Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i folositoare

De aceea a fost scris de Duhul pentru to i oamenii, ca fiecare s

lu m, din ea, ca dintr-un spital ob tesc al sufletelor, t m
duirea pentru pro pria noastr boal . C spune Scriptura : T
m duirea va pune cap t marilor p cate Altele ne nva
Profe ii, altele C r ile istorice, al tele Legea i altele felul
de sf tuire al Proverbelor. Cartea Psalmilor, ns , cuprinde ce este
folositor din toate : profe e te cele viitoare, ne aduce aminte de
faptele istorice, d legi pentru via , ne nva cele pe care
trebuie s le facem. i, ca s spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o
vistierie ob teasc de nv turi bune, d nd fiec ruia,
dup s rguin a lui, ce i se potrive te. T m duie te r
nile vechi ale sufletelor i aduce grabnic ns n to ire celui
de cur nd r nit; ngrije te pe cel bolnav i p streaz s
n tos pe cel care nu-i atins de boal ntr-un cuv nt, n dep
rteaz , pe c t e cu putin , patimile care se ncuibaser
n felurite chipuri n via a oamenilor; i face aceasta cu seduc ie
m surat i cu dulcea , s dind n suflet g nd plin de
n elepciune.Sa aplicam aceleasi legi si gurii si limbii noastre, sa le
pastram curate de toate ticalosiile si le vom putea face astfel sa slujeasca
rugaciunii. Cuiva care are un vas de aur nu-i va conveni sa-l foloseasca la
lucruri murdare, din cauza materiei pretioase din care e facut vasul. Ori,
gura noastra este de mii de ori mai pretioasa decat aurul si perlele: cat de
mult trebuie deci sa ne pazim de a intina cu vorbe necurate si
necuviincioase sau cu blesteme ori injuraturi. Nu pe un altar de aur sau de
bronz va aduceti tamaia ci pe un jertfelnic cu mult mai de pret, intr-un
templu duhovnicesc; pe de o parte e o materie neinsufletita, in timp ce
Dumnezeu iti locuieste in suflet caci toti suntem madulare ale lui Iisus
Hristos. Pune, Doamne paza gurii mele. Psalmistul tocmai I-a cerut lui
Dumnezeu sa binevoiasca sa-i asculte rugaciunea, sa-i fie ingaduitor;
bagati de seama care este intaia lui dorinta si primul scop al rugaciunilor
lui umilite. Nu spune da-mi bogatie sau slava de la oameni nici da sa-mi
birui dusmanii. Nu se coboara la nici unul dintre lucrurile si onorurile
pamantesti ci ii cere lui Dumnezeu numai daruri vrednice de el. Cum
adica? imi spuneti, nu-I putem cere bunuri pamantesti? O putem face dar
cu masura, dupa exemplul lui Iacov care zicea: Numai sa-mi dea
Domnul paine ca sa ma hraneasca si o haina ca sa ma acopere (Fc.
XXVIII; 20)
Astfel ne porunceste si Domnul Hristos sa ne rugam: painea
noastra cea de toate zilele da-ne-o astazi (Mt. VI; 11) dar dupa ce am
cerut mai intai bunurile ceresti. La fel face si profetul zicandu-I

Domnului: Pune straja gurii mele. Vedeti cata prevedere? Cata

intelepciune? Si care este primul lucru pentru care se roaga? A inceput cu
virtutea cea mai importanta, cu ceea ce poate sa fie fara o puternica
trezvie cauza tuturor nenorocirilor si sa devina, dimpotriva pentru un
suflet treaz, izvorul tuturor bunatatilor. Cu adevarat, neinfranarea limbii
aduce nenumarate necazuri dupa cum vorba cu masura este sursa a mii de
bunuri. La fel e cu totul zadarnic sa ai o casa, un oras, ziduri de aparare,
usi, deschizaturi daca nu ai in acelasi timp si pazitori care sa stie cand
trebuie sa deschida si cand trebuie sa inchida. Asa si cu limba si cu gura,
nu sunt de nici un folos daca ele nu sunt conduse de ratiune careia
Dumnezeu i-a incredintat grija de a le deschide si de a le inchide cu toata
paza, cu toata atentia posibila si care stie ca sunt cuvintele pe care trebuie
sa le lase sa iasa si cele pe care trebuie sa le opreasca. Sabia a facut mai
putine victime decat limba. Domnul Hristos ne mai spune: Nu ceea ce
intra pe gura spurca pe om ci ceea ce iese pe gura, aceea spurca pe om
(Mt. XV; 11). In alta carte citim: Si cuvintelor tale fa jug si cumpana, si
gurii tale fa-i usa si incuietoare (Int. lui Isus Srah XXVIII; 28). Dar cum
Psalmistul stie ca punerea in fapta a acestui indemn e anevoioasa, el se
roaga si-I cere lui Dumnezeu ajutorul. Un autor inspirat pare sa faca o
aluzie la aceasta problema zicand: O, de-ar pune cineva paza gurii mele
si peste buzele mele pecete nestricata (Int. lui Isus Sirah XXII; 30)
Avem si noi partea noastra la aceasta si tocmai de aceea cuvintele
lui ne sunt ca o povata Puneti usa gurii mele si zavoare dar el ne
face de asemenea sa cerem ajutorul lui Dumnezeu daca dorim ca
ostenelile noastre sa fie incununate de succes. Sa punem asadar, straja
gurii noastre neincetat, careia ratiunea noastra sa-i fie cheie, nu ca s-o tina
mereu incuiata ci pentru a o deschide numai cand e de trebuinta. Uneori
tacerea e mai de folos decat cuvintele; dar uneori vorbitul e de preferat
tacerii; e ceea ce-l facea pe acest rege sa spuna: Vreme este sa taci si
vreme este sa graiesti. (Ecl. III; 7) Daca gura ar trebui sa fie deschisa
intr-una, n-ar mai fi fost nevoie sa i se puna porti; si daca ea ar fi trebuit
sa ramana mereu inchisa ce nevoie era sa i se puna paza? La ce bun sa
pazesti ceea ce ramane inchis? Daca deci a fost inzestrata si cu porti si cu
paza, este pentru ca noi sa facem fiecare lucru la timpul potrivit. De altfel
Sfanta Scriptura zice: Cuvintelor Tale fa rug si cumpana. (Intelepciunea
lui Isus Sirah XXVIII; 28)
Vedeti cata prevedere cere pentru ca noi nu numai sa rostim decat
cuvinte potrivite ci si pentru a le cantari cu o grija foarte mare si cu o
deosebit de mare atentie. Suntem atat de grijulii in a cantari aurul care e o
materie pieritoare, dar de cata grija e nevoie ca sa ne masuram vorbele
astfel incat ele sa nu fie nici de prisos si nici sa lipseasca? Tocmai de

aceea acelasi autor ne spune: Nu opri cuvantul in vreme de mantuire.

(Int.lui Isus Sirah IV; 25) Am vazut cand trebuie sa vorbim iar cand
trebuie sa tacem ne arata in alt loc: Daca stii, raspunde aproapelui tau,
iar de nu, pune-ti mana peste gura. (Intelepciunea lui Isus Sirah V; 14) Si
mai departe: Cel care inmulteste cuvintele se va face urat tuturor (Ibid.
XX; 8), si iarasi: mai bun e omul care-si ascunde nebunia sa decat omul
care-si ascunde intelepciunea sa. (Ibid. XX; 32) Ai auzit vreun cuvant
impotriva aproapelui? Sa moara la tine; fii fara grija ca nu te va sparge;
din pricina unui cuvant care trebuie tainuit, cel nebun se va chinui ca
aceea care naste prunc. (Ibid. XIX; 10-11) Ne mai invata apoi cum
trebuie sa vorbim: Graieste tanarule cand ai nevoie; insa dupa ce de
doua, trei ori te va intreba, strange-ti cuvantul; cu putine spune multe; fii
ca unul care stie dar care tace (Ibid. XXXII; 8-9). Intr-adevar, e nevoie de
cea mai mare atentie a duhului pentru a indruma cu siguranta puterea
limbii, acest lucru il face pe acelasi autor sa spuna: Uneori mustrarea nu
e facuta la timp potrivit si cateodata cel care tace se dovedeste intelept.
(Int. lui Isus Sirah XIX; 28).
Nu e de ajuns sa taci si sa nu vorbesti decat la momentul potrivit, ci
trebuie sa vorbesti sub inspiratia harului: Cuvantul vostru sa fie
intotdeauna insotit de har, dres cu sarea intelepciunii, ca sa stiti cum
trebuie sa-i raspundeti fiecaruia (Colos. IV; 7)
Ganditi-va ca limba este organul cu care-I vorbim lui Dumnezeu si
cu care-I aducem laude.[1]
Cu limba primim jertfa infricosatoare, credinciosii inteleg ceea ce
spun. Ca atare, sa fie lipsita de orice acuzatie, de toata vorba jignitoare si
necuviincioasa si de toata calomnia. Daca ne ataca vreun gand rau sa-l
inabusim inauntrul sufletului nostru, sa nu-i ingaduim sa se manifeste
afara prin cuvinte necuviincioase; daca invidia sau nerabdarea va insufla
cuvinte manioase, uscati aceasta radacina, tineti usa inchisa si puneti-i o
paza sigura. Nu lasati sa vi se nasca in inima planuri vinovate, dar daca au
prins a se naste, inabusiti-le degrab si nimiciti-le pana la ultima lor
samanta. Asa a stiut si Iov sa-si puna paza gurii si sa nu slobozeasca vreo
vorba necugetata. El pastra mai tot timpul linistea si cand crezu de
cuviinta sa-i raspunda femeii sale, cuvintele i-au fost pline de
intelepciune. Intr-adevar, trebuie sa ne silim a nu vorbi decat atunci cand
cuvintele sunt mai folositoare decat tacerea. Iata de ce Mantuitorul nostru
Iisus Hristos ne spune ca: Oamenii vor da seama de orice cuvant pe
care-l vor fi spus (Matei XII; 36), iar Sfantul Apostol Pavel ne sfatuieste
astfel: din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau (Efeseni IV; 29).

Ori, ce mijloc de a veghea cu grija asupra acestei porti sau de a-i pune
paza sigura, poate fi?
Ascultati un alt autor inspirat zicand: Tot cuvantul tau sa fie
despre Legea Celui Preainalt (Intelepciunea lui Isus Sirah IX; 15). Daca
va deprindeti a nu grai in desert, daca duhul vostru ca si gura se va
inconjura neincetat de versete din Sfanta Scriptura ca de niste ziduri de
aparare, veti avea o paza mai puternica decat otelul cel mai tare. De la
gura pleaca drumuri ce duc la moarte, de exemplu cand ea rosteste
obscenitati sau glume si atunci cand se deschide insuflata de slava desarta
sau trufie. Exact acest lucru l-a facut fariseul care pentru ca nu si-a pazit
gura a imprastiat la suprafata tot ce se afla inauntrul sau, la fel ca o casa
care nu are deloc usi, el nu a putut sa-si pastreze comoara care era
ascunsa in sufletul lui si dintr-o data se gasi in cea mai neagra saracie.
Iata inca un altul al carui limbaj semet arunca in adancuri, e acela care
spunea: Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului
celui puternic voi aseza jiltul meu (Isaia XIV; 13). Cat despre iudei, cand
s-au bucurat de nenorocirile aproapelui au meritat sa-si auda cuvintele:
Pentru ca ati zis: E bine, Israel a devenit ca si celelalte neamuri (Mal.
II; 17, III;15) cand au fost acoperiti de rusine pentru ca si-au aratat
descurajarea si indignarea spunand: Tot omul care savarseste raul e bun
in ochii Domnului, iata pe acestia ii iubeste El.
Deci, acum, socotim fericite neamurile straine care se ridica
savarsind crima. Nu sunt toate acestea scrise in carte? Altii au fost
victimele propriilor carteli. Sa nu cartim deloc, spune Sfantul Apostol
Pavel, precum au cartit unii din ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul
(I Cor.X; 10). Si cand au cartit? Cand ii spuneau lui Moise: Oare nu erau
morminte in Egipt, de ce ne-ai adus sa murim in pustie? (Iesire XIV; 11).
Altii au fost pedepsiti pentru ca s-au dedat la placeri vinovate: apoi
au sezut ca sa manance si sa bea si pe urma s-au sculat ca sa joace (Ies.
XXII;6), altii din cauza cuvintelor jignitoare: Oricine se manie pe fratele
sau vrednic va fi de osanda (Matei V; 22) si, in cele din urma, altii in
numar mult mai mare, si-au gasit sfarsitul ca urmare a altor pacate, roade
ale neinfranarii limbii.[2]
Vreti acum pilde ale celor pentru care tacerea la timp nepotrivit le-a
adus moartea? Va voi da: Daca nu avertizezi poporul, el va muri in
pacatul sau, dar iti voi cere sangele lui (Iezech. III; 20).
Un altul va fi pedepsit pentru faptul de a fi vorbit fara discernamant
si de a fi descoperit primului venit ceea ce i-a fost incredintat, impotriva
oprelistii puse de Domnul: Nu dati cele sfinte cainilor si nu aruncati

margaritarele in fata porcilor (Matei VII; 8). Un altul pentru bucuriile

sale nebunesti: Vai voua celor ce radeti, zice Domnul nostru, caci veti
plange (Lc. VI; 25)
Intelegeti, asadar, cum limba poate fi cauza mortii sau cum poate
deveni o norma a vietii? Ati vazut cum l-a pierdut pe fariseu si cum l-a
salvat pe vames? Ati vazut caderea acestui barbar plin de orgoliu?
Ascultati acum cuvintele umile si cu masura ale dreptului: Nu sunt decat
pamant si cenusa (Facere XVIII; 27). Ati observat condamnarea si
caderea celui care se bucura de raul fratilor sai? Luati in seama rasplata
omului care se impartaseste impreuna cu ei de suferinta lor: Puneti un
semn pe fruntea acelora care plang si gem[3] (Iez. IX; 4). Iata de ce
Sfantul Pavel ne indeamna: Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu
cei ce plang (Romani XII; 15). Daca nu puteti nimic altceva, ne zice el,
va fi o mare mangaiere pentru cei ce sufera, sa vada ca va impartasiti de
durerea lor. Ati vazut bucuria nebuneasca condamnata la plangere, luati in
seama mangaierea ce vine dupa lacrimi: Fericiti cei ce plang, spune
Mantuitorul, ca aceia se vor mangaia (Mt. V; 5). Ati privit cartitorii
pedepsiti? Iata cum inimile recunoscatoare au fost mantuite:
Binecuvantat esti Doamne si vrednic de lauda este numele Tau, pentru
ca drept esti Tu in toate cate ne-ai facut (Dan. III; 26-27) si un pic mai
departe: Si ai aratat adevarul judecatilor Tale prin tot ceea ce ai trimis
asupra noastra (Ibid. 28). Unii spuneau: Tot omul care savarseste raul
este placut Domnului (Maleahi II; 17) altii din contra: Ochiul Tau e
curat si nu poate suferi raul (Avacum I; 13)
Sfntul Vasile cel Mare
Tlcuire duhovniceasc la Psalmi
Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, 2000
Psalmul lui David, pe care l-a cntat Domnului pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni

Titlul Psalmului VII pare c este mpotriva celor istorisite n Cartea

Regilor, n care snt scrise cele cu privire la David. Acolo se istorisete c
Husi, prietenul cel bun al lui David, este fiul lui Arhi, iar aici c Husi este
fiul lui Iemeni. Dar nici acesta, nici, alt careva din cei despre care se
vorbete acolo nu este fiul lui Iemeni. Oare, n-a fost numit Husi fiul lui
Iemeni pentru fapta lui mare i plin de vitejie, pe care a artat-o fa de
David, prietenul lui, cnd s-a dat, aa zicnd, de partea lui Abesalom,
pentru a zdrnici sfaturile lui Ahitofel, brbat foarte dibaci i foarte
priceput n fapte rzboinice ?

Ahitofel l sftuise pe Abesalom s nu-i dea rgaz tatlui su, care

era nepregtit, ci s-1 atace de ndat. Husi, ns, nu 1-a lsat pe Abesalom s primeasc sfatul lui Ahitofel, ci 1-a sftuit s amine atacul pentru a se pregti pentru ca dup cum spune Scriptura, Domnul s aduc
peste Abesalom toate relele. Husi i-a dat lui Abesalom sfatul ca s-i dea
rgaz lui David s-i adune otirea. Abesalom a primit sfatul lui Husi
zicnd : Sfatul lui Husi, fiul lui Arhi, mai bun dect sfatul lui Ahitofel.
i Husi, prin preoii Sadoc i Abiatar 1-a vestit pe David de cele plnuite
i i-a poruncit s nu rmn noaptea n pustia Aravot, ci 1-a zorit s plece
de acolo.
Deci, datorit sfatului su bun, Husi a ajuns mna dreapt a lui David ; a primit numele de fiul lui Iemeni dup fapta lui de vitejie.
Deci a fost numit fiul lui Iemeni, adic fiul dreptei. Aa e obiceiul Scripturii numete pe oamenii ri mai degrab dup pcatele lor
dect dup numele prinilor lor, iar pe cei buni i numete fii dup
virtutea care i caracterizeaz. Apostolul numete pe diavol fiul pierzrii : Pn nu se va descoperi, zice el, cel nelegiuit, fiul pierzrii . i
Domnul, n Evanghelie, a numit pe Iuda fiul pierzrii, c spune :
Nimeni n-a pierit dect fiul pierzrii ; iar pe cei instruii n cunoaterea
lui Dumnezeu i numete fii ai nelepciunii: nelepciunea, spune
Domnul, a fost socotit dreapt de fiii ei; i : Dac va fi acolo fiul
pcii . Nu-i de loc de mirare, dar, ca i acum s fie trecut sub tcere tatl
trupesc al lui Husi, iar prietenul cel bun al lui David s fie numit fiul
dreptei; a primit numele cuvenit lui de la fapta pe care a svrit-o.
Doamne, Dumnezeul
mntuiete-m!

meu,

ntru Tine

am

ndjduit,

S-ar prea c cererea aceasta este simpl i c oricine ar putea, pe

bun dreptate, s spun: Doamne, Dumnezeul meu, ntru Tine am ndjduit, mntuiete-m!. Dar nu-i aa! Cel care-i pune ndejdea n om,
cel care umbl dup altceva din cele din via, de pild dup putere, dup
bani sau dup cele socotite de mulime a fi strlucite, nu poate s spun :
Doamne, Dumnezeul meu, ntru Tine am ndjduit. C este porunc s
nu ndjduieti n boieri; i: Blestemat este omul care are ndejdea n
om n. Dup cum nu se cuvine s cinsteti pe altcineva dect pe
Dumnezeu, tot aa nici nu se cuvine s ndjduieti n altcineva dect n
Dumnezeu, Domnul tuturora. Ndejdea mea i lauda mea este
Domnul, spune psalmistul.
Dar pentru ce psalmistul mai nti se roag s fie mntuit de cei
ce-1 prigonesc i apoi s fie izbvit ?

 Explicarea va lmuri cuvntul.

Mntuiete-m de toi cei ce m prigonesc i m izbvete, ca
nu cumva s rpeasc, ca un leu, sufletul meu.
Care este deosebirea ntre a mntui i a izbvi ?
De mntuire au nevoie mai ales cei slabi; de izbvire, cei care snt
inui n robie. De aceea, cel care are n el nsui slbiciunea, dar primete
n sine credina, este condus la mntuire de propria sa credina. C spune
Domnul: Credina ta te-a mntuit ; i: Fie ie cum ai crezut!. Cel care
are, ns, nevoie s fie izbvit ateapt ca cineva din afar s depun
preul de rscumprare. Aadar cel n primejdie de moarte, tiind c unul
este Cel Ce mntuie, unul este Cel Ce izbvete, zice : In Tine am
ndjduit, mntuiete-m de slbiciune i izbvete-m de robie !. Socot,
ns, c atleii viteji ai lui Dumnezeu au luptat din destul n toat viaa lor
cu dumanii cei nevzui; dar dup ce au scpat de toate prigonirile lor,
cnd ajung la sfritul vieii, snt cercetai de stpnitorul veacului, ca s-i
ia n stpnire, dac ar gsi c au rni de pe urma luptelor sau unele pete
i urme de pcat; dac, ns, vor fi gsii fr rni i fr pete, i las s se
odihneasc liberi n Hristos, pentru c au fost nebiruii.
Psalmistul se roag, deci, att pentru viaa de aici, ct i pentru viaa
ce se va s fie; i zice:
Mntuiete-m, aici, de cei ce m prigonesc,
dar
izbvete-m, acolo, n vremea cercetrii, ca nu cumva s
rpeasc, ca un leu, sufletul meu.
i acestea ie poi afla de la nsui Domnul, cnd a grit despre
timpul patimii Sale : Acum vine stpnitorul lumii acesteia i ntru Mine
nu va avea nimic. Dar Domnul, nefcnd pcat, spunea c ntru El nu
are nimic; omului, ns, i este de ajuns dac va ndrzni s spun: Vine
stpnitorul lumii acesteia i ntru mine va avea puine i mici.
Poate vom pi acestea dac nu vom avea pe cineva care s ne rscumpere, nici pe cineva care s ne mntuie. Fa de cele dou posibiliti
care ne stau nainte, dou snt i cele ce urmeaz: Mntuiete-m de
mulimea celor ce m prigonesc i izbvete-m, ca s nu fiu cumva rpit,
ca i cum n-ar fi Cel Ce rscumpr.

Doamne, Dumnezeul meu, de am fcut aceasta, de este nedreptate

ntru minile mele, de am rspltit cu ru celor ce mi-au fcut mie rele, s
cad gol de la vrjmaii mei. S prigoneasc, dar, vrjmaul sufletul meu i
s-1 prind
Scriptura obinuiete s ia cuvntul rsplat nu numai cu privire
la cele ce snt socotite bune sau rele, ci i cu privire la aciuni iniiale, ca
n textul: Rspltete robului tu; n loc s spun : D, a spus :
Rspltete. Datul este nceputul binefacerii ; darea napoi este compensarea egal pe care o face cel care a primit binefacerea? Rsplata este
al doilea nceput i stadiu al faptelor bune sau rele fcute unora. Snt de
prere c atunci cnd se pretinde ceva i nu se cere, atunci se caut o
rspltire, prezentat n sensul acesta: D-mi ceea ce firea te oblig n
chip necesar !. Cum este datoria prinilor de a purta grij de copii ? c,
potrivit dragostei fireti, prinii snt datori s poarte grij de copii cu cele
necesare vieii. Dealtfel Scriptura spune c prinii snt datori s strng
avere pentru copii, ca acetia s aib din ce s triasc. In acest neles
snt luate n Scriptur cuvintele : datul i rsplata n aciunile iniiale. De
am fcut aceasta i de am rspltit cu ru celoi ce mi-au fcut mie rele, s
cad gol de la Vrjmaii mei. Cade gol de la vrjmai numai acela care
cade din deplintatea harului lui Hristos.
S prigoneasc, dar, vrjmaul sufletul meu i s-1 prind i s
calce la prnnt viaa mea.
Sufletul dreptului, desprit de dragostea fa de trup, are viaa lui
ascuns n Dumnezeu mpreun cu Hristos; deci poate spune mpreun cu
apostolul: Nu mai triesc eu, ci Hristos triete n mine; i: tar ceea ce
triesc acum n trup, n credin triesc. Sufletul pctosului, ns, care
triete dup trup i-i amestecat cu plcerile trupului, se tvlete n
patimile trupului ca ntr-o mocirl, iar vrjmaul calc n picioare sufletul
lui, l murdrete i mai mult i caut s-1 ngroape ; se suie pe cel czut,
l calc la pmnt cu picioarele, cu alte cuvinte calc n trup viaa celui ce
a alunecat n pcat.
i slava mea n rn s o aezi.
Sfinii, avndu-i vieuirea n ceruri i punndu-i faptele lor bune n
vistieriile cele venice, au slava lor n ceruri; slava oamenilor pmnteti,
ns, i a celor care triesc dup trup se slluiete, spune Scriptura, n
rn. Cel care-i slvit pentru bogia cea pmnteasc, cel care-i
nconjurat de cinstea cea de scurt durat dat de oameni, i cel care se
ncrede n nsuirile lui trupeti i are slava lui n el nsui, nu-i urcat n
ceruri, ci rmne n rn.

Scoal-te, Doamne, ntru mnia Ta! Inal-Te ntru hotarele vrjmailor mei!.
Profetul se roag sau ea taina nvierii Domnului s lucreze la nimicirea pcatului oamenilor sau se roag pentru nlarea pe cruce a
Domnului, oare avea s se svreasc dup ce rutatea dumanilor avea
s se urce pn la cea mai nalt limit ; sau, n sfrit, cuvintele : nalTe ntru hotarele vrjmailor mei! au un neles ca acesta: Orict s-ar
nla i ar iei la iveal rutatea, rspndindu-Se fr de msur i fr de
hotar, Tu, Doamne, poi, cu bogia puterii Tale, ca un doctor bun, sa pui
mai dinainte stpnire pe marginile ntinderii rului i s opreti boala
care nainteaz i se ntinde; poi s curmi naintarea ei, cu rnile Tale
dttoare de nvtur.
Scoal-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care ai
poruncit-o!
Cuvintele acestea se pot referi la taina nvierii DomnuluL Profetul
se roag s se scoale Judectorul, ca s pedepseasc orice pcat, ca s se
desvreasc poruncile date nou mai nainte. Pot s se refere, ns, i la
starea de atunci a treburilor profetului, care l roag pe Dumnezeu s se
scoale spre rzbunarea poruncii, pe care a poruncit-o. Porunca dat de
Dumnezeu era: Cinstete pe tatl tu i pe mama ta27; i porunca
aceasta a clcat-o fiul su. De aceea David, spre ndreptarea lui i a fiului
su i spre nelepirea multora, l roag pe Dumnezeu s nu fie ndelung
rbdtor; l roag s se scoale spre rzbunarea propriei Sale porunci. Nu
pe mine m vei rzbuna, Doamne, ci porunca Ta, care a fost dispreuit,
porunca pe care Tu ai poruncit-o !.
i adunare de popoare Te va nconjura.
E lmurit c, dac este pedepsit un nedrept, muli nedrepi se vor
ntoarce. Pedepsete, Doamne, spune profetul, rutatea acestuia ca
adunare de popoare s Te nconjoare !.
i pentru aceasta, ntoarce-Te la nlime !
Pentru adunarea, care Te nconjoar, pe care ai dobndit-o prin pogorrea cea dup har i prin ntruparea Ta, ntoarce-Te la nlimea Slavei,
pe care o aveai nainte de a fi lumea !
Domnul va judeca pe popoare

n multe locuri ale Scripturii este presrat nvtura despre judecat, deoarece pentru nvarea bunei credine este foarte necesar i
foarte potrivit celor care au crezut n Dumnezeu prin Iisus Hristos.
Dar nvtura despre judecat este scris n Scriptur n multe feluri ; de aceea cei care nu disting exact sensurile nvturii o interpreteaz n fel i chip i fac multe confuzii. De pild : Cel care crede n
Mine nu este judecat; dar cel care nu crede este i judecat. Dac cel care
nu crede este asemenea celui neevlavios, cum se spune c neevlavioii nu
vor nvia la judecat? Dac cei credincioi au ajuns prin credin fii ai lui
Dumnezeu, i pentru aceasta snt vrednici a fi numii i ei dumnezei, cum
Dumnezeu a stat n adunarea dumnezeilor i n mijloc pe dumnezei va
judeca ? Dar se pare c n Scriptur cuvntul a judeca este luat cnd n
sensul de a ncerca, cnd n sensul de a pedepsi. De pild n sensul de
a ncerca, aa cum este n acest text: Judec-m, Doamne, c eu ntru
nerutate am umblat ss, pentru c tot acolo adaug :
Incearc-m, Doamne, i m ispitete ; n sensul de a pedepsi,
ca n acest text: Dac ne-am judeca pe noi nine, n-am mai ii judecai ;
adic dac ne-am cerceta pe noi nine, n-am mai fi supui pedepsei.
Iari s-a zis : Domnul se va judeca cu tot trupul ; cu alte cuvinte : cnd
Domnul va cerceta cele svrite de oameni, se va judeca cu fiecare i va
pune fa n fa poruncile Lui cu faptele svrite de pctoi; Domnul se
va apra cu dovezi, c toate ce-L privesc pe El Ie-a fcut spre mntuirea
celor judecai, pentru ca pctoii s se conving c snt vinovai de
pcate; i, auzind sentina dumnezeiasc, s primeasc de bun voie
pedeapsa ce li se d.
Cuvntul a judeca are i alt nsemnare, potrivit celor spuse de
Domnul: mprteasa de la miazzi se va ridica la judecat i va osndi
neamul acesta. Domnul spune c cei care au ntors spatele dumnezeietii
nvturi, cei care n-au iubit frumosul i binele, cei care au respins
dogmele nvtoreti ale nelepciunii, pui n comparaie i fa n fa
cu cei din aceeai generaie, care s-au distins prin grija lor fa de cele
bune i frumoase, vor lua o pedeaps mai grea, tocmai datorit
comparaiei unora cu alii. Socot, ns, c nu vom fi judecai la fel toi cei
care am luat de la dreptul Judector trupul acesta pmntesc, pentru c
cele ce vin din afar peste fiecare din noi, care snt foarte mult diferite,
fac s se schimbe judecata. C pcatele sau ne snt grele cnd le facem cu
propria noastr voie sau ne snt uoare cnd svrirea lor n-a stat n
puterea noastr, ci un concurs de mprejurri ne-au silit s le facem fr
voia noastr. S presupunem c vine la judecat desfr-narea. Unul a fcut
acest pcat, pentru c de la nceput a trit ntr-o cas cu moravuri

desfrnate : s-a nscut din prini desfrnai, a fost crescut nconjurat de

obiceiuri rele, de beii, de chefuri i de istorisiri ruinoase; un altul a avut
multe exemple care-1 ndemnau la fapte bune: educaia, profesorii,
auzirea cuvintelor dumnezeieti, lecturi mntuitoare, sfaturile prinilor,
povestiri cu pilde de curenie i cuminenie, un trai nfrnat; mai trziu
acesta este trt n acelai pcat ca i cellalt. Cnd va da socoteal de
faptele svrite n via, nu va merita, oare, unul ca acesta o pedeaps
mai grea dect cel dinti? Unul va fi nvinuit numai de prilejurile de
mntuire, care au fost semnate n sufletul lui i de care nu s-a folosit n
chip sntos; cellalt, pe lng aceasta, va fi nvinuit i pentru c, avnd
ajutoare ca s se mntuie, s-a pierdut singur i din pricina nenfrnrii i
din pricina unei neglijene de foarte scurt durat. La fel i cel care a fost
crescut dintru nceput n buna credin, care a evitat orice nvtur ce
stric dogmele despre Dumnezeu, care a fost crescut n legea lui
Dumnezeu care nfiereaz orice pcat i ndeamn la virtute, nu va avea,
dac trece de idololatrie, acelai cuvnt de aprare ca cel care a fost
nscut din prini pgni i dintru nceput a trit ntre neamurile care
nva idololatria.
Domnul va judeca pe popoare.
ntr-un chip va judeca pe iudeu i n alt chip pe scit. Unul se reazem pe lege, se laud cu Dumnezeu i cearc pe cele ce snt n dezacord
cu credina lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile
cele de obte, a nvat crile profetice i crile legii; ei bine, dac unul
ca acesta este gsit c svrete frdelegi, i se vor socoti cu mult mai
grele pcatele. Sciii snt nomazi, crescui n moravuri slbatice i
neomeneti, obinuii s se poarte aspru unii cu alii, nu-i pot stpni
mnia, se pornesc lesne cu suprri unii pe alii, snt obinuii s judece
certurile dintre ei cu sabia, pentru c snt nvai ca prin snge s pun
capt luptelor. Ei bine, dac sciii se vor purta unii cu alii omenoi i
ngduitori, atunci, prin aceste purtri ale lor, ne vor face nou i mai grea
pedeapsa.
Judec-m, Doamne, dup dreptatea mea i dup nerutatea
din mine
S-ar prea c aceste cuvinte au n ele ceva ludros i c se aseamn cu rugciunea fariseului care se nal pe sine. Dar pentru cel care
privete cuvintele acestea n chip chibzuit, va vedea c profetul e departe
de o astfel de stare sufleteasc.
Judec-m, Doamne, spune David, dup dreptatea mea!.

Felurit este cuvntul despre dreptate i grele de atins snt marginile

dreptii desvrite ! Este o dreptate a ngerilor, care depete dreptatea
oamenilor \iar dac exist o dreptate mai presus de ngeri, atunci
superioritatea acelei drepti este pe msura mreiei ei; dar dreptatea lui
Dumnezeu nsui, dreptate care depete toat mintea, este negrit i
neneleas de orice fire creat.
Pe mine, dar, Doamne, judec-m dup dreptatea mea,
adic dup dreptatea care e accesibil oamenilor i cu putin celor
ce triesc n trup.
i dup nerutatea mea din mine.
Aa este mai cu seam starea sufleteasc a psalmistului! Este departe de mndria fariseic. David numete nerutate a lui simplitatea i
nepriceperea n cele ce snt de folos cunoaterii, aa precum spun
Proverbele: Cel fr de rutate crede orice cuvnt. Pentru c noi
oamenii din nepricepere cdem, cnd nu ne pzim, n multe greeli,
psalmistul roag pe Dumnezeu i cere s dobndeasc iertare dup nerutatea lui. De aici se vede lmurit c spusele acestea arat smerenia
celui ce le-a rostit mai mult dect mndria lui. C spune : Judec-m
dup dreptatea mea i judec-m dup nerutatea care este ntru mine !.
Pune, Doamne, fa n fa dreptatea mea cu slbiciunea omeneasc! Aa
judec-m! Cunoscnd simplitatea mea, s nu m osndeti pe mine ca pe
un grabnic spre pcat, nici ca pe unul care se uit cu mare luare aminte la
lucrurile lumii.
Sfreasc-se rutatea pctoilor !.
Cel care roag pe Dumnezeu aceste lucruri este pe fa ucenic al
poruncilor evanghelice. Se roag pentru cei ce-i fac ru i-I cere lui
Dumnezeu s fie ngrdit rutatea pctoilor cu hotar i s aib sfrit.
Ca i cum ar spune, rugndu-se pentru cei bolnavi cu trupul: Sfreascse boala celor bolnavii!. Cel care iubete pe dumanii lui i vrea s fac
bine celor care l ursc, se roag pentru cei care i fac ru , se roag lui
Dumnezeu s opreasc i s pun hotar revrsrii mai departe a pcatului,
pentru ca pcatul s nu se ntind mai mult i s dea natere cangrenei.
i vei cluzi pe diurnul cel drept pe cel drept.
Cluzit drept se numete cel drept; i cluzit drept se numete
inima care svrete virtutea.

 Ce vrea s spun aici rugciunea profetului ?

Profetul se roag aici ca cel care este n stpnirea dreptii s fie
cluzit de Dumnezeu pe calea cea dreapt. Dei n-ai putea spune c n
cel drept ar putea fi ceva strmb, ntortochiat i sucit, totui este de
neaprat trebuin cererea aceasta pentru cel drept, pentru ca gndul lui
cu dinadinsul drept i fr abateri s fie ndrumat cu ajutorul dat de
Dumnezeu, ca nici din slbiciune s nu se abat cndva de la canonul
adevrului i nici s fie vtmat cu nvturi stricate de dumanul
adevrului.
Cei ce cercetezi
Dumnezeule ! .

cu

dreptate

inimile

rrunchii,

Scriptura, n multe locuri, socoate inima conductor al sufletului i

tot aa, n multe locuri, socoate rrunchii partea pasional a sufletului ; i
aici au aceeai nsemnare, c psalmistul spune : Dumnezeule, judec-m
pentru dogmele pe care le am despre buna credin i pentru micrile
mele cele ptimae, c Tu cercetezi inimile i rrunchii. Cercetare este
mai ales ancheta care se face de judectori, cu toate mijloacele de
verificare, celor anchetai, pentru ca cei care ascund ceea ce se caut s
scoat la lumin prin fora chinurilor lucrul cel ascuns. In cercetrile cele
fr greeal ale dreptului Judector snt cercetate gndurile noastre, dar i
faptele noastre. Nimeni, dar, s n-o ia naintea adevratului Judector, nici
s judece nainte de timp, pn ce va veni Domnul, Care va i lumina
cele ascunse ale ntunericului i va arta gndurile inimilor. Dumnezeu,
cercetnd inimile i rrunchii, i arat dreptatea Sa. A fost cercetat inima
lui Avraam, dac iubete pe Dumnezeu din tot sufletul lui i din toat
inima sa , cnd i-a poruncit lui Avraam s aduc jertf pe Isaac, ca s arate
c nu iubete pe fiul su mai mult dect pe Dumnezeu. Cercetat a fost i
Iacov, mpotriva cruia a uneltit fratele su Isav, pentru ca, n mijlocul
attor pcate ale lui Isav, Iacov s strluceasc nenitunecndu-i-se iubirea
de frate. Inimile acestora au fost cercetate. Au fost cercetai rrunchii lui
Iosif, cnd, n faa dragostei nebune a desfrnatei lui stpne, Iosif a
preferat curia castitii n locul plcerii ruinoase. Iosif a fost cercetat
pentru ca cei care privesc la judecata lui Dumnezeu s neleag c
cinstea care s-a dat lui Iosif i s-a dait pe bun dreptate, deoarece castitatea
lui a strlucit n acele mari ncercri.
Ajutorul meu de la Dumnezeu
Propriu vorbind, cei care lupt n rzboaie cer ajutor mpotriva atacurilor dumanilor ; dar i n lume, cel care se simte atacat de dumanii
cei nevzui i vede pericolul ce-i st n fa din partea dumanilor, care-1

nconjoar, zice : Ajutorul meu nu-i de la bogie, nici de la mprejurri

trupeti, nici de la puterea i tria mea, nici de la rude, ci ajutorul meu de
la Dumnezeu. Ct este de mare ajutorul trimis de Domnul celor care se
tem de El am aflat i din alt parte, din psalmul care spune : Lupta-va
ngerul Domnului n jurul celor ce se tem de El i-i va izbvi pe ei; i din
alt parte : ngerul cel ce m-a izbvit.
Cei ce mntuie pe cei drepi la inim.
Drept la inim este cel care n-are mintea pornit spre exagerare,
nici spre micorare, ci se ndreapt spre calea de mijloc a virtuii. Cel care
se ndeprteaz ct de puin de curaj se ndreapt spre laitate, iar cel care
depete mai mult curajul cade n cutezan. De aceea Scriptura i
numete pe acetia oameni strmbi, pentru c prin exagerare sau prin
micorare se ndeprteaz de calea de mijloc. Dup cum o linie este
strmb cnd i pierde direcia ei dreapt i este cnd convex, cnd
concav, tot aa i o inim este strmb cnd se nal din pricina
ngmfrii i cnd se njosete din pricina durerilor i a micorrii
sufleteti. De aceea Eclesiastul spune : Ce este strmb nu se va putea
ndrepta .
Dumnezeu este judector drept, tare i ndelung rbdtor; nu
aduce mnie n fiecare zi.
Se pare c profetul spune cuvintele acestea adresndu-se celor care
se tulbur din pricina celor ce se ntmpl n via. Profetul potolete
oarecum cu ele turburarea oamenilor, ca nu cumva s nu mai cread n
purtarea de grij de univers a lui Dumnezeu, atunci cnd vd c David
rmne nerzbunat de rzvrtirea fiului su, ci dimpotriv rutatea lui
Abesalom se mplinete aa precum fiul su gndise mai nainte. Profetul
le ndreapt acest gnd prostesc i le d mrturie, zicnd : Dumnezeu este
judector drept, tare i ndelung rbdtor, nu aduce mnie n fiecare zi.
Nimic din cele ce se ntmpl n via nu se ntmpl fr judecat, ci
Dumnezeu msoar cu aceeai msur cu care omul i-a msurat mai
dinainte faptele din timpul vieii lui. Da, cnd am fcut un pcat, voi primi
o plat vrednic de pcatul pe care l-am fcut. Aadar nu grii
nedreptate mpotriva lui Dumnezeu!, c Dumnezeu este judector
drept. Nici nu gndii lucruri aa de joase despre Dumnezeu, nct s
socotii c Dumnezeu nu poate s se rzbune ! Nu! C Dumnezeu este i
tare !
Dar atunci care este pricina c nu aduce degrab pedeaps peste
cei pctoi ?

 Pentru c este ndelung-rbdtor nu aduce mnie n fiecare zi.

Dac nu v vei ntoarce, sabia Lui o va luci.
Cuvintele acestea snt pline de ameninare. Il fac s se ntoarc la
El pe cei zbavnici la pocin. Dumnezeu nu amenin ndat cu lovituri,
ou rni i cu moarte, ci, cu sclipiri de arme, i pregtete oarecum pentru
aprare. Dup cum cei care-i curesc armele arat c pornesc la rzboi,
tot aa i cuvintele acestea, voind s arate micarea lui Dumnezeu spre
pedepsire, au spus c Dumnezeu i va luci sabia.
Arcul Lui 1-a ncordat i 1-a pregtit; i n el a pregtit vasele
morii
Nu muchii snt cei ce ncordeaz arcul lui Dumnezeu, ci puterea
Lui pedepsitoare, care este cnd ntins, cnd destins. Cuvintele acestea l
amenin pe pctos ; c, dac va strui n pcat, i snt pregtite cele ce l
vor trimite la pedeaps.
n el a pregtit vasele morii.
Vase ale morii snt puteri care nimicesc pe dumanii lui Dumnezeu.
Sgeile Lui le-a lucrat pentru cei care ard
Dup cum focul a fost lucrat de Ziditor pentru materia care arde
c n-a fost creat pentru diamant, c diamantul nu este topit de foc, ci
pentru lemnele care ardtot aa i sgeile lui Dumnezeu au fost lucrate
de El pentru sufletele care ard cu uurin, pentru c acelea snt alctuite
din mult materie, proprie pentru nimicire. Cei care au primit mai
dinainte i au n ei sgeile aprinse ale diavolului, aceia primesc sgeile
lui Dumnezeu. Pentru asta a spus psalmistul: Sgeile Lui le-a lucrat
pentru cei ce ard. nflcreaz, ard i topesc sufletul: dragostea
trupeasc, pofta de bani; mnia aprins, suprrile si teama ; acestea
nstrineaz de Dumnezeu. Cel care nu-i rnit de sgeile dumanului i-i
mbrcat cu penoplia lui Dumnezeu, acela rmne neatins de sgeile cele
aductoare de moarte.
Iat cel ru a simit dureri de natere pentru nedreptate, a
zmislit durere i a nscut nelegiuire.
n ce privete ordinea lor, cuvintele acestea par a fi spuse confuz,
pentru c femeile gravide mai nti zmislesc, apoi simt dureri de natere
i n urm nasc; aici, ns, snt puse mai nti durerile de natere, apoi

zmislirea i la urm naterea ; dar cnd e vorba de zmislirea care are loc
n inim, cuvintele acestea snt foarte semnificative. Pornirile nesocotite
ale desfrnailor, poftele nebuneti i pline de furie au fost numite dureri
de natere pentru c se nasc n Suflet cu iueal i durere. Cel care n-a
ajuns stpn pe gndurile sale rele n timpul unei astfel de porniri a
zmislit durere ; iar cel care prin fapte rele a aprins rutatea n inima sa a
nscut nelegiuire.
Se pare c David a spus cuvintele acestea fiindu-i ruine c este
tatl unui copil nelegiuit: nu-i copilul meu, spune David, ci a ajuns fiul
tatlui care prin pcat i 1-a fcut al su. Pentru c dup Ioan cel ce
face pcatul este de la diavolul. Iat, prin nedreptate, a simit pentru el
dureri de natere, 1-a zmislit, 1-a adus oarecum n cele mai proprii
mdulare ale lui sub mruntaiele propriei sale dispoziii i 1-a purtat n
pntece ; apoi 1-a nscut, fcnd vdit nelegiuirea lui, pentru c s-a fcut
cunoscut tuturor rzvrtirea lui mpotriva tatlui su.
Groap a spat i a adncit-o
n dumnezeietile Scripturi nu gsim spus n sens bun cuvntul
groap, dup cum nici cuvntulfntn nu-1 gsim spus n sens ru.
Groap este locul unde a fost aruncat Iosif de fraii si. i tot cuvntul
groap l ntrebuineaz Scriptura, cnd spune c au fost lovii egiptenii
de la cel nti nscut al lui Faraon pn la cel ntii nscut al roabei celei
din groap ; iar n Psalmi: Socotit am fost cu cei ce se pogoar n
groap; i n Ieremia zice : Prsitu-M-au pe Mine izvor de ap vie i
i-au spat lorui gropi surpate care nu vor putea ine ap. Dar i n
Daniil este scris de groapa cu lei n care a fost aruncat Daniil. Avraam,
ns, sap fntn ; la fel i slugile iui Isaac; iar Moisi, venind la fntn, sa odihnit ; i porunc primim de la So-lomon s bem ap din vasele
noastre i din izvorul fntnilor noastre; iar Mntuitorul vorbete lng
fntn despre taine dumnezeieti . Pricina pentru care cuvntul groap
este folosit cu privire la cele rele, iar cuvntul intn, cu privire la cele
bune, socotim c este aceasta : apa din gropi vine din afar, cade de sus ;
n fntni ns, snt vine de ap, care snt acoperite cu prnnt nainte de a
se spa locurile acelea; ies la iveal, ns, dup ce se d la o parte
pmntul care le acoper i orice alt materie de deasupra lor, care este
tot prnnt. i n suflete este, aadar, un fel de groap, atunci cnd
gndurile cele bune, care. cad n suflete, se schimb i se falsific. Dac
cineva i schimb ideile despre cele bune care cad n el, atunci preface
acele idei bune n idei rele i potrivnice adevrului i nu mai vrea s mai
aib n suflet ceva bun. i iari, n suflete snt fntni; cnd snt date la o
parte gndurile cele rele care le acopr, atunci strlucete lumin i iese la

iveal izvor de ap bun de but, n cuvnt i n dogme. De aceea este de

neaprat trebuin ca fiecare s-i fac siei o fntn, ca s pzeasc
porunca amintit mai nainte, care spune :
Bea ap din vasele tale i din izvorul fntnilor tale
Aa vom fi fii ai celor care au spat fntni, ai lui Avraam, ai lui
Isac i ai lui Iacov. Nu trebuie s facem groap, ca s nu cdem n adncitur, aa cum a spus David n acest psalm, nici s auzim cele scrise n
Ieremia spre mustrarea pctoilor, despre care Dumnezeu a spus cuvintele pe care le-am adugat puin mai nainte : Prsitu-M-au pe Mine
izvor de ap vie i i-au spat lorui gropi surpate, care nu vor putea ine
ap.