungul ctorva sute de mii
de ani; nu a fost univorm, deoarece au fost perioade de cretere care au alternat cu altele de
stagnare , pn cnd se asist la o ntr-un singur sens.
Omenirii i-au trebuit milioane de ani pentru a atinge 1 miliard, dup aceea i-au
trebuit 100 de ani pentru a ajunge la al 2-lea milliard, dup 30 de ani al 3 lea milliard, dup 15
ani al 4-lea milliard.

n 1987 ajuge la 5 miliarde, 6 miliarde la finalul lui 1999.Iar n anii 2011 se

anjunge la 7 miliarde. Aceast cretere rapid este una din problemele mari ale lumii.
Specialitii sun c pn acum se aprecia c n evoluia populaiei existau 2 faze:una de cretere
lent pn n secolul 18 si alta de accelerare care ncepe odat cu revoluia industrial n
present.
Cercetrile recente contest caracterul regul. al acestei creteri i arat
existena a trei faze de cretere acestora le corespund faze de descretere sau relativ stagnare.

Ultimele calculi menioneaz ca prima faza ar fi avut loc intre 40.000-35.000 i.Hr.
odata cu dezvoltarea tehnicilor de cioplire a pietrei si descoperirea uneltelor.
A doua faza de crestere corespunde descoperiri tehnicilor agricole si a
domesticirii animalelor si se situeaza intre 10.000-5.000 i.Hr. A 3 a faza corespunde aparitiei
tehnicilor industriale din ultima perioada a secolelor 18 si continua si astazi.
Corclatia disecta dintre fazele de crestere accentuate a numarului populatiei
siproceselor inregistrare in sistemele de productie demonstreaza faptul ca istoria demografica
nu poate fi inteleasa si explicate fara istoria lumii.
Cresterea demografica in paleolitic si mezolitic:
In intervalul acesta de timp numarul populatiei era infulentat de posibilitatile oferite de
natura (economie rudimentara). Au determinat existent unei popoare reduse ; numarul de
atunci a populatiei nu depasea 1 milion de oameni.La sfarsitul paleoliticului a avut loc o crestere
a populatiei, populatia multiplicandu-se de 4-5 ori ( 4-5 mil. Oameni).Cresterea aceasta poate fi
pusa pe seama popoarelor insagistrate in cioplirea pietrei, care i-a permis omului primitive
realizarea de obiecte variate. Schimbarile climatice (efecte favorabile asupra alimentelor).
Cresterea demografica din neolitic in sec 18
Dupa perioada trecuta urmeaza o perioada oscilanta , crestere lenta sau aproape nula
care dureaza pana in mileniul 7 al erei crestine.
Intre 6000-5000 i.Hr omenirea cunoaste un important process economic si social.Era
mascat prin descoperirile tehnicilor agricole si domesticirea animalelor omul devine agricultor
si dentar.Existenta surplusului alimentelor dat determina ca o mica parte din populatie sa se
ocupe si cu activitatile nonagricole ( prelucrarea lemnului, a metalului , tesaturilor ).Tot in
aceasta perioada apar primele orase.

Din Orientul Apropiat , agricultura se raspandeste peste tot in lume , fapt ce a

determinat o crestere accentuate a populatiei, incat in anul 5.000 i.Hr sa fie cam 80.mil oameni.
La inceputul erei crestine : ca urmare a invatatilor tehenicii si cresterii productiei muncii,
numarul populatiei creste la 250.mil de oameni.Tot acum populatia lumii era concentrate masiv
pe continental euro-asiatic.Continentul American era aproape nelocuit, iar Africa - > populatie
foarte redusa ( pe partea sudica a Mediteranei ).
Atunci in Asia existau 2 poli demografici : India si China , cu civilizatii la fel d
eevoluate.Fiacare avea o populatiei mai mare decat cea din Europa.(China peste 70 mil.).Europa
avea atunci 30 de milioane .De la inceputul erei crestine pana in secolul 13, cresterea
populatiei a fost lenta si cu multe oscilatii . Se ajunsese la 200 demilioane ca urmare a gravelor
epidemii, dar se constata o usoara crestere in perioada Evului Mediu ( secolul 12) cand
populatia creste la 450 de milioane.
In secolul 14 are loc epidemia de ciuma bubonica ( Pentru mai multe informatii vino la
Tac-Tu:D) care a determinat o scadere in perioada ce a urmat aceasta ajungand la 375 mil. Dupa
are loc o lenta crestere , incat in 1750 populatia lumii ajunge la 750 de milioane.
Secolul 18 marcheaza inceputul cresterii demografice in 1800 ajungandu-se la
950 de milioane. Ritmurile de crestere au fost de 0.6% - 0.17%.Din aceasta populatie mai mult
de erau in continental eoro-asiatic(Asia peste 630 de milioane de locuitori -> din acestia cei
mai multi erau chinezi)
Dupa 1800 China intra intr-o faza de stagnare demografica. In Europa (dupa
1800) apar 2 poli demografici : Franta si Rusia .=>Rusia -36 mil locuitori iar cresterea numerica a
fost datorata de cresterea nivelului de natalitate, pe cand Franta a avut o crestere mai lenta ca
urmare a razboaielor Napoleoniene si a limitarii precoce a nasterilor.
In secolul 19 populatia globului cunoaste o crestere fara de precedent populatia
ajunge acum la 1.mld 650 mil locuitori cu un ritm de crestere de 0.56%.Cresterea aceasta se
datoreaza mai alez neutralizarii variolei si a descoperirirlor vaccinurilor si a penicilinei..Acum
apar noi poli demografici : Germania,Anglia,SUA,Japonia,Indonezia.
Tot acum Europa a cunoscut explozia demografica cea mai specaculoasa crestere din
istoria sa. Populatia Europei se dubleaza depasind 300 de milioane si devine principal sursa de
insipratie, pe baza careia se producer o crestere a populatiei in America si Oceania.
Europenii imigreaza in toate continentele :America de Nord , America Latina (Argentina
Brazilia) , Africa ( Africa de S , Algeria) , Australia Nota de la barosanu : (Vezi imperiile colonial

si cum marile puteri ale europei Marea Britanie,Franta,Spania,Portugalia au colonizat teritoriile

imperiale.-De ce crezi ca majoritatea africii vorbeste franceza si in Africa de S engleza ?
Cu exceptia Frantei Europa Occidentala a inregistrat cea mai mare crestere a populatiei
mai ales in Anglia si Germania se remarca printr-un dinamism demografic accentuat.Imigratia
europeana -> la cresterea populatiei din America ( ajunsese la 90 de milioane in America de N.
si 75 de mil In America de S.)Tot acum Africa cunoaste oc crestere insemnata ajungand la 138
demilioane datorita descoperiirlor medicale pe care europenii le-au adus aici.
Asia este in pragul atingerii primului milliard .China si india sunt lideri la care se
adauga si ceilalti.
Ritmul de crestere (sec 20 inceputul sec 21) numarul populatiei creste de 4 ori mai
repede.In 1950 de inregistreaza 2,5 miliarde de locuitor pentru ca la sfarsitul milenilului sa se
ajunga la 6 miliarde.Ritmul de crestere atinge valori foarte mari : 0.56 %(1099), 0.83(1950)
1.6%(1998) dupa care valorile se reduc la peste 1%.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ritmul de crestere inregistreaza valori foarte mari
ca urmare a progreselor din domeniul sanatatii.Difuziei a tehnicilor de lupta impotriva
maladiilor ( in special tarile din lumea a 3a)
Schimbarea ritmului de crestere care nu a casact intreaga omenire si numai o parte a
acesteia si numai o parte a cesteaia ( tarile din lumea _ a facut sa se vorbeasca despre o
explozie demografica ) in schimb in Europa urmarile razboiului si vestul fertile au dus la o
crestere mai redusa.
In America Latina si Africa evolutiile se mentin explosive (Brazilia si Mexic
populatia se multiplica de 8 ori si de 5 ori in Magreb, Africa de V de 7 ori ).
Numarul popoarelor fostrelor colonii a dezvoltat mult mai mare decat America Latina
.Cea mai mare parte a populatiei Asiei , devin gigantiile demografice China peste 1.4 mld. India
1.2 mld, Indonezia , Banglades.China singura reuneste tot atatia locuitori cat 2 const.Indiei este
cat a Europei,Americi de N si Oceania.
Europa care a avut si are si astazi un rol politic important numai detine o pondere
la fel de importanta in populatia mondiala doar 1 din 10 locuitori este European.In Europa cea
mai ma parte a populatiei este concentrata in Germania, Franta, Italia si M Britanie.Din
populatia totala a africii 1/3 se gaseste in Nigeria,Egipt,Etiopia iar jumatate din populatia
Americi latine revine Braziliei si Mexicului.
Perspective :

Singura procnoza valabila confirmata de cateva revolutii este aceea care ia in

considerare scaderea fertilitatii in lumea a 3 a aceasta fiind posibila dat faptului ca modelul
occidental al familiei lor se difuseaza lent si in tarile slab dezvoltate.
Luand in considerare o varianta medie => populatia ar ajungel la 9.3 miliarde la sf anului
2050.Din acestia se presupune ca 1.1 mld locuitori for fi in state dezvoltate si 8.2 mld loc in
tarile mai putin dezvoltate.Cea mai mare parte vor fi asiatici, africani si lationo-americani.
In 2075 cresterea demografica va inceta => populatia =9.4 mld din care 8.1 in tarile slab
dezvoltate si 1.1 in tarile dezvoltate.

Curs 7 Mobilitatea spatiala a populatiei

Trebuie considerate o urmare a inegalitatii existente la nivel mondial in distributia

populatiei si resurselor trebuie perceputa ca o incercare spontana a populatiei care reduce
dezechilibrele existente intre nr. Populatiei si resurse.
Cauzele sunt variate si complementare. Implica existent unor factori de atractie in reg.
de sosire.
Factori care determina miscarea populatiei:
1.

Naturali

2.

Economici

3.

Sociali

4.

Politici

1. Factori naturali: - climatul excesiv, relieful inaccesibil, soluri nefertile, catastrofele

natural, inundatiile,eruptiile, cutremurele, uraganele (factori de respingere)

- zonele cu climat mai bland, cu soluri fertile si regiuni accesibile de relief(factori de

atractie)
2.

Factori economici: intra inegalitatea care se inregistreaza in economia unor regiuni:

somajul, nivelul scazut al veniturilor, suprapopularea, saracia, foametea (creaza potentiali

migranti), iar resursele de sol, subsol ,industria (factori care atrag).
3. Factori sociali: adesea sunt stransi legati de factorii economici: bunastarea materiala
si sociala, lipsa unor activitati sociale/culturale din zonele rurale pot reprezenta o cauza a
depopularii, in timp ce centrele sociale , culturale , educationale contribuie la cresterea
populatiei urbane.
4.

Factori politici: acele personae care intra in conflict/dezacord cu politica dusa la

nivel local, national, regional. Persoanele in cauza, se indreapta spre tari in care opiniile lor sunt
acceptate.

Formele de mobilitate:
Mobilitatea se face dupa anumite criteria:
1.
Durata deplasarii : deplasari zilnice, deplasari de weekend, deplasari de vacanta,
temporare/sezoniere,definitive de lunga durata.
2.
Distanta parcursa :
sub 100 km ( distanta redusa )
100- 500 km (distanta medie)
Peste 500 km ( distanta mare)

Deplasari interurbane,intraregionale, interregionale,international

3.
Dupa gradul de libertate : deplasari libere, selective, fortate,spontane,
nedirectionate.
In general, in cadrul mobilitatii sunt cunoscute 2 mari categorii de deplasari:
1.

Deplasari obisnuite: - implica o schimbare de durata a rezidentei/activitatii

- nu implica o mutatie importanta in viata persoanelor

2. Miscari migratorii propriu-zise:

- implica o schimbare de durata definitiva a rezidentei si a
activitatii
- presupun mutatii importante in viata persoanelor
- nu in categoria migratiilor: schimbarea locuintei in aceeasi
localitate (asemenea miscarilor in categoria mobilitatii rezidentiale nu presupune schimbarea
totala a spatiului de viata si presupene schimbarea rezidentei in timp)

Miscarile migratorii pot fi:

-

De scurta durata/periodice ( temporare si sezoniere)

De lunga durata/definitive (intra si interregionalele)

Miscarile internationale pot fi:

-

Dinspre state dezvoltate spre state dezvolatate

Dinspre state subdevoltate spre state dezvoltate
Dinspre state subdezvoltate spre state subdezvoltate

Deplasarile obisnuite: in statele subdezvoltate - se practica o economie bazata pe

agricultura, populatie rurala. Acestea sunt strans legate de activitatile productive din mediul
rural , bazate pe cultura plantelor.
Acele asezari umane in care baza de subzistenta o reprezinta cresterea animalelor.
Deplasarile se efectueaza pe distante mari si pot avea anumite regularitati : centrate asupra
satului, iar piata rurala este situate la 2-3 ore de mers pe jos.
Deplasarile obisnuite ocazionale: frecventarea unor locuri sfinte, legate de anumite
ceremonii sau evenimente. In mediul urban se inregistreaza deplasari zilnice si duminicale. In
tarile dezvoltate, reprezinta un fenomen de masa, au o intensitate ridicata, distantele parcurse
sunt foarte mari.
Navetismul(deplasari zilnice) este frecvent in marile centre urbane.
Deplasarile de weekend sunt foarte frecvente, durata de 2-3 zile.
Deplasarile de vacanta sunt intense, mai ales in sezon estival (iunie-septembrie).

Miscarile interne: - migratii de scurta durata/periodice( sezoniere si temporare)

- migratii de lunga durata/definitive

Migratiile sezoniere:
- Economia societatilor este bazata pe agricultura si este legata de existent decalajelor
cronologice in calendarul activitatilor agricole.
- Antreneaza o parte din populatia unei regiuni cu o economie traditionala inspre zone
care necesita mana de lucru suplimentara, in anumite perioade ale anului. Ex: In Maroc
suntmigratii sezoniere din zonele montane spre campiil cerealiere; in Algeria pentru culesul
viilor; in Tunisia pentru culesul maslinelor; in Senagal si Mali pentru arahide si in Brazilia pentru
trestia de zahar.

Migratiile temporare:
- caractestice statelor cu o economie bazata pe agricultura sau in statele in care procesul
de industrializare este la inceput. Migrantii provin tot din mediul rural, iar scopul este de a
practica in orase o activitate non-agricola. Schimbarea de rezidenta este insotita si de
schimbarea profesiei.

Migratii interne de lunga durata: cea mai importanta si angreneaza cel mai mare numar
de personae, indifferent ca sunt din state dezvoltate sau subdevoltate. Acestea au crescut in
intensitate odata cu revolutia industrial.
In statele subdezvoltate: cele mai frecvente sunt de la sat la oras(exodul rural). Exodul
rural reprezinta principal cale de crestere a nr. Populatiei oraselor.
In statele dezvoltate: migratia de tip rural-rural este neglijabila, in schimb migratiile de
tip urban-urban au luat o amploare deosebita. Se observa o deplasare a populatiei dinspre
orasele miniere/industrial spre orasele cu functii tertiare (turism/afaceri)
Un fenomen nou in tarile deszvolatate - au aparut migratiile de tip urban-rural(este o
revarsare a populatiei marilor orase spre zonele periurbane)

Migratiile internationale
-Curs 8- au o semnificatie demografica deosebita deoarece contribuie la cresterea sau
descresterea populatiei unui stat.
-cauzele generale ce influenteaza mobilitatea populatiei se regasesc si in cazul
migratiilor internationale.
-cei mai importanti suntfactorii economici si demografici.
-migratiile internationale suntun factor important al globalizarii, ele afectand toate
regiunile lumii; iar motivatiile si mijloacele de a migra sunt mai numeroase in ultima vreme.

Cauze:
-presiunea demografica
-criza globala a locurilor de munca( in tarile dezvoltate somajul s-a redus in ultimii ani, in
tarile sub dezvoltate acesta a ramas la fel sau a crescut)
-segmentarea pietei muncii in tarile dezvoltate( preponderant in acele sectoare de
activitate in care populatia a refuzat activitati slab platite sau cu risc ridicat )
-schimbari climatice( catastrophe natural, dezastre ecologice)
-descoperirea unor noi resurse natural
-datorita mediului politic ( Conflicte armate, ciocniri entice )

Tipuri:
1.
Dupa distanta parcursa ( mici, medii, lungi)
2.
Dupa durata sederii (de scurta durata: 1-5 ani; de lunga durata: >10 ani.)
3.
Fixati sau naturalizati
4.
Dupa statutul social:
-admisi pentru educatie si instruire( student, trainer, instructor straini )
-admisi pentru munca (muncitori straini, migrant sezonieri, coordonatori de program):
calificati/necalificati
-admisi pentru reintregirea familiei
-care au primit dreptul de libera stabilire in tara receptoare

-admisi in ratiuni umanitare (refugiati, azilati, straini aflati sub protectia temporala a
statului receptor)
5. Dupa criteriul juridic
- persoane trans mutate sau dislocate ( si-au parasit tara de origine caurmare a
unor decizii politice )
-refugiati sau azilati( parasesc tara de origine datorita unor conflicte politice sau
religioase)
-emigranti independent(doresc sa schimbe tara de origine, rezidenta si
nationalitatea )
Stocul de refugiati= este o component importanta a efectivului de migrant
internationali la nivel mondial. Cei mai numerosi se gasesc in :

Africa ( 2,7 mil: Kenya, Uganda, Somalia)

Asia ( zona Pacifica, Irak, Pakistan, Siria, Iran)

America ( Columbia)

Europa ( variaza in functie de problemele politice si gradul de dezvoltare a tarii. O

forma parrticipanta la migratiile international o reprezinta DIASPORA)

DIASPORA
= prezinta o mare dispersie a membrilor sai la nivel mondial; legatura intre membri si
tara de origine.
Generata de:

- o catastrofa

-pop sa se deplaseze in mai multe tari si doar o minoritate sa ramane pe loc

-se sa integreze, dar sa nu fie asimilata; sa isi mentina constiinta identitara, memoria
spatiului de origine si speranta reintoarcerii.
-comunitatile sa-si pastreze legaturi importante intre ele si cu locul de origine.

Cele mai mari diaspore:

-tiganilor (rromilor)

-africani
-irlandezi( inMarea Britanie si SUA )
-evrei in SUA: 7 mil.
-italieni
Cele mai mari diapore provin din cauza saraciei:
-chinezi
-indieni
-greci
-armenii
-turci
-marocani

Evolutia migratiilor internationale:

1.

In sec 19:

-primul stadiu s-a caracterizat prin marile migratii peste ocean

S-au antrenat mil de pers din Europa de vest , de est, de sud, indeosebi spre
America de nord, America Latina, Australia.
Acest flux corespunde ocuparii treptate si valorificarii Lumii Noi
Mare parte dintre ei provin din mediul rural, fara calificari special ( ex: peste 17
mil parasesc Marea Britanie spre SUA, Canada, Australia
Migratia asiaticilor spre estulAfricii
Miscari de colonizare a Siberiei de catre rusi
Miscari din Asia: China, India
Miscari fortate ale negrilor africani spre America
2. Perioada interbelica
- se observa un declin al migrantilor trans-oceanic dinspre Europa: haosul financiar, criza
economica din 1929, introducerea ajutorului de somaj, al asistentei medicale, reducerea
suprafetei cultivabile disponibile peste ocean.
3. Dupa cel de-al doilea razboi mondial

-se constata ca vechile fluxuri migratorii, dirijate dinspre Europa spre Sua, Canada,
Australia s-au restabilit. Aceste tari avand din nou nevoie de forta de munca pentru crestreea
economica
-in Europa are loc un fenomen foarte important, tarile vest europene care pana in 1950
nu intrau in categoria statelor receptoare de imigranti, datorata cresterii economiei, a fosrtei de
munca, recurg la muncitori straini: Marea Britanie, Franta, Gemarnia, Elvetia, Suedia, Olandaprimesc aprox 15 mil de imigranti din Italia, Spania Portugalia, Iugoslavia, Turcia.
4.Dupa 1970
-migratia capata o mare diversitate, fluxurile migratorii multiplicandu-se.
-are loc reluarea, dar cu intensitate redsusa, a migratiilor europene trans-oceanice (
SUA, Australia)
-migratia pers cu califica reprofesionala
- statele dezvolate din est primesc medici, ingineri, tehnicieini originari din tarile mai
slab dezvltate.
-migratia cadrelor si specialistilor din tarile dezvoltate spre slab dezvoltate, fenomen
cunoscut sub numele de sprijin umanitar, tehnic, cultural. Se pleaca din Franta, Anglia, Belgia
spre Africa, Asia.
5.La sf sec XX- In functie de distributia spatiala a nr imigrantilor, precum si a
principalelor directii ale fluxurilor migratorii din sf sec 20 si inceputul sec 21.

America de nord: - SUA- stoc foarte mare de imigranti: 43 mil; zone cu o crestrea
nr de imigranti; provin din Mexic, Brazilia, Filipine, China, Rusia.
- Canada: 8 mil; rata in crestere; provin din Europa central si de est, America Centrala,
zona Caraibilor, Asia de SE.

Europa- statele dezv din nord si vest: imigranti peste 60 mil.

-Marea Britanie- 7 mil; provin din India, Pakistan, America central
-Franta- 6 mil; din Africa de nord, Spania
Germania- 11 mil., din estul Europei, Italia, Grecia, Turcia, Rusia.

Australia- 5 mil imigranti; din : Europa centrala si de est, SE Asiei

Statele producatoare de petrol din Orientul Mijlociu: Arabia Saudita :peste 4 mil
imigranti; din Egipt, Tunisia. Asia de sud : din Pakistan, Banglades.

Asia de SE- provin din China, Banglades, Indonezia.

MIGRATIA ILEGALA.( considerate migratie clandestine, neregulata)

-reflecta perceptia diferita asupra acestui fenomen
-se foloseste termenul de migratie neautorizata.
-implica pers ce nu indeplinescc erintele tarii de destinatie
-migratie provenita in principal din tari sarace, spre tari dezv.
-cele mai multe tari folosesc masuri de combatere a muncii strainilor folosint sistemul
vizelor, control de frontiere

Curs 9 Consecintele migrarii internationale

Au efecte profunde atat in plan economic cat si in plan demograpic si cultural.

Efectul dpdv demograpic: migratorii pot aduce o contributie foarte importanta la
cresterea/descresterea numarului populatiei in zonele furnizoare, respectiv receptoare.
De asemenea, influenteaza structura pe grupe de varsta si sexe in zona de origine si cea
de destinatie. In general, potentialii migranti sunt intre 20-40 de ani, predominant masculin.
In plan economic: sunt mult disputate, frecvent, pentru tara de origine, migratia
reprezinta o pierdere datorita faptului ca de cele mai multe ori sunt implicati tineri cu un nivel
de educatie mai ridicat, iar pentru tara receptoare, migratia este un castig, deoarece insertia
imigrantilor pe piata muncii duce la o scadere generala a salariului de acolo. Imigrantii au
rezerve insemnate de dinamism si energie, de care statul receptor poate profita.
Dpdv cultural: migratia poate determina in tarile receptoare aparitia unor adevarate
mozaicuri etnice; diferentierile culturale pot genera uneori conflicte, desi oficial se stie ca
politica fata de imigranti este nediscriminatorie.
Migratia internationala exista dupa unii specialisti o relatie intre distanta si volumul
miscarilor de populatie. Cele mai importante legi referitoare la migratie sunt:
1.
Numarul migrantilor se diminueaza pe masura ce distanta creste.
2.
Migratia are loc treptat: forta de atractie a marilor orase se face simtita gradual.
3.
Fiecare curent migratoriu principal va produce un contracurent de compensatie.
4.
Populatia urbana are o mobilitate mai slaba decat cea rurala.
5.
Mobilitatea populatiei feminine este mai activa decat cea masculina pe distante
mici.

6.
Intensitatea migratiilor creste odata cu dezvoltarea industriei, comertului si a
mijloacelor de transport.
7.
Factorii care determina migratia sunt foarte multi, dar cel mai important factor
este incontestabil factorul economic.
Migratia din Romania
Migratia internationala in perioada comunista: romanii aveau un numar limitat de
posibilitati de a parasi tara; acestea vizau: dizidentii, cei care intrau in categoria schimbului
temporar de specialisti in anumite sectoare de servicii, micul trafic de frontiera in care erau
implicate persoane rezidente in zona de granita cu fosta Iugoslavia si cu Ungaria, turismul
organizat in alte tari socialiste, migratia comunitatilor etnice (evrei, germane, maghiari).
Dupa 1989, contextul in care se produce migratia: context economic, politic,
educational.
Contextul economic: apare declinul economic accentuat al tarii si delocalizarea
activitatii economice (dupa caderea regimului communist, Romania a inregistrat un declin
economic accentuat, pe acest fond a crescut semnificativ gradul de saracie si saracia absoluta a
populatiei).
Astfel, un numar de romani au ales sa emigreze definitiv sau temporar, legal/ilegal in
scopul asigurarii traiului zilnic. Migratiile acestea au avut consecinte negative asupra
productivitatii muncii cu impact asupra salariilor si a nivelului de trai.
Contextul politic: unele evenimente politice interne din perioada anilor 1990, deciziile
adoptate de unele state dezvoltate (tari din UE, SUA, Canada, Australia) in materie de atragere
a fortei de munca inalt calificata; programele de schimb pentru studenti, parteneriatele dintre
universitatile Romaniei cu cele din Europa de Vest => impact important asupra migratiei
romanesti.
Politicile adoptate de unele state din vestul Europei de atragere de munca in calificarea
din statele est europene au venit in intampinarea aspirantilor unui numar mare de romani in
scopul gasirii unui loc de munca bun.
Aderarea Romaniei la UE => reprezinta momentul de referinta in evolutia migratiei
romanesti (au dobandit dreptul de a calatori liber in statele membre, de a veni in contact cu
stiluri de viata noi).

Contextul educational: incepand cu 1990, intre institutiile de invatamant superior si

cele din strainatate au avut loc programe de parteneriat: Tempus, Erasmus, burse special +
programe finantate de UE si Banca Mondiala, toate au facilitate participarea studentilor si
profesorilor din universitatile romanesti la diferite activitati din strainatate.
Motivatiile imigrantilor romani:
Emigrarea a fost si este determinata de forta de atractie si de forta de respingere:
Forta de atractie: nivelul de trai mai ridicat, posibilitatea de realizare
profesionala.
Forta de respingere: saracia si lipsa perspectivelor profesionale, intarzirea
procesului de modernizare a tarii si decalajul din nivelul de trai + contactul cu conationali care
au studiat si emigrat inainte in Occident.
Tarile de destinatie: romanii sunt prezenti pe aproape toate meridianele lumii;
numarul real este foarte greu de cunoscut deoarece datele statistice evidentiaza numai fluxurile
migratorii permanente.
Principalele tari de destinatie (migratie permanenta) ale romanilor: Canada, SUA,
Germania, Italia, Australia.
Italia, Spania si Germania sunt preferate si de cei care emigreaza temporar.
Migratia fortei de munca inalt calificata si in calificare din Romania nu este ceva nou,
aceasta migratie a fost semnalata pe parcursul secolului XIX si inceputul secolului XX, cand o
parte a intelectualilor si aristocratilor romani s-au autoexilat in tari ca Franta, Germania, Italia.
In aceasta perioada migratia creierelor romanesti a fost motivata in principal de motivatii
ideologice.
Dupa 89, migratia acestora a inregistrat o evolutie mult mai dinamica si anume:
cresterea in volum a acestor fluxuri, diversificarea ariei de cuprindere a tarilor de destinatie,
schimbari in motivatiile de a migra, strategiile utilizate, cresterea ponderei femeilor in totalul
migrantilor.
Migratia unor categorii profesionale (medici, specialist in tehnologia informatiei,
student).

Curs 10: Structura populatiei mondiale

Se refera la acele caracteristici ale grupelor umane care pot fi masurate sau cuantificate
precum varsta/sex/activitate economica/limba/nationalitate/religie, dar si la aspecte calitative, precum
cele fizice, sociale sau culturale. Analiza acestor caracteristici evidentiaza marea diversitate a populatiei
mondiale, diversitate reflectata, atat in plan demografic, cat si in plan socio-economic sau cultural
STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTA SI SEXE
-

Caracteristicile demografice reprezinta un element major de diferentiere a populatiilor

1.
-

Structura pe grupe de varsta si sexe

Este expresia divizarii populatiei totale in trei categorii (confirmate si de statisticile

ONU):

Grupa tanara: incadreaza populatia de la 0-15 ani, 0-18 ani sau 0-20 ani

Este in cea mai mare parte, non-productiva, mai ales in societatile economic avansate,
unde, de altfel, proportia acesteia prezinta o tendinta marcata de scadere

Discordantele care apar in privinta repartitiei populatiei tinere se datoreaza insertiei pe

piata muncii (intrarea in viata activa)

In statele sub dezvoltate, de exemplu, grupa tanara cuprinde persoanele de la 0-15 ani,
iar in statele dezvoltate, datorita duratei de scolarizare, grupa cuprinde persoanele intre 0-20 de ani

Grupa adulta: cuprinde populatia intre 15-59 ani, 15-65 ani sau 20-65 ani
o
Reprezinta grupa productiva si de asemenea, reproductiva, fiind cea mai mobila dintre
grupele de varsta

Grupa varstnica cuprinde populatia ce depaseste 60 sau 65 de ani

o
este populatia varstnica non-productiva
o
prezinta tendinte ascendente in statele dezvoltate
o
are ca element de referinta incetarea activitatii iesirea din viata activa
Ponderea grupei tinere si varstnice in totalul populatiei:

Regiunea
Regiuni dezvoltate
Regiuni subdezvoltate
Europa
Asia
America de Nord
America Latina
Australia si Oceania
Africa
Rusia si CSI

0-15 ani (%)

Grupa de varsta
peste 65 ani (%)
20
80
20
32
22
34
26
44
22

13
8
14
5
13
5
10
3
12


Raportul statistic releveaza tendintele de imbatranire si, uneori, de intinerire a
populatiei

Se apreciaza ca populatia tanara este dominanta cand varstele sub 20 de ani detin peste
35% din totalul populatiei si, atunci cand varstnicii reprezinta peste 12% din populatia totala, putem
vorbi despre imbatranirea populatiei

Se observa dominanta populatiei tinere in statele subdezvoltate si tendintele de

imbatranire in regiunile dezvoltate
Procesul de tranzitie demografica ce a implicat trecerea de la un nivel ridicat al fertilitatii
si mortalitatii la unul mai redus, a determinat schimbari profunde in structura pe grupe de varsta a
populatiei (initial diminuarea deceselor sub 5 ani a dus la cresterea numarului copiilor in totalul
populatiei, declinul mortalitatii a dus la cresterea longevitatii, ulterior scaderea fertilitatii a determinat
scadere lenta a numarului de copii, ceea ce a dus la scaderea ponderii grupei tinere, rezultatul final
imbatranire demografica), si are ca o consecinta finala fenomenul de imbatranire demografica la nivel
mondial
Pentru vizualizarea repartitiei pe grupe de varsta a populatiei se utilizeaza piramida
varstelor
Piramida varstelor nu reflecta numai tendintele pe termen lung ale natalitatii si
mortalitatii, ci si efectele de scurta durata ale razboaielor, migratiilor, epidemiilor, baby-boom-urilor,
politicilor demografice ori schimbarilor intervenite intr-un secol de istorie demografica (piramida
cuprinde grupele de varsta de la 0-100 ani)
Fiecarui stat ii este caracteristica un anumit tip de piramida, care reflecta stadiul de
evolutie demografica in care se afla. In functie de forma, acestea pot fi totusi generalizate, astfel:

Piramida triunghi: caracteristica statelor subdezvoltate, are o baza extinsa datorita

natalitatii ridicate, flancuri concave si varf ascutit datorita numarului varstnicilor redus

Piramida clopot sau amfora: caracteristica statelor dezvoltate, cu o baza putin extinsa
datorita natalitatii reduse, flancuri convexe datorita numerosilor tineri adulti si varf aplatizat datorita
numarului mare de varstnici
Varsta mediana reprezinta un indicator care imparte populatia in doua grupe egale, una
reprezentata de persoanele tinere, cealalta de persoanele varstnice, fiind un indicator al imbatranirii sau
a intineririi demografice.

Media pe glob este de 26,6 ani si prezinta diferentieri:

Pe regiuni, cele dezvoltate cu o medie de 37,5 ani si cele subdezvoltate cu 24,4 ani

In interiorul aceleiasi tari pe regiuni interne, urban-rural, urban-urban

o
Pe plan mondial, se observa o tendinta clara de imbatranire a populatiei, varsta mediana
ajungand in viitor (in anul 2050) la o valoare de 37 de ani.
Consecintele imbatranirii demografice:

Acest proces nu implica doar schimbari ale ponderii grupelor de varsta, ci transforma si
relatiile economice si sociale existente intre acestea

Rata de dependenta generala este cel mai cunoscut indicator care evalueaza raporturile
dintre grupele de varsta, prin raportarea numarului total al tinerilor si varstnicilor la numarul adultilor. In

prezent, valoarea acesteia este de 61 dependenti la 100 de adulti si va ajunge la 92 de dependenti la 100
de adulti in 2050

In procesul tranzitiei de la niveluri ridicate la niveluri scazute ale mortalitatii si fertilitatii,

perioada in care proportia copiilor scade, cea a adultilor creste, dar proportia varstnicilor se mentine
constanta, este considerata ca fiind cea mai favorabila. Un alt aspect al dependentei care merita atentie
il constituie dezechilibrele marcante existente intre cele doua sexe in cazul grupei varstnice,
probabilitatea de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbati.

2.
Structura populatiei pe cele doua sexe
Reprezinta expresia proportiei barbati/femei in totalul populatiei si de identifica
raportand, fie numarul total al barbatilor la numarul total al femeilor (raport de masculinitate), fie
numarul total al femeilor la numarul total al barbatilor (raport de feminitate)
Studiile ONU arata un oarecare echilibru in ceea ce priveste ponderea celor doua sexe in
totalul populatiei mondiale, numarul populatiei masculine depasindu-l usor pe cel al femeilor, respectiv
101,1 barbati la 100 de femei.
Se remarca situatii caracterizate de un dezechilibru marcant intre cele doua sexe:

Aproape in toate tarile Lumii a III-a, exista o usoara predominanta numerica masculina,
astfel raportul este de: 109 barbati/100 femei in Malaiezia, 107/100 in Asia, 104/100 in China, 103/100
in Orientul Mijlociu, 101/100 in Africa de Nord

In tarile dezvoltate, situatia este inversa, femeile predominand numeric; raportul de

masculinitate este inferior: 97 barbati la 100 de femei in Japonia, 96/100 in America de Nord si Europa
Nordica, 95/100 in Europa de Sud, Europa de Vest si de Est
Variatii importante se intalnesc si in interiorul aceleiasi tari:

In Lumea a treia, barbatii predomina numeric in orase, astfel, raportul de masculinitate

era de 111/100 in orasele birmane, de 116/100 in orasele indiene, de 130/100 in orasele iraniene, si de
138/100 in cele din Kenya

In tarile dezvoltate, femeile sunt mai numeroase in orase, raportul de masculinitate este
de 98/100 in orasele japoneze, de 97/100 in orasele canadiene, 93/100 in orasele din SUA si 92/100 in
orasele engleze
Factorii care determina echilibre si dezechilibre intre cele doua sexe sunt foarte
diferiti:

Miscarile migratorii: explica principalele diferente observate la nivel regional

in tarile subdezvoltate, in special sunt antrenati barbatii in aceasta miscare

in tarile dezvoltate, deplasarile spre orase antreneaza femeile deoarece in aceste

orase, locurile de munca feminine sunt mai numeroase, in proportie mai ridicata decat barbatii

supramortalitatea masculina afecteaza mai ales statele industrializate, mortalitatea

fiind mai ridicata la barbati datorita consumului de alcool, tutun, a exercitarii unor meserii cu grad de
periculozitate, accidentelor rutiere; un deficit de barbati se inregistreaza in tarile in care au avut loc
conflicte militare sau in care exista situatii politice particulare, acestea mai intotdeauna generand
pierderi importante in randul barbatilor datorita pierderilor umane din timpul celui de-al doilea razboi

mondial, raportul de masculinitate este de 91 barbati/100 femei in Germania, respectiv de 87/100 in

Rusia

supramortalitatea feminina reprezinta un fenomen neobisnuit, dar totusi afecteaza

subcontinentul indian, unde conditia feminina fiind defavorabila, iar mortalitatea fetitelor, tinerelor sau
a femeilor este foarte mare

subevaluarea numarului femeilor la recensamant adesea evidentiat de anchetele

demografice efectuate in unele state ale Lumii a III-a, numarul mare de fete dintr-o familie este
considerat rusinos, ca atare, acestea nu mai sunt declarate la recensaminte

celibatul este frecvent intalnit, influentand piata matrimoniala. Apare frecvent in tarile
dezvoltate. In mediul rural, barbatii fiind mai afectati, iar la oras, mai mult femeile
STRUCTURA SOCIO-ECONOMICA A POPULATIEI
Acest tip de structura se refera la participarea si implicarea populatiei la o activitate
economica. Cunoaste mari diferentieri datorita nivelului general de dezvoltare economica, factorilor
demografici (natalitate, mortalitate, migratii), factori politici sau sociali
Din populatia totala a unei tari, numai o parte a populatiei este economic activa. Aceasta
parte corespunde populatiei de varsta activa, respectiv populatiei adulte, cu varsta limita de intrare sau
retragere din viata activa, in medie, intre 19-20 de ani, respectiv 61-62 de ani.
Populatia activa propriu-zisa cuprinde atat populatia care desfasoara o activitate
economica retribuita (populatia ocupata) cat si populatia aflata in cautarea unui loc de munca, incluzand
populatia neocupata, care include salariati, muncitori independenti, dar si someri sau tineri in cautarea
primului loc de munca, pentru ca si unii si ceilalti sunt potential activi.
Populatia inactiva cuprinde persoanele care nu au atins inca varsta adulta sau care sunt
in curs de formare, ca de exemplu, studentii si militarii in termen, femeile casnice si pensionarii
Rata de activitate a populatiei mondiale gradul de participare al populatiei la
activitatea economica

Reprezinta un indicator ce raporteaza numarul activilor la populatia totala si este

exprimat de obicei in %

Rata de activitate la nivel mondial este de 41%.

In tarile dezvoltate, se mentine in jur de 50% (Franta, Belgia, SUA), Australia 40%,
statele Europei centrale 45%, Japonia 50%

In tarile subdezvoltate, valoarea se mentine intre 25-40% - Africa de Nord, Orientul

Mijlociu 25-30%, in statele sud-americane 30%, Africa tropicala 35-40%

Disparitatile socio-economice si socio-culturale se reflecta de asemenea in nivelul de

activitate. Pentru evidentierea si analiza corecta a variatiilor spatiale ale ratei de activitate se utilizeaza
rate specializate pe cele doua sexe si pe grupe de varsta:

Rata de activitate masculina

Rata de activitate feminina: gradul de participare a populatiei feminine in activitatea

economica este determinat de statul femeii in subiecte, de traditie sau religie. La nivel mondial media
este de 32%. Analiza ratelor de activitate feminina pe grupe de varste releva diferentiei regionale,
evidentiindu-se urmatoarele tipuri:


Tipul sud-asiatic (indian): rata medie este de 21%, inregistrand un maxim la varsta de de
35-40 de ani, iar gradul de participare a femeilor in activitatea economica este redusa, mare parte din
populatia feminina fiind inactiva (India, Indonezia, Bangladesh, Pakistan)

Tipul latino american: rata medie este intre 8-24%, inregistrand un maximum la varsta
de 20 si 24 de ani, iar gradul de participare a femeilor la activitatea economica este relativ redusa, chiar
daca intrarea in viata activa se face de timpuriu Brazilia, Argentina, Columbia, Chile

Tipul arab: rata medie este intre 4-18%, inregistrand un maximum la varsta de 20-24 de
ani, factorul determinant care influenteaza activitatea feminina fiind religia nordul Africii, Asia de SV

Tipul vest-european: rata medie este de 34%, inregistrand un maximum la varsta de 2024 de ani, rata de activitate mentinandu-se ridicata pana la 60-61 ani. Rata de participare a femeilor se
mentine ridicata si pana la casatorie si nasterea primului copil, dupa care urmeaza o retragere
temporara din activitate

Tipul est-european: rata medie depaseste 46%, rata de activitate mentinandu-se la nivel
ridicat in toata perioada activa de la 15 la 60 de ani

Tipul est-asiatic: rata medie depaseste 50%, uneori chiar 70% - China; intratea in viata
activa se produce de timpuriu, curba de activitate inregistrand o amplitudine maxima la grupa 14-20 de
ani, iar nivelul rate de activitate se mentine ridicat pana la varsta de 50 de ani, dupa care scade
accentuat
In ansamblu, variatiile spatiale ale ratei totale de activitate reflecta disparitatile
economice si socio-culturale existente la nivel mondial
NIVELUL SOMAJULUI
SOMAJUL reprezinta neconcordanta intre oferta demografica si cererea de forta de
munca
Rata somajului reprezinta raportul dintre numarul somerilor si numarul total al
activilor. Este considerata normala cand nu depaseste 3%
Exista mai multe tipuri de somaj:

Somaj general: afecteaza toate tipurile de activitati si apare in perioadele de criza

economica. De exemplu, in SUA, in timpul marii recesiuni din 1930, circa 14% din populatia activa nu
avea loc de munca

Somaj temporar: afecteaza un anumit sector al populatiei, in anumite perioade ale

anului, in general, fiind vorba de ocupatii dependente de starea vremii (clima), cum ar fi turismul,
agricultura, constructiile

Somaj structural: afecteaza anumite activitati industriale si este determinat de scaderea

cererii pe piata a anumitor bunuri sau produse

Somajul mascat este un termen ce caracterizeaza situatia, in care lipsa locurilor de

munca nu figureaza in statistici. Muncitorii, in acest caz, fie nu lucreaza la intreaga capacitate, fie
lucreaza in regim de tip timp partial. Aceasta situatie caracterizeaza multe state fost socialiste.
Cele mai mari rate ale somajului se inregistreaza in statele subdezvoltate din Africa de
Nord si Sud, America Latina, Asia de Sud
Statele dezvoltate prezinta rate mai reduse, in jur de 10%: Australia 10,5%, SUA
6,5%, Austria 5,8%, Luxemburg si Elvetia 1,3%

STRUCTURA POPULATIEI IN FUNCTIE DE ACTIVITATEA ECONOMICA

In functie de activitatea economica practicata, populatia activa este divizata in mai
multe sectoare de activitate:

Sectorul primar: cuprinde activitati legate de agricultura, silvicultura, pescuit

Sectorul secundar: cuprinde activitati legate de industrie si constructii

Sectorul tertiar: cuprinde activitati legate de comert, transport, servicii

Sectorul quaternar: cuprinde domeniul culturii, invatamantului, sanatatii, cercetarii

Sectorul al cincilea: vizeaza activitati in sfera politica sau executiva

SECTORUL PRIMAR variaza de la tara la tara
in timp ce in tarile subdezvoltate cea mai mare parte a populatiei lucreaza in agricultura
pentru a se putea hrani, doar o fractiune redusa din populatia statelor dezvoltate mai practica
agricultura.
Astfel, in tarile Lumii a treia, populatia ocupata in agricultura variaza intre 50 si 70%
(Indonezia 77%, Afghanistan 80%, Mali- 90%). Procentul se reduce in unele state din America Latina,
Maghreb sau Orientul Apropiat si ajunge sub 25% in statele din Europa de Sud si Est si sub 12% in
America de Nord si Europa de Vest
Scaderea ponderii populatiei active ocupate in agricultura a fost determinata de nivelul
ridicat al veniturilor obtinute in alte sectoare si de marirea productivitatii prin mecanizarea lucrarilor
agricole
SECTORUL SECUNDAR
Cuprinde pe cei activi legati de industrie si constructii. Ocupa o pondere redusa in statele
subdezvoltate, in ciuda faptului ca procesul de industrializare a inceput in numeroase regiuni ale
globului
Aceste are o pondere de sub 10% in statele din Africa Centrala, din Asia de Sud si SE (1%
in Mali, 2% in Camerun, 7% in India si Thailanda), depaseste 15-20% in numeroase state din America
Latina sau Orientul Apropiat (15% in Egipt, 17% in Guatemala, 18% in Brazilia) si 30% in unele state din
Asia de SE (Singapore 30%, Hong Kong 39%)
Se remarca in unele state dezvoltate o diminuare a sectorului secundar. In Marea
Britanie, proportia activilor era de 46% in 1931, astazi coborand sub 40%. Acelasi fenomen
inregistrandu-se in SUA, Suedia si Danemarca
Importanta relativa a sectorului secundar nu constituie un bun indicator al nivelului de
dezvoltare. Evolutia cantitativa a sectorului secundar este insotita de o schimbare de structura. Daca la
inceput, ponderea activitatilor miniere si industriale necesita o forta de munca numeroasa, in prezent,
predomina activitatile industriale ce necesita importurile de capital, activitati de cercetare, mana de
lucru redusa, dar cu o inalta calificare.
SECTORUL TERTIAR
Este eterogen si cuprinde activitati simple si elementare, dar si moderne, complexe si de
cercetare. Acestea sunt activitati legate de comert, transporturi, servicii, incluzand atat activitati fizice si
intelectuale, utilizand, fie forta de munca fara calificare sau analfabeta, fie persoane cu un nivel ridicat
de educatie, ce a necesitat o lunga perioada de formare profesionala

Sectorului tertiar nu furnizeaza bunuri materiale, ci numai servicii cel mai adesea, rolul
acestuia consta in a gestiona, a educa, a ingriji, a distra ori a informa
Activii din sectorul tertiar au o pondere redusa in statele Africii Tropicale (Zair 8%, Mali
10%, Ciad 12%, Camerun 15%), usor mai ridicata in statele Asiei de SE (Thailanda 15%, Malaysia 25%),
relativ ridicata in statele din Orientul Apropiat, Maghreb sau America Latina (Egipt 32%, Tunisia 34%,
Brazilia 38%, Jamaica 40%)
Proportia activilor din acest sector a fost mentinuta scazuta in toate statele Europei de
Est in perioada comunista, acest sector fiind considerat neproductiv, ca urmare, nu depasea 29% in
Polonia, 33% in Rusia, 35% in Ungaria, in prezent, insa, acest sector inregistreaza cresteri semnificative.
In statele dezvoltate, ponderea acestui sector este variabila de la tara la tara. De
exemplu, depaseste 60% in Suedia, Franta, SUA. In SUA, proportia populatiei active din sectorul tertiar a
crescut de la 15% in 1820 la 34% in 1900, la 63% in 1975, ajungand la 80% in 1980. In Franta, ponderea
activilor din acest sector a crescut de la 14% in 1850 la 28% in 1900, la 51% in 1970 depasind 60% in
prezent.
Aceasta expansiune a sectorului tertiar este legata de evolutia generala a societatii in
statele dezvoltate, care reclama infrastructuri si echipamente din ce in ce mai complexe in domeniul
transportului, comertului, a furnizarii energiei sau informatiei ca si servicii din ce in ce mai numeroase in
domeniul sanatatii, educatiei, turismului.
Divizarea in trei sectoare a populatiei active evidentiaza trei stadii de evolutie socio-economica
a populatiei statelor lumii:
Stadiul primar sau traditional cu populatia activa ocupata in agricultura: Africa
Centrala, Maghreb, Orientul Apropiat, in sudul si estul Asiei, America Latina
Stadiul secundar sau industrial caracteristicile statelor din Europa Centrala si de Est,
sud-estul Asiei si America de Sud
Stadiul tertiar sau post-industrial apare in Europa de Vest, de Nord, SUA si Canada

STRUCTURA POPULATIEI PE MEDII RURAL-URBAN

Analiza populatiei in functie de mediul de rezidenta urban/rural prezinta la nivel mondial
numeroase disparitati sau diferentiei generate in special de nivelul de evolutie a societiatilor umane.
Distinctia dintre populatia urbana si populatia rurala impune numeroase probleme datorita
dificultatilor care apar in precizarea limitelor ce separa cele doua medii de viata
Pentru a caracteriza unitatile urbane, serviciile statistice folosesc, fie criteriul numeric
(un anume numar de locuitori in circumscriptia de baza), fie criteriul functional (un anume procent al
activilor ocupati in activitati non-agricole) sau criteriul administrativ (anumite trasaturi considerate
urbane de catre autoritatile din tara respectiva) sau o combinatie de mai multe criterii.
Cel mai frecvent criteriu utilizat este numarul de locuitori, si in acest caz, insa,
comparabilitatea internationala este dificila, datorita variabilitatii pragului statistic considerat fie la un
nivel redus (200 locuitori in Suedia, 300 locuitori in Islanda), fie la un nivel foarte ridicat (5000 12000 in

republicile foste sovietice, 10 000 in Spania, 40 000 in Coreea de Sud). Din acest motiv, serviciile
statistice din numeroase tari utilizeaza criterii complexe, precum densitatea rezidentiala, structura
populatiei active, migratia zilnica a fortei de munca, prezenta anumitor servicii considerate urbane.
Pentru a reda diferentele majore care exista la nivel mondial, din acest punct de vedere,
vom aprecia ca fiind populatia urbana, populatia care traieste in zonele considerare urbane, si populatie
rurala, populatia care traieste in zonele apreciate ca fiind rurale, indiferent de criteriul utilizat.
POPULATIA URBANA
Evolutia populatiei urbane nu poate fi delimitate de evolutia generala a oraselor,
cresterea numarului sau marimii acestora din urma determinand si cresterea proportiei populatiei din
mediul urban.
Acesta accentuare a cresterii oraselor si , implicit, a populatiei urbane, a fost sustinuta
de numerosi factori, intre care amintim:

Cresterea productivitatii in agricultura

Mecanizarea lucrarilor si imbunatatirea tehnologiilor agricole a dus la cresterea

productivitatii in agricultura, fapt ce a determinat eliberarea unui procent ridicat al fortei de munca din
mediul rural

S-a creat posibilitatea sustinerii de catre o populatie agricola mai redusa a unui procent
tot mai ridicat de populatie non-agricola

Industrializarea
o
Numai dependenta industriei manufacturiere de sursele de materii prime si energie a
determinat localizarea fabricilor in anumite zone sau areale
o
Multiplicarea sau dezvoltarea ramurilor industriale a dus la cresterea necesarului de
forta de munca, creand premisele aparitiei aglomerarilor urbane

Potentialul pietei
o
Dezvoltarea industriei usoare a determinat aparitia si dezvoltatea unei piete de
desfacere a produselor
o
Datorita oraselor mari consumatoare de bunuri de consum, au dus la aparitia unor noi
ramuri industriale, ramuri ce au necesitat un surplus de forta de munca

Multiplicarea serviciilor
o
Activitatile tertiare s-au multiplicat datorita dezvoltarii comertului, a cresterii nivelului
de viata si implicit a nevoii de o mai buna organizare economica si sociala
o
Datorita varietatii serviciilor, acestea tind sa fie concentrate in orase

Dezvoltarea transporturilor
o
Imbunatatirea cailor de comunicatie au incurajat expansiunea oraselor de-a lungul
arterelor majore, au facilitat mobilitatea populatiei dinspre zonele rurale spre cele urbane

Atractia socio-culturala
o
Orasele mari sau cele cu functii culturale atrag o populatie numeroasa datorita
facilitatilor sociale, cinema, teatre, galerii, unitati de invatamant

Cresterea nivelului de educatie

o
Orasele au fost si sunt privite ca detinatoare de mari oportunitati

o
Pe masura ce populatia rurala devine mai informata asupra acestor posibilitati, proportia
celor care se indreapta spre orase creste semnificativ

Cresterea naturala
o
Expansiunea oraselor este datorata atat imigratiei (exod rural), cat si cresterii naturale
(sporului natural)
o
Uneori, rata de crestere naturala din orase este mai ridicata decat in zonele rurale, dat
fiind faptul ca migratiile au varsta fertila, dar si datorita imbunatatirii conditiilor de viata si a cresterii
bunastarii familiale
Inegalitati spatiale ale urbanizarii:

Analiza repartitiei geografice a unitatilor urbane nu este suficienta pentru a avea o

imagine clara asupra inegalitatilor sub aspectul urbanizarii

Evaluarea numarului acestora poate constitui un punct de plecare, deoarece nu exista o

corespondenta clara intre numarul oraselor si proportia populatiei urbane a unui stat sau a unei regiuni
geografice (de exemplu, Argentina are 80% din populatia urbana concentrata in circa trei orase mari.
Analiza hartii repartiei aglomeratiilor urbane permite o evidentiere a corespondentei
intre zonele cu mare densitate umana si cele cu o mare densitate a oraselor.

Se observa ca cele mai numeroase orase corespund regiunilor de mari concentrari

umane din sud-estul Asiei si Extremul Orient, subcontinentul Indian, Europei Centrale si Occidentale sau
Americii de Nord, intre coasta atlantica si Marile Lacuri.

De asemenea, observam ca o mare parte din orasele multimilionare se gasesc in state

ale Lumii a III-a, cele mai putin capabile sa raspunda cerintele unei populatii (locuinte, locuri de munca,
echipamente) in continua expansiunea
Rata urbanizarii grad de urbanizare/nivel de urbanizare/indice de urbanizare la nivel
mondial este de 50%, dar prezinta diferite valori:

se pot observa valori ale ratei sub 35% corespunzatoare statelor cu un nivel scazut de
dezvoltare, valori intre 35 si 55%, pentru state mediu dezvoltate, valori de 65% pentru state
industrializate si peste 75% in statele avansate

la nivel mondial, apar urmatoarele diferentieri: continetul american 80%, Europa

71%, Australia 83%, Asia cu 42%, Africa cu 38%

diferentieri se inregistreaza si la nivel de tara: 97% Belgia, 86% Japonia, 84% Australia,
79% SUA, 77% Franta si Spania, iar statele subdezvoltate, valorile sunt ft mici: 16% Burkina Faso si
Etiopia, 19% Kenya, 15% Cambodgia

aceasta rata nu este un bun indicator al nivelului de dezvoltare, deoarece este

influentata de orientarea economiei. Exista o stransa legatura intre aceasta rata si diversi indicatori
utilizati pentru aprecierea nivelului de dezvoltare, precum si a populatiei active ocupate in sectorul
secundar si tertiar, consumul de energie, venitul mediu pe locuitor, etc
Evolutia urbanizarii pe plan mondial:

Fenomenul urban este relativ recent, chiar daca primele orase dateaza de la sf perioadei
neolitice

Pana la revolutia industriala surplusul agricol era destul de neinsemnat, comunicatiile

dificile si costisitoare, schimburile comerciale destul de limitate, serviciile oferite destul de reduse, astfel

ca, numarul oraselor era relativ mic, acestea ingloband cam 4-5% din populatia totala a statelor Europei
si Asiei, si chiar mai putin din statele Americii si Africii

Incepand cu mijlocul secolului XVIII, o data cu dezvoltarea activitatilor industriale,

fenomenul urban cunoaste o dezvoltare accentuata

Orasele capata un rol important, mai intai in statele Europei de Vest si Nord, apoi
treptat, in restul Europei, in America de Nord, America Latina, Oceania sau mai tarziu, in Japonia

Dezvoltarea oraselor se produce incepand din secolul XIX si in restul lumii, prin
intermediul puterilor coloniale doar in unele state, mai izolate din Africa sau Asia, acest proces are loc
mai tarziu, dupa 1940
Numarul si marimea oraselor a crescut surprinzator

Aglomeratiile cu circa 100 000 locuitori erau in 1800 in numar de 45, iar in 1990 depasea
1000

Orasele cu peste 500 000 locuitori erau in numar de 7 in 1800 (Londra, Paris, Istanbul,
Beijing, Tokyo, Canton, Madras), azi ajungand la 300

Orasele milionare, in 1800 erau exceptii (Doar Tokyo si Beijing depaseau 1 milion de
locuitori), azi sunt peste 500

Unele aglomeratii au devenit gigant cu o populatie de peste 20 de milioane de locuitori

Procesul de urbanizare rapida s-a generalizat la scara mondiala, acesta manifestandu-se
atat prin cresterea numarului oraselor sau extinderea celor existente (urbanizarea teritoriului), car si
prin cresterea numarului populatiei in orasele mari, in special, datorita migratiei sat-oras, calea
principala de crestere a populatiei urbane in statele subdezvoltate
Ritmul de crestere al populatiei urbane se accentueaza dupa 1900, valoarea acestuia
situandu-se:

in jur de 2,3% pe an in perioada 1900-1925

creste la 2,8% pe an intre 1925-1950

3,4% pe ani intre 1950-1975 (populatia urbana a crescut cu 800 milioane persoane)

Dupa 1975, ritmul anual de crestere se reduce usor, situandu-se in jur de 3% anual.

Aceasta valoare este, insa, diferentiata, statele subdezvoltate inregistrand un ritm

sustinut de circa 4% anual, in timp ce in statele dezvoltate, valoarea acestuia se situeaza in jur de 0,6%
anual
POPULATIA RURALA
Reprezinta in prezent aproape 50% din populatia mondiala (aproximativ 3 miliarde de
persoane). Din punct de vedere a caracteristicilor demografice, economice, si sociale, se disting doua
grupe:

In statele lumii a III-a, populatia rurala este de 3,3 miliarde, reprezentand 2/3, 3/4, 4/5
din populatia totala a statelor respective
Cea mai mare parte a populatiei rurale este ocupata in agricultura, datorita productivitatii si
eficientei reduse, care ii face pe rurali sa nu-si poata asigura subzistenta. Activitatile artizanale si
comerciale completeaza activitatea agricola, insa, populatia non-agricola reprezinta mai putin de 10%
din populatia rurala totala.

Proportia populatiei rurale variaza de la 90% in multe state africane, la 20% in unele state ale
Americii Latine, unde nivelul de urbanizare este ridicat

In statele dezvoltate, populatia rurala este de 300 milioane reprezentand 10% din
populatia din populatia mondiala
Fenomenul de populatie rurala are in statele dezvoltate o semnificatie diferita fata de statele
subdezvoltate.
Populatia rurala nefiind asociata cu populatia agricola, aceasta din urma este din ce in ce mai
putin numeroasa, ea reprezentant in prezent, mai putin de 1/3 din populatia rurala
Populatia rurala este in cea mai mare parte non-agricola, aceasta fiind alcatuita fie din artizani,
muncitori, comercianti sau prestatori de servicii care muncesc in sat, fie de muncitori, functionari sau
cadre superioare ce muncesc in orasul apropiat.
Aceasta evolutie s-a datorat atat ridicarii nivelului tehnologic in agricultura, cat si cresterii
nivelului de trai, fapt ce a permis multiplicarea activitatilor tertiare, larga difuziune a automobilelor sau a
altor mijloace rapide de transport, ce au permis intense deplasari cotidiene din zonele rurale spre
centrele urbane apropiate.
STRUCTURA ETNO-CULTURALA A POPULATIEI
1.
STRUCTURA RASIALA
Populatia umana apartine unei singure specii biologice: Homo Sapiens
In cadrul speciei se evidentiaza grupari biologice diferite numite rase, care se
diferentiaza genetic prin caracteristici observabile, precum: culoarea pielii, a parului, forma fetei, statura
si prin trasaturi biologice mai putin distinctive, cum ar fi grupa de snage
Rasa poate fi definita ca fiind o subpopulatie ai carei membrii au in comun particularitati
fizice ereditare, ce ii diferentiaza de alte grupe umane.
Diferentierile rasiale sunt destul de vechi datand in Paleolitic, perioada cuprinsa intre
100 000 si 11000 ani in urma si au aparut ca rezultat a dispersiei treptate a grupelor umane din aria de
antropogeneza pe intreaga suprafata a planetei si a evolutiei ulterioare relativ izolate a acestora, in
conditii de mediu diferentiate. Doua din cautzele determinate sunt directia genetica si adaptarea la
mediu.
Directia genetica se refera la anumite trasaturi fizice mostenite, in timp ce restul
diferentierilor rasiale sunt considerate a fi rezultatul adaptarii grupelor umane la conditii specifice de
mediu, studiile genetice sugerand existenta unor relatii intre culoarea pielii si radiatia solara sau intre
temperatura si statura.
Termenul de rasa a fost utilizat cu intelesuri diferite de catre politicieni astfel, rasa
desemna:

De multe ori o grupa lingvistica rasa Aryana

Pentru a desemna o anumita trasatura ereditara, cum ar fi statura si culoarea parului de

exemplu (rasa nordica)

Aplicat unor grupe nationale sau culturale (rasa irlandeza sau rasa scotiana)

Grupuri de origine (populatia hispanica)

Grupuri religioase care au sau nu stramosi comuni (rasa evreiasca)

Exemplele de mai sus arata ca termentul rasa a facut obiectul a numeroase interpretari
si ca uneori poate fi gresit inteles. Trebuie retinut: RASA NU ARE NICIO LEGATURA CU
NATIONALITATEA, LIMBA SAU RELIGIA, CI REPREZINTA O MOSTENIRE BIOLOGICA, SEMNIFICAND
CARACTERISTICILE FIZICE CU CARE OMUL SE NASTE (culoarea pielii si a parului, statura, forma nasului,
forma si culoarea ochilor, grupa de sange).
Secole de-a randul, s-a considerat ca exista trei rase primare: alba, negroida si
mongoloida, clasificarea facandu-se pe baza culorii pielii si a infatisarii in general.
pe masura ce stiinta a avansat, alte caracteristici, in afara celor morfologice, au fost
luate in considerate, pentru a determina tipologia raselor umane. Masuratorile antropometrice
(craniene, faciale, ale scheletului) si ulterior, cele cromozomiale au condus la diferentierea in prezent a
noua rase umane majore, geografic delimitate, astfel:

rasa africana: Africa de Sud- Sahariana

rasa asiatica: partea centrala, estica si sud-estica a Asiei, insulele Aleutine, partea de
vest a peninsulei Alaska

rasa indiana: subcontinentul Indian, din Nepal pana la granita iraniana

rasa polineziana: insulele polineziane, Insula Pastelui, Hawaii si Noua Zeelanda

rasa europeana: Europa, Africa de Nord, Orientul Apropiat

rasa indo-americana sau amerindiana: America de Nord si Sud, cu exceptia vestului

Alaskai si insulele Aleutine

rasa australiana: Australia si Tasmania

Rasa miconeziana: insulele Jap, Pohnpei si Guam

Raza melaneziana: populatiile din Noua Guinee

in cadrul acesto rase majore pot fi delimitate o serie de sub rase, ce caracterizeaza
populatii izolate reduse numeric cum ar fi: pigmeii in Zair, bosimanii in desertul Kalahari, populatia Ainu
din Nordul Japoniei, eskimosii din nordul Asiei si Americii, negritosii din Filipine, fara a mai vorbi de
numeroase grupuri hibride, cu o istorie recenta, precum caraibienii.
Din cele noua grupe de rase majore, din punct de vedere morfologic si genetic, patru
atrag atentia:

Grupa europeana: incadreaza populatiile din Europa, Africa de Nord, Asia de Vest;
pigmentarea slaba a pielii si parului, forma larg deschisa a ochilor si de diferite culori, forma
proeminenta a nasului, o frecventa scazuta a grupei de sange B si ridicata a Rh negativ
Deosebim trei subgrupe:
o
Scandinava intalnita in nordul Europei si Marea Britanie: talie inalta, fata alungita, par
blond, ochi albastri
o
Mediteraneana: Italia, Spania, tari din jurul bazinului M. Mediteraneene, Marea
Britanie; inaltime medie, par inchis la culoare, ten masliniu, fata lunga, ochi negri sau caprui
o
Alpina zonele montane ale Europei Centrale si de Est, exista enclave datorate laponilor
si tiganilor, talie mica, par inchis la culoare, fata rotunda, ochi caprui

Grupa africana: include populatia Africii de la sud de Sahara, iar in urma comertului
cu sclavi, o regasim in America: statura inalta, pigmentare intensa a pielii si parului, nasul rotunjit, ochi

caprui, maxilare puternic dezvoltate, buze groase, coroana dentara extinsa, o frecventa ridicata a grupei
de sange B

Grupa asiatica: Asia Centrala si de Est, insulele Oceaniei; culoarea pielii variaza de la
galben spre maroniu deschis, statura mica sau medie, fata rotunda sau usor alungita, maxilare
puternica, parul aspru, drept, inchis la culoare, buze subtiri, nas turtit, ochi caprui sau negri cu forma
alungita

Grupa indo-americana: America, insulele Antile, peninsula Alaska, Asia; piele

roscata, maslinie sau aurita, fata alungita, nasul ingust si proeminent. In general, caracteristici comune
cu cea asiatica.
- Delimitarea apartenentei rasiale este foarte dificila datorita modificarilor rezultate in urma
repartitiei neuniforme ale acestora si aparitiei de noi rase prin amestecul dintre populatii metisajul.
2.
STRUCTURA ETNICA
Termenul etnic deriva din cuvantul grec ethnos, acesta semnificand popor, natiune,
comunitate umana
Grupele etnice sunt definite ca subpopulatii, ai caror membrii au caracteristici comune
cum ar fi:

Originea nationala

Limba

Religia

Rasa
La acestea se adauga obiceiurile, traditiile, deci o mostenire culturala comuna si mentinerea
unei coeziuni de grup.
Elementele de identificare ale unui grup etnic sunt:

Nationalitatea: constituie elementul esential la care se face apel in studiul populatiilor

straine sau a populatiilor ce compun statele multinationale

Limba: este un element cultural important, deoarece prin aceasta se asigura coeziunea
de grup si transmiterea valorilor culturale

Religia: este un element cultural important, insa, acesta nu mai constituie, cel putin in
tarile dezvoltate, un element de identificare a unui grup etnic, datorita importantei reduse acordate
credintelor sau practicilor religioase. In statele subdezvoltate, insa, religia constituie elementul esential
pe baza caruita se diferentiaza grupele etnice

Valori culturale diverse: pot de asemenea sa defineasca identitatea unui grup etnic, prin
modul de organizare sociale, prin modul de a fi si a gandi, aspiratiile comune, traditiile si obiceiurile, arta
populara, literatura

Rasa: este un element de identificare care trebuie totusi utilizat cu precautie, dat fiind
variatiile individuale inregistrate chiar in cadrul aceluiasi grup etnic
Conceptul de grup etnic este considerat, uneori, ca avand acelasi inteles ca conceptul de
popor.
Termenul de popor este utilizat in limbajul politic cu sensul de stat, natiune sau
nationalitate.

Oricum, este preferabil ca termenul de grup etnic sa fie utilizat pentru a desemna o
grupare de indivizi cu aceleasi trasaturi culturale si pe cat posibil cu aceleasi caracteristici somatice
Acest grup etnic poate corespunde undei natiuni (portugheza), poate constitui o
subgrupa in cadrul unei natiuni (flamanzii si valonii in Belgia) sau poate fi divizat intre mai multe state
(kurzii care traiesc in Turcia, Siria si Iran)
Termenii de natiune, nationalitate, grup etnic, se refera la populatii avand trasaturi
culturale comune, cum ar fi limba, religia, traditia.
Atat natiunea, cat si restul grupurilor taxonomice sunt indisolubil legate de un teritoriu
de origine, un spatiu etnic cu care aceste grupuri se identifica.
Exemplele cele mai evidente sunt:

asa numitele Chinatown sau Little Italy din America de Nord

bascii din Vestul Europei

comunitatile etnice din sudul sud-estul Asiei

De multe ori perimetrul statului nu se suprapune peste limita spatiala a natiunii. Acestea
sunt minoritatile nationale sau etnice, fiind definite ca grupuri de populatie ce traiesc pe teritoriul unui
stat, ce nu face parte din punct de vedere politic sau administrativ dintr-o federatie, diferentiindu-se
fata de populatia acestuia prin originea nationala. Ex: macedonenii din fosta Iugoslavie, bielorusii in
Polonia
TIPURI DE RELATII SPATIALE INTRE NATIUNE, STAT SI MINORITATI
Modelul romanesc: statul nu include intregul areal geografic ocupat de natiune, iar parti
din acestea formeaza minoritati nationale semnificative in tarile vecine
Modelul portughez: statul include aproape intregul areal geografic ocupat de natiune,
fara grupuri minoritare semnificative
Modelul polonez: statul include cea mai mare parte a natiunii dominante, restul
regasindu-se sub forma de minoritati nationale in tarile vecine
Modelul francez: statul include intregul areal geografic ocupat de natiune, si un numar
important de minoritati nationale
Modelul iugoslav statul multinational ce presupune un parteneriat intre doua sau mai
multe grupuri nationale cu un statut mai mult sau mai putin egal
CLASIFICAREA MINORITATILOR DIN PUNCT DE VEDE AL RELATIILOR ETNICO-TERITORIALE
A.
MINORITATI CE AU PROPRIUL LOR TERITORIU
Minoritati ce reprezinta fragmente compace din natiunile vecine, natiuni care au
propriul lor stat. Se disting doua subcategorii:

Minoritati ce reprezinta fragmente din natiunile vecine, care altadata au cucerit, au

ocupat temporar sau au dominat in vreun fel natiunea in care traiesc in prezent acestea (germanii in
Polonia, turcii in Bulgaria, ungurii in Slovacia)

Minoritati ce reprezinta fragmente din natiunile vecine, natiuni ce au intretinut relatii

mai mult sau mai putin corecte cu natiunea in care traiesc astazi acestea (italienii in Franta, romanii in
Yugoslavia, slovacii in Polonia)

Minoritati ce reprezinta colectivitati compacte ce facparte dintr-o natiune nesituata in

vecinatate, care are propriul sau stat (germanii in Romania, slovacii in Yugoslavia, albanezii in Italia). In
acest caz, lipsa unui contact direct al minoritatilor cu natiunea-mama poate accelera procesul de
asimilare a acestora
Minoritati ce reprezinta parti compacte dintr-o natiune vecina care nu are un stat
propriu (catalanii si bascii in Franta, retho-romanii in Italia). In acest caz, statele vecine pot sa le utilizeze
ca instrumente de presiune unul impotriva altuia, dar pot de asemenea colabora pentru a suprima
aspiratiile de emancipare nationala a acestora
Minoritati constituite din mici nationalitati care nu au un stat propriu sau autonomie
politica in cadrul vreunei federatii, ce ocupa teritorii compacte in cadrul unui stat (bretonii si corsicanii in
Franta). De multe ori, acestea recunosc statul ca fiind teritoriu de origine si pot fi usor asimilati. Daca,
insa, aceastea se simt discriminate si nimeni nu le apara drepturile, se pot angaja in lupta pentru
autonomie, chiar si in maniera terorista (corsicanii in Franta)
Minoritati formate din descendenti ai aborigenilor ( indienii din SUA, aborigenii din
Australia). In general, acestia sunt marginalizati economic si social, nimeni nu le apara drepturile, iar ei
considera ca nu au forta necesara pentru a si le reclama. Exista, totusi, si exceptii cum ar fi laponii in
tarile scandinave si inuitii in America de Nord si Groenlanda
B.
MINORITATI DISPERSATE CE NU POSEDA UN TERITORIU PROPRIU, COMPACT, DE
REZIDENTA
- Minoritati descendente din natiuni ce traiesc de secole in diaspora. In cadrul acesta deosebim:
minoritati originare din natiuni ce traiesc in diaspora, dar care si-au reconstituit propriul stat national
(armenii, evreii); minoritati originare din natiuni ce traiesc de secole in diaspora fara a avea un stat
national (tiganii, asirienii)
- Minoritati recent constituite, cu origini si caractere diferite, aparute ca o consecinta a
migratiilor internationale contemporane. Nou-venitii prezinta o tendinta de concentrare in marile centre
urbane, fiind frecvent asimiltati de catre natiunea dominanta, insa reusind sa-si pastreze cel putin cateva
elemente culturale proprii (limba sau religia). Acesti mai sunt numiti minoritati integrate.
CLASIFICAREA MINORITATILOR DIN PUNCT DE VEDERE GENETIC
- AUTOHTONII in cadrul acestei grupe se pot distinge doua subgrupe importante:
Aborigeni- reprezinta formatiuni tribale sau grupuri arhaice cu origine necunoscuta, asa cum
sunt negroizii wedas din Sri Lanka, populatia ainu in Japonia, pigmeii in Congo, indienii din SUA, laponii
din Scandinavia
Alte grupuri etnice sau nationalitati cu origine ft veche, cum sunt bascii, bretonii, welshii
(scotienii)
- NOU-VENITII
Invadatori si cuceritori care dupa eliberarea natiunii pe care au cucerit-o raman partial in
cadrul acesteia (tatarii in Rusia, suedezii in Finlanda)
Colonizatori reprezinta o categorie ft diversa de nou-veniti, avand origini foarte diferite.
Acestea se regasesc sub forma nucleeleor si enclavelor de diferite origini in majoritatea statelor lumii
Coloni adusi de cuceritori, dar de origine diferita (tamilii in Ceylon, hindusii in Trinidad).
Acestia, fiind un instrument de ocupare, nu sunt bine tratati de natiunea nativa

 Coloni adusi de catre conducatorii natiunii, de proprietarii de pamant sau de catre alti posesori
(tatarii in Polonia, germanii in Rusia), fie pentru a apara frontierele statului, fie pentru a popula zone
deteriorate sau nelocuite, sau pentru a munci pe plantatii (mexicanii in SUA), ca pastori, ca functionari
pentru organizarea noilor orase, ca mestesugari pentru dezvoltarea manufacturii sau ca mineri
Persoane transmutate: populatii silite sa-si schimbe teritoriul de rezidenta in colonii sau in alte
tari sau teritorii subordonate (negrii transmutati din Africa in America)
Refugiatii: aceste populatii au parasit tara de origine, ca urmare a razboaielor (palestinienii in
tarile arabe, grecii in Polonia), masacrelor, foametei sau calamitatilor (etiopienii in Sudan),
discriminarilor religioase sau persecutiilor si presiuniunilor politice
Muncitori straini Gastarbeiters acestia imigreaza in anumite tari in care si-au gasit loc de
munca temporar, multi dintre ei raman si creeaza grupuri minoritare mai mari sau mai mici (turcii in
Germania)

3.
STRUCTURA POPULATIEI PE CONFESIUNI RELIGIOASE
- In toate regiunile lumii, credintele religioase au determinat sau influentat intr-o anumita
masura modul de viata al populatiei, precum si anumite caracteristici demografice sau sociale
- RELIGIILE SE CLASIFICA IN:
Religii universale : Crestinismul, Islamismul si Budhismul. Acestea sunt religii ce isi reclama
aplicabilitatea la intreaga umanitate si care incearca transmiterea credintei prin munca misionarilor si
convertire. Afilierea la o religie universala este deschisa tuturor, indiferent de nationalitate, etnie sau
apartenenta anterioara la o alta religie
Religii etnice: Hinduismul, Iudaismul, Shintoismul. Sunt religii ce se identifica teritorial cu
anumite grupe etno-culturale. Afilierea la o astfel de religie nu poate fi obtinuta prin simpla declarare
sau prin credinta, ci presupune adoptarea unui anumit stil de viata, a unei identitati culturale specifice.
Nu au prozeliti, membrii acestora formand comunitati distinctive si inchise ce se identifica cu un anumit
grup etnic sau cu o anumita identitate politica
Religii tribale/traditionale: Animismul, Shamanismul: sunt forme speciale ale religiilor etnice,
distingandu-se prin numarul redus al membrilor, prin apropierea de natura si identificandu-se cu grupuri
culturale, ce nu au fost absorbite de societatea moderna
DISTRIBUTIA SPATIALA A RELIGIILOR
- Religia crestina: domina, numarand peste 1,7 miliarde aderenti, respectiv 30,6 din populatia
mondiala. Se diferentiaza net:
Catolicismul 926 milioane aderenti, 15,92% din populatia mondiala. America Latina, Europa
(Italia, Spania, FRanta, Austria, Polonia, Elvetia, UK), SUA, Canada
Protestantismul 443 milioane de aderenti 7,1 din populatia mondiala; Europa (Anglia,
Germania, Elvetia, tarile nordice), Africa, America de N, Australia, Noua Zeelenada
Ortodoxismul 160 milioane aderenti, 2,1% din populatia mondiala; Grecia, tari ale Europei de
Est

 Alte religii crestine: anglicanismul, adventismul de ziua a saptea, baptismul; reunesc circa 250
milioane 4,2 din populatia mondiala
Crestinismul s-a nascut, de asemenea, in Palestina, acum 20 de secole. A cunoscut cea mai larga
difuziune datorita europenizarii lumii in secolul trecut. Apare in Europa, Asia de V si de S, Africa de NE si
de S, Australia, Noua Zeelanda
- Islamismul se situeaza pe locul 2 in lume, ca numar de aderenti, insumant 950 milioane de
persoane 16,7% din populatia mondiala. Se diferentiaza 3 componente:
Sunnitii marea majoritate 90% din totalul islamicilor
Siitii 9,8%
Kharijitii 0,2%
Islamismul s-a nascut in Arabia Occidentala, in secolul VII dupa Hristos. Cunoaste o expansiune
rapida in Asia Occidentata si Centrala, Asia de Sud (Pakistan, Bangladesh), Asia de SE (Malaysia,
Indonezia), Africa de N si Centrala, sudul Europei (Albania, fosta Yugoslavia), recent mai apare in Europa
de V datorita imigrantilor.
- Buddhismul inregistra in 1990 circa 343 milioane de aderenti 5,6 % din populatia mondiala
- Religiile etnice: caracterizeaza circa 20% din totalul populatiei mondiale
Hinduismul 691 milioane aderenti
Religiile est-asiatice: sincretismul, confucianismul, taoismul, cu 322 milioane aderenti
Shintoismul 29 milioane persoane
Iudaismul 18,6 milioane persoane 0,4 din populatia mondiala. A aparut in Palestina in
secolul XIII i. Hr. si e raspandit in America de N, Europa, Asia
- Religiile tribale insumeaza 98 milioane aderenti 2,4% din populatia mondiala. Le regasim in
Africa si Asia

4.
STRUCTURA LINGVISTICA A POPULATIEI
- Limba vorbita reprezinta un alt aspect, care trebuie luat in considerare in studiul geografic al
populatiei, aceasta constituind una dintre componentele principale ale nationalitatii sau etnicitatii, care
asigura transmiterea culturii si mentine coeziunea grupelor umane. Constituie un element de
identificare sau diferentiere a unor anumite grupe de populatie si de multe ori granitele politice se
suprapun cu granitele lingvistice.
- Unele clasificari iau in considerare limba materna, altele limba vorbita in mod obisnuit sau
limba oficiala a tarii. In prezent, pe glob, se vorbesc circa 3000 de limbi si dialecte, cifra este orientativa,
multi autori apreciind numarul acestora la 6000 sau chiar 7000.
CLASIFICAREA GRUPELOR LINGVISTICE
- Are in vedere importanta reflectata de numarul actual de locuitori, dar si geneza acestora,
respectiv originea si legaturile istorice dintre anumite categorii lingvistice. Anumite limbi au dobandit in

timp, datorita puterii economice, politice si culturale pe care o exerseaza sau au exersat-o in anumite
tari, un statut international.
Luand in considerare numarul de vorbitori, din totalul grupelor lingvistice semnalate pe plan
mondial, circa 30 prezinta un numar de locuitori mai mare de 50 de milioane si doar 4 dintre acestea
sunt vorbite de mai mult de 300 de milioane de persoane.
Astfel, cea mai vorbita limba pe glob este chineza (mandarin) cu circa 850 milioane de
locuitori, urmata de engleza (480 milioane locuitori), hindi si spaniola cu circa 330 de milioane de
locuitori fiecare. Alte limbi sunt vorbit de mai mult de 100 de milioane de locuitori: rusa, araba, bengali,
portugheza, indoneziana, japoneza, franceza.
O familie lingvistica desemneaza un grup de limbi care provin dintr-una singura, prima vorbita,
numita si proto-limba intr-un anume areal care se apreciaza a fi de origine. O anumita familie poate fi
recunoscuta prin intermediul similaritatilor existente in vocabular si gramatica.
Dupa diverse estimari, numarul familiilor lingvistice identificate variaza de la 30 la circa 100.
Acestea la randul lor, pot fi divizate in subfamilii, ramuri sau grupe.

Familia limbilor indo-europene: se situeaza pe primul loc, numarul vorbitorilor

depasind 2 miliarde. Acestea inglobeaza:
o Limbile romanice franceza, spaniola, portugheza, italiana, galiciana, catalana 500 milioane
persoane
o Limbile indo-ariene hindi si bengali 400 milioane persoane
o Limbile slave poloneza, rusa, ceha, slovaca, bielorusa, ucraineana, slovena, subcroata,
macedoneana, bulgara 300 milioane persoane
o Limbile celtice irlandeza, scotiana, galeza, bretona
o Limbile traco-ilirice si baltice albaneza, letona, lituaniana
o Limbile iraniana si greaca

Familia limbilor hamito-semitice. Inglobeaza:

o limba araba peste 100 milioane de locuitori
o limba ebraica amhara, berbera, cusita

familia limbilor sino-tibetane:

o dominata de limba chineza cu peste 800 milioane locuitori
o limba japoneza cu peste 100 milioane locuitori
o limba coreeana
o thailandeza
o burmeza

familia uralo-altaice includ limbile turca, mongola, maghiara si finlandeza

familia malayezo-polineziene indoneziana, malayaeza, filipineza si australiana

familia nigro-congoleza limbile zulu, sudaneza, sahariana, congoleza sau dravidiene